Ochi de sarpe - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · cineva acolo care s-o a[tepte, [i...

$: Ochi de sarpe - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · cineva acolo care s-o a[tepte, [i limpezii ei ochi castanii tre-ceau cu repeziciune [i ner`bdare \n revist` fe]ele, \n$

PATRICIA NANN

Ochi de [arpe

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Avionul aterizase la timp [i tr`sese la terminalulinterna]ional din Mascot. Era un zbor „charter” care trans-porta a[a-zi[i „migratori” care, cu nici 32 de ore \n urm`, \nc`\[i beau berea \n Anglia.

Venind de la vam`, Harriet Leeson putea vedea grupurimici de c`l`tori primite [i \ndrumate de oficiali; al]ii – ceinoroco[i – \[i salutau cu emo]ie prietenii [i rudele ce-[if`cuser` intrarea pe p`mânt australian \naintea lor [i care eraugata, doritori chiar, s`-i pun` [i pe ei la curent cu noile rân-duieli. Harriet f`cea parte dintre cei noroco[i. Trebuia s` fiecineva acolo care s-o a[tepte, [i limpezii ei ochi castanii tre-ceau cu repeziciune [i ner`bdare \n revist` fe]ele, \n c`utarealui Nicky.

Nu era prea \ngrijorat` c` nu-l vedea. Se putea ca avionullui, care ar fi trebuit s` ajung` cu o or` \naintea avionului ei,s` fi \ntârziat. Asemenea lucruri se \ntâmplau, caz \n care ea vatrebui s` a[tepte.

Era un moment de relaxare, bine\n]eles, [i sentimentul de\ncordare, care o asaltase nebune[te, c`p`t` o rapid` tent`

giannijollys

descendent`. Fusese atât de incitat` la gândul c`-l va revedea,mintea ei fierbând de bucurii pe care s` i le spun` – emo]iazborului, faptele altor pasageri, tot felul de m`run]i[uri.Filozofând, ea \[i croi drum prin mul]imea care p`l`vr`gea,spre a arunca o privire la panoul de sosiri. |[i z`ri propriulzbor [i semnalul luminos care \i indica sosirea. Acum, undeera al lui Nicky? El se \mbarcase la Istanbul...

St`tea acolo scrutând panoul, o fat` \n`ltu]` [i sub]ire, cup`rul negru fluturând [i cu ochi mari, c`prui, pân` când g`sice cùta. Istanbul! Inima \i tres`ri brusc. Avionul aterizasedeja cu o jum`tate de or` \n urm`, la 8,30! Atunci, unde eraNicky? Harriet, de[i nu se speria u[or, trì un \nceput depanic`.

|l \ntâlnise pe Nicky cu mai pu]in de dou` luni \n urm` [ise \ndr`gostiser` aproape instantaneu. |n 5 s`pt`mâni, el oceruse de so]ie.

– Imediat, insistase el, cât de repede se poate aranja. De[iea nu-i \mp`rt`[ise \n totalitate planurile, venise \n Australiacu certitudinea absolut` c` vrea s` se c`s`toreasc` cu el. Eranebun` dup` el. {tia c`-i va \ndr`gi familia, c` ei o vor \ndr`gipe ea – c` totul va fi minunat. Pruden]a fusese ideea tat`luisù.

– U[urel, Harriet, o sf`tuise el. Nu e nici o grab`. Nu aidecât 22 de ani. |ncearc` s`-l cuno[ti pe Nicky mai bine;\ntâlne[te-i familia. Formeaz`-]i o idee despre locul unde veilocui – unele dintre locurile acelea \ndep`rtate suntgroaznice, s` [tii, [i nu orice britanic trece prin Australia cagâsca prin ap`. Iar c`s`toria e ceva destul de definitiv, din câte[tiu eu.

– A[teptarea nu ar schimba nimic \ntre mine [i Nicky.Harriet fusese destul de categoric`. Cât despre Australia– atâta timp cât Nicky este acolo, asta e tot ce conteaz`;m` adaptez.

6 PATRICIA NANN

– Poate, draga mea, dar mai sunt [i alte lucruri de luat \nconsiderare, insistase tat`l ei. P`rin]ii nu accept` cu u[urin]ò nor` necunoscut` care le este impus`, mai ales c`, fiind sin-gurul lor fiu, tinde s` fie considerat deosebit. Apoi adùgasecu seriozitate: L`sând la o parte toate acestea, Harriet, a[ doris` te mai gânde[ti pu]in, spre binele tù. Nu e[ti obi[nuit` s`faci fa]` vie]ii pe cont propriu.

Harriet, care pl`nuise s` emigreze – de una singur` –\nainte s`-l fi cunoscut pe Nicky, era convins` c` tat`l sù se\n[ela cu ultima presupunere. |l iubea pe Nicky [i atât! Nuavea nevoie de el s-o ajute s` fac` fa]` la nimic. Dar \[i iubea[i respecta tat`l [i \n final accept`, f`r` tragere de inim`, s`fac` cum o sf`tuise el, fiindu-i \ns` destul de greu s`-lconving` pe Nicky c`, câteva s`pt`mâni \n plus nu ar \nsem-na mare lucru.

Acum, dând drumul valizei mari [i gen]ii u[oare de mân`pe podeaua lucioas`, \[i dori, inutil, s` se fi c`s`torit cu Nickycând vrusese el.

Dar dac`, pentru nu [tiu ce motiv, el pur [i simplu nuvenise? Dac` nu avea s`-l mai vad` niciodat`? Pentru o clip`r`m`sese \mpietrit` de spaim`, dar \[i reveni cu promptitu-dine. Bine\n]eles c` va veni! Bine\n]eles c` totul va fi \nordine! Pentru c` erau atât de nebune[te \ndr`gosti]i unul dealtul. Poate s-a dus s` bea o cafea [i nu [i-a dat seama càvionul ei aterizase. Sau, poate, chiar \n acest moment, vreunmesaj o a[tepta pe undeva.

Asta era tot! Plecase din Anglia cu câteva zile \nainteaei pentru c` \[i promisese s` fac` [i o vizit` \n Turcia. Cumnu putuse s` c`l`toreasc` cu zborul charter \mpreun` cuea, hot`râser` c` el ar fi putut foarte bine s` profite deocazie.

|[i ridic` bagajele [i porni hot`rât` spre ghi[eul de Qantas.Avea s` verifice dac` domnul Nicholas Jamieson era pe lista de

OCHI DE {ARPE 7

pasageri de la Istanbul, [i poate atunci i se va transmite prinsta]ie s` o caute.

De[i nu-i st`tea \n fire, \[i mu[ca buzele [i \[i \ncle[tasestrâns degetele pe mânerele gen]ilor. |[i impuse s` se rela-xeze: Nu te impacienta! Totul se va rezolva de la sine [i pestecâteva momente vei râde.

Aproape ajunsese la biroul de Qantas când o voce mas-culin` profund` [i autoritar` i se adres`:

– Scuza]i-m`! Dumneavoastr` sunte]i domni[oara HarrietLeeson?

– Da.Harriet se \ntoarse repede, plin` de speran]`, a[teptând un

mesaj. Dar b`rbatul care-i vorbise nu era nicidecum un oficial.Era \nalt, lat \n umeri, cu o figur` \ntunecat`. Purta un costumu[or. O c`ma[` alb` [i o cravat` portocalie elegant`. Ochii lui,care o priveau intens, erau de un albastru-gri \ntunecat iargura lui ferm` afi[a un u[or zâmbet pl`cut. Din cine [tie cemotiv ciudat, lui Harriet i se contur` \n minte imaginea unordealuri \mp`durite [i [i-l imagin` \n treac`t pe acest b`rbat\mbr`cat \n haine confortabile, \n culorile p`durii, cu un câineundeva prin preajm`. O \ncerca un acut sentiment de déjà-vu,de parc` \l mai \ntâlnise undeva \nainte, de[i cu certitudine nuera adev`rat.

– |l cau]i pe Nicky Jamieson, nu-i a[a? spuse el, pu]in amuzat.– Da, confirm` din nou Harriet.Ochii ei r`m`seser` privind fix, \n expectativ`... Inima \i

b`tu mai repede pentru o frac]iune de secund`. Ce maiurma?

– Ei bine, el \ntârzie.– |ntârzie? Dar avionul a...– Da, [tiu. E cam complicat, [i, sincer s` fiu, nici eu nu sunt

prea l`murit pentru a-]i expune situa]ia. Sora mea vitreg` \]i vaexplica totul \n câteva minute. O urm` de zâmbet flutur` pe

8 PATRICIA NANN

buzele lui \ncânt`toare. Nu mai fi atât de dezorientat`. Nu tep`r`sim, vom avea noi grij` de tine, \]i promit. Apropo, eusunt Finn Ascroft. Vino cu mine s-o c`ut`m pe Helen.

El \i lu` bagajele [i f`r` ca m`car s` priceap` ce se \ntâm-pla, Harriet \l urm`.

Finn Ascroft. Acest nume nu-i spunea absolut nimic. Ogr`mad` de \ntreb`ri i se \nv`lm`[eau \n minte, dar t`cea. Se\ntreba ce leg`tur` putea s` existe \ntre Nicky [i sora vitreg` alui Finn Ascroft. Totul era atât de \ncurcat.

Urcar` cu scara rulant` pân` la Plec`ri, traversar` o zon`mochetat` unde oamenii st`teau de vorb` sau a[teptau \nscaune confortabile. Prin sistemul audio de informare apublicului, o voce f`cea ultimul apel la \mbarcare pentru unzbor oarecare. „Pasagerii s` se prezinte la terminalul de\mbarcare!”

Ajunser` \n fa]a unui local cu mese micu]e [i se oprir`lâng` una la care o fat` blond` [i un tân`r cu favori]i st`teauunul lâng` cel`lalt privindu-se \n ochi ca [i cum ar fi fost\ndr`gosti]i. Pe mas` erau câteva ce[ti goale de cafea [i niciunul nu ridic` privirea pân` când b`rbatul care o \nso]ea peHarriet nu le atr`sese \nceti[or aten]ia:

– Helen!...Helen era o fat` cu ochi alba[tri, cam de vârsta lui Harriet,

micu]`, sub]ire, delicat`, [i p`rea s` tr`iasc` un vis. Ridic`neatent` ochii.

Finn Ascroft f`cu prezent`rile.– Sora mea vitreg`, Helen Farbill. {i Tom Gilerist. Helen,

Tom – domni[oara Harriet Leeson.To]i \[i zâmbir` [i murmurar` câte ceva; Finn scoase un

scaun pentru Harriet [i amândoi se a[ezar`.– A]i dori o cafea, domni[oar` Leeson?Harriet \[i sim]ea gura uscat` [i nu putu decât s` dea din

cap. Ceea ce dorea cel mai mult era s` afle câte ceva despre

OCHI DE {ARPE 9

Nicky, dar nimeni nu p`rea gr`bit s-o lumineze. Finn Ascroftcomand` cafeaua unei chelneri]e [i când se \ntoarse, Helen\[i \ntinse mâna stâng`. Harriet surprinse str`lucirea unuidiamant \n timp ce fata, cu un zâmbet \ncântat, chicotind,spuse:

– Uite, Finn! Tom tocmai mi l-a dat.– Ei, ei! El ridic` din sprâncene \n semn de \ncântare.

Felicit`ri amândurora.– E[ti surprins?– Nu, cople[it.Chelneri]a aduse cafelele aburinde. Harriet aproape c`

nu mai putea rezista. |i venea s`1 plâng`. |[i sorbiautomat cafeaua de[i era atât de fierbinte. Era obosit`fizic dup` zborul lung, [i primise un fel de lovituràme]itoare. Acum, ace[ti trei strìni, care aproape f`ceauabstrac]ie de ea, vorbeau despre logodna lui Tom [i a luiHelen. Harriet se sim]i ca o intrus`. |ncerc` s` parìnteresat`, s` zâmbeasc`, dar \i venea s` urle: „Ce s-a\ntâmplat cu Nicky? Ave]i de gând s`-mi spune]i odat`?”Tres`ri când Finn, dup` ce-i aruncase o privire rapid`,spuse brusc:

– Potole[te-te o secund`, Helen, [i l`mure[te-o pe biatafat`!

– Oh, \mi pare rù. Fata cea blond` afi[` o figur` plin` deregret [i \i zâmbi lui Harriet, scuzându-se. N-am mai fost nicio-dat` logodit` [i sunt atât de entuziasmat` \ncât m-am prostit.Nicky m-a rugat s` vin neap`rat s` te \ntâmpin [i mi-a dat oscrisoare pentru tine.

|[i deschise geanta de piele de [arpe, cùt` \n ea, apoi, \ntimp ce-i \nmâna plicul, spuse:

– E[ti prieten` cu Sarannah Moore, nu-i a[a?– Da. Mâna lui Harriet tremur` u[or luând scrisoarea [i

vocea \i vibr` \ntrebând: Unde te-ai \ntâlnit cu Nicky?

10 PATRICIA NANN

– Oh, \n Istanbul. Era o mare nebunie, chicoti. Am dat unulpeste altul din \ntâmplare – de necrezut, Finn! – la un biju-tier lâng` Hotel Ayasofia. Eram cu Pepper, Tom – ceilal]i eraula bazarul acoperit. Am \nceput s`-i povestesc cât de imposibilera totul [i o jum`tate de or` mai târziu am decis s` schimb`mlocurile. A fost un noroc fantastic!

Se uit` la fratele ei vitreg cu ochii ei mari [i alba[tri.– Pur [i simplu a[ fi murit, Finn, dac` ar fi trebuit s` duc

pân` la cap`t acea c`l`torie pe uscat. Nu puteam s-o suf`r.Nu sunt deloc rezistent` la greut`]i – \mi place confortul [igata.

Harriet r`m`sese cu gura c`scat`. Sim]ea cum culoarea i seretrage din obraji. Au schimbat locurile. Atunci unde eraNicky? Ce \nsemnau toate astea?

Finn t`cuse pân` atunci.– Cite[te scrisoarea, Harriet. Mi-e team` c` e practic

imposibil s-o faci pe Helen s` r`mân` la subiect.Vocea lui era amabil`. |ntoarse cu tact privirea de la fa]a

ei palid` [i-[i puse zah`r \n cafea. Ceilal]i doi \nc` vorbeau– Harriet auzi din nou numele lui Pepper. Scoase singurafoaie de hârtie ce se g`sea \n plic; fu nevoit` s` clipeasc`\nainte de a putea descifra scrisul care \i era atât de pu]infamiliar.

„Draga mea Harry, citi ea, \mi pare foarte r`u pentru aceast`situa]ie, dar ce altceva a[ fi putut face? S`rmana Helen era \npragul isteriei. De ce o fat` ca ea s-a aventurat oare \ntr-o plim-bare de la Londra la Bombay cu o dubi]` de tranzit, nu voi [tiniciodat`. Cele mai bune hoteluri [i confortul constituie, maidegrab` stilul lui Helen. O s`-]i plac` de ea – este o fat` deprin partea locului (teritoriul meu!) [i o dulcea]`; a promis s`aib` grij` de tine. Nu prea pot s` pretind c` am devenit cine[tie ce martir – aceast` excursie va fi grozav` [i voi avea o

OCHI DE {ARPE 11

gr`mad` de lucruri s`-]i povestesc când ne vom \ntâlni. {i, a[acum spuneai chiar tu, câteva s`pt`mâni \n plus n-ar \nsemnamare lucru, nu-i a[a? Te iubesc!

Nicky.P.S. Tare mi-a[ dori s` fii aici, doar c` nu cred c` asta ar

coincide cu ideea ta despre distrac]ie.P.P.S. Foarte important!Vezi s`-i faci o impresie bun` mamei mele.

N.”

Uluit`, Harriet citea \ntruna scrisoarea. Pur [i simplu nu-ivenea s` cread`. Câteva s`pt`mâni \n plus! Nu-l va vedea peNicky s`pt`mâni \ntregi! Ce-o s` se fac` ea atâta timp?

Ridic` privirea [i observ` c` to]i trei o priveau. P`reauc` a[teapt` ca ea s` spun` totu[i ceva. Parc` tr`ia unco[mar. {i totu[i arunc` o privire asupra scrisorii [i rev`zucuvintele „Te iubesc”; ochii \i \notau \n lacrimi. Le alung`clipind, ridic` privirea [i reu[i s` zâmbeasc`, dar nimic maimult.

Probabil c`-[i ascunsese sentimentele mai bine decâtcrezuse, doarece Helen spuse cu dezinvoltur`:

– Presupun c` e[ti dezam`git`. |l cuno[ti bine pe Nicky?Harriet se \ntreb` dac` auzise bine. Nicky nu-i spusese fetei

`steia cât de bine se cuno[teau, ce \nsemnau unul pentru cel`lalt?Vru s` spun`: „|l cunosc destul de bine ca s` m` c`s`toresc ime-diat cu el ce se \ntoarce”. {i totu[i, dac` Nicky nu spusese nimicdespre asta, cum putea s` spun` ea? {i poate Nicky nu vrusese caHelen s` se simt` prea r`u pentru c`-i \ntârziase sosirea. Astfel\ncât r`spunse pe cât de serios posibil putea:

– |l cunosc de vreo dou` luni. Ne-am v`zut destul de des\n aceast` perioad`.

– El \l cunosc de-o via]`, spuse Helen. Domeniul lor este\n acela[i district cu al nostru. E foarte amuzant, dar pla-

12 PATRICIA NANN

nurile lui nu pot fi \ntotdeauna numite stabile. Ceea ce a fostspre norocul meu \n situa]ia mea, dar nu [i spre al t`u. M`ier]i?

– Bine\n]eles, o asigur` Harriet cu voce joas`. |nghi]i unnod care \ncepu s-o sufoce. Lâng` ea, Finn Ascroft scoase ofoi]` [i tutun din buzunar [i \ncepu s`-[i ruleze o ]igar`. Erasigur` c` se uit` la ea, iar când el \i vorbi [i ea se \ntoarse, v`zuc` avusese dreptate.

– Unde l-ai cunoscut pe Nick, Harriet?– La Dublin, r`spunse Harriet. Venise la fabrica de cera-

mic` unde lucram eu s` caute o fat` care era prieten` cu soralui \n Australia – Sarannah Moore.

– A[a e, spuse Finn gânditor. Mi-o amintesc pe prietena Corinnei.Harriet se sim]i vag \nveselit` deoarece m`car Finn o

cunoscuse pe Sarannah. G`sise cel pu]in un punct comun.– Am lucrat \mpreun` [i vorbea atâta despre Australia \ncât

m` hot`râsem s` emigrez.– Hmm, spuse Finn. Deci [i tu e[ti ol`ri]`.– Da.– Presupun c` vei dori s` lucrezi \n Sydney, interveni

Helen. Cu ce te putem ajuta? I-am promis lui Nicky c` voi aveagrij` de tine. St`tu un moment pe gânduri. Finn! Nu s-ar puteas` aib` Corinne ceva idei? N-am putea suna la Tallawong, sevedem ea ce ne sugereaz`?

– A[teapt` pu]in, Helen, zise Finn. Harriet nu ne-a spus\nc` ce planuri are. S-ar putea s` aib` cu totul alte idei.

Harriet cu siguran]` avea, [i \i fu recunosc`toare lui Finn c`m`car intuise acest lucru. Nu voia s` stea la Sydney. Nicky \iscrisese: „Vezi s`-i faci o impresie bun` mamei mele!” Asta\nsemna c` el dorea ca ea s` mearg` la Tallawong, la familialui. Se uit` la Finn [i-i surprinse ochii \ntuneca]i a]inti]i gândi-tor asupra ei.

Ea \i zâmbi.

OCHI DE {ARPE 13

– Nu vreau s` stau la Sydney.– Oh, drag`, spuse Helen uitându-se la fratele sù vitreg.

Eu [i cu Tom vrem s` mai r`mânem \n ora[ câteva zile –mergem s-o vedem pe b`trâna doamn` Gilcrist. A[a c`, Finn...

– Bine, spuse Finn. Totul se va aranja! Voi vede]i-v` de pro-gramul vostru!

Ochii alba[tri ai lui Helen se \ndreptar` asupra lui Harriet.– Dar i-am promis lui Nicky c` voi avea grij` de Harriet.– M` ocup eu de asta, o asigur` Finn.– Oh, v` rog, nu v` face]i griji \n privin]a mea, \ndr`zni

Harriet stânjenit`. Nu dorea s` fie inoportun` pentru nimeni.|nclina s` cread` c` Helen inten]iona de la bun \nceput s-olase pe capul lui Finn. Nu c` Helen nu era o fat` foartedr`gu]`, Harriet era sigur` de asta, se citea pe fa]a ei. DarNicky o pusese \ntr-adev`r \n \ncurc`tur`. Oricum, Harriet sehot`râse deja ce vrea s` fac`; spuse cu calm:

– Dac` \mi spune cineva cum s` ajung, m` duc direct laFallawong – la doamna Jamieson.

Se l`s` o t`cere datorat` surprizei. Ochii lui Finn devenir`\nc` [i mai gânditori. Pì, \[i reaminti Harriet, venindu-i s`râd`, afirmase c` \l cunoa[te pe Nicky doar de vreo dou` luni,deci, bine\n]eles c` erau surprin[i de dorin]a ei de a sta lamama lui.

Finn fu acela care rupse t`cerea. Se uit` la ceas, \[i \mpinsescaunul [i spuse cu hot`râre.

– Minunat` idee. Sunt sigur c` Corinne va fi ner`bd`toares` te cunoasc`. |i zâmbi lui Harriet. Am dou` locuri rezervatepentru cursa de Cooma. Helen nu vine acas` azi, a[a c` aidreptate. Din acest moment, al doilea bilet este al tù, Harriet.Ma[ina mea este la Cooma; te duc eu la Tallawong, e \n dru-mul meu. Nici o problem`!

– Mul]umesc, spuse Harriet recunosc`toare. Se ridicar`to]i [i Helen murmur`:

14 PATRICIA NANN

– Dac` nu e bine...Finn o \ntrerupse rapid.– Nu-]i face griji, Helen, am eu grij` de fata asta.– {i Helen se va \ntoarce curând acas`, rânji Tom. Tata

mi-a dat exact dou` s`pt`mâni ca s-o conving s` se c`s`to-reasc` cu mine.

– Te-ai descurcat bine, \l felicit` Finn.Cei doi b`rba]i râser` \mpreun`.

** *

Harriet \[i propusese s` priveasc` spre hubloul avionului \ntimpul zborului spre Cooma, dar adormi [i Finn trebui s-otrezeasc` \nainte de aterizare. Era foarte atent [i dr`gu] cu ea,fapt pentru care ea \i era recunosc`toare.

Dejunar` la un hotel, el \i povesti câte ceva despre Cooma,un or`[el situat la poalele Mun]ilor |nz`pezi]i, fiind sediu alenormei amenaj`ri hidro-electrice din ace[ti mun]i. Dup` cemâncar`, se plimbar` de-a lungul faimosului bulevard inter-na]ional cu steaguri, ce se desf`[ura \n fa]a Parcului Centenar.Aici fluturau steagurile a 27 de ]`ri din care veniser` oamenis` ajute la construirea imenselor baraje, la s`parea kilo-metrilor \ntregi de tuneluri prin mun]i [i ridicarea marilorcentrale electrice care f`ceau toate parte din ansamblu.

Harriet realiz` c` s-ar fi bucurat mult mai mult de compa-nia lui Finn dac` ar fi fost \ntr-o stare de spirit mai vesel`. Erafoarte manierat [i spunea lucruri interesante [i pline deinteligen]`. Recunosc`toare, ea \i acord` politicoas` \ntreagasa aten]ie, refuzând cu hot`râre s` cedeze sentimentelordeprimante care amenin]au s-o cople[easc`. Absen]a lui Nickyera o lovitur` mult prea puternic` spre a o trata cu calm. Eragrozav de dezam`git` [i se sim]ea complet neajutorat`.

OCHI DE {ARPE 15

Tallawong, unde locuia doamna Jamieson, era situat la odistan]` de câteva mile de Cooma. Harriet [tia c` mama luiNicky de]inea [i administra un motel acolo, [i mai [tia, deasemenea, c` acesta urma s` fie vândut, pentru a cump`ra oproprietate la ]ar` unde vor cre[te vite sau oi. Nicky \nsu[i,care avea o diplom` \n [tiin]e agricole, va administra propri-etatea.

Finn \[i lu` ma[ina; \n mers, Harriet admir` peisajele\nverzite care-i defilau prin fa]a ochilor. Fusese un anotimpbun, cu mult` ploaie, \i spuse Finn. Ea vedea peisajul \n toat`splendoarea lui. Harriet se gândi c` va fi fericit` aici. Era o zifierbinte, totu[i nu nepl`cut`, cerul era albastru [i \n fa]` sedesf`[ura griul intens al mun]ilor – Mun]ii Marii Cumpenede Ape. Pe ici, pe colo, \n ]arcuri, Harriet z`rea oi sau cornutealbe [i ro[cate stând la umbra eucalip]ilor sau plimbându-se\ncet prin iarba \nalt` de pe malurile râului. Era lini[te [ipace, abia dac` vedeai vreo locuin]` pe o raz` de câteva mile.Cele dou` sau trei ora[e prin care trecur` erau a[ez`rimicu]e, cu o strad` principal` [i un m`nunchi de magazine.Dac` Nicky ar fi fost acolo, Harriet ar fi avut o gr`mad` de\ntreb`ri de pus [i comentarii de f`cut, [i totul ar fi fost ominunat` aventur`.

Oft` f`r` s`-[i dea seama, iar Finn spuse imediat:– Trebuie s` fii s`tul` [i moart` de oboseal` de atâta drum,

Harriet.Ea \i zâmbi rapid.– Puiul de somn din avion mi-a prins bine. {i prânzul

`la delicios! |mi plac tare mult toate astea. |mi pare totu[ir`u c` am pierdut o perspectiv` de sus a „p`mântuluivirgin”.

– P`mânt virgin? Finn era u[or amuzat. Ar trebui s` str`ba]ip`[unile [i \nc` ceva \nspre interiorul continentului ca s` daide p`mânt virgin.

16 PATRICIA NANN

– Da, probabil. Poate m` consideri ignorant` [i aiurit`, daram citit câte ceva despre Australia când eram \n Anglia.Sarannah a \ncercat s`-mi ofere o anumit` perspectiv` asupraimaginii la care ar trebui s` m` a[tept, dar cred c` nici ea n-aprea fost la ]ar` \n timpul celor nou` ani [i ceva cât a stat aici.Cred c` a venit la Tallawono o dat` cu Corinne. Nicky abiaintrase la facultate atunci.

– Da, \mi amintesc vara aceea, zise Finn gânditor. Urm` opauz`. Aten]ia lui p`rea s` se fi ab`tut de la discu]ia lor.|ncetinise [i se uita atent \n fa]`. Harriet \i urm`ri privirea [iv`zu dou` p`s`ri enorme, zburând una dup` alta deasupra[oselei. Urm`rindu-le, ea v`zu una n`pustindu-se, iar pecealalt` urmând-o [i pentru o secund` crezu c` se vor izbi deparbrizul ma[inii. Apoi, brusc, amândou` cotir` [i se\n`l]ar`.

– {oimi, spuse Finn. N-a[ fi vrut s` m` pricopsesc cu vre-unul pe parbriz... ce spuneai?

– Despre Sarannah?– Nu, despre tine [i emigrant. Cum a reac]ionat familia ta?Harriet era pu]in surprins` de interesul lui.– Ei bine, s-au gândit c` este decizia mea. Tat`l meu a fost

\ntotdeauna foarte \n]elept [i \n]eleg`tor. {tia c` am nevoiede o schimbare. Plecarea din Anglia [i slujba din Dublin nufusese decât un \nceput.

Pe nea[teptate se auzi vorbind bucuroas`, \ncrezându-se \nel. O f`cea s` se simt` mai pu]in stânjenit`.

– Mama a murit când eram \n ultimul an de [coal` [i toat`lumea era de p`rere c` trebuie s` stau acas` [i s` am grij` detata [i de surorile mele – Penny nu avea decât [apte ani, iarBelinda nou`. Dar tata n-a fost de acord, a[a c` am terminat[coala [i am urmat o facultate de arte. Am avut noroc c` amputut s`-mi aranjez orele \n a[a fel \ncât s` pot avea grij` defamilie. Bine\n]eles, nu f`ceam eu totul – aveam pe cineva

OCHI DE {ARPE 17

care sp`la [i c`lca. Se \ntrerupse [i se uit` la el cu \ndoial`. Nu[tiu de ce-]i spun toate astea, probabil c` te plictisesc.

– Fii lini[tit`, nu sunt nici pe departe plictisit. Spune-micum ai ajuns s` lucrezi la Dublin, Harriet.

– Oh, mi-am terminat cursul – m-am specializat \n ol`rie [isculpturi \n ceramic`. {i apoi, tata s-a rec`s`torit. O iubeamtoate pe Madeleine – mama mea vitreg` – dar am sim]it... eibine, m-am sim]it prea mare ca s` mai stau cu ei acolo tot tim-pul. Nu era corect.

– Dou` femei \n aceea[i cas`... A[a c` te-ai retras. Foartefrumos din partea ta.

– Cred [i eu. Am avut noroc cu slujba asta la Dublin. Mi-apl`cut foarte mult [i am \nv`]at mai multe despre ol`rit decâta[ fi putut vreodat` \nv`]a la facultate. Dup` ce am cunoscut-ope Sarannah [i dup` lungile discu]ii pe care le purtam cu ea,mi s-a p`rut o idee bun` s` vin \n Australia – s` mai v`d câteceva din lume. Pl`nuisem asta de ceva timp când l-am cunos-cut pe Nicky. Ad`ug` abia auzit: Parc` destinul [i-a vârât coada.

– {i \ntâlnirea cu Nicky te-a convins s` faci ceea ce trebuie?Vocea lui era seac`.

– Ceva de genul `sta, r`spunse Harriet f`r` s` se gândeasc`.El n-o urm`rise; o secund` mai târziu p`[unea se termin`

[i d`dur` peste o prelungire a lacului, care se \ntindea drept\n fa]a lor, albastru sub albastrul cerului de var`, Harriet \[i]inu respira]ia. Fusese atât de nea[teptat!

Finn, care oprise ma[ina, zâmbi pe seama surprizei ei.– Acesta este lacul Eucumbene, cel mai mare lac de acu-

mulare din amenajarea din Mun]ii |nz`pezi]i. A existat un ora[\ntreg sub lacul `sta, Harriet. Adaminaly. A fost reconstruitcâteva mile mai \ncolo. Cea mai mare parte este \n totalitatenou`, dar câteva dintre casele originale [i bisericile au fostd`râmate [i reconstruite piatr` cu piatr`. Dar poate c` \]i spunlucruri pe care le [tii deja?

18 PATRICIA NANN

Harriet scutur` din cap. Cu Nicky nu discutase delocdespre astfel de lucruri! Era fascinat` de imensul zid alst`vilarului [i de multele insule de lemn de pe lacul ale c`reimargini nu le putea vedea. Existau golfuri, peninsule, coturi [icotituri. Copaci pe jum`tate scufunda]i sau \nc` supravie]uinddeparte de ]`rm, \necându-se pu]in câte pu]in; mai \ncolo,contorsionate, ramurile superioare ale altor copaci, uscate [igri, se ridicau neputincioase deasupra apelor. Existau garduricu stâlpi [i balustrade care \naintau printre ]arcuri, \n apelelacului.

Harriet se gândi la gospod`riile acoperite de ape, la ora[ul\necat. A[a ape! {i se spunea c` Australia este cel mai uscatcontinent din lume.

– Toat` apa asta provine din topirea z`pezilor, spuse Finn,parc` ghicindu-i gândul. Alpii no[tri sunt acoperi]i cu z`pad`,cinci luni pe an. Apele sunt stocate aici [i trimise spre consum\n oricare parte a p`[unilor, dup` necesit`]i. Exist` por]i caredau \n tuneluri lungi de mile \ntregi, la mii de metri \n pânte-cele mun]ilor. Este un sistem minunat dar complicat [i careaprovizioneaz` Victoria [i New South Wales cu electricitate. Se\ntrerupse: Acum este rândul meu s` \ntreb dac` nu cumva teplictisesc.

– Nu, doresc s` \nv`] cât mai multe cu pu]in]`. |ntreb`ezitând: Atunci [i „p`mântul virgin” beneficiaz` de pe urmaacestei amenaj`ri? Sau vorbesc din nou prostii?

– Nu, bine\n]eles c` nu sunt prostii. Zone din ceea ce tunume[ti „p`mânt virgin”, foarte pu]in locuit, beneficiaz` – deexemplu v`ile râurilor Murray [i Murrumbidgee, spre vest.Tom Gilcrist, pe care l-ai cunoscut \n diminea]a asta, provinedintr-o familie de viticultori ale c`ror podgorii se afl` \n Z.I.M.– zona de iriga]ii a râului Murrumbidgee. Apa din acest laceste transportat` prin tuneluri [i pe râul Tumut, pân` laMurrumbidgee, iar de aici prin canale de-a lungul podgoriilor.

OCHI DE {ARPE 19

La fel se procedeaz` [i pentru orez`rii, livezi de portocali,lanuri de grâu, ferme de oi [i a[a mai departe, toate \nflori-toare datorit` lacului Eucumbene.

Alt` \ntrebare \[i f`cu loc \n mintea lui Harriet:– Trebuie s` existe oameni care [i-au pierdut p`mânturile

din cauza acestui lac, Finn. Ce s-a \ntâmplat cu ei?– Au fost foarte cinstit desp`gubi]i. Cei care au fost iste]i –

adic` majoritatea – au cump`rat p`mânt \n alt` parte sau [i-auinvestit banii \n afaceri. Ca familia Jamieson, de exemplu: ei aucump`rat un motel.

Harriet privea lacul albastru cu mai mult interes acum. Nu[tiuse c` a[a ceva se \ntâmplase cu ferma de oi a tat`lui luiNicky. Crezuse c` o vânduse deoarece era bolnav [i c`utase oafacere pe care so]ia lui s-o poat` conduce când el nu va mai fi.

– Ferma de oi a familiei Jamieson este pe undeva pe aici? \l\ntreb` ea, [i ridicând privirea d`du peste ochii lui \ntuneca]iurm`rind-o.

– Ei bine, nu. Sub un alt lac de acumulare, unul mai mic,lacul Tallawong.

Se \ntoarse [i porni ma[ina.– Ar trebui s` mergem s` vedem ce se poate face pentru

tine. Trebuie s` fii ner`bd`toare s` g`se[ti un loc s` teinstalezi.

– Nu sunt ner`bd`toare, spuse Harriet zâmbind. Totu[i,era pu]in nervoas` cu gândul la \ntâlnirea cu doamnaJamieson, c`reia Nicky spusese c` era important s`-i fac` oimpresie bun`.

– Sunt sigur` c` voi putea sta la doamna Jamieson.Urm` o pauz` foarte scurt`, \nainte ca Finn s` spun` cu

pruden]`:– Dac` din cine [tie ce motive nu se va putea, Harriet, s`

nu-]i faci griji. Am eu grij` de tine. Vorbise cu blânde]e, darferm. Cu siguran]`, \[i luase \n serios responsabilitatea fa]` de

20 PATRICIA NANN

ea. Harriet \i era recunosc`toare dar [tia c` nu va avea nevoiede ajutorul lui... Nicky \i povestise mamei sale despre ea, [idoamna Jamieson era la fel de ner`bd`toare s-o \ntâlneasc`.

Când privi \napoi, un moment mai târziu, lacul se pierduse\n urm`. Gonir` de-a lungul drumului, trecur` pe lâng` \nc`un or`[el [i ajunser` la {oseaua Alpin`. Curând vor fi \nTallawong. Harriet se \ntreba dac` ar`ta bine, sperând cadoamna Jamieson s-o plac`. Asta nu prea contase cât timpfusese \n Anglia cu Nicky, dar acum era singur` - cu excep]ialui Finn, care era de fapt un str`in – [i \ncepuse s` contezefoarte mult. Conta [i pentru Nicky, scrisoarea lui era o dovad`\n acest sens. Se \ntreba de ce. Fusese atât de nep`s`tor,evaziv, \n ceea ce prive[te familia sa, pân` acum.

Ea [tia c` el are o sor` mai mare, Corinne, [i doi fra]i maimici, ale c`ror nume nu [i le putea aminti. {i mai [tia c`, dup`ce se vor c`s`tori, vor locui la ]ar` [i vor administra o ferm` devite sau oi, sau poate pe amândou`. Mama lui va fi mul]umit`s` scape de problema motelului. Cel pu]in Harriet a[a dedu-sese.

Nu dup` mult timp, traversar` alt lac, amenajat \n câmpie,[i ajunser` la Tallawong, un ora[ prosper, desf`[urat \ntr-ovale larg` [i \ntinzându-se \n sus pe versan]ii acesteia; unora[ de bungalouri micu]e, \nconjurate aerisit de gr`dini fru-mos \ngrijite. Acoperi[urile de ]igl` scânteiau \n soare, iar peici-pe colo, cl`diri cu câte dou` etaje le dominau pe cele-lalte.

Strada principal` era umbrit` de copaci [i \ncadrat` dema[ini parcate lâng` trotuare. Existau magazine, hoteluri,restaurante. Nu era un ora[ mare, dar era aglomerat.Harriet \l \ntreb` pe Finn dac` acest lucru se datora turis-mului.

– Cam a[a ceva. Oamenii opresc aici \n drum spre ]inu-turile \nz`pezite sau fac vizite turistice la amenajarea din

OCHI DE {ARPE 21

Mun]ii |nz`pezi]i. Pe lâng` asta, oamenii de la ]ar`, din dis-trictele \nvecinate, \[i fac unele cump`r`turi de aici.

Ajunser` la cap`tul str`zii principale, [i \ncepur` s` urce undeal lung. La jum`tatea distan]ei spre vârf, Harriet putea dejaz`ri o cl`dire ce aducea a motel. Un alt val de nervozitate ocople[i, \[i c`ut` oglinda [i se privi nelini[tit`. Se ruj` pu]in,\ndep`rt` un firicel de praf de pe obraz [i-[i netezi p`rulnegru.

Finn conducea \ncet.– Doamna Jamieson o [ti ceva despre sosirea ta?– Sunt sigur` c` [tie, spuse Harriet zâmbind. Nicky trebuie

s-o fi anun]at, mai ales c` el personal nu este aici.– |n]eleg, Urm` o pauz` lung`, ca [i cum el \ncerca s` se

hot`rasc` dac` s` continue sau nu. Apoi spuse: Exist` ceva cear trebui l`murit. E[ti logodit` cu Nicky?

Acum Harriet fu cea care ezit`. Dac` i-ar fi pus aceast`\ntrebare imediat ce se \ntâlniser`, i-ar fi spus „Da”, [i cupromptitudine. „Neoficial suntem logodi]i.” Acum \ns`, [tiindc` Nicky nici nu-i sugerase m`car lui Helen care era situa]ia,nu [tia ce r`spuns s` dea. Se gândi c` ar fi bine s` mai a[teptepân` la \ntâlnirea cu doamna Jamieson, astfel \ncât r`spunsedegajat:

– Ei bine, aproape.– Hmmm, concluzion` Finn, deci ai inten]ii serioase \n

leg`tur` cu Nicky...– Da, r`spunse ea sec. N-a[ fi str`b`tut atâta drum dac`

n-a[ fi avut.– Nu. |ncepusem [i eu s`-mi dau seama... Ei bine, am

ajuns.Parc` \n fa]a cl`dirii care purta numele de „Motel

Tallawong”. Era o cl`dire din c`r`mid` de culoarea smântânii,lung`, cu dou` etaje, care domina ora[ul, fa]` \n fa]` cumun]ii \nv`lui]i \n cea]` vine]ie.

22 PATRICIA NANN

Deschizându-i lui Harriet portiera, Finn remarc`:– Doamna Jamieson trebuie s` fie la recep]ie. L`s`m baga-

jele aici [i vorbim cu ea mai \ntâi, nu? S` vin cu tine sau nu?– Oh, a[ dori s` vii, te rog. Harriet \[i d`du seama c` nu era

\nc` preg`tit` s` fie l`sat` singur`. Se baza pe sprijinul luiFinn. O lu` de bra] [i-i zâmbi \ncurajator – un zâmbet largcare-i dezveli din]ii frumo[i. Ea spera din nou c` arat` bine [ic` doamna Jamieson, care bine\n]eles era foarte ner`bd`toares-o cunoasc` pe fata de care fiul ei se \ndr`gostise atât dedeparte de cas`, o s-o plac`. Ea era foarte sigur` c` o va \ndr`gipe mama lui Nicky.

Când Harriet [i Finn intrar` pe u[a de sticl` [i p`[ir` pecovorul auriu tocit, femeia din spatele tejghelei ridic` privireade la dosarele colorate pe care le sorta. Fu o surpriz` pentruHarriet, care se a[tepta \n subcon[tient s` vad` o femeie cares` corespund` imaginii de mam`.

Doamna Jamieson, \ns`, era cam de \n`l]imea lui Harriet,sl`bu]` [i \mbr`cat` elegant, cu p`rul frumos, argintiu, con-trastând cu o fa]` pl`cut`, plin` de via]` [i uimitor de tân`r`.P`rea a avea \n jur de patruzeci [i cinci de ani [i Harrietobserv` ochii ei c`prui, str`lucitori care sem`nau cu ai luiNicky.

– Ei, Finn! P`rea satisf`cut`. Ce te aduce \n ora[? Ochii eise \ntoarser` repede [i cu curiozitate spre fata de la bra]ul lui.

– M` duc spre cas`, Lucy, r`spunse imediat Finn. Am fostla Sydney s-o \ntâmpin pe Helen la aeroport, \]i povestesc ime-diat. O \mpinse u[urel pe Harriet \nainte. Ea este prietena luiNicky, Harriet Leeson. Harriet – doamna Jamieson.

– |mi pare bine. Harriet \i zâmbi mamei lui Nicky, a[tep-tând o exclama]ie de recunoa[tere [i poate pl`cere la auzulnumelui ei. Dar ambele se l`sar` a[teptate. Doamna Jamiesonabia schi]` un u[or zâmbet [i murmur`:

– O prieten` de-a lui Nicky? Ce dr`gu]!

OCHI DE {ARPE 23

Capitolul 2

Urm` o scurt` pauz`, apoi se \ntoarse spre Finn, dar\nainte s` poat` articula vreun cuvânt, el spuse f`r` [ov`ire:

– Harriet vine tocmai din Anglia, Lucy.– Doamne-Dumnezeule! Acum era \ntr-adev`r uluit`. Dar

de ce? Nu-i auzise numele? Nu-[i d`duse seama c` ea era fatacu care urma s` se c`s`toreasc` Nicky?

– Deci l-ai cunoscut pe Nicky peste ocean?– Da. |n Irlanda. Vocea lui Harriet era nesigur`. Sunt

ol`ri]`. Lucram cu Sarannah Moore. Nu v-a povestit Nickydespre mine? se chinui ea s` zâmbeasc`.

O u[oar` \ncruntare.– S-ar putea... figura pl`cut` exprima un amuzament

comp`timitor.– Nicky nu prea se pricepe s` scrie scrisori [i m` tem c` eu

nu dau totdeauna aten]ia cuvenit` faptelor copiilor mei. Facparte din acea categorie oarecum temut`, de femeie de afa-ceri. Nu-i a[a, Finn? Am o reputa]ie trist` \n ora[, de persoan`\ncuiat`. Te nume[ti Harriet?

– Leeson. Harriet se \nro[ise [i inima \i b`tea cu repezi-ciune, \ntr-un amestec de dezam`gire [i furie.

– Da, \ntr-adev`r. {i e[ti prieten` cu Sarannah? Ea este\ntr-adev`r o fat` pe care mi-o amintesc, foarte de[teapt`! Darnu cred c` ea [i Corinne au p`strat leg`tura; se uit` la Harriet\ntreb`tor.

– Nu, spuse Harriet cu voce joas`. Sarannah mi-a spus c`n-a mai auzit nimic despre Corinne de ani de zile.

– P`cat. Ei bine, Finn ]i-o fi spus c` Nicky nu s-a \ntors \nc`acas`. De fapt, \l a[tept`m abia peste câteva s`pt`mâni. Poatem` l`mure[ti tu pu]in, Finn. Corinne a primit o scrisoare, par-avion, \n care vorbea despre o prelungire a nebuniei `steia dec`l`torii \n Turcia, India [i a[a mai departe, [i am \n]eles c` Helena fost cumva implicat`. Ia loc un moment [i poveste[te-mi. O s-orog pe Helga s` aduc` ni[te cafea.

– Ar fi bine, spuse Finn. Harriet pur [i simplu nu puteascoate o vorb`.

|n timp ce doamna Jamieson se duse la buc`t`rie s` aran-jeze cu cafeaua, Harriet [i Finn se instalar` \ntr-o camer` dea[teptare frumos tapetat` \n verde [i albastru, care sedeschidea \n dreapta recep]iei. Harriet prinse privirea luiFinn, ironic` sau \ngrijorat`? Nu [tia cum. Ce-o gândi el acumdespre ea, dup` primirea rece, zâmbitoare [i politicoas` careurmase cuvintelor ei – aluziilor ei – \n ceea ce prive[te rela]iadintre ea [i Nicky?

Doamna Jamieson chiar nu auzise despre ea? Era chiar atâtde neatent` la via]a copiilor s`i precum afirmase? Sau pur [isimplu nu o dorea de nor`?

Trebuie... trebuie s` fie o gre[eal` pe undeva! Mintea ei seag`]a cu disperare de gândul scrisorii par-avion pe care Nickyo trimisese surorii lui. O fi explicat \ntreaga situa]ie \n ea?

Dorea cu ardoare s` \ntrebe de scrisoare, dar când doam-na Jamieson se \ntoarse urmat` de Helga, \mbr`cat` \ntr-un

OCHI DE {ARPE 25

halat albastru [i ducând cafeaua, nu avu nici o [ans`. Zah`rul[i fri[ca erau trecute din mân` \n mân`, ca [i biscui]ii micu]if`cu]i \n cas`.

– Acum s` auzim ce-i cu Helen [i Nicky, Finn, spuse doam-na Jamieson.

– A, da. Ei bine, toat` \ncurc`tura se datoreaz` faptului c`Helen se s`turase de un trai de priva]iuni, spuse Finn strâm-bându-se. O b`nuiesc mai degrab` pe Peppa Gilcrist c` a con-vins-o s` fac` aceast` c`l`torie terestr` de la Londra laBombay, [i pân` au ajuns la Istanbul, sora mea cea mic` cereadeja \ndurare. |ntâlnindu-se cu Nicky i-a venit minunata idees`-l conving` s` schimbe locul cu ea.

– Nu trebuie s`-i fi fost prea greu; Nicky nu se gr`be[teniciodat` s` vin` acas`, s` se apuce de treab`. Prefer` via]a f`r`griji, atât cât \l ]in banii câ[tiga]i u[or.

Harriet se \ndârji s` nu surprind` privirea lui Finn. Sesim]ea atât de nenorocit` \ncât ar fi vrut s` devin` invizibil`.Foarte sigur, nu va fi invitat` s` stea aici. Ce trebuia s` fac`?Nicky \i specificase „s` fac` o impresie bun`”, scrisese deasemenea c` o iube[te, ceea ce ar putea s-o surprind` pemama lui, dar numai cu foarte mare greutate ar fi reu[it s`scoat` scrisoarea [i s-o arate.

– Oh, Nicky se va da pe brazd` odat` [i odat`, spuse Finn\ncurajator. Eu atribui vina pentru acest ultim teribilism luiHelen. Dac` vrei s` afli p`rerea mea, abia a[tepta s` se \ntoarc`acas` la Tom. A a[teptat-o la aeroport, a[ fi putut foarte bines` nu m` obosesc s` fac drumul; dar – cu o privire cald` pen-tru Harriet – m` bucur c` l-am f`cut. Acum ei stau la bunicalui, la Sydney, [i ea \i poart` inelul.

– I-auzi! Minunat. O partid` foarte bun`. {tiu c` Eleana vafi \ncântat` [i Helen este evident o fat` care ar trebui s` sem`rite. Ce dr`gu]! Se \ncrunt` u[or, ca [i cum ceva o deranja.Privirea ei se ab`tu asupra lui Harriet, care se sim]ea mizerabil.

26 PATRICIA NANN

Se \ntreab` ce treab` am eu cu toate astea. Ar fi trebuit s`fie o \ntâlnire atât de fericit` [i interesant`! Dar totul merseseprost.

– Harriet se a[tepta ca Nicky s-o \ntâmpine la Mascot \ndiminea]a asta, ad`ug` Finn inten]ionat.

Doamna Jamieson aproape c` izbucni \n râs. Harrietobserv` c` se ab]inuse la timp. Dar de ce?

– Oh, drag`, ce p`cat s` ba]i atâta drum, [i nici m`car s`nu-l g`se[ti pe Nicky aici!

„Se exprim` de parc` l-am urm`rit pe Nicky pân` \nAustralia!” gândi Harriet.

– Nicky a delegat-o pe Helen s` aib` grij` de Harriet,spuse Finn; m`car el era serios [i vorbea cu o voce amabil`.Cum Helen este ocupat` \n acest moment, am preluat eusarcina. |[i termin` cafeaua, l`s` cea[ca jos [i-i zâmbi luiHarriet. Ar trebui s` mergem. Fata asta a avut \ntr-adev`r ozi!...

Se ridicar` to]i [i Harriet se \ntreb` din nou ce se va \ntâm-pla cu ea. Era hot`rât` s` se descurce f`r` ajutorul lui Finn [icumva trebuia s` r`mân` \n Tallawong. |[i dori, deodat`, catoat` lumea s` [tie c` ea este logodnica lui Nicky – ca doam-na Jamieson s` exclame: „Oh, \mi amintesc acum! Tu e[ti fatacu care dore[te Nicky s` se \nsoare! Bine\n]eles c` trebuie s`r`mâi aici...”

Dar un asemenea lucru nu se \ntâmpl`. |n schimb, doam-na Jamieson spuse:

– Nu prea este corect fa]` de tine, Finn, cu toate treburilepe care le ai... S` vedem...

Harriet o \ntrerupse cam brutal:– Doamn` Jamieson, Corinne este acas`?Doamna Jamieson se lumin`.– Uite o idee! |[i netezi fusta rochiei de culoare galben`

peste [oldurile ei elegante [i se uit` la Finn. De ce nu o duci

OCHI DE {ARPE 27

pe Harriet la apartament, Finn? Este prieten` cu Sarannah,ol`ri]`, am \n]eles. Corinne ar trebui s` fie interesat` s-ocunoasc`.

„De ce s` fie o pacoste pentru tine?” \[i imagina Harriet c`gândea ea. „S` vedem dac` nu i-o putem pasa Corinnei.” Eibine, \i convenea s` fie pasat` surorii lui Nicky... Dar undelocuia Corinne?

Finn se gândea.– }i-ar pl`cea s-o cuno[ti pe Corinne, Harriet?– Oh, da, mi-ar pl`cea foarte mult. Ei, sigur c` Nicky i-a spus...– Vom vedea, o \ntrerupse Finn.O lu` consolator de bra] dar ea detest` acest gest deoarece

p`rea s` sugereze c` nici Corinne nu va avea nici cea mai vagìdee \n ceea ce o prive[te. Se \ndep`rt` pu]in de el, se \ntoarsec`tre doamna Jamieson [i spuse zâmbind radios:

– Mi-a f`cut pl`cere s` v` cunosc \n sfâr[it, doamn`Jamieson. Nicky mi-a povestit atâtea despre dumneavoastr`.

O pl`cere rùt`cioas` o \nv`lui, v`zând expresia stupefiat`de pe fa]a femeii mai \n vârst`.

Se urc` \n ma[in` [i coborâr` dealul f`r` s` vorbeasc`, pân`când Harriet spuse:

– Nu cred c` doamna Jamieson m-a luat \n serios.– Nu. La urma urmelor, nu e[ti prima fata atras` de fiul ei.

Vorbise necioplit de sincer [i Harriet se \nro[i, furioas`.– Crezi c` alerg dup` Nicky? Dac` ar fi fost dup` el, acum

am fi fost deja c`s`tori]i.– {i de ce nu sunte]i? \ntreb` Finn cu blânde]e.– Pentru c` tata m-a sf`tuit s` fiu prudent`.– Tat`l tù trebuie s` fie un om \n]elept.– Adic`, ce vrei s` spui cu asta?!– Nimic, nici pe departe amenin]`tor. Doar c`, dup` atât

de pu]in timp, dou` persoane cu greu ar putea sus]ine c` secunosc \ndeajuns ca s` se c`s`toreasc`.

28 PATRICIA NANN

– Ba ne cunoa[tem, r`spunse Harriet \n]epat`. Chiar necunoa[tem foarte bine. Nu am absolut nici o \ndoial` \n ceeace-l prive[te pe Nicky.

– Atunci nu mai spun nimic, zise Finn. Eu sunt aici ca s`am grij` de tine.

El \i zâmbi impasibil [i Harriet sim]i cum fierbe la foc moc-nit.

Opri \ndat` \n fa]a unui magazin de cadouri care purtanumele „Ginette”, scris cu litere aurite pe geam. Harriet, \nc`furioas`, se d`du jos din ma[in` [i se duse repede s` se uitelung \n vitrin`. |n ciuda faptului c` era total absent`, reu[ichiar s` vad` lucrurile la care se uita, [i se calm` destul ca s`examineze cu interes câteva cupe de ceramic` a[ezate pe oplatform` de iut` portocalie.

Dup` un moment, \[i zise: „Cupele astea le-a[ putea\mbun`t`]i doar pu]in, \n propor]ii”. Se \ntoarse spre Finncare tocmai i se al`turase [i p`rea serios, de[i, dintr-un anumemotiv ea s-ar fi a[teptat ca el s` râd` de ea.

– Corinne conduce acest magazin?– Nu. Locuie[te \n apartamentul de deasupra. Cupele astea

care par s` te fascineze sunt lucrate de ea. Cred c` este ool`ri]` foarte iscusit`.

„Nu prea”, gândi Harriet cu r`ceal`, dar se ab]inu s`comenteze. Intrând pe o u[` [i urcând câteva sc`ri \l \ntreb`pe Finn:

– De ce nu locuie[te acas`, la motel?– Nu ]i-a povestit Nicky chiar nimic despre familia lui?

Corinne nu mai locuie[te acas` de ani de zile. E v`duv`.– Oh! Nu cred c` Sarannah [tie asta.– S-a c`s`torit dup` ce a plecat Sarannah. {i a durat foarte

pu]in.Ajunser` la apartamentul de sus [i g`sind u[a deschis`,

Finn strig`:

OCHI DE {ARPE 29

– E[ti aici, Corinne?– Da, intr`, Finn. Era o voce destul de pl`cut`, de[i pu]in

ascu]it` [i u[or nazal`.|n urm`toarea secund`, Corinne ap`ru la cap`tul cori-

dorului, cu un zâmbet de bun-venit luminându-i fa]a rotund`[i dr`gu]`. Harriet se gândi imediat c` nu sem`na nici pedeparte cu mama ei sau cu Nicky. P`rul [aten-auriu \i c`dea \ndezordine pe spate, dintr-un nod la nivelul cefei; pielea \i eraauriu-trandafirie, iar ochii p`strau aceea[i tent` aurie. Era\mbr`cat` \ntr-o pereche de pantaloni albi, largi, [i o bluz`cafeniu-aurie; \ncheietura mâinii stângi era prins` \ntr-oleg`tur` vine]ie.

V`zând-o pe Harriet, zâmbetul \i p`li \ntr-o oarecarem`sur`. Finn f`cu prezent`rile [i intrar` \ntr-un salona[ mobi-lat \n lemn vechi de cedru, cu un divan scund, acoperit cuiut` de culoare portocaliu-aprins. Numele de familie alCorinnei era Gaillard [i când Finn spusese: „Harriet este o pri-eten` de-a lui Nicky”, Harriet parc` o observase aruncându-i oprivire cunosc`toare.

– P`cat pentru tine c` Nicky nu s-a \ntors acas`, Harriet...Oricum... lua]i loc, amândoi. M` bucur s` te v`d, Finn. Ai doriun sherry? {i spune-mi ce face Helen [i unde este, ad`ug` ea,\ndreptându-se spre bar [i turnând cu oarecare greutateb`uturile, din cauza \ncheieturii bandajate a mâinii.

Se a[ez` picior peste picior pe divan ca un fel de preoteas`[i ridicar` to]i trei paharele \nchinând \n t`cere, \nainte caFinn s` spun`:

– Tom a fost la aeroport; el [i Helen sunt acum logodi]i.– Oh, cât m` bucur! izbucni Corinne. Trebuie s` fie tare

ferici]i. Se cunosc de ceva timp...– Adev`rat. Finn arunc` un u[or zâmbet \n direc]ia lui

Harriet, dorind probabil s` fac` cu asta, gândi Harriet, aluziela faptul c` ea [i Nicky nu se cuno[teau de prea mult timp.

30 PATRICIA NANN

– Am \n]eles c` ai primit o scrisoare de la Nicky, de laIstanbul. }i-a povestit despre Harriet?

Corinne p`rea complet pe din afar`.– Nu, nici un cuvânt! Ar fi trebuit?Finn oft`.– E rândul tù, Harriet.Harriet oft` [i ea. Se cam s`turase de atâtea explica]ii [i \i

cam sc`zuse moralul. Se str`dui s` par` hot`rât`, optimist` [ivesel`, dar realiz` c` trebuia s`-[i spun` din nou povestea.

– Nicky [i cu mine ne-am \ntâlnit prin intermediul luiSarannah Moore la o ol`rie din Dublin. {tiai asta?

– Nu [tiu nimic, spuse Corinne. Nicky nu se pricepe delocs` corespondeze.

– Trebuia s` ne \ntâlnim la aeroport, azi-diminea]`... dar– N-a ap`rut? Nu m` surprinde. Nu trebuie s` ai \ncredere

\n Nicky.– Eu am avut, r`spunse Harriet calm, de[i numai calm` nu

era. Se gândi c` este deja sup`rat` [i pe Nicky pentru c` opusese \ntr-o asemenea situa]ie. Continu`: Am venit tocmaidin Anglia ca s` fiu \ntâmpinat` de Nicky, Corinne, dar \mi dauseama exact ce s-a \ntâmplat. Helen s-a destìnuit, [i cum eleste atât de amabil [i i-a \n]eles situa]ia, i-a cedat locul lui \navion. De fapt, este chiar simplu.

– Exact – chiar simplu, fu Corinne de acord cu blânde]e.Data viitoare o s` [tii la ce s` te a[tep]i, nu-i a[a, când\ntâlne[ti un australian chipe[ \n vacan]`, \n strìn`tate. Eibine, eu \]i sugerez s` te cazezi undeva peste noapte [i apoi s`te \ntorci \n ora[. Niciodat` nu se g`se[te nimic de f`cut \nTallawong. Mai bine evaluezi situa]ia [i-l la[i deoparte peNicky deocamdat`; oricum se \ntoarce abia peste câtevas`pt`mâni. Sydney este un ora[ mult mai pl`cut.

Finn se ridic` s` ia paharul lui Harriet. Nu se atinsese desherry dar agita \ntr-una paharul cu picior.

OCHI DE {ARPE 31

– O s`-l ver[i... Nu, Corinne, nu facem a[a. O duc peHarriet la Warriwillah.

Warriwillah! Harriet clipi. Unde mai era [i asta? Nici m`carnu auzise de a[a ceva. Spre surprinderea ei, Corinne exclam`cu vehemen]`:

– Nu, Finn! |n nici un caz. Mama ta va fi [i a[a destul deocupat` cu Graham [i Andrea care vin acas`, [i pe deasupra [icu Helen, proasp`t logodit`. Nu. Dac` Harriet vrea s` r`mân`\n zon`, poate s` stea la mine.

Ochii aurii se \ntoarser` spre Harriet, c`reia \i p`rur` lipsi]ide expresie.

– N-ai spus c` e[ti prieten` cu Sarannah Moore,Harriet?

– Ba da. O z`p`cise aceast` schimbare de atitudine, de la onon[alan]` rùt`cioas`, la un a[a-zis entuziasm, pentru c` erasigur` c` nu era sincer. Am lucrat \mpreun`.

– La Dublin, nu? |mi amintesc c` am auzit de slujba ei dinDublin. {i Nicky chiar a cùtat-o! N-a spus nici un cuvântdespre asta \n nici unul dintre raidurile lui gr`bite pe acas`.Probabil c` dorea s` fie o surpriz` pe când urma s` se\ntoarc`.

„A[a cum eram [i eu”, o surprinse pe Harriet un gând,\ncercând totu[i s` se conving` singur` c` acesta o amuza.

– Dac` tot veni vorba, am primit o scrisoare de la Sarannahnu cu mult timp \n urm` – dup` ani \ntregi de t`cere. Nu credc` i-am r`spuns \nc`, de[i ar fi trebuit. Lucra \ntr-o afacererestrâns` de familie, condus` de un b`rbat [i so]ia sa, numaiea [i o englezoaic`... Corinne se opri \n mijlocul torentului devorbe ca s` plimbe ochii m`ri]i de la Harriet la Finn [i \napoi.Bine\n]eles! Tu! exclam`, cu aerul de a realiza \n sfvâr[itdespre ce era vorba. Sarannah \ncerca s` te conving` s` emi-grezi \n Australia – fusese[i alungat` din c`minul tù, copil alnim`nui, iar ea urma s`-]i dea adresa mea...

32 PATRICIA NANN

Harriet zâmbi u[or, de[i gândea c` ori relatarea luiSarannah fusese dramatizat`, ori memoria \i juca festeCorinnei, deoarece ea nu era nicidecum un copil al nim`nui[i nici nu fusese alungat` din c`minul s`u. Madeline \i spusesec` era binevenit` dac` dorea s` r`mân`.

– {i iat`-te, termin` Corinne. |n carne [i oase.Harriet se uit` la Finn. St`tea cu mâinile \ncle[tate pe

genunchi [i asculta cu o min` gânditoare. Ridic` dinsprâncene de parc` ar fi \ntrebat-o pe Harriet dac` avea s`accepte.

Harriet hot`r\ c` da. P`rea de prisos s` insiste \n ceea ce \lprivea pe Nicky, [i cu siguran]` nu avea de gând s` dezbat`problemele sale de familie cu Corinne.

– Da, iat`-m`! r`spunse ironic.– Deci, bine\n]eles c` vei sta cu mine, spuse Corinne. |n

calitate de prieten` a lui Sarannah...– Mul]umesc, spuse Harriet, cam f`r` tragere de inim`.– Avem atâtea de discutat. |mi po]i povesti mai multe

despre Sarannah. |[i \ntoarse capul spre Finn. Vezi, Finn?!Harriet se va sim]i foarte bine aici. Este ol`ri]`, poate s`lucreze la roat` dac` vrea. Folose[ti roata, s` \n]eleg, Harriet?

– Da, r`spunse Harriet grav, amuzat` totu[i de tonul pro-tector al vocii Corinnei.

– {i poate s` colinde zona, distrându-se cu ciud`]eniileor`[elului nostru. De[i nu m` \ndoiesc c` ea se va \ntoarcebucuroas` la Sydney \ntr-o s`pt`mân`, cel mult dou`. Se uit`cu nevinov`]ie la Harriet care se \ntreba dac` gre[ise oarecrezând c` Corinne \i limitase clar durata [ederii.

– E[ti de acord, Harriet? \ntreb` Finn laconic.– Da, bine\n]eles. Corinne a fost foarte amabil` s` m`

invite.– Nici o problem`, o asigur` Corinne. Vino s`-]i ar`t

camera pe care o po]i ocupa – e micu]` dar, de fapt, \ntregul

OCHI DE {ARPE 33

apartament e la fel. Camera mea de lucru este jos, \n spatelemagazinului. }i-o ar`t mai târziu.

Finn cobor\ s` aduc` bagajele lui Harriet, iar cele dou` fetese \ndreptar` spre dormitor. Era, a[a cum spusese Corinne,mic [i foarte pu]in mobilat, mobila ar`tând de parc` odat`fusese bun`, dar ne\ngrijit`. Corinne verific` patul [i v`zu c`era f`cut.

– |n general \l las a[a, \n caz c` r`mâne cineva la mine pestenoapte. Avem prieteni la ]ar` care mai trec din când \n când.|mi cer scuze pentru deranj, de[i \ndr`znesc s` cred c` e[tiobi[nuit` cu el având \n vedere cariera ta artistic`. Majoritatealucrurilor de aici le-am recuperat dup` ce am pierdut Trawalla– a fost mobila mea de dormitor din copil`rie [i are o valoaresentimental`. Totul a fost vândut când p`rin]ii mei au con-struit motelul [i noi am coborât \n lume.

Lui Harriet i se p`ru un mod cam ciudat de a privilucrurile, având \n vedere \mprejur`rile, dar spuse cu\n]elegere:

– Probabil c` a fost dureros pentru tine s`-]i pierzi c`minul.Nicky nu mi-a povestit cum s-a \ntâmplat – am presupus c` a]ip`r`sit ferma din cauza s`n`t`]ii tat`lui t`u.

– Ei bine, r`spunse Corinne dând din umeri, toate ies laiveal` pân` la urm`. Se \ntoarse, c`ci Finn ap`ruse cu celedou` gen]i ale lui Harriet, [i-i zâmbi cu c`ldur`. Ce-ai zice s`r`mâi la cin`, Finn?

– Poate alt` dat`, mul]umesc, Corinne. To]i de laWarriwillah trebuie s` fie \nnebuni]i de vestea logodnei luiHelen – urma s` sune s`-i anun]e. Cred c` ar fi mai bine s` m`duc s`-i lini[tesc [i s` nu se lase cu istericale.

Corinne se strâmb`:– Istericale? De ce? C` doar Helen nu este copilul mamei tale.– Aici te contrazic – este ca [i cum ar fi. Helen avea numai

patru ani când mama s-a c`s`torit cu Bill, s` [tii.

34 PATRICIA NANN

– Ai câ[tigat. Dar nu sunt obi[nuit` cu mame m`moase...Harriet, simte-te ca acas`. Despacheteaz` – intr` \n baie –caut` ni[te prosoape \n dulapul de acolo. Eu \l conduc peFinn.

Dar \nainte s` coboare, telefonul sun` [i cum ea se duse s`r`spund`, Harriet r`mase câteva minute cu Finn.

– Totu-i bine când se termin` cu bine, spuse el cu ama-bilitate. E[ti mul]umit` acum, Harriet?

– Da. Corinne este atât de dr`gu]`. Dar... se opri.Bine\n]eles c` nu avea nici un rost s` spun`: „A[ fi vrut s` [tiedespre mine [i Nicky”. |n schimb spuse: A fost frumos dinpartea ta s` m` invi]i \n casa mamei tale, Finn.

– La Warriwillah? Zâmbi. Ar fi fost o pl`cere. {i a[ dori s`-]iaduci aminte de oferta mea, Harriet; dac` vei avea vreodat`nevoie, te asigur c` mama te va g`zdui cu pl`cere laWarriwillah. Nu trebuie decât s` dai un telefon. Helen i-apovestit deja totul despre tine, \]i garantez.

– Z`u? \ntreb` Harriet strâmbând din nas. M` tem c` amrenun]at s` mai cred c` cineva ar fi auzit de mine.

** *

Visele ei \n noaptea care urm` fur` bântuite de Nicky [i deFinn. Se f`cea c` Nicky era un miraj pe care ea \l urm`rea [icare disp`ruse a[a cum Trawella disp`ruse sub ape. Sarannahse afla undeva \n largul lacului Eucumbe, agitând \n aer oramur` dintr-un eucalipt scufundat; [i la un moment dat Finno prindea de bra], spunându-i: „Nu plânge, Harriet. Te ducacas` la mama. Este o mam` foarte m`moas` [i tu ai fost alun-gat` din c`minul t`u...”

Se trezi auzind vocea Corinnei care o \ntreba din u[adormitorului:

OCHI DE {ARPE 35

– Vii la micul dejun, Harriet? }i-a[ aduce o tav`, dar e alnaibii de dificil cu \ncheietura asta a mea.

Harriet s`ri din pat jenat`. Era trecut de opt [ijum`tate. Trase pe ea un halat de nylon negru pe care-lpurta pe post de capot, se sp`l` pe fa]` [i i se al`tur`Corinnei \n buc`t`rie, a[ezându-se la m`su]a de lâng`fereastra ce d`dea \n strada principal`. |nc` \i venea greus-o considere pe Corinne ca fiind sora lui Nicky. Sim]ea c`locuie[te cu o str`in` [i Corinne \i amplifica acest senti-ment, ]inând-o discret la distan]`. P`rea c` dore[te s-ofac` s` \n]eleag` c` erau doar cuno[tin]e temporare. |ncurând, Harriet urma s` plece [i nu se vor mai vedeaniciodat`.

„Oh, Nicky, gândi Harriet, de ce m-ai pus \ntr-o asemeneasitua]ie?” |i putea cu u[urin]` ierta Turcia [i India, dar nu [it`cerea. D`unase mult rela]iei lor, de[i ea \ncerca din r`spu-teri s` nu priveasc` lucrurile astfel.

|n timp ce sp`la vasele, Corinne ap`ru [i-i povestise cep`]ise la mân`, ca [i cum nu ar fi g`sit altceva mai interesantde discutat. De altfel, ca [i cum, gândi Harriet, Nicky sauSarannah nici n-ar fi existat.

– A plouat mult [i pe potecu]a lateral` a crescut un fel demu[chi. Trebuie s`-mi car materialele – lutul [i toate cele-lalte – pe acolo pentru c` Ginettei nu-i place s` le aduc prinmagazin, sau prin pre]ioasa ei camer` de zi din spate. Defapt, o cam irit` chiar prezen]a mea aici. Aceste magazine aufost construite de c`tre un prieten al lui Finn [i când am fostla strâmtoare, dup` moartea lui Mark, el mi-a permis s`\nchiriez apartamentul, iar Finn i-a convins s`-mi constru-iasc` un atelier destul de m`ricel \n spate, unde s` pot lucra.Cuptorul mi l-am cump`rat singur` – tata ne-a dat ceva banidup` ce am pierdut Trawalla. Ginette a \nchiriat magazinulcrezând c` poate sc`pa de mine, dar nu voi pleca decât atunci

36 PATRICIA NANN

când voi fi preg`tit`. De ce s` plec? Face o gr`mad` de banicu magazinul `sta de cadouri, inclusiv cu ceramica mea!

Harriet asculta [i aranja vesela \n teancuri. Ar fi vrut s` vor-beasc` despre Nicky [i \ncerca s`-[i aminteasc` ce-i povestiseel despre Corinne. Dar nu prea [tia decât lucruri pe care i lespusese Sarannah. Corinne urmase o [coal` de arte, imediatdup` ce familia Jamieson se mutase la motel; ea [i Sarannah\np`r]iser` un apartament \n ora[. Acum, Harriet realiz` c` eanu fusese prea interesat` de familia lui Nicky! Totu[i \[i\nchipuise c` Nicky \i va face cuno[tin]` cu ei, nu c` va ap`reaa[a, ca fiind o str`in`, „o oarecare prieten` a lui Nicky”, sau\nc` [i mai vag, „o prieten` de-a lui Sarannah”.

Pu]in mai târziu, ea [i Corinne coborâr` \n atelier. Corinneavea echipament destul de bun: cuptor electric, roat` deol`rie electric`, multe vetre [i obi[nuitele cuve [i bancuri delucru. Un rând de vase cu capac a[teptau pe una dintre vetres` fie sm`l]uite \n vederea celei de-a doua arderi.

– Nu confec]ionez obiecte prea mari, spuse Corinne. Nuexist` cerere de a[a ceva pe aici. Oamenii doresc doar cadouridr`gu]e. Aceste vase mici sunt foarte apreciate \n prezent – separe c` toat` lumea este \nnebunit` dup` creve]i [i usturoi.Nu [tiu ce-o s` fac cu cupele pentru Jessica Geddes, acum c`mi-am luxat \ncheietura. Trebuiau s` fie cadoul de nunt` pen-tru fina ei din Bombala.

– Nu te pot ajuta eu? \ntreb` imediat Harriet. Vederea ro]ii[i a cuvelor cu lut \i retrezi dorul de munc`. {i ar ajuta-o foartemult s` aib` o ocupa]ie \n timp ce-l a[tepta pe Nicky.

Corinne o privi ne\ncrez`toare.– Adic`, s` confec]ionezi tu cupele? Nu este chiar atât de u[or.– {tiu. Am v`zut câteva f`cute de tine, \n vitrina Ginettei.– Acum \mi doresc s` nu i le fi dat. Bine\n]eles c` nu mi le

va \napoia; se uit` la ceas. Am programare la doctor \ntr-ojum`tate de or`. Te distrezi singur`?

OCHI DE {ARPE 37

– Da, bine\n]eles. Pot s` folosesc ceva lut, s` vedem ce zicide str`duin]ele mele?

– Presupun c` da, confirm` \nciudat` Corinne.}i-ai fi putut \nchipui, gândi Harriet, c` nimeni altcineva

n-ar fi \n stare s` confec]ioneze cupele astea \n afar` deCorinne!

– Nu vreau s` fiu o pacoste...– Nu te las eu s` devii. Nu sunt o persoan` care s` permit`

prea multe.– Nicky nu a pomenit deloc de mine? Harriet nu putea

rezista tenta]iei de a \ntreba, de[i [tia c` o irita pe Corinne.– De ce s`-mi fi pomenit? Hai s` fim realiste – te-a cucerit

[i v-a]i bucurat de o dr`gu]` [i amuzant` prietenie de ovacan]`, f`r` \ndoial`.

– Nu m-a cucerit, spuse Harriet zâmbind hot`rât`. {i nu afost o simpl` distrac]ie.

– Cât de naiv` e[ti! o comp`timi Corinne.Harriet r`mase cu remarca vibrându-i \nc` \n urechi dup`

ce Corinne plec`. Când o s` afle unde poate s`-i scrie luiNicky, o s`-l trag` la r`spundere pentru toate astea. Atâtanep`sare! Durea atât de r`u [i era atât de umilitor. Dar pentrumoment, trebuia s` se descurce cum putea mai bine. {i \liubea pe Nicky. De acest lucru trebuia s` se aga]e...

|mprumut` una dintre c`m`[ile de lucru ale Corinnei – defapt era o c`ma[` b`rb`teasc` cu man[etele t`iate – [i se a[ez`la lucru despicând o bucat` de lut.

Corinne va fi surprins` s` vad` de ce era ea \n stare.Probabil, pân` acum, de]inea suprema]ia \n Tallawong \nceea ce prive[te ol`ritul.

|[i petrecu \ntreaga diminea]` absorbit` de munca ei,\ncercând s` ob]in` forme [i propor]ii care s-omul]umeasc`, dorind s` confec]ioneze cupe atât frumoasecât [i folositoare.

38 PATRICIA NANN

Era un mijloc ciudat de a-[i petrece prima zi \n ora[ul natalal lui Nicky, dar f`r` \ndoial`, munca ajuta o persoan` tulbu-rat` pe plan emo]ional, [i ea cu siguran]` era.

Era trecut de ora unu când cur`]` roat` [i-[i sp`l` mâinile[i bra]ele.

Ce se \ntâmplase oare cu Corinne? Harriet urc`. Nu eranimeni \n apartament. Se aranj`, \[i lu` po[eta asortat` lapantalonii u[ori [i ie[i cu gândul s` g`seasc` un local undes` poat` mânca. Doar nu era s` goleasc` frigiderulCorinnei!

Descoperi c` plouase. Str`zile erau ude, iar acum, afar` erafoarte cald. Soarele ardea pe cerul n`p`dit de nori albi saucenu[ii care tot ap`reau [i disp`reau. D`du peste un mic localunde comand` sandvi[uri [i cafea, apoi intr` la o papet`rie.Cump`r` o hart` cu Turcia, Iran, Afganistan [i India. Cu pu]innoroc, putea urm`ri ruta lui Nicky, ceea ce-l va apropia pu]inde ea.

Apoi hot`r\ s` urce dealul spre motel, s` mai \ncerce o dat`s` vorbeasc` cu doamna Jamieson. Poate, gândi ea plin` desperan]`, f`când un popas la jum`tatea drumului [i admirând\n urm` minunata priveli[te a v`ii [i dealurilor, sclipind dup`ploaie, poate sosise ast`zi vreo scrisoare de la Nicky \n carepovestea despre ea. Era foarte posibil.

Se trezi dorind pu]in s` nu fi insistat Corinne ca ea s` stea\n apartament. Atunci s-ar fi putut duce la Warriwillah, ladoamna Fairfil, mama lui Finn, nu a lui Helen.

Acest gând o m`cina \n timp ce intra pe u[a sclipitoare desticl`, de la recep]ie. |n acela[i moment, Corinne ie[ea dincamera de zi.

– Bun`! Corinne p`rea surprins`, dar nu prea \ncântat`.Te-ai plictisit deja? Mi-e team` c` nu pot s`-]i port de grij`.Mama e la coafor [i eu m` ocup de treburile de pe aici pentrumoment.

OCHI DE {ARPE 39

– Nu m-am plictisit. De[i \ncepusem s` m` \ntreb pe undee[ti. Corinne, cum pot s` iau leg`tura cu Finn Ascroft?

– Cu Finn? Linia delicat` a sprâncenelor Corinnei se arcui\ncre]ind neteda frunte aurie. Nu te deranja \ncercând s` ieileg`tura cu Finn, Harriet. Ar \nsemna s`-]i bagi nasul \n tre-burile mele.

– Cum? \ntreb` Harriet.Corinne se zbârlise de-a dreptul. – S` umbli dup` Finn, sun` cu r`ceal` r`spunsul. Finn este

proprietatea mea. Se uit` fix la Harriet, cu o antipatie evi-dent`. Nu [tiu cum l-ai convins s` te aduc` la Tallawong, saude ce – presupun c` te-ai folosit de numele lui Sarannah ca s`\nl`turi piedicile. Dac` e[ti interesat` de fermieri boga]i, ceamai bun` afacere ai fi f`cut-o r`mânând pe lâng` Helen [iTom. Acolo, la podgoriile Gilcrist, exist` doi sau trei veri, dincâte [tiu eu, to]i f`r` obliga]ii [i foarte boga]i. Pe Finn Ascroft\l vei l`sa, te rog frumos, \n pace.

Harriet era mai mult decât enervat`. Spuse pe un ton ridi-cat:

– Ai fi putut s` nu faci risip` de vorbe, Corinne. Nu sunt\n c`utarea unei partide bune, indiferent c` este vorba deFinn Ascroft sau oricine altcineva. Pe mine m` intereseaz`Nicky. {tiu c` nu este aici [i se pare c` nu v-a scris despremine, dar oricum, noi ne iubim. Ai doar cuvântul meu \naceast` privin]`, dar asta-i situa]ia. |n ceea ce-l prive[te peFinn, \i datorez ni[te bani. Vreau s` m` achit fa]` de el. Astate l`mure[te?

Corinne o privi aspru.– Asta spui tu, zise pe un ton glacial. Dar \]i pierzi vremea

\n Tallawong. {i, crede-m`, te am`ge[ti singur` dac` ai impre-sia c` Nicky are inten]ii serioase \n ceea ce te prive[te. |n via]alui de burlac au umblat dup` el mai multe fete decât ]i-aiputea vreodat` \nchipui – de[i, din câte [tiu, e[ti prima care

40 PATRICIA NANN

s` str`bat` o mie dou` sute de mile pentru el. Oricare din-tre ele ar fi acceptat s` se c`s`toreasc` cu el dac` el le-ar ficerut-o, dar el nu cere niciodat`.

– De data asta s-a schimbat situa]ia, zise Harriet cu hot`râre.– Prostii! pufni Corinne f`r` pic de bun`-cuviin]`. Dac` ai

fi avut un strop de minte, ]i-ai fi dat seama de ce Nicky a fostde acord cu prelungirea c`l`toriei. Vrea s` scape de tine.Treze[te-te la realitate, Harriet! Uit` de Nicky! Urc`-te \n avion[i \ntoarce-te la Sydney sau...

|n mijlocul acestui mic discurs care o \nfuria pe Harriet dince \n ce mai r`u, ap`ru doamna Jamieson. P`rea \nc` [i maiatr`g`toare cu fa]a ei tân`r` \ncadrat` de p`rul argintiuproasp`t coafat. O privi pe Harriet surprins`.

– Ca s` vezi, e chiar... ``... se opri. Uitase numele luiHarriet! Sau doar se f`cea c`-l uitase? Harriet ar fi vrut s`râd` isteric [i s` plâng` \n acela[i timp. Spuse ironic, darpoliticos.

– Harriet, doamn` Jamieson. Harriet Leeson. O prieten`de-a lui Nicky.

– Harriet, bine\n]eles. |mi cer scuze. M` gândeam lalenjerie. Ne trebuie opt cear[afuri. Te-ai ocupat de asta \mpre-un` cu Helga, Corinne?

– Nu, se strâmb` Corinne.– Chiar c` nu [tiu pentru ce te pl`tesc. P`cat c` nu ai f`cut

ni[te cursuri de secretariat \n loc s` te joci de-a arta... Sper cacelelalte dou` fiice mai mici ale mele s` se dovedeasc` a fi maipractice.

Lu` un registru din dulapul de deasupra biroului [i disp`ru\n camera de zi. U[a se \nchise cu zgomot \n urma ei; Corinne\[i aranj` agrafele \n minunatul ei p`r auriu.

– Mamei nu-i st` gândul decât la afaceri, `sta fiind unuldintre motivele pentru care am refuzat s` locuiesc aici dup`moartea lui Mark.

OCHI DE {ARPE 41

– Trebuie s` fie o grij` \n plus pentru ea, o comp`timiHarriet. Va fi probabil foarte bucuroas` s` se \ntoarc` la ]ar`.

– Se se \ntoarc` la ]ar`? Ce te face s` crezi c` se \ntoarce la ]ar`?– Nicky mi-a spus. Acum c` [i-a luat diploma \n [tiin]e agri-

cole, spune c` mama lui va vinde motelul [i va cump`ra o pro-prietate la ]ar` pe care o va administra el.

Corinne râdea cu poft`.– Pur [i simplu nu mi-l pot \nchipui pe Nicky scormonind

asemenea gogom`nii! Mama ador` s`-[i administreze singur`afacerea – nu are absolut nici o inten]ie s-o lase pe mâna luiNicky.

Harriet scoase un „\n]eleg” politicos. Nu o credea peCorinne. Prefera s` aib` \ncredere \n Nicky, dar nu avea degând s` se contrazic`.

– Acum vrei, te rog frumos, s`-mi dai adresa lui Finn,Corinne?

Corinne râse din nou.– Adresa lui Finn! Asta chiar c` va fi o mare problem` pen-

tru tine, Harriet. Finn nu locuie[te colea, dup` col]. Nu po]is` sari \n autobuz [i s` fugi la el. Las-o balt`! O s`-i aduc eu lacuno[tin]` problema ta.

– Foarte bine, zise Harriet. |i era foarte clar c` sora luiNicky nu dorea ca ea s` aib` de-a face cu Finn.

Mai târziu, \ntoars` la apartament, se a[ez` s`-i scrie luiNicky, f`r` a avea nici cea mai vag` idee unde ar putea trimitescrisoarea. Acum era mai mult decât sup`rat` pe el. |ntreagaei situa]ie era atât de fals` – tr`ia parc` un co[mar. DoamnaJamieson prefera s`-i ignore existen]a [i Corinne era con-vins` c` unicul ei scop era s` i-l fure pe Finn. De asemenea,Corinne f`cea tot ce-i st`tea \n putin]` ca s` [tirbeasc`\ncrederea ei \n Nicky. Acest gând diminu` pu]in furia luiHarriet. Nimeni n-o va \ndep`rta de Nicky! Finalul scrisorii fuchiar blând:

42 PATRICIA NANN

De ce nu i-ai povestit mamei tale despre noi, Nicky? Nu pots` \n]eleg. Cum s` fac impresie bun`, când nici m`car n-ointereseaz` persoana mea? Totu[i, cu siguran]`, voi \ncerca,dragul meu, dac` asta vrei. Stau cu Corinne, dar singurullucru pe care-l avem \n comun pare a fi Sarannah Moore...Bucur`-te! {i d`-mi de veste când te \ntorci ca s` num`r zilele.

Cu toat` dragostea,Harriet

Când Corinne ajunse acas`, Harriet se oferi [i prepar` cina,dup` care coborâr` \n atelier, unde Harriet \i ar`t` Corinneicele dou` cupe pe care le confec]ionase.

Corinne le studie critic, printre gene.– Sunt prea mici, constat` \n sfâr[it. Prea u[oare. Jessic`i \i

place stilul ]`r`nesc, ca acelea pe care i le-am vândut Ginettei.E \nnebunit` dup` ele [i vrea unele exact ca acelea.

– |n]eleg, spuse Harriet. Se \ntreba de ce oare Corinne nu-iprecizase acest lucru mai devreme.

– Nu are rost s` confec]ionezi obiecte str`vezii care nu potfi folosite, preciz` Corinne, privind lucr`tura lui Harriet ca [icum ar fi fost o mân` de amator.

– Nu cred c` aceste cupe se vor sparge la prima utilizare,]inu Harriet s` explice cu modestie.

– Nu am insinuat c` ar fi atât de proaste, spuse Corinne.Dar trebuie s` satisfaci dolean]ele altora, nu pe ale tale. Saucel pu]in a[a privesc eu lucrurile. {i oricum, cu asta \mi câ[tigexisten]a – cel pu]in pentru moment.

– Da, bine\n]eles. Mai fac o \ncercare mâine diminea]`,replic` amabil` Harriet. O s` m` mai uit \nc` o dat` la cupeledin vitrin`.

– A[a s` faci! spuse Corinne nep`s`toare.

OCHI DE {ARPE 43

Capitolul 3

Exact asta f`cea Harriet a doua zi de diminea]`, când bruscdeveni con[tient` de reflec]ia imaginii lui Finn, lâng` a ei, \nvitrina de la Ginette. Se \ntoarse, sim]ind o pl`cere spontan`.

– Bun`, Harriet! o salut` Finn. V`d c` te acomodezi. E totul\n regul`?

Ar`ta foarte diferit ast`zi \n c`ma[a u[oar`, bleumarin,descheiat` la gât, [i pantaloni de bumbac \nchi[i la culoare.Fa]a \i era foarte bronzat`, iar ochii o cercetau minu]ios.Harriet se \ntreb` de cât de departe venise oare s-o vad` [i s`afle dac` totul era \n regul`, [i se sim]i pu]in vinovat` pentruc` \i crea atâtea probleme.

R`spunse cu entuziasm:– Totul este \n regul`. Ast`zi sunt ocupat` cu

confec]ionarea câtorva vaze pentru Corinne. Studiam acestecupe ale ei – are nevoie de \nc` un set de opt buc`]i.

– Ce-ar fi s` amâni pe mâine?– Nu cred c` ar trebui. {i a[a dureaz` mult. Trebuie s` se

usuce \nainte de ardere [i apoi mai urmeaz` sm`l]uirea [i adoua ardere.

– Da, [tiu, fu Finn de acord. Dar nu cred s` fie atât deurgent; oricine ar fi persoana care le dore[te, poate s` maia[tepte. Corinne are scuza perfect` a \ncheieturii mâinii... M`duc la Cooma cu ma[ina [i m-am gândit c` poate ai vrea s`mergi.

Lui Harriet i-ar fi pl`cut, dar Corinne va interpreta ie[ireaei cu Finn, a[a c` d`du din cap zâmbind [i o lu` pe sc`ri \n sus.

– Vin [i eu, spuse Finn, urcând al`turi de ea.Corinne era \ntins` pe canapea, citind, dar arunc` revista

cât colo când intr` Finn.– M` duc cu ma[ina la Cooma s` iau copiii, \i spuse el.

M-am gândit c` poate tu [i Harriet a]i vrea s` veni]i cumine.

„Atât de mult” gândi Harriet, mai ales c` din cine [tie cemotive, Finn parcursese drumul pân` la Tallawong specialpentru ea. Dar Corinne tocmai spunea:

– Oh, Harriet va fi tare ocupat`, câ[tigându-[i pâineaast`zi. Mi-a promis c`-mi confec]ioneaz` ni[te vase de care amdisperat` nevoie.

Harriet era foarte dezam`git`. Corinne ar fi putut spune:„Mai poate a[tepta”. Totu[i se gândi c` mersul la Cooma nuera chiar atât de important. Dar aten]ia, sentimentul c` cinevade aici se gândea [i la ea – o tulburase. Ei, oricum, \i pl`ceas` prelucreze lutul, deci n-ar fi fost un cap`t de ]ar` s` r`mân`acas`. A[a c` accept` ultimatumul Corinnei [i zâmbi cusenin`tate.

– Cine sunt „copiii”? \ntreb` ea vesel`.– Graham, fratele mai mic al lui Helen, [i Andrea, care ne

este sor` vitreg` tuturor – dac` \]i po]i \nchipui a[a ceva,zâmbi Finn. {i \nclin s` cred c` [i veri[orul meu Cameron vinela Warriwillah s`-[i petreac` vacan]a de var`.

– Jeremy? \ntreb` Corinne. Se ridic` cu o mi[care lan-guroas`; Harriet se gândi c` ar`ta foarte feminin` [i

OCHI DE {ARPE 45

atr`g`toare \n rochia ei albastr`, u[oar`, de bumbac, cu gulerrotund la baza gâtului.

– Jeremy, aprob` Finn. |ntoarse capul spre Harriet. Sigurnu vrei s` vii?

– N-o ispiti, s`ri Corinne \nainte ca Harriet s` poat` scoateun cuvânt. Aceste cupe sunt importante pentru mine [i suntcomplet neajutorat` cu \ncheietura asta. |i vor lua ceva timplui Harriet s` le fac`, [i sunt sigur` c` va fi bucuroas` s` semânjeasc` toat` cu lut, nu-i a[a, Harriet?

– Foarte bucuroas`, r`spunse Harriet, aruncându-i oprivire direct`.

– S`-mi aduc carnetul de cecuri, continu` Corinne.Trebuie s` ridic ceva cear` de albine de la Cooma – pentrulumân`rile alea pe care le-am promis m`tu[ilor, Finn.A[teapt`-m` un minut!

Dup` ce Corinne p`r`si camera, Harriet deschise repedediscu]ia:

– |]i datorez ni[te bani pentru biletul de avion, Finn. Eramatât de z`p`cit` zilele trecute, c` nici nu mi-a trecut prin cap.

– Oh, las-o balt`!– Prefer s` nu. La urma urmei, nu sunt decât o str`in`.Sprâncenele lui \ntunecate se \ncruntar` [i expresia ochilor

s`i deveni ne\nduplecat`.– Nu spune a[a ceva. |n ceea ce prive[te biletul de avion,

nici o problem`. Prime[te-l ca pe un „bun-venit” \n Australia.{i a[a nu te-ai bucurat de o primire prea favorabil`.

Zâmbi brusc, dezvelindu-[i din]ii str`lucitor de albi.– Chiar \]i ia atâta timp s` faci cupele alea? N-ai putea s-o

amâni pe mâine, dac` vrei?– Nu vreau, r`spunse Harriet f`r` vlag`. I se p`ruse cel mai

diplomatic lucru pe care-l putea spune, având \n vedere cât deposesiv` era Corinne. Dar mul]umesc pentru amabilitate.Apreciez acest lucru.

46 PATRICIA NANN

Pe fa]a lui se zugr`vi brusc o expresie \ntunecat`.– Cu pl`cere, sun` scurt r`spunsul.Corinne se \ntoarse, \ndreptându-se direct spre u[`.– Simte-te ca acas`, Harriet. E mâncare \n frigider dac` ]i-e

foame. {i adu-]i aminte ce am spus: cupele alea trebuie s` fiefolosibile.

– Nu-]i face griji, a[a vor fi, Corinne, o asigur` Harriet\ncercând s` nu-[i dezv`luie enervarea. Hot`rât`, [i-i scoase[i pe Finn [i pe Corinne din minte, imediat ce ace[tia ple-car`.

Lucr` cu sârg mai toat` diminea]a [i fu mul]umit` decupele pe care le f`cuse; de[i confec]ionase mai mult de opt,pentru orice eventualitate. Mai mult decât atât, exista \ntot-deauna posibilitatea ca vreuna s` se sparg` \n cuptor. Maitârziu dup`-amiaz`, sim]indu-se obosit` [i singur` – poatefiindu-i dor de cas` – se juc` cu o bucat` de lut, \ncercând s`dea form` unui cap care ar putea fi al lui Nicky. Corinne nuap`ru decât dup` ce urcase [i se aranjase, apoi, f`r` s` seintereseze m`car cum petrecuse Harriet ziua, se arunc` pecanapea, punându-[i picioarele pe sp`tar.

– Am fost cu to]ii la motel. Surorile mele mai mici, Linette[i Sandy, erau [i ele \n avion. Mama, \n stilul ei obi[nuit [iinimitabil, uitase cu totul de ele, a[a c` ne-am \nghesuit to]i \nma[ina lui Finn. Acum am plecat [i f`r` cear`, am uitat-o \nportbagaj. Ei, nu-i nimic, o s` mai dureze câteva zile pân` s`m` apuc de lumân`ri. O s` mi-o aduc` Finn... Ai vreo pro-punere \n ceea ce prive[te cina? Sau ai vrea s` mergem s`mânc`m la restaurantul motelului?

Harriet, [i a[a plictisit`, se pronun]` pentru restaurant,de[i era friptur` \n frigider. Ar fi vrut s` fac` cuno[tin]` cusurorile mai mici ale lui Nicky [i, de[i era prea mult s` sperec` ele ar fi auzit de ea, ar fi fost \ntr-adev`r pl`cut s` descoperecontrariul.

OCHI DE {ARPE 47

Bine\n]eles c` nu auziser`. Dar erau fete de treab`; Sandyavea aceea[i culoare de p`r, [aten-aurie, ca [i Corinne, [i eramult mai prietenoas` decât sora sa; Linette \i sem`na luiNicky, \nalt` [i slab`, cu ochi c`pruii, p`rul [aten [i tenul pu]inmai \nchis la culoare. Avea optsprezece ani [i abia terminase[coala; Sandy avea cincisprezece ani.

Familia Jamieson nu administra [i restaurantul. De[i era \naceea[i cl`dire cu motelul, de]inea buc`t`ria [i personal pro-priu. Se serveau dejunul [i cina [i exista [i un mic ring dedans. Clien]ii obi[nui]i nu erau numai clien]ii motelului, ci [ioameni din ora[ dornici s` mai ias` din când \n când, [ilucr`torii de la R.M.I. – Regia Mun]ilor |nz`pezi]i – afl`Harriet, care se aflau \n ora[ pentru a petrece o zi-dou` cuso]iile [i care mai ie[eau [i ei \n lume.

Au mâncat toate p`str`v, specialitate local`. Corinne oprezentase pe Harriet ca fiind prieten` cu Sarannah Moore;\n afar` de o \ntrebare banal` cu privire la durata [ederii \nTallawong – la care Harriet r`spunse c` nu prea [tia nici ea– fetele nu manifestar` nici un interes deosebit fa]` deHarriet.

– Surorile astea ale mele sunt cumplit de r`sf`]ate,coment` Corinne \n drum spre apartament. Au mult preamul]i bani de cheltuial` – o compensa]ie pentru lipsadragostei materne, cred. S` sper`m c` ele nu-[i vor „p`tareputa]ia” cum am f`cut eu. Presupun c` Nicky – din momentce sus]ii c`-l cuno[ti atât de bine – ]i-a povestit toate astea?

– Nu, r`spunse Harriet, con[tient` c` [i a[a Corinne priveacu ne\ncredere prietenia ei cu Nicky.

– Nu ]i-a povestit cum am fugit de acas` [i m-amc`s`torit?

– Nu, repet` Harriet.Se l`s` t`cerea câteva minute \n timp ce \[i continuau dru-

mul prin aerul r`coros al serii. Apoi, Corinne spuse:

48 PATRICIA NANN

– M-am m`ritat, mai mult sau mai pu]in dintr-un impulsde r`zvr`tire. A fost o prostie din partea mea [i nu mi-a luatmult timp s`-mi doresc s`-mi fi temperat pornirile \nainte s`m` gr`besc s` fac acest pas. Eu [i Finn ne certaser`m urât detot, vezi tu, din cauza unei tâmpenii – a unui b`rbat din ora[cu care eram prieten`, prietenie pe care el nu o prea aproba.Nu [tiu cine i-a spus; \n nici un caz Sarannah. Ea [i cu mineam f`cut ceva „experimente” proste[ti. {tii cum e – cândscapi de acas` o cam iei pe ar`tur` \ntr-o direc]ie sau alta.Finn a luat-o prea \n serios [i doar ca s`-i ar`t c` nu are niciun drept s` se bage, am \nceput s` umblu cu Marc Gaillard.M` \ntâlneam cu el la motel. Lucra la R.M.I., apoi a primit oslujb` ca administrator al unei sta]iuni alpine \n zonamuntoas`...

Mergeau \ncet, iar Harriet se \ntreba de ce \i spuneaCorinne toate astea. Nu ceruse nici un fel de detalii.

– Marc era nebun dup` mine, iar eu eram \ncântat` deacest lucru. Era nemaipomenit de chipe[, dar era tipul de ompericulos. Mama nu-l putea suporta – ceea ce nu f`cea decâts` m` \nt`râte [i mai tare. Dar ca de obicei, avusese dreptate– era aspru, crud, egoist [i destul de repede am \nceput s`simt c` \nnebunesc doar dac` m` aflam \n preajma lui. Apoi, af`cut meningit`. A fost de-a dreptul oribil!

Acum t`cea iar Harriet, mergând \ncet al`turi de ea, se gân-dea c` nici m`car nu putea b`nui, privind fa]a neted` [isenin` a Corinnei, c` aceast` fat` suferise atât.

– Dup` moartea lui, am fost de-a dreptul pierdut`. Oh,descoperisem de mult timp c` nu-l iubeam, dar oricum nu mi-amrevenit prea u[or. Nu mai aveam nici un pic de \ncredere \nmine \ns`mi, [i pur [i simplu nu [tiam ce s` fac cu via]a mea.{i, \n ciuda a tot ceea ce f`cusem, Finn s-a purtatnemaipomenit cu mine. M-a ajutat cu apartamentul [i s`-micump`r cuptorul, [i m-a f`cut s`-mi continuu munca \n ol`rie.

OCHI DE {ARPE 49

Dar este un fel de puritan \n multe privin]e [i nu mi-a pututierta c`s`toria. |i ia mult timp s` ierte [i s` uite, dar pân` laurm` reu[e[te. De aceea – termin` Corinne pe un ton \nr`itbrusc, care, se gândi Harriet, era total de prisos – n-o s` te lass` te bagi \n treburile mele.

Harriet trase adânc aer \n piept.– Nu-]i mai face atâtea griji, Corinne. Nu am absolut nici o

inten]ie \n ceea ce-l prive[te pe Finn. Am venit aici pentruNicky.

– E[ti cam la fel de fraier` pe cât am fost [i eu, spuseCorinne. Nu ascul]i de nimeni [i de nimic.

Harriet replic` cu blânde]e:– Nicky nu este nici aspru, nici crud [i nici nu m-am gr`bit

s` m` c`s`toresc cu el.– Ba cred c` te-ai fi c`s`torit dac` ai fi avut ocazia. E u[or

s` fii \n]elept dup` ce ai f`cut prostia.– Ce vrei s` spui cu asta?– Ei bine, te-ai gr`bit s` ba]i atâta drum [i el, evident, a

uitat cu totul de tine.Ajunser`; Harriet urc` sc`rile \nguste \n urma

Corinnei, str`duindu-se s` nu r`spund` la remarciler`ut`cioase. La urma urmei, Corinne era gazda ei. „DarNicky n-a uitat deloc de mine, gândi ea. Mai mult ca sigur,o s` soseasc` o scrisoare zilele astea, \n care \mi va expli-ca totul.”

Dar nu sosi nici o scrisoare. {i \n cele din urm`, când primio veste de la Nicky, nu era decât o carte po[tal`, nici un fel deexplica]ii, doar ur`ri de Cr`ciun.

Lui Harriet nu-i venea s` cread` c` venise Cr`ciunul –chiar dac` nu punea la socoteal` vremea incredibil de cald`.Ducea dorul familiei sale. Ultimul decembrie \l petrecuse\nc` acas`, cu Penny [i Belinda, cu tat`l ei, care nu serec`s`torise \nc`. Acum, dou`sprezece luni mai târziu, iat-o

50 PATRICIA NANN

\n mijlocul unor strìni, petrecând Cr`ciunul \mpreun` cu ofamilie care, paradoxal, nu sem`na deloc cu o familie. Dac`Nicky ar fi fost acolo, s-ar fi v`zut \ntr-adev`r o diferen]`, darde la el nu primise decât o carte po[tal` ce \nf`]i[a ape-ductul roman din Ankara [i pe spatele c`reia Nickymâzg`lise:

Cr`ciun fericit, Harry! Scrie-mi la American Express,Isfahan, s`-mi dai de veste cum progreseaz` lucrurile.Urmeaz` scrisoare. Cu dragoste, Nicky.

Un bile]el atât de superficial! Harriet abia dac` putu supor-ta dezam`girea.

|ncheietura mâinii Corinnei se vindecase, cupele tre-cuser` de prima ardere, iar cele dou` fete petrecuserÀjunul confec]ionând alte vase. Corinne se plictisi primade aceast` \ndeletnicire [i \ncepu s` se plâng` cum c`\ncheietura ei se resim]ea \n urma efortului. Ea urc`, darHarriet \[i continu` lucrul la o vaz` micu]` de flori, cugâtul lung [i elegant. |i d`duse form` din mi[carea ro]ii,modelând-o cu pricepere, când, ridicând privirea, observùn tân`r zvelt cu o fa]` prelung` [i p`r lucios, ar`miu, spri-jinindu-se de u[`, urm`rind-o cu ni[te ochi str`lucitori dealba[tri.

– A fost nemaipomenit! exclam` el cu un zâmbet pri-etenos. N-am mai v`zut niciodat` un vas crescând a[a dinmi[carea ro]ii. Mai faci unul? P`[i agale \n \nc`pere [i seapropie, privirea lui albastr`, plin` de voio[ie, plimbându-secu sinceritate pe fa]a ei.

Harriet, care habar n-avea cine era, prefer` un r`spunspractic:

– Am terminat pe ziua de ast`zi... N-ai v`zut-o niciodat` peCorinne lucrând? {i cine e[ti tu, de fapt?

– Nu, nu m-am deranjat niciodat` s-o urm`resc peCorinne. Eu sunt Jeremy Cameron. {i tu cine e[ti...?

OCHI DE {ARPE 51

– Harriet Leeson.– Bine\n]eles! pocni din degete. Micu]a englezoaic`

ap`rut` de nu se [tie unde, fata-problem` \n privin]a c`reianimeni nu [tie ce s` fac`.

– I-auzi!? Atunci trebuie s` g`sesc o solu]ie pentru a-mirezolva problema, nu-i a[a? r`spunse Harriet, reu[ind s` zâm-beasc`.

{tia deja c` reprezint` o problem` pentru familia Jamieson[i c` \i \ncarc` lui Finn agenda, dar o duruse pu]in s` aud`asta. Se sp`la pe mâini, când Corinne, cu coafura [i machia-jul ref`cute, intr` \n atelier.

– Oh, tu erai, Jeremy! P`rea dezam`git`. Am v`zut una din-tre ma[inile de la Warriwillah afar` [i m` \ntrebam... Presupunc` i te-ai prezentat lui Harriet.

– Am f`cut cuno[tin]` [i am schimbat saluturile de rigoare,admise Jeremy. Modela v`zu]a aceea superb` când am intrat.N-am mai v`zut niciodat` a[a ceva!

Corinne arunc` un ochi critic asupra vazei.– M` \ndoiesc c` va rezista – se va contracta [i va cr`pa

\nainte s` ajung` \n cuptor. O fi ea dr`gu]` acum, dar...– Va rezista, complet` Harriet, ag`]ând prosopul cu care

tocmai se [tersese pe mâini. O s-o acop`r cu polietilen`, [i os-o las s` se usuce \ncet. N-o s` p`]easc` nimic. Am mai f`cutasemenea vaze [i n-am avut niciodat` probleme.

– Poate. Dar acum e[ti \n Australia, spuse Corinne. {i estevar`. Condi]iile de aici sunt oarecum diferite de cele de laDublin.

Hot`rât lucru, era pus` pe har]`. Harriet nu mai continu`.

52 PATRICIA NANN

Capitolul 4

Finn remarc` cu senin`tate:– Ei, Nicky se distreaz`. De ce nu? C` doar nu ai oricând

ocazia s` c`l`tore[ti de la Istanbul la Bombay \ntr-o dubi]` detranzit... Acum, ce ne facem cu Harriet, Helen? Corinne vapleca la Coonama [i nu e prea pl`cut s` fii l`sat \n plataDomnului \ntr-un or`[el de ]ar`.

Harriet [i-ar fi dorit s` poat` afirma f`r` probleme c` fuseseinvitat` s` stea la doamna Jamieson, \nchizându-i astfel guralui Finn. Zadarnic` dorin]`!

Helen, \n schimb, [tia cât se poate de bine ce trebuie f`cut\n leg`tur` cu ea. Ei pur [i simplu nu-i trecuse prin minte c`familia Jamieson ar avea vreo obliga]ie de a o g`zdui peHarriet, astfel \ncât decise voioas`, zâmbindu-i prietene[tetinerei englezoaice:

– Trebuie s` vii la Warriwillah. Nicky nu m-ar ierta nicio-dat` dac` n-ai veni. M` simt tare vinovat` c` te-am neglijatatâta timp, dar [tiam c` Finn o s` aib` grij` de tine [i o s` fietotul \n regul`. {i Corinne a avut grij` de tine, nu-i a[a? C`doar e[ti prieten` cu Sarannah Moore.

– O, Corinne a insistat s` stau aici, spuse Harriet cu sin-ceritate, dar ironic.

Acoperi capul de lut care nu avea s` fie niciodat` al luiNicky, sau cel pu]in, nu pân` avea s`-l revad`.

– ... {i m-am sim]it foarte bine ajutând-o s` confec]ionezecupe.

– O s` vedem cât de bine o s` te sim]i la Warriwillah, con-tinu` Helen. Jeremy este acolo – Finn spune c` ai f`cut dejacuno[tin]` cu el – este o persoan` cu care te po]i distra. Cândvrei s` vii?

S-a hot`rât pân` la urm` ca Harriet s` mearg` chiar \ns`pt`mâna urm`toare. Graham venea la Tallawongo s-o ia peLinette [i s` le duc` pe Corinne [i pe Sandy la caban`, lam`tu[i.

– A[ veni eu \nsumi, interveni Finn, dar sunt ocupat mâine.Nu precizase ce avea de f`cut, iar Harriet nu \ntrebase. Defapt, nu prea [tia mai nimic despre Finn Ascroft.

A[tepta cu ner`bdare s` se mute la re[edin]a familieiFairhill [i refuza s` mai lase vreo remarc` a Corinnei s` osupere. Corinne \i spusese verde-n fa]` c` o considera o opor-tunist`, dar Harriet nu se l`sase atras` \ntr-o discu]ie \n con-tradictoriu. Cump`rase un buchet imens de trandafiri pentrudoamna Fairhill. Nu exista flor`rie \n Tallawong; trandafirii \ig`sise \n g`le]i, la magazinul de legume-fructe. Unii erauaproape \nflori]i; erau superbi: roz, ro[ii [i crem, iar Harrietnu le putuse rezista. Cump`rase hârtie colorat` [i funde lachio[cul de ziare [i \mpachetase frumos trandafirii, apoi \iar`tase rodul eforturilor sale Corinnei care era ocupat` cuf`cutul bagajului.

– Sunt pentru doamna Fairhill, precizase Harriet.– Ca [i cum ai duce flori gr`dinarului, o apostrofase

Corinne dispre]uitoare. Familia Fairhill are ditamai gr`dina,s` [tii!

54 PATRICIA NANN

Graham sosi imediat dup` prânz. |i luase deja pe ceilal]i.Harriet urcase \n spate cu Sandy. Warriwillah era la o distan]`de 18 mile pe drum asfaltat. Graham, de[i avea numai 19-20de ani, conduse repede, dar prudent, iar Sandy vorbi plin`de via]` tot drumul. Abia a[tepta s`-[i \nceap` vacan]a al`turide cai. Nimeni nu o prea b`ga \n seam` pe Harriet, iar ea se\ngrijor` pu]in dac` nu cumva \i deranja pe membrii familieiFairhill. C`ci ea, de fapt, nu era decât o necunoscut`. Helenmai mult ca sigur avea s` fie ocupat` cu preg`tirile denunt`...

|ns` n-ar fi trebuit s`-[i fac` griji. O dat` ajuns` laWarriwillah, nu trecu mult timp pân` s` se simt` ca acas`.{i-ar fi dorit ca aceasta s` fi fost familia lui Nicky.Doamna Fairhill era o femeie \ncânt`toare, zvelt`, cuochi frumo[i, alba[tri, [i p`r [aten, u[or grizonat. Nu eranici pe departe atât de abil` ca doamna Jamieson dar eramult mai amabil` [i mai \n]eleg`toare [i fusese evident\ncântat` de imensul buchet de trandafiri adus deHarriet.

Harriet f`cuse \n treac`t cuno[tin]` [i cu Andrea, cândse d`duse jos din ma[in` la ferm`. Cea mai tân`r`membr` a familiei Fairhill, \nalt`, blond` [i cu picioarefrumoase, venise fugu]a cum v`zuse ma[ina intrând pealeea pietruit`.

– Ai grij` s` nu devii o pacoste, Andy! o avertizase doam-na Fairhill dup` ce Helen o prezentase pe Harriet. Nu uitac` te duci acolo pentru a ajuta la caban` [i nu ca s`-i sco]iperi albi m`tu[ii Jean. S-o ascul]i, chiar dac` ai cincisprezeceani!

– Sandy [i cu mine vom fi modele de cumin]enie,mami. S` nu-]i faci griji! {i o s` avem atât de mult` treab`pe lâng` cai \ncât n-o s` avem când o s` ne apuc`m den`zbâtii.

OCHI DE {ARPE 55

|[i s`rutase mama, salutase, s`rise \n ma[in` [i disp`ruse.Helen o conduse pe Harriet \n dormitorul ce-i fusese

preg`tit – o camer` de oaspe]i dr`gu]`, cu carpete verzi,culoarea jadului, mobilat` \n crem [i ivoriu. O u[` sedeschidea spre veranda \ntins` care \nconjura locuin]a.

Harriet \[i desf`cu bagajele \nainte s` se al`ture celorlal]i laceaiul de dup`-amiaz`, pe una dintre terasele laterale. Jeremyera [i el acolo, tol`nit \ntr-un scaun de bambus, citindpoemele lui Baudelaire „Florile R`ului”. O salut` cu „Bun`,englezoaico”, f`r` s` se ridice.

– Jeremy, nu tolerez asemenea comportament \n casa mea,\l admonest` m`tu[a lui.

– Draga mea m`tu[ic` ]ine la etichet`, o tachin` Jeremy.Dar l`s` cartea deoparte, se ridic` [i-i s`rut` mâna lui

Harriet. Ochii lui de un albastru str`lucitor râdeau parc` pen-tru ea.

– Harriet nu se prea a[teapt` la a[a ceva din partea mea –suntem prieteni vechi... Te rog, Harriet, ia loc pe scaunulmeu!

Harriet zâmbi [i se a[ez`.

** *

Seara, erau la ora opt la cin`. Era o pl`cut` mas` \n familie.Finn nici c` ar fi putut se fie o prezen]` mai agreabil`, iar dom-nul Fairhill, un b`rbat scund [i \ndesat, cu tenul bronzat, cup`rul pu]in grizonat, \i ur` bun-venit lui Harriet [i o asigur`c` poate r`mâne cât de mult dore[te.

– Acum spune]i-mi [i mie povestea lui Harriet, se interes`el dup` cin` \n timp ce turna vin de Porto \n pahare la baruldin sufragerie... Este prieten` cu irlandeza aia care a venit peaici \mpreun` cu Corinne Jamieson, nu?

56 PATRICIA NANN

– Da, tat`, r`spunse Helen care se afla lâng` el [i examinaeticheta sticlei de vin din care el tocmai turnase \n pahare. Numerge! Ar cam fi cazul s` treci pe vinuri Gilcrist, acum.

– |mi pare rù, scumpo, r`mânem pe marf` sud-aus-tralian`, spuse el pe un ton glume] [i totodat` dr`g`stos.

Gândindu-se la „povestea ei”, Harriet \[i lu` paharul [ise al`tur` celorlal]i pe verand`. Deci, numele lui Nickynu fusese pomenit. Sim]ea ca un fior dureros prin inim`.{i totu[i, pu]in câte pu]in, se obi[nuia cu ideea c`nimeni nu f`cea vreo leg`tur` \ntre ea [i Nicky, [i pe dea-supra prevedea c` se va sim]i bine \n compania familieiFairhill.

Noaptea de var` era cald`, cerul \nstelat cât vedeai cuochii, iar luna inundase ]arcurile \ntr-o lumin` palid`.Dealurile se profilau \ntunecate pe fundalul mai pu]in\ntunecat al cerului, iar undeva la dreapta apele laguneilic`reau \n \ntuneric.

|nùntru, Helen, ajutat` de Finn, instalau un ecran [iaparatul de proiec]ie. Doamna Fairhill discuta cu Graham [iLinette, iar Harriet, cu Jeremy a[ezat pe podea la picioarele ei,discuta cu domnul Fairhill, care spuse:

– Ei bine, Harriet, s` auzim câte ceva despre tine. Am\n]eles c` e[ti englezoaic`, deci presupun c` ai cunoscut-o peHelen \n strìn`tate!

– Nu, r`spunse Harriet. Ne-am cunoscut tocmai când amajuns la Sydney. Pe Nicky l-am cunoscut \n strìn`tate, adùgèa, hot`rât` s`-i aduc` numele \n discu]ie.

– Ei, i-auzi! |n]eleg c` acum Nicky se distreaz` pe undevaprin Turcia sau prin alte locuri cel pu]in la fel de exotice,\mpreun` cu Pepper Gilcrist.

– En n-a[ zice chiar a[a, Bill, \l dojeni doamna Fairhill, careli se al`turase. Tu [tii prea bine c` Nicky [i Pepper n-au pututniciodat` s` cad` de acord asupra vreunui lucru, a[a c` orice

OCHI DE {ARPE 57giannijollys

„distrac]ie” de-a lui Nicky cu greu ar putea avea vreo leg`tur`cu Pepper. Pe lâng` asta, grupul cu care c`l`tore[te estealc`tuit din [ase persoane, printre care sunt dou` perechi deproasp`t c`s`tori]i din Noua Zeeland`.

– |n luna de miere, reaminti Jeremy. S` nu uit`m acest micam`nunt, Eleanor drag`. Eu personal consider c` este unmod nemaipomenit de a-]i petrece luna de miere. Tu cep`rere ai, Harriet?

Harriet nu-[i putea da seama dac` Jeremy f`cuse aceast`remarc` f`r` inten]ie sau dac` o spusese cu r`utate. De fapt,nu prea [tia \nc` ce s` cread` despre Jeremy. Dar, con[tient`de faptul c` [i Finn [i Helen urm`reau acum discu]ia, spusedegajat:

– Nu neap`rat!Ecranul era instalat [i dispozitivele preg`tite, iar Finn stinse

toate luminile, cu excep]ia unei mici veioze de alam`, cândHelen \n loc s` conduc` lumea \n`untru, avea ceva s`-i spun`mamei ei:

– Eu [tiu c` tu m` consideri responsabil` pentru ceea ces-ar numi o situa]ie imposibil`, mam`, dar \ntâmplarea faceca Nicky [i Pepper s` se \n]eleag` de minune. Sunt amân-doi fanatici ai c`l`toriilor a[a c` au acest lucru \n comun [isunt amândoi un pic ]icni]i. Nu-i a[a, Harriet? Nu-i Nickygenul de persoan` ]icnit`? Sau nu-l cuno[ti chiar atât debine?

Linette interveni:– }icnit este un cuvânt mult prea blând pentru fratele

meu. E \nnebunit de ideea de a de]ine o proprietate a lui [itotu[i arunc` to]i banii pe câteva luni de distrac]ie!

Harriet nu mai \ncerc` s` r`spund` la \ntrebarea luiHelen. |l cuno[tea \ntr-adev`r pe Nicky foarte bine, [i nu-lconsidera nicidecum ]icnit. Doar se \ndr`gostise nebune[tede el! Avea deplin` \ncredere \n el [i totu[i n-o \ncânta deloc

58 PATRICIA NANN

s`-i tot aud` numele al`turi de al lui Pepper Gilcrist. Genulnebunatic de fat`. Oare lui Nicky \i plac fetele nebunatice? Darce implica oare asta? Oare Helen folosise termenul \n senspozitiv, admirativ?

Finn \ntrerupse brusc discu]ia:– P`i, Helen, ne mai pui diapozitivele sau nu?– Probabil c` o s` adorm de plictiseal`, remarc`

Jeremy \n timp ce se a[ezau cu to]i pe scaune, \n fa]aecranului.

Dar nimeni nu adormi. Helen era o fat` inteligent` [i cusim] practic [i-[i rânduise diapozitivele cu grij`. F`cuse ni[tepoze bune [i interesante cu câteva locuri frumoase, darpu]in cunoscute, [i toat` lumea s-a dovedit foarte intere-sant`.

|[i \ncheie mica prezentare cu câteva instantanee perso-nale. |n dou` dintre ele ap`rea Pepper Gilcrist, iar lui Harriet,spre ru[inea sa, i se lu` o greutate de pe inim` constatând c`Pepper nu era nici pe departe o frumuse]e. Era mic` [i slab`,cu p`rul ro[cat [i tr`s`turi ascu]ite, evident neatr`g`toare, [i,judecând dup` aspectul ve[mintelor, nu p`rea nici preade[teapt`, nici prea elegant`.

Dup` aceea, Graham [i Linette ie[ir` pe teras` s` pun`ni[te discuri la un picup portabil [i \n curând dansau pepodeaua lustruit` a verandei.

Spre surprinderea lui Harriet, Finn o invit` [i pe ea la dans[i afar`, pe verand`, departe de to]i ceilal]i, dansând la dis-tan]` de un bra] unul de cel`lalt, el o privi \n ochi [i o \ntreb`pe un ton grav.

– |nc` mai ai inten]ii serioase \n leg`tur` cu Nicky,Harriet?

– Bine\n]eles! De ce n-ar mai avea? Ce o fi \n capul lui?Credea oare c` ar fi putut auzi ceva care s-o fac` cumva s` ser`zgândeasc` \n ceea ce-l prive[te pe Nicky?

OCHI DE {ARPE 59

– De ce zâmbe[ti? o \ntreb` Finn.Harriet nu-[i d`duse seama c` zâmbea.– Oh, sunt fericit`, r`spunse ea la \ntâmplare. {i, sur-

prinz`tor, \n acel moment chiar era fericit`, dar nu [tiasigur de ce.

El ridic` din sprâncene.– Minunat! A[ putea [ti [i motivul?– Nu, r`spunse Harriet dup` un moment de presupus`

gândire.Dansar` \ncet de-a lungul verandei, spre Graham [i Linette.

Finn spuse:– Te a[tept`m la lucru mâine, Graham. A[a c` vezi s` te

odihne[ti.– A[a voi face, \l asigur` Graham zâmbind satisf`cut, pri-

etene[te. {i mul]umesc c` m-ai l`sat s`-mi iau liber azi.– Cu pl`cere, zise Finn [i dansând, se \ndep`rt` din nou

\mpreun` cu Harriet.– |nc` un lucru, spuse el ca [i când ar fi continuat o

discu]ie \ntrerupt`, dac` cumva e[ti \n cùtarea unei distrac]ii,nu cùta \n direc]ia lui Jeremy.

Harriet clipi.– M` crezi genul de fat` care s` caute distrac]ii când b`rba-

tul pe care-l iube[te nu este prin preajm`?Finn o privi gânditor câteva secunde. Pân` la urm`

r`spunse:– S` spunem a[a: nu-l cuno[ti pe Nicky de mult timp. {i de

curând te-a cam l`sat balt`.– Zù? Harriet era con[tient` c` se \nro[ise, dar continu` cu

hot`râre: M` tem c` asupra acestei chestiuni nu avem aceea[ip`rere. Eu \l \n]eleg perfect pe Nicky. Ceea ce \ncerci tu de fapts` faci este s` m` avertizezi s` nu-i permit lui Jeremy s` m`prind` pe picior gre[it. L`sând toate celelalte aspecte la o parte– de ce nu? Ce are Jeremy? Ochii ei alba[tri erau amuza]i.

60 PATRICIA NANN

El r`spunse scurt, f`r` a-i \mp`rt`[i vreun pic amuzamentul:– Jeremy \nc` nu s-a maturizat.– Asta-i tot? oft` Harriet. M-ai dezam`git. Am auzit deja

destule despre Jeremy [i lipsurile lui. Oricum, mie \mi placede el. {i, fii f`r` grij`, [tie despre mine [i Nicky.

– |n]eleg. Foarte bine, atunci, ripost` Finn. P`rea furios; seopri brusc \n mijlocul dansului [i o conduse \n cas`.

|n`untru, Helen [i doamna Fairhill r`sfoiau o revist` demod` [i planificau nunta, iar Jeremy se apucase din nou decitit Baudelaire.

Finn \ntreb`:– Bill este \n birou? M` duc [i eu, m` scuza]i!Harriet s-ar fi a[teptat ca Jeremy s-o invite la dans, dar el \i

f`cu semn s` ia loc pe canapea lâng` el [i, f`r` ca m`car s` sederanjeze s` ridice privirea, spuse:

– Vino [i ia loc, englezoaico!Harriet se a[ez`, con[tient` de expresia mânioas` cu care

Finn p`r`sise \nc`perea. Era din ce \n ce mai confuz`.

** *

Fu trezit` a doua zi diminea]a de cronc`niturilecurauongului – o specie de vultur care se hr`ne[te cu stârvuri,pas`re mare alb cu negru, cu ciocul negru [i ochii galbeni,fioro[i.

Când ea cobor\ la micul dejun, Linette [i to]i b`rba]ii, cuexcep]ia lui Jeremy, ie[iser` deja pe proprietate. DoamnaFairhill [i Helen \[i propuseser` s` viziteze ni[te prieteni \nJindabyne [i o invitar` [i pe Harriet s` mearg` cu ele.

– Spune nu, protest` Jeremy. Mi-am c`lcat pe inim` [i num-am dus s` mân vitele c`lare ca s` pot petrece ziua \mpre-un` cu tine.

OCHI DE {ARPE 61

– Nu fi prost, Jeremy, \l admonest` Helen râzând. Ce s`face]i? Ai f`cut vreun plan, ceva? Pentru Harriet n-o s` fie maredistrac]ie s` piard` vremea uitându-se la tine cum cite[tipoezii.

– M` duc la pescuit, se mândri Jeremy. St` s` plou`. Aiauzit curauongul cronc`nind mai devreme? E vremea numaibun` pentru pescuit p`str`vi. |ntoarse privirea spre Harriet.Vii cu mine?

Harriet ar fi preferat s` se duc` la pescuit decât s` mearg`\n vizit`. {i apoi, prietenii familiei Fairhill o s` doreasc` s`vorbeasc` cu Helen – s` afle despre c`l`toria [i logodna ei.N-o s` le fac` nici o pl`cere s` trebuiasc` s` se interesezepoliticos de o str`in`. Era sigur` c` doamna Fairhill vorbiseserios când spusese c` tot ceea ce face trebuie s`-i fie ei \ns`[ipe plac, a[a c` spuse:

– Mi-ar pl`cea s` merg la pescuit. Se poate, doamn`Fairhill?

– Bine\n]eles. Doamna mai \n vârst` zâmbi. S` ai grij` la[erpii de pe malul râului, da? Ar trebui s` \mprumu]i opereche de ghete.

– O pereche de ghete de la Andrea ]i s-ar potrivi, observ`Helen dup` o privire rapid` aruncat` piciorului ei.

Helen [i mama ei plecaser` deja de ceva timp cândHarriet [i Jeremy fur` gata. Ea se \mbr`case \n blugi [i unpulov`r f`r` mâneci din bumbac ro[u, [i \nc`l]ase o perechede ghete \nalte ale Andreei. |[i luase ochelarii de soare [ip`l`ria verde de bumbac pe care i-o l`sase Helen, [i plecasedup` Jeremy.

– Doamne-Dumnezeule, fato, nu po]i merge la pescuit cuechipamentul `sta!

Harriet \[i cercet` ]inuta.– Dar ce are?– O s` sperii pe[tii, nimic mai mult. Ar`]i foarte a[a [i pe

62 PATRICIA NANN

dincolo \n ro[u, dar la ]ar`, \mbr`c`mintea \nchis` la culoareeste solu]ia optim`, \]i permite s` te \ncadrezi \n peisaj.

– |n]eleg. Eu nu m` pricep deloc la lucruri dintr-astea. Nicila pescuit. Trebuie s` pescuiesc [i eu?

– Numai dac` vrei, englezoaico. Po]i s` stai pe mal [i s`-miadmiri \ndemânarea.

– {i s` p`strez lini[tea? \ntreb` Harriet zâmbind.– Po]i s` vorbe[ti cât vrei. P`str`vul nu se sesizeaz` la zgo-

mot, doar la culori [i umbre.Harriet se \ntoarse \n câteva minute, \ntr-un tricou verde-

m`sliniu decolorat pe care-l descoperise \n camera Andreei.|n timp ce Jeremy pescuia, Harriet hoin`rea fericit` la

umbra copacilor sau \[i croia drum prin vad strângândbuc`]ele decorative de lemn [i pietricele [lefuite. Dac` dediminea]` fusese foarte cald, o zi lini[tit` [i senin`, vremea seschimbase pu]in câte pu]in, atmosfera devenind mohorât` [iap`s`toare, cerul acoperindu-se de nori gro[i. Tunetul zguduipere]ii v`ii.

Harriet sim]i un fior trecându-i prin vene. Team`. |[i duse„comorile” adunate unde \[i l`saser` co[ul de picnic, un locneted [i cu iarb` \nalt`, [i merse s`-l mai urm`reasc` peJeremy pescuind. Spera ca el s` se hot`rasc` cât mai curânds` vin` la mas`; ei i se f`cuse foame iar el nu prinsese \nc`nimic.

Se afundase pân` la mijlocul [uvoiului, unde curen]iiputernici f`ceau ca apa s` se loveasc` n`valnic de ghetele lui\nalte. Pe sub borurile unei zdren]e de p`l`rii de bumbac,urm`rea un p`str`v care se ridicase spre suprafa]`.

|n apele mai lini[tite de sub ramurile unui arbore de ceaide pe malul cel`lalt, Harriet observ` la suprafa]a apei câtevacercuri concentrice care tr`dau prezen]a pe[telui. |n acela[imoment, Jeremy arunca momeala – ceva deschis la culoare [icu pu]in ro[u. |n câteva clipe, ag`]a deja pe[tele, pentru ca

OCHI DE {ARPE 63

dup` alte câteva secunde acesta s`-i aterizeze \n minciog; unditamai p`str`vul maroniu cu pete ro[ii, cu pântecul g`lbui.

Harriet nu se putu ab]ine s` nu-i deplâng` soarta bietuluip`str`v când acesta fu scos din cârlig [i pus \n juvelnic.

Era o vietate atât de frumoas`! {tia c` Jeremy ar lua-o pestepicior dac` [i-ar exprima sentimentele \n cuvinte, a[a c` t`cudin gur`. |ncurajat de captur`, Jeremy decise s` mai amânepu]in prânzul.

El se afund` din nou \n josul râului, iar Harriet \[i relu`plimbarea, de data asta \n direc]ia opus` celei pe care o explo-rase deja.

C`zur` câteva pic`turi de ploaie. Ea devenise maicon[tient` ca oricând cât de foame \i era. Abia dac` se puteauita pe unde c`lca. Deodat`, ceva o f`cu s` se opreasc`.

Acolo, la nici trei metri \n fa]a ei, v`zuse un [arpe carear`ta cât se poate de fioros. |n timp ce-l privea, el \[i \n`l]acapul turtit ca [i când s-ar fi preg`tit de atac.

Harriet \nghe]`. Nu [tia ce ar fi trebuit s` fac` – dac` s`r`mân` nemi[cat` sau s-o ia la goan`. |n orice caz, nu credeac` ar fi fost \n stare s` se \ntoarc` [i s` fug`.

Pielea [arpelui lucea \n reflexe maronii – g`lbui. Ceva \nmintea ei \i spunea c` este un [arpe-tigru, iar ace[tia eraupericulo[i.

|i s`ri inima din piept de spaim` când ceva lung, sub]ire [i\ntunecat scânteie lâng` ea. Urm` un scrâ[net ascu]it [i, brusc,capul [arpelui fu retezat, iar restul trupului l`sat s` se zvâr-coleasc`.

Se auzi vocea lini[tit` a lui Finn:– Ai f`cut foarte bine c` nu te-ai mi[cat. {arpele-tigru

este unul dintre pu]inii [erpi care atac` la semnalulvizual.

Ea se \ntoarse, ro[ie la fa]` [i f`r` s` scoat` vreun cuvânt;\l privi cum se apropia, cu biciul \n mân`.

64 PATRICIA NANN

|n susul râului, sub un eucalipt, z`ri calul murg pe careFinn \l c`l`rise \n ajun, la adunarea juncanilor.

Jeremy continua nestingherit drumul \n josul râului,plesc`ind prin ap`.

Tunetul bubui [i \n urm`toarea secund`, turna cu g`leata.Perdeaua de stropi era atât de dens` \ncât Harriet abia vedeala doi metri \n fa]a ei. Ea [i Finn o luar` la fug` spre [irul deeucalip]i. Harriet tremura de frig, ud` pân` la piele. Apa i seprelingea pe borurile p`l`riei, iar tricoul din bumbac se lipeade ea. P`rul \i era acum ud [i ciufulit. Harriet se gândi c` tre-buie s` arate ca naiba. Când \n sfâr[it ea [i Finn ajunser` laad`postul relativ pe care-l ofereau eucalip]ii, ea se opri f`r`suflare lâng` el. Deja furia ploii se potolea. Când \[i rec`p`t`suflul, Harriet \l privi pe Finn [i spuse:

– |]i mul]umesc! Mi-a fost tare fric`. Ce-ar fi trebuit s` fac?– Ar fi trebuit s` stai cu ochii deschi[i, sun` r`spunsul lui

Finn, ochii lui privind-o atent [i cercet`tor, de[i zâmbea u[or,\ncercând s-o lini[teasc`. Dar nu-]i face griji, nu se \ntâmpl`prea des.

– Era un [arpe-tigru? Sunt venino[i?– Da, era, [i sunt \ntr-adev`r venino[i. Data viitoare când

te mai plimbi pe malul râului, \narmeaz`-te cu un b`] s`n`tos.V`d c` m`car te-ai gândit s`-]i pui ghete. Nu te-a avertizatJeremy? Nu te-a sf`tui s`-]i iei m`suri de prevedere?

– Probabil c` nu m-a[ fi priceput s` mânuiesc b`]ul.– Cum s` nu. Este \ntr-adev`r surprinz`tor de ce poate fi \n

stare un om, \n caz de urgen]`!Ploaia se oprea. Finn strig` la Jeremy care \nc` st`tea \n

mijlocul râului – imagine care era cât pe ce s-o fac` pe Harriets` izbucneasc` \n râs.

– O duc pe Harriet acas`. Tu vii?Dar Jeremy tocmai ochise un p`str`v [i \n afar` de un semn

f`cut cu mâna, nu-l b`g` \n seam`.

OCHI DE {ARPE 65

– Este cel mai greu lucru s` sco]i un pescar din ap`, atuncicând pe[tii \ncep s` mu[te. Cel mai bine ar fi s` te \ntorci cumine. N-a[ vrea s` faci pneumonie.

– Bine, r`spunse Harriet, care se sim]ea destul de incomod\n tricoul [i blugii uzi. De ce ai venit?

– Terminasem treaba la ]arcuri [i am v`zut c` se apropiefurtuna. M-am gândit s` verific dac` totul este \n ordine cutine, \nainte s` plec la ferm`. |ntr-un fel, e[ti \n grija mea, s`[tii.

– Ba nu mai sunt, acum c` s-a \ntors Helen, \l contraziseHarriet.

El o ignor`.– Ai mâncat?– |nc` nu. Harriet se sim]i ca un copil iresponsabil.– Atunci ar cam trebui s` mergi s` m`nânci.Harriet \ncuviin]` cuminte din cap. Câteva minute mai

târziu, Finn o urcase pe cal \n fa]a lui [i galopau u[or de-a lun-gul râului, \n susul coastei dealului din spatele fermei. Ploaia\i b`tea \n fa]`, iar Harriet sim]ea c`ldura bra]elor lui Finn \njurul ei [i a corpului lui \n spatele ei. P`rea \ntrucâtva ireal,pl`cut, dar se termin` atât de repede!

Ajun[i pe veranda casei, [iroind de ap` [i cu r`suflareat`iat`, el o privi zâmbind.

– O s` ai ce s`-i poveste[ti lui Nicky Jamieson când o s`-iscrii, \i spuse.

Harriet, ame]it`, nu-[i d`du seama c` el se referise la aven-tura ei cu [arpele sau la goana aceea nebun` prin ploaie.

66 PATRICIA NANN

Capitolul 5

Câteva zile mai târziu, Harriet primi mult a[teptatascrisoare de la Nicky. Finn o aduse la Warriwillah, \n jurul oreinou`, \ntr-o sear`. |mpreun` cu el erau Andrea [i Corinne pecare o dusese la Tallawong s`-[i ia câteva lucruri de acas`.

Harriet lu` scrisoarea [i urc` \n camera ei s-o citeasc`. Erao scrisoare tandr` [i debordând de entuziasmul excursiei.Nicky \i scria din Teheran, spunându-i cât de mult [i-ar fi dorits` fie [i ea acolo, \mpreun` cu el. |i promitea s`-i aduc` totfelul de cadouri [i-[i cerea din nou iertare pentru schimbareade planuri ce survenise atât de nea[teptat. O s` se revan[ezeel când vor fi din nou \mpreun`. Nu pomeni nimic despremotivul pentru care nu spusese nimic familiei despre ea, [i numen]iona nimic despre Pepper sau neozeelandezi. Pe scurt,Harriet nu se sim]ea mai \n tem` decât fusese \nainte de aprimi scrisoarea. Dar se \ncredin]ase din nou de dragostea luiNicky. El trimisese scrisoarea pe adresa motelului, ca [i cum arfi fost sigur c` ea este g`zduit` acolo. |ntr-un post-scriptum, \ispunea c` se \ndreapt` spre Isfahan [i Shiraz dar c` n-ar fi avut

rost ca ea s`-i scrie, de[i ar fi putut-o face apelând la MesageriaAmerican` din New Delhi.

Jeremy era pus pe glume când ea cobor\.– Dac` o scrisoare de-a lui Nicky Jamieson are un aseme-

nea efect asupra ta, atunci este u[or de ghicit ce efect arproduce una elaborat` de mine, se umfl` el \n pene. Eu m`pricep s` scriu scrisori de o mie de ori mai bine decât el –\ntreab-o pe m`tu[a Eleanor! O s`-]i scriu ceva disear`, \naintede culcare.

– Cap-p`trat mai e[ti, Jeremy! \l dojeni Andrea, cu un bra]pus afectuos de dup` gâtul acestuia.

– Nu-l lua \n seam`, Harriet, o sf`tui Helen.|[i strânsese lucrul [i acum se \ndrepta spre buc`t`rie.

Presupunând c` se ducea s` pun` de cafea, Harriet o urm`pentru a-i da o mân` de ajutor. Cele dou` fete se \n]elegeaubine, de[i, de când venise la Warriwillah, Harriet petrecusemai mult timp cu Jeremy decât cu oricare alt membru alfamiliei.

Luar` cina \n camera de zi. Harriet se trezi mul]umind luiDumnezeu c` Pepper Gilcrist locuie[te departe, dincolo delan]ul Mun]ilor Marii Cumpene de Ape. „O dat` ce excursia [inunta lui Helen se vor sfâr[i, n-o s` ne mai \ntâlnim prea des.”Se \ntreb` dac` nu cumva era geloas` pe necunoscuta asta,Pepper.

Dup` cin`, conversa]ia se orient` spre familia Cameron, aic`rei membri fuseser` deschiz`tori de drumuri \n acel district.Doamna Fairhill era o Cameron [i tr`ise \n aceast` zon` a ]`riitoat` via]a. |[i amintea pove[ti ce-i fuseser` spuse pe vremeacând era copil, despre primii membri ai familiei Cameron,care veniser` \n c`utare de aur [i luaser` \n concesiuneterenuri \ntinse \n mun]i.

– Exist` o legend`, spuse Finn de pe canapeaua undeCorinne se a[ezase foarte aproape de el, pe care mi-o spunea

68 PATRICIA NANN

bunicul când eram mic, conform c`reia un b`rbat Cameron af`cut o descoperire nemaipomenit` [i a ascuns aurul \ntr-ope[ter`, undeva \n p`[unile alpine. Pepite enorme. Dac` esteadev`rat sau nu, n-a[ putea spune.

– Pe b`rbat \l chema Willie Cameron. A murit din cauzaunei c`z`turi de pe cal, adùg` doamna Fairhill.

– Poftim?! s`ri Jeremy, pref`cându-se \nfrico[at. Am fostcrescut \n credin]a c` m` trag dintr-un lung [ir de c`l`re]ilegendari de pe Râul de Z`pad`; cum adic`, unul dintrestr`mo[ii mei a putut fi atât de ne\ndemânatic \ncât s` cad` depe cal [i s` moar`? De acum \ncolo n-o s` m` mai simt \nsiguran]` niciodat`!

Finn \ncrunt` din sprâncene [i zâmbi. Corinne, cu o expre-sie plictisit`, se \ntinse dup` o ]igar`. Nu avea timp [i nici chefde bancurile lui Jeremy.

– Curaj, sun` \ndemnul lui Finn. S-a \ntâmplat \n \mpre-jur`ri excep]ionale, \ntr-una dintre furtunile astea dezl`n]uitecare mai r`bufnesc câteodat` \n mun]i, vara. Calul lui Willie –un roib doar \n parte \mblânzit – s-a speriat de fulger [i s-an`pustit ca o s`geat` \n p`durea de arbori de cauciuc. BietulWillie a fost trântit la p`mânt de crengile mai joase [i `sta i-afost sfâr[itul.

– Deci, pepitele de aur au r`mas acolo, nu-i a[a, Finn? doriAndrea s` [tie.

El o privi \n lumina l`mpii, iar Harriet observ` atâtablânde]e \n aceast` privire. |[i iubea foarte mult sora maimic`.

– A[a se spune, scumpo, dar nu mi-a[ pune via]a \n gaj cèste [i adev`rat. Oricum, nu-]i recomand s` porne[ti s`cutreieri mun]ii \n cùtarea ei. E[ti mult prea pre]ioas` pentrunoi. Exist` o gr`mad` de legende despre comori ascunse \npe[teri, dar \nc` n-am auzit vreodat` povestindu-se cum c`cineva ar fi g`sit vreuna.

OCHI DE {ARPE 69

Bill Fairhill \[i puse jos cea[ca [i \[i lu` pipa.– Se spune c` un individ pe nume Grover – membru al

bandei de tâlhari ai lui Ben Hall – ar fi \ngropat o comoar`sus, \n zona marilor lacuri, \n timpul renumitei goane dupàur din Kiandra. Tot ce a jefuit din tr`surile de po[t`. {ibine\n]eles, to]i am auzit pove[ti despre australienii dinKiandra care [i-au ascuns comorile \n pe[terile calcaroase [inu s-au mai \ntors dupe ele, ori n-an mai ajuns la destina]ie.

– Ei bine, uite aici o idee, interveni Jeremy. Comori careabia a[teapt` s` fie descoperite, Harriet. Noi s` ne \mbog`]im.Mergem la caban`, ne lu`m vreo doi cai de la Andy [i o lu`mspre dealuri. Ce zici?

Harriet zâmbi.– N-a[ refuza o partid` de c`l`rie \n mun]i, dar...– Dar \n ceea ce prive[te descoperirea vreunei comori e[ti

cam sceptic`, nu-i a[a? |n locul tù [i eu a[ fi, o aprob` Finn\ng`duitor. Dup` un scurt moment de gândire, adùg`: Dac`vrei s` mergi s` c`l`re[ti, Harriet, du-te cu Andrea sau cuSandy. Ele cunosc drumurile [i vei fi \n siguran]`; pe deasuprasunt [i prev`z`toare la vreme. C`ci nu se g`se[te \ntotdeaunacineva s` te scoat` din necaz.

– Nu-]i face griji, Finn, o s` am eu grij` de Harriet,r`spunse cu nep`sare Jeremy.

Finn [i Harriet schimbar` rapid o privire. |n ochii\ntuneca]i ai lui Finn ardea un avertisment. Harriet \[i \ntoarseprivirea. Avea impresia c` el nu se gândea la pericolele ce ar fiputut-o pândi \n mun]i, cât la ceea ce-i spusese cu o sear` \nurm`, cum c` ea ar cùta o distrac]ie \n persoana lui Jeremy.Sim]i un val de r`zvr`tire s` ac]ioneze exact cum o avertizaseel s` n-o fac`. {i ar fi fost mult mai distractiv s` mearg` lac`l`rie cu Jeremy decât cu fetele...

70 PATRICIA NANN

Capitolul 6

Preg`tirile de nunt` erau \n toi. Invita]iile fuseser` tip`rite[i \n sfâr[it trimise. Harriet ajutase [i ea la scrierea adreselorpe plicuri [i chiar primise ea \ns`[i o invita]ie oficial`. Recep]iaurma s` aib` loc la ferm`, iar meniul era alc`tuit cu grij`.Tortul avea s` fie preparat de o anume Iris Ferguson „ dinGroggin“, o cofet`reas` renumit` pentru pr`jiturile [i orna-mentele sale gastronomice. Tom, care o suna aproape \nfiecare sear` pe Helen, anun]ase c` tat`l s`u se oferise s`aduc` vinurile.

Harriet \ncepuse deja s` se gândeasc` la toaleta ei pentrununt`. Ori \[i f`cea o rochie de comand`, asta dac` avea timp,ori cump`ra ceva. Vroia s` fie la \n`l]ime, pentru Nicky.Ciudat, dar nu-[i putea imagina c`-l va mai vedea vreodat`. Deparc` Nicky nu fusese decât un vis...

La sfâr[itul s`pt`mânii primi o scrisoare de la el, dinIstahan. |i cump`rase o br`]ar` din argint, o miniatur` persan`[i o pereche de geenah, adic` papuci, dup` cum \i explicaseel. „ Ngaire, m-a sf`tuit ce m`sur` s` iau“, scria el. Nu spuneacine era Ngaire, dar Harriet ajunsese la concluzia c` era una

dintre neozeelandeze. Numele lui Pepper nu era men]ionat \nscrisoare. Nicky \[i exprima speran]a c` sora lui mai mare aregrij` de ea [i n-o las` prea mult singur`, s` aib` timp s` sechinuiasc` cu gândul la el [i la tic`lo[ia lui. „ Vreau s` spun,bine\n]eles, s` nu te abandoneze a[a cum f`r` \ndoial` amf`cut-o eu. Dar poftim, acum asta e, dar tu e[ti o fat` iert`toare[i [tiu c` totul o s` se rezolve. Presupunând, bine\n]eles, c` nufaci cuno[tin]` \ntre timp cu cine [tie ce australian groazniccare s`-]i fac` o impresie mai bun` decât cea pe care ]i-amf`cut-o eu. E[ti singura fat` pe care mi-am dorit-o vreodat` deso]ie [i sunt de-a dreptul nebun dup` tine. Promit s`-]i explictotul când ne vom revedea, nu pot s` le pun pe toate cap lacap acum“. {i adùgase, ca de obicei, la post-scriptum: „ M`mai iube[ti? Trimite r`spuns prin Mesageria American`, Kabul- abia a[tept s` ajung la New Delhi!“

Harriet fu oarecum iritat` deoarece, nici de ast` dat`, nug`sea r`spuns la \ntreb`rile pe care [i le punea [i care ofr`mântau, de[i situa]ia \n care se afla nu o mai deranja atâtde mult. Se \ntâlnea foarte rar cu vreun membru al familieiJamieson, nici pe Linette n-o prea mai vedea, [i \ntr-un felse resemnase cu a[teptarea. Era fericit` la Warriwillah [i sesim]ea util`. Sâmb`t` seara se organiz` o adev`rat` petre-cere \n familie. Tom venise din Griffith pentru dou` zile[i-l adusese [i pe v`rul sù, Richard Gilcrist, care urma s`fie cavaler de onoare. Mai erau Finn, Corinne, Sandy [iAndrea, plus doi bìe]i, Tim [i Chris, care-[i petreceauvacan]a la caban` [i care se \mprieteniser` cu cele dou` „iubitoare de cai“.

F`cur` un gr`tar imens pe teras` pietruit` de lâng` cas`.Noaptea se dovedi r`coroas` a[a c` umplur` o sobi]` cu

j`ratic ca s` se \nc`lzeasc`. Dup` friptura delicioas` la gr`tar [icârna]i pr`ji]i apetisan]i, cu salat` [i porumb copt, stropite cu

72 PATRICIA NANN

pu]in vin sud-australian de la domnul Fairhill, unii dintre par-ticipan]i trecur` la dans pe teresa \ntins`.

Harriet se duse la buc`t`rie s-o ajute pe doamna Fairhill cusp`latul vaselor; Jeremy o urm` imediat, iar dup` el \[i f`cuapari]ia [i Finn.

– Doamne-Dumnezeule! exclam` Eleanor Fairhill. Cât desimpatizat` sunt! Atâtea ajutoare! Dar s` [ti]i c` nu este atâtatreab` de f`cut – Harriet, de ce nu-l iei pe Jeremy s` merge]is` dansa]i [i s` v` distra]i?

Finn \i arunc` lui Harriet o cùt`tur` grìtoare a ochilor luigri-alba[tri, \ntuneca]i, [i \nainte ca ea s`-[i dea seama ce se\ntâmpl`, el puse jos tava cu vase pe care le adusese de afar`,\i lu` prosopul din mân` [i o scoase afar` din buc`t`rie.Arunc` peste um`r câteva cuvinte:

– Jeremy a avut mân` liber` pân` acum. |i ajunge!– Heei! s`ri Jeremy, luând-o dup` ei. Aceea este fata mea,

pe care ]i-ai propus s-o r`pe[ti. Singurul motiv pentru care màflam \n buc`t`rie este s` fiu lâng` ea.

– Tu fii bìat de treab` [i ajut`-]i m`tu[a! \l potoli Finn.O lu` pe Harriet pe sus; d`dur` col]ul casei, spre locul

unde cânta muzica. Ceilal]i dansatori se aflau la cel`lalt cap`tal verandei... El \i \nconjur` umerii cu bra]ele [i o privi drept\n ochi.

– Acum \n]elegi ce vreau s` spun, Harriet? \ntreb` el blând.– Nu, r`spunse ea, tulburat` de privirea lui, con[tient` c`

\ncepuse s` se \nro[easc`.– Fata lui Jeremy? Asta e[ti acum?Harriet d`du cu \nc`p`]ânare din cap.– }i-am mai spus...– Mi-ai mai spus tu, dar, din câte aud eu [i din câte am

v`zut, a[a... f`r` motiv, \]i petreci majoritatea timpului \n com-pania lui Jeremy. Eu vreau doar s` [tiu de ce, atâta tot. Nu ]in

OCHI DE {ARPE 73

neap`rat s`-mi spui c` te-ai \ndr`gostit de Jeremy doar ce gân-duri ai \n privin]a lui Nicky.

Harriet se gândi la scrisoarea pe care o l`sase sus, \n sertar.„ Nimic nu s-a schimbat“, \[i spusese ea mimând indiferen]a.De[i exista bine\n]eles o oarecare, ciudat`, diferen]`. Dar astanumai pentru c` Nicky era a[a de departe, atât.

– Te joci, nu-i a[a?– Cu Jeremy?– Cu cine altcineva?– Jeremy [i cu mine suntem prieteni buni. Ne simpatiz`m

reciproc. Nu \n]eleg ce vrei s` insinuezi sus]inând chestia cujocul.

– Nu? Privirea lui deveni dur`.|[i trase brusc bra]ele \n jurul umerilor ei, o trase aproape

de el [i porni dansând \ncet spre cel`lalt cap`t al verandei.– Te joci cu focul, \i spuse el cu buzele aproape atingându-i

p`rul. Ei, cum sun`?– Ridicol, ripost` Harriet dintr-o suflare. Jeremy nici m`car

nu m-a s`rutat.– Ei bine, mie \mi ajunge [i atât ca s`-mi dea de gândit, zise

Finn. Este deja mult prea serios pentru Jeremy.– S` te anun] cum evolueaz` lucrurile?... Având \n vedere c`

e[ti atât de interesat s` faci un studiu aprofundat al cazului meu...– Nu-i nevoie s`-mi raportezi nimic, i-o retez` Finn rece.

Las-o balt`! |ncepu s-o \ndep`rteze de el [i pân` la sfâr[ituldansului, nu mai scosese o vorb`.

Harriet nu mai [tia ce s` cread`. De ce ]inea el s` fac` atâtacaz de prietenia ei cu Jeremy? Undeva \n adâncul sufletului,toate astea o tulburau profund. Dar nu [tia nici ea ce anumeprovoca aceast` tulburare. |n mod sigur nu rela]ia ei cuJeremy. Credea oare Finn c` ea \l \n[ela pe Nicky? Bine\n]elesc` nu-i era necredincioas`!

74 PATRICIA NANN

Se bucur` când Corinne \[i f`cu apari]ia pe teras` [i oanun]` pe un ton cât se poate de neprietenos:

– Harriet, te caut` Jeremy. |l lu` pe Finn de bra]. Dans`m?– Bine\n]eles. Finn \i zâmbi ironic lui Harriet. Tu faci cum

crezi, Harriet.„ |]i mul]umesc din suflet pentru permisiunea atât de ama-

bil`“, se gândi Harriet indignat` la culme. Dar nu avea s`porneasc` \n cùtarea lui Jeremy, care [i a[a [tia foarte bineunde s-o g`seasc`. R`mase sprijinit` de balustrada verandei,urm`rindu-i pe Finn [i Corinne dansând. Se mi[cau foarte\ncet; el st`tea cu capul \nclinat, ascultând cu aten]ie ce-ispunea ea. Harriet \[i aminti cuvintele Corinnei: „ Lui Finn \itrebuie mult timp s` uite [i s` ierte, dar pân` la urm` o face“.O deranjase deja cât se str`duia Corinne s`-l fac` pe Finn sìerte [i s` uite, cum dup` o mic` ne\n]elegere, ea fugise [i sec`s`torise cu altul. Se \ntreba \n ce m`sur` reu[e[te. Este oareel atât de influen]abil? O mai iube[te oare pe Corinne? Nuputea g`si un r`spuns la toate astea. Nu [tia cum \[i petreceaFinn timpul \n care nu era la Warriwillah, dac` se \ntâlnea cuCorinne zilnic sau doar din când \n când. Nu [tia dac` are delucru la cabana de schi, de[i b`nuia c` nu.

** *

A doua zi diminea]a, toat` lumea se trezi târziu. Eraduminic` [i nimeni nu avea treburi de f`cut. Prânzul const` \nsalat` [i r`cituri, sau gr`tar pentru cei care nu-[i f`cuser`plinul \n ajun [i care erau dispu[i s`-[i preg`teasc` singurifripturile, cu tot soarele dogoritor al amiezii.

Dup`-amiaz`, Finn avea s`-i lase pe Andrea, Sandy,Corinne [i cei doi bìe]i la caban`, \n drumul sù spre

OCHI DE {ARPE 75

Bimbimbie, ferma lui- cel pu]in a[a presupunea Harriet. Ea\ns`[i se sim]ea stoars` de vlag`, c`ci se culcaser` târziu [i seacumulase [i ceva tensiune de la petrecere. |[i permise cadiminea]a s` i-o dedice lui Jeremy, de[i Richard \[i punea totfarmecul la b`taie ca s-o impresioneze.

– Vino s` facem o partid` de \not \n apele lagunei al`turide copii, \ncerc` el, iar când ea motiv` cum c` se simtevl`guit`, spuse: Atunci ce p`rere ai despre o plimbare cuma[ina \n jurul ]arcurilor, s` vedem oile?

Jeremy zâmbi mali]ios, cu ochii lui atât de alba[tri.– O s` ai nevoie de o momeal` ceva mai apetisant` ca s`

prinzi acest pe[ti[or auriu, Dick. Eu de-abia, de-abia am reu[its-o fac s`-mi ciuguleasc` din momeal`.

– {i tu ce momeal` folose[ti, m` rog!? \ntreb` Richard sceptic.Harriet izbucni \n râs.– Doar nu ave]i impresia c` o s` stau s` ascult o astfel de

discu]ie. Se ridic` [i se \ntinse. Helen, Tom, Finn [i Corinnest`teau \mpreun` pe verand`. Helen strig`:

– Vino s` vezi ceva, Harriet!Harriet descoperi c` acel ceva era o fotografie cu dou` per-

soane lâng` o dubi]`. Nicky [i Pepper. Nicky, cu mâna \n jurulumerilor lui Pepper, obraz lâng` obraz, amândoi având\ntip`rit pe fa]` cel mai misterios dintre zâmbete. Harrietsurâse la vederea lui Nicky, care parc` o privea din poz`. Eraneschimbat fa]` de cum [i-l amintea [i aceast` fotografie \laducea mai aproape decât fusese vreodat` \n aceste câtevas`pt`mâni.

Tom spuse:– Tu nu o cuno[ti pe sora mea mai mic`, Harriet, dar aceas-

ta este o fotografie tare, tare ciudat` pentru oricare dintre noi,cei care o cunoa[tem. Pe ea [i pe Nicky. Ei doi erau la cu]itede atâta timp...

76 PATRICIA NANN

– |ntr-adev`r, aprob` Corinne cu vocea ei ascu]it`. De fapt,Pepper este una dintre foarte pu]inele fete din via]a lui Nicky,care au refuzat s` se \ndr`gosteasc` de el.

– Sunt sigur` c` asta nu l-a deranjat, glumi Helen. Peppereste [i una dintre \nc` [i mai pu]inele fete la care Nicky nus-a dat niciodat`.

Harriet \l privi pe Finn drept \n ochi. Nu râdea. Era foarteserios. Poate chiar o comp`timea pu]in. Dar nu avea de ce s-ocomp`timeasc`. Harriet se gândi la scrisorile lui Nicky [i sesim]i la ad`post. El o iubea pe ea, abia a[tepta s` se \ntoarc`la ea. F`r` \ndoial` c` se distra, dar ea avea \ncredere deplin`\n el. Ar fi vrut s`-l \nfrunte pe Finn spunându-i asta dar, \nsitua]ia dat`, \i zâmbi, l`sându-l s` interpreteze cum crede elde cuviin]`.

Tom schimb` plictisit subiectul:– Nicky are diplom` \n [tiin]e agricole, nu? Ridicând vocea

\l strig` pe Richard. {tii cumva, Dick, exist` vreun post pe lanoi, pe la ferm`, pentru un absolvent de [tiin]e agricole?

– Depinde pentru cine, r`spunse Richard. M`ri pasul [iveni s`-[i \ntind` bra]ul \n jurul umerilor lui Harriet. Doar n-ofi vorba despre tine, Harriet, sau o fi? Mai [tii ce se ascunde \nspatele acestei expresii aparent ne[tiutoare?

– Vorbeam despre Nicky Jamieson. Tom \i \ntinsefotografia, dar Richard explod`:

– Oh, nu! Nu-mi vine s` cred! Pe când nunta? Sau am ajunsprea târziu!

– Nici o nunt`, \l l`muri Finn crispat. Doar o poz` de-alui Nicky cu Pepper, prostindu-se \n fa]a aparatului defotografiat.

– O poz` tipic` pentru Nicky, generaliz` Corinne. Doar c`s-a \ntâmplat ca fata s` fie Pepper. F`r` \ndoial`, Harriet are [iea o poz` cu Nicky exact la fel.

OCHI DE {ARPE 77

– Bine\n]eles, chiar mai multe, replic` Harriet cu calm.Richard p`ru nel`murit [i Corinne \l puse \n tem`:– Nicky [i Harriet s-au cunoscut [i au petrecut o scurt`

perioad` de timp \n str`in`tate.Spre u[urarea lui Harriet, subiectul fu \nchis aici, c`ci Tom

decise brusc c` ar fi timpul s` fac` focul pentru gr`tar, a[a c`grupul se \mpr`[tie.

Cu toate acestea, Finn o prinse pe Harriet singur` ojum`tate de or` mai târziu, când ducea o tav` cu salat` \ngr`din`.

– Nu l`sa toat` tevatura asta s` te nec`jeasc`.Harriet era surprins`. Nu era chiar deloc sup`rat`.– Ce te-a f`cut s` crezi c` m-ar sup`ra?Ochii lui o studiau cu aten]ie.– Chiar nu te \n]eleg.– Nu \ncerca, \l \ndemn` Harriet degajat`. Mi-e bine a[a,

ne\n]eleas` cum sunt. Se \ntreba dac` nu cumva el credea c`ea \ncepea s` se \ndr`gosteasc` de Jeremy, de[i i se p`reapu]in probabil. Se \ndreptar` cot la cot spre locul unde eraamenajat gr`tarul.

Când \nc` nu intraser` \n raza auditiv` a celorlal]i, Finn spuse:– Am o idee. De ce nu vii dup`-amiaz` \mpreun` cu noi la

caban`, Harriet, s` petreci câteva zile acolo?– Eu am o idee [i \nc` [i mai grozav`, spuse Richard care \l

auzise. De ce s` nu-[i adune Harriet câteva lucruri [i s` treac`mun]ii \mpreun` cu mine [i cu Tom?

– Eu am cea mai grozav` idee dintre toate, interveni [iJeremy de pe [ezlongul pe care se tol`nise. De ce s` nu se con-sulte Harriet cu mine, ca s` decidem \mpreun` ce vom face.

Cei mai tineri participan]i la osp`] a[teptau lâng` gr`tar.Bill Fairhill care, \mpreun` cu Linette [i Graham, se ocupa defriptura de pe foc, spuse:

78 PATRICIA NANN

– ~[tia da, admiratori! Dac` a[ fi fost cu vreo treizeci de animai tân`r [i nu mi-ar fi fost atât de fric` de nevast`-mea, a[ fiadùgat [i eu: „ De ce nu r`mâi aici?“

Harriet zâmbi, dar c`zu pe gânduri. I-ar fi f`cut pl`cere s`mearg` la caban` [i s` urce \n ]inutul z`pezilor chiar dac` eramiezul verii. Pe Corinne s-ar putea s-o deranjeze prezen]a ei,dar Finn nu avea s` stea acolo, a[a c` n-ar avea nici ea motives` se ambaleze prea rù. Se uit` la doamna Fairhill care o\ndemn` cu amabilitate:

– Dac` vrei s` vizitezi [i alte zone ale ]`rii, acum ai posibi-litatea, Harriet.

Corinne spuse acru:– Ascult` sfatul meu, du-te cu Richard!Vorbise zâmbind, dar Harriet remarcase tonul acid. N-o

\ncânta deloc c` ea era atât de curtat`, iar mesajul pe care i-ltransmitea era foarte clar.

Probabil c` toat` lumea \[i d`duse seama, se gândi Harriet,c` tân`ra invidioas` nu o dorea la caban`. O alt` dovad` c` ea[i Corinne nu se \nghi]eau deloc, \n ciuda faptului c` aveau oprieten` comun`, pe Sarannah Moore. Asta era probabil inter-pretarea general`. Harriet mai [tia \ns` câte ceva \n plus fa]`de ceilal]i: „ Ia mâna de pe Finn!“ De[i Finn nu manifestasenici un fel de interes pentru Harriet ca femeie. A[a c` \ntreagasitua]ie \n sine era cam ridicol`.

|n frac]iunea de secund` dintre avertismentul Corinnei [ireplica ei, toate acestea \i trecur` lui Harriet prin minte. |[imai aminti de asemenea un alt „ sfat“ al Corinnei: „ Cea maibun` afacere ai face-o mergând la podgoriile Gilcrist dinZ.I.M. Acolo ai g`si doi sau trei veri, to]i f`r` obliga]ii [i putredde boga]i“. Ei bine, ea nu era \n cùtarea unui so] bogat. Traseadânc aer \n piept [i decise c` domni[oara Corinne va finevoit` s-o suporte.

OCHI DE {ARPE 79

– Cred, spuse Harriet, c` mi-ar face mare pl`cere s` acceptinvita]ia lui Finn.

Expresia furibund` a Corinnei \i d`du de \n]eles c` seexprimase cum nu se putea mai nepotrivit. N-ar fi trebuit s`pomeneasc` numele lui Finn! |i zâmbi acestuia [i-[i v`zucalm` de salatele pe care le servea. Deja tr`ia sub tensiuneatachin`rilor permanente pe tema numero[ilor admiratori, darCorinne ]inu neap`rat s` se r`zbune cu câteva cuvinte plinede venin aruncate \n momentul \n care nu putea fi auzit` denimeni:

– De ce naiba te-ai mai apucat de ol`rit, Harriet, cândputeai s` tr`ie[ti bine-mersi din viclenie, istea]` foc cum e[ti?!Nici nu-i de mirare c` bietul Nicky s-a ag`]at de prima ocaziede a mai r`mâne cât mai departe de tine - era singura lui [ans`de a se descotorosi de o lipitoare.

De data asta, Corinne dep`[ise orice limit`. Replica luiHarriet sun` blând, dar pe un ton cât se poate de inflexi-bil:

– Când vine vorba de viclenie, am o vag` impresie c` nicitu nu e[ti prea pe din afar`. Ce noroc pe tine cu atâta timpliber, când sus]ii c` ai atâta treab`.

Corinne deveni livid` de mânie. Harriet \ncheie \nainte dea-i \ntoarce spatele:

– Pentru lini[tea ta personal`, s` [tii c`-mi voi pl`ti [edereala caban` ca orice turist venit \n vacan]`.

** *

Cabana „ Margareta de ghea]`“ se afla \ntr-o sta]iune mon-tan` micu]`, risipit` pe pantele abrupte ale muntelui. Era ocl`dire cu dou` etaje, din lemn, cu un acoperi[ ascu]it, gri-

80 PATRICIA NANN

alb`strui. Ferestrele d`deau spre o vale printre malurilepietroase ale c`ruia alerga un pârâu.

Când Finn opri motorul, Harriet auzi [uieratul ascu]it alarunc`rii unei undi]e, dar pescarul nu se z`rea.

Ie[i din ma[in` [i privi \n sus, la culmile ce str`juiau parc`or`[elul.

|n timp ce urcau sc`rile cabanei, Corinne \ntreb`:– R`mâi la cin`, Finn?– Nu cred, r`spunse acesta. O instalez pe Harriet [i apoi

m` \ndrept [i eu spre cas`. Am o gr`mad` de treburi, multeprobleme de rezolvat la ferm` mâine. O s` trebuiasc` s` m`trezesc cu noaptea-n cap.

–– Poate trec [i eu pe acolo, dac` am timp, se autoinvit`Corinne, cât se poate de firesc.

– A[a s` faci. {i ia-o [i pe Harriet cu tine. Sunt convins c`nu m` \n[el când presupun c` [tie s` c`l`reasc`.

Nu se \n[ela, dar pe Corinne n-o interesa câtu[i de pu]inacest aspect, a[a c` nu r`spunse. Intrar`. B`ie]ii [i feteledisp`rur` imediat dup` ce o salutar` pe domni[oara Cameron- m`tu[a Jean. Corinne spuse pe un ton care, de[i se doreaentuziasmat, suna atât de impersonal:

– Salutare! |n sfâr[it ne-am \ntors! Apoi, zâmbind \n sineaei, urm`ri scena prezent`rilor f`cute de Finn.

Jean Cameron nu prea sem`na cu sora sa, Eleanor. Eramai scund` [i mai durdulie; dar avea p`rul ro[cat [i ochiialba[tri, calzi ai Eleanorei. Harriet nu-[i d`dea seama dac` eradoar o impresie, dar sesiza o oarecare r`ceal` \ntre ea [iCorinne.

– Harriet vine din Anglia, Jeanie, preciz` Finn.– Atunci [i-a câ[tigat deja câteva privilegii, \l asigur` ea,

privind-o pe Harriet cu sinceritate. Avem o camer` adorabil`,cu vedere spre pârâu...

OCHI DE {ARPE 81

– Camera campanulei?! s`ri Corinne. Parc` era rezervat`...– Nu-]i face griji, o lini[ti domni[oara Cameron pe un ton

ce nu l`sa loc de discu]ii. O s` \mp`c`m pe toat` lumea cumnu se poate mai bine. Eu [tiu foarte bine cum s` rezolv astfelde lucruri – o camer` cu vedere spre mun]i este la fel deacceptabil`. Aranj`m noi!

– Sper. Cei care vin f`r` rezervare ar trebui s` semul]umeasc` cu ceva mai pu]in decât superlativul. Corinne \[itrecu mâna prin p`ru-i [aten-auriu [i-i arunc` lui Harriet oprivire ostil`. {i pe deasupra, nu cred c` Harriet va sta maimult de o zi sau dou`.

Harriet o privi \ntreb`tor.– Ei, ce te face s` crezi asta? Eu am senza]ia c` o s`-mi plac`

aici.– Norocoas` pentru a treia oar`? o ironiz` Corinne cu un

zâmbet insipid.– {i a doua oar` am avut noroc, preciz` Harriet inten]ionat.Finn se \ncrunt`. Jean Cameron o lu` pe Harriet de bra].– Hai s`-]i ar`t camera pe care ]i-am ales-o! Se \ntoarse

spre Finn [i-[i lu` la revedere. Mai treci pe la noi, Finn. Nuprea ]i-ai mai f`cut drum pe aici \n ultima vreme.

– Nu te neglijez eu, Jeanie! o asigur` Finn, revenindu-izâmbetul pe buze. Ad`ug` surâzându-i dezinvolt lui Harriet:Vezi ce faci - eu verific permanent dac` totu-i \n ordine.

82 PATRICIA NANN

Capitolul 7

Harriet n-o mai v`zu pe Corinne a doua zi diminea]`.– A luat un cal [i a plecat c`lare, spuse Jean Cameron când

Harriet \ntreb` de ea.– La Bimbimbie?– Habar n-am. Ea nu-mi d` mie l`muriri. Sincer` s` fiu, nu

m` deranjeaz` deloc plecarea ei. Pe timp de var` m` descurcfoarte bine [i singur`.

Discu]ia se opri aici, dar Harriet \[i d`duse deja seama c`Linnete avusese dreptate - Finn aranjase ca ea s` vin` lacaban` din amabilitate. Sau poate pentru c` o iubea?

Harriet \[i dedic` \ntreaga diminea]` unui tur al sta]iunii.Str`zile [erpuite erau m`rginite de vile [i cabane, multe\nchise pe timpul verii. Exista [i un hotel mare care atr`geaprivirile prin modernitate, la parterul c`ruia se \ntindea unlan] de magazine micu]e, dar interesante.

Jean Cameron \i spusese c` abia de curând se deschisese \nCoonama [i sezonul estival. Pân` nu de mult, o dat` cutopirea z`pezilor [i \ncheierea sezonului de schi, \ntreagazon` fusese \nchis`. Acum \ns`, oamenii \n concediu veneau

din ce \n ce mai mul]i la pescuit, s` admire flora s`lbatic` averii, s` se plimbe sau s` mearg` pe c`r`ri de munte. Asta,dup` ce R.M.I. construise drumuri [i \ndulcise s`lb`ticiazonei.

Micul dejun era singura mas` ce se servea la caban`, a[a c`Harriet lu` prânzul de una singur`, la un hotel cu vedere sprealbia pietroas` a râului Crackenback. Când ie[i din nou lalumina soarelui i se p`ru c` vede o figur` cunoscut` \ndrep-tându-se spre ea. Recunoscu imediat coama de p`r ro[cat [imersul acela agale. Era Jeremy!

– Salut, englezoaico! O lu` \n bra]e, o \nvârti [i o s`rut` cufrenezie. Am f`cut autostopul. Mul]umit` s` m` vezi?

Nu se putea preface c` nu este. Va fi atât de pl`cut s` aib`pe cineva al`turi de care s` se bucure de deliciile acestuiadorabil or`[el de munte.

– E o zon` nemaipomenit`, nu-i a[a? spuse entuzias-mat`. N-a[ fi vrut pentru nimic \n lume s` nu fi trecut peaici.

– Nici eu nu te-a[ fi l`sat. Vroiam chiar s`-]i sugerez s`venim aici... Urci cu mine la caban`? Sper ca Jean s`-mig`seasc` [i mie un col]i[or \n care s` dorm la noapte.Dumnezeu [tie de ce, dar se pare c` sunt nepotul ei preferat,a[a c` nu m` \ndoiesc c`-mi va g`si.

Bine\n]eles c` i-a g`sit. La pu]in timp dup` ce el se instal`,plecar` \mpreun` la plimbare. Se limitar` la a explora pantelemai joase.

Pâlcuri de margarete argintii, n`sturei galbeni [i aurii,ghe]i[oare ve[nic str`lucitoare, violete alpine de un movdelicat r`s`reau peste tot. {i clopo]eii de munte, campa-nule pe care domni[oara Cameron le imortalizase \ntr-opic`tur` pe lemn atârnat` \n camera lui Harriet de lacaban`.

84 PATRICIA NANN

Pe \nserat se \ntinser` pe iarba prim`v`ratic`, la umbracâtorva eucalip]i de z`pad`, [i atunci Jeremy \i destìnui visulsù de a deveni scriitor.

– M` gândesc serios la asta, de[i nu \ndr`znesc s` m`rtu-risesc nimic vreuneia dintre rudele mele. Profesorul meu deenglez` de la universitate zice c` am abilitatea necesar` de am` exprima, [i c` deocamdat` s` m` concentrez asuprapoeziei.

– Nu [tiam c` scrii poezii, se mir` Harriet. |[i aminti cât deabsorbit p`rea de opera lui Baudelaire [i se gândi cum de nuadusese acest subiect \n discu]ie pân` atunci.

– Probabil m` crezi un simplu bufon. Presupun c` \nc`nu am \ncheiat negocierile cu via]a. Dar le voi definitiva \ncurând... Tata nu m` \n]elege... de aceea nici nu m` ducacas` \n vacan]`. Lui i-ar pl`cea s` ajung [ef al catedrei deenglez` la Universitatea Macquarie, sau lector la ColegiulPedagogic din Goroka, Noua Guinee, sau ceva de genulacesta.

|i surâse lui Harriet, dar ea observ` cât de serioas` eracâteodat` cùtarea ochilor lui alba[tri, [i-l mângâie cu unzâmbet blând.

– Dar via]a este atât de imprevizibil`. Am sc`pat de armat`– unul dintre prietenii mei spune c` a[ fi avut noroc, dar cine[tie? Poate mie destinul mi-a rezervat ceva mult mai rù deatât. Lumea larg` m` \nspìmânt` [i m` fascineaz` \n acela[itimp – n-am recunoscut asta fa]` de nimeni altcineva pânàcum. Finn m` crede nechibzuit, poate chiar zevzec. Dar eucred c` doar provoc via]a. Vreau s` ajung s` scriu [i romane -poezia ar fi doar \nceputul.

Pe drumul de \ntoarcere se ]inur` de mân`. Harriet seimplica afectiv \n problemele lui Jeremy, dar afec]iunea lui erapur fr`]easc`. S`rutul lui de zilele trecute nu o tulburase

OCHI DE {ARPE 85

câtu[i de pu]in. Deci nu avea motive s` se simt` vinovat` fa]`de Nicky. Dac` ar fi fost Finn \n locul lui Jeremy...

|[i \ntrerupse brusc [irul gândurilor. O luase razna.Jeremy o s`rutase pentru c` Richard \l provocase, [i nimic

mai mult.

** *

A doua zi, Harriet \mpreun` cu Jeremy [i un grup de elevipe care Sandy [i Andrea urmau s`-i plimbe pe c`r`rile demunte, \nc`lecar` [i pornir` la drum. Urcar` spre liziera cul-milor \nz`pezite, de-a lungul unei poteci care [erpuia prin-tre stânci de granit \mbr`cate \n licheni [i se sfâr[ea \npaji[tile \ntinse ale platformei alpine. Majoritatea c`lu]ilorpe care-i c`l`reau – erau fie cai s`lbatici domestici]i, fiedescenden]i ai acestora - p`[eau cu siguran]`, erau puternici[i obi[nui]i cu drumurile de munte, dar având crupa mai\ngust`, erau pu]in mai incomod de c`l`rit. Calul lui Harriet,o iap` cu coama deosebit de fin`, pe care Dumnezeu [tiecum se nimerise de o chema Jumijum - ceea ce \n limbajulaborigenilor \nsemna „Pas`rea lir`“- era blând` [iascult`toare, foarte inteligent`. Ea [i Harriet se \n]eleser` deminune \nc` de la \nceput.

Andrea era un ghid con[tiincios [i avu grij` ca to]i copiii s`fie aten]i. Unul dintre ei descoperi urma unui urs [i pu]in mai\ncolo, unul dintre vechile ad`posturi de gresie [i scoar]` decopac ridicate de braconieri \n perioada antebelic`. A[teptar`pu]in, dar ursul nu ap`ru. R`bdarea le fu astfel r`spl`tit` laivirea unei perechi de papagali Cacatua care se coco]ar` peacoperi[ - p`s`ri gri - alb`strui cu capul mare [i cu o creast` deun ro[u-aprins.

86 PATRICIA NANN

Când mai târziu grupul f`cu un popas pentru a mânca cio-colat` [i a bea limonad`, la umbra unui pinten de granit,Harriet o \ntreb` pe Andrea despre Jumijum.

– Este cu totul [i cu totul deosebit`. Mama ei era unpur- sânge care a sc`pat din ]arc [i s-a al`turat unei hergheliide cai s`lbatici. S-a re\ntors la Bimbimbie, iar mânzei c`reiai-a dat via]a i-am pus numele Jumijum. |]i place de ea? Finnm-a instruit s` ai grij` s-o c`l`re[ti pe ea când vei avea chef dec`l`rit.

Harriet r`mase de-a dreptul blocat` de uimire. Un cal dec`l`rie numai pentru ea! Oare de ce-[i d`duse Finn atâta oste-neal`? Nu [tia ce s` spun` [i pentru a-[i ascunde tulburarea pecare [i a[a nu [i-o putea explica, \ntreb` de originile cailors`lbatici.

– Finn spune c` \n ultima vreme sunt din ce \n ce main`r`va[i [i mai nest`pâni]i, \i spuse Andrea, mu[când dintr-unm`r. Nu-[i au originile \n Australia, s` [tii: caii s`lbatici tim-purii se trag din semeni de-ai lor sc`pa]i din diverse ]arcuriparticulare din district. Deci, vezi tu, au calit`]i de pur-sânge.Se uit` la c`lu]ii viguro[i, dar stângaci care p`[teau lini[ti]iiarba. Nici nu ]i-ai da seama, nu? Dar eu cred c` sunt atât descumpi... \i iubesc pe fiecare \n parte.

Jeremy, care plecase de unul singur spre a arunca o privirecercet`toare asupra p`[unilor, se \ntoarse [i li se al`tur`.

– Eu [i Harriet continu`m drumul pe cont propriu, Andy.Ne vedem la caban`. Haide, Harriet, m-am gândit la un traseucât se poate de special.

Dup` o u[oar` ezitare, Harriet se ridic` [i-[i scutur`blugii. Jeremy o ajut` s` \ncalece [i pornir` la drum. Galopauu[or peste p`[unile alpine, sub cerul albastru-str`lucitor alverii. De acolo, de pe culmi, li se oferea o perspectiv` ispiti-toare a muntelui, paji[te dup` paji[te, creast` dup` creast`,

OCHI DE {ARPE 87

\ntinzându-se parc` spre infinit. Un val de cea]` alb`struieplutea deasupra \ntregii panorame, iar Harriet tr`ia senza]iastranie c` o vraj` se urzea acolo - nu o vr`jitorie, cuvântul sunamult prea blând pentru a exprima ce sim]ea ea. Totu[i nu eravorba de forme sinistre. Ceva deopotriv` \nfrico[`tor [i capti-vant, care nu avea nimic de-a face cu oamenii sau civiliza]ie.Orice ar fi fost, pe Harriet o subjugase. Se \ndr`gostise ne-bune[te de acest superb [i feeric peisaj de basm pe care i-ld`ruiser` Mun]ii \nz`pezi]i.

Uitase cu totul de Nicky. Toate sim]urile \i fuser` ferme-cate de sclipitoarele flori s`lbatice, de albastrul, griul [iverdele plantelor ce se \ncurcau unele \ntr-altele ]esând unmisterios covor multicolor, de iarba prim`v`ratic` [i deimpun`toarele stânci de granit, ce tronau deasupra \ntregu-lui decor. La un moment dat, când Jeremy se oprise cevamai \nainte ca s-o a[tepte, lui Harriet i se p`ru c` vede, \nadâncurile unei depresiuni vaste aflate h`t-departe, dincolode platforma alpin`, cai s`lbatici gonind cu coama [i coada\n vânt. {i totu[i, când sc`p` o exclama]ie de uimire, iarJeremy se \ntoarse s` vad` ce anume o uimise atât de tare,constat` c` nu era nimic de v`zut, doar str`lucitoarea cea]`alb`struie.

Acum coborau spre p`[uni, iar Harriet putu vedea cheiadânci croindu-se \n zare. Caii p`[unau printre col]uri destânci [i bolovani, de-a lungul unei c`r`ri ce cobora, cel pu]ina[a sus]inea Jeremy, cu toate c` Harriet nu vedea nici urm` depotec`. |n curând intrau din nou \ntr-o zon` \mp`durit` dince \n ce mai deas`.

– O s` ne r`t`cim, se \ngrijor` Harriet, c`ci \ncepuser` dejas-o treac` fiorii numai la gândul de a se r`t`ci prin aceast`pustietate. |n spate nu vedea decât copaci. Culmile stranii alemuntelui disp`ruser`. Nu auzea nimic altceva decât propria

88 PATRICIA NANN

respira]ie [i sunetul \nfundat al forn`iturilor cailor. Lumea\ntreag` p`rea s` se rezume numai la ea [i Jeremy.

El \[i \ntoarse capul ro[cat spre ea [i râse:– Caii [tiu drumul. O singur` dat` trecu]i printr-un loc, [i

nu-l vor mai uita niciodat`. Este un fapt dovedit. Sl`be[te frâul[i nu-]i face griji.

„ Sper s` ai dreptate“, se gândi Harriet, de[i cuvintele luinu o lini[tir` deloc. Nu-[i putea lua gândul de la mun]ii atâtde pu]ini primitori ce p`rea c` nu se mai termin`, c` secontinu` la nesfâr[it precum valurile preaputerniculuiocean.

Tres`ri brusc, \nsp`imântat` de ]ip`tul ascu]it al unui papa-gal Cacatua negru.

|n urm`toarea secund` intrau \ntr-un lumini[, iar potecainvizibil` se sfâr[ea la marginea unei pr`p`stii.

Harriet \[i ]inu respira]ia. Privirea i se pierdu \n gol. Col]ide stânc` \mp`duri]i p`reau s` desf`[oare \n jos o scar` natu-ral` de dimensiuni colosale, la piciorul c`reia se \ntindea ovale larg` \nconjurat` de dealuri \mp`durite. Pete \ntunecate,probabil cirezi de vite, se mi[cau \ncet de-a lungul p`[unilor\nverzite ce se a[terneau pân` la linia orizontului; deslu[ealuciul argintiu al unei ape [i lic`rul ]iglei unui acoperi[.St`pân` peste \ntregul peisaj, o cea]` u[oar` str`lucea con-ferind priveli[tii un aer de irealitate. Harriet privea totul caprin vis, privea [i nu-[i putea crede ochilor. Jeremy rupset`cerea:

– Acolo este Bimbimbie.Bimbimbie! Ferma lui Finn! Ascuns` \n atâta mister, \ntr-o

vale de vis, printre piscuri muntoase s`lbatice [i singuratice.Norii acoperir` soarele, [i sub ochii ei \nm`rmuri]i, valeadisp`ru \n semi-\ntuneric, cirezile, apele [i ferma p`rând a seevapora \n v`zduh.

OCHI DE {ARPE 89

– Coborâm? \ntreb` Jeremy.Ea \l privi \nfiorat`, u[or speriat`, apoi \[i \ntoarse privirile

la vale. O atr`gea ca un magnet, atât de bizar, dar \i r`spunsecu hot`râre:

– Nu! E mult prea mult de mers [i... Finn nu ne a[teapt`...– Asta n-ar fi o problem`. Totu[i mergem alt` dat`. Poate

c` acum ar cam trebui s-o lu`m \napoi spre Coonama.– Da.|ntoarser` caii [i pornir` \napoi, urcând printre arbu[ti [i

copaci str`b`tând p`durea care p`rea acum infinit mai deas`,mai \ntunecat` decât la coborâre. Harriet \ncepu s` tremure.Se opri [i-[i trase pe ea un pulover pe care-l luase de acas`.Soarele p`rea s` fi disp`rut cu des`vâr[ire.

– Ferma asta a lui Finn [i locul unde este amplasat`, spuseJeremy, m-au fascinat \ntotdeauna. A construit o cas` superb`acolo, acum câ]iva ani - pentru o fat` de care era \ndr`gostit.Nu [tiu nici cine era, nici ce s-a \ntâmplat de fapt, mister total.

„ Poate pentru tine, nu se putu ab]ine Harriet s` nu se gân-deasc`, dar nu [i pentru mine“. Fata era, bine\n]eles, Corinne,iar ceea ce se \ntâmplase era c` pur [i simplu ea fugise [i sec`s`torise cu Marc Gaillard. Dar nu era treaba ei, deci nu tre-buia s` deschid` discu]ia [i pentru un anume motiv dene\n]eles, nici nu se gândea s-o fac`. Chiar [i numai gândul laasta \i crea o stare ciudat` de nelini[te pe care n-o putea\n]elege.

– Am f`cut ceva s`p`turi \n rândul familiei Fairhill, \nsperan]a de a descoperi marele [i \ntunecatul secret al luiFinn, dar nimeni nu s-a ar`tat dispus s` m` l`mureasc`.Singurul lucru pe care-l [tiu cu siguran]` este c` el n-a reu[it\nc` s-o uite pe fata aceea. Atâta lucru este cel pu]in evident.Dac` n-ar fi fost a[a, un b`rbat atât de chipe[ ca Finn s-ar fic`s`torit de mult. Eu personal nu m` v`d suferind \n halul `sta

90 PATRICIA NANN

pentru nici o fat`, nici chiar pentru tine, englezoaico, dac`cine [tie prin ce minune ajungi s` te c`s`tore[ti cu NickyJamieson.

Zâmbind pozna[ el \[i \ntoarse brusc fa]a spre Harriet;automat ea \i r`spunse cu un zâmbet. Se \ntreba dac` pân` laurm` Finn o va ierta pe Corinne [i o va primi \napoi. Un altgând \l continu` pe acesta: „ Ea nu-l merit`, nu va reu[i nicio-dat` s` fac` un asemenea b`rbat fericit“.

– Am o vag` impresie, relu` Jeremy \ntrerupându-i gân-durile, c` fata asta a murit - ceea ce dup` mine, nu face decâts` sporeasc` misterele.

Ie[ir` din p`dure [i intrar` \n zona eucaliptului de z`pad`.Aerul se r`corise, dar cerul se acoperise de nori. O ploaiedeas` \ncepu s` cad` biciuindu-i cu pic`turi m`runte [i reci.Nu mai pierdur` timpul cu vorba. Cu vântul \n spate, caiipornir` \n galop pe platforma alpin`, apoi se \ndreptar` spreCoonama.

** *

Când cobor\ \n hol s`-l caute pe Jeremy, Harriet d`du pesteFinn.

Se privir`, ea, Dumnezeu [tie de ce, [ocat`, el f`r` a schi]avreo urm` de zâmbet. Ochii lui lic`reau dur, iar Harrietdescifr` furia ce mocnea \n ei. Dar de ce?

El deschise brusc discu]ia:– Alt` dat` când \]i arde de plimb`ri c`lare prin mun]i, sunt

gata s` te \nso]esc.– Dar... \ncepu ea, inten]ionând s`-i spun` c` se dusese

\mpreun` cu Andrea, Sandy [i un grup de elevi. Dar el \i retez`aspru vorba:

OCHI DE {ARPE 91

– Eu r`spund pentru tine. Nu \n]elegi?– Ba da, dar nu r`spunzi deloc, \i spuse Harriet f`r` s` mai

\n]eleag` nimic– Eu te-am invitat aici... De ce n-ai venit ieri la Bimbimbie

\mpreun` cu Corinne?Corinne n-o \ntrebase dac` merge, nici m`car nu spusese

c` se duce. De fapt, pe Corinne nici n-o prea v`zuse de cândvenise la caban`.

Un r`spuns ustur`tor \i st`tea pe limb`, dar ce folos? Cumea ezita, Finn continu`:

– Nu r`spunzi. Corinne mi-a povestit ast`zi de micul t`uaranjament cu Jeremy. Oricum, nu crezi c`-mi datorezi ni[tescuze având \n vedere c` te-am a[teptat ieri o gr`mad` de timp?

– I-auzi! Nu mi-am dat seama c` a[a ceva se \n]elegea de lasine. Era furioas` pe Corinne pentru c` min]ise - ea nu aveanici un „ aranjament“ cu Jeremy. |n orice caz, s` fi f`cut cesugera Finn, adic` s` fi mers cu Corinne, ar fi fost o impolite]edin partea ei, [i el o apostrofa ca [i când ar fi ignorat o invi-ta]ie oficial`! Gândul o f`cu s` schi]eze un zâmbet, ceea ce peel \l \nfurie. O acuz` dur:

– Câteodat` \mi face impresia c`-]i place s` flirtrezi, nimicmai mult. {i flirtul este un obicei pe care l-am dispre]uit \ntot-deauna.

– {i eu la fel! s`ri Harriet. Dac` sugerezi c`-i voi frângeinima lui Jeremy, nimic mai neadev`rat. {i Jeremy ar fi primulcare mi-ar da dreptate.

– Atunci de ce nu-l la[i \n pace?– E vina mea c` el a venit dup` mine pân` aici?– Bine\n]eles. E la mintea coco[ului. Un b`rbat nu fuge

dup` o femeie care i-a dat clar de \n]eles c` nu este interesat`.Sau poate, schimb` mali]ios tonul, tu nu e[ti familiarizat` cuprincipiile etice elementare.

92 PATRICIA NANN

Harriet r`mase cu gura c`scat`. O ro[ea]` din ce \n ce maievident` \i urca \n obraji realizând, f`r` a-i veni \ns` s` cread`ce insinua, de fapt, Finn.

Finn – nimeni altcineva decât Finn s` insinueze c` ea fugedup` un b`rbat, dup` Nicky, un b`rbat care nu o dorea! |[ib`gase Corinne coada? Sim]ea c`-l ur`[te pe Finn. O dorin]`de a-l r`ni [i ea la fel de profund o invad` cu violen]`. Ro[ea]adin obraji i se atenu`; brusc sim]i nevoia s` plâng`. Se \ntoarsepentru a-[i ascunde lacrimile ce-i inundar` ochii [i spuse cuvoce tremurat`:

– Te ur`sc pentru asta, Finn.– Hot`r`[te-te o dat` pentru totdeauna! replic` el rece.

Acum, sincer! Ur`[te-m` pentru asta, chiar dac` crezi c` sim]inevoia.

Harriet \[i [terse brusc lacrimile.– Prea pu]in \mi pas` ce crezi. Oricum, p`rerea general`

este c` eu fug dup` Nicky [i el nu mai [tie ce s` fac` s` scapede mine. Eu sunt singura care [tie c` nu-i adev`rat.

Un moment de t`cere. Finn p`rea s` ia o hot`râre. Pân` laurm` spuse:

– |mi cer scuze pentru r`bufnirea de adineauri. Am un tem-perament mai irascibil, dar de obicei reu[esc s` m` st`pânescdestul de bine. De data asta, \mprejur`rile au fost excep]ionale.Nu m` a[tept s` \n]elegi a[a ceva. Dar nu mai risca plecând a[ape munte. Azi ai avut noroc. Jeremy nu [tie s` citeasc` semnelevremii. Se poate dezl`n]ui o furtun` din senin [i nu mi-arpl`cea s` te g`seasc` Nicky la spital. Sau mai r`u.

Furia lui, se gândi Harriet, se datora faptului c` ea [iJeremy s-ar fi putut r`t`ci. Oare? Chiar se sim]ea responsabilpentru ea, fiindc` el fusese cel care o invitase la Coonama?

Privindu-l pe sub gene, realiz` c` nu-l ura, nu putea s`-lurasc`. Dar \ntr-un col]i[or al inimii ei, cuvintele lui o dureau.

OCHI DE {ARPE 93

De ce, nu [tia, dar \i reveni \n minte acea dup`-amiaz` \n ate-lierul Corinnei, când Helen [i Finn ap`ruser` [i v`zuser`bustul de lut la care lucra. |[i dorise din toat` inima s`-l fac`s` semene cu Nicky. Dar pentru c` nu reu[ise, devenise vul-nerabil`. Finn nu credea \n dragostea ei pentru Nicky dincauza acelui cap blestemat? O s`-l distrug` cu prima ocaziecând ajunge la Tallawong...

Discu]ia dintre ea [i Finn se \nchisese. Jeremy o cùta.Coborâr` la restaurantul de la parterul hotelului s` ia cina.Nu-l mai v`zu pe Finn pân` plec`.

Dar Corinne avu ceva de comentat \nainte de a se duce laculcare:

– Chiar \]i place s` provoci atâta agita]ie \n jurul tù, nu-ia[a? Auzi, s` i te plângi lui Finn c` era cât pe-aci s` v` r`t`ci]i!

– Am spus eu a[a ceva, Corinne? replic` Harriet cu calm.– Nu-s nici eu de ieri, de alaltìeri, spuse Corinne. Am [i eu

ochi.Lui Harriet i se p`ru o remarc` de-a dreptul absurd`, care

nici nu merita un r`spuns.– Ei bine, n-o s`-]i mearg`, o asigur` Corinne. Reu[e[ti

doar s` devii o povar`.– Oh, [tiu deja c` m` consideri o povar`, nu rezist` Harriet

s` nu spun`. Mi-ai dat foarte clar de \n]eles c` asta este p`rereata. Dar sincer, Corinne, nu m` intereseaz` Finn.

– Atunci, ocole[te-l! concluzion` aceasta.

94 PATRICIA NANN

Capitolul 8

Finn se ivi de dup` perdeaua de cea]`, iar Harriet \ncepus` râd`, u[urat`.

– Credeam c` te-am pierdut... Am avut senza]ia c` r`mânsingur` \n pustietatea asta...

– Tocmai \n asta const` magia acestor ]inuturi, o l`muri el.~[tia sunt probabil unii dintre cei mai singuratici mun]i dinlume. Au aceast` pustietate a lor, str`veche, nepopulat` nicim`car \n miez de var`. Haide, \]i ajunge! Ai \nceput s` tremuri.Te duc acas`.

Pâcla nu se mai r`ri. Se \ntoarser` pe potecu]a care peveniser`, de[i Harriet avea impresia c` merg exact \n direc]iaopus`. Cea]a se transform` \ntr-o ploaie toren]ial` care-i ud`pân` la piele. Finn o \ntreb` comp`timitor, cu bra]ul pe dup`umerii ei, protejând-o:

– Asta nu-i cam prea mult?– Da de unde! Mi-a pl`cut la nebunie, fiecare minut \n

parte. Nu a[ schimba absolut nimic.– Oricum, ad`ug` Finn serios, sper c` te-ai \nv`]at minte s`

mai subestimezi furia muntelui de acum \ncolo.

Ea \i arunc` o privire cercet`toare. Oare pentru asta o adu-sese aici sus, ca s`-i dea o lec]ie? ~sta s` fi fost motivul?

El \i zâmbea [i ea se lini[ti. Fu de-a dreptul dezam`git`când umbra \ntunecat`, fantomatic` a sta]iei de telescaun\ncepu s` se z`reasc`. De parc` s-ar fi trezit dintr-un somnadânc, dintr-un vis atât de frumos, spre a se \ntoarce acolo deunde \ncepuse totul, loc care acum nu mai reprezenta un\nceput, ci un sfâr[it. Finn se uit` la ceas.

– Ajungem tocmai bine! Ar fi cazul s` prindem ultimacurs`. Haide, Harriet.

La coborâre, vântul b`tea din spate, deci nu mai era atât defrig la coborâre ca la urcare. |n curând, Harriet v`zu Coonama\ntinzându-se \n vale... {i nu dup` mult timp erau din nou cupicioarele pe p`mânt. Exact opusul plec`rii. Ceva se \ntâm-plase cu Harriet, acolo sus, \n mun]i, ceva mistic, ceva ce nuputea fi exprimat \n cuvinte, ceva important.

Mergea \n t`cere al`turi de Finn, peste pod, \n sus, sprecaban`... Vedea perechi plimbându-se mân`-n mân`, treipescari pe râu. Poate unul dintre ei era chiar Jeremy. Nu-[id`dea seama [i nici nu-i p`sa. Se auzeau voci. Asta era reali-tatea la care se \ntorseser`.

Ajun[i la „ Margareta de ghea]`“, Finn spuse:– |mi pare tare r`u c` te-ai udat, Harriet! Un du[ fierbinte ]i-ar

prinde foarte bine. Eu, acesta este primul lucru pe care-l fac.Harriet era \nc` sub impresia celor ce v`zuse când intr` \n

baie. |nc` nu se trezise la realitate. Scria o scrisoare imagi-nar`... pentru Nicky?... pentru tat`l s`u? „ Am urcat cutelescaunul. Se l`sase o cea]` atât de deas` \ncât abia vedeai lao arunc`tur` de b`] \n fa]`. {i Finn... Finn...“

Se [terse cu prosopul [i-[i puse halatul de baie. Privind pefereastr` z`rea râul [i mun]ii pierzându-se \n norii de cea]`. Se\ntunecase de-a binelea.

96 PATRICIA NANN

Fusese o zi cu totul [i cu totul deosebit`, dar avea s` sesfâr[easc` ca oricare zi obi[nuit`: cina \mpreun` cu Jeremy larestaurant.

Când fu gata \mbr`cat` [i cobor\ \n hol, era deja târziu.Jeremy o a[tepta; o cercet` cu curiozitate.

– Bun`, Harriet. De ce n`zdr`v`nii te-ai mai ]inut? Ar`]i caun copil care tocmai [i-a savurat prima bomboan` de cioco-lat`; \]i str`lucesc ochii.

– Da? Ei, nimic deosebit. Am fost cu telescaunul, cu Finn.Jeremy tres`ri.– I-auzi! Ai ajuns tu \naintea mea! Pierdere de timp, oricum

pe vremea asta nu se vede nimic.Harriet abia dac` schi]` un zâmbet.– Apropo, Finn ne face cinste cu cina \n seara asta... la

restaurantul Alpin. Sper c` ai chef de dans!– Bine\n]eles c` da. Sun` a distrac]ie. La cine... te referi

prin „ noi“?– Tu [i cu mine [i Corinne, presupun.Harriet presupunea [i ea acela[i lucru; acum nu mai suna

a[a distractiv.Restaurantul Alpin se \n`l]a pe o coast` muntoas` deasupra

albiei râului. Avea chiar [i o orchestr` format` din trei muzi-can]i. Mesele erau luminate romantic cu lumân`ri. |n timp ceFinn [i Jeremy comandau vinurile, Corinne nu sc`p` ocazia s`o „ felicite“ pe Harriet.

– Foarte ingenios din partea ta s`-l convingi pe Finn s` tescoat` la plimbare, când eu eram ocupat` cu Jean, cusocotelile.

Harriet, care nu voia s`-[i strice seara, spuse:– Finn m-a invitat. Presupun c` a considerat o

c`l`torie cu telescaunul ca fiind de neratat când viziteziCoonama.

OCHI DE {ARPE 97

– Este atât de amabil \ncât devine mult prea u[or de mani-pulat, nu se putu ab]ine s` adauge Corinne.

Dup` mas`, Harriet dansa cu Jeremy. Era amuzant s`danseze cu el, iar când o ]inu pe ring trei dansuri la rând, eanu obiect` deloc.

Se \ntoarser` \n sfâr[it la mas`. Când muzica re\ncepu, furândul lui Finn s-o invite la dans. Dumnezeu [tie de ce, dar nuse sim]ea deloc \n apele ei cu bra]ele lui Finn \n jurul ei. Parcèxista ceva \ntre ei despre care nu se putea vorbi. Indiferentcât de mult se str`duia, nu reu[ea s` scape de acest sentimentcare o f`cea s` danseze stângaci.

Când pentru a doua oar` murmur` „ \mi pare rù“, c`cipierduse ritmul, el o \ndep`rt` pu]in [i o privi. Ochii lui ocercetau distant. Abia dac` recuno[tea \n cùt`tura aceea peb`rbatul \mpreun` cu care exploarase cea]a doar cu câteva ore\n urm`.

– Crezi c` este o idee atât de bun` s`-i acorzi lui Jeremyexclusivitatea?

Ostilitatea [i dezaprobarea din vocea lui o enervar` peHarriet.

– Facem o pereche potrivit`; ne-am sim]it bine.– Da, am remarcat. Dar eu nu m` refeream doar la seara

asta.– Ah, nu? Harriet [tia foarte bine c`-i acorda lui Jeremy

exclusivitatea. Meditase deja pu]in asupra acestei probleme.Dar asta nu avea absolut nici un fel de leg`tur` cu Finn. |l prividrept \n ochi [i spuse aproape descurajat`:

– Dar azi am avut program separat, s` [tii.– A[a este. Dup`-amiaza ai petrecut-o cu mine.Deodat`, Harriet \[i d`du seama. Nu fusese nici ea prea

departe de adev`r. Finn n-o dusese cu telescaunul ca s`-i deao lec]ie, ci ca s`-i fure lui Jeremy exclusivitatea. Atât [i nimic

98 PATRICIA NANN

mai mult. |ntr-o frac]iune de secund`, acea or` nemaipomenit`petrecut` pe munte \[i pierdu \ntregul farmec, \ntreaga impor-tan]`. Se \ntreba, oare de ce \nsemnase atât de mult pentru ea?Acum, cu siguran]` nu mai \nsemna.

Dansar` \n t`cere pân` când Finn \ntreb`:– Ai mai primit ve[ti de la Nicky?– Bine\n]eles, se gr`bi Harriet s` r`spund`. {i nu continua

acum cu o \ntrebare de genul: „ |nc` mai ai inten]ii serioase \nceea ce-l prive[te?“, c` nu va fi prea bine primit`.

– Hmm. Mi-e team` c` o astfel de logic` este cam greu deurm`rit – foarte, foarte, feminin`. Vorbe[ti ca o femeie dedi-cat` trup [i suflet unui singur b`rbat, de[i nu te compor]i caatare.

Harriet \nghi]i \n sec.– Nu?Bine\n]eles c` el se referea la Jeremy dar, a[a, f`r` motiv, \i

reveni \n minte acea dup`-amiaz`, voio[ia, fericirea ce lesim]ea atunci. Oare Finn \[i d`duse seama? Oare le interpre-tase? Un fel de instinct de autoconservare o f`cu pe Harriet s`\ncerce s` se \ndep`rteze de subiect, \ntrebând la rândul ei cuobr`znicie:

– Dar tu, Finn? Tu e[ti genul de b`rbat ce se dedic` uneisingure femei?

– Poate, sun` r`spunsul. O spusese pe un ton aproapeobosit. Privea \n gol pe deasupra capului ei. Harriet aruncaseceva mai devreme o privire unde st`teau Corinne [i Jeremy, lamas`, ignorându-se reciproc, amândoi urm`rindu-i pe ei dan-sând.

– S` punem cap`t acestei seri? \ntreb` Finn. Cred c` cina acam luat sfâr[it, Harriet. Ea gândea la fel. O \ncerca o stare despirit nu prea pl`cut`, era de-a dreptul topit`.

OCHI DE {ARPE 99

** *

A doua zi se \ntoarse la Warriwillah \mpreun` cu Graham[i Linette care veniser` la caban` s` vad` cum se descurcauAndrea [i Sandy. Era un adev`rat haos acas`, spuneaGraham. Veneau confirm`rile invita]iilor la nunt`, colete cucadouri... Mama lui [i Helen erau ocupate pân` peste cap cualc`tuirea meniului, rearanjarea mobilei, ornamentele flo-rale. Toat` casa era plin` de tul [i de tot felul dem`run]i[uri.

Harriet hot`r\, sub impulsul momentului, s` se \ntoarc`.{tia c` procedând astfel fugea de ceva, dar la Warriwillahputea m`car s` dea o mân` de ajutor. Nu va mai avea timp depierdut cu Jeremy, iar când el o anun]ase c` se \ntoarce cu ea,ea \l prevenise asupra acestui fapt.

– Foarte bine, englezoaico, cum zici tu. Dar eu nu r`mânaici f`r` tine.

Harriet era de-a dreptul exasperat`.Warriwillah p`rea acum ca un c`min pentru ea. Era odih-

nitor, pentru c` Harriet g`sea mereu câte ceva de f`cut. Puteada o mân` de ajutor \n o mie [i unul de feluri. |ncepu s` segândeasc` la faptul c` \n curând - foarte curând - Nicky se va\ntoarce. Realizând acest lucru, o cuprinse ceva foarteasem`n`tor cu disperarea [i, cu prima ocazie, \n ciuda uneire]ineri teribile, se duse la Tallawong s-o vad` pe doamnaJamieson.

Pentru prima dat` de când o cuno[tea, o g`si pe mama luiNicky \n salon, relaxându-se cu o revist` \n mân`, dar carepân` la urm` se dovedi a fi o revist` de specialitate despreadministrarea hotelurilor [i motelurilor.

100 PATRICIA NANN

– Oh, tu e[ti, Harriet!„ |[i aminte[te numele meu“ gândi Harriet...– Am auzit c` te distrezi de minune la ferm`.– Da, \ntr-adev`r, spuse Harriet surprins` de atâta amabili-

tate. Pot s` v` r`pesc câteva minute?– Dac` vrei... aprob` doamna Jamieson prietene[te. De[i,

te avertizez de pe acum, eu sunt o persoan` foarte ocupat` [iva trebui probabil s` te las singur` ca s` r`spund la telefon saus` merg la recep]ie... Ce mai face Jeremy Cameron? continuèa pe acela[i ton pl`cut \n timp ce Harriet lua loc \ntr-unuldintre fotolii.

U[or iritat` de \ntrebare, ea r`spunse totu[i:– E bine.Doamna Jamieson \ncepu s` râd`. L`s` jos revista [i o privi

cu sub\n]eles.– N-ai de ce s` te ru[inezi. |ntr-un or`[el de ]ar`, orice idil`

este de notoritate public`.– Eu nu am nici un fel de idil` cu Jeremy, replic` Harriet

\n]epat`.– Atunci s` fie vorba de Richard Gilcrist? \ntreb` doam-

na Jamieson u[or \n zeflemea. Umbl` un zvon cum c` l-aidat peste cap... |n orice caz, foarte \n]elept din partea ta cài renun]at la iluziile pe care ]i le f`ceai \n leg`tur` cuNicky.

Pe Harriet o z`p`cise de-a dreptul.– Ba n-am renun]at deloc la Nicky...Brusc, pe doamna Jamieson o p`r`si buna dispozi]ie afi[at`

pân` atunci. Deveni tìoas` [i concis`:– Acum sincer... |n mare: dac` Nicky n-ar mai fi putut dup`

tine, ar fi venit acas` o dat` cu tine. Dar i-au intrat min]ile \ncap [i [i-a dat seama c` iese mai câ[tigat dintr-o excursie\mpreun` cu Pepper Gilcrist.

OCHI DE {ARPE 101

– Eu nu v`d lucrurile a[a, preciz` Harriet, ochii eiaruncând fl`c`ri. Mai ales c` Nicky n-a prea avut-o niciodat` lainim` pe Pepper.

Doamna Jamieson \[i privea mâinile bine \ntre]inute.– Chiar [i ura se poate transforma \n dragoste. Apropierea

poate face minuni. Iar Pepper provine dintr-o familie \nst`rit`.Asta \i convine de minune lui Nicky.

Harriet r`mase f`r` cuvinte. Asta credea doamna Jamiesondespre propriul ei fiu? C` era un profitor care punea interesulmaterial mai presus de dragoste? Obrajii \i luau foc.

– Credeam c` va beneficia de ajutorul dumneavoastr` \nacest sens, reu[i pân` la urm` s` spun`.

– Da, Corinne mi-a spus c`-]i f`cuse[i deja planuri s` sco]imotelul la vânzare. Dar cred c` ]i-ai dat seama pân` acum c`nu sunt genul de soacr` u[or de \nl`turat. |mi plac afacerile,\mi place s` administrez motelul. Nu c` m-a[ l`sa greu con-vins`... Nu. Dac` Nicky ar fi vrut, l-a[ fi luat oricând ca parte-ner. Dar el a ales p`mântul. {i-a cheltuit proste[te,nechibzuit, banii pe care i-a dat tat`l s`u dup` ce Trawallane-a fost evaluat` [i r`scump`rat`, iar acum va trebui s`\nve]e s` se \ntre]in` prin mijloace proprii. Nu s-a confrun-tat niciodat` \n via]a lui cu greut`]ile. Sincer, tu nu-i e[ti denici un folos. {i de aceea cred c` ar fi mai \n]elept s` cau]i \nalt` parte.

Harriet fierbea. A[a deci, ea era cea care pl`nuise s` scoat`motelul la vânzare, ea conspira s`-[i \nl`ture viitoarea soacr`!Numai Corinne era r`spunz`toare de aceast` imagine pe caremama lui Nicky o avea despre ea... Era o situa]ie f`r` ie[ire. {iNicky ce rol jucase \n toate astea? El cum o ajutase?Nespunând nimic nim`nui despre ea!?

Fu chiar recunosc`toare când clopo]elul de la recep]iesun` [i „ interviul“ lu` sfâr[it.

102 PATRICIA NANN

Reie[ind la lumina zilei, lu` hot`rârea de nestr`mutat s` numai dea pe la femeia asta pân` nu se va \ntoarce Nicky. {iatunci o s` se l`mureasc` toate [i ea o s` ias` \n sfâr[it dinbalamucul `sta.

** *

Nu-l mai v`zuse pe Finn. {i asta, \[i spuse ea, era obinecuvântare. {i totu[i, parc` nu-[i g`sea locul, era ner-voas`... Din cauza acestei nelini[ti accept` \ntr-o sear` s`mearg` la vân`toare de câini dingo. Plecar` c`lare - dom-nul Fairhill, Graham, Jeremy [i ea - spre grani]a\ndep`rtat` dintre zona ]arcurilor [i poalele \mp`duriteale dealului, cu scopul de a da de urma unui dingo careucisese dou` oi cu o sear` \nainte. Câinele dingo, \i spu-sese Bill Fairhill, nu ucidea numai pentru a-[i potolifoamea, ci instinctiv, [i din acest motiv constituia oadev`rat` amenin]are. Un singur dingo ar fi putut face ra-vagii \ntr-o turm` de oi.

Dup` ceva timp la pând`, b`rba]ii se desp`r]ir` [i seafundar` \n p`dure, l`sând-o pe Harriet singur` cu caii.Tremura, \n parte de frig, c`ci sufla un vânt nocturn rece, darmai ales de team`; nu se sim]ea deloc \n siguran]` a[a sin-gur` \n \ntuneric. {tia totu[i c` n-ar fi avut ce c`uta \np`dure, printre arbori \nal]i, liane [i arbu[ti de ceai. |[i ima-ginase \ns` c` Jeremy va r`mâne cu ea, dar lui nici c`-id`duse a[a ceva prin cap. St`tea ]eap`n \n [a, \n timp cec`lu]ul ei p`tat, Fleecy, p`[tea [i, din când din când, scuturadin cap forn`ind.

Cerul era acoperit de nori compac]i albicio[i, iar razele lunitrimiteau reflexe stranii \n cenu[iul \ntunecat al p`mântului.

OCHI DE {ARPE 103

Oile abia fuseser` mutate din ]arcul de la liziera p`durii, \ntr-un]arc cunoscut sub numele de „ micu]a cocoa[`“. Harriet leputea deslu[i prin \ntuneric, \nghesuite una \n alta la bazamovilei.

Deodat`, lini[tea nop]ii fu sfâ[iat` de un foc de arm`. Odetun`tur` ce r`sunase de undeva dintre copaci. O umbr` sestrecur` prin iarba \nalt`, f`când-o pe Fleecy, [i a[a destul deagitat`, s` se ridice pe picioarele din spate, nechezând\nfrico[at`.

|ncercând s-o domoleasc`, Harriet \i auzi pe b`rba]i ie[indcu zgomot dintre copaci. Fleecy s`ri \nspìmântat` \n l`turi,c`ci o nou` detun`tur` se f`cu auzit`, urmat` de un geam`t\nfundat, nu departe de Harriet. Pentru o frac]iune desecund`, ea pierdu no]iunea realit`]ii, apoi \l auzi pe BillFairhill exclamând cu repro[:

– Doamne-Dumnezeule, Jeremy, ale naibii tâmpenii maipo]i s` faci!

– Dar l-am nimerit, nu? Jeremy gâfâia.Cei trei \naintau spre Harriet \n lumina palid` a lunii, cu

Jeremy \n frunte, a[a c` el fu care ajunse primul. Ea \ncerc`s`-[i calmeze calul care se \nvârtea nervos \n loc. Bill spuse cublânde]e:

– U[urel, feti]o, u[urel!Harriet nu [tia dac` \ndemnul i se adresa ei sau c`lu]ului.

Oricum, Fleecy se potoli; Jeremy lu` mâna lui Harriet \ntr-alui, care era rece de o trecur` fiorii.

– E[ti teaf`r`, nu-i a[a?– Nu ]ie trebuie s`-]i mul]umeasc` pentru asta! se r`sti Bill

Fairhill. Este ultima dat` când mai pui mâna pe vreo pu[c`!E[ti imposibil! De acum \ncolo s` te rezumi la pescuit... |mipare tare rù, Harriet! Oh , Doamne, nu mi-a[ fi iertat-o nicio-dat` dac` p`]eai ceva. Nu ]i-e rù, nu-i a[a?

104 PATRICIA NANN

– Nu, bine\n]eles c` nu. Glon]ul nici n-a trecut m`car pelâng` mine, \l asigur` ea, de[i nu era adev`rat. Doar c` Fleecys-a speriat.

Aici se \ncheie discu]ia. |nc`lecar` [i merser` s` arunce oprivire la animalul ce le c`zuse prad` - un câine maroniu-g`lbui, slab ca vai de el, care nu ar`ta deloc ca uciga[, de[i era,cu siguran]`...

|n zori, Harriet se trezi dintr-un co[mar [i nu mai putuadormi. Acea nelini[te boln`vicioas` [i necru]`toare nu-i maid`dea pace.

A doua zi pe \nserat se \ntreba dac` nu cumva fusese opresim]ire, c`ci, pe nea[teptate, primise ve[ti proaste. Helenvorbi la telefon cu Tom [i apoi se \ntoarse \n salon, se a[ez`,\[i mai turn` o cea[c` de cafea [i spuse pe un ton nea[teptatde vesel:

– Se pare c` voi avea o singur` domni[oar` de onoare lanunt`.

De fa]` nu mai erau decât doamna Fairhill, Jeremy [iHarriet; to]i ridicar` \ntreb`tor privirile. Harriet tres`ri u[or.

– Probleme? \ntreb` doamna Fairhill, \ngrijorarea citindu-i-sepe fa]`. S-a \ntâmplat ceva cu Pepper?

Helen d`du din cap.– Nu numai cu Pepper... Nici nu ]i-ai fi putut imagina una

ca asta... dubi]a s-a stricat! Mama lui Tom a primit un telefonasear` din Kabul... De necrezut! Nici nu poate fi reparat`acolo. Trebuie s` trimit` dup` piese \n Anglia, sau nu [tiuunde. Auzi tu!

Brusc, \[i \ntoarse privirea spre Harriet, care fu convins` c`avea s-o comp`timeasc` \n leg`tur` cu Nicky. Dar Helenspuse:

– P`cat c` rochia lui Pepper nu ]i se potrive[te, Harriet. E[tievident mai \nalt` decât ea.

OCHI DE {ARPE 105

– Nicky nu... vocea lui Harriet suna gutural. |ncerc` dinnou: Cât mai dureaz` pân` se \ntoarce?

– Oh, o gr`mad`, r`spunse vag Helen. Pepper a spus c`pur [i simplu nu [tie cât. Dubi]a i-a l`sat \n drum cam la 150mile de Kabul. Au crezut chiar c` acolo r`mân, dar, din feri-cire, un autobuz local a trecut [i i-a luat pe to]i \napoi laKabul, pentru numai 12 dolari. Chicoti: Tom spuse c` Pepperp`rea s` savureze toat` t`r`[enia [i s-o considere foarte dis-tractiv`.

Harriet \ncerc` s` zâmbeasc`. Dar era atât de tulburat`...descurajat`, [i parc` nu se sim]ea nici bine... Ca [i cândajunsese pe aeroportul Mascot, iar Nicky nu era acolo...

Ceilal]i discutau cu deta[are problema. Era ceva „ tipic“pentru Pepper [i pentru Nicky, ca astfel de lucruri s` se \ntâm-ple \n preajma lor. Biata doamn` Gilcrist, probabil \[i punea [iea \ntrebarea dac` avea s`-[i mai g`seasc` vreodat` lini[tea.Doamna Fairhill se \ntreba dac` Nicky \[i anun]ase oaremama.

– Poate c` ar trebui s-o sun...– Ei, s` [tii c` asta o s-o intereseze pe ea acum, s`ri [i

Jeremy zâmbindu-i lui Harriet cu toat` gura. Adic` ce faceNicky, vreau s` spun.

Harriet \[i \ntoarse privirea de la ochii lui zâmbitori. Ea nuputea privi aceast` situa]ie cu atâta dezinvoltur`.

106 PATRICIA NANN

Capitolul 9

Era o zi fierbinte, \nsorit`, de var`; b`tea un vânt care f`ceas` fo[neasc` frunzele gri-alb`strui ale eucalip]ilor. Priveli[tea \iera cunoscut` lui Harriet acum [i o adora. |ncerca s` ignoreefectul pe care-l avea Finn asupra ei. Se uita dup` vulturi,Cacatua negri cu crestele galbene, sau papagali de munte deun ro[u-aprins despicat \n azuriu.

Observ` [i un [arpe zvârcolindu-se pe marginea [oselei.– O luar` pe {oseaua Alpin`, ocolir` Coonama [i \ncepur`

s` urce spre Trec`toarea Calului Mort.– De ce a calului mort? se \ntreb` Harriet cu voce tare.Finn deschise gura pentru prima dat` de când plecaser` de

la ferm`. P`rea binedispus [i vorbea pe un ton cât se poate defiresc.

– Se presupune c` \n vechime, mul]i dintre cai trebuies`-[i fi dat ultima suflare pe aici, având \n vedere efortul nece-sar pentru a escalada muntele `sta. Eu nu [tiu de nici unanume cal care s` fi murit aici.

|i zâmbi lui Harriet, apoi se cufund` din nou \n t`cere. Ot`cere, de data asta mai pu]in tensionat`, cel pu]in asta era

impresia lu Harriet, pe jum`tate adormit` de c`ldura toropitoare.Familia Ferguson locuia \ntr-o vil` veche, mare [i conforta-

bil`. Se ocupau de vite: cornute de Hereford, animale mari,albe sau ro[cate. Harriet le v`zuse \mpr`[tiate \n ]arcuri cândtrecuser` cu ma[ina.

– Chiar toat` lumea de pe aici cre[te vite? dorise ea s` [tie.– Ce altceva s` creasc`? Helen chicotise \n felul ei atât de

propriu. Numai zon` bun` pentru cre[terea oilor nu poate finumit` asta!

Iris Ferguson o primi pe Helen cu mult` c`ldur`. Harriet sea[teptase la o femeie tân`r`, dar Iris era trecut` de cincizeci deani – o gospodin` de la ]ar`, simpl` [i f`r` preten]ii, camr`v`[it` de parc` se \mbr`case \n grab`. Abia a[tepta s` discuteultimele detalii legate de tort cu Helen, dar masa \nainte detoate.

So]ul doamnei Ferguson, Col, era plecat la ]arcuri [i-[iluase prânzul la pachet, a[a c` dejunar` ei patru \ntr-o\nc`pere larg`, mobilat` milit`re[te, care ]inea loc de salon [ide sufragerie.

Harriet \[i d`du seama c` g`titul era specialitatea doamneiFerguson. P`cat c` toate cele cinci fete ale familiei sem`ritaser` [i plecaser` de acas`, ea s-ar fi sim]it \n elementulei g`tind pentru o ceat` \ntreag`.

Harriet mânc` pl`cint` cu carne, cu o garnitur` variat` delegume de gr`din`, apoi bezele cu crem` de l`mâie [i cumult` fri[c`. Refuz`, scuzându-se, o felie s`n`toas` depr`jitur` cu ciocolat`, care ar`ta cât se poate de apetisant, [i adoua cea[c` de ceai negru, tare. La sfâr[itul mesei, tr`iasenza]ia c` abia se mai putea mi[ca de atâta mâncare. |n via]aei nu mâncase atâta la o singur` mas`.

– Acum, dragoste, i se adres` \n sfâr[it Iris Ferguson luiHelen, s` trecem la oile noastre. S`-]i ar`t ideea ce mi-a

108 PATRICIA NANN

\ncol]it \n minte pentru tortul t`u. Glazura este gata, mai suntdoar ultimele decora]iuni de f`cut; s` [tii c` o s` ias` ceva demâna \ntâi, o s` le ia ochii la to]i.

|[i \ntoarse \ntreb`tor privirea spre Harriet.– Cu tine ce s` facem?Finn, \n schimb, era singurul s`u st`pân, gândi Harriet, nu

era Iris \n m`sur` s` decid` ce s` fac` cu el.– Pot s` sp`l eu vasele? suger` Harriet, gândindu-se c` o

activitate, de orice fel, i-ar prinde bine.Gazda scutur` vehement din cap.– |n nici un caz! Nu te sup`ra [i \]i mul]umesc oricum, dar

nu permit niciodat` musafirilor mei s` spele vasele. }i-a[sugera o plimbare prin gr`din`, dar \n perioada asta a anuluieste plin` numai de legume [i verde]uri.

– Draga mea, o lini[ti Finn, nu-]i face griji... pe fata astao scot eu la plimbare, prin \mprejurimi. O lu` pe Harrietde bra] [i o privi zâmbind \ntreb`tor. Ei, ce p`rere ai,Harriet?

Ochii ei fulgerau suspicios. Se sim]ea inexplicabil de ner-voas`. Nu b`tuse drumul pân` aici ca s` r`mân` singur` cuFinn. O s` stea cu cele dou` femei, s` discute despre torturide nunt`; o s-o roage pe Iris Ferguson s`-i fac` [i ei tortul denunt`...

|[i \ntrerupse brusc [irul n`valnic al gândurilor. Nu.Bine\n]eles c` nu putea s` fac` a[a ceva...

– A[ vrea s` v`d [i eu tortul, spuse ea, \ndep`rtându-se deFinn, astfel \ncât bra]ul ei fu eliberat din strânsoare.

Iris \i neg` \ns` [i aceast` posibilitate.– Uite ce e, scumpo, tortul `sta este un secret al meu [i al

lui Helen. Oricum, nu este nimic nemaipomenit de v`zut la elpân` nu-l termin`m de ornat. Voi duce]i-v` [i distra]i-v`. Noin-o s` v` ducem dorul, nu-i a[a, Helen? Nici un pic.

OCHI DE {ARPE 109

– Nu, confirm` Helen râzând. Du-te, Harriet! E-n regul`.Harriet ie[i cu Finn afar`, unde aerul fierbinte se mai

r`corise un pic. Nu [tia ce motiv ar avea s`-i fie team`, dar \iera. Se sim]ea de parc` era pe punctul de a se dezechilibra [ia c`dea undeva \n necunoscut...

Dup` câteva minute de mers \[i d`du seama c` nu urcauspre cheile Geehi. Mergeau exact \n direc]ia opus`. Se\ntorceau la Trec`toarea Calului Mort. Pentru moment se\ntreb` dac` nu cumva Finn o ducea \napoi la Warriwillah, dar\n secunda imediat urm`toare \n]elese. Bine\n]eles! Mergeaula Coonama! Finn voia s-o vad` pe Corinne, \nva]` s` ierte [is` uite. Harriet \[i dori s` nu fi venit. Nu avea nici un chef s-ovad` pe Corinne, iar Corinne, \n mod sigur, nu voia s-o vad`pe ea.

St`tea crispat`, cu mâinile \ncle[tate de marginile lateraleale banchetei.

– Relaxeaz`-te, Harriet, se auzi \ndemnul laconic al luiFinn. Nu sunt un [ofer chiar atât de r`u, sau sunt? Ori acestezone ne\mblânzite \]i provoac` team`?

Harriet neg` din cap, dar nu reu[i s` zâmbeasc`. Se gândisec: „ O s` stau de vorb` cu Jean Cameron!“ [i continu` s`priveasc` ]int` pe geam cum p`[unile \mp`durite se \nchideau\n urma lor...

Zona asta nu-i era cunoscut`... Era, a[a cum spusese Finn,s`lbatic` [i ne\mblânzit`, cu mult mai s`lbatic` decât oricarealt ]inut vizitat de ea vreodat`. {i pe deasupra, la un momentdat, ie[ir` de pe {oseaua Alpin`. Acum mergeau pe un drumde ]ar` \ngust [i [erpuit, \n susul povârni[ului abrupt, pericu-los al muntelui.

Nu dup` mult timp, Finn p`r`si [i acest drum, oprind\ntr-un lumini[ destul de \nc`p`tor chiar [i pentru un \ntregvagon de tren. Motorul o dat` oprit, se putea auzi vuietul

110 PATRICIA NANN

\ndep`rtat al unei c`deri de ap`. Finn cobor\ din ma[in`;Harriet \l urm`, p`[ind \n umbra imen[ilor copaci ale c`rorprime ramuri ap`reau abia sus de tot, la o \n`l]ime conside-rabil`. La picioarele ei se desf`[ura un covor de gen]iane cupetalele lor albe fin str`b`tute de nervuri vine]ii; plante]epoase specifice zonei cre[teau laolalt` cu flori stelate de unroz-pal; o vi]` s`lbatic` se ag`]a cu cârceii ei ginga[i decol]urile de stânc` [i \nmugurea \n cupe micu]e [i galbene.

Finn deschidea drumul printre copaci. Nu exista nici urm`de potec` \n acoper`mântul gros de vegeta]ie al solului [i lafiecare cotitur` tufi[urile \n care se afundau p`reau s` le ]in`calea. Harriet nu se ab`tea nici un milimetru de la drumuldeschis de Finn. Dup` minute bune de mers ie[ir` pe o plat-form` vast` de granit, roas` de vreme [i intemperii. La dreap-ta, din pântecele nev`zut al muntelui, o cascad` de toat` fru-muse]ea \[i aduna apele cristaline, cu str`luciri de diamant,trimi]ându-le la poalele culmii muntoase \ntr-un nor str`veziude stropi ce oglindea reflexele fantomatice ale curcubeului.

Undeva jos, \n adâncuri, apele se adunau [i-[i croiau cu\ndr`zneal` drum printre stânc` [i bolovani spre a se v`rsa\nvolburându-se ame]itor, \ntr-un mic golf. Prin perdeaua deferigi ag`]`toare de un verde-smarald [i de bizari arbu[tis`lbatici, se puteau z`ri lic`ririle argintii ale apei.

De pe crengile copacilor p`s`rile l`rmuiau \n cele mai variateregistre; unele scoteau sunete melodioase, \n ton cu susul apei,altele ]ipete ascu]ite ce aduceau a scrâ[net de ro]i. Cel pu]in astaera impresia lui Harriet, hipnotizat` de simfonia de ecouri.

|l privi pe Finn. Ochii ei p`reau s` spun`: „ Este superb!“,dar buzele nu se puteau descle[ta de uimire, spre a l`saaceast` exclama]ie s` r`bufneasc`.

Finn \i \ntoarse privirea. Se pierdur` unul \n ochii celuilalt.Harriet nu mai con[tientiza nimic altceva \n jurul ei, era

OCHI DE {ARPE 111

uimit`, orbit`, ame]it`... Ea [i Finn deveniser` una cus`lb`ticia primitiv`, neatins`, uni]i \n ve[nica splendoare devuietul apelor \nvolburate, de m`rturia s`lbatic` din ]ip`tulp`s`rilor, de viziunea orbitoare a ferigilor de smarald, de\ntunericul mistic al umbrelor [i de c`ldura ap`s`toare [itremur`toare emanat` de razele soarelui de var`...

Brusc \nfrico[at`, ea f`cu o mi[care pripit` de a se\ndep`rta de el [i rupse vraja.

El spuse pe un ton gutural, aproape sec:– Acesta este locul meu tainic. Nu cred c` vreo alt` fiin]`

uman` \n afar` de mine s` mai fi pus piciorul aici, pe stâncaasta... Pân` ast`zi.

Harriet nu-l putea privi, nu putea scoate nici un cuvânt. Era\nfiorat` de o bizar` team`, de ceva necunoscut. Dup` unmoment de t`cere \l auzi f`când o remarc` u[or cam nervoas`:

– Ei bine, a fost o abatere f`r` rost de la drum, presupun.Ar fi fost mai \n]elept din partea mea s`-mi urmez planul ini]ial[i s` te duc la Bimbimbie.

– Mi-ar pl`cea s` merg la Bimbimbie... spuse Harriet \ncet.Era dezorientat` de combina]ia de nervozitate [i... indul-

gen]` din comportamentul lui. Am v`zut ferma de sus, cuJeremy, de pe dealuri, \ntr-o zi când am fost la plimbarec`lare, ad`ug` ea tulburat`.

– I-auzi!? Vocea lui suna acum mai sec ca niciodat`. Exist`vreun lucru pe care tu [i Jeremy s` nu-l fi f`cut \mpreun`?

Ea ridic` brusc privirea. Ochii lui \i fixau buzele, iar \nurm`toarea frac]iune de secund` mâinile lui se \ncle[tar`energic pe umerii ei. Buzele lui se lipir` brutal de ale ei;Harriet era pedepsit` cu cel mai violent s`rut pe care-l primisevreodat`.

Când el \i d`du drumul, toate sim]urile i-o luar` razna.Inima \i b`tea cu atâta putere \ncât p`rea s`-i fac` sângele s`-i

112 PATRICIA NANNgiannijollys

curg` prin vene cu acela[i zgomot \nvolburat cu care c`deauapele nedomolite ale cascadei.

Se fixau din nou unul pe cel`lalt din priviri. Finn afi[a unzâmbet palid, o u[oar` ostilitate citindu-i-se \n arcuireabuzelor.

– Asta a fost ceva nou pentru tine?Harriet f`cu un efort supraomenesc pentru a-[i reveni \n fire.– Foarte! r`spunse ea. Vocea \i suna nea[teptat de calm.

Chiar \i zâmbi, cu un zâmbet la fel de mali]ios ca al lui.O parte din ea se a[tepta ca Finn s`-[i cear` scuze pentru

acest comportament ie[it din comun, dar el nu mai spuse,enigmatic:

– Atât de credincioas` lui Nicky?... |n clipa urm`toaredeschidea drumul \napoi spre ma[in`.

Harriet era \ntoars` pe dos. Abia acum \ncepuse s`reac]ioneze la ceea ce i se \ntâmplase: tremura din tot corpul.Bine c` Finn o luase \nainte... Ceea ce se petrecuse \ntre eip`rea s`-l fi l`sat rece. Pentru el acel s`rut fusese pur [i sim-plu ceva ce ea [i Jeremy nu \ncercaser` \mpreun`. „ Dar niciNicky [i cu mine nu ne-am s`rutat vreodat` a[a.“

– Ei bine, spuse Finn urcându-se [i el \n ma[in`, mai vreis` mergi la Bimbimbie?

– De ce nu? r`spunse Harriet obraznic.|ncepu s` se relaxeze. O luar` \napoi pe drumul de ]ar`.Ea rupse t`cerea ce se a[ternuse \ntre ei, exclamând la

\ntâmplare:– A[ vrea ca Nicky s` se \ntoarc` mai repede.Finn nu \ntoarse capul, nu o privi, doar interveni grosolan:– Tu crezi c` eu n-a[ vrea ca Nicky s` se \ntoarc` odat`?!Ea r`mase uluit` - [ocat` - de vehemen]a tonului pe care

vorbise el. Imediat, urm`toarea senza]ie pe care o \ncerc` fus` se simt` ridicol de jignit` de acest comentariu.

OCHI DE {ARPE 113

– De ce? \l \ntreb` ea, s`rindu-i ]and`ra. De ce te intere-seaz` pe tine? Persi[ti \n ideea asta lipsit` de orice fel de temeic` ai fi responsabil pentru mine, protectorul meu, c` trebuies` m` aperi de necazuri – de Jeremy – s` m` sco]i la diverseplimb`ri. Nu era nevoie s` m` duci nicìeri azi, nu era nevoies` m` duci la micul tù loc tainic, [i cu siguran]` nu era nevoies` m` s`ru]i. De ce nu m` la[i \n pace? De ce nu ui]i pur [i sim-plu c` exist?

Ma[ina mergea acum atât de \ncet, \ncât abia dac` se mi[ca.– Tu chiar vrei asta \ntr-adev`r, nu-i a[a, Harriet?Da, chiar vroia. Era sigur` c` asta vroia. {i totu[i, brusc,

\[i d`du \nspìmânt`tor de limpede seama, c` nu vroia a[aceva.

Nu vroia ca el s` uite de existen]a ei, s-o lase \n pace. Acestaera ultimul lucru pe lumea asta pe care [i l-ar fi dorit.

Capul, sau s` fi fost inima? o durea. Era \ngrozit` de f`ga[ulpe care i-o luaser` gândurile. „ Gânde[te-te la Corinne!“ \[irepeta \ntr-una. „ Corinne“. Furioas`, \[i dorea ca Finn s`-[ivad` de iertatul [i uitatul lui, s` termine o dat`, s` spun` cetrebuia spus [i gata!

Acum se cutremura numai la gândul de a merge laBimbimbie. Nu vroia s` vad` casa pe care Finn o construisepentru Corinne, casa \n care pân` la urm` o va duce pe ea caso]ie.

|i spusese istovit`, epuizat` de atâta zbucium lùntric:– Du-m` \napoi la Groggin, Finn. Nu vreau s` v`d

Bimbimbie.– Foarte bine, replic` el, cu o voce ca de ghea]`.Se \ntunecase de-a binelea pân` o luar` pe Helen de la

familia Ferguson, cu tortul ei cu tot, [i pornir` \napoi spreWarriwillah. De ast` dat`, Harriet ocupa bancheta din spate ama[inii. Era tulburat` [i epuizat` [i nu vroia s` se gândeasc` la

114 PATRICIA NANN

absolut nimic, nici la Finn, nici m`car la Nicky. Ceva merseseteribil de prost. Un fel de pr`pastie se c`scase \n calea ei, iarea nu vroia s` estimeze dezastrul acum. Capul \ncepuse s`-izvâcneasc` de durere. Gemu \ncet, numai pentru sine, [i-[iacoperi ochii cu palmele.

– Migren`? Prea mult aer tare de munte! \i tulbur` Finnlini[tea, de pe scaunul din fa]`. |ndr`znesc chiar s` presupunc` \]i este [i foame.

– Doamne, Finn, dup` prânzul `la colosal? protest` Helen.Mie cel pu]in n-o s` mi se mai fac` foame \n via]a mea. Dar,oh, tortul meu... este absolut superb!

– |]i garantez eu c` nu vei primi nici o buc`]ic` din el, otachin` Finn. Tu ce crezi, Harriet?

Harriet [i-ar fi dorit s` n-o bage \n seam`. Nu vroia s` vor-beasc`, nu avea nimic de spus. |i era r`u. Singur` pe banchetadin spate, nici nu mai \ncerca m`car s` par` vesel`. Se \ntrebacum avea s` fac` fa]` la atâtea alte s`pt`mâni \ntregi, probabil,\n a[teptarea lui Nicky. Dup` nunt` – la nunt` trebuia s` stea,m`car din polite]e dac` nu de altceva - avea s` se duc` laCoonama, avea s`-[i caute o slujb`, ceva. Sau poate la Sydney.Undeva departe de Finn, oricum. Iar când Nicky se va\ntoarce, bine\n]eles c` lumea asta a ei, care se d`duse cu totulpeste cap, avea s` revin` la normal. {i se va \ntreba atunci, lace bun acest chin. Ce spusese doamna Jamieson? C`apropierea este f`c`toare de minuni? Dar asta spusese despreNicky [i Pepper...

Harriet scutur` din cap. Gândurile i-o luaser` razna, numai aveau nici o logic`. Cel pu]in, nu logica pe care [i-o doreaea. |n ciuda propriilor str`danii, adormea... Nicky [i Pepper.Nu, Pepper [i Nicky nu erau interesa]i unul de altul. Nicky oiubea pe ea, Pepper nu era decât o fat` oarecare, slab`, cup`rul ro[u [i cu o fa]` f`r` nici un pic de farmec...

OCHI DE {ARPE 115

Acum adormi de-a binelea, iar când se trezi, ma[ina tr`geala scar` [i câteva raze de lumin` r`zbeau pân` la ea. Veneau depe terasa de la Warriwillah; cineva cobora sc`rile spre ma[in`.Harriet \[i d`du p`rul lung [i \ntunecat spre spate, c`sc`... [iclipi nevenindu-i s`-[i cread` ochilor. Era imposibil... Nicky!

Nu mai putea \nc`pea \ndoial` \n mintea nim`nui asuprasentimentelor lui Nicky pentru ea dup` s`rutul pe care i-ld`duse. Acolo \n fa]a lor, a tuturor. |n fa]a lui Jeremy [i a luiFinn, \n fa]a \ntregii familii Fairhill.

|nainte ca el s`-i dea drumul, Harriet sim]i c` \ncepea s`pluteasc`. Crezu c` este pe cale de a le[ina [i se sprijini deNicky la urcarea celor câteva trepte ale verandei. Era vagcon[tient` de t`cerea, de [ocul care-i amu]ise pe to]i cei de peteras`, de faptul c` to]i se holbau surprin[i la ea [i la Nicky.

– Harry, \ncepu Nicky, nu te bucuri s` m` vezi? N-ai scosnici un cuvânt.

– O s` le[ine, se auzi vocea doamnei Fairhill. Cele câtevacuvinte se pierdur` tremurate \n urechea lui Harriet. Totul sepierdea \n spatele unui v`l cenu[iu. Obrajii \i erau reci [iumezi. Cineva o ridic` \n bra]e...

Când \[i reveni \n fire, era \ntins` pe o canapea de bambuspe una dintre verande. Doamna Fairhill o ]inea de mân`, iarFinn \i spunea:

– Ia, bea asta, Harriet! }i-e bine?Era coniac f`r` sifon; se \nec`. Cu glas tremurat \ntreb`:– Unde este Nicky?– Aici sunt, Harry. Ap`ru din umbr`, se a[ez` pe marginea

canapelei [i o privi \n lumina palid`. Doamne, \mi pare r`u...s` te sperii \n halul `sta! Nu m-am gândit...

– Dar cum ai ajuns? Credeam c` a]i e[uat... \n Kabul.– Da, a[a e. Dar Pepper [i cu mine am reu[it s` g`sim un

olandez cu ma[ina, care ne-a adus la Delhi – s` vezi [i s` nu

116 PATRICIA NANN

crezi – asta nu cu mult timp dup` ce ea sunase la mama ei. Dela Delh am luat avionul direct spre cas`. Afganistanul nu p`realocul cel mai indicat pentru prelungirea unei vacan]e. {i apoi,nunta lui Helen... {i tu, bine\n]eles. O b`tu \ncet pe mân`.Sincer s`-]i spun, eu nu cred c` dubi]a aia va mai ajunge vre-odat` \n stare de func]ionare. Ar trebui s-o scalpez pe Helenpentru câte am p`timit din cauza ei.

O spusese cu atâta voio[ie \n glas, \ncât Harriet fu sigur` c`nu vorbise serios. Se bucura din plin de aventurile pe care letrìse.

Printr-un consemn tacit, toat` lumea se retr`sese, l`sându-ipe Harriet [i Nicky singuri. |ntins` pe canapea, ea eramul]umit` de lumina atât de slab`, c`ci nu ar`ta nici pedeparte \n form`. |l privea cercet`tor pe Nicky, capul lui u[or\nclinat, p`rul \nchis la culoare, ochii c`prui... Era pu]in spe-riat`, de parc` ceva de ne\n]eles se \ntâmpla cu ea.

Nu mai era sigur` de sentimentele ei pentru Nicky.Bine\n]eles c` era \nc` \ndr`gostit` de Nicky. Trebuia s` fie. Darel nu mai era Nicky pe care-l [tia ea. Pentru c`, de atunci, \i\ntâlnise mama, cele trei surori [i o gr`mad` de oameni care-lcuno[teau de ani de zile. Acum \l privea cu al]i ochi [i poatedin acest motiv, el devenise un strìn pentru ea, un necunos-cut...

– M-ai iertat pentru tot ce am f`cut, Harry?– Adic`, pentru c` ai plecat \n excursia asta? Bine\n]eles,

r`spunse ea aproape mecanic. El o ]inea de mân` [i se aplecàsupra ei. Unde e... Pepper?

– Ei, s-a dus acas`, la Mirroll. E o fat` de treab`, Harry. Os`-]i plac` de Pepper. O s` v` \ntâlni]i la nunt`.

– {tiu. „ O fat` de treab`, gândi ea sec, când toat` lumea o]inuse una [i bun` c` Nicky [i Pepper nu s-au putut \nghi]iniciodat`“. |nc` ceva, Nicky, spuse Harriet ridicându-se \n

OCHI DE {ARPE 117

capul oaselor [i uitându-se fix \n ochii lui, de ce nu i-ai scrismamei tale despre noi? Asta n-am putut eu s` pricep deloc.

Degetul lui mare o gâdila \n palm`, iar ochii lui \ntuneca]io cercetau. Era oare [i ea o strìn` pentru el? S` fie pân` laurm` adev`rat c`, de fapt, ei nu se cunoscuser` niciodat` atâtde bine pe cât \[i \nchipuiser`?

Nicky continu` s-o \ntrebe:– Vrei s`-]i povestesc chiar acum?Ea d`du din cap.– Chiar acum, Nicky.– Pì s` vedem. Totul a \nceput dup` ce tu nu ai vrut s` ne

c`s`torim \n Anglia...– Dar pân` atunci nu-i scrisese[i?El neg` cu am`r`ciune din cap. Dar nu apuc` s` continue,

c`ci Jeremy \[i f`cu apari]ia pe verand`.– Te pot ajuta cu ceva, englezoaico? se oferi el vesel.– Nu cred, zâmbi Harriet.– M` descurc, mul]umesc, \l apostrof` Nicky, evident

nemul]umit de \ntreruperea f`cut`.Jeremy se aplec` [i o mângâie u[or de p`r. Harriet sim]ea

tensiunea plutind \n aer. Nu [i-l \nchipuise niciodat` pe Jeremype picior de r`zboi cu nimeni! Se distrar`, erau prieteni buni,dar, din punctul ei de vedere, atât [i nimic mai mult. {tia càl]ii – Finn, de exemplu, [i doamna Jamieson – interpretaser`rela]ia lor ca fiind una cu mult mai serioas` decât era \n reali-tate. Dar pentru ea, se rezuma la atât. Pentru Jeremy...

|l privi. Obrazul lui era aproape de al ei. El o privea intens.– Harriet se \ndep`rt` de mâna lui, se ridic` [i-[i l`s`

picioarele pe podeaua lustruit`.Nicky spuse:– E timpul s` mergem, Harry. Am venit s` te iau acas`,

a[tept de ore \ntregi. Cât crezi c`-]i ia s`-]i strângi lucrurile?

118 PATRICIA NANN

Harriet se \nmuie de tot. Numai gândul la \mpachetat oepuiza. Pur [i simplu nu se sim]ea \n stare s`-[i fac` bagajele.{i pe lâng` asta, mai avea o gr`mad` de lucruri de f`cut pen-tru Helen. |i promisese [i nu putea s` plece acum.

– Acas`? Nu cred s` fie loc pentru mine \n apartamentulmamei tale, Nicky, iar Corinne este la Coonama...

– Nu mai e, s-a \ntors la Tallawong ast`zi. CatherineCameron a venit din Noua Zeeland`.

Nicky se ridic` [i \i \ntinse o mân`. Ea se scul` [ovìnd.Jeremy interveni pe un ton plat:– Am ve[ti pentru tine, Nicky. Harriet nu pleec` nicìeri.Harriet tres`ri, surprins` [i \nspìmântat` \n acela[i timp– Cine spune? Nicky se \ntoarse agresiv spre el. De ce nu-]i

vezi de treburile tale? Harriet este logodnica mea.– Cine spune? \i repet` Jeremy cuvintele \n b`taie de joc.

Nu v`d nici un inel pe degetul ei. Poate este logodnica meaacum. Tu de unde [tii?

Cei doi b`rba]i se \nfruntau aruncându-[i priviri feroce \nsemi\ntuneric, iar Harriet [ovìa \ntre ei. Era buim`cit` de ati-tudinea lui Jeremy. El [tia foarte bine c` nu erau decât ni[tesimpli prieteni. |i spusese \n repetate rânduri despre Nicky.

Vorbele lui Finn \i reveneau necru]`tor \n minte: „ Jeremy\]i va cauza nenum`rate probleme“. Oare Finn anticipase cevace ea nu prev`zuse?

Deodat`, Nicky o apuc` de un bra], Jeremy de cel`lalt. |ntr-oclip` de groaz`, crezu c` avea s` fie sfâ[iat` \n dou`... Vocealui Finn r`sun` aspru:

– L`sa]i fata \n pace! Nu vede]i c` nu se simte bine?Amândoi \i d`dur` drumul atât de brusc \ncât ea se

dezechilibr` [i fu cât pe ce s` cad`. |i venea s` râd` proste[te,dar \n acela[i timp sim]i c` era pe punctul de a izbucni \nplâns. Pu]in lipsi s` nu r`bufneasc`.

OCHI DE {ARPE 119

– Harriet r`mâne aici la noapte, Nicky, decret` Finn calm.Pe Jeremy \l ignora. Gânde[te-te [i tu pu]in, a[a e cel mai bine.A avut parte de destul` plimbare, de destule emo]ii pentru osingur` zi.

Nicky ezita, dar pân` la urm` \[i d`du [ov`itor acordul:– Ei, poate ai dreptate...– Vino, Harriet, interveni Finn. M`nânci \ntâi, sau spui

direct noapte bun`?– Spun noapte bun`, alese Harriet f`r` vlag`. |l privi pe

Nicky: Noapte bun`, Nicky!– Noapte bun`, Harry!O lu` \n bra]e, o s`rut` [i-i [opti \n p`r:– Iart`-m`... sunt o brut`.– Noapte bun`, Jeremy! O spusese tem`tor, c`ci o parte

din ea se a[tepta ca Jeremy s` urmeze exemplul lui Nicky. Darel \i ur`, zâmbindu-i:

– Noapte bun`, englezoaico!Apoi, Finn o lu` de bra] [i o \ndep`rt` de ei.– Treci \n pat, Harriet. Cineva o s`-]i aduc` o cea[c` cu

ceai, \i spuse pe un ton pl`cut, dar totu[i impersonal,desp`r]indu-se de ea la u[a camerei ei. Te descurci? E[ti foartepalid`.

– M` descurc, \l asigur` Harriet \ncet. Oare ce o fi \n capullui?

Ei bine, li se \mplinise amândurora dorin]a. Nicky se \ntor-sese. Dar Finn nu se eliberase de responsabilitate. |nc` maiavea grij` de ea, o proteja de necazuri. Trebuia s` existe cevace i-ar fi putut spune, dar nu avea nici cea mai vag` idee. Eraepuizat`. Singura ei dorin]` era de a dormi.

120 PATRICIA NANN

Capitolul 10

Helen fu cea care \i aduse cea[ca cu ceai. Ap`ru imediatdup` ce se vârâse \n pat.

– Te sim]i mai bine, Harriet? Trebuie c` ai f`cut un [oc, s`-lrevezi pe Nicky, dup` atâta a[teptare. {i pe deasupra, pros-tu]ul te-a mai [i \mbr`]i[at de te-a l`sat f`r` suflare. El pur [isimplu nu se gânde[te deloc \nainte de a face ceva, iar tu e[tio fat` atât de delicat`...

– Sunt? Harriet era surprins`, nu se privise niciodat` pesine \n aceast` lumin`. Nici nu [tiu cum s` m` scuz pentruagita]ia pe care am provocat-o...

– Nicky este cel care ar trebui s` se gândeasc` la o scuz`.Finn s-a \nfuriat r`u de tot pe el pentru c` era cât pe ce s` ted`râme; Helen chicoti. Prev`d lupte aprinse pentru tine!

„ Oh, Doamne, Helen nu pare s`-l ia prea \n serios peNicky. Chiar stoarce el vlaga din orice fat` care-l atrage pu]in?“Harriet se \ntreba sorbindu-[i ceaiul. Era bizar de imposibil`,când ar fi trebuit s` nu-[i mai \ncap` \n piele de bucurie...

** *

Finn plecase când ea cobor\ la micul dejun a doua zidiminea]a. Era parc` o zi ca toate celelalte, cu Helen, doamnaFairhill, [i Jeremy la mas`. Linette plecase acas`, la Tallawong,cu Nicky. Jeremy \i propuse, de parc` Nicky nici n-ar fi existat:

– Mergem la pescuit \n diminea]a asta, Harriet?Harriet fu salvat` de un eventual r`spuns de c`tre doamna

Fairhill, care interveni hot`rât`:– Harriet are alte treburi azi, Jeremy.– Da, am nevoie de ajutor cu trena rochiei, ad`ug` Helen.

S-a dus naibii toat` \ndemânarea mea la cusut. Prea multem`rgelu]e, am ajuns s` le visez noaptea.

Dar Jeremy nu se l`s` p`guba[, deveni chiar urâcios:– Nu domni[oarele de onoare ar trebui s` fie acelea care

s` se \nvârt` neobosit pentru a-i face pe plac miresei, Helen?Mi-ai stricat toat` vacan]a cu preg`tirile tale nup]iale. I-ai aca-parat timpul lui Harriet pân` la ultimul minut.

– Prostii, \l \ntrerupse m`tu[a sa. Te-ai distrat de minune.– Ei, poate. Jeremy \i zâmbi lui Harriet, stânjenind-o. Doar

nu avea de gând s` se bage \ntre ea [i Nicky [i s`-i provoacenepl`ceri! Rela]ia lor era [i a[a destul de tensionat`, dindiverse motive.

Toat` diminea]a st`tu ca pe ace, a[teptând telefonul luiNicky, dar el nu d`du nici un semn de via]`. Mai cosea câtepu]in, mai p`l`vr`gea cu Helen, sperând c` se comport` nor-mal. Dup` prânz, b`tea nelini[tit` terasa \n lung [i-n lat.Jeremy se \ntorsese de la pescuit; era a[ezat pe treptele de lacel`lalt cap`t al verandei [i-[i scotea ghetele. |n picioare, pepotecu]a din fa]a lui, st`tea... Nicky! cu pumnii \ncle[ta]i,fixându-l b`t`ios. Harriet nu auzea ce-i spunea Jeremy dardeslu[i cât se poate de clar exclama]ia nervoas` a lui Nicky:

122 PATRICIA NANN

– Ar trebui s`-]i ard una s` ]i se clatine din]ii \n gur`!Ea \ncremeni [i-[i mu[c` buza de jos. Ce Dumnezeu se

\ntâmpl`? |[i d`du seama c` \l cùta cu privirea pe Finn. Darbine\n]eles c` Finn nu era; Harriet f`cu un pas \napoi,\nm`rmurit`. Inima \i b`tea nebune[te. Acest Nicky pe care-lprivea acum i se p`rea un necunoscut [i o \nspìmânta.

Dup` numai câteva secunde, el era lâng` ea.– Bun`, Harry! Zâmbetul \i era bizar, cercet`tor [i abia

dup` o scurt` ezitare, ea se duse la el a[teptându-[i s`rutul, uns`rut superficial, acolo, \n ochii lumii.

– Am auzit c` ast`zi ai de cusut, sau nu [tiu ce de f`cut.N-ai timp s` mergem undeva s` discut`m?

– Ba cum s` nu. Mi-am terminat treburile.– Bun. Hai s` plec`m de aici. Sunt cu ma[ina mamei.Harriet o anun]` pe doamna Fairhill c` iese [i \n curând, ea

[i cu Nicky treceau cu ma[ina printre ]arcurile fermei, zdrunci-na]i, pe un drumeag ce ducea la râu.

Alt` zi canicular`; nu adia nici o boare de vânt. Vitele lene-veau la umbr`, iar Harriet tânjea dup` paji[tile cu flori alpinede sus, de la Coonama.

Nicky trase ma[ina la umbra câtorva copaci. Ferma nu semai vedea de unde se aflau ei, auzeau \n schimb surâsuladormitor al râului ce r`t`cea printre pietre, sau câte un]ip`t r`zle] al vreunei p`s`ri. Nicky o cerceta intens dinpriviri. Dac` s-ar fi \ntors [i Harriet s`-l priveasc`, n-ar fi f`cutaltceva decât s` se uite unul la altul ca doi strìni, fiecare\ncercând zadarnic s` g`seasc` un detaliu cunoscut \n per-soana din fa]a sa. Era o situa]ie cu totul [i cu totul ie[it` dincomun. Nu p`rea nici m`car real`. Ea \i privea fa]a bronzat`,nasul lui mic [i drept, gura lui... \i reveni \n minte capul eide lut [i e[ecul total pe care acesta \l constituise. Ochii ei \icùtau pe ai lui, atât de \nchi[i la culoare c` b`teau \n negru,ochii lui cu gene dese [i scurte. Deodat` o alt` imagine se

OCHI DE {ARPE 123

suprapusese peste ei... ni[te ochi gri-alb`strui, cu expresialor cople[itoare, de nep`truns, halucinant`...

Dumnezeule, unde-i zbura gândul? Nicky rupse brutal t`cerea:– Cum de mul]imea de la Warriwillah nu [tie c` e[ti logod-

nica mea? Nu le-ai spus?– Cum s` le spun eu ? s`ri Harriet. Dac` tu nu le-ai spus...

nici lui Helen, nici m`car propriei tale familii...– Am motivele mele.– Ah, da? Trebuia s` mi le \mp`rt`[e[ti [i mie seara trecut`.El se \ncrunt`.– Cred c` mi-ai fi putut, totu[i, respecta motivele.„ Asta-i de-a dreptul ilogic“, gândi Harriet. „ Cum s` respect

ni[te motive pe care nici m`car nu le cunosc? {i de ce trebuies` fiu eu cea care s` spun` tuturor ceea ce el n-a spus?“

Cu voce tare, zise:– |ntr-una dintre scrisori ]i-am cerut s`-mi explici.– M` apucasem, dar suna atât de fals... Nu m` pricep la

scris scrisori [i era greu de explicat... Te-am rugat \ns` foarteclar s` \ncerci s` faci o impresie bun`. Dar tu nu prea ]i-aib`tut capul cu asta, nu-i a[a? Dup` cum am aflat [i eu azi-diminea]`, printre altele.

– Ce altele? Harriet se albise la fa]`. Pur [i simplu nu puteas` \nl`ture bariera invizibil` ce se interpusese \ntre ei. Iar \nceea ce prive[te treaba asta cu „ impresia bun`“, mai degrab`ar fi reu[it s` scoat` ap` din piatr` seac`.

– Am auzit c` te-ai distrat de minune, o acuz` Nicky. B`tândp`[unile cu Jeremy, fugind dup` Finn, \n timpul liber...

De data asta, fa]a \i luase foc. Deci vorbise cu Corinne [i cu mama lui!– Nimic mai neadev`rat!– Ce-i neadev`rat?– Ceea ce insinuezi. Doar m` crezi pe mine, nu-i a[a, Nicky?El se uit` la ea [i privirea i se \mblânzi. O mângâie pe p`r,

pe obraji, \i atinse u[or \ncheietura delicat` a mâinii...

124 PATRICIA NANN

– E[ti atât de frumoas` \ncât nu mai pot s`-mi iau ochii dela tine. Uitasem cât de superb` e[ti... A[ fi vrut \ns` s` te fiab]inut de la unele comentarii \n lipsa mea. Cu asta, ne-ai datpeste cap toate planurile.

Harriet se \ndep`rt` de mâna lui.– Ce vrei s` spui? Habar n-am despre ce...– Gânde[te-te pu]in! Chiar trebuia s`-i dezv`lui mamei

mele ideea de a scoate motelul la vânzare [i planurile noastrecu privire la p`mânt?

– Eu nu i-am dezv`luit a[a ceva! exclam` Harriet indignat`.– Haida-de, Harry. Am aflat totul azi-diminea]`. Cine s`-i fi

spus dac` nu tu?– Corinne. {ov`ise, dar pân` la urm` i-o spusese pe un ton

hot`rât.– Dar Corinnei cine i-a spus?– Eu, bine\n]eles, dar f`r` nici un fel de rea-inten]ie. {i nu

a[a cum o spui tu... Dar dac` st`m s` ne gândim bine, tu ai fostacela care mi-ai dat mie de \n]eles c` este ca [i rezolvat.

– Ei bine, nu era, zise Nicky scurt. Tot ceea ce ]i-am spustrebuia s` r`mân` \ntre noi. {i dac` te-ai fi m`ritat cu mineatunci când am vrut eu, dac` ne-am fi \ntors aici c`s`tori]i,mama ar fi r`mas f`r` replic`. Ar fi f`cut orice i-a[ fi cerut eu.A[a a fost \ntotdeauna. Acum a avut timp de gândire [i a ajunsla concluzia c` \ncerc`m s-o \nl`tur`m. Ar fi trebuit s`-]i fi ]inutgura... [i s` fi r`mas la Tallawong \n loc s` ba]i câmpii aici.Acum o s` fim nevoi]i s-o l`s`m mai moale o vreme, pân` o\mblânzesc pe mama.

Harriet r`mase cu gura c`scat`.– Dar de ce? Nu trebuie s` stai la mâna mamei tale... po]i

s`-]i iei o slujb`...– A[ putea. Dar nu-mi prea surâde ideea de a administra

ferma altuia. Am \ncercat asta \nainte de a pleca \n str`in`tate;m` ocupam de o ferm` de oi din Riverina. Nu prea mergea,

OCHI DE {ARPE 125

a[a c` am renun]at [i am plecat \n c`l`torie. Nu v`d de ce a[ fip`strat la ciorap banii de la tata, când motelul scoate atâtaprofit.

– Ei, nu da vina pe mine pentru c` mama ta nu vrea s`-]idea ]ie afacerea pe mân`, \l apostrof` Harriet cu \nc`p`]ânare.

– Ba o dau! O \nvinov`]i \ns` absent. Vocea i se \nmuie.Privirea \i cobor\ din ochii ei pe gâtu-i zvelt, apoi urc` din nou,pe buze. |n secunda urm`toare o strângea \n bra]e [i o s`rutapasionat. F`r` s` vrea, Harriet opunea pu]in` rezisten]`. |[iamintise de s`rutul brutal al lui Finn...

El \i d`du drumul.– Dar stai, c` \nc` n-am pierdut „ r`zboiul“. Am reu[it \ntot-

deauna s-o \ntorc pe mama dup` cum am vrut eu. Vei vedea...Nicky nu mai scosese nici un cuvânt pe tema \ntoarcerii ei laTallawong.

|n acea sear` merser` la Coonama s` ia cina [i dansar`pu]in. A doua zi fu u[urat` de faptul c` Jeremy nu-[i b`g`coada ca s`-i strice planurile de picnic cu Nicky.

Pe Finn nu-l mai v`zuse deloc [i asta constituia o alt` u[urarepentru ea. Avea nevoie de timp ca s` se obi[nuiasc` cu Nicky.

R`mase treaz` pân` târziu \n noapte. Cinaser` la restauran-tul motelului [i Harriet d`duse ochii cu doamna Jamieson.Mama lui Nicky o tratase politicos, dar ridicol de rece. Harrietnu o vedea f`când vreo concesie pentru fiul ei, dar, m` rog,dac` el zicea... |n ceea ce prive[te rela]ia ei cu Nicky, era sigur`c` aveau s` recapete treptat ceea ce pierduser`. Era doar ochestiune de timp. {i totu[i, impresia nepl`cut` c` acest Nickyera diferit de Nicky al ei de odinioar`, se men]inea. Oare Finn,cu ascu]itul lui sim] de observa]ie, avea s`-[i dea seama de asta?Va fi ea nevoit` din nou, \ntr-una din zilele astea, s` \ndurec`ut`tura lui critic`, sardonica lui \ntrebare: „ |nc` mai aiinten]ii serioase \n ceea ce-l prive[te pe Nicky?“ Fu nevoie deceva efort ca s` alunge grijile unei eventuale \ntâlniri cu Finn.

126 PATRICIA NANN

Pân` la urm` adormi, nelini[tit`. Spre zorii zilei urm`toarefu trezit` de voci [i zgomot de pa[i; pe fereastra dinspreverand` observ` lumin` \n dormitorul al`turat. Tres`ri. OarePepper Gilcrist, care nu era a[teptat` mai devreme de o zi\nainte de nunt`, sosise deja?

A ei trebuia s` fie acea camer` de al`turi. Dar de ce s` fivenit mai devreme?

Harriet st`tea \ncordat` \n pat, \ncercând s` prind` vreuncuvânt care s-o l`mureasc`. Adormi din nou [i o vis` peaceast` fat` care-i zâmbise larg din fotografia f`cut` \mpreun`cu Nicky \n dubi]a de tranzit. |n visul ei, fa]a lui Pepper nu maiera deloc neatr`g`toare, ci radia de frumuse]e...

F`cu cuno[tin]` cu protagonista visului ei ceva mai târziu \n cur-sul dimine]ii, când Helen o aduse pe cea de-a doua domni[oar`de onoare \n buc`t`rie unde Harriet preg`tea cafeaua.

Pepper era \ntr-o pijama din saten ivoriu, cu papucialba[tri, [i nu era machiat`. Fa]a \i era \nc` [i mai lipsit` defarmec decât \n poz`, cu p`rul mai mult portocaliu decâtro[cat, cu nasul [i obrajii p`ta]i generos cu pistrui. {i totu[i,Harriet surprinse imediat ceva \n fiin]a ei, ceva atât de dina-mic, de energic [i plin de via]`.

Helen, cu bra]ul \n jurul umerilor prietenei sale, f̀ cu prezent̀ rile:– Harriet, Pepper. Pepper - Harriet Leeson.Cele dou` fete se privir` cu reciproc` curiozitate.– Bun`, Harriet! \ngân` Pepper.Avea ochii verzui, str`lucitori [i sclipind inteligent, nu

vis`tor [i nevinovat ca ai lui Helen.– Deci, tu e[ti prietena lui Nicky.– Da. Harriet era surprins`. Deci, lui Pepper \i povestise

despre ea, dar \n rest nim`nui altcuiva. Cam ciudat, nu? Helenclipea u[or ne\ncrez`toare. Harriet tres`ri c`ci cineva \i apuc`mâna stâng`:

Vocea lui Jeremy suna batjocoritor:

OCHI DE {ARPE 127

– Prietena lui Nicky, ha? Uite, Pepper, nici urm` de inel.Harriet \[i trase mâna dintr-a lui, dar Jeremy continu`:– Harriet nu este logodnica nim`nui, dar noi to]i suntem

\ndr`gosti]i de ea, [i eu, [i Richard, [i Finn, [i Nicky.„ Oh, Jeremy!“, gândi Harriet disperat`. Ochii verzi ai lui

Pepper o urm`reau meditativ. O fat` numai piele [i os; st`teaacolo cu un bra] \n jurul taliei lui Helen, deloc stânjenit` de]inuta-i sumar`.

– M`i, m`i, Harriet! spuse ea gânditoare, trebuie s` te fi dis-trat de minune.

– Jeremy exagereaz`, se ap`r` Harriet enervat`. |l m`nânc`limba s` spun` tot felul de neadev`ruri din astea.

– E[ti prea modest`, englezoaico, o tachin` Jeremy.Bine\n]eles c` suntem to]i nebuni dup` tine. E[ti mult preadr`gu]` ca s` scapi atât de u[or pe cât vrei tu.

Harriet capitul`. Se r`suci pe c`lcâie [i-[i f`cu de lucru cucafeaua.

Din acel moment, stilul ei de via]` se schimb`. Indiferentunde mergeau ea [i cu Nicky, erau [i ei prezen]i. Câteodat`Graham [i Linnete \ngro[au [i ei rândurile. M`car de-ar fi venit[i Finn cu Corinne, a[a ar fi fost o echip` complet`, reflect`cinic Harriet.

{i totu[i acele câteva zile dinaintea nun]ii au fost ni[te zilefericite, f`r` griji: picnicuri, c`l`rie, expedi]ii de pescuit. Darundeva \n adâncul sufletului, Harriet sim]ea crescând o anu-mit` tensiune. Ea [i Nicky se aflau \ntr-un impas, iar ea nuputea face absolut nimic spre a ie[i din aceast` situa]ie. El nup`rea s` priveasc` o eventual` rezolvare ca pe o urgen]`, de[iar fi avut tot timpul din lume s` \ncerce.

{i apoi, mai era [i Pepper. Nu se putea s` n-o plac` pePepper, chiar dac` deseori avea impresia c` ro[cata se bucurade aceea[i aten]ie din partea lui Nicky ca [i ea. Era clar calumina zilei c` cei doi se aveau foarte bine. Se angajau la

128 PATRICIA NANN

p`l`vr`git pe un ton glume] [i purtau frecvent discu]ii inter-minabile pe tema „ |]i aduci aminte?“, \n leg`tur` cu recentelelor aventuri comune, râzând de numai puteau la poante dene\n]eles pentru ceilal]i, mai ales pentru Harriet.

Aceasta nu [tia dac` era sau nu geloas`. Cu o sear` \naintede nunt`, cinar` \mpreun`, to]i patru, la Charcoal Grill. Nicky[i Pepper \ncepur` s` depene un lung [ir de amintiri... |nsfâr[it, Jeremy o invit` pe Harriet la dans. Nu dup` mult timp,ap`ru [i Nicky, f`cându-[i cam brutal loc printre dansatorispre a-[i revendica logodnica.

Jeremy ridic` din umeri, afi[` zâmbetul lui afurisit [i seduse s` i se al`ture lui Pepper.

– Ce te-ai gr`bit s` dispari cu Jeremy a[a? dorea Nicky s`[tie. P`rea destul de iritat.

– N-am crezut c` mi se va duce lipsa, replic` Harriet infle-xibil.

– Pentru numele lui Dumnezeu, de ce? Doar c` eu [iPepper discutam pu]in?

– Probabil... confirm` Harriet. |ncerca s` fie rezonabil`, dartoate sim]urile \i intrar` \n alert`. Se sim]ea gata-gata s`explodeze. |[i ie[i brusc din fire. Ce fel de joc este `sta, Nicky?Ce vrei tu, de fapt?

El se opri; st`teau nemi[ca]i la marginea ringului de dans.Bra]ele lui r`m`seser` \n jurul ei. O privea nedumerit, parc`nepricepând o iot`.

– |mi pare r`u, probabil mi-a sc`pat mie ceva. Ce vrei s`spui cu asta?

– Abia dac` mai putem s` petrecem cinci minute \mpre-un`, r`bufni Harriet exasperat`. De când a venit Pepper nu temai v`d, nu mai vorbim... nici m`car nu mai [tiu care estesitua]ia \ntre noi. Dac`... Era cât pe ce s` spun`: „ Dac` nucumva o preferi pe Pepper \n locul meu“, dar el interveni cublânde]e:

OCHI DE {ARPE 129

– Scumpa mea, situa]ia \ntre noi este aceea[i dintotdeau-na. Trebuie doar s` ai pu]in` r`bdare.

– Pân` când \]i termini tu de „ \mblânzit“ mama?– Dac` a[a vrei tu s-o iei...– Nu o iau eu \n nici un fel. A[a sus]ii tu.Nicky izbucni \n râs. O trase din nou lâng` el [i re\ncepu s`

danseze.– E[ti tot atât de frumoas` când te \nfurii, Harry! Nu cred

c` a[ putea tr`i f`r` tine. Chiar nu cred.Dar lui Harriet nu-i trecea mânia. St`tea crispat` \n bra]ele

lui Nicky, f`r` s` scoat` un cuvânt. Nu dup` mult timp, elrelu` discu]ia:

– M` \nnebune[te când te v`d jucându-te de-a [oarecele [ipisica cu Jeremy. Tu e[ti a mea. N-o s` fugi cu el \ntr-unmoment de furie, nu-i a[a? Pentru c`, scumpo, eu m` str`du-iesc din r`sputeri cu mama. {i-]i promit c` o s`-i \ngenunchez\ndârjirea. O s` se rezolve totul, sunt sigur. Absolut sigur.

Harriet nu era atât de sigur`, dar nu mai continu` discu]ia. Maidegrab` ar fi convins-o c` \nc` mai are inten]ii serioase dac` ar fidecis s` se scuture de tutela mamei lui [i s-ar fi descurcat singur.

Nu era deloc fericit`. |n acea sear`, pentru prima dat`,recunoscu acest lucru fa]` de ea \ns`[i. Dac` ea [i Nicky [i-arfi putut rezolva singuri problemele, ar fi fost cu totul altceva.A cui era vina c` nu mai r`mâneau [i ei o secund` singuri? Alui Jeremy? Sau Nicky era acela care o tot invita pe Pepper,c`ci, evident, se sim]ea foarte bine \n compania ei, o persoan`atât de plin` de via]`? Harriet nu mai [tia ce s` cread`...

|l \ntâlni pe Finn a doua zi dup`-amiaz` când el trecu pe laWarriwillah pentru a-i aduce pe Helen [i pe tat`l ei cu ma[ina,la biserica din Tallawong.

Ea era pe verand`, a[teptându-l pe Jeremy, [i pân` când el vaap`rea, Graham, care era [oferul ma[inii \n care avea s` urcemama lui [i cele dou` domni[oare de onoare, \i ]inuse companie.

130 PATRICIA NANN

Harriet z`rise ma[ina lui Finn traversând zona ]arcurilor.Ceva o f`cu s` fug` [i s` se ascund`... Dur` parc` o eternitate– o crud` eternitate – pân` când ap`ru [i el... Dar ea r`maseacolo, urm`rindu-i ma[ina apropiindu-se, urm`rindu-l apoidându-se jos [i \naintând spre ea, cu capul sus, cu fa]a bron-zat`, luminat` de razele soarelui. Inima \ncepu s`-i bat`nebune[te pe m`sur` ce el se apropia, atât de chipe[ \n cos-tumul lui gri [i c`ma[` imaculat`.

Când arunc` sc`rile, el \i zâmbi [i ea sim]i cum se tope[te.Pentru o frac]iune de secund` avu impresia c` nu o mai ]inpicioarele, c` se pr`bu[e[te pur [i simplu. Era de-a dreptul[ocat` de intensitatea acestui sentiment pe care-l \ncerca - era[ocat` [i-i era ru[ine.

– Bun`, Harriet! Gata de plecare? Ar`]i, dac`-mi permi]i s`spun, adorabil ast`zi, \n aceast` rochie roz cu alb. Te prindede minune. Din ce...?

Atinse u[or materialul, iar Harriet f`cu un pas \napoi.– Bumbac elve]ian, r`spunse ea. Mi-am f`cut-o singur`.– Oh!? Am auzit de la mama c` e[ti foarte \ndemânatic`

atunci când este vorba de croitorie... Nicky n-a ajuns \nc`?Harriet sim]i dureros cum \i urc` sângele \n obraji. Iat`-l c`

vine, subtilul, dar chinuitorul interogatoriu. N-ar mai fi supor-tat a[a ceva. Spuse r`gu[it:

– Nicky nu vine. Ar fi fost de prisos s` bat` atâta drum pân`aici ca s` se \ntoarc` de unde a venit. {i cu ma[ina mamei lui.

– Bine\n]eles, aprob` Finn. Acei ochi gri-alb`strui care-ibântuiau visele o cercetau p`trunz`tor. Merge totul conformplanului? E[ti fericit`?

Harriet d`du afirmativ din cap. Sub nici o form` n-ar firecunoscut \n fa]a lui Finn c` nu mergea nimic conformplanului, c` ea era departe de a fi fericit`. Ce-ar mai fi râs elatunci de „ seriozitatea“ ei! Cum ar mai pica ea drept fraier` \nfa]a lui! Undeva \n adâncul sufletului \nc` se mai \nfiora la

OCHI DE {ARPE 131

amintirea ultimei lor \ntâlniri - a acelor momente din preajmacascadei; vuietul sângelui curgându-i prin vine ca un ecou alc`derii de ape, o f`cea s` se cutremure... ochii ei pierdu]i \nintensitatea privirii lui... s`rutul acela, un s`rut cum nu maiprimise niciodat`... Brusc, \[i d`du \nspìmântat` seama c` \lprivea paralizat`... F`cu un efort s` vorbeasc`.

– Totul e minunat, acum c` Nicky s-a \ntors, acum c` sun-tem din nou \mpreun`.

– Nici c` m-a[ bucura mai mult! spuse Finn. |ncle[tase dindin]i. O salut` scurt, din cap, [i se \ntoarse intrând \n cas`, darse opri [i privi \napoi. Tu cu cine mergi \n ora[?

– Cu Jeremy.– Cu Jeremy, repet` el, ca un ecou ce tulbur` lini[tea sufle-

tului lui Harriet. A[tept` ca el s` intre \n cas`, apoi se l`s` s` cad` pe primul

scaun ce-i ie[ise \n cale, \ncercând s`-[i domoleasc` b`tìlef`r` astâmp`r ale inimii...

** *

Fu o nunt` superb`. Slujba se desf`[ur` \ntr-o bisericu]`din afara ora[ului. Ferestrele cu vitralii din spatele altaruluil`sau s` se vad` albastrul râului, cenu[iul muntelui [i azuriulcerului. |n timp ce Helen, o mireas` cople[itor de elegant`,p`[ea spre altar la bra]ul tat`lui sù, Tom o a[tepta, privind-ocu atâta dragoste, \ncât pe Harriet o emo]ion` pân` la lacrimi.„ A[a va fi [i la nunta mea cu Nicky?“ se \ntreba. „ A[a m` vaprivi [i el pe mine?“ |i arunc` o privire scurt`, dar el era cuochii la mireas`, sau poate la una dintre domni[oarele deonoare care veneau pe urmele miresei \n rochiile lor lungi,albastre; Andrea, \nalt` [i zvelt`, iar Pepper cu p`rul ei \nfl`c`ri [i cu mijlocu-i de zân`.

132 PATRICIA NANN

|n timpul slujbei, câteva fire de nori traversar` senin`tateacerului pe deasupra culmilor neatinse, cufundate ast`zi \ntr-unalbastru-vioriu de toat` splendoarea.

Când Tom [i Helen p`[ir` spre sacristie pentru a semna \nregistru, un fotograf cu aspect de spiridu[, \mbr`cat \ntr-uncostum purpuriu, se gr`bi s` foloseasc` aparatul de fotografiat[i bli]ul gata preg`tite... Trei porumbei roz cu gri zburau cu\ncetinitorul parc` prin fa]a uneia dintre ferestre... Finn se\ntoarse pe c`lcâie, cu fa]a la Harriet... un schimb de priviriadânci... |n acel moment, Harriet realiz` limpede ca luminazilei c` acesta era singurul b`rbat pe care-l dorea s-o a[tepte \nfa]a altarului.

{i totu[i acea privire nu avusese o semnifica]ie aparte. Era\nc`rcat` poate cu solemnitatea [i ging`[ia momentului.

Dup` ceremonie, \n timp ce toat` lumea z`bovea \n fa]abisericii râzând, p`l`vr`gind, \mbr`]i[ând mireasa sau unii peal]ii, Richard Gilcrist intr` scurt \n vorb` cu Harriet, salutându-l \ntreac`t pe Nicky printr-o \nclinare rece a capului. Finn [i Jeremydiscutau cu câteva rude Gilcrist... Nicky se pierdu \n mul]ime, iarHarriet \l z`ri luând-o pe Pepper de bra] [i zâmbindu-i. Corinne,ap`rut` ca din senin lâng` Harriet, nu sc`p` ocazia:

– Frumos, nu? Prima mea nunt` nu prea sufer` compara]iecu asta, din p`cate. Nu-i nimic, data viitoare, aleg [i eu bise-ricu]a asta. O s` v`d ce zice [i Finn.

Ame]it`, Harriet se gândi:„ Probabil c` nu-s \n toate min]ile de m` tot gândesc la Finn

\n felul `sta“. Decise c` nu avea s` se mai repete.Urm` o recep]ie ca de vis.Oaspe]ii mi[unau degajat prin toat` cas` [i pe verande.

Harriet se sim]ea pierdut` printre atâ]ia oameni care p`reau s`se cunoasc` \ntre ei, sau cel pu]in [tiau unul despre altul dindiverse surse. Despre ea mai toat` lumea presupunea c` ar fio prieten` de la [coal` de-a lui Helen. Harriet Leeson nu era

OCHI DE {ARPE 133

nimic pentru nimeni, nimeni nu-i purta \n vreun fel de grij`.Finn, reflecta ea, nu se mai sim]ea responsabil. Ea nu mai eradomeniul lui [i abia dac`-l mai vedea. Pe doamna Jamieson n-ointeresa deloc persoana ei ca s`-[i bat` capul cu ea, iar Nickyo p`r`sea frecvent.

Dar Jeremy era acolo, mereu acolo, pe aproape.Dup` ce tortul a fost tìat – era un tort splendid, cu trei

etaje, spectaculos decorat cu ni[te flori de zah`r superbe – [idup` ce \nchinar` \n cinstea mirilor, când chiar [i Jeremydisp`ruse pentru câteva minute, o doamn` corpolent`\mbr`cat` \n m`tase bleumarin \i murmur` lui Harriet la ure-che cum c` auzise zvonuri c` Pepper Gilcrist avea s`-[i anun]elogodna cu Nicky Jamieson! Nu era extraordinar? Asta dac` eraadev`rat, bine\n]eles.

– El va primi un post \n afacerea familiei, asta este de lasine \n]eles, [i, dac` m` \ntrebi pe mine, i-ar prinde binemamei lui. |i zâmba a „ [tiu eu ce spun“ lui Harriet.

Harriet sc`p` cu chiu-cu vai de ea. Bine\n]eles c` nu eraadev`rat! Cu doar o sear` \n urm`, Nicky o asigurase c` va\ngenunchea \ndârjirea mamei lui. Dar dac` nu reu[ise decâts-o \nt`râte mai rù? {i ea \l refuzase categoric? Harriet se\ntreba de unde putea s` fi pornit un asemenea zvon. |i trecuprin minte c` poate doamna Jamieson \ns`[i \l lansase.

|l cùt` pe Nicky din priviri [i-l g`si \n sfâr[it la cel`laltcap`t al sufrageriei, vorbind cu Linette [i Graham [i... Pepper.

Se \ntoarse pe verand`. Privea \n gol \n \ntunericul gr`dinii.Ultima dâr` de lumin` se stingea pe cer [i câteva stelu]e argin-tii \ncepeau s`-[i trimit` razele palide. Era momentul trist,nostalgic al zilei, se gândea ea. O f`cea s`-[i aminteasc` decas`, de tat`l ei [i de cele dou` surori mai mici. Ce fericit` eracând erau cu to]ii \mpreun`! De unde lacrimile din ochii ei [inodul ce i se pusese \n gât... Cu pu]in efort, \[i reveni. |ncurând, to]i musafirii aveau s` se \ngr`m`deasc` pe teras`

134 PATRICIA NANN

pentru a vedea mirele [i mireasa plecând. Richard \i ducea cuma[ina la Coonama, de unde urmau s` ia avionul pân` laSydney [i apoi spre Noua Zeeland` pentru luna de miere.

„ {i eu acum ce m` fac?“, se \ntreb` Harriet, „ acum c` s-a dus[i nunta [i nu mai exist` nimic care s` justifice prezen]a mea laWarriwillah?“ Un sentiment teribil de nelini[te puse st`pânirepe ea. Parc` nu mai putea a[tepta nici un minut \n plusrezolvarea acestei dileme - c`ci se afla \n dilem`. Dac` Nicky nuavea de gând s-o ia la Tallawong, atunci cel mai bun lucru pecare-l putea face era s` plece ne\ntârziat. Poate atunci avea [i els` \ntreprind` ceva \n leg`tur` cu rela]ia lor. {i dac` el nu vaface nimic? Oare ar fi distrus` dac` nu l-ar mai vedea niciodat`?

Nu [tia. Pur [i simplu nu [tia.Când Helen [i Tom plecar` \n sfâr[it, cu ur`rile tuturor de

bine, Harriet c`ut` s` urce la ea \n camer` pentru câtevaminute de r`gaz. Nu dup` mult timp, se auzi o b`taie \n u[` [iPepper intr`. Era aproape dr`gu]` \n rochia ei lung` [i albas-tr` de domni[oar` de onoare, ro[ie \n obraji de emo]ie, dar \nparte [i de [ampanie. |i zâmbi rezervat lui Harriet [i \ncepuf`r` nici un fel de introducere:

– Te-am v`zut furi[ându-te singur` afar` din salon. E[tisup`rat` pe mine?

Harriet clipi nedumerit`.– De ce a[ fi?– Nu \n]eleg, spuse Pepper cu ceva ce sem`na a rânjet; se

a[ez` la capul patului [i-[i \ncruci[` gleznele. Tu chiar nu [tii?– N-am nici cea mai vag` idee despre ce vorbe[ti, o asigur`

Harriet. Inima i se f`cuse cât un purice.– Chiar n-ai observat c` fac tot ce-mi st` \n putin]` ca s`-]i

suflu logodnicul?Harriet r`mase [ocat`. Nu scoase decât un „ Oh!“ uluit, dar

nu mai [tiu ce s` spun` \n continuare.Pepper oft` u[urat`.

OCHI DE {ARPE 135

– Ei, bine c` mi-am luat [i asta de pe suflet. |mi pare rù,e[ti o fat` de treab`, dar eu sunt nebun` dup` Nicky de ani dezile... \nc` de când eram la [coal`.

– Poftim? Dar toat` lumea spunea...– C` nu ne putem suferi unul pe altul? {tiu. Eu eram atunci

prea neatr`g`toare pentru unul ca Nicky, c`ruia i se aprindeau\ntotdeauna c`lcâiele dup` fete dr`gu]e. Recunosc, nici acumnu sunt mai breaz`, dar cel pu]in sunt con[tient` de alte atu-uri pe care le de]in... R`zboiala aia era un fel de stratagem` deap`rare a mea. Dac` Nicky m` ignora, atunci mie \mi era maiu[or, c`ci \l puteam dispre]ui. Nu g`seam prea maremul]umire sufleteasc` \n asta, dar cel pu]in puteam s` consi-der c` exist` o rela]ie \ntre noi, indiferent de ce natur` eraaceasta. {i a[a s-a scris povestea.

– |n]eleg, spuse Harriet r`spicat... Deci, \n excursia aceeaai reu[it s` \ngenunchezi...

– Indiferen]a lui Nicky, complet` Pepper. Exact. Ne-am dis-trat de minune! Bine\n]eles, eu am fost cea care a pus totul lacale. Nu ]i-a spus Helen c` la sugestia mea l-a rugat pe Nickys` fac` schimb de locuri? Dac` a[ fi [tiut, poate n-a[ fi fost atâtde nemiloas`... Se ridic` [i o privi pe Harriet \n ochi. O ultim`m`rturie: nu m` \ntorc cu familia mea acas`, la Griffith, mâine.M` mut la Tallawong, la motel. M-am gândit c` ar trebui s`-]ispun... A[tept` un moment, dar Harriet nu scoase nici uncuvânt. E[ti o fiin]` \ncânt`toare, continu` ea sec, [i pentruNicky este ceva, dar am [i eu avantajul meu: sunt o Gilcrist.

– Probabil ai dreptate, \ndrug` Harriet [ovìnd. Era de-a drep-tul prostesc ceea ce spusese, dar altceva nu-i venise \n minte.

– M` bucur c` nu m-ai f`cut buc`]i, \ncheie Pepper. Suntchiar pu]in surprins`. Se \ndrept` spre u[`. Pe curând!

– Pe curând! repet` Hariet automat. Un gând nu-i d`deapace: Nicky \i spusese asear` c` nu poate trì f`r` ea. Se cam\ntreba dac` \ntr-adev`r a[a era...

136 PATRICIA NANN

Când ea p`r`si lini[tea dormitorului, ultimii nunta[i ple-cau. Jeremy ap`ru de nic`ieri [i o lu` de bra].

– Pe unde ai umblat, englezoaico? Toat` lumea te caut`.Harriet nu \ntreb` pe cine includea acest „ toat` lumea“; \i

era recunosc`toare lui Jeremy pentru c`ldura [i voio[ia cucare o \nconjura. Ie[ir` \mpreun` pe verand`. Se uitau absen]ila ma[inile de pe alee. Harriet recunoscu ma[ina doamneiJamieson. Ea [i Sandy erau deja pe bancheta din spate, iar \nfa]`, de[i \nv`luit` \n penumbr`, Harriet deslu[i figura luiPepper Gilcrist. Tremur` u[or, iar bra]ul lui Jeremy se \ncol`ciprotector \n jurul umerilor ei, tocmai când Nicky ie[ea cu pa[imari pe verand`.

– Ah, aici erai, Harriet! Te-am c`utat peste tot. Se uit` urâtla Jeremy, apoi, apropiindu-se, o lu` \n bra]e [i o s`rut` zgo-motos. O duc pe mama acas` acum, dar ne vom vedea mâine.Te sun diminea]`. Ce zi, nu? Minunat`!

Nu spuse nici un cuvânt despre Pepper. Harriet \l urm`ricu privirea cum coboar` sc`rile [i se \ndreapt` spre ma[in`.

Jeremy remarc` cu voio[ie:– Un lucru e sigur, englezoaico - n-o s` scapi din ghearele

lui Nicky atâta timp cât el are un cuvânt de spus.Ea abia dac`-l auzi, c`ci Finn, urând noapte bun` la toat`

lumea, o conducea pe Corinne la ma[in` pentru a o duceacas`.

Un junghi dureros str`punse inima lui Harriet.

OCHI DE {ARPE 137

Capitolul 11

Cum deschise ochii a doua zi diminea]`, Harriet \[i d`duseama c` avea s` fie \ngrozitor de cald. Plutea ceva amenin]`tor\n aer, de[i era ceva probabil de natur` psihologic`.

Era ferm hot`rât` s` aib` o discu]ie l`muritoare cu Nicky,iar când sun` cu planuri – oare ale cui, ale lui Pepper? – depicnic [i de plimbare prin mun]i, hot`rârea ei se consolida: „Pân` aici“ \[i spuse. „ Nicky trebuie s`-[i revizuiasc` priorit`]ileast`zi. Gata cu z`bovitul `sta \n expectativ`“. Linette [iGraham veneau [i ei, \i spuse Nicky – [i Jeremy, bine\n]eles –[i fiecare aducea mâncare.

– Vezi [i tu ce po]i s` \ncrope[ti, Harry. Plec`m cam \n jurde ora unsprezece.

Harriet se duse la buc`t`rie s` vad` ce poate s` „ \ncro-peasc`“. O umezeal` ap`s`toare domnea de-a lungul verande-lor [i \n buc`t`rie era o z`pu[eal`!...

– Crezi c` pe o astfel de vreme esta indicat s` r`t`ce[ti prinmun]i? o \ntreb` \ngrijorat` doamna Fairhill. Mai bine merge]ipe lac. I-a sun`-l pe Finn, s` vezi el ce p`rere are; cunoa[tesemnele ploii mai bine decât oricare dintre noi.

giannijollys

Dar Harriet, luând ni[te friptur` rece de curcan [i ni[te[unc` care r`m`sese de la nunt`, nici nu se gândea s`-iurmeze sfatul. Era destul de preocupat` cu hot`rârea asta, aunei confrunt`ri, pe care o luase. Ast`zi Nicky ori avea s-ocear` oficial de so]ie – deschis, direct [i necondi]ionat – oriavea s-o rup` definitiv cu rela]ia lor. Oricum, indiferent dealternativ`, ea, foarte curând, urma s` p`r`seasc` Warriwillah[i Tallawongul pentru totdeauna. {i Finn... Gândul la Finn [iCorinne f`când planuri de nunt` \n bisericu]a aia frumoas` depe malul râului o durea insuportabil. |n adâncul sufletului ei,[tia c` de n-ar fi fost Finn, s-ar fi luptat cu mai mult` \nsufle]irepentru Nicky. Dar Finn \i era ei interzis. {i ea \l iubise cuadev`rat pe Nicky – poate c`-l mai iubea, iat` un gând de carese ag`]a cu \ndârjire. Poate c` totul o s` se rezolve...

|n timp ce Harriet punea pachetul cu mâncare \ntr-unco[ule], doamna Fairhill se apropie [i-i spuse:

– Harriet, nu ]i-am mul]umit cum se cuvine pentru ajutorulpe care ni l-ai dat cu atâta generozitate. Nu prea solicit`m a[aceva oaspe]ilor no[tri, chiar dac` avem o nunt` \n perspectiv`.A[ vrea s` [tii c` mi-a f`cut mare pl`cere prezen]a ta [i e[tibinevenit` s` r`mâi oricât [i s` vii oricând vrei.

– Mul]umesc, doamn` Fairhill. {i eu m-am sim]itnemaipomenit de bine aici, r`spunse Harriet. Era profundmi[cat`. Familia Fairhill fusese pentru ea o a doua familie.

Nu dup` mult timp, urc` \n ma[in` al`turi de Graham [iJeremy; se \ntâlnir` cu ceilal]i trei pe {oseaua Alpin`. Linettetrecu \n ma[ina lui Graham, iar Nicky insist` ca Harriet [iJeremy s` mearg` cu el [i Pepper - a[a c` luar` loc pe banchetadin spate, [i pornir` \n sus, spre munte. L`sar` ma[inile \ntr-opoieni]` pe marginea [oselei [i, cu co[ule]ele de picnic \nmân`, o luar` la pas spre p`[uni. Era o \ncercare „ fierbinte“cu soarele care dogorea deasupra lor, dar Harriet se str`duias` r`mân` cu gândul la vârf. Acolo cu siguran]` avea s` fie

OCHI DE {ARPE 139

r`coare. {tia c` n-ar vrea s` p`r`seasc` acest ]inut muntosminunat, cu lacurile [i râurile lui cristaline, nu voia s` sedespart` de to]i ace[ti prieteni pe care [i-i f`cuse, [i s-o ia dinnou de la cap`t, undeva aiurea. O luase deja de dou` ori pân`acum, de când tat`l ei se rec`s`torise. O a treia oar` ar fi fostgreu de \ndurat.

To]i [ase urcar` din greu spre vârf prin p`durea de frasini,printre tufi[uri dese, de-a lungul lumini[urilor, pân` ajunser`pe o culme deschis`. Sus, pe cerul azuriu, \ngr`m`diri pufoasede nori – cocolo[i de vat`, cum \i numea Graham – pluteauginga[i [i adorabili. Era o atmosfer` fierbinte [i \n`bu[itoare [ito]i gâfâiau pu]in.

R`t`cir` la \ntâmplare pân` d`dur` peste un loc umbros,sub un col] de stânc` ros de vreme [i acoperit cu licheni.Acolo se pr`bu[ir` to]i epuiza]i... Co[urile de picnic fur`deschise. Dup` mas`, relaxare, flec`reli vesele. Dar Harriet nuprea avea astâmp`r. |ncepea s` cread` c` nu va mai g`si nicio-dat` prilejul s` vorbeasc` cu Nicky \ntre patru ochi, s`-i pun`\n vedere c` trebuia s` ia o decizie.

B`ie]ii o tachinau pe Linette pentru toate „ necazurile“ [i\ncerc`rile dificile la care trebuia s` se a[tepte de la primulsemestru de facultate [i pentru toat` truda care o a[tepta.Avea s` locuiasc` \n campusul colegiului de fete pe care-l vaurma.

– Groaznic! o ironiz` Jeremy. |]i spun eu ce, Lin, dac` tesaturi [i englezoaica aici de fa]` nu va ocupa locul pân` atunci,\]i ofer un pat \n apartamentul nostru.

– Nu-]i face griji, interveni prompt Graham, lui Lin \i va fimai bine la facultate decât cu ga[ca voastr`, asta-i sigur.

Nicky care se tol`nise pe iarb` \ntre Pepper [i Harriet, seridic` \ntr-un cot [i i se adres` p`rinte[te lui Harriet:

– Ce ai de spus \n ap`rarea ta, englezoaico ? Ce-i t`r`[eniaasta cu mutatul la Jeremy?

140 PATRICIA NANN

Harriet d`du u[or din cap, cu un \nceput de zâmbet \ncol]ul gurii.

– Nimic. Doar o idee de-a lui, dac` n-o s` am unde s`stau...

Ochii lui c`prui sclipeau mali]ios.– {i te tenteaz` \n vreun fel?Harriet r`spunse aspru:– Nu m` tenteaz`, indiferent ce vrea asta s` \nsemne la

tine. Dar este o solu]ie \n caz c` voi avea vreodat` nevoie deun refugiu.

– Refugiu? Ce mai descriere pentru un apartament de doibani la periferie, gemând de studen]i z`natici!

Comentariul lui se rezumase la asta, dar o \n]epase peHarriet. |ns` Pepper era atât de aproape \ncât ea nu puteaavea acum preten]ia unei discu]ii \n contradictoriu cu el.Evident, lui Nicky nu-i trecuse prin cap s` caute s` ob]in` câte-va minute singur cu Harriet.

Cât timp ei \[i v`zuser` de picnic, norii negri se adunaser`unul câte unul, iar acum p`reau s` nu prevesteasc` nimic bun.Nori \nc`rca]i, cenu[ii, ce nu se ar`tau prea prieteno[i...Observând activitatea de pe bolta cereasc`, Graham remarc`:

– Se las` cu furtun`. Se simte plutind \n v`zduh. Am facemai bine s` strângem [i s` ridic`m ancora.

– Poftim? S` ne scurt`m atât de drastic expedi]ia minunat`?s`ri Pepper indignat`. Pe mine nu m` \nsp`imânt` ideea de am` uda pu]in. Chiar mi-ar prinde bine, mi-e atât de cald!

|[i \nvârtea ochelarii de soare pe un deget [i-l privea\ntreb`tor pe Nicky. Harriet se gândea c`, de fapt, nu ar`tadeloc „ \ncins`“ – foarte elegant` \n pantalonii ei albi, cunici o urm` de p`mânt sau iarb` pe ei [i cu bluzi]a sub]iric`de culoarea piersicii. P`rul \i str`lucea \n reflexe ro[cate [iaurii \n lumina soarelui, care emana acum o bizar`\nc`rc`tur` electrizant`.

OCHI DE {ARPE 141

– S` ne \ntoarcem acum, Nicky, continu` ea, ar \nsemna s`ne dovedim atât de frico[i... Gânde[te-te prin câte am trecut\mpreun` \n Afganistan! S` urc`m pân` sus, \n vârf, vreau s`fac ni[te poze.

– Acas`, insist` Graham cu \nc`p`]ânare. Lu` \n mânùnul dintre co[ule]ele de picnic [i o ajut` pe Linette s` seridice \n picioare. Ea, cel pu]in, se mul]umea cu propunerealui.

Jeremy arunc` o privire peste um`r.– S` coborâm spre sud, spre p`[uni, propuse el. Exist`

pe[teri \n zon`. Cine [tie cum evolueaz` vremea? Acolo amputea fi la ad`post dac` ne prinde vreo furtun`, ceva. Amputea s` \ncerc`m chiar s` ajungem la Finn.

– Vorbe[te \n numele tù, replic` Nicky, ridicând ironic dinsprâncene. Eu personal nu m-a[ putea orienta.

– Este mult prea departe pentru fete; Graham era celpractic. Ar putea fi chiar riscant dac` nu cuno[ti drumul.Orcine se poate r`t`ci \n mun]ii `[tia. Haide, trup`,gândi]i-v` [i voi pu]in! Cel mai \n]elept lucru ar fi s-o lu`mspre cas`.

– Cine vrea s` fie \n]elept la ora asta? sun` provocarea luiPepper.

Graham mormì ceva cum c` ea era un „ caz incurabil“.Ridic` [i cel`lalt co[ de picnic.

– Ei, hot`râ]i-v`! Noi plec`m. Hai, Lin!El [i Linette pornir` \n jos, pe c`rarea pe care veniser`, f`r`

s` mai priveasc` \napoi.– S` veni]i s` ne lua]i de la Finn! strig` Jeremy dup` ei,

u[or \n derâdere.Harriet chiar crezuse c` aveau [i ei s` urmeze exemplul

celor doi, bomb`nind poate, dar con[tien]i de adev`rulspuselor lui Graham. Dar \[i d`du repede seama c` nu va fichiar a[a. Pepper era ferm hot`rât`, [i Dumnezeu [tie de ce,

142 PATRICIA NANN

dar Jeremy se men]inea cu \nc`p`]ânare pe pozi]ii. {i cu astar`mâneau doar Harriet [i Nicky dar acum, \n loc ca ea s`propun` s` urmeze to]i exemplul celorlal]i, lui Harriet \i venideodat` alt` idee.

Nu era `sta prilejul pe care-l a[tepta?... momentul \n careNicky trebuia s` decid`?

|l privi dur, cu ochii sclipindu-i.– Hai s` ne urc`m mai sus de atât. N-am face decât s` ie[im

\naintea furtunii. S-o lu`m \n jos de-a lungul p`[unilor, cum asugerat Jeremy.

– La Finn? \ntreb` Nicky sceptic.Harriet nu vedea cum ar fi putut ajunge pân` la Finn, toc-

mai asta era ideea.– Ei bine, nu trebuie s` ajungem chiar atât de departe.Pepper a[tepta \n t`cere, cu ochii ei verzi, inteligen]i, la

pând`, cu obrajii ro[ii de z`pu[eal`. Harriet era convins` c`Pepper cuno[tea motivul acestei confrunt`ri dintre ea [iNicky. B`nuia chiar c` [i el \l ghicise, cel pu]in \n parte, [i seprinsese cam cum st`teau lucrurile.

„ Alege“, spuneau de fapt cuvintele ei. „ Alege, Nicky, odat` pentru totdeauna! Eu sau Pepper?“

Trecur` treizeci de secunde bune pân` ce Nicky s` sedecid`. |n acea jum`tate de minut, ochii lui se plimbar` de pefa]a lui Harriet, \n jos, de-a lungul trupului ei zvelt... apoir`spunse, [ov`itor...

– Eu sunt pentru... of... vârf.„ A[a!“ gândi Harriet. Foarte bine! Acum [tim cum st`m.

Era deopotriv` entuziasmat` [i u[urat`, de[i i se d`duse unfel de sentin]`. Asta \nsemna „ adio,Tallawong!“. |i zâmbi luiNicky.

– Atunci, aici ne desp`r]im.Ochii lui se mic[orar` [i, spre surprinderea ei, replic`

t`r`g`nat:

OCHI DE {ARPE 143

– Ei, haide, Harriet, nu vrei [i tu s` urci pân` \n vârf?– Eu m-am hot`rât, spuse Harriet. Acum depinde numai de tine.Pepper, care nu se sfii s` profite de ocazie, \ntreb` cu veselie:– Bine, atunci unde ne \ntâlnim?– Poate jos, la ma[in`, \i r`spunse Jeremy. Dac` nu, veni]i

s` ne lua]i de la Finn.Nicky p`rea nedumerit [i \mbufnat. Dar el la ce naiba se

a[teptase? Chiar crezuse c` le putea p`stra pe amândou` lainfinit?

– Nu e[ti \n toate min]ile! spuse el ]âfnos. Habar n-ai cefaci.

– Ah, da, ba da, r`spunse Harriet \n locul lui Jeremy, darad`ug` superficial: O s` ne descurc`m noi. Am o destul declar` idee cum se ajunge la Finn. Dac` Harriet nu se va sim]i\n stare s` ajung` pân` acolo, ne \ntoarcem. Nu v` face]i grijipentru noi.

– L`sa]i-o balt` [i veni]i cu noi!– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Nicky! Ajunsese s`-l

irite pe Jeremy. Nu mai \ncerca s` impui tuturor punctul t`ude vedere. Ce-ar fi s` v` r`zgândi]i [i s` veni]i cu noi?

– Pepper vrea s` fac` poze, se \nc`p`]ân` Nicky; \nc` p`reasup`rat. Haide, Harriet!

Lui Harriet \i venea s` râd`. Nicky le voia pe toate dup`cum avea el chef. {tia c` pân` la urm` o va alege pe Pepper,dar pentru moment nu vroia s` fie ea cea care s` dicteze când[i cum va face el aceast` alegere, cea care „ s`-i dea luipapucii“. Nu vroia ca ea s` plece cu Jeremy. Pentru Harrietaceast` „ desp`r]ire“ \nsemna desp`r]irea drumurilor lor petoate planurile. Sub impulsul momentului spuse:

– Succes, Pepper!Pepper zâmbi u[or.– O s`-mi fie bine!Va avea grij` s`-i fie, Harriet era convins` de asta. A[a c`

144 PATRICIA NANN

Nicky [i Pepper o luar` \n sus, spre culmile stâncoase ce seprofilau de un purpuriu \ntunecat peste v`lul de nori ce se\ndesa atât de bizar, iar Harriet [i Jeremy \n josul pantelor,spre zona \mp`durit`.

– Nu-s normali, remarc` Jeremy; p`rea \ns` satisf`cut. Dac`noi o s` avem parte de vreme proast`, ei o s` nimereasc` toc-mai \n inima furtunii, acolo sus.

– Poate ar trebui s` ne \ntoarcem la ma[in`, suger` Harriet.– Nu noi! Noi nu avem de ce ne teme, insist` Jeremy. Am

b`tut drumul `sta nu doar o dat`, [i eu sunt ca un cal demunte, nu mai uit niciodat`. Este o colib` undeva la poalelep`durii. Dac` se las` cu furtun`, ne putem ad`posti acolo.

|[i f`cuse un fel de toiag dintr-o ramur` \n form` de furc`,zdrav`n`, de la un eucalipt uscat, [i acum o mânuia \ntr-omanier` foarte „ b`rb`teasc`“ pentru a-[i croi drum pe c`r`rile\ncâlcite ale muntelui.

Coborâser` printre pâlcuri superbe de eucalip]i de z`pad`;\n curând intrau \n p`durea de frasini. Jeremy p`rea foartesigur pe el, a[a c` nu dup` mult timp se spulberar` [i\ndoielile lui Harriet. El chiar [tia drumul. Ea arunc` o privire\napoi, cât cerul pe deasupra culmilor \nc` se mai vedea,sperând ca norii aceia \ntuneca]i s` nu coboare.

Nu trecu mult timp [i se afundar` atât de adânc \n p`dure,\ncât nu se mai vedea cerul.

Jeremy deschidea \n t`cere, f`r` [ov`ire drumul, iar Harriet\l urma \ncrez`toare. Era ceva sinistru, \nfrico[`tor [i teribil desinguratic la p`[unile acestea \mp`durite, [i fu o adev`rat`u[urare s` ajung` la coliba de care pomenise Jeremy. Aveapere]ii din lemn de frasin, acoperi[ul din scoar]` uscat` decopac, cu un horn care ar`ta cât se poate de zdrav`n.

Nu departe de colib`, d`dur` de urma unui drumeag \ntoat` regula, n`p`dit de verdea]`, dar vizibil un drumeagb`t`torit.

OCHI DE {ARPE 145

– Vezi? o dojeni Jeremy. {i tu credeai c` eu habar n-am\ncotro merg, nu-i a[a? Cu ani \n urm`, cirezile de laBimbimbie urcau aici vara, la p`scut pe paji[tile de dincolode linia z`pezilor... Le ar`t`m noi lor, tuturor, nu, engle-zoaico?

Mergeau cu \ncredere, tot \nainte. Nici nu se punea pro-blema \ntoarcerii. Aveau s` se \ntâlneasc` cu ceilal]i la Finn.

Dar \ncet-\ncet, mi[ele[te parc`, norii tot coborau. Din ce\n ce mai jos, \ncol`cindu-se printre coturile de stânc`,alunecând de-a lungul povârni[ului, printre copaci... Deodat`Harriet deveni con[tient` de suflul rece al vântului, de faptulc` \ncepuse s` tremure. Fierbin]eala de peste zi se risipise caprin farmec.

Privi \n sus, dar nu v`zu decât cea]a albicioas` ce \nghi]isevârfurile copacilor. {i Jeremy observase aceste schimb`ribru[te ale vremii. A[tept` ca Harriet s` trag` pe ea puloverulpe care-l avea \n rucsacul ei. |i zâmbi \ncurajator.

– M`car n-o s` fie furtun`. Nu-i decât cea]`, ca la munte.Acum, c` am g`sit drumul, o s` ie[im cu u[urin]` din v`lul `stade negur`. Nici o problem`! Ajungem acas` teferi, nev`t`ma]i[i usca]i, cât ai zice pe[te.

Gr`bir` pasul, Harriet sperând ca el s` aib` dreptate.– M` \ntreb pe unde or fi ceilal]i.– Trebuie s` fie [i ei \n coborâre, spre [osea, presupuse

Jeremy. Probabil \ntrecându-se cu cea]a ca [i noi.– Ei nu mai au mult de mers, reflect` Harriet.Dup` asta nu mai vorbir`. |[i p`strar` for]ele penrtu a

str`bate distan]a ce o aveau de parcurs cât mai repede cuputin]`.

Dar curând, devenise evident c` cea]a câ[tiga „ \ntrecerea“,\i prinsese din urm`, apoi \i \nv`luise \n totalitate, iar acumpusese st`pânire pe tot ce-i \nconjura. Suflul ei de ghea]`trimitea fiori reci pân` [i prin pulov`rul de lân` al lui Harriet.

146 PATRICIA NANN

Graba lor se transforma \n pruden]`, c`ci se trezir` \n mijloculunei imensit`]i albe [i dense ce-i acoperea parc` amenin]`tor.Harriet \ncepu s`-[i doreasc` s` nu fi continuat drumul, a[a ,de unii singuri. Ideea ei de a isca o confruntare [i a for]aluarea unei decizii fusese o idee idioat`. Nu era decât vina ei.

|l ]inea pe Jeremy de mân`; \naintau \nc` cu \nc`p`]ânare.Nu avea nici un drept s` se plâng`.

Apoi, undeva, cumva, pierduser` drumul. Erau prea mul]icopaci prin jur, umbrele lor \n`bu[indu-i derutant din toatep`r]ile. Harriet privi \n sus spre vârfurile lor ce se dizolvau \ncea]`... se cutremur` de spaim`.

– Ne-am r`t`cit, nu-i a[a?– Poate c` da, r`spunse Jeremy care se oprise din mers.

Poate c` nu. |i zâmbi voios. S-o lu`m de-a lungul coastei. Dac`avem noroc, reg`sim drumul.

Nu avur` noroc. |ncercaser` s` se \ntoarc` pe propriileurme, dar... d`dur` peste o pe[ter` pe lâng` care \n mod sigurnu mai trecuser`, cu gura ei c`scat` ca o gaur` neagr` \n albulfantomatic al p`durii.

– ~sta s` fie locul unde a ascuns Willie Cameron aurul?glumi Jeremy \n urm`toarea secund`, \ns` totul \i deveni trist.Englezoaico, cred c` ar fi mai bine s` ne \ntoarcem s` nead`postim \n pe[ter`. A[a cum spui tu, ne-am cam r`t`cit. Darnu te \ngrijora, nu ne-am r`t`cit prea r`u. Nu putem fi chiaratât de departe de drum. N-o s` avem prea mult` b`taie de caps`-l g`sim, o dat` ce cea]a se va ridica.

„ {i când se va \ntâmpla asta?“ se \ntreb` Harriet când \nsfâr[it se cuib`reau, tremurând, la ad`postul pe[terii. Gândulde a petrece toat` noaptea acolo era de-a dreptul sinistru. Niciunul dintre ei nu avea chibrituri, a[a c` nici m`car s` fac` unfoc nu puteau. Dar un popas acolo era de fapt singurul lucrupe care-l puteau face. Ar fi fost foarte periculos s` se abat`prea mult de la drum.

OCHI DE {ARPE 147

Ce mai final la [ederea ei \n Mun]ii |nz`pezi]i! gândeaHarriet. Alte necazuri cauzate de Jeremy. Asta ar fi spus oareFinn? |i venea s` plâng` la gândul c` nu-l va mai vedea decâto dat` pe Finn \nainte s` plece pentru totdeauna.

– N-o fi un popas prea grozav, remarc` Jeremy \ntrerupându-i[irul gândurilor, dar cel pu]in compania e pl`cut`. {i cine [tie,poate asta o fi chiar pe[tera lui Willie, iar noi putem fi putredde boga]i. Se \ntâmpl` cumva s` observi gr`mezi fabuloase deaur \mpr`[tiate pe jos?

Harriet \ncerc` s` zâmbeasc`, dar fu un efort f`r` rezultat.Jeremy, a[ezat foarte aproape de ea, sprijinit de peretelepe[terii, o \mbr`]i[` cu duio[ie.

– |mi pare r`u pentru asta, englezoaico. |mi asum toat`vina... n-ar fi trebuit s` pornim a[a la drum. Dar am vrut s`-idemonstrez lui Nicky c` nu-i merge \ntotdeauna cum vrea el,s` te mâne de colo-colo dup` bunul lui plac.

Harriet clipi. Ea credea c` vina era numai a ei [i c` eademonstrase lucrul acesta. Mai exact, ce vroia s` spun` el cuasta? Jeremy \ntoarse capul pentru a o privi \ntreb`tor, cuochii aceia de culoarea flori de nu-m`-uita, umbre \ntunecatepe fa]a palid`.

Spuse cu blânde]e:– M-am \ndr`gostit de tine, englezoaico. N-am vrut, dar s-a

\ntâmplat. Ce [anse am?– Oh, Jeremy! Harriet era impresionat`, exasperat` [i

complet luat` prin surprindere. De ce a trebuit s` spui a[aceva? Credeam c` suntem prieteni atât de buni!

– Deci, asta este ceea ce sim]i, concluzion` el cu o vocetare dup` un minut. Bine, nu mai spun nimic. Nu sunt \n dis-pozi]ie de c`s`torie, oricum... Dar spune-mi un lucru: tem`ri]i cu Nicky?

Harriet d`du din cap.– Nu, r`spunse simplu, dar hot`rât.

148 PATRICIA NANN

– Buun. E[ti o fat` atât de creativ`, ar trebui s` te ]ii de-aletale - ol`rie [i alte alea. Nicky ar fi ucis aceast` creativitate.Oferta pentru Sydney mai este \nc` valabil`, s` [tii.

– Nu, r`spunse Harriet. Mul]umesc, Jeremy, dar nu.– Atunci... ce?– Nu [tiu.– Richard [i Z.I.M? Finn [i Bimbimbie?Harriet râse u[or.– Nu am a[a, la degetul mic, op]iunile astea, s` [tii. {i acum

am altele pe cap. Ca de exemplu, cum ie[im din cea]a asta?– |mi pare r̀ u, r̀ spunse el sp`[it. Dar la asta \nc ̀m ̀mai gândesc...

** *

Se \ntunecase, iar Harriet \n]epenise de frig, când de unde-va de departe, un strig`t \n`bu[it str`punse perdeaua decea]`. S`rir` amândoi \n picioare aproape instantaneu. Jeremyie[i repede la gura pe[terii [i lans` un „ Heeei!“ zgomotos.

Harriet se \nmuie de u[urare. Aveau s` fie salva]i pân` laurm`. Nu \ndr`znise s` recunoasc`, pân` \n acest moment,nici fa]` de sine cât \i era de fric`.

Strig`tele, strig`te ce numai \n gura unui australian puteaus` sune a[a, se \nte]ir`, devenind din ce \n ce mai clare [i \ncurând, o lic`rire g`lbuie sfâ[ie negura, apoi o umbr` se ivi\ntunecat`. Era Finn! Tr`s`turile fe]ei \i erau aspre, \n ton cuc`ut`tura sever` din ochii lui când \i g`si pe amândoi zgribu-li]i, dar teferi [i nev`t`ma]i. Lui Harriet \i venea s`-i sar` de gâtplângând, dar fu nevoit` s`-[i st`pâneasc` acest impuls. Finn\l f`cu pe Jeremy idiot, c`ci, spunea el, numai un noroc chior\i c`l`uzise, nicidecum aptitudinile lui de ghid. |i aminti luiHarriet c` o avertizase nu numai o dat`, [i nu \ntr-un singurfel, s` nu se joace cu furia muntelui.

OCHI DE {ARPE 149

Le d`du jachete [i indica]ii precise pentru drumul pe care\l aveau de urmat [i pornir` \mpreun`, un drum anevoios,istovitor [i \nsp`imânt`tor. Reluar` urma potecii [i coborâr`cu pruden]` spre valea \n care se \ntindea Bimbimbie.

Cea mai mare parte a drumului, Finn p`str` t`cerea, spri-jinind-o pe Harriet atent, dar distant. Ca r`spuns la \ntrebareavoioas` a lui Jeremy: „ Dar tu cum naiba ne-ai g`sit?“, elexplic` dur:

– Aceasta se \ntâmpl` s` fie una dintre zonele muntoase \ncare m` descurc [i cu ochii \nchi[i. Am luat-o pe aici \n spe-ran]a c` poate a]i dat de urma c`r`rii vechi. Nicky mi-a spuscare v` este ]inta. Norocul vostru c` a]i g`sit-o.

Era atât de frig... Prin v`lul am`gitor de cea]`, luminile dela ferm` lic`reau cu c`ldur`. Finn \[i l`sase ma[ina la poalelep`durii. Harriet se pr`bu[i pe bancheta din spate, maibucuroas` ca oricând c` se poate a[eza undeva. Reu[ise s` ]in`pasul cu Finn, dar asta o costase ceva efort. Acum era atât deepuizat` \ncât nici s` articuleze dou` cuvinte nu mai era \nstare.

Traversar` rapid valea, zona ]arcurilor... Harriet era vagcon[tient` de un fel de mormane de umbr` care erau altcevadecât vite, unele dintre ele ferindu-se din calea luminiifarurilor. Ma[ina rul` peste un pod, pe sub care apa curgeazgomotos... Se tot opreau, iar Jeremy se d`dea jos [i deschidea[i \nchidea por]ile. El nu era obosit? se \ntreba Harriet, indife-rent`... Apoi scâr]âitul ro]ilor pe pietri[, ma[ina \ncetinind...Finn tr`gea la scara verandei.

Harriet v`zu ma[ina lui Nicky parcat` mai \ncolo [i se trezidorind ca ei s` nu fi fost acolo. Nu vroia nici s` se \ntoarc` laWarriwillah cu Jeremy, vroia s` r`mân` aici cu Finn, a[a sever [it`cut cum era; vroia doar o mic` amintire \nainte de plecare...

Mâna lui Finn o sus]inea, ajutând-o s` urce dou` trepte\nguste pe veranda lung`, \mprejmuit` de un fel de coloane [i

150 PATRICIA NANN

pardosit` cu dale de piatr`. Trei persoane ap`rur` \n cadrulu[ii de la intrare: Nicky, Pepper [i Andrea. Harriet, clipindpentru a se obi[nui cu lumina, deveni con[tient` de ostilitatealui Nicky fa]` de Jeremy care anun]a vesel:

– Gata cu grijile, oameni buni, ne-am \ntors vii [inev`t`ma]i.

– Bie]ii de voi, spuse Andrea. A]i \nghe]at! Intra]i s` v`\nc`lzi]i la foc.

– Am fost foarte \ngrijora]i, ad`ug` [i Pepper \n timp ceintrau cu to]ii \n cas`.

Finn o ]inea \nc` pe Harriet de bra], [i \n ciuda a tot ce-izisese, ea g`sea strânsoarea lui alin`toare. El spusese autori-tar:

– D` jos hainele astea ude, Jeremy. Doamna Soamer \]i vag`si ceva s` pui pe tine. Apoi, ai face bine s` suni laWarriwillah.

Jeremy – era [i el obosit, palid, aproape livid – \i urm`\ndemnul abia tr`gându-[i picioarele.

– Iar tu, Harriet, ad`ug` Finn, vocea \mblânzindu-i-se, tudu-te cu Andy! Scumpo, ai grij` s` fac` o baie fierbinte [ig`se[te-i ni[te haine uscate.

Harriet \l privi pe Nicky. Acesta afi[a un zâmbet nu preapl`cut.

– Mai bine ai urma sfatul lui Finn, remarc` el. Nu ar`]i preagrozav.

|[i d`du seama ce vrusese el s` spun` abia când se v`zu \noglind` \n dormitor, câteva minute mai târziu. Era \nc` maipalid` la fa]` ca Jeremy [i ochii i se pierdeau \n orbite. Iarp`rul! |i atârna \n [uvi]e negre [i ude \ncadrându-i fa]a.

– Ar`t de parc` a[ fi sc`pat de la balamuc, remarc` ea \nfa]a Andreei, zâmbind neconving`tor. Oricum, acesta nu eraun motiv care s` justifice r`ceala evident` a lui Nicky. |n timpce \[i scotea hainele ude, se gândea c` el recep]ionase cât se

OCHI DE {ARPE 151

poate de clar mesajul [i nu-i convenea deloc. Nu agrease delocfaptul c` fusese nevoit s`-[i ia un angajament. El ar fi fostfoarte fericit s` \nvârt` la nesfâr[it pe degete dou` fete \nacela[i timp. Harriet oft`. Ziua asta ar fi venit oricum, maidevreme sau mai târziu. Ea nu f`cuse decât s` opteze pentrumai devreme...

Andrea, care-i preg`tea baia, se \ntoarse.– Ai prosoape curate \n baie, Harriet, [i ]i-am pus [i o

pereche de blugi [i alte câteva lucruri acolo... {i eu stau câte-va zile aici pân` \ncepe [coala. Ochii ei alba[tri o asigurau dedeplina ei sinceritate. Finn a fost furios pe Nicky pentru c`te-a l`sat s` pleci a[a, cu Jeremy. Cred c` \i era fric` s` nu teg`seasc` degerat` sau mai [tiu eu ce, asta \n cazul fericit c` teg`sea. Sus]inea c` Jeremy nu deosebe[te nordul de sud [i c`,Doamne fere[te, s` nu sfâr[i]i acolo \n creierii mun]ilor.

Chicoti.Harriet nu z`bovi mult timp \n baie. Ceilal]i o a[teptau [i-i

era pu]in cam team` de reac]ia lui Finn, \n starea \n care seafla, chiar dac`, a[a t`cut [i distant, fusese destul de amabil cuea. Când fu gata \mbr`cat` [i piept`nat`, \nc` i se p`rea c`arat` ca naiba, de[i baia aceea fierbinte f`cuse minuni asupratrupului ei \nghe]at, asupra mâinilor [i picioarelor ce \nc` omai dureau.

|i g`si pe ceilal]i a[eza]i \n jurul focului, cu castroane cusup` [i pâine \n fa]`, \ntr-o \nc`pere lung` cu tavan \nalt cugrinzi [i cu podeaua parchetat` acoperit` de covoare. Un focde bu[teni \n Australia, \n miezul verii! Lui Harriet nu-i veneas`-[i cread` ochilor. Dar c`ldura era atât de pl`cut` [i recon-fortant`. Draperiile fuseser` trase de ambele p`r]i ale camerei[i o femeie dr`gu]`, de vârst` mijlocie, doamna Soames,menajera lui Finn, venea cu alte castroane de sup` aburind`,cu o pâine aurie bine rumenit` [i cu buc`]i de brânz` albe caspuma laptelui.

152 PATRICIA NANN

– Ia [i m`nânc`, o \ndemn` Finn, privind-o intransi-gent cu ni[te ochi atât de p`tima[ \ntuneca]i \n acea sear`,cu o c`ut`tur` de nep`truns ce o analiza necru]`tor.Trebuie s` te \nc`lze[ti [i pe din`untru, nu numai pe dinafar`.

– Vino [i a[az`-te aici, o chem` Jeremy, care st`tea pe uncovora[ gros de lân`, direct pe podea.

Finn \i arunc` o privire rece [i-i ar`t` lui Harriet un fotoliuadânc.

– O s`-]i fie mai bine [i mai cald acolo.Harriet alese, supus`, fotoliul... O tot chinuia o dorin]`

imperioas` de a-l privi pe Finn... Descoperise c` \i f`cuser`mare pl`cere [i o \ndureraser` totodat` chiar numai uneleocheade pe care i le adresa pe furi[. Nicky nu-i acordase niciun cuvânt. |[i l`sase jos castronul [i se a[ezase lâng` Pepperpe o canapea, \ntinzând o mân` \n jurul umerilor ei. O priveape Harriet \ngândurat, iar ea se \ntreba dac` avea s-o ierte vre-odat`. Ei, dar ce mai conta? |n curând ea avea s` fie departe deTallawong...

De[i obosit`, \[i savur` cu poft` supa, ceva pâine [i pu]in`brânz`, c`ci \i era \ntr-adev`r foame, b`tuse atâta drum... Eramult prea obosit` chiar [i pentru a gândi. |i era cald [i bine, serelaxase, se s`turase, chiar refuzase \nc` o por]ie, când, deo-dat`, Finn suger`:

– Este timpul s` v` \ntoarce]i pe la casele voastre, voi, tine-rime!

Harriet oft`. Era singurul lucru pe care-l putea face ca s`-idea for]a necesar` pentru a se ridica din fotoliu. Ochii aceiap`trunz`tori se a]intir` din nou asupra ei. Vocea lui Finnr`sun` blând:

– Nu tu, Harriet. Tu r`mâi pe loc. |]i ajunge pe ziua de azi.Harriet trase adânc aer \n piept. Asta era chiar ceea ce ea \[i

dorea. Dar el de ce vroise ca ea s` r`mân`?

OCHI DE {ARPE 153

– Hei! s`ri Jeremy, dar mie nu-mi ajunge cât am p`timit?Dac` englezoaica r`mâne, atunci r`mân [i eu. Vreau s` m`asigur c` totul este \n regul`.

– Ei, i-auzi? Finn p`rea de-a dreptul exasperat, dar reu[i unzâmbet ironic. Cam târziu pentru astfel de aten]ii [i pe dea-supra, eu decid cine r`mâne [i cine nu la Bimbimbie. A[a c`vezi-]i de drum!

Jeremy se strâmb` [i se \ncrunt`. Pentru prima dat`,r`mase f`r` cuvinte. Harriet era u[or amuzat` de situa]ie. Dar]inea la Jeremy. Ceva \n sufletul ei o f`cu s` \ntind` pri-etene[te o mân` [i s`-l consoleze:

– |]i mul]umesc pentru grija pe care mi-ai purtat-o, Jeremy.Pentru c` ai avut \ntr-adev`r grij` de mine. Se \ntoarse spreNicky [i Pepper: Pe curând!

– Pe curând! o salut` Pepper automat. Nicky abia dac`\nclin` din cap.

V`zându-i pleca]i, Finn i se adres` Andreei:– Scumpo, \]i g`se[ti tu ceva de f`cut dac` nu ]i-a sosit \nc`

ora de culcare. Eu am câteva lucruri de discutat cu Harriet.Inima lui Harriet \ncepu s` bat` nebune[te. Ce vroia el s`

discute cu ea?– M` duc s-o ajut pe doamna Soames, r`spunse Andrea

imediat.S`ri \n picioare [i ie[i \n fug` din camer`. Harriet \l privi cu

b`gare de seam` pe Finn. Andrea \i spusese c` se \nfuriase peNicky, iar ea \l v`zuse exasperat de Jeremy, expediindu-l a[acum o f`cuse. Decise s` fac` ea primul pas:

– Tot ce s-a \ntâmplat a fost din vina mea, Finn.– Da?St`tea \n picioare \n fa]a ei privind-o inflexibil. Reflexe

ro[cate de la focul din c`min \i ardeau \n p`r, iar fl`c`rile \idansau \n ochi. P`rea periculos. Harriet ar fi vrut s`-[i fi pututlua ochii de la el, dar \i era practic imposibil.

154 PATRICIA NANN

– Da, se str`dui s` continue. A fost vina mea c` ne-amdesp`r]it... eu am ales s` merg cu Jeremy.

– Tu ai ales, i-auzi! Ei bine, de ast` dat`, micul tù joc adevenit periculos. {i când spun periculos, [tiu ce spun. Oprivi dur. Orice ce ]i s-ar fi putut \ntâmpla ast`zi, a[a c` fiiatent` la mine: din acest moment, gata cu distrac]ia [i cujocurile de genul `sta.

Avea oare de gând s`-i spun` c` ar fi cazul s` plece? Harriet\[i mu[c` buza de jos. {tia ea c` trebuie s` plece, dar...

– Nu te uita a[a speriat` la mine! Brusc, tonul vocii lui se\mblânzi. Vreau s` spun c`, pur [i simplu, am s` hot`r`sc eu\n locul tù, o dat` pentru totdeauna.

Harriet se l`s` pe spate. Nu mai putea gândi limpede, era\nm`rmurit`, cu Finn care st`tea acolo, \n fa]a ei, zâmbindu-iaproape p`tima[ la lumina focului din c`min.

Dup` un moment de gândire, el continu`:– Nu te mai \ntreb dac` ai inten]ii serioase \n ceea ce-l

prive[te pe Nicky. {tiu deja ce fel de r`spuns a[ primi, c`ci, \ntr-unfel, e[ti o fat` foarte perseverent`. Dar cred c` a sosit timpul s`te ui]i la tine \ns`]i [i s` recuno[ti \nc` de la bun \nceput: \mpre-jur`rile te-au f`cut s` te crezi \ndr`gostit` de Nicky; ]i-ai pierdutc`minul, familia, apartenen]a la ceva anume; este fireasc` teamade necunoscut atunci când ajungi de una singur` pe meleaguristrìne... Ochii i se mic[orar`. Nu ai dat tu curs sfatului \n]eleptal tat`lui tù de a nu te gr`bi cu c`s`toria tocmai pentru c`, \nadâncul inimii tale, i-ai priceput \n]elepciunea...?

El f`cu o pauz`. Harriet \l aprob` \n gând. Da, avea drep-tate, bine\n]eles. |ntr-un fel, ea se crampona de o iluzie. Nuputea \ns` s`-i spun` c`, de fapt, el fusese cel care-i zdrunci-nase \ncrederea \n dragostea ei pentru Nicky – c` se trezise\ndr`gostit` nebune[te de el...

– {i toate astea s-au transferat asupra lui Jeremy, continuèl consecvent. Dar nu exist` viitor \ntr-o astfel de iluzie. {i

OCHI DE {ARPE 155

dac` tu nu-]i dai singur` seama de asta, atunci exist` un singurmijloc de a te convinge. Mie \mi place de tân`rul Jeremy, dar...

Harriet \l \ntrerupse \nsufle]it, cu o str`fulgerare deenergie:

– {i mie \mi place de „ tân`rul Jeremy“, Finn. |]i tot repetlucrul acesta de nu mai [tiu nici eu de când, [i i-am spus [i luiacela[i lucru chiar \n aceast` dup`-amiaz`.

Ochii lui scânteiar`.– M` bucur s` aud asta... Mi-am pierdut r`bdarea o dat`, \n

ziua aceea, la cascad`, dac`-]i mai aminte[ti.Dac`-[i mai aminte[te?! Cum s` uite vreodat`?– V`d c`-]i aminte[ti, observ` el dând din cap. Ei bine, din

acest moment, am terminat-o cu r`bdarea! Orice plimb`ri prinmun]i sau mai [tiu eu ce altceva, le vei face de acum \ncolonumai cu mine.

F`cu doi pa[i \nspre ea [i o ridic` autoritar din fotoliu.Harriet \[i d`du \n acest moment seama c` nu sosise \nc`

timpul s` p`r`seasc` Mun]ii |nz`pezi]i. Ochii ei st`ruiau \nc`pe chipul lui Finn iar inima \i b`tea dureros de repede. {itotu[i se auzi spunând cu calm:

– Nu cred c` asta i-ar pl`cea prea mult Corinnei.El p`ru s` \ncremeneasc` pe loc.– Ce leg`tur` are Corinne? o \ntreb` exploziv. Despre ce

Dumnezeu vorbe[ti?– N-o iube[ti pe Corinne? Harriet pusese [ov`ind \ntre-

barea. Chiar \n timp ce \ntreba, \[i d`du seama de r`spuns.El o ]intuise la distan]` de un bra].– S-o iubesc pe Corinne! repet` el. Mai mare tâmpenie ca

asta nici n-am auzit.– Dar seara trecut` dup` nunt`, ai condus-o acas`...– Doamne - Dumnezeule! Ce-i asta? O melodram` victo-

rian`? Am dus-o pe Corinne acas`. {i? Ce \nseamn` asta?Avea nevoie de un sfat, atât [i nimic mai mult. Am fost

156 PATRICIA NANN

\ntotdeauna la dispozi]ia fetelor Jamieson, ori de câte oriaveau nevoie de cineva cu care s` vorbeasc` despre diverse.Poate c` ai observat [i tu c` mama lor este o femeie foarteocupat`, adùg` sec. Corinne se gânde[te s`-[i „ taier`d`cinile“ [i s` plece \n strìn`tate. Eu i-am aprobat planuldin toat` inima. N-ar ajunge niciodat` s` „ \nfloreasc`“ \nTallawong.

Harriet r`mase pe gânduri, \ncercând s` priceap` impli-ca]iile a ceea ce tocmai aflase, [ovìnd acolo, atât de aproapede Finn [i totu[i atât de departe... Oare Corinne f`cuse oultim` \ncercare [i se lovise de ne\nduplecarea lui Finn? |[id`duse seama c` el nu era gata s` ierte [i s` uite? Sau \ntreagalor rela]ie nu fusese decât un vis irealizabil al ei, \nc` de la\nceput. Harriet trebuia s` [tie.

– Atunci n-o s` ier]i [i s` ui]i?El o privea nemai\n]elegând nimic.– Pentru c` a fugit [i s-a c`s`torit cu Marc, \i reaminti

ea.– Scumpo, \ncepu el tandru – iar ea fu profund mi[cat`

când el i se adres` \n acest fel: era apelativul afectuos pe care-lfolosea când vorbea cu surioara lui – scumpo, nu sunt eu \nm`sur` s` iert gre[elile Corinnei. C`s`toria ei a fost ceva ce eunu am \n]eles niciodat`. Fie vorba \ntre noi, \i cam intraser` ogr`mad` de prostii \n cap, de când fusese plecat` de acas`.Cum nim`nui nu p`rea s`-i pese, eu am \ncercat pe cât amputut s-o readuc pe calea cea bun`, de multe ori apelând chiarla certuri ustur`toare. Fuga de acas` [i c`s`toria cu MarcGaillard au constituit punctul culminant al nebuniilor ei [i\nclin s` cred c` tocmai asta a fost cea mai dureroas` lec]ie devia]` pe care a primit-o vreodat`. Din punctul meu de vedere,ideea asta, s` o ia de la cap`t undeva peste hotare, este semnbun... Dar, de fapt, noi nu suntem aici ca s` discut`m pro-blemele Corinnei.

OCHI DE {ARPE 157

Harriet, de[i numai la o jum`tate de metru de el, \nc` semai opunea \ncerc`rii lui de a o trage mai aproape.

– Casa asta, se spune c` ai construit-o pentru o fat` pe careai iubit-o...

Finn d`du din cap, zâmbind u[or.– De ce pleci urechea la tot felul de zvonuri? Dar dac` ]ii

neap`rat s` [tii chiar totul, a existat o fat`, odat` – Nona – cumul]i ani \n urm`, când eram amândoi \nc` foarte tineri. Ea amurit \ntr-un accident de schi. Era o fat` foarte dulce [i poatedin cauza aceea i s-a \ntâmplat ei. Nimeni n-a reu[it s` se maiapropie de atunci de inima mea. Pân` acum! Un zâmbet larg\i lumin` fa]a. Dar poate, pân` la urm`, au avut dreptate. Amconstruit casa asta pentru tine.

– Pentru mine? bâigui Harriet. Apoi, parc` realizând sensulcuvintelor lui: Oh, Finn...

– Tu e[ti fata pe care o iubesc, \i m`rturisi el tandru. Nu[tiai asta, Harriet?

Lui Harriet aproape c`-i s`ri inima din piept. I se p`rea denecrezut, [i totu[i, bine\n]eles c` [tia c` Finn o iube[te...

El o tr`gea \ncet-\ncet, inevitabil, mai aproape, [i maiaproape...

– Am [tiut din primul moment \n care te-am v`zut acolo,la aeroport, c` nimeni altcineva \n afar` de tine n-ar maireu[i s`-mi câ[tige inima, murmur` el. |n schimb tu erai\ndr`gostit` de Nicky [i eu ce-a[ fi putut s` fac, decât s`a[tept?

Toat` \mpotrivirea ei se risipise ca prin minune. El o strânsep`tima[ \n bra]e, iar buzele lui se lipir` de ale ei, \ntr-un s`rutla care ea r`spunse cu toat` fiin]a...

Când \n sfâr[it \i d`du drumul din \mbr`]i[are, o \ntreb`degajat:

– Ei, ce ai r`spunde acum, domni[oar`, dac` te-a[ \ntrebadac` mai ai inten]ii serioase \n ceea ce-l prive[te pe Nicky?

158 PATRICIA NANN

– {tiu [i eu? se pref`cu Harriet a [ovì. Vocea \i era\ntretìat` de lacrimi de fericire. }i-a[ r`spunde cu un cate-goric. „ Nu“. {i [tiu asta de mult timp... din cauza ta, Finn.

– Din cauza mea? De când? Când ]i-ai dat seama? Nu maicontenea cu \ntreb`rile, cu ochii pierdu]i \ntr-ai ei.

Harriet chibzuia. Când \[i d`duse ea de fapt seama c` se\ndr`gostise de Finn? S` fi fost atunci când el o s`rutase acolo,\n splendoarea templului feeric de deasupra cascadei? Sauatunci când se plimbaser` \mpreun` prin cea]`, apoi sim]iseacea fericire ce nu [i-o putuse explica?

Nu, fusese mai \nainte de toate astea.– Cred, r`spunse ea r`spicat, c` totul a \nceput din ziua \n

care ai omorât [arpele-tigru [i ne-am \ntors c`lare laWarriwillah prin ploaie.

– De atâta timp? se minun` Finn; dar era \n al no`lea cer.Dup` p`rerea mea, iubita mea scump`, n-ar trebui s` mai pier-dem nici o clip`... Telefoneaz`-i \n]eleptului tù tat` \n Anglia[i spune-i c` te m`ri]i... Crezi c` [i de data asta va crede c` tegr`be[ti?

Bra]ele lui o \nconjurau cu dragoste, ochii ei mari sclipeaude o fericire cum niciodat` \n via]a ei nu mai \ntâlnise [i nuavea s` mai \ntâlneasc`.

– O s`-l asigur c` nu, sun` o vis`toare promisiune. O s`-ispun c` l-am g`sit pe cel pe care-l iubesc de când lumea...

Sfâr[it

OCHI DE {ARPE 159

giannijollys

Ochi de sarpe - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · cineva acolo care s-o a[tepte, [i...

Documents

Transcript of Ochi de sarpe - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · cineva acolo care s-o a[tepte, [i...