Partea IPrincipii si institutii comune

Capitolul 1Jurisdictia

1. Conceptul de jurisdictie

- originea sa provine din dreptul roman: iurisdictio in limba latina inseamna a pronunta dreptul- termenul de jurisdictie desemneaza “puterea de a decide asupra conflictelor ivite intre diferitele subiecte

de drept – persoane fizice sau juridice – prin aplicarea legii”- judecatorul are nu numai facultatea de a judeca, ci si datoria administrativa de a o face- jurisdictia desemneaza, intr-o a doua acceptiune, totalitatea organelor prin care statul distribuie justitia- competenta reprezinta o componenta a justitiei- orice judecator este investit cu o jurisdictie, dar competenta sa este limitata la cazurile prevazute de lege

2. Jurisdictia ca functiune

- functiunea judiciara se realizeaza prin organe specializate- activitatea judiciara este autonoma fata de functia legiuitoare si cea executiva

3. Jurisdictia ca serviciu public

- justitia este o functie fundamentala a statului, iar administrarea ei reprezinta unul din atributele esentiale ale puterii suverane

- aceasta functie implica existena unor structuri statale (servicii publice) apte sa realizeze activitatea jurisdictionala

- principiile universale de organizare a justitiei vizeaza: a. justitia este monopol de statb. organele judiciare sunt autonomec. instantele sunt permanente si sedentared. principiul dublului grad de jurisdictie si unitatea functiei jurisdictionalee. principiul inamovibilitatii judecatoruluif. principiul egalitatii in fata justitieig. principiul gratuitatii justitiei h. accesul liber la justie

4. Continutul jurisdictiei

- substanta activitatii judiciare si chiar finalitatea acesteia se materializeaza cu evidenta in hotararea pronuntata de instanta

- hotararea este cel mai important act al procedurii- zona cuprinsa intre cererea de chemare in judecata si hotarare este una extrem de densa in operatii juridice

cu semnificatii particulare si adeseori diferite- actele ce se realizeaza reprezinta o categorie aparte, aceea a actelor de administratie judiciara- scopul actului proceedural este in majoritatea cazurilor pregatirea solutiei finale si de aceea el nu poate fi

privit in afara cadrului procesual- conceptul de jurisdictie implica: rostirea dreptului posibilitatea efectiva de valorificare a celor statuate de judecator prin sentinta- executia silita a hotararii este tot un act jurisdictional, fiind o continuare si un scop al procesului, sau

ultimul act de infaptuire al legii intr-un anumit caz- conceptul de jurisdictie se raporteaza esentialmente la procedura contencitoasa- determinant in realizarea unei distinctii intre jurisdictia contencioasa si cea necontencioasa este prezenta

sau absenta unui litigiu- existenta unei pretentii ce antreneaza un litigiu intre doua parti releva actiunea procedurii contencioase- jurisdictia necontencioasa se caracterizeaza prin absenta unui litigiu si a unor parti cu interese contrare

- hotararea pronuntata in materie necontencioasa nu are putere de lucru judecat- incheierile pronuntate in cadrul procedurii necontencioase au caracter executoriu, acest element fiind

caracteristic indeosebi procedurii contencioase

Capitolul IIJustitia si procesul civil

1. Consideratii prealabile

- conceptul de proces desemneaza cadrul formal in care se solutioneaza diferendul dintre parti- functiile justitiei coincid cu acelea ale procesului - mijlocul procedural folosti pentru investirea instantelor judecatoresti cu o pretentie concreta este cererea- legea procesuala determina modul de sesizare a organelor de jurisdictie si regulile ce trebuie respectate de

participantii la activitatea de judecata- in activitatea de realizare a justitiei se stabilesc diferite raporturi intre participantii la procesul civil –

raporturi juridice procesuale- activitatea procesuala se particularizeaza si prin complexitatea operatiunilor realizate in scopul restabilirii

drepturilor subiective incalcate sau contestate- complexitatea operatiilor juridice este determinata, intr-o anumita masura, si de multitudinea actelor

procedurale pe care le implica activitatea judiciara- printre actele mai semnificative: cererea de chemare in judecata si hotararea judecatoreasca- activitatea in cadrul careia se realizeaza, in concret, functia de jurisdictie poarta denumirea de proces- conceptul de proces nu este sinonim cu acela de procedura- procedura desemneaza, in general, un ansamblu de forme si reguli de realizare a unei anumite activitati- din punct de vedere juridic, termenul de procedura ne indica totalitatea normelor dupa care se solutioneaza

un conflict ivit in viata sociala- procesul civil prezinta unele particularitati: caracterul complex al procesului civil – in intervalul dintre sesizarea instantei de judecata si pronuntarea hotararii se indeplinesc o serie de acte de procedura realizarea activitatii judiciare cu participarea partilor si a altor subiecti procesuali – instanta, reclamantul si paratul reprezinta trinomul necesar al activitatii judiciare activitatea judiciara se desfasoara dupa reguli riguros determinate de lege – Codul de procedura civila stabileste in mod amanuntit conditiile de forma, de fond, de loc si de timp cu privire la indeplinirea actelor de procedura realizarea activitatii judiciare intr-o cauza civila concreta

2. Functiile procesului civil

- se circumscriu la apararea ordinii juridice constituite prin totalitatea normelor de drept privat- aceste functii se realizeaza practic in cazul incalcarii sau contestarii drepturilor subiective- releva semnificatia sociala cu totul deosebita a justiei intr-o societate democratica

Capitolul IIIConsideratii generale asupra dreptului procesual civil

1. Notiunea si obiectul dreptului procesual civil

a. Notiunea de drept procesual civil

- majoritatea normelor procedurale au un caracter formal, tehnic, obiectiv si sunt destinate unui scop precis : solutionarea litigiului dintre parti

- dreptul procesual civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza modul de desfasurare a activitatii judiciare in scopul solutionarii litigiilor civile

b. Obiectul dreptului procesual civil

- il formeaza raporturile juridice ce se stabilesc intre participantii procesuali, in cadrul activitatii de examinare si solutionare a cauzelor civile

- raporturile procesual civile genereaza drepturi in favoarea participantilor la activitatea judiciara, dar le impune si obligatii corespunzatoare

2. Natura dreptului procesual civil

- aceasta ramura a sistemului juridic apartine dreptului public- o determinare corecta a naturii dreptului procesual civil se poate realiza numai in baza unor rigurioase

criterii stiintifice, si anume: calitatea subiectelor intre care se leaga raportul juridic si continutul obiectului raportului juridic

- in relatia procesuala este intotdeauna implicat statul, prin intermediul autoritatii judiciare, ca un garant al pacii sociale

3. Sistemul procesului civil

- procesul civil parcurge doua faze importante:a. judecata : - in fata instantei de fond: -> etapa scrisa (partile isi comunica reciproc pretentiile si apararile lor prin: - cererea de chemare in j - intampinare - cerere reconventionala) -> etapa dezbaterilor publice si contradictorii (se administreaza probe si se pun concluzii asupra tuturor imprejurarilor de fapt si de drept ale cauzei) -> etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti - in fata instantei de control judiciar: apel, recurs, contestatie in anulare, revizuire si recurs in intersul legiib. executarea silita : -> efectuarea formalitatilor prealabile executarii -> indisponibilizarea bunurilor -> valorificarea bunurilor urmarite -> distribuirea sumelor obtinute (in cazul mai multor creditori)

- prima faza se realizeaza in fata instantei de judecata- faza executarii silite nu este indispensabila, intrucat debitorul isi poate indeplini obligatiile impuse prin

hotarare fara sa fie necesara interventia organelor de executare

5. Dreptul procesual civil, dreptul public si dreptul privat

a. Dreptul constitutional si dreptul procesual civil

- Constitutia consacra un capitol distinct autoritatii judecatoresti (Capitolul VI din Titlul III)

- Legea fundamentala determina principiile de baza ale activitatii judiciare: independenta judecatorilor, publicitatea sedintelor de judecata, desfasurarea procedurii judiciare in limba romana si inamovibilitatea judecatorilor

- Constitutia stabileste si unele norme privitoare la organizarea si rolul CSM

b. Dreptul procesual civil si dreptul procesual penal

- ambele ramuri de drept au ca obiect reglementarea modului in care se realizeaza activitatea judiciara- exista o multime de asemanari intre ele, dar bineinteles ca exista si deosebiri intrucat ambele sunt ramuri

distincte de drept si independente

6. Izvoarele dreptului procesual civil

a. Legea

- legea constituie principalul izvor de drept procesual civil- art. 126 alin. 2 Constitutie: “Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute

numai in lege”- pe langa legea fundamentala, de o importanta majora este Codul de procedura civila- acesta va fi modificat- in prezent, proiectul noului Cod de procedura civila se afla pe agenda Parlamentului, astfel ca intr-o

perspectiva foarte apropiata urmeaza sa fie adoptat de forul legislativ- norme cu caracter procedural se intalnesc si in alte legi: Codul civil, Legea nr. 304/2003 privind

organizarea judiciara, republicata, Legea contenciosului administrativ etc.

b. Ordonantele Guvernului

- numarul ordonantelor care instituie norme procedurale este relativ redus in prezent

c. Documente adoptate de Comisia si Parlamentul European

- Regulamentul CE 44/2002 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre

- Regulamentul CE 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si a raspunderii parintesti

- Regulamentul 805/2004 al Consiliului si Parlamentului European privind crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate

- Regulamentul CE nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somatie de plata- reglementarile comunitare au un caracter obligatoriu pentru toate statele membre, astfel ca aplicarea lor nu

poate fi evitata de instantele judecatoresti

d. Practica judiciara si cutuma

- consideram ca practica formata in urma solutionarii recursurilor in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie constituie un izvor subsidiar de drept deoarece recursul in interesul legii are ca finalitate interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul Romaniei

- cutuma este incompatibila cu normele de drept procesual civil, intr-un stat de drept

e. Doctrina

- nu este considerata un izvor formal al dreptului material sau procesual- ea a jucat insa, in istoria dreptului un rol important - in materie procesuala este mai importanta decat in alte ramuri de drept

7. Clasificarea legilor de procedura civila

a. Dupa obiectul reglementarii

- legi de organizare judecatoreasca: reglementeaza structura, alcatuirea intantelor si statutul magistratilor (majoritatea sunt cuprinse in Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si in Legea 304/2004 privind organizarea judiciara)

- legi de competenta – reglementeaza atributiile organelor judiciare in raport cu alte organe cu atributii jurisdictionale si realizeaza in acelasi timp o delimitare de sarcini in cadrul sistemului instantelor judecatoresti (majoritatea se regasesc in Codul de procedura civila)

- legi de procedura propriu-zisa: - legi de procedura contencioasa (determina procedura de solutionare a unei cereri prin care se solicita restabilirea unui drept contestat sau incalcat de o alta persoana) - legi de procedura necontencioasa (prescriu reguli ce trebuie respectate pentru solutionarea unei cereri prin care nu se urmareste stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta pers.) - legi de executare silita (cuprind norme privitoare la modul de indeplinire a dispozitiilor consfintite intr-un titlu executoriu)

b. Dupa sfera raporturilor sociale reglementate

- legile generale – reglementeaza raporturile aplicabile in orice materie (sediul principal al acestor norme il constituie Codul de procedura civila)

- legile speciale – prescriu reguli de urmat numai intr-o materie determinata - deroga de la dreptul comun- importanta: -> normele procedurala speciale au intaietate in raport cu cele generale -> legile speciale se intregesc cu dispozitiile normelor generale -> legile speciale sunt de stricta interpretare, neputand fi extinse, prin interpretare sau analogie si la cazuri nereglementate de lege

c. Dupa conduita pe care o prescriu

- legi imperative: prescriu o conduita de la care partile nu pot deroga- particularitati: incalcarea legii imperative poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror, de instanta din oficiu si in orice faza a procesului civil partile nu pot confirma, nici expres si nici tacit, un act procedural intocmit prin nesocotirea legii imperative nerespectarea legii imperative atrage dupa sine o sanctiune procedurala absoluta

- legi dispozitive: impun o condituia de la care partile pot conveni sa se abata- particularitati: incalcarea legii dispozitive poate fi invocata numai de partea ocrotita prin edictarea normei si doar in anumite conditii partile pot confirma, expres sau tacit, valabilitatea unui act anulabil transgresarea legii dispozitive atrage o sanctiune procedurala relativa (anularea actului)

8. Actiunea legilor de procedura civila

a. Actiunea legilor de procedura civila in timp

- legea procesual civila produce efectele pentru care a fost edictata in tot intervalul de timp de la intrarea in vigoare si pana la abrogare (tempus regit actum)

- legea procesual civila, ca orice act normativ, nu are putere retroactiva- actele si faptele ce prezinta relevanta, sub asptec procedural, se pot prelungi insa si dupa abrogarea unei

legi

- in asemenea imprejurari, conflictul legilor in timp se solutioneaza potrivit principiului imediatei aplicatiuni a legii noi

- asadar, ultimul act normativ va guverna atat procesele in curs de judecata, cat si cele nascute din fapte anterioare noii legi, dar promovate dupa aparitia acesteia

- legea noua nu aduce atingere actelor de procedura indeplinite anterior intrarii ei in vigoare- actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii

legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil

- in privinta normelor de competenta: procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dacă legea nouă nu dispune altfel.

- in caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile

- in ceea ce priveste executarea silita: dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată, precum şi executărilor silite, începute sub legea veche

- exista si unele derogari de la principiul imediatei aplicatiuni a legii noi: admisibilitatea probelor se apreciaza dupa legea in vigoare la data incheierii actului juridic respectiv- administrarea probelor este guvernata insa tot de principiul imediatei aplicatiuni a legii noi- in ceea ce priveste caile de atac si termenele: hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi

rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate

b. Actiunea legilor de procedura civila in spatiu

- dacă prin lege nu se dispune altfel, dispoziţiile legii de procedură se aplică proceselor de pe întreg teritoriul ţării – principiul teritorialitatii

- in cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în Cartea VII

c. Actiunea legilor de procedura civila asupra persoanelor

- dispoziţiile legii de procedură se aplică în mod egal tuturor persoanelor care stau în justiţie, indiferent de calitatea lor, precum şi celor care participă la proceduri care, potrivit legii, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă

- strainii, persoane fizice si persoane juridice au, in conditiile legii, in fata instantelor romane, aceleasi drepturi si aceleasi obligatii procedurale ca s persoanele fizice de cetatenie romana si persoanele juridice romane

Capitolul IVPrincipiile fundamentale ale dreptului procesual civil

a. Principiul legalitatii

- reprezinta un prinicpiu general recunoscut in statele democratice- implica respectarea actelor normative existente de catre toate organele de stat, de toate persoanele juridice

de drept public sau privat, de toti cetatenii- in activitatea de solutionare a cazuelor civile, judecatorii trebuie sa urmareasca respectarea tuturor

dispozitiilor legale, incepand de la cele de drept substantial care au incidenta asupra raportului juridic litigios, continuand cu cele referitoare la organizarea, constituirea, compunerea si atributiile instantei, precum si cele referitoare la formele de procedura

- judecatorul este obligat sa impuna respectarea legii si celorlalti subiecti procesuali- judecatorul este chemat sa interpreteze legea in scopul realizarii finalitatii sale- judecatorul trebuie sa interpreteze si sa aplice legea in concordanta cu litera si spiritul ei, precum si in

consonanta cu cerintele vitii sociale

b. Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege

- nu este prevazut in Cpc- Constitutie: judecatorii sunt independenti si de supun numai legii- independenta judecatorului implica cerinta solutionarii litigiilor fara nicio ingerinta din partea vreunui

organ de stat sau din partea vreunei persoane- independenta este necesara pentru a asigura si impartialitatea judecatorului fata de partile din proces- atitudinea judecatorului in cadrul procedurii judiciare trebuie sa fie neutra fata de pozitia si interesele

partilor litigante- justitia este unica, impartiala si egala pentru toti- Codul deontologic al magistratilor contine un capitol intreg privitor la impartialitatea magistratilor- principiul independentei judecatorului isi gaseste aplicare numai in activitatea de judecata- sub aspect organizatoric si administrativ judecatorii sunt subordonati organelor de conducere judiciara- legea nu exclude un control asupra modului de indeplinire a obligatiilor ce revin judecatorilor, dar acest

control are un caracter particular si limitat- garantii legale: existenta unui control judiciar adecvat, de natura sa asigure respectarea legalitatii si sa garanteze independenta judecatorilor publicitatea dezbaterilor secretul deliberarii inamovibilitatea judecatorilor raspunderea disciplinara a judecatorilor autonomia instantelor judecatoresti fata de toate celelalte autoritati statale- un rol fundamental in asigurarea independentei judecatorilor revine CSM-ului

c. Principiul inamovibilitatii judecatorilor

- inamovibilitate = acel beneficiu al legii care confera judecatorilor stabilitate in functie- judecatorii odata investiti in functie nu mai pot fi revocati, transferati sau suspendati decat in conditii

exceptionale- unul din cele mai importante principii- a format obiect de reglementare a ONU- judecatorii, fie ca sunt numiti sau alesi, sunt inamovibili atata timp cat n-au implinit varsta obligatorie de

pensionare sau nu le-a expirat mandatul- Constitutie: judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii- beneficiul inamovibilitatii nu este recunoscut procurorilor- procurorii numiti de Presedintele Romaniei se bucura de stabilitate

d. Principiul adevarului

- adevarul trebuie sa constituie scopul final al activitatii judiciare in orice stat modern si democratic- implica cerinta ca toate imprejurarile de fapt ale cauzei sa fie stabilite de catre instanta in deplina

concordanta cu realitatea- in unele situatii, adevarul consfintit printr-o hotarare judecatoreasca este diferit de cel obiectiv si

reprezinta un adevar judiciar, validat printr-o decizie irevocabila- in practica se poate intampla deasemenea ca stabilirea faptelor sa fie conforma adevarului, dar calificarea

lor juridica sa fie eronata- intr-o atare imprejurare se afirma ca solutionarea cauzei s-a realizat cu respectarea principiului adevarului,

dar greselile au intervenit in cadrul celei de-a doua operatiuni, aceea de calificare, de interpretare si aplicare a legii

- adeseori nestabilirea adevarului apare si ca o consecinta a neexercitarii unui rol activ in probatiune din partea instantei, situatie in care hotararea poate fi criticata si pentru nelegalitate

e. Principiul rolului activ al judecatorului

- aspecte principale: obligatia judecatorului de a pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea

lor de parti in proces si de a starui, in toate fazele procesuale pentru solutionarea amiabila a procesului

obligatia instantei de a ordona, din oficiu, probele pe care le considera necesare si de a pune in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau intampinare

dreptul judecatorului de a solicita partilor explicatii, oral sau in scris, cu privire la situatia de fapt si la motivarea in drept pe care ele o invoca in sustinerea pretentiilor sau apararilor

dreptul instantei de a prelungi termenele prevazute de lege pentru indeplinirea unor acte de procedura

preocuparea judecatorului pentru solutionarea rapida a procesului civil- una din carentele importante ale justitiei consta in incetineala cu care se solutioneaza cauzele civile- incetineala justitiei este prin ea insasi o injustitie- rolul activ trebuie sa se armonizeze cu initiativa partilor in scopul stabilirii adevarului- rolul activ al judecatorului se afla intr-o stransa conexiune si cu principiul aflarii adevarului

f. Principiul egalitatii partilor in fata justitiei

- Constitutia: cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari- cerinte: judecarea proceselor pentru toti cetatenii trebuie sa se realizeze de aceleasi organe si potrivit acelorasi reguli procedurale aceleasi drepturi procesuale trebuie acordate tuturor partilor, fara nicio deosebire instanta de judecata are obligatia de a asigura un echilibru in situatia procesuala a partilor

g. Principiul desfasurarii procedurii judiciare in limba romana

- Constitutie: procedura judiciara se desfasoara in limba romana- exceptii:

a. cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantelor de judecata , in conditiile legii organice -> toate actele de procedura vor fi redactate in limba romana

b. cetatenii straini si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesul penal acest drept este asigura in mod gratuit

- sanctiune: nulitatea hotararii pronuntate in cauza

h. Principiul publicitatii

- Constitutie: sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege- doua forme: -> publicitatea pentru parti -> publicitatea pentru public- proiectul NCPC conduce la o seminificativa diminuare a sferei de actiune a principiului publicitatii pentru

public- in fata primei instante, cercetarea procesului se realizeaza in sala de consiliu- in caile de atac, cercetarea procesului se face in sedinta publica “daca este necesar” => judecatorul are o

mare putere de apreciere in privinta deciziei de a cerceta cauza in cadrul unei sedinte publice sau in camera de consiliu

- aceste prevederi vor intra in vigoare doar in anul 2016- publicitatea pentru parti asigura dreptul acestora de a participa personal sau prin reprezentant la

desfasurarea procedurii judiciare- partile pot participa la efectuarea tuturor actelor de procedura si pot lua cunostinta de toate inscrisurile sau

dovezile de la dosar- exceptie de la principiul publicitatii pentru parti: instanta poate sa indeparteze din sala de sedinta partea

care prin comportarea sa tulbura mersul dezbaterilor- cu toate acestea, inainte de inchiderea dezbaterilor, partea indepartata din sala va fi rechemata si, sub

sanctiunea nulitatii, i se vor pune in vedere toate faptele esentiale petrecute in lipsa sa, precum si declaratiile celor ascultati

i. Principiul oralitatii

- domina numai faza dezbaterilor judiciare, insa nu sunt excluse unele elemente ale procedurii scrise nici in aceasta faza

- oralitatea implica dreptul partilor de a-si sustine verbal pretentiile, de a da explicatii, de a discuta materialul probatoriu administrat in cauza, de a invoca neregularitatea actelor de procedura, de a pune concluzii cu privire la toate imprejurarile de fapt sau de drept ale litigiului

- unele acte de procedura se intocmesc in mod obligatoriu in forma scrisa- sanctiune: nulitatea hotararii judecatoresti

j. Principiul contradictorialitatii

- contradictorialitatea -> posibilitatea conferita de lege partilor de a discuta si combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil

- instanta nu are voie sa ordone nicio masura inainte ca aceasta sa fi fost pusa in discutia contradictorie a partilor

k. Principiul dreptului la aparare

- are o valoare constitutionala, iar necesitatea promovarii sale in practica decurge si din declaratiile si pactele adoptate de state in materia drepturilor fundamentale ale omului

- drept la aparare in sens material: posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, de a recuza judecatori etc

- drept la aparare in sens formal: posibilitatea recunoscuta de lege partilor litigante de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata

l. Principiul disponibilitatii

- procesul civil – principiul disponibilitatii- procesul penal – principiul oficialitatii- disponibilitate – posibilitatea conferita de lege partilor de a sesiza autoritatile judiciare, de a dispune de

obiectul litigiului si de mijloacele de aparare- disponibilitatea -> materiala -> procesuala

- disponibilitatea materiala – confera partilor posibilitatea de a dispune de obiectul litigiului- disponibilitatea procesuala – confera partilor posibilitatea partilor de a dispune de mijloacele procedurale

de aparare- judecatorul nu poate solutiona un litigiu decat in baza cererii partii interesate si numai in limitele sesizarii- reclamantul este cel care determina intinderea obiectului judecatii si persoana sau persoanele cu care se

confrunta in instanta- prerogative: dreptul partii interesate de a promova sau nu actiunea dreptul reclamantului de a determina limitele actiunii dreptul reclamantului de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv dreptul paratului de a achiesa la pretentiile formulate de reclamant dreptul ambelor parti de a pune capat procesului printr-o tranzactie dreptul partilor de a exercita caile legale de atac dreptul de a achiesa la hotararea pronuntata dreptul partii castigatoare de a solicita executarea silita a hotararii

m. Principiul nemijlocirii

- nemijlocirea consta in obligatia instantei de a cerceta in mod direct intreg materialul probatoriu- instanta nu are dreptul de a lua in considerare declaratiile de martori administrate intr-o alta cauza, ci

trebuie sa procedeze ea insasi la audierea lor- uneori sursele de informare directa sunt putine sau lipsesc cu desavarsire- instanta nu va putea respinge insa actiunea pe lipsa de probe primare, ci trebuie sa solutioneze cauza

informandu-se din surse mijlocite cum ar fi: prezumtiile, copii de pe inscrisuri etc- exceptii de la principiul nemijlocirii:

a. administrarea probelor prin comisie rogatorie – probele sunt percepute direct, nemijlocit, dar de catre o alta instanta, si nu de catre cea care solutioneaza litigiul

b. asigurarea dovezilor

n. Principiul continuitatii

- implica solutionarea intregului proces civil intr-o singura sedinta de judecata- implica unicitatea completului de judecata, adica solutionarea intregului proces de catre aceiasi judecatori

NOUL COD DE PROCEDURA CIVILA

Îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor

- judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, în materie civilă

- ei nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă- este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în

cauzele ce îi sunt supuse judecăţii

Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil

- orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil de către o instanţă independentă şi imparţială. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii

- se aplica si in faza executarii silite

Legalitatea

- procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii- judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi

îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces

Egalitatea

- in procesul civil părţilor le este garantată exercitarea, în mod egal şi fără discriminări, a drepturilor lor procesuale

Dreptul de dispoziţie al părţilor

- procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public

- obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor- in condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi

dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri

- de asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege

Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului

- părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia

- dacă o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi civile

Obligaţiile terţilor în desfăşurarea procesului

- orice persoană este obligată să sprijine realizarea justiţiei - cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns sa o execute

sub sancţiunea plăţii unei amenzi civile şi, dacă este cazul, a unor daune-interese

Buna-credinţă

- drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a încălca drepturile procesuale ale altei părţi

- partea care îşi exercită drepturile sale în mod abuziv răspunde pentru pagubele cauzate - ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi

Dreptul la apărare

- dreptul la apărare este garantat- părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În

faţa instanţei de recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic

- părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului - ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să-şi facă apărări şi să-şi prezinte

susţinerile în scris şi oral, să exercite căile legale de atac- instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate

Contradictorialitatea

- judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel

- părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc, în timp util, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să-şi poată organiza apărarea

- părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată in cursul procesului de oricare dintre părţi sau de către instanţa din oficiu

- instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate

- judecătorul nu îşi poate întemeia hotărârea decât pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii

Oralitatea

- procesele se dezbat verbal, cu excepţia cazului in care legea dispune altfel sau când părţile solicita expres instanţei ca judecata sa se facă numai pe baza actelor depuse la dosar

Nemijlocirea

- probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel

Publicitatea

- sedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege

Limba desfăşurării procesului

- procesul civil se desfăşoară în limba română- cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa

instanţelor de judecată, în condiţiile legii- cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de

toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret- cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română

Continuitatea instanţei

- judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii

Respectarea principiilor procesului civil

- judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil

Încercarea de împăcare a părţilor

- in tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii

Rolul instanţei în aflarea adevărului

- judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile- el are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale

- in acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept:

a. să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris b. să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de dreptc. să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesared. să dispună alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc

- in cazurile expres prevăzute de lege, precum şi atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va dispune, chiar dacă părţile se împotrivesc, introducerea în cauză a altor persoane ca reclamant sau pârât

- judecătorul poate da sau restabili calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire

- judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile

- judecătorii trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel

Respectul cuvenit justiţiei

- cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să arate respectul cuvenit judecătorului şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată

- preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură permisă de lege

lipseste o consacrare a principiului rolului activ al judecatorului totusi este de observat ca unele din aspectele care pot contura principiul rolului activ sunt consacrate intr-un text intitulat “rolul judecatorului in aflarea adevarului” textul invocat cuprinde dispozitii caracteristice principiului adevarului, rolului activ al judecatorului, principiului disponibilitatii procesuale

Capitolul VParticipantii la procesul civil

1. Consideratii generale

- autoritatile si persoanele care participa la activitatea de judecata se numesc participanti sau subiecti procesuali

- in activitatea judiciara un loc central il ocupa instanta de judecata- partile intre care s-a ivit litigiul: reclamantul si paratul- pot interveni si alte persoane: tertii, fie din initiativa lor, fie din initiativa partilor principale- tertele persoane devin parti- ultima faza: executarea silita- in aceasta situatii, participante la activitatea judiciara devin si organele de executare- instanta, reclamantul si paratul – subiecti procesual indispensabili- alte persoane: martori, experti, interpreti – participanti procesuali auxiliari- o pozibie aparte in procesul civil revine Ministerului Public- acesta participa la activitatea judiciara atat in calitate de subiect procesual, cat si ca organ de stat

specializat in asigurarea si garantarea legalitatii

2. Instanta de judecata

- puterea judecatoreasca beneficiaza de autonomie- pentru ca autonomia autoritatii judecatoresti sa fie reala si efectiva ea trebuie sa beneficieze de structuri

organizatorice functionale, inclusiv de organe proprii de conducere administrativa, precum si de un buget distinct

- autonomia financiara reprezinta si ea o cerinta esentiala a impartialitatii justitiei- bugetul instantelor judecatoresti este gestionat de Ministerul Justitiei, ministrul justitiei avand calitatea de

ordonator principal de credite- cauzele de judecata in prima instanta se judeca de catre 1 judecator- apelurile de 2 judecatori- recursurile de 3 judecatori- conflictele de munca si asigurari sociale se solutioneaza, in prima instanta, de un complet constituit din

doi judecatori si doi asistenti judiciari- la instanta suprema functioneaza si un complet de 9 judecatori, care este prezidat de presedinte sau

vicepresedinte- normele procedurale privitoare la compunerea instantei de judecata au un caracter imperativ, iar

nerespectarea lor atrage dupa sine casarea hotararii pronuntate

2.1. Structura instantelor judecatoresti

- organizarea actuala a instantelor judecatoresti este guvernata de Legea nr. 304/2004: judecatorii tribunale tribunale specializate curti de apel Inalta Curte de Casatie si Justitie- judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica si functioneaza in judete si in sectoarele municipiului

Bucuresti- peste 180 judecatorii- in cadrul judecatoriilor se pot infiinta sectii sau complete specializate

- in fiecare judet functioneaza un tribunal, instanta cu personalitate juridica, care de regula, are sediul in localitatea de resedinta a judetului respectiv

- 42 tribunale- in cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale,

cu minori si de familie, de contencios administrativ si fiscal, privind conflicte de munca si asigurari sociale

- tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, care pot functiona la nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul in municipiul resedinta de judet

- preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se infiinteaza- datele la care vor incepe sa functioneze tribunalele specializate si localitatile in care isi vor desfasura

activitatea se stabilesc, prin ordin al ministrului justitiei, cu avizul conform al CSM

- curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica si functioneaza intr-o circumscriptie cuprinzand mai multe tribunale si tribunale specializate

- 15 curti de apel- in cadrul acestora functioneaza sectii pentru cauze civile, penale, comerciale, cu minori si de familie, de

contencios administrativ si fiscal, privind conflicte de munca si asigurari sociale

- Inalta Curte de Casatie si Justitie este singura instanta suprema din Romania si are sediul in capitala tarii- are personalitate juridica- este organizata in 4 sectii: sectia civila si de proprietate intelectuala sectia penala sectia comerciala sectia de contencios administrativ si fiscal- se compune dintr-un presedinte, vicepresedinte, 4 presedinti de sectii si judecatori- isi desfasoara activitatea in conditiile determinate de lege, si in cadrul Sectiilor Unite si ale unui Complet

format din 9 judecatori, fiecare avand competenta proprie- mai cuprinde in structura sa: Cancelaria, directii, servicii si birouri, cu personal stabilit prin statul de

functii- are sarcina de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti

2.2 Consiliul Superior al Magistraturii

- a fost creat prin Constitutia din 1991- rolul fundamental al institutiei este acela de a garanta independenta justitiei fata de toate celelalte autoritati

publice- organizarea si atributiile: Legea nr. 317/2004 privind CSM, republicata- este alcatuit din 19 membri:

a. 14 alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Senatb. 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domniul dreptului care se bucura de inalta reputatie

profesionala si morala, alesi de Senatc. ministrul justitiei, presedintele ICCJ si procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ

- si Presedintele Romaniei are posibilitatea sa participe la lucrarile CSM- el prezideaza lucrarile la care asista- mandatul membrilor – 6 ani- presedintele CSM este ales pentru un mandat de 1 an, ce nu poate fi reinnoit, dintre magistratii alesi in

Consiliu- modul de alcatuire a celor doua sectii ale CSM: sectia pentru judecatori este alcatuita din: -> 2 judecatori de la ICCJ -> 3 judecatori de la curtile de apel -> 2 judecatori de la tribunale -> 2 judecatori de la judecatorii sectia pentru procurori este alcatuita din: -> 1 procuror de la Parchetul de pe langa ICCJ sau de la Departamentul National Anticoruptie -> 1 procuror de la parchetele de pe langa curtile de apel -> 2 procurori de la parchetele de pe langa tribunale

-> 1 procuror de la parchetele de pe langa judecatorii- alegerea magistratilor in CSM se realizeaza in cadrul adunarilor generale ale judecatorilor, respectiv

procurorilor- data la care au loc adunarile generale se stabileste de Plenul CSM, cu cel putin 90 zile inainte de expirarea

mandatului membrilor acestuia si se publica in M.O. al Romaniei si pe pagina de internet a CSM- cei doi reprezentanti ai societatii civile – conditii:

a. sa fie specialisti in domeniul dreptului, cu o vechime de cel putin 7 ani in activitatea judiciarab. sa se bucure de inalta reputatie profesionala si moralac. sa nu fi facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990, sa nu fi colaborat cu acestea si sa nu

aiba un interes personal, care sa influenteze indeplinirea cu obiectivitate si impartialitate a atributiilor prevazute de lege

d. sa nu aiba calitatea de membru al unui partid politic si sa nu fi indeplinit in ultimii 5 ani functii de demnitate publica

- sedinta de constituire a CSM se convoaca de catre presedintele ICCJ- in sedinta de constituire, prezidata de presedintele ICCJ, sunt alesi presedintele si vicepresedintele CSM- CSM functioneaza ca organ cu activitate permanenta- hotararile se iau in plen sau in sectii, potrivit atributiilor care revin acestora- presedintele si vicepresedintele CSM nu exercita activitatea de judecator sau procuror, aceasta

suspendandu-se pana la incetarea mandatului- lucrarile Plenului CSM se desfasoara in prezenta a cel putin 15 membri- reprezentantii societatii civile participa numai la lucrarile Plenului CSM- ministrul justitiei, presedintele instantei supreme, procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ nu

participa cu drept de vot la lucrarile sectiilor, in situatiile in care ele actioneaza ca instante de judecata in materie disciplinara

- hotararile CSM, in plen si in sectii, se iau prin vot direct, secret si se motiveaza- menirea esentiala a CSM – aceea de a apara judecatorii si procurorii impotriva oricarui act ce le-ar putea

afecta independenta sau impartialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea

2.3. Statutul magistratilor

Precizari prealabile

- reglementarea actuala – Legea nr. 303/2004

Corpul magistratilor

- in cadrul corpului magistratilor, ierarhia functiilor de exectutie si conducere se stabileste in raport cu nivelul instantelor si parchetelor, cu respectarea conditiilor de pregatire profesionala si de vechime in magistratura

Rectrutarea si investirea in functie a judecatorilor si procurorilor

- recrutarea si formarea initiala in vederea ocuparii functiei de magistrat se realizeaza pe baza de concurs prin INM

- conditii pentru admiterea unei persoane la INM: sa aiba cetatenia romana, domiciliul in Romania si capacitate deplina de exercitiu sa fie licentiata in drept sa nu aiba antecedente penale sau cazier fiscal sa cunoasca limba romana sa fie apta din punct de vedere medical si psihologic, pentru exercitarea functiei

- se depune juramantul: “Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, sa-mi indeplinesc atributiile cu onoare, constiinta si fara partinire. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”

- nedepunerea juramantului pentru un magistrat atrage dupa sine nulitatea numirii in functie, nulitatea actelor indeplinite de acel magistrat

- la judecatorii si parchetele de pe langa acestea pot functiona judecatori si procurori stagiari

- acestia sunt numiti in functie de CSM, pe baza mediei generale, obtinuta prin insumarea celor 3 medii de la sfarsitul fiecarui an de studiu si de la examenul de absolvire al INM

- magistratii stagiari sunt obligati sa efectueze un stagiu de un an- in perioada stagiului, judecatorii si procurorii sunt obligati sa continue formarea profesionala, sub

coordonarea unui judecator sau procuror anume desemnat de presedintele judecatoriei sau, dupa caz, de prim-procurorul parchetului de pe langa aceasta instanta

- judecatorii stagiari au dreptul sa judece urmatoarele categorii de cauze civile:a. cererile privind pensiile de intretinere, privind inregistrarile si rectificarile in registrele de stare

civila, privind popririle, incuviintarea executarii silite, investirea cu formula executorie si luarea unor masuri asiguratorii

b. litigiile patrimoniale avand ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, in cazul in care valoarea obiectului litigiului nu depaseste 100 mil lei

c. plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor contraventionale

d. somatia de plata- procurorii stagiari au dreptul sa puna concluzii in instanta, sa efectueze si sa semneze acte procedurale,

sub coordonarea unui procuror care se bucura de stabilitate- dupa terminarea stagiului, judecatorii si procurorii sunt supusi unui examen de capacitate- in cazul in care judecatorul sau procurorul este respins la examenul de capacitate, el este obligat sa se

prezinte la sesiunea urmatoare- lipsa nejustificata la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la doua sesiuni atrage pierderea

calitatii de judecator stagiar sau procuror stagiar- examenul de capacitate se organizeaza anual de CSM, prin intermediul INM- data, locul si modul de desfasurare a examenului se publica in MO, Partea a III-a, precum si pe pagina de

internet a CSM si pe cea a INM si se comunica instantelor judecatoresti si parchetelor de pe langa acestea, cu cel putin 90 zile inainte de data stabilita pentru examenul de capacitate

- cererile de inscriere se depun la INM in termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului- comisia pentru examenul de capacitate al judecatorilor si comisia pentru solutionarea contestatiilor sunt

alcatuite din judecatori de la ICCJ, judecatori de la curtile de apel si formatori de la INM, numiti prin hotarare a CSM

- examenul de capacitate consta in verificarea cunostintelor teoretice si practice prin probe scrise si orale- dupa validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecatorii si parchetele de

pe langa aceste instante, se publica in MO si se afiseaza la sediile instantelor si parchetelor, prin grija CSM

- candidatii admisi au dreptul, in ordinea clasificarii, sa-si aleaga posturile, in termen de 15 zile libere de la publicarea acestora in MO

- candidatului care nu si-a exercitat dreptul de alegere i se propune, din oficiu, un post de catre CSM- refuzul – considerat demisie- propunerile de numire se fac in cel mult 30 de zile de la data validarii examenului de capacitate- promovarea si transferarea judecatorilor se dispune de CSM- promovarea magistratilor se face numai cu consimtamantul lor- promovarea in functii de executie se face numai prin concurs organizat la nivel national- concursul se organizeaza anual sau ori de cate ori este nevoie, de INM, prin hotarare a CSM- pot participa la concursul de promovare in functii de executie magistratii care au avut calificativul foarte

bine la ultima evaluare, nu au fost sanctionati disciplinar in ultimii 3 ani si indeplinesc urmatoarele conditii minime de vechime :

a. 5 ani vechime in functia de judecator sau procuror, pentru promovarea in functiile de judecator de tribunal sau tribunal specializat si procuror la parchetul de pe langa tribunal sau tribunalul specializat

b. 6 ani vechime in functia de judecator sau procuror, pentru promovarea in functiile de judecator de curte de apel si procuror la parchetul de pe langa aceasta

c. 8 ani vechime in functia de procuror, pentru promovarea in functia de procuror la Parchetul de pe langa ICCJ

- promovarea in functia de judecator la ICCJ se face de catre CSM, dintre judecatorii care au indeplinit functia de judecator in ultimii 2 ani la tribunale sau curti de apel, au obtinut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sanctionati disciplinar, s-au remarcat in activitatea profesionala si au o vechime in functia de judecator de cel putin 12 ani

- numirea in functiile de presedinte si vicepresedinte la judecatorii, tribunale, tribunale specializate si curti de apel se face numai prin concurs sau examen organizat de CSM, iar mandatul este de 3 ani cu posibilitatea reinvstirii o singura data

- numirea judecatorilor in celelalte functii de conducere se face tot pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data, de CSM, la propunerea presedintelui instantei

- conditii minime de vechime: pentru functia de presedinte si vicepresedinte de judecatorie, prim-procuror al parchetului de pe

langa judecatorie si adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani pentru functia de presedinte si vicepresedinte de tribunal sau tribunal specializat, precum si de

presedinte de sectie la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe langa tribunal sau al parchetului de pe langa tribunal pentru minori si familie, adjunct al acestuia si procuror sef sectie al parchetului de pe langa tribunal sau tribunal pentru minori si familie, o vechime de 6 ani

pentru functia de presedinte, vicepresedinte, presedinte de sectie la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe langa curtea de apel si adjunct al acestuia, procuror sef sectie al parchetului de pe langa curtea de apel, o vechime de 8 ani

Insitutul National al Magistraturii

- institutie publica cu personalitate juridica, aflata in coordonarea CSM, care realizeaza formarea initiala a judecatorilor si procurorilor, formarea profesionala continua a judecatorilor si procurorilor in functie, precum si formarea formatorilor in conditiile legii

- institutie administrativa coordonata de CSM- nu face parte din sistemul national de invatamant si educatie si nu este supus dispozitiilor legale in vigoare

cu privire la acreditarea institutiilor de invatamant superior si recunoasterea diplomelor- magistratii sunt obligati sa participe cel putin o data la 3 ani, la programe de formare continua- are sediul in Bucuresti- este condus de un consiliu stiintific format din 13 membri, dintre care: un judecator al ICCJ un procuror de la Parchetul de pe langa ICCJ un judecator al Curtii de Apel Bucuresti un procuror de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti 3 profesori universitari, recomandati de: - Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti - Facultatea de Drept a Univ. « Al. Ioan Cuza » Iasi - Facultatea de Drept a Univ. « Babes Bolyai » Cluj 3 reprezentanti alesi ai personalului de instruire din cadrul INM 1 reprezentant al auditorilor de justitie 1 reprezentant al asociatiilor profesionale legal constituite ale judecatorilor si procurorilor directorul INM, care face parte de drept din consiliu si il prezideaza

- INM este finantat de la bugetul de stat, prin bugetul CSM- cursantii INM au calitatea de auditori de justitie- durata cursurilor – 2 ani- dupa primul an de cursuri, auditorii de justitie opteaza, in ordinea mediilor si in raport cu numarul

posturilor, pentru functia de judecator sau procuror- auditorii de justitie beneficiaza de o bursa avand caracterul unei indemnizatii lunare corespunzatoare

functiei de judecator sau procuror stagiar, in raport cu vechimea pe care o au ca auditori- indemnizatia mentionata are natura si regimul juridic al unui drept salarial- in perioada cursurilor, auditorii de justitie efectueaza stagii de practica in cadrul instantelor judecatoresti si

al parchetelor si asista la sedintele de judecata si la activitatea de urmarire penala- nerespectarea indatoririlor pe care le au constituie abatere disciplinara si poate antrena raspunderea

disciplinara a celui vinovat- sanctiuni disciplinare: avertismentul diminuarea bursei cu pana la 15% pe o perioada de la o luna la 3 luni diminuarea bursei proportional cu nr. absentelor nemotivate, daca depasesc 8 intr-o luna exmatricularea din Institut- absolventii sunt obligati sa indeplineasca timp de 6 ani functia de judecator sau procuror

Incompatibilitati si interdictii

- functiile de judecator si de procuror sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior

- nerespectarea interdictiei de cumul de functii atrage dupa sine indepartarea din magistratura- functia de judecator este compatibila numai cu functiile didactice, nu insa si cu functiile de conducere in

invatamantul superior- magistratilor le este interzis sa:

a. desfasoare activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuseb. desfasoare activitati de arbitraj in litigii civile, comerciale sau de alta naturac. aiba calitatea de asociat sau membru in organele de conducere, administrare sau control la

societati civile, comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de credit, societati de asigurare sau financiare, companii nationale, societati nationale sau regii autonome

d. aiba calitatea de membru al unui grup de interes economic- judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide sau formatiuni politice si nici sa desfasoare sau sa

participe la activitati cu caracter politic- sunt obligati ca in exercitarea atributiilor sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a

convingerilor lor politice- judecatorii si procurorii nu pot sa isi exprime public opinia cu privire la procese aflate in curs de

desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul- nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar daca procesele respective sunt pe

rolul altor instante sau parchete decat acelea in cadrul carora isi exercita functia si nu pot indeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeaza de avocat

- exceptie: judecatorii si procurorii pot sa pledeze cauzele lor personale, ale ascendentilor si descendentilor, ale sotilor, precum si ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor

- chiar si in asemenea situatii, nu le este ingaduit sa se foloseasca de calitatea pe care o au pentru a influenta solutia instantei de judecata sau a parchetului si trebuie sa evite a se crea aparenta ca ar putea influenta in orice fel solutia

- magistratii nu au voie sa participe la judecarea unei cauze, in calitate de judecator sau procuror, daca: sunt soti sau rude pana la gradul IV inclusiv intre ei daca ei, sotii sau rudele lor pana la gradul IV inclusiv au vreun interes in cauza

- aceste dispozitii se aplica si magistratului care participa, in calitate de judecator sau procuror, la judecarea unei cauze in caile de atac, atunci cand sotul sau ruda pana la gradul IV inclusiv, a magistratului a participat ca judecator sau procuror la judecarea in fond a acelei cauze

- SANCTIUNE: nulitatea hotararii pronuntate

Eliberarea din functie a judecatorilor si procurorilor

- situatiile in care un magistrat poate fi eliberat din functie sunt determinate in mod expre si limitativ de lege

DEMISIA- CSM poate stabili un termen de cel mult 30 de zile la care demisia sa defina efectiva daca, evident,

prezenta la post a judecatorului sau procurorului apare ca necesara

PENSIONAREA POTRIVIT LGII- pensionarea -> modalitatea fireasca, obisnuita, de incetare a mandatului de magistrat- si magistratilor li se aplica regulile dreptului comun in materie- judecatorii si procurorii de la toate instantele, precum si magistratii-asistenti de la ICCJ nu pot fi mentinuti

in functie dupa implinirea varstei de pensionare- exista si posibilitatea pensionarii magistratilor la implinirea varstei de 60 de ani daca au o vechime in

magistratura de cel putin 25 de ani- acestia au dreptul la o pensie de serviciu, in cuantum de 80 % din baza de calcul reprezentata de

indemnizatia de incadrare bruta lunara si sporurile avute in ultima luna de activitate inainte de pensionare- exista si posibilitatea pensionarii anticipate, daca magistratii au o vechime de peste 25 de ani in

magistratura, insa reducerea varstei de pensionare nu poate depasi 5 ani

TRANSFER INTR-O ALTA FUNCTIE- transferarea judecatorilor si procurorilor se poate face numai cu consimtamantul lor- ori de cate ori intervine un transfer al judecatorului sau procurorului se va dispune si incetarea calitatii de

judecator/procuror la instanta/parchetul respectiva/respectiv

INCAPACITATE PROFESIONALA- eliberarea din functie poate interveni pentru incapacitate profesionala- nu orice inalienabilitate profesionala atrage dupa sine eliberarea din functie- incapacitatea profesionala se concretizeaza in inaptitudini de ordin strict profesional si care nu sunt

rezultatul unor abateri disciplinare- in cazul in care se constata ca un magistrat sufera de o boala psihica poate fi eliberat din functie- boala psihica se constata printr-o expertiza de specialitate, la sesizarea presedintelui instantei/a

conducatorului parchetului/ a colegiilor de conducere, iar suspendarea din functie se dispune pe perioada recomandata de comisia medicala de specialitate, numita prin ordin al ministrului justitiei si ministrului sanatatii

- dupa expirarea perioadei de suspendare, CSM, pe baza unei noi expertize, poate hotari: incetarea suspendarii si repunerea in functie a judecatorului/procurorului prelungirea perioadei de suspendare eliberarea din functie daca boala este ireversibila

CA SANCTIUNE DISCIPLINARA

CONDAMNAREA DEFINITIVA A JUDECATORULUI/PROCURORULUI PENTRU O INFRACTIUNE- daca impotriva unui magistrat s-a pus in miscare actiunea penala, acesta va fi suspendat din functie pana la

ramanerea definitiva a hotararii- suspendarea din functie se dispune de CSM- daca se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea up, achitarea sau incetarea procesului penal

fata de magistrat, suspendarea din functie inceteaza, iar magistratul este repus in situatia anterioara, i se platesc drepturile banesti de care a fost lipsit pe perioada suspendarii din functie si i se recunoaste vechimea in magistratura pentru aceasta perioada

- in caz de condamnare definitiva a magistratului, se va dispune eliberarea acestuia din functie

INCALCAREA DISPOZITIILOR ART. 7 LEGEA NR. 303/2004- textul se refera la interdictia pentru magistrati de a fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau

colaboratori ai serviciilor de informatii- ei au si obligatia de a completa, anual, o declaratie in sensul ca nu intra sub incidenta acestui text

NEPROMOVAREA EXAMENULUI PREVAZUT DE ART. 33 ALIN 14- eliberarea din functie se dispune in acest caz, impotriva magistratilor care nu au urmat cursul de formare

profesionala din cadrul INM

NEINDEPLINIREA CONDITIILOR NECESARE PENTRU ADMITEREA, PRIN CONCURS, LA INM

Raspunderea juridica a magistratilor

- legea nu reglementeaza raspunderea penala a magistratilor, insa este evident ca aceasta poate opera in cazul savarsirii unei infractiuni

- judecatorii si procurorii raspund disciplinar pentru abaterile de la indatoririle de serviciu, precum si pentru faptele care afecteaza prestigiul justitiei

- sunt considerate abateri disciplinare: incalcarea prevederilor legale referiotare la declaratiile de avere, de interese, de incompatibilitati si interdictii privind judecatorii si procurorii interventiile pentru solutionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvarii intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decat in limita cadrului legal reglementat pentru toti cetatenii, precum si imixtiunea in activitatea altui judecator/procuror

desfasurarea de activitati publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice in exercitarea atributiilor de serviciu nerespectarea secretului deliberarii sau a confidentialitatii lucrarilor care au un atare caracter refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de parti refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire de serviciu nerespectarea in mod repetat si din motive imputabile a dispozitiilor legale privitoare la solutionarea cu celeritate a cauzelor exercitarea functiei, inclusiv nerespectarea regulilor de procedura, cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca fapta nu constituie infractiune efectuarea cu intarziere a lucrarilor, din motive imputabile absentele nemotivate de la serviciu, in mod repetat atitudinea nedemna in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi, avocat, experti, martori sau justitiabili neindeplinirea obligatiei privind transferarea normei de baza la instanta sau parchetul la care functioneaza nerespectarea dispozitiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor participarea directa sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investitii pentru care nu este asigurata transparenta fondurilor in conditiile legii- sanctiuni disciplinare:

avertismentul diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 15% pe o perioada de la o

luna la 3 luni mutarea disciplinara pentru o perioada de la o luna la 3 luni la o instanta sau la un

parchet, situate in circumscriptia aceleiasi curti de apel ori in circumscriptia aceluiasi parchet de pe langa acestea

excluderea din magistratura- actiunea disciplinara se exercita de catre comisiile de disciplina ale CSM- in comisiile de disciplina nu pot fi numiti 2 ani consecutivi aceiasi membri- membrii de drept, presedintele si vicepresedintele CSM nu pot fi numiti in comisiile de disciplina- comisiile de disciplina pot fi sesizate in legatura cu abaterile disciplinare ale judecatorilor si procurorilor,

de orice persoana interesata sau se pot sesiza din oficiu- exercitarea actiunii disciplinare nu este posibila fara efectuarea unei cercetari prealabile- magistratul cercetat este indreptatit sa ia cunostinta de toate actele cercetarii si sa solicite probe in aparare- refuzul magistratului de a face declaratii sau de a se prezenta la cercetari nu impiedica finalizarea anchetei

administrative- neefectuarea cercetarii prealabile si neascultarea magistratului in cauza atrage dupa sine nulitatea absoluta

a anchetei administrative- actiunea disciplinara poate fi exercitata in cel mult 1 an de la data savarsiriia abaterii- in procedura disciplinara in fata sectiilor CSM, citarea judecatorului/procurorului impotriva caruia se

exercita actiunea disciplinara este obligatorie- judecatorul/procurorul poate fi reprezentat de un alt judecator/procuror sau poate fi asistat/reprezentat de

un avocat- lucrarile sectiilor CSM sunt, de regula, publice- hotararea pronuntata trebuie sa fie motivate- hotararea se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare si se comunica de indata, in scris,

judecatorului/procurorului- se poate face recurs in termen de 15 zile de la comunicare- competenta de solutionare a recursului apartine completului de 9 judecatori ai ICCJ- din completul de 9 judecatori nu pot face parte membrii cu drept de vot ai CSM si judecatorul sanctionat

disciplinar- recursul este suspensiv de executare- hotararea pronuntata de Completul de 9 judecatori este irevocabila- in cazul in care s-a dispus excluderea din magistratura a unui judecator/procuror, hotararea irevocabila se

transmite Presedintelui Romaniei, in vederea emiterii decretului de eliberare din functie- greselile de judecata se remediaza prin alte mijloace, si anume caile de atac, decat acelea ale raspunderii

civile

- in cazul in care o persoana este condamnata pe nedrept sau privata de libertate in mod nelegal, statul este cel care repara paguba suferita de acea persoana

- un atare drept este recunoscut si in favoarea persoanei care, in cursul procesului penal, a fost privata de liberatate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal

- actiunea impotriva statului poate fi pornita in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului

- competenta de solutionare – tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza persoana indreptatita la despagubiri

- in cadrul procedurii de solutionare a cauzei, statul va fi citat prin Ministerul Economiei si Finantelor- legea reglementeaza insa si actiunea in regres a statului fata de persoana vinovata- in cazul in care repararea pagubei a fost acordata, cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de

catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie

- prin urmare, raspunderea civila a unui magistrat poate interveni doar in una din cele doua situatii expres determinate: -> reaua-credinta

-> grava neglijenta- cazurile in care persoana vatamata are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare

savarsite in procesele penale sunt stabilite de Codul de procedura penala- dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in

alte procese decat cele penale, se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului/procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara

3. PARTILE IN PROCESUL CIVIL

- parte = persoana fizica sau juridica care a formulat cererea de chemare in judecata, cea impotriva careia s-a actionat, cea care a intervenit sau a fost introdusa in cauza, deci persoana care, avand una dintre calitatile procesuale ce pot fi avute, a participat la judecarea unei cauze

- reclamant – persoana care solicita protectia instantei pentru apararea unui drept sau interes legitim- parat – persoana chemata sa raspunda pentru pretinsa incalcare a dreptului- daca procesul este necesar partilor, partile sunt deopotriva necesare procesului- partile se afla pe o pozitie de egalitate juridica

Coparticiparea procesuala

a. Notiune

- mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte in cadrul unui proces civil: dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună dacă drepturile sau obligaţiile partilor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură- coparticiparea conduce la unirea intr-un singur proces a mai multor actiuni ce puteau forma obiectul unor

cereri separate

b. Forme

- dupa pozitia partilor: -> coparticipare procesuala activa: atunci cand mai multi reclamanti actioneaza in judecata, prin aceiasi cerere, un singur parat -> coparticipare procesuala pasiva: cand un singur reclamant isi indreapta pretentiile sale impotriva mai multor parati si printr-o singura cerere de chemare in judecata -> daca mai multi reclamanti actioneaza in judecata, prin aceeasi cerere, pe mai multi parati, ne aflam in prezenta unui litisconsortiu mixt sau reciproc

- dupa momentul in care se formeaza: => coparticipare procesuala initiala: constituie regula, intrucat ea se formeaza odata cu promovarea cererii de chemare in judecata => coparticipare procesuala ulterioara: se formeaza pe parcursul desfasurarii activitatii judiciare (cazul introducerii unor terte persoane in procesul civil

- in functie de rolul vointei partilor in formarea sa: -> facultativa (principiul este cel al c.p.facultative) -> necesara – cazul proc. privitoare la sistarea starii de indiviziune; in aceste litigii trebuie sa participe toti coproprietarii, intrucat in caz contrar partajul este nul

c. Efecte

- actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia

- coparticipantii procesuali se bucura, in raporturile dintre ei, de independenta procesuala- acest principiu este aplicabil numai in cazul litisconsortiului facultativ- coparticiparea procesuala necesara este guvernata, sub aspectul efectelor sale, de regula dependentei

procesuale a coparticipantilor: => dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi

=> când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile- reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor

continua totuşi să fie citaţi, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoştinţă

Conditii pentru a fi parte in procesul civil

a. Capacitatea procesuala de folosinta

- orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată- capacitatea de folosinta este recunoscuta in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice- se dobandeste odata cu nasterea si inceteaza la moartea persoanei sau la data mortii stabilite printr-o

hotarare judecatoreasca irevocabila- capacitatea de folosinta = aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii- capacitatea procesuala de folosinta este mai redusa decat cea civila, fiind circumstantiata numai la

drepturile si obligatiile procesuale ale unei persoane- asociaţiile, societăţile sau alte structuri legal constituite care nu au personalitate juridică pot sta în

judecată, dacă au organe proprii de conducere- lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului- SANCTIUNE: actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt nule absolut

- capacitatea de exercitiu:- cel care are calitatea de parte îşi poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin

reprezentant convenţional, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel- partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată,

asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea sau modul de organizare

- lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului- SANCTIUNE: actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt

anulabile - reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste

acte- când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va

acorda un termen pentru confirmarea lui- dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui- aceste dispozitii se aplica si in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa

- curatela speciala:- in caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are

reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii

- de asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal

- numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească

- remunerarea avocaţilor astfel numiţi se va face potrivit dispoziţiilor legii privind asistenţa judiciară, care se aplică în mod corespunzător

- aceste dispozitii se aplica si in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa

b. Calitatea procesuala

- in opinia noastra, calitatea procesuala presupune justificarea dreptului sau a obligatiei unei persoane de a participa – ca parte – in procesul civil

- legitimarea procesuala: - activa - pasiva- sarcina justificarii calitatii procesuale apartine reclamantului

- continutul calitatii procesuale se raporteaza la acele imprejurari de fapt sau de drept care confera unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciara

- legitimarea procesuala nu trebuie confundata cu capacitatea procesuala, deoarece, in timp ce prima se determina in concreto, in functie de justificarea puterii de a fi parte in proces, cea de-a doua se determina, potrivit dreptului comun

- justificarea legitimarii procesuale prin acele imprejurari de fapt obisnuite pe care reclamantul le expune in cererea de chemare in judecata si prin care pretinde nesocotirea unui drept sau interes poarta denumirea de legitimare procesuala ordinara

- legitimarea procesuala este recunoscuta in dreptul modern si unor autoritati publice, institutii sau chiar persoane fizice care nu pretind in justitie proteguirea unui drept propriu – legitimare procesuala extraordinara

- legea acorda legitimare procesuala activa unor autoritati publice: cazul procurorului care poate promova o actiun civila in vederea apararii unor valori sociale

- cazuri de legitimare procesuala extraordinara pasiva: raspunderea pentru altul- legitimarea procesuala extraordinara, atat activa, cat si pasiva, reprezinta o situatie procesuala de exceptie,

in sensul ca este acordata adesea in vederea ocrotirii unor interese sociale deosebite- transmisiunea calitatii procesuale poate avea loc in temeiul legii sau in baza acordului de vointa al partilor- dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va

continua între părţile iniţiale- dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte,

judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz- in toate cazurile succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de

existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanţa va decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne în proces în calitate de intervenient, ori va fi scos din proces, caz în care judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular

- transmisiunea legala a calitatii procesuale, active sau pasive, poate avea loc in cazul succesiunii si al reorganizarii persoanelor juridice

- mostenitorii care accepta mostenirea preiau toate drepturile si obligatiile procesuale ale autorului lor, inclusiv calitatea de reclamant sau parat, dupa cum defunctul avea in proces legitimare procesuala activa sau pasiva

- calitatea procesuala nu poate fi transmisa, in principiu, in actiunile cu caracter strict personal- exceptie: unele actiuni pot fi continuate de mostenitori, daca acestea au fost promovate de autorul lor in

timpul vietii: actiunile in tagada paternitatii, in stabilirea filiatiei, privind revocarea donatiilor pentru ingratitudiune

- drepturile si obligatiile persoanei juridice reorganizate se preiau de catre persoana juridica care dobandeste bunurile

- aceasta transmitere se realizeaza si in privinta drepturilor si obligatiilor procesuale- o atare transmitere nu poate avea loc, in principiu, in cazul falimentului- transmiterea drepturilor sau obligatiilor poate avea caracter: universal cu titul universal cu titlu particular- beneficiarul unei transmisiuni universale poate deveni parte in orice proces al autorului sau, in timp ce

beneficiarul unei transmisiuni cu titlu particular poate deveni parte doar in procesul care se refera la obiectul respectiv

- lipsa calitatii procesuale constituie o exceptie de fond care poate fi invocata in tot cursul procesului civil- actiunea va fi respinsa ca fiind facuta de catre o persoana lipsita de calitate

c. Justificarea unui interes

- interesul reprezinta o conditie de ordin subiectiv care se analizeaza atat in persoana celui care actioneaza in justitie, cat si in persoana adversarului acestuia

- nu reprezinta altceva decat folosul practic material sau moral pe care-l urmareste cel care promoveaza actiunea

- daca activitatea judiciara nu-i poate procura partii un interes practic, cererea sa va fi respinsa - justificarea interesului judiciar incumba reclamantului si vizeaza, in principal, momentul initial al

procesului- interesul trebuie justificat ulterior si de catre parat, in legatura cu actele procedurale indeplinite de acesta- interesul afirmat in justitie trebuie sa fie:

determinat legitim – conformitatea cu ordinea de drept si regulile de convietuire sociala personal – sa fie propriu celui care promoveaza actiunea/se apara (actiunea civila poate

fi insa promovata si de alte persoane sau organe decat cele ce se pretind a fi titulare ale unui drept subiectiv)

nascut – interesul judiciar se considera ca exista si a devenit actual din momentul incalcarii unui drept subiectiv

actual – 3 exceptii: -> cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen -> actiunile privitoare la pensii de intretinere sau alte prestatii periodice -> pot fi încuviinţate, înainte de împlinirea termenului, şi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o daca ar aştepta împlinirea termenului

- chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv grav ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara

- lipsa de interes poate fi invocata pe cale de exceptie

d. Formularea unei pretentii

- valorificarea pretentiei constituie insasi baza judecatii- se identifica cu obiectul cererii de chemare in judecata

Drepturile si obligatiile partilor

a. Drepturile

- comune reclamantului si paratului: dreptul la aparare dreptul de a participa la dezbaterile judiciare dreptul de a solicita recuzarea judecatorilor dreptul de a pune capat litigiului printr-o tranzactie dreptul de a exercita caile legale de atac dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil

- drepturi ce apartin in exclusivitate reclamantului: dreptul de a-si intregi sau modifica cererea de chemare in judecata dreptul de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv dedus in judecata

- drepturi ce apartin in exculsivitate paratului: dreptul de a invoca pretentii printr-o cerere reconventionala

dreptul de a recunoaste pretentiile reclamantului dreptul de a-l indica pe adevaratul titular al dreptului in cazul actiunilor reale imobiliare

b. Obligatii

- obligatia de a exercita drepturile procedurale cu buna-credinta- obligatia partii care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecata- obligatia de a depune copii certificate de pe inscrisurile invocate- obligatia de a urmari, in conditiile legii, desfasurarea si finalizarea procesului- obligatia de a indeplini actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele impuse de lege sau judecator- obligatia de a-si proba pretentiile si apararile

- drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege

- singura limita in exercitarea drepturilor procedurale: abuzul de drept- abuzul de drept procesual: 2 elemente: + subiectiv – reaua-credinta + obiectiv – deturnarea dreptului de la finalitatea sa legala- sanctiune: obligarea autorului abuzului la plata unor despagubiri fata de partea vatamata; exista si

posibilitatea obligarii partii la plata unei amenzi

4. TERTELE PERSOANE IN PROCESUL CIVIL

- terte persoane = acele subiecte de drept care sunt straine de procesul civil dintre reclamant si parat- din momentul introducerii tertilor in proces, acestia dobandesc calitatea de parti

Conditii generale de admisibilitate a participarii tertelor persoane in procesul civil

- in primul rand, trebuie sa fie intrunite conditiile necesare pentru indeplinirea oricarei activitati judiciare: capacitate procesuala de folosinta calitate procesuala formularea unei pretentii justificarea unui interes- pentru exercitarea formelor de participare a tertelor persoane in procesul civil este necesara si intrunirea

conditiei capacitatii de exercitiu- conditii specifice: existenta unui proces civil in curs de judecata existenta unei legaturi de conexitate interesul de a interveni

a. Existenta unui proces civil in curs de judecata

- tertul nu trebuie sa fi participat in acel proces in calitate de reclamant sau parat- intervenientul trebuie sa fie strain de proces pana in momentul formularii cererii de interventie

b. Existenta unei legaturi de conexitate

- legatura de conexitate implica existenta unei anumite relatii intre cererea privind participarea tertilor si cererea principala, de asa natura incat proteguirea unui interes al tertului sau al uneia din partile principale nu s-ar putea realiza fara solutionarea conexa a cererilor respective

- conexitatea ≠ participarea tertilor in proces: in cazul conexitatii ne aflam in prezenta a doua procese civile distincte care, pentru o mai

buna administrare a justitie, se impune a fi reunite in cazul participarii tertilor in proces, interventia lor vizeaza un litigiu deja declansat

intre partile principale

in materia conexitatii mai este necesar ca intre cele doua sau mai multe pricini civile sa existe o stransa legatura de obiect si de cauza

in cazul participarii tertilor in proces este necesar uneori ca cererea sa se refere chiar la acelasi obiect la care se refera si actiunea principala

c. Interesul de a interveni

- reprezinta o conditie ce se impune a fi respectata atat in cazul in care intervenientul participa ca urmare a initiativei sale, cat si ca urmare a initiativei partilor principale

- cerinte: interesul afirmat trebuie sa fie un interes personal interesul propriu al tertului trebuie sa fie prezent insa si in cazul interventiei accesorii (in acest caz, interesul intervenientului poate fi determinat de faptul ca neimplicarea lui directa in proces ar putea provoca o actiune ulterioara impotriva sa)

Formele de participare a tertelor persoane in procesul civil

- interventie voluntara: -> principala -> accesorie- interventie fortata: -> chemarea in judecata a altei persoane -> chemarea in garantie -> aratarea titularului dreptului

a. Interventia in procesul civil

- interventia = acea institutie procesuala care confera tertului posibilitatea de a participa din proprie initiativa intr-un proces in curs de judecata intre alte persoane in scopul valorificarii unui drept propriu sau spre a sprijini apararea reclamantului sau paratului

- interventia in interes propriu – interventie principala/ agresiva- interventia in interesul altuia – interventie accesorie

Interventia principala

- intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, un drept strâns legat de obiectul judecăţii

- constituie o veritabila actiune civila- pentru exercitarea ei sunt necesare aceleasi conditii ca si pentru actiunea civila- cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată

- conditiile interventiei principale: afirmarea unui drept subiectiv – nu este necesar ca dreptul sa existe in realitate, fiind suficienta doar afirmarea lui; existenta dreptului subiectiv este doar una din conditiile admiterii in fond a interventiei principale indeplinirea conditiilor de forma, si anume cererea de interventie principala va fi facuta in forma prevazuta de lege pentru cererea de chemare in judecata - poate fi folosita in orice materie- are o sfera restransa de aplicabilitate in materia raporturilor privind starea si capacitatea persoanelor

deoarece in acest domeniu actiunile au un caracter strict personal si pot fi exercitate doar de titluarul dreptului subiectiv

- interventia este inadmisibila in actiunile avand ca obiect anularea sau desfacerea casatoriei, in actiunile privind punerea sub interdictie, in actiunile privitoare la anularea adoptiei, in actiunile privind tagada de paternitate

- daca prin interventia principala se urmareste doar luarea unor masuri vremelnice, cererea este admisibila si in cadrul procedurii ordonantei presedentiale

- procedura interventiei principale: cererea se îndreaptă împotriva tuturor părţilor şi poate fi făcută numai în faţa primei instanţe,

înainte de închiderea dezbaterilor instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc cu acordul părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de appel se solutioneaza in doua faze: => admiterea in principiu => solutionarea cererii după ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în

principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată care nu se poate ataca decât odată cu fondul partile impotriva carora se indreapta cererea de interventie principala au posibilitatea de a depune

intampinare partile principale pot formula si o actiune reconventionala impotriva interventiei principale Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale intervenientul va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei, dar va

putea solicita administrarea de probe actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de el după admiterea în principiu, instanţa va stabili un termen în care trebuie depusă întâmpinarea dacă cererea de intervenţie nu a fost admisă în principiu, atunci când termenul de declarare a

apelului sau recursului curge de la comunicare, încheierea de respingere si hotărârea vor fi comunicate si intervenientului

calea de atac exercitata de acesta poate viza numai respingerea in principiu a intervenţiei incheierea de respingere in principiu ca inadmisibila a cererii de interventie poate fi atacata in

termen de 5 zile, care curge de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea lipsa

din momentul admiterii in principiu a interventiei, tertul devine parte in proces va avea, in principiu, drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru partile principale se bucura insa si de o pozitie independenta fata de celelalte parti intervenţia principală se judecă odată cu cererea principală când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenţie, instanţa poate dispune

disjungerea ei pentru a fi judecată separat după disjungere nu se va declina competenţa de soluţionare a cererii de intervenţie nu se va dispune disjungerea atunci când judecarea cererii de intervenţie ar fi întârziată de

cererea principală intervenţia principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins printr-unul

din modurile prevăzute de lege

Interventia accesorie

- intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi- tertul are un interes propriu in participarea la activitatea de judecata, intrucat prin interventia formulata

poate evita o actiune ulterioara impotriva sa- este admisibila in orice materie- nu poate fi utilizata, in principiu, in litigiile privitoare la starea si capacitatea persoanei

- procedura: cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art.

133 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător: să fie formulată în scris să cuprindă arătarea instanţei căreia îi este adresată, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi domiciliul reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul şi motivele cererii, precum şi semnătura trebuie sa cuprinda si mentiuni privitoare la justificarea interesului de a interveni si sa indice

partea in favoarea careia s-a actionat poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul procesului, chiar şi în căile

extraordinare de atac dupa incuviintarea in principiu a cererii de interventie instanta va proceda la comunicarea

acesteia partilor principale impotriva cererii de interventie accesorie partea interesata poate sa depuna intampinare intampinarea poate fi depusa chiar de partea in favoarea careia s-a promovat cererea de

interventie impotriva interventiei accesorii nu se poate formula o actiune reconventionala judecarea cererii de intervenţie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar

instanţa este obligată să se pronunţe asupra acesteia prin aceeaşi hotărâre odată cu fondul intervenientul accesoriu poate să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin

interesului părţii în favoarea căreia a intervenit intervenientul accesoriu poate să renunţe la judecarea cererii de intervenţie doar cu acordul părţii

pentru care a intervenit calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită daca partea pentru care

a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond

intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale intervenientul va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei, dar va

putea solicita administrarea de probe actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de el hotararea ce se va pronunta ii va fi opozabila si intervenientului

b. Interventia fortata

Chemarea in judecata a altor persoane

- oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei acţiuni separate, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul

- cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe

- cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe

- cererea va fi motivată şi, împreună cu înscrisurile care o însoţesc, se va comunica atât celui chemat în judecată, cât şi părţii potrivnice

- la exemplarul cererii destinat terţului se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar

- cel chemat în judecată dobândeşte calitatea de intervenient principal, iar hotărârea îi va fi opozabilă- hotararea va trebui sa cuprinda solutii atat cu privire la cererea de chemare in judecata a altor persoane, cat

si cu privire la actiunea principala- daca cererea de chemare in judecata a altor persoane determina intarzierea solutionarii litigiului instanta

va putea dispune disjungerea ei de actiunea principala- din momentul introducerii tertului in proces, acesta va trebui sa ia procedura in starea in care se afla la

momentul interventiei- când pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească, recunoaşte datoria şi declară că vrea să o

execute faţă de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, el va fi scos din proces, dacă a consemnat la dispoziţia instanţei suma datorată

- pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinţei acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească

- bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanţa învestită cu judecarea cauzei, dispoziţiile art. 917 şi următoarele fiind aplicabile

- in aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant şi intervenient

Chemarea in garantie

- orice parte poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o acţiune separată în garanţie sau în despăgubiri

- in aceleaşi condiţii, cel chemat în garanţie poate să cheme în garanţie o altă persoană- cel de-al doilea chemat in garantie isi va putea valorifica dreptul sau la garantie sau despagubire numai

prin intermediul unei actiuni principale separate- in principiu, obligatia de garantie revine tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, daca o

atare transmisiune se face cu titlu oneros- chemarea in garantie se poate realiza fie pe cale principala, fie pe cale incidenta- trebuie sa indeplineasca conditiile unei cereri de chemare in judecata- constituie o veritabila actiune civila- de cele mai multe ori, este folosita in materie contractuala- este frecvent folosita si in cadrul actiunilor in revendicare, sistarea starii de indiviziune, litigii locative,

litigii avand ca obiect realizarea unei obligatii de despagubire

- procedura de judecata: cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată cererea făcută de reclamant se va depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea

primei instanţe cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea

primei instanţe instanţa va comunica celui chemat în garanţie cererea şi copii de pe înscrisurile ce o însoţesc şi

va stabili termenul până la care acesta trebuie să depună întâmpinare garantul este obligat sa ia procedura in starea in care se afla in momentul interventiei sale cererea de chemare în garanţie se judecă o dată cu cererea principală

cu toate acestea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat

in acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanţie va fi suspendată până la soluţionarea cererii principale

noua reglementare ne propune in legatura cu solutionarea cererilor de chemare in garantie instituirea unor dispozitii, si anume: -> admiterea in principiu

-> judecarea cererii

c. Aratarea titularului dreptului

- pârâtul, care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru, va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului

- cerinte specifice: formularea cererii de catre paratul care detine cu titlu precar un bun sau care exercita un drept

asupra lucrului respectiv actiunea principala sa aiba ca obiect valorificarea unui drept real asupra lucrului

- cererea privind aratarea titularului va fi motivată şi se va depune înaintea primei instanţe în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării

- din inscrisul depus de catre parat trebuie sa rezulte date privitoare la calitatea in care acesta detine lucrul sau exercita vreun drept asupra lui, precum si date privitoare adevaratul titular al dreputlui

- cererea, împreună cu înscrisurile care o însoţesc şi o copie de pe cererea de chemare în judecată, vor fi comunicate celui arătat ca titular al dreptului

- dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces

- dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfăţişează sau contestă cele susţinute de pârât, atunci titularul dreptului dobandeste calitatea de intervenient principal

- tertul aratat ca titular al dreptului are posibilitatea de a formula intampinare impotriva cererii de introducere a sa in proces

- dupa introducerea tertului in proces se va proceda la solutionarea cererii formulate de catre parat- cererea se solutioneaza in doua faze: - admiterea in principiu - judecarea cererii- cererea nu se solutioneaza intotdeauna impreuna cu cererea principala- instanta va pronunta solutii cu privire atat la cererea principala, cat si cu privire la cererea de aratare a

titularului

d. Introducerea în cauză, din oficiu, a altor persoane

- in cazurile expres prevăzute de lege, precum şi când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va dispune introducerea în cauză a altor persoane ca reclamant sau pârât, chiar dacă părţile se împotrivesc

- introducerea în cauză va putea fi dispusă, prin încheiere, până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe

- când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor

- cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora

- prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească

- el va lua procedura în starea în care se află în momentul dispunerii introducerii în proces, dar va putea solicita administrarea de probe

- actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta

5. REPREZENTAREA PARTILOR IN PROCESUL CIVIL

- prin reprezentare se desemneaza situatia in care o persoana numita reprezentant indeplineste acte procedurale in numele si in interesul altei persoane care este parte in procesul civil

- 3 forme: => reprezentarea legala: persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu vor sta în judecată prin reprezentant legal => reprezentarea conventionala: părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei => reprezentarea judiciara: când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant, arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării

Reprezentarea legala

- are loc in cazul: persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu, in cazul persoanelor juridice si in alte imprejurari exreps prevazute de lege

- minorii care nu au implinit varsta de 14 ani, vor fi reprezentati in procesul civil de catre parintii lor, iar in lipsa lor de tutorele desemnat de autoritatea tutelara

- in situatia in care o persoana lipsita de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal si exista urgenta, la cererea partii interesate, va fi numit un curator special cu sarcina de a-l reprezenta pe cel fara capacitate de exercitiu

- in mod similar se va proceda si in cazul constatarii unui conflict de interese intre reprezentant si persoana reprezentata, si in cazul persoanelor cu capacitate restransa

- persoanele juridice sunt reprezentate in justitie prin organele lor de conducere- in fata instantei, reprezentantii persoanelor fizice sau juridice au obligatia de a-si justifica calitatea

Reprezentarea conventionala

a. a persoanelor fizice

- ia nastere in temeiul unei conventii de mandat intre partea litiganta si un tert care accepta sa o reprezinte pe aceasta in proces

- in mod exceptional, legea nu permite reprezentarea judiciara conventionala in indeplinirea unor acte procedurale, si anume: in cazul chemarii la interogatoriu, in procesele de divort

- cu toate acestea, daca persoana care urmeaza sa fie interogata, are domiciliul in strainatate, va putea fi reprezentata prin cel care o reprezinta in judecata

- orice persoana care are capacitate de exercitiu poate reprezenta o alta persoana in procesul civil- in faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt

mandatar- dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra

excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor

- in cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, cu excepţia instanţei de recurs, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept

- la redactarea cererii de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii (cu exceptia cazului in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiat in drept)

- in cazul contestaţiei în anulare şi revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător- in sistemul legislatiei noastre, avocatul este indreptatit sa indeplineasca acte procedurale si sa pledeze in

instanta in favoarea clientului sau- asistarea nu implica reprezentarea partii in justitie- reprezentarea implica insa si asistarea partii de catre avocat- intinderea reprezentarii este determinata intotdeauna de puterile care i-au fost conferite mandatarului prin

actul de investire in aceasta calitate

- mandantul poate restrange mandatul de reprezentare judiciara numai la anumite acte procedurale sau doar la o anumita instanta

- forma mandatului: imputernicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului neavocat se dovedeşte

prin înscris autentic procura dată unui licenţiat in drept, pentru exerciţiul dreptului de chemare in judecată sau

de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris autentic in cazurile prevăzute la alin. (1) şi alin. (2), dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi

prin declaraţie verbală făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă imputernicirea de a reprezenta o persoană fizică sau juridică dată unui avocat sau

consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei

activitatea de reprezentare a partii de catre un avocat se determina in baza contractului de asistenta juridica incheiat intre avocat si client

prin contractul de asistenta se stabilesc si puterile conferite avocatului

- mandatul general -> mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume -> dacă acela care a dat procura generală nu are domiciliu şi nici reşedinţa în ţară, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat

mandatul de reprezentare in justitie este un mandat special

- continutul mandatului -> mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte -> avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate -> in aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. -> susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri- mandatarul nu poate face acte de dispozitie, cum sunt renuntarile la judecata, la drept, incheierea unei

tranzactii- incetarea mandatului -> mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil -> mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului- renuntarea si revocarea mandatului -> renunţarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa ei -> mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de înfăţişare -> mandatarul nu poate renunţa la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac

- nu exista restrictii cu privire la numarul persoanelor care pot reprezenta peu na din parti in unul si acelasi proces

- mandatarul are in toate cazurile obligatia de a-si justifica calitatea in fata instantei de judecata- nejustificarea calitatii de reprezentant conduce la anularea cererii

b. a persoanelor juridice

- persoanele juridice pot fi reprezentate în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii

- la redactarea cererii de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii

- consilierul juridic asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale, ale institutiilor publice si de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum si ale persoanelor juridice de drept privat, in slujba carora se afla si in conformitate cu Constitutia si legile tarii

- reprezentarea autoritatii, institutiei sau persoanei juridice la care este angajat consilierul juridic se materializeaza in indeplinirea unor acte juridice in numele si interesul acesteia

- consilierul juridic are obligatia ca in concluziile orale sau scrise, sa sustina cu demnitate si competenta drepturile si interesele legitime ale autoritatii sau persoanei juridice pe care o reprezinta si sa respecte normele de deontologie profesionala prevazute in legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si statutul acestei profesii

- consilierii juridici trebuie sa-si dovedeasca calitatea lor de reprezentanti in fata organelor jurisdictionale de orice fel si chiar in fata altor institutii sau autoritati ori persoane juridice sub sanctiunea nulitatii

- dovada se face cu delegatia semnata de seful autoritatii, institutiei sau persoanei juridice- consilierii juridic pot constitui asociatii profesionale in scopul apararii si promovarii intereselor

profesionale, in conditiile legii privind asocierea si constituirea de persoane juridice- in prezent, la nivel central functioneaza Uniunea Nationala a Colegiilor Consilierilor Juridici – persoana

juridica de interes general, cu patrimoniu si buget propriu- este formata din totalitatea colegiilor consilierilor juridici din Romania si cuprinde toti consilierii juridici

inscrisi in Tabloul acestora, cu drept de exercitare a profesiei de consilier juridic- consilierul juridic are obligatia de a face un stagiu de 2 ani- consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecatorie si la tribunale ca instanta de fond, la organele

de urmarire penala, precum si la celealate organe administrative cu atributii jurisdictionale- consilierul juridic definitiv are posibilitatea de a pune concluzii la instantele judecatoresti de toate gradele,

la organele de urmarire penala si la toate autoritatile si organele administrative cu atributii jurisdictionale

6. PARTICIPAREA PROCURORULUI IN PROCESUL CIVIL

- Ministerul Public constituie o institutie destinata a apara interesele generale ale societatii, precum si drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor

- procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justitiei

- Ministerul Public este plasat in sfera autoritatii judecatoresti

Rolul procurorului in procesul civil

- in materie civila, jurisdictia Ministerului Public este una de exceptie (1) Procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. (2) Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii. (4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cauzele în care a participat la judecată, în condiţiile legii, precum şi, în cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă. (5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1). (6) În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru şi nici cauţiune. (7) În cazurile prevăzute de alin. (2)-(4), titularul dreptului va fi introdus în proces şi se va putea prevala de dispoziţiile art. 390, art. 392, art. 393 şi art. 418-420, iar dacă procurorul îşi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii sau a executării silite.

Calitatea procesuala a procurorului

- este parte in procesul civil in sens procesual, intrucat el nu este subiect al raportului de drept substantial dedus judecatii

- efectele hotararii judecatoresti nu se rasfrang in mod direct asupra procurorului - procurorul poate exercita caile ordinare de atac chiar daca nu a fost parte in proces in fata instantei de

judecata

Forme de participare

- modalitatile practice de actiune ale procurorului: exercitarea actiunii civile, in cazurile prevazute de lege participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti aprarea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdictie,

ale disparutilor si ale altor persoane, in conditiile legii- procurorul poate sa participe ca: parte principala – promovarea actiunii civile parte alaturata – atunci cand procesul a fost declansat de partile principale

Promovarea actiunii civile

- procurorul poate sa promoveze actiunea civile pe cale principala, sau pe cale incidenta- in toate cazurile in care procurorul promoveaza actiuna civila, este obligatorie introducerea in cauza si a

titularului dreptului dedus judecatii- promovarea actiunii civile de catre procuror nu restrange prerogativele procesuale inerente calitatii de

parte principala

Interventia procurorului in procesul civil

- interventie facultativa- interventie obligatorie – sunt relativ reduse cazurile de participare obligatorie ale procurorului- procurorul trebuie sa aiba un rol activ si sa contribuie la aflarea adevarului in procesul civil- procurorul pune concluzii dupa partile principale- concluziile procurorului se prezinta in forma orala- poate uza si de dreptul de a formula concluzii scrise- in toate cazurile in care participarea procurorului in procesul civil este obligatorie, nerespectarea normei

care impune o atare interventie determina nulitatea hotararii pronuntate de catre instanta

Exercitarea cailor de atac de catre procuror

- procurorul exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti pe care le considera nemeinice si nelegale

- exercitarea cailor de atac nu este conditionata de promovarea de catre procuror a actiunii sau de interventia sa in proces

- procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ ii este recunoscuta legitimarea procesuala si in ceea ce priveste exercitarea caii extraordinare de atac a recursului in interesul legii

Participarea procurorului la activitatea de executare silita

- procurorul are dreptul sa solicite doar punerea in executare a hotararilor pronuntate in favoarea persoanelor prevazute la alin 1

Capitolul VIActiunea civila

1. NOTIUNE

- orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime

- nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept- acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către

una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice care nu se poate realiza decât pe această cale, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces

2. NATURA JURIDICA

- referirea proiectului codului roman de procedura civila la un ansamblu de mijloace procesuale prevazute de lege sugereaza ca ne aflam in prezenta unui drept de natura procesuala

- prevederile proiectului codului confirma faptul ca in conceptia acestuia dreptul la actiune are o componenta materiala si implicit una procesuala

3. CONDITIILE DE EXEERCITIU ALE ACTIUNII CIVILE

a. Capacitatea procesuala de exercitiu (capacitatea de a sta in judecata)

- activitatea judiciara nu poate fi intretinuta de persoane care nu se bucura de capacitate de exercitiu- persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate

ori autorizate

Reprezentarea in procesul civil- minorii sunt reprezentati de parintii lor, iar in lipsa acestora, prin tutore- persoana pusa sub interdictie va fi reprezentata de tutorele desemnat de autoritatea competenta- pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea tutelara poate numi un curator pentru

reprezentarea persoanei incapabile- persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale- actele juridice facute de organele persoanei juridice, sunt actele persoanei juridice insasi- personalitatea juridica este o conditie indispensabila pentru ca o societate comerciala, fundatie sau regie

autonoma sa poata sta in judecata- sucursala fiind o unitate fara personalitate juridica nu se poate adresa instantei de judecata pentru

solutionarea unui litigiu cu o alta sucursala apartinand aceleiasi regii autonome- in mod obisnuit, persoanele juridice sunt reprezentate in fata organelor jurisdictionale prin intermediul

consilierilor juridici

Asistarea- actele juridice ale minorului cu capacitate restransa se incheie de catre acesta cu incuviintarea prealabila a

parintilor sau tutorelui- in procesul civil, minorul care a implinit 14 ani trebuie asistat de catre ocrotitorii sai legali, care vor fi

citati alaturi de minor si vor semna alaturi de el toate actele adresate instantei- exista situatii in care asistarea minorului nu este necesara: minorul care a implinit 16 ani poate sa incheie

un contract de munca; minora care se casatoreste dupa implinirea varstei de 16 ani

Autorizarea- vizeaza acele imprejurari in care reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane are nevoie pentru

indeplinirea anumitor acte de o autorizare speciala data de organul competent- de cele mai multe ori, autorizarea este necesara pentru indeplinirea unor acte de dispozitie de catre

reprezentantii persoanelor juridice

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuala de exercitiu- cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile

b. Calitatae procesuala

- calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor deduse judecatii

- daca in cursul procesului, dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre partile initiale

- daca insa transferul este facut prin acte cu titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal sau cu titlu universal al autorului dupa caz

- o exceptie de la regula transmisiunii calitatii procesuale, aceea a transmiterii prin acte intre vii cu titlu particular a dreptului litigios

- sanctiunea lipsei calitatii procesuale: în cazul lipsei calităţii procesuale, instanţa va respinge cererea sau apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate

c. Formularea unei pretentii

- consideram deosebit de pozitiva enuntarea pretentiei ca o cerinta a actiunii civile, caci valorificarea ei constituie insasi baza judecatii si statuarea asupra acesteia scopul spre care se indreapta activitatea procesuala a partilor

d. Justificarea unui interes

- este pozitiva enuntarea interesului- interesul trebuie să fie : -> determinat -> legitim -> personal -> născut -> actual- o rezerva ar putea fi provocata de redactarea dispozitiei ce permite exercitarea unor actiuni si atunci cand

interesul nu a devenit inca actual- chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea

unui drept subiectiv grav amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara

- in acest caz actiunea civila are un caracter preventiv- se instituie si o exceptie extrem de importanta de la conditia privitoare la caracterul personal al interesului

promovat in justitie: in cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv de lege, se pot introduce cereri sau formula apărări şi de persoane, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori obştesc

- sanctiune: in cazul lipsei interesului, instanţa va respinge cererea sau apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane lipsită de interes

4. ELEMENTELE ACTIUNII CIVILE

a. Subiectele

- partile principale: reclamantul paratul- pot deveni parti in proces si tertele persoane- si acestea pot deveni subiecte ale actiunii civile- un subiect al actiunii civile poate deveni si procurorul

b. Obiectul

- protectia unui drept subiectiv- dreptul invocat de reclamant in cererea sa este doar ipotetic, existenta sa urmand sa se stabileasca doar

prin actul final si de dispozitie al instantei

- conceptul de obiect al actiunii civile se raporteaza la pretentia afirmata in justitie, adica la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare in judecata: plata unei sume de bani, predarea unui bun

- interesul practic al determinarii obiectului este foarte important- acest interes se evidentiaza in faptul ca investirea unei instante este limitata la pretentiile deduse in justitie- judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii- conditiile obiectului: -> determinat -> licit -> posibil- calea justitie nu poate fi deschisa pentru promovarea unor interese care nu sunt in concordanta cu ordinea

publica si cu legislatia in vigoare

c. Cauza

- prin cauza se desemneaza scopul spre care se indreapta activitatea unui subiect de drept- prin cauza actiunii exercitate se intelege scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama in justitie

sau care se apara in procesul civil- nimeni nu se adreseaza justiei fara un scop mai mult sau mai putin vizibil- in doctrina se considera ca acest element al actiunii trebuie raportat si la temeiul juridic al cererii- in continutul notiunii de cauza trebuie incluse si motivele sau imprejurarile care au determinat vointa

afirmarii pretentiei sau apararii in justitie

5. CLASIFICAREA ACTIUNILOR CIVILE

- din punct de vedere procedural: actiuni civile – se urmareste protectia unui drept sau a unor interese cu caracter civil actiuni penale – conflict penal actiuni mixte

- dupa scopul procesual urmarit: actiuni in realizarea dreptului – cele prin intermediul carora reclamantul urmareste obligarea adversarului la executarea unei obligatii (actiunea in revendicare, actiunea care are ca obiect plata unei creante, actiunea in evacuare) - sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire pe calea exceutarii silite

actiuni in constatare – acele prin care se urmareste sa se constate existenta sau inexistenta unui drept - pozitive – se urmareste stabilirea existentei unui raport juridic - negative – se urmareste constatarea inexistentei unui rap.jur. - actiuni declaratorii – se solicita instantei sa stabileasca daca unui anumit raport juridic exista sau nu - actiuni interogatorii – reclamantul cheama in judecata o persoana care ar putea sa-i conteste ulterior dreptul pentru a se pronunta asupra existentei/inexistentei acestuia, instanta urmand sa ia act de aceasta declaratie - actiuni provocatorii – o persoana care ridica in public pretentii cu privire la dreptul unei alte persoaneeste invitata sa-si valorifice pretentiile afirmate - actiunile in constatare au un caracter preventiv si subsidiar - hotararile pronuntate asupra actiunilor in constatare nu sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire pe calea executarii silite - pot fi promovate in diverse materii, chiar si in materie comerciala

actiuni constitutive – se urmareste desfiintarea unor rap jur si constituirea unor raporturi/situatii juridice noi - hotararile pronuntate asupra acestor actiuni produc efecte pentru viitor - exemple: actiunea de divort, punerea sub interdictie

- dupa natura dreptului subiectiv afirmat in justitie: actiuni personale – acele prin care se urmareste valorificarea unui drept de creanta - categoria cea mai vasta actiuni reale – acele actiuni prin intermediul carora persoana interesata isi poate valorifica un drept real actiuni mixte – acele actiuni al caror obiect poarta asupra unui drept real, cat si asupra unui drept de creanta - aceasta categorie este puternic contestata de unii autori, dar totusi majoritatea autorilor o accepta - reclamantul are alegerea intre doua sau mai multe instante competente

- dupa obiectul lor: actiuni mobiliare – acelea care au ca obiect bunuri mobile actiuni imobiliare – acelea care au ca obiect bunuri imobile -> interesul practic: determinarea competentei teritoriale a instantei – actiunile civile sunt de competenta instantei de la domiciliul paratului, insa actiunile civile imobiliare sunt de competenta instantei de la locul situarii bunurilor imobile -> actiuni reale mobiliare – au ca obiect ocrotirea dr. de proprietate asupra unui bun mobil -> actiuni reale imobiliare – au ca obiect protectia dr de propr cu privire la un imobil

- dupa obiectul protectiei judiciare (actiuni civile imobiliare): actiuni petitorii – reclamantul urmareste valorificarea unui drept real asupra bunului actiuni posesorii – au ca obiect doar ocrotirea posesiunii ca simpla stare de fapt -> hotararea pronuntata in petitoriu se bucura de autoritate lucru judecat fata de o actiune posesorie -> hotararea judecatoreasca pronuntata in posesoriu nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului

6. ASIGURAREA ACTIUNII CIVILE

- in intervalul dintre promovarea actiunii si executarea hotararii pot surveni unele intamplari care sa determine disparitia/distrugerea bunului dobandit prin hotarare ori diminuare a activului patrimonial al debitorului

- pentru a preintampina aceste situatii nefavorabile reclamantului de buna-credinta, legiuitorul a pus la dispozitia acestuia mijloace de natura a indisponibiliza si conserva bunurile care formeaza obiectul ligitiului

- in raport cu actiunea principala, toate aceste masuri asiguratorii au un caracter accesoriu

a. Sechestrul asigurator

- masura destinata sa indisponibilizeze bunurile mobile sau imobile ale paratului, pana la terminarea procesului, in scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-si realiza creanta constatata prin hotararea ce se va pronunta

- se poate recurge la acesta doar atunci cand obiectul actiunii vizeaza plata unei creante- poate purta asupra unor: - bunuri mobile - bunuri imobile- conditii pentru infiintarea acestuia:

creanta sa fie constatata printr-un act scris; in lipsa unui inscris creditorul trebuie sa depuna o cautiune reprezentand jumatate din valoarea reclamata in justitie

creanta sa fie exigibila reclamantul sa faca dovada ca a intentat actiunea civila

- in mod exceptional, legea permite infiintarea sechestrului chiar daca creanta nu a ajuns la scadenta, dar numai in una din urmatoarele situatii:

cand datornicul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului cand nu s-a conformat asigurarilor promise si cand exista pericol ca datornicul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda/risipeasca averea- in aceste situatii, sechestrul se va dispune numai dupa depunerea unei cautiuni, al carei cuantum se fixeaza

de catre instanta, si doar daca creditorul dovedeste indeplinirea celorlalte conditii- cautiunea este stabilita in favoarea debitorului, drept garantie impotriva prejudiciului pe care l-ar putea

suferi prin infiintarea unor masuri asiguratorii arbitrare- cererea de sechestru asigurator se solutioneaza de catre instanta care judeca procesul- judecata se face de urgenta, in Camera de consiliu si fara citarea partilor- asupra cererii de sechestru, instanta sesizata se pronunta printr-o incheiere executorie, care poate fi atacata

numai cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare- prin incheiere se fixeaza, atunci cand este cazul, si cuantumul cautiunii si data pana la care urmeaza sa fie

depusa- recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor- masura dispusa de instanta se aduce la indeplinire de catre executorul judecatoresc- atunci cand sechestrul se pune asupra unui imobil, aceasta masura se va inscrie de indata in cartea funciara- impotriva modului de aducere la indeplinire a sechestrului, orice persoana interesata poate formula

contestatie- sechestrul asigurator se poate ridica, la cererea debitorului, daca acesta ofera garantii indestulatoare- cererea se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta, si cu citarea in termen scurt a partilor- incheierea pronuntata in acest caz este supusa numai recursului in termen de 5 zile de la pronuntare- masura ridicarii sechestrului se poate pronunta de catre instanta care a luat-o si atunci cand cererea

principala, in temeiul careia s-a incuviintat, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotarare irevocabila, ori daca cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia

- ridicarea acestei masuri se poate lua prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor

b. Sechestrul judiciar

- consta in indisponibilizarea bunului care formeaza obiectul litigiului, acesta fiind incredintat spre pastrare si administrare, pe toata durata procesului, de regula, unei terte persoane

- are ca scop conservarea unui bun determinat care formeaza tocmai obiectul litigiului dintre parti, in timp ce sechestrul asigurator vizeaza indisponibilizarea unor bunuri ale datornicului care nu formeaza obiectul judecatii

- cererea de sechestru judiciar se poate solutiona decat cu citarea partilor- conditii:

sa existe un proces cu privire la proprietatea/posesiunea bunului care formeaza obiectul judecatii

instanta sa gaseasca o atare masura ca necesara, pentru conservarea bunului respectiv reclamantul sa depuna o cautiune

- reprezinta o masura cu caracter facultativ- in mod exceptional, se poate incuviinta sechestrul judiciar, chiar daca nu exista un proces cu privire la acel

bun, doar asupra: -> unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa -> unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual -> unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau sau cand are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul va fugi ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari- cautiunea nu are un caracter general, ea fiind lasata la aprecierea instantei- reprezinta o suma de bani ce trebuie depusa de partea care solicita instituirea sechestrului judiciar, cu titlu

de garantie, in scopul desdaunarii debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificata a bunurilor sale

- cererea pentru incuviintarea sechestrului judiciar se solutioneaza de catre instanta competenta sa solutioneze si cererea principala

- se solutioneaza in mod obligatoriu cu citarea partilor- daca instanta gaseste cererea intemeiata, o va admite si prin incheiere va dispune numirea unui

administrator-sechestru- paza bunului sechestrat va fi incredintata unei persoane desemnate de comun acord de catre parti- in caz de dezacord, instanta va numi din oficiu persoana careia i se incredinteaza bunul, aceasta persoana

putand fi chiar detinatorul bunului- tertul numit in aceste conditii nu poate fi o persoana interesata in procesul respectiv- persoana numita este in ultima instanta un depozitar- in caz de rea-administrare a bunurilor, raspunde potrivit regulilor de la depozit- persoana desemnata in calitate de administrator-sechestru poate face toate actele de conservare si de

administrare cu privire la bunurile indisponibilizate, poate incasa orice venituri si sume datorate si poate plati datorii cu caracter curent, precum si cele constatate prin titlu executoriu

- ea este indreptatita sa stea in judecata, in numele partilor litigante, cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instantei care a numit-o

- pentru munca depusa, administratorul-sechestru poate primi o suma de bani drept remunerare, instanta stabilind si modalitatile de plata

- aceasta remuneratie nu se poate acorda daca a fost numit ca administrator-sechestru chiar detinatorul bunului

- hotararea de admitere a cererii de incuviintare a sechestrului judiciar are un caracter provizoriu- efectul hotararii dainuie, in principiu, pana la sfarsitul procesului

c. Poprirea asiguratoare

- masura ce determina indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o terta persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor

- este folosita frecvent in practica- intr-o poprire intervin 3 subiecti de drept:

creditorul popritor debitorul urmarit/poprit tertul poprit

- intre acesti subiecti se stabilesc urmatoarele raporturi juridice: un raport de creanta intre creditorul popritor si debitorul poprit un raport de creanta intre debitorul poprit (aici are rolul de creditor al tertului) si tertul poprit un raport procesual intre creditorul popritor si tertul poprit, care, prin efectul validarii popririi, se

transforma intr-un raport de creanta- daca creditorul reclamant datoreaza, la randul sau, anumite sume de bani paratului se poate infiinta o

poprire in mainile creditorului- conditiile si procedura popririi asiguratoare sunt cele prevazute la sechestrul asigurator

Capitolul VIICompetenta instantelor judecatoresti

1. NOTIUNE

- capacitatea unei autoritati publice sau a unei persoane fizice/juridice de a rezolva o anumita problema- in dreptul procesual civil, prin competenta intelegem capacitatea unei instante de judecata de a solutiona

anumite cereri sau litigii

2. FORME

- competenta generala – trebuie sa se determine daca un litigiu intra in sfera de activitate a autoritatii judecatoresti sau a altor autoritati statale

- competenta materiala - competenta teritoriala- competenta absoluta- competenta relativa

3. COMPETENTA GENERALA

- in materie civila si penala, justitia se realizeaza prin instantele de judecata

Competenta de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor

- instanta constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei- asigura controlul constitutionalitatii legilor, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului- Curtea Constitutionala realizeaza o veritabila jurisdictie speciala- ea hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea

legilor si ordonantelor- are si unele atributii cu caracter politic: avizarea suspendarii din functie a Presedintelui Romaniei,

supravegherea respectarii procedurii de alegere a Presedintelui si confirmarea rezultatelor sufragiului etc- are o pozitie independenta fata de celelalte autoritati publice- este unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania- se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica

sau completa prevederile supuse controlului- deciziile curtii nu pot fi cenzurate de instantele judecatoresti de drept comun- este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale- competenta Curtii Constitutionale nu poate fi contestata de nicio autoritate publica

Competenta organelor arbitrale

- toate litigiile dintre regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat sunt de competenta instantelor judecatoresti de drept comun

- pentru solutionarea litigiilor, regiile autonome si societatile comerciale pot apela insa si la arbitraj- orice litigiu de natura comerciala este susceptibil a fi solutionat si pe cale arbitrala- de asemenea orice persoana poate conveni la solutionarea unui litigiu patrimonial pe calea arbitrajului- calea arbitrajului reprezinta o simpla facultate a partilor - chiar si in cazul in care exista o conventie de arbitraj partile au posibilitatea de a renunta la aceasta

modalitate de solutionare a ligitiului- o atare renuntare poate fi expresa sau tacita- principalul criteriu de delimitare a competentei dintre instantele judecatoresti si organele arbitrale il

reprezinta existenta/inexistenta unei conventii de arbitraj- calea arbitrajului privat este aleasa foarte rar de persoanele fizice- cheltuielile necesare pentru solutionarea ligitiului sunt mai reduse- hotararea arbitrala poate fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite- la aceasta procedura se recurge mult mai frecvent in litigiile comerciale, in special in cele de comert

exterior

- in scopul solutionarii acestor litigii a fost creata si Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei

- aceasta constituie un organism permanent de arbitraj, neguvernamental, fara personalitate juridica, independenta in exercitarea atributiilor jurisdictionale ce ii revin potrivit competentei sale

- nu reprezinta singura institutie arbitrala din tara noastra

Competenta in materie succesorala

- ligitiile succesorale se solutioneaza de catre instantele judecatoresti de drept comun- in prezent, cererile necontencioase in materie succesorale au fost atribuite notarilor publici: biroul notarial

din raza teritoriala in care defunctul a avut ultimul domiciliu- orice problema litigioasa conduce la suspendarea procedurii in fata notarului public si atrage dupa sine

competenta instantelor judecatoresti- legislatia in vigoare confera procedurii succesorale notariale un caracter facultativ- legiuitorul a instituit si un sistem de control judecatoresc asupra actului notarial: actiunea in anulare si

plangerea- actiunea in anulare – mijloc procesual prin care se poate exercita un control judecatoresc asupra actului

notarial- poate fi folosita pentru anularea certificatului de mostenitor- calea procedurala a plangerii – in cazul in care notarul public refuza sa indeplineasca un act notarial

Competenta in procesele funciare

- procesele funciare sunt de competenta instantelor judecatoresti- alte organe: in scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia,

atribuirii efective a terenurilor celor indreptatiti si eliberarii titlurilor de proprietate s-au constituit, la nivelul fiecarei comune, oras sau municipiu, comisii conduse de primari

- comisiile infiintate prin ordinul prefectului functioneaza sub indrumarea unei comisii judetene condusa de prefect

- comisiile judetene sunt competente sa solutioneze contestatiile si sa valideze ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile subordonate

- hotararile pronuntate de comisiile judetene pot fi controlate, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, pe calea procedurala a plangerii

- plangerea se poate face la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 zile de la data la care a luat cunostinta de solutia data de comisia judeteana

- hotararile pronuntate de instante in procesele funciare in prima instanta sunt supuse numai recursului

Competenta in cazul conflictelor de munca

- instantele judecatoresti- organe speciale de jurisdictie disciplinara: CSM indeplineste prin sectiile sale rolul de instanta de judecata

in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor- asupra abaterilor disciplinare CSM se pronunta prin hotarare motivata care se comunica, in scris,

magistratului si titularului actiunii disciplinare- se poate face recurs in termen de 15 zile de la comunicare- competenta solutionarii recursului: Completul de 9 judecatori de la ICCJ- stabilirea abaterilor si sanctiunilor disciplinare ale judecatorilor se face de Plenul instantei constitutionale

3. COMPETENTA JURISDICTIONALA A INSTANTELOR JUDECATORESTI

a. Competenta materiala

- acea forma a competentei prin care se delimiteaza, pe linie verticala, sfera de activitate a diferitelor categorii de instante care fac parte din sistemul nostru judiciar

Competenta materiala functionala- determina functiile si rolul fiecareia dintre categoriile de instante care fac parte din sistemul nostru judiciar- se stabileste in primul rand ierarhia instantelor judecatoresti, in sensul delimitarii organelor care

desfasoara jurisdictia de fond de cele ce exercita controlul judiciar ordinar sau extraordinar - de asemenea se determina care dintre instantele judecatoresti pot cumula judecata in fond cu cea in

apel/recurs

Competenta materiala procesuala- determina in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de

anumite categorii de instante

Competenta materiala a judecatoriilor

- judecatoriile judeca:

1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile privitoare la nulitatea, anularea sau desfacerea căsătoriei ; b) cererile privind încredinţarea copilului minor sau încuviinţarea părintelui de a avea legături personale cu acesta, precum şi cererile de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl deţin fără niciun drept; c) cererile privind obligaţia legală de întreţinere; d) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; e) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; f) cererile de evacuare; g) cererile referitoare la servituţile privind zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la alte servituţi ori îngrădiri ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească; h) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire; i) cererile posesorii; j) cererile privind obligaţiile de a face, neevaluabile în bani; k) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare; l) orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv

2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege

3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor

- in cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt

- judecatoriile sunt instante de exceptie in materie civila, instante pentru micile creante- proiectul le recunoaste judecatoriilor si o competenta diversa

Competenta materiala a tribunalelor

- tribunalele judeca:

1. în primă instanţă: a) cererile privind raporturi izvorând din exerciţiul comerţului sau al altor profesiuni cu scop lucrativ, neevaluabile în bani sau al căror obiect are o valoare mai mare de 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor;

b) cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel; c) cererile în materie de proprietate intelectuală; d) conflictele de muncă, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; e) cererile în materie de asigurări sociale; f) cererile în materie de expropriere; g) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite, potrivit legii, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii pronunţate ori, după caz, emise în altă ţară; h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare; i) orice alte cereri care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă

3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor

- tribunalele au plenitudine de competenta in materie civila- in materie de recurs, tribunalele sunt instante cu o competenta de exceptie, adica au caderea de a solutiona

aceasta cale extraordinara de atac doar in cazurile anume prevazute de lege

Competenta materiala a curtilor de apel

- Curtile de apel judeca:

1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale; 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă; 3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor

- in materie de recurs, curtile de apel vor deveni instante de exceptie

Competenta materiala a ICCJ

- ICCJ judeca:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa

- nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 89 pct. 1 lit. a – k, art. 90 pct 1 lit d si e, precum si alte cereri evaluabile in bani in valoare pana la 500.000 lei inclusiv

- nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului

- competenta se determina dupa valoarea sau intinderea obiectului cererii aratata in capatul principal de cerere

- pentru stabilirea valorii, nu se vor avea in vedere dobanzile, penalitatile, fructele sau alte asemenea venituri ori cheltuieli cerute ca accesorii pretentiei principale, scadente sau ajunse la scadenta in cursul judecatii

- in cazul mai multor capete principale de cerere intemeiate pe fapte sau cauze diferite, competenta se stabileste in raport cu valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei pretentii in parte

- daca unul dintre capetele de cerere este de competenta altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator competenta

- in cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar alfate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt

- dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte

- in cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii

- aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind nulitatea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept

- instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect

- in cererile având ca obiect un drept de proprietate asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale

- in materie de moştenire, competenţa după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii

b. Competenta teritoriala

- generala- alternativa- exceptionala- conventionala

Competenta teritoriala generala

- regula: cererea de chemare in judecata se adreseaza instantei din circumscriptia teritoriala in care isi are domiciliul paratul

- instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul

- dacă pârâtul are domiciliul sau, după caz, sediul în străinătate sau acesta este necunoscut, cererea se introduce la instanţa din ţară în a cărei circumscripţie se află reşedinţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz

- cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal- determinarea competentei persoanei juridice parate de drept privat care are dezmambraminte:

Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului sau din fapte săvârşite de acesta

- orice entitate fara personalitate juridica a persoanei juridice de drept privat poate determina competenta instantei de la locul situatii acesteia

- cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul

- când mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sunt deopotrivă competente, cererile în care figurează persoanele arătate la alin. (1) se introduc la judecătoria din localitatea de reşedinţă a judeţului, iar în municipiul Bucureşti, la judecătoria sectorului 4

- in materia contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celui de la domiciliul paratului

- regulile competentei teritoriale generale se aplica tuturor categoriilor de actiuni civile, cu exceptia acelora pentru care legea a prevazut o alta competenta

- normele care consacra reguli de competenta teritoriala generala au o natura juridica dispozitiva- partile au posibilitatea de a deroga prin acordul lor de vointa de la regula competentei teritoriale generale

Competenta teritoriala alternativa

- acea forma a competentei care consacra dreptul reclamantului de a alege intre doua sau mai multe instante deopotriva competente

- pluralitatea de parati: cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă

pentru oricare dintre aceştia în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa

competentă pentru oricare dintre debitorii principali- in urmatoarele cazuri, pe langa instanta de la domiciliul paratului, mai sunt competente si alte instante:

1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei; 2. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii; 3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a unui contract; 4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului; 5. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară; 6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport; 7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare; 8. instanţa domiciliului sau sediului consumatorului ori a locului unde s-a produs prejudiciul, în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului;

9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă

- când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc

- in materie de asigurare: cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:

domiciliul asiguratului bunurile asigurate locul unde s-a produs riscul asigurat - alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naşterea

dreptului la despăgubire- nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene- o data alegerea de competenta facuta, reclamantul nu mai poate interveni asupra ei, intrucat competenta

instantei s-a stabilit in mod definitiv prin introducerea actiunii

Competenta teritoriala exceptionala

- aceea care determina capacitatea unei instante judecatoresti de a solutiona in exclusivitate anumite cauze civile

- un prim caz vizeaza actiunile imobiliare: -> cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc

numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul -> când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă acestea se află în vreuna din aceste circumscripţii, iar, în caz contrar, la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul -> dispoziţiile de mai sus se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi a celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune

- in materie de mostenire: -> până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar

- cereri privitoare la societati: cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării de fapt, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal

- cereri privitoare la insolventa: cererile în materia insolvenţei sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul

Competenta teritoriala conventionala sau facultativa

- aceea care confera partilor posibilitatea de a stabili, prin acordul lor, competenta unei anumite instante in solutionarea unui litigiu concret

- părţile pot conveni în scris, sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, afară de cazul când această competenţă este exclusivă

- in litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire

- orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă- alegerea de competenta se poate face in interesul ambelor parti sau numai in favoarea uneia dintre ele- ori de cate ori alegerea de competenta a fost stabilita in interesul ambelor parti, asupra alegerii facute nu se

poate reveni decat printr-un acord bilateral in sens contrar celui initial- daca competenta a fost aleasa in favoarea exclusiva a paratului, acesta poate renunta la beneficiul ei- daca a fost facuta in interesul reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova actiunea in instanta

aleasa prin conventie sau la orice alta instanta competenta- alegerea de competenta nu poate fi opusa tertilor care nu au participat la incheierea conventiei respective- dupa ivirea unui litigiu, alegerea de competenta se realizeaza practic prin neinvocarea exceptiei de

necompetenta in limine litis- se prezuma ca partile au convenit tacit la prorogarea de competenta in favoarea instantei sesizate

Competenta absoluta si competenta relativa

- competenta absoluta – este consacrata prin norme imperative si de la care partile nu se pot abate in niciun fel

- competenta relativa – aceea care se intemeiaza pe reguli care nu prescriu norme obligatorii pentru parti sau pentru instanta

- nesocotirea normelor cu caracter imperativ privitoare la competenta antreneaza necompetenta absoluta- incalcarea normelor dispozitive determina necompetenta relativa a instantei de judecata

- trasaturile necompetentei absolute: poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror si de instanta din oficiu poate fi invocata cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal

citate in fata primei instante partile nu pot deroga in niciun mod de la regulile de competenta absoluta

- trasaturile necompetentei relative: poate fi invocata numai de partea in favoarea careia a fost creata acea norma de

competenta poate fi invocata numai in limine litis, respectiv numai prin intampinare partile pot conveni, expres sau tacit, sa deroge de la normele competentei relative

- necompetenta este de ordine: - publica - privata- necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura

- in celelalte cazuri, necompetenta este privata- necompetenţa de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător cel mai târziu la primul

termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe- necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare- reguli privitoare la caracterul normelor de competenta:

competenta generala – este intotdeauna absoluta competenta materiala este absoluta competenta teritoriala este in principiu relativa competenta teritoriala exceptionala are un caracter absoluta

4. INTINDEREA COMPETENTEI INSTANTEI SESIZATE

- instanta sesizata cu o cerere de chemare in judecata este indreptatita si in acelasi timp obligata sa se pronunte asupra pretentiilor deduse in justitie de reclamant

- cadrul procesual nu se limiteaza intotdeauna numai la pretentiile afirmate de reclamant- paratul, la randul sau, poate formula pretentii printr-o cerere reconventionala- de asemenea pot participa si terte persoane la activitatea judiciara- in cursul activitatii judiciare pot sa apara si unele incidente procedurale care sa vizeze valabilitatea actelor

de procedura, respectarea termenelor, compunerea instantei sau chiar instanta sesizata

Extinderea competentei instantei sesizate asupra apararilor paratului

- ne referim atat la aprarile propriu-zise cat si la exceptiile de procedura- judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei- prin faptul sesizarii instantei cu o actiune, aceasta isi prelungeste, in principiu, competenta si asupra

celorlalte probleme litigioase invocate in cursul judecatii- instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara

celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe

- “incident de procedura” = toate acele incidente propriu-zise, deci cele care au un caracter strict procedural si care se refera la administrarea probelor, la comeptenta instantei sesizate, la nulitatea actelor de procedura, la suspendarea sau perimarea procesului civil

- regula “judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei” comporta si unele abateri -> chestiunile prejudiciale

- acestea trebuie sa fie solutionate de instanta competenta si dobandesc autoritate de lucru judecat in fata instantei sesizate cu actiunea principala

- chestiuni prejudiciale: judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale

- suspendarea judecatii se produce in acele cazuri in care persoana vatamata a introdus actiune la instanta civila pentru repararea pagubelor cauzate prin infractiune- hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civil care judeca actiunea civila, cu privire la: -> existenta faptei -> existenta persoanei care a savarsit-o -> existenta vinovatiei

instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea pricinii atarna, in totul sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul altei judecati

Prorogarea competentei instantei sesizate

- prorogarea de competenta poate avea loc: -> in temeiul legii -> legala -> in temeiul unei hotarari judecatoresti -> judecatoreasca -> in temeiul vointei partilor -> conventionala

a. Prorogarea legala de competenta

- are loc atunci cand instanta sesizata isi prelungeste competenta in temeiul unei dispozitii exprese a legii - cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea

principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor in domeniul insolventei

- cea mai importanta inovatie este aceea potrivit careia prorogarea de competenta se realizeaza chiar daca cererea care o determina ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante

- prorogarea legala de competenta se poate produce chiar impotriva regulilor de competenta absoluta- in categoria cererilor accesorii trebuie incluse toate acele cereri car se grefeaza pe actiunea principala- asa este cazul in care reclamantul formuleaza mai multe capete de cerere grupate in jurul unei pretentii

principale- competenta instantei sesizate se va proroga asupra acestor cereri chiar daca, formulate seaparat, ar intra in

atributiile altei instante- exceptia de litispendenta este solutionata de instanta mai intai investita, iar in cazul pricinile se afla in

judecata unor instante de grad diferit, la instanta cu grad mai inalt- in cazul litispendentei, nu se pune problema unei prorogari de competenta- in cazul conexitatii se realizeaza o prorogare de competenta- conexitatea – situatia procesuala in care se afla pricinile aflate pe rolul aceleiasi instante sau a unor

instante diferite, dar intre care exista o stransa legatura de obiect si cauza- in cazul conexitatii legea nu impune cerinta triplei identitati de parti, obiect si cauza- partile au posibilitatea de a solicita “intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleiasi instante sau

instante deosebite”- intrunirea poate fi facuta de judecator chiar daca partile nu au cerut-o- litigiile conexate isi pastreaza individualitatea, nu se unifica, nu devin un nou litigiu, chiar daca solutiile

date mai departe de judecatori, sunt inregistrate in una si aceeasi hotarare- conexitatea si litispendenta constituie exceptii reglementate de lege in scopul pronuntarii unei hotarari

judecatoresti care sa evite posibilitatea adoptarii unor solutii contradictorii

b. Prorogarea judiciara de competenta

- opereaza in acele situatii in care, prin efectul unei hotarari judecatoresti, o instanta este investita cu indeplinirea unor acte procedurale sau chiar cu solutionarea unei cauze civile ce ar intra in sfera de atributii a altor instante

- instituita prorogarii de competenta poate avea loc in una din urmatoarele situatii: in cazul delegarii altei instante in cazul cand din cauza recuzarii completul de judecata nu se poate alcatui in cazul stramutarii procesului civil in cazul administrarii unor dovezi prin comisie rogatorie

in cazul casarii unei hotarari judecatoresti cu trimitere la o alta instanta de acelasi grad – in acest caz efectele prorogarii de competenta se extind asupra tuturor gradelor de jurisdictie si nu doar asupra fazei procesuale in caree prorogarea a intervenit

c. Prorogarea conventionala de competenta

- se produce in acele imprejurari in care partile isi manifesta, expres sau tacit, vointa de a alege o alta instanta decat cea prevazuta de lege pentru solutionarea litigiului

- este posibila doar in cazul normelor de competenta relativa- alegerea de competenta poate avea loc atat inainte, cat si dupa ivirea litigiului- este necesar ca partile sa determine in mod neechivoc instanta desemnata de ele pentru solutionarea

litigiului- poate avea loc numai cu respectarea normelor de ordine publica privitoare la competenta- partile nu pot sa evite un grad de jurisdictie sau sa renunte la judecata in fata unei instante speciale in

favoarea unei instante de drept comun- in cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa

competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii

- dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, pârâtul poate cere până la primul termen de judecată la care este legal citat declinarea competenţei, având alegerea între oricare dintre instanţele de acelaşi grad prevăzute la alin. (1)

- dispoziţiille se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor

Caile de solutionare a situatiilor de necompetenta

Exceptia de necompetenta

- mijlocul procedural prin care partea chemata in fata instantei necompetente poate solicita acesteia sa se desesizeze si sa trimita cauza spre solutionare la instanta de judecata sau la organul cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii

- se poate invoca de parat, de procuror si chiar de instanta din oficiu- se solutioneaza de catre instanta sesizata cu actiunea principala- instanta trebuie sa solutioneze exceptia de necompetenta cu prioritate fata de alte exceptii de procedura- instanta este obligata sa puna in discutia prealabila a partilor exceptia de necompetenta- in caz contrar, hotararea poate fi cenzurata prin intermediul cailor de atac si poate conduce la casarea

solutiei adoptate in aceste conditii- dacă instanţa se declară competentă, pronunta o incheiere si va trece la judecarea pricinii - incheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză- dacă instanţa se declară necompetentă, pronunta o hotarare de declinare a competentei- hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti

competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent- daca litigiul este de competenta unui organ fara atribuii jurisdictionale, instanta nu poate dispune

declinarea competentei- ea va respinge actiunea ca gresit indreptata- in cazul in care se constata ca litigiul este de competenta unei jurisdictii straine, instanta va resinge

cererea, si nu isi va declina competenta- o jurisdictie straina nu poate dispune trimiterea unei cauze spre solutionare la o instanta ce nu apartine de

sistemul sau judiciar, caci principiul suveranitatii statelor obliga la abtinere de la orice ingerinta in privinta atributiilor autoritatilor publice dintr-un alt stat

- instanta/organul cu atributii jurisdictionale caruia i s-a trimis dosarul, are obligatia de a-si verifica competenta

- actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule- cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia chiar cand este adresata la o instanta judecatoreasca

necompetenta sau chiar daca este nula pentru lipsa de forme

- in cazul declararii necompetentei dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice

Conflictele de competenta

- pozitiv – cand doua sau mai multe instante se declara concomitent sau succesiv abilitate sa solutioneze aceiasi cauza, refuzand sa-si decline competenta in favoarea altei instante/organ cu atributii jurisdictionale

- negativ – cand doua sau mai multe instante se declara necompetente sa solutioneze o cauza civila, declinandu-si reciproc competenta sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul sau competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente

- pentru a ne afla in prezenta unui conflict de competenta sunt necesare a fi intrunite in mod cumulativ urmatoarele cerinte:

doua sau mai multe instante sa fie sesizate simultan sau succesiv cu o pricina trebuie sa existe o identitate de parti, obiect si cauza cauza sa fie pendinte in fata instantelor sesizate, in sensul ca partile sa nu se fi desesizat de la

judecata in fata vreuneia din aceste instante partile sa fi invocat in fata instantelor sesizate, fie exceptia de litispendenta, fie exceptia de

necompetenta rezolvand aceste exceptii, instantele sa se fi declarat competente sau dimpotriva necompetente sa

solutioneze cauza civila- conflictul de competenta poate sa apara atat intre instantele de judecata, cat si intre acestea pe de o parte si

celelalte organe cu atributii jurisdictionale, pe de alta parte- instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va

înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul- conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat

superioară şi comună instanţelor aflate în conflict- conflictul născut între o instanţă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie în Completul de 9 judecători- conflictul de competenţă, ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se

rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict- instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor- hotărârea este supusă numai recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate

de Completul de 9 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă- în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti Conflictul se va soluţiona de secţia

instanţei stabilite potrivit art. 126, corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul- conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie se soluţionează de Completul de 9

judecători- instanta competenta a solutiona conflictul va hotari in camera de consiliu si fara citarea partilor- hotararea prin care se solutioneaza conflictul de competenta – regulator de competenta- se poate declara recurs impotriva regulatorului de competenta in termen de 5 zile de la comunicare- dosarul va fi trimis instantei competente spre solutionare numai dupa ramanerea irevocabila a

regulatorului de competenta- recursul se va solutiona cu citarea partilor- hotararea irevocabila prin care se statueaza asupra conflictului de competenta este obligatorie pentru

instanta desemnata

5. INCIDENTE PROCEDURALE PRIVITOARE LA COMPUNEREA COMPLETULUI DE JUDECATA SAU LA INSTANTA SESIZATA

- prima si cea mai importatna calitate a judecatorilor este impartialitatea

a. Incidente privitoare la compunerea completului de judecata

Incompatibilitatea

- reprezinta situatia in care un judecator este oprit, in cazurile expres determinate de lege, sa participe la solutionarea unei cauze civile concrete

- judecatorul devine incompatibil in urmatoarele imprejurari: judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a

soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare

nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză

nu poate lua parte la judecată nici judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece

când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au un interes în legătură cu pricina care se judecă

când este soţ, rudă sau afin până la al patrulea grad inclusiv cu avocatul sau reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane

când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la al patrulea grad inclusiv cu vreuna din părţi

dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă

dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una din părţi este judecător

dacă între el, soţul său ori rudele lor până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina

dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de

daruri ori alte avantaje de la una din părţi dacă el, soţul său ori una din rudele lor până la patrulea grad inclusiv se află în relaţii de

duşmănie cu una din părţi, soţul sau rudele acesteia până la al patrulea grad inclusiv dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până

la al patrulea grad inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe

dacă este soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv cu un alt membru al completului de judecată

dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul patru inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe

atunci când există aparenţe care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa

dispoziţiile privitoare la soţ se aplică şi în cazul partenerilor de viaţă necăsătoriţi- toate cazurile de incompatibilitate se intemeiaza pe o prezumtie iuris et de iure de partialitate a

judecatorului- normele procedurale privitoare la incompatibilitate sunt de natura imperativa- exceptia de incompatibilitate poate fi invocata de catre oricare dintre parti, de procuror si de instanta din

oficiu, in orice stare a procesului civil- poate constitui si temeiul exercitarii caii de atac a apelului si recursului- invocatia NCPC conduce la disparitia recuzarii, cel putin din punctul de vedere al motivelor ce pot sta la

temelia unei asemenea institutii- cele doua institutii se contopesc: “judecatorul aflat intr-o situatie de incompatibilitate poate fi recuzat...”

Recuzarea si abtinerea

- recuzare = posibilitatea conferita de lege partilor de a solicita, in cazurile expres determinate de lege, indepartarea unuia sau a mai multor judecatori de la solutionarea unei cauze civile

- judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri

- când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute

- pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare

- cererea de recuzare: se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de

incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 39 şi art. 40 este de asemenea inadmisibilă cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi

la art. 43, precum şi cea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate

- abtinerea = obligatia judecatorului care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii

- inainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 39 alin. (1) şi (2) şi, când este necesar, va întocmi un referat corespunzător

- declaraţia de abţinere se face verbal în şedinţă sau în scris, de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate

- judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine- cererea de abţinere se soluţionează cu prioritate- in caz de admitere a cererii de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă,

prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect- in cazul în care cererea de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra

cererii de recuzare- până la soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură

în cauză

- compunerea completului de judecata: abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în

compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine in cazurile prevăzute la art. 44 alin. (2) şi (3), din completul ce judecă cererea de recuzare

poate face parte şi judecătorul recuzat când din pricina abţinerii sau recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea

se judecă de instanţa ierarhic superioară

- instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar

- in aceleaşi condiţii, instanţa le va putea asculta pe părţi- in cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive diferite,

acestea vor fi judecate împreună- nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare- in cazul admiterii abţinerii sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 40 alin. (1) pct. 11, instanţa va

stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii- abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică- dacă abţinerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii- in acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate- instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 47 alin. (3) va

dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa

- dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare- cai de atac:

incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi

atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri

incheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 45 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac

in cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că abţinerea sau recuzarea au fost greşit respinse, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă

- dispoziţiile se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, magistraţilor asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor

b. Incidente privitoare la instanta sesizata

Stramutarea procesului civil

- prin stramutare se intelege trecerea unei cauze, in situatiile strict determinate de lege, de la o instanta competenta la o alta instanta de acelasi grad

- motivele de stramutare au un caracter mult mai grav intrucat se repercuteaza asupara unei intregi instante, iar nu doar asupra unuia sau mai multor judecatori

- strămutarea procesului poate fi cerută: -> pentru motive de bănuială legitimă -> pentru motive de siguranţă publică- bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor

din cauza: -> circumstanţelor procesului -> calităţii părţilor -> a unor relaţii conflictuale locale- strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a

procesului- strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată- stramutarea întemeiată pe motiv de siguranţa publică poate fi ceruta numai de către procurorul general de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa instanţei ierarhic

superioare celei de la care se cere strămutarea- ea se depune la instanţa care judecă procesul a cărui strămutare se cere, care o va înainta, de îndată,

instanţei competente- cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii, instanţa de la care se cere strămutarea

- la primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei- suspendarea judecarii procesului:

la solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 2.000 lei

pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată

incheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-

a cerut strămutarea- cererea de strămutare se judecă de urgenţă în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces- hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă- instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată de îndată despre admiterea sau respingerea

cererii de strămutare

- efectele admiterii cererii: in caz de admitere a cererii de strămutare, procesul se trimite spre judecată unei alte instanţe de

acelaşi grad. Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate

in cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea procesului, actele de procedură îndeplinite ulterior introducerii cererii de strămutare şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare

apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac

- strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia

- delegarea instantei: când, din cauza unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece procesul

- se considera in general ca au caracterul unor asemenea imprejurari exceptionale: calamitatile naturale de o anumita amploare si cu efecte intr-o anumita zona geografica (cutremure, inundatii, zapezi etc.), starea de razboi etc

Capitolul VIIIActele de procedura

- actul de procedura civila = orice manifestare de vointa facuta in cursul si in cadrul procesului civil, de catre instanta de judecata, parti sau alti participanti la activitatea judiciara, in vederea producerii unor efecte juridice determinate

- importanta actelor de procedura civila este incontestabila, caci in lipsa acestora activitatea procedurala nu poate fi conceputa

1. Conditii generale

a. forma scrisa- in cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se pot formula şi oral,

făcându-se menţiune despre aceasta în încheiere

b. să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi domiciliul reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul şi motivele cererii, precum şi semnătura- dacă din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul

termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părţii prin unul din mijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta

- despre toate acestea se va face menţiune în încheiere- cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel

- actele de procedura, daca imbraca forma scrisa, trebuie sa fie redactate in limba romana, iar daca se exprima prin viu grai, se realizeaza tot in limba romana

- nu se pot indeplini oricand, ci numai in termenele prevazute de lege, iar in unele cazuri doar in anumite faze ale procesului civil

- se indeplinesc de regula la sediul instantei si in cadrul unei sedinte publice- nerespectarea tuturor conditiilor generale sau particulare ale actelor de procedura atrage dupa sine

nulitatea acestora

2. Clasificare

- cele mai importante acte: - ale instantei - ale partilor- principalul act al instantei: sentinta – se solutioneaza conflictul dintre parti- avand in vedere finalitatea diferita a actelor instantei: -> acte de decizie: - hotararile judecatoresti propriu-zise: solutioneaza conflictul dintre parti - celelalte decizii luate de instanta cu privire la unele incidente procedurale ori cu privire la impulsionarea procesului civil (incheierile de sedinta) -> acte de comunicare: acelea prin intermediul carora instanta de judecata incunostinteaza partile despre anumite masuri sau prin care sunt comunicate unele acte de procedura -> acte de documentare procesuala: sunt acele prin intermediul carora se consemneaza unele declaratii de vointa ale partilor sau ale altor participanti- actul procedural precede actul de documentare- exemplu: juramantul depus de martor este o manifestare de vointa, deci un act procedural- dar in mod necesar, juramantul se consemneaza intr-un inscris, intr-un “document” al instantei- distincita este evidenta: un act al martorului si un act al instantei- actele partilor: - acte prin care se promoveaza pretentii in justitie - acte de dispozitie

a. Acte de procedura -> verbale -> scrise

b. Acte de procedura -> obligatorii: - majoritatea actelor indeplinite de instanta de judecata: hotararile

judecatoresti, incheierile de sedinta, comunicarea unor acte de procedura etc. -> facultative: pentru parti, un numar important de acte procedurale au un caracter facultativ

c. Acte: -> unilaterale: - majoritatea actelor procedurale -> bilaterale -> multilaterale

d. Acte: -> judiciare: - majoritatea actelor de procedura -> extrajudiciare

e. Acte de procedura: -> specifice judecatii in prima instanta -> specifice judecatii in fata instantelor de control judiciar -> de executare silita

3. Cererile

- cererea = mijlocul procedural prin care o persoana fizica sau juridica solicita instantei de judecata ocrotirea drepturilor si intereselor sale legale

- cereri introductive – acelea prin intermdiul carora se declanseaza activitatea instantei in vederea solutionarii unui litigiu

- cereri incidente – acelea care se formuleaza dupa sesizarea instantei si au ca scop fie largirea cadrului procedural cu privire la parti sau la obiectul judecatii, fie solutionarea unor incidente ivite in cursul judecatii

- cererile incidente formulate de reclamant poarta denumirea de cereri aditionale/modificatoare, intrucat prin ele se urmareste modificarea/completarea cererii initiale

- situatia este asemanatoare si in ceea ce priveste formularea cererilor incidente de catre parat- cererile incidente au un caracter accesoriu, insa nu in toate cazurile (ex: cererea reconventionala)

a. Conditii: să fie formulată în scris indicarea instanţei căreia îi este adresată numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor numele şi domiciliul reprezentanţilor lor, dacă este cazul obiectul şi motivele cererii semnatura

- dacă din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părţii prin unul din mijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta

- despre toate acestea se va face menţiune în încheiere- neindicarea instantei la care se adreseaza cererea poate determina nulitatea acesteia, doar in masura in care

s-a produs partii o vatamare ce nu poate fi inlatura altfel- partile, obiectul si semnatura au un caracter esential – lipsa acestora atrage in mod necesar nulitatea

actului de procedura- cererea formulata prin reprezentant:

când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată avocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul

public în care este menţionată împuternicirea lor organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociaţii, societăţi ori alte

entităţi fără personalitate juridică înfiinţate potrivit legii vor anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul lor de reprezentare în justiţie

- cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită

- daca insa obiectul cerereii nu este clar precizat, instanta trebuie sa oblige partea in cauza sa faca precizarile necesare spre a se putea stabili continutul si finalitatea petitiei

4. Citarea partilor si comunicarea actelor de procedura

- citarea = actul procedural prin care se realizeaza incunostiintarea partilor despre existenta procesului civil, despre locul si data judecatii

- se realizeaza atat in faza intitala a procesului, cat si in unele faze succesive ale judecatii- prin citarea partilor se respecta doua dintre cele mai importante principii: contradictorialitatea si dreptul la

aparare- instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau

prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel- instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte

nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii- dispozitiile procedurale privitoare lacitarea partilor au un caracter imperativ- nesocotirea lor conduce la nulitatea hotararii pronuntate de instanta

a. Citatia

- este compusa din doua parti: - citatia propriu-zisa - dovada de inmnare (procesul-verbal) a citatiei- citatia va cuprinde:

a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului; b) data emiterii citaţiei; c) numărul dosarului; d) anul, luna, ziua şi ora înfăţişării; e) numele sau denumirea, după caz, a celui citat, precum şi locul unde se citează; f) calitatea celui citat, iar pentru pârât şi menţiunea că este obligat să depună întâmpinare sau să- şi pregătească apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege; g) numele sau denumirea, după caz, a părţii potrivnice şi obiectul cererii; h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat; i) alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă;

j) ştampila instanţei şi semnătura grefierului- in citaţie se menţionează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum

şi dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaţia alte acte de procedură

- cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi j) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii- sanctiunea nulitatii se rasfrange asupra tuturor actelor ulterioare, inclusiv asupra hotararii judecatoresti

pronuntate in cauza

- dovada de înmânare a citaţiei sau a altui act de procedură, ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; b) numele şi funcţia agentului, precum şi, dacă este cazul, a funcţionarului de la primărie; c) numele sau denumirea, după caz, şi domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, depus în cutia poştală ori afişat pe uşa locuinţei. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face menţiune despre aceasta; d) numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului; e) denumirea instanţei de la care emană citaţia ori alt act de procedură şi numărul dosarului; f) semnătura celui care a primit citaţia sau alt act de procedură, precum şi semnătura agentului sau, după caz, funcţionarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmeşte proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcţionarului primăriei

- procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, şi arătarea motivelor pentru care a fost întocmit- cerinţele de la alin. (1) lit. a), c) d), e) şi f) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii- menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi

combătute decât prin procedura înscrierii în fals

Termenul in care trebuie inmanata citatia

- citaţia, sub sancţiunea nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată- in cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea

termenului de înmânare a citaţiei, despre aceasta făcându-se menţiune în citaţie- nerespectarea termenului => anularea procedurii de citare- partea este insa in drept sa solicite doar amanarea judecatii- acest termen trebuie sa fie respectat atat in cazul citarii pentru prima infatisare, cat si in cazul citarii pentru

termenele ulterioare

Procedura de inmanare a citatiei

- comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea

- in cazul în care comunicarea de mai sus nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 152

- la cererea părţii interesate şi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătoreşti, care vor fi ţinuţi să îndeplinească formalităţile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid

- comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură, se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop

- judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen

- lcul citarii: 1. statul, prin Ministerul Finanţelor sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora;

2. unităţile administrativ-teritoriale şi celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinaţi să le reprezinte în justiţie, la sediul acestora;

3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor; 4. asociaţiile, societăţile şi alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia; 5. cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale; 6. persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă; 7. incapabilii sau cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă, prin reprezentanţii sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul sau sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, \ \ potrivit art. 55, citarea se va face prin acest curator, la sediul său profesional; 8. bolnavii internaţi în unităţi sanitare, la administraţia acestora; 9. militarii încazarmaţi, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia; 10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava; 11. deţinuţii, la administraţia locului de deţinere; 12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare şi cetăţenii români trimişi să lucreze în cadrul personalului organizaţiilor internaţionale, precum şi membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alţi cetăţeni români, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoţesc,

prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate. 13. persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poşta română, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede altfel. Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 156. În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat numai acesta din urmă; 14. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 156.

15. moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanţă, la domiciliul acestuia- in cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 şi 2, statul, prin Ministerul Finanţelor, unităţile administrativ - teritoriale, precum şi celelalte persoane juridice de drept public îşi pot alege un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedură- persoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 144 pct. 12 şi pct. 13, pentru primul termen de judecată, vor fi înştiinţate prin citaţie că au obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul- in cazul în care acestea nu se conformează, comunicările li se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii- in caz de alegere de domiciliu, sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu

primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 144 sau art. 145

- partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuţa poştală- in situatiile in care partea citata are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala in alta

parte, citatia poate fi inmanata si la locului acelei asezari- cand actul urmeaza sa fie inmnat unui notar public sau avocat, inmanarea citatiei se poate face

functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada de primire- in lipsa acestora, înmânarea citaţiei sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în

lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa

- inainte de toate, agentul procedural are obligatia de a recurge la identificarea persoanei careia ii este adresata citatia sau actul procedural dupa care va proceda la predarea acesteia, solicitand partii respective sa semneze si dovada de primire

- inmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat- inmânarea se poate face oriunde se află cel citat- pentru cei care locuiesc în hotel sau cămin, citaţia se predă, în lipsa lor, administratorului hotelului ori

aşezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte- pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la unitatea din care fac parte- celor care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, în lipsa unui domiciliu cunoscut,

înmânarea se face la căpitănia portului unde se găseşte înregistrată nava- pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii- pentru bolnavii aflaţi în spitale, sanatorii sau alte asemenea aşezăminte de asistenţă socială, înmânarea se

face la administraţia acestora- dacă destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate,

nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări- dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul va depune în cutia poştală sau, în lipsă, va afişa pe

uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare care trebuie să cuprindă: a) anul, luna, ziua şi ora când depunerea sau, după caz, afişarea a fost făcută; b) numele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afişarea şi funcţia acestuia; c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat; d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea instanţei pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia;

e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba; f) menţiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la depunerea sau, după caz, afişarea înştiinţării sau, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanţei de judecată pentru a i se comunica citaţia. Când domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanţa de judecată îşi are sediul, înştiinţarea va cuprinde menţiunea că pentru a i se comunica citaţia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul. g) menţiunea că în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile arătat la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;

h) semnătura celui care a depus sau afişat înştiinţarea

- dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul sau care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa

- comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 152

- plicul va purta menţiunea „PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE”

- citarea persoanelor care nu au domiciliu cunoscut: cand reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a izbutit sa afle

domiciliul paratului, presedintele instantei va dispune citarea acestuia prin publicitate citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei de către grefier, iar în afara

instanţei, de agenţii însărcinaţi cu comunicarea actelor de procedură, încheindu-se un proces-verbal

in cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire

odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 55, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului

procedura se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei nerespectarea acestor termene: nulitatea procedurii de citare prin publicitate daca paratul dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce

au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea in atare conditii va fi condamnat la o amenda judiciara de la 100 lei la 1000 lei

- data indeplinirii procedurii: 1. la data încheierii procesului-verbal prevăzut de art. 153, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia personal; 2. în cazul citării efectuate prin poştă sau curierat rapid, procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire sau a consemnării, de către funcţionarul poştal sau de către curier, a refuzului ei de a primi corespondenţa; 3. în cazul citării efectuate potrivit art. 143 alin. (6), procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea

- darea si luarea termenului in cunostinta: in scopul de a evita citarea la fiecare termen si de a scurta durata procesului, NCPC

extinde sfera conceptului procedural de termen in cunostinta astfel, dispozitiile privitoare la termenul in cunostinta sunt aplicabile si partii careia,

personal sau prin reprezentant, ori prin functionarul sau persoana insarcinata cu primirea corespondentei, i s-a inmanat citatia pentru un termen in judecata, considerandu-se ca, in acest caz, ea cunoaste si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata

Comunicarea actelor de procedura

- imposibilitatea de a comunica actul de procedura:

când comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuinţat, ori destinatarul actului nu mai locuieşte în imobilul respectiv, sau, în sfârşit, când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanţei spre a înştiinţa din timp partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare şi a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obţine noua adresă unde urmează a se face comunicarea

- comunicarea intre avocati: după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot

comunica direct între avocaţi in acest caz, cel care primeşte cererea va atesta primirea pe însuşi exemplarul care urmează a fi

depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri

- comunicarea in instanta: partea prezentă în instanţă personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să

primească actele de procedură şi orice înscris folosit în proces, care i se comunică în şedinţă dacă se refuză primirea, actele şi înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar,

de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnătură partea are dreptul să ridice şi între termene, sub semnătură, actele de procedură şi înscrisurile

arătate mai sus

- zilele de comunicare: când comunicarea actelor de procedură se face prin agenţi procedurali, ei nu vor putea

instrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7.00-20.00, iar în cazuri urgente, şi în zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, dar numai cu încuviinţarea preşedintelui instanţei

- schimbarea locului citarii: dacă în cursul procesului una din părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să

încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării

in cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare

- comunicarea catre alti participanti: citarea martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor ori a altor participanţi în proces, precum

şi, când este cazul, comunicarea actelor de procedură adresate acestora sunt supuse dispoziţiilor prezentului capitol, care se aplică în mod corespunzător

Capitolul IXTermenele de procedura

1. NOTIUNE

- termenul de procedura = intervalul de timp in care poate fi indeplinit un act de procedura sau in care este interzis sa se indeplineasca un act de procedura

2. CLASIFICARE

- dupa modul de stabilire: -> termene legale => perfecte: nu pot fi modificate de instanta => imperfecte: pot fi modificate de instanta (exceptional) -> termene judecatoresti: acelea pe care instanta le stabileste in cursul procesului -> termene conventionale: au un caracter exceptional

- dupa caracterul lor : -> termene imperative: acelea care impun exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor acte de procedura in perioada de timp stabilita -> termene prohibitive: acelea care interzic inlauntrul lor indeplinirea vreunui act de Procedura - dupa modul lor de calcul: -> t. statornicite pe ani -> t. statornicite pe luni -> t. statornicite pe saptamani -> t. statornicite pe zile -> t. statornicite pe ore

- dupa efectele pe care le produc: -> termene absolute: acelea care prescriu o conduita obligatorie, atat pentru parti cat si pentru instanta, astfel ca nerespectarea lor determina aplicarea sanctiunii decaderii sau a nulitatii -> termene relative: acelea care nu influenteaza in mod hotarator asupra desfasurarii procesului; nerespectarea acestora nu conduce la plicarea de sanctiuni procedurale; nerespectarea lor poate antrena doar sanctiuni pentru judecatori

3. DURATA

- orice termen de procedura are un punct de plecare si un punct de implinire, iar intre acestea se interpune un interval de timp care reprezinta insasi substanta termenului

- termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel- se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe

act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părţi- punctul de implinire al termenului de procedura il reprezinta data la care actul de procedura mai poate fi

indeplinit (in cazul termenelor imperative), respectiv momentul de la care se poate proceda valabil la intocmirea actului (in cazul termenelor prohibitive)

- durata intermediara a termenelor de procedura se caracterizeaza prin fixitatea si continuitatea termenelor- actul de procedură depus recomandat la oficiul poştal înăuntrul termenului prevăzut de lege este socotit a

fi făcut în termen- actul depus de partea interesată, înăuntrul termenului prevăzut de lege, la unitatea militară ori la

administraţia locului de deţinere unde se află această parte, este de asemenea considerat ca făcut în termen- recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de unitatea militară sau de

administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată

- in pofida fixitatii si continuitatii lor termenele de procedura sunt totusi susceptibile de intrerupere si suspendare

- termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să-l reprezinte sau să-l asiste

- termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:

1. când a intervenit moartea uneia din părţi; în acest caz, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor; 2. când a intervenit moartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din nou o singură comunicare părţii

- intreruperea termenului de perimare consta in stergerea efectelor produse, in trecut, de curgerea termeneului si inceperea unui termen nou

- termenul de perimare se intrerupe si prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea- in acest caz, se va face o noua comunicare partii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va incepe sa curga

din nou de la aceasta data- principalul motiv de intrerupere a termenelor de procedura: survenirea unei imprejurari mai presus de

vointa partilor- suspendarea este o institutie a carei sfera de aplicare este restransa – poate fi intalnita in materia

termenului de perimare

4. CALCULUL TERMENELOR DE PROCEDURA

- termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură

- dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal

- termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,

nici ziua când acesta se împlineşte3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare

din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni

- când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează

- zilele de sarbatoare legala sau oricare alte zile in care serviciul este suspendat vor intra in calculul termenului de procedura

Capitolul XSanctiunile procedurale

1. NOTIUNE

- exercita doua functii importante: una preventiv-educativa si una represiv-intimidanta

2. NULITATEA ACTELOR DE PROCEDURA

- nulitatea = sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma

a. Nulitatile absolute si nulitatile relative

- nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public

- nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat

- nulitatile absolute prezinta urmatoarele particularitati: pot fi invocate in orice faza a procesului civil pot fi invocate de oricare dintre parti, de procuror si de instanta din oficiu viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu pot fi acoperite

- nulitatile relative prezinta urmatoarele particularitati: pot fi invocate:

pentru neregularităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată

pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond

pot fi invocate numai de partea in favoarea careia a fost edictata norma procedurala incalcata viciile unui act afectat de nulitate relativa pot fi asanate

- toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca

b. Nulitatile expres si nulitatile virtuale

- nulitatile exprese = acelea stabilite anume de lege- nulitatile virtuale = acelea care isi au izvorul in nesocotirea prinicpiilor fundamentale sau a altor reguli de

drept procesual civil- nulitatea este incidenta, in primul rand, in cazul nesocotirii unor reguli esentiale privitoare la desfasurarea

procesului civil- nulitatea trebuie considerata incidenta si in cazul nesocotirii unor reguli de o importanta mai redusa- majoritatea nulitatilor sunt virtuale- nulitatile exprese reprezina exceptia

c. Nulitatile proprii si nulitatile derivate

- nulitatea proprie = sanctiunea care lipseste de eficienta juridica actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor sale de validitate

- nulitatea derivata = reprezinta o consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata de care actul in cauza se afla intr-un raport de dependente functionala

- anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existena de sine statatoare

d. Nulitatile intrinseci si nulitatile extrinseci

- nulitatile intrinseci intervin in cazul nesocotirii unor cerinte ce tin de natura sau substanta actului de procedura

- nulitatile extrinseci intervin in cazul nesocotirii unor conditii exterioare ale actului de procedura, cum a ar fi indeplinirea acestuia de un functionar necompetent, neplata taxelor de timbru etc

e. Nulitati totale si nulitati partiale

- distinctia dintre cele doua este destul de pregnanta in materia cailor legale de atac- in materia recursului, instanta de control judiciar are posibilitatea de a dispune casarea totala sau partiala a

hotararii- partea din hotarare care nu a fost casata dobandeste autoritate de lucru judecat- in cazul admiterii cererii de revizuire, instanta va schimba in tot sau in parte, hotararea atacata, iar in cazul

hotararilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotarare- in dreptul procesual civil, nulitatea are adeseori un caracter total, in sensul ca ea se rasfrange asupra

intregului act de procedura

f. Nulitatile de drept si nulitatile judiciare

- nulitatile de drept = acelea care opereaza in temeiul legii, fara sa mai fie necesara o hotarare de constatare a efectelor produse

- nulitatile judiciare afecteaza actul de procedura doar daca intervine o hotarare judecatoreasca care sa pronunte sanctiunea

- nulitatile trebuie sa fie constatate pe cale judecatoreasca

3. CONDITIILE GENERALE ALE NULITATII

- actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule- actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare

care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia- in cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face

dovada contrară- conditiile generale: -> nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil -> producerea unei vatamari -> vatamarea sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului

a. Nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil

b. Producerea unei vatamari

- legiuitorul are in vedere o vatamare de natura procesuala- in determinarea conceptului de vatamare procesuala trebuie sa se tina seama atat de nesocotirea drepturilor

partilor, cat si de transgresarea celorlalte reguli privitoare la solutionarea ligitiului- in legatura cu semnificatia conceptului de vatamare trebuie avute in vedere doar posibilitatile de

influentare negativa a solutionarii litigiului- nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare

la: capacitatea procesuală reprezentarea procesuală competenţa instanţei compunerea sau constituirea instanţei publicitatea şedinţei de judecată alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel

c. Vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin desfiintarea actului - nulitatea opereaza fara ca instanta sa aiba efectiv posibilitatea de a inlatura consecintele negative ale

nesocotirii dispozitiilor legale- dovezile administrate de instanta necompetenta raman castigate judecatii si instanta competenta nu va

dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice- ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea

neregularităţilor actului de procedură- cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancţiune procedurală

sau dacă se produce ori subzistă o vătămare- actul de procedura nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a

dispărut cauza acesteia- actul de procedură lovit de nulitate este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui- dacă este cazul, instanţa dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiţiilor de

validitate- desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu

pot avea o existenţă de sine stătătoare- nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care

decurg din natura lui proprie

Valorificarea nulitatilor in procesul civil

- nulitatile nu opereaza ope legis, ci ele trebuie constate de organele judiciare- nulitatea nu poate fi constata decat dupa ce a fost invocata in anumite conditii- nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice faza a procesului- numeni nu poate invoca neregularitaeta pricinuita prin propriul sau fapt- remedierea = acea modalitate de reconditionare juridica a actelor de procedura care se realizeaza prin

completare, modificare sau rectificare- o posibilitate de remediere: posibilitatea completarii hotararii pronuntate in acele cazuri in care instanta a

omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere

Efectele nulitatii in procesul civil

- actul de procedură lovit de nulitate este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui- dacă este cazul, instanţa dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiţiilor de

validitate- desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu

pot avea o existenţă de sine stătătoare- nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care

decurg din natura lui proprie

4. DECADEREA

- decaderea = concept folosit spre a desemna pierderea unui drept procedural ca urmare a neexercitarii sale inlauntrul termenului statornicit de lege

- sanctiune legata de respectarea termenelor de procedura- doua functii: -> preventiva, care se realizeaza prin simpla ei consacrare legala -> sanctionarea titularului dreptului pentru neexercitarea lui in termenul defipt de lege- decaderea este mai riguroasa decat nulitatea

Conditii de existenta

a. Existenta unui termen imperativ care sa impuna obligatia exercitarii dreptului inlauntrul acelui termen

- de asemenea, ori de cate ori instanta stabileste un termen pentru exercitarea unui drept procedural, sanctiunea decaderii se impune

- instanta poate acorda reclamantului la primul termen la care partile sunt legal citate, un termen pentru intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata

- sanctiunea decaderii se impune si intr-o asemenea situatie daca reclamantul nu-si intregeste sau modifica cererea introductiva de instanta in termenul acordat in acest scop

- regula o constituie aplicarea sanctiunii decaderii in cazul termenelor legale, iar exceptia trebuie sa rezulte din lege

- decaderea ca sanctiune procedurala nu se aplica insa in privinta termenelor stabilite de lge pentru indeplinirea unor act de catre instanta de judecata

- de pilda, hotararea judecatoreasca se pronunta de catre instanta in termen de cel mult 7zile- nerespectarea acestui termen nu afecteaza drepturile partilor litigante, dar poate determina aplicarea de

sanctiuni disciplinare pentru persoanele vinovate

b. Neexercitarea dreptului procedural inlauntrul termenului prevazut de lege

- reglementarea din Codul de procedura penala este mai cuprinzatoare si infatiseaza cu mai multa preciziune trasaturile definitorii ale decaderii in stransa conexiune cu realitatea procesuala

- decaderea trebuie circumscrisa numai la drepturile cunoscute de lege partilor- sanctiunea se aplica in mod natural si in cazul neexrcitarii drepturilor procedurale in termen de catre

procuror, caci si el devine parte in proces- sanctiunea decaderii nu se rasfrange insa si asupra actelor de procedura intocmite de instanta de judecata

sau de organele de executare silita- partea decazuta din dreptul de a administra o dovada va putea totusi sa se apere discutand in fapt si in

drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice

c. Inexistenta unei derogari exprese de la sanctiunea decaderii

- NCPC reglementeaza posibilitatea repunerii in termen pentru ipoteza in care partea interesata dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate

- in cazul repunerii in termenul de exercitare a cailor de atac – in cazul exercitarii cailor de atac, aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac

- aceasta deoarece repunerea in termen, fiind un beneficiu al legii, nu poate conduce in mod natural la acordarea unui termen mai lung decat cel initial

- repunerea in termen reprezinta un beneficiu pe care legea il acorda partii in drept sa indeplineasca un act procedural

- partea interesata trebuie sa solicite acordarea unui atare beneficiu- cererea de repunere in termen are un caracter incident si accesoriu fata de cererea principala- competenta de solutionare a cererii incidente revine instantei sesizate cu actiunea principala- procurorul, in calitatea sa de parte in procesul civil este indreptatit si el sa solicite repunerea in termen- cererea de repunere in termen poate fi exercitata si de tertele persoane- cererea de repunere in termenul de apel/recurs devine caduca daca nu este sustinuta si de partea principala- cererea de repunere in termen poate fi facuta in scris sau verbal- in cazul repunerii in termenul de exercitare a unuei cai de atac este totusi recomandabil ca cererea sa fie

facuta in forma scrisa- se vor arata si motivele care justifica repunerea in termen- repunerea in termen are ca efect redobandirea dreptului procedural ex tunc si in toata plenitudinea sa

Invocarea si constatarea decaderii

- decaderea nu poate opera, in principiu, decat la cererea partii interesate- ori de cate ori legea stabileste un termen imperativ, pentru exercitarea unei cai de atac sau pentru

exercitarea altui drept procedural, decaderea va putea fi invocata nu doar de catre parti, ci si de catre procuror si de catre instanta din oficiu

- renuntarea la decadere poate fi expresa sau tacita- renuntarea tacita decurge din faptul neinvocarii exceptiei in limine litis sau de indata ce cauza care a

determinat decaderea a fost cunoscuta de partea interesata- daca termenul de procedura are un caracter imperativ partile nu pot renunta la dreptul de a invoca

decaderea

- instanta este obligata sa constate, in asemenea situatii decaderea, chiar si in lipsa unei cereri exprese a partilor

- decaderea determinata de nesocotirea unei norme dispozitive poate fi invocata numai in limine litis- decaderea prilejuita de transgresarea unor norme imperative poate fi invocata, in principiu, in tot cursul

procesului civil- principalul mijloc de invocare si valorificare a decaderilor in procesul civil este exceptia- decaderea nu opereaza de drept- decaderile nu sunt conditionate de existenta unui prejudiciu procesual sau de alta natura- toate decaderile procedurale sunt judiciare- asupra exceptiei de decadere, instanta se pronunta de regula, printr-o incheiere care nu este susceptibila de

apel decat odata cu fondul cauzei- daca exceptia este invocata in fata instantei de recurs, in leguatra cu activitatea procesuala din aceasta

faza, incheierea pronuntata este definitiva, caci ea are acelasi regim juridic ca si hotararea finala

Efectele decaderii

- efect principal: stingerea tuturor posibilitatilor de punere in valoare a dreptului neexercitat in termenul legal

- decaderea ca sanctiune procedurala se rasfrange uneori si asupra actelor d eprocedura indeplinite in cursul judecatii

- decaderea determina si anularea actului de procedura indeplinit dupa expirarea termenului defipt de lege sau stabilit de judecator

- decaderea se poate rasfrange si asupra actelor subsecvente actului tardiv- produce efecte mai energice decat nulitatea- nu trebuie confundata cu prescriptia- prescriptia margnieste in timp doar exercitiul initial al actiunii civile- decaderea are ca obiect doar un drept procedural subsecvent sesizarii instantei de judecata- termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare- termenele de decadere nu pot fi, in principiu, suspendate si nici intrerupte

4. PERIMAREA PROCESULUI CIVIL

- perimarea = sanctiune procedurala ce determina stingerea activitatii judiciare datorita ramanerii litigiului in nelucrare din vina partii, timp de 6 luni

Conditiile perimarii

a. Investirea instantei cu o cerere care implica desfasurarea unei activitati judiciare de fond sau de solutionare a cailor legale de atac

- sanctiunea perimarii devine incidenta prin vointa expresa a legii- opereaza si in cazul actiunilor reale, a actiunilor de stare civila, precum si cu privire la orice alte actiuni,

chiar daca acestea ar fi declarate de lege imprescriptibile- perimarea nu opereaza in cazul recursului in interesul legii

b. Ramanerea cauzei in nelucrare timp de 6 luni

- o atare reglementare este promovata din dorinta de a evita incarcarea instantelor judecatoresti cu procese aflate in nelucrare si a stimula astfel initiativa partilor in solutionarea litigiului

- perimarea executarii silite are acelasi termen de 6 luni- termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă- este susceptibil de intrerupere si suspendare- perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de

către partea care justifică un interes

- cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 401, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată

- in cazurile prevăzute de art. 400, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare

- perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege

- procurorul, la propunerea organului de urmarire penala sau din oficiu, poate dispune in cursul urmaririi penale clasarea dosarului cand nu exista invinuit in cauza, scoaterea de sub urmarire penala in cazurile prevazute de art. 10 lit a-e daca exista invinuit/inculpat in cauza si incetarea urmaririi penale in cazurile prevazute de art. 10 f-h si j, cand exista invinuit/inculpat in cauza

- in toate aceste cazuri supsendarea va inceta din momentul pronuntarii unei solutii definitive de procuror- daca s-a formulat plangere la organul ierarhic superior suspendarea va dainui pana la solutionarea acesteia- instanta este obligata sa faca diligentele necesare spre a i se comunica rezultatul cercetarii- instanta nu are posibilitatea de a repune cauza pe rol si nici de a constata perimarea inainte de a cunoaste

solutia data de organele Ministerului Public- suspendarea judecatii determina, in principiu, si suspendarea termenului de perimare- motivele care impun suspendarea judecatii conduc si la oprirea termenului de perimare numai daca sunt

inrunite conditiile pentru aceasta- cursul perimarii se suspenda si pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de

la data semnarii contractului de mediere- termenul de perimare se va implini in ziua corespunzatoare zilei de plecare- nu poate fi calculat pe zile libere

c. Ramanerea cauzei in nelucrare sa fie determinata de culpa partii

- o exceptie: intalnim si o forma particulara a perimarii pentru ramanerea cauzei in nelucrare “chiar in lipsa unor motive imputabile partii”

- orice cerere adresată unei instanţe şi care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii

- nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedura trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când din motive care nu sunt imputabile părţii cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată

- perimarea nu opereaza nici fata de actiunea civila exercitata in procesul penal

Procedura perimarii

- perimarea opereaza de drept- normele ce reglementeaza perimarea au un caracter imperativ- perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate - partea interesata este de obicei paratul, iar in faza apelului sau recursului, intimatul- intervenientul in interesul uneia dintre parti are o pozitie procedurala limitata la actele procedurale ale

partii in favoarea careia a intervenit- judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de

procedură în legătură cu perimarea- perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică- perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel- in mod obisnuit, perimarea se invoca de instanta din oficiu sau de partea interesata la prima zi de infatisare

ce urmeaza dupa implinirea termenului, insa poate fi invocata si ulterior- daca sanctiunea perimarii a fost invocata in prima instanta, dar aceasta a respins-o, poate fi reiterata pe

calea ordinara a apelului- perimarea trebuie sa fie constata de instanta sesizata cu cererea principala sau investita cu o cale de atac

potrivit principiului “judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei”- instanta trebuie sa fie alcatuita in compunerea prevazuta de lege pentru solutionarea actiunii principale ori

a caii de atac respective

- sanctiunea perimarii se poate pronunta numai dupa verificarea, de catre instanta competenta, a conditiilor prevazute de lege

Solutiile pronuntate asupra perimarii

- dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului

- hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare

- când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 9 judecători

Efectele perimarii

- perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanţă => are ca efect stingerea procesului civil, in faza in care se afla

- prin stingerea procesului civil, partile sunt repuse in situatia anterioara introducerii cererii- reclamantul are posibilitatea de a introduce o noua actiune daca intre timp nu s-a prescris dreptul la

actiune- când, însă, se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul

judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor- perimarea genereaza si obligatia de a suporta cheltuielile de judecata ocazionate- acestea vor trebui suportate, la cerere, de partea care se face vinovata de ramanerea cauzei in nelucrare- perimarea se repercuteaza asupra tuturor partilor din proces, indiferent de calitatea acestora, chiar si

asupra partilor lipsite de capacite de exercitiu- sanctiunea se aplica nu numai persoanelor fizice, ci si tuturor persoanelor juridice- in cazul în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare sau actul de procedură

întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi

5. AMENZILE JUDICIARE

- amenda judiciara se aplica de instanta persoanei ce a nesocotit dispozitiile legislatiei procesual civile- se aplica in ipoteza si pentru savarsirea unei abateri in cursul judecatii- obligatia autorului abaterii de a plati o suma de bani- are un caracter represiv

Principalele cazuri de aplicare a sanctiunii

- se poate aplica atat partilor, cat si altor participanti

a. Amendarea partilor

- amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice; b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi; d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;

e) contestarea, cu rea-credinţă, a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video

b. Amendarea altor participanti

- cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei: a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este

prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor; b) neaducerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie; c) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului; d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute;

e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;

f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă; g) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica, la cererea instanţei şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei; h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură;

i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei

- amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin

- nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei

- nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei

- cel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 176 sau art. 177, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare

Procedura de aplicare a amenzilor judiciare

- abaterea săvârşită, amenda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia

- atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost formulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite

- impotriva încheierii prevăzute la art. 179, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora

- cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii

- in toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea

- incheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă

Capitolul XICheltuielile de judecata

1. NOTIUNE

- reprezinta ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte partile in legatura cu activitatea lor procesuala

- este firesc ca partile sa achite anticipat anumite cheltuieli, iar la sfarsitul dezabaterilor ele sa fie suportate de partea care a pierdut procesul

2. CONTINUT

- cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 318 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului

- instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurata de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său

- se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 318 alin. (3)

- nu vor putea fi, însă, micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor

Taxele judiciare de timbru

- reprezinta sumele de bani ce se platesc de partea care formuleaza o cerere de chemare in judecata sau exercita o cale de atac

- sunt supuse taxelor judiciare de timbru actiunile si cererile promovate in fata instantelor judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa ICCJ

- actiunile si cererile evaluabile in bani introduse la instantele judecatoresti se taxeaza cu o suma variabila - actiunile si cererile neevaluabile in bani se taxeaza cu o suma fixa- contestatiile la executarea silita se taxeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la

valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite- taxa judiciara de timbru nu poate depasi in acest caz suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestata- cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50%

din: taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata de prima instanta taxa datorata la suma contestata, in cazul cererilor si actiunilor evaluabile in bani

- sistemul actual al taxelor de timbru este considerat un efectiv obstacol in calea accesului la justitie pentru multi justitiabili, persoane fizice sau juridice

- legea acorda si unele scutiri de plata taxelor judiciare de timbru: cererile, actiunile si caile de atac formulate de catre prefect sau primar pentru anularea

actelor juridice facute sau emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public si Ministerul Economiei si Finantelor, indiferent de obiectul lor, precum si cele formulate de alte institutii publice, cand au ca obiect venituri publice

cererile pentru dizolvarea societatilor comerciale si a grupurilor de interes economic, formulate de Oficiul National al Registrului Comertului

cererile pentru inregistrarea asociatiilor de proprietari, de locatari sau mixte, adresate judecatoriei

- instanta poate acorda persoanelor juridice, la cerere, facilitati sub forma de reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru actiuni si cereri introduse la instantele judecatoresti in anumite situatii

- asupra cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbru instanta se pronunta fara citare, prin incheiere motivata data in camera de consiliu

- incheierea se comunica solicitantului si partii adverse, daca este cazul- impotriva incheierii partile interesate pot face cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la data

comunicarii incheierii- cererea de reexaminare se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, instanta pronuntandu-se

prin hotarare irevocabila- taxele judiciare de timbru se restituie, la cererea petitionarului, in una din urmatoarele imprejurari:

cand taxa platita nu era datorata cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor dispozitii

legale cand, in procesul de divort, partile au renuntat la judecata ori s-au impacat cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas irevocabila cand instanta de judecata se declara necompetenta, trimitand cauza la un alt organ cu activitate

jurisdictionala- in al patrulea caz se restituie doar jumatate din taxa platita- in al cincilea caz taxa se restituie proportional cu admiterea contestatiei- dreptul la restituire se stinge daca nu a fost exercitat in termen de 1 an de la data cand s-a nascut- nu se restituie taxele judiciare de timbru platite prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile- nu sunt supuse resituirii taxele judiciare de timbru platite pentru cereri si actiuni anulate ca insuficient

timbrate- se resitutie taxa judiciara de timbru si in cazul in care instanta constata ca litigiul s-a solutionat pe calea

medierii- neindeplinirea obligatiei de plata a taxelor judiciare de timbru atrage dupa sine sanctiunea anularii cererii- daca taxa judiciara de timbru nu a fost achitata in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau

cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa plateasca suma datoarata pana la primul termen de judecata

- nerespectarea dispozitiilor referitoare la timbrarea actiunii nu poate constitui motiv de casare a hotararii pronuntate

- in ipoteza in care capetele de cerere, formulate in conditiile aratate, au o finalitate diferita, taxa judiciara de timbru se datoreaza pentru fiecare capat de cerere in parte, dupa natura lui, cu exceptia cazurilor in care prin lege se prevede altfel

- nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la plata taxelor de timbru se invca de partea interesata pe cale de exceptie

- impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la acea instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate

- reexaminarea se infatiseaza ca o cale procedurala de retractare a propriei decizii privitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru si este de competenta aceleiasi instante

- cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila

- admiterea cererii de reexaminare conduce, in mod firesc, la restituirea totala sau, dupa caz, partiala a sumei contestate

Onorariul expertilor

- numirea expertului sau, dupa caz, a expertilor se face de instanta prin incheiere- incheierea de numire va statornici si plata cuvenita expertilor- onorariul stabilit de instanta are un caracter provizoriu- suma stabilita drept onorariu provizoriu se depune in termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea

la cererea careia s-a incuviintat efectuarea expertizei, in contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice si contabile

- onorariul definitiv se stabileste de organul care a dispus efectuarea expertizei

Onorariul avocatial

- se stabileste pe baza de negociere, intre avocat si client- partea care pierde procesul – cade in pretentii – va trebui sa suporte si cheltuielile facute cu angajarea unui

avocat

3. PROCEDURA DE ACORDARE A CHELTUIELILOR DE JUDECATA - partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli

de judecată- in mod obisnuit, reclamantul solicita obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata prin chiar actul

de investire al instantei, iar paratul prin intampinare- obligarea la plata cheltuielilor de judecata poate fi solicitata si cu prilejul dezbaterii cauzei in fond- desi instanta nu poate dispune obligarea din oficiu la plata cheltuielilor de judecata, ea este obligata sa

puna in vedere partilor, in baza principiului rolului activ, ca au dreptul sa le solicite- omisiunea partii de a solicita cheltuielile de judecata nu conduce la stingerea dreptului sau, partea fiind

indreptatita sa le valorifice si pe calea unei actiuni civile separate- când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată- dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată- cand instanta a omis sa se pronunte asupra cheltuielilor de judecata, aceasta poate sa completeze hotararea- instanta trebuie sa se pronunte asupra cheltuielilor de judecata in chiar dispozitivul hotararii, intrucat

acestea pot fi valorificate prin intermediul executarii silite- pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere

- cauza de exonerare nu opereaza in situatia in care anterior promovarii actiunii, paratul a fost pus in intarziere

- instanta va dispune obligarea paratului sa suporte cheltuielile de judecata numai proportional cu pretentiile admise

- in procesele de partaj, partile trebuie sa suporte impreuna cheltuielile de judecata, deoarece sistarea starii de indiviziune profita tuturor partilor

- cheltuielile urmreaza sa fie suportate in raport de cotele ce revin coindivizarilor- daca una din parti a ocazionat cheltuieli inutile, acestea vor fi suportate exclusiv de acea parte- dacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea fi obligaţi să plătească

cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces sau cu natura raportului juridic existent între ei

- in cazul participarii teretelor persoane in procesul civil, fiecare coparticipant va putea fi obligat numai la plata cheltuielilor de judecata pe care le-a provocat prin apararea sa

- asupra cheltuielilor de judecata instanta se pronunta prin hotarare

Partea a II-aJudecata in fata primei instante

Capitolul 1Consideratii generale asupra judecatii in prima instanta

- procesul civil parcurge doua faze importante:

judecata: => in fata instantei de fond: -> etapa scrisa pregatitoare -> etapa cercetarii procesului -> dezbaterea in fond a procesului -> etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti

=> in fata instantelor de control judiciar

executarea silita

Capitolul 2Etapa scrisa pregatitoare

- cuprinde: cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala si citarea partilor

1. CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA

Notiune

- este actul procedural prin care reclamantul investeste instanta de judecata cu o pretentie civila- judecatorul nu poate depasi limitele judecatii determinate de parti- constituie primul act al procedurii judiciare- este un act declarativ care poate fi indeplinit, in principiu, numai de catre persoanele care pot dobandi

calitatea de parte in procesul civil

Continut

- cererea de chemare în judecată va cuprinde:

a. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor- de asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant- dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul

b. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional- dovada calităţii de reprezentant, în condiţiile cerute de art. 140, se va alătura cererii

c. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare- pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz- la cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt

d. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea

e. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere- când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 139- când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică- in cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată- când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor

f. semnătura

- cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia, este nulă

- cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe- dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea

cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie- in cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna în chiar şedinţa în care a fost

invocată nulitatea- in cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii- netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii

Efectele cererii de chemare in judecata

- creeaza instanta, in sensul ca investeste organul de jurisdictie cu solutionarea unei pretentii civile concrete de la data promovarii cererii de chemare in judecata se vor produce si efectele hotararii

judecatoresti, intrucat actiunea civila are, in principiu, un caracter constatator in cazul actiunilor declarative, efectele hotararii judecatoresti se produc pe data ramanerii

definitive a hotararii judecatoresti

- cererea de chemare in judecata determina cadrul procesului civil cu privire la parti si la obiectul litigiului dupa primul termen la care partile au fost legal citate, schimbarea elementelor esentiale ale

cererii de chemare in judecata nu se poate produce decat in anumite conditii strict determinate de lege

dupa fixarea cadrului procesual cu privire la parti, sfera persoanelor implicate in realizarea procedurii judiciare poate fi largita doar prin introducerea unor terte persoane

instanta este indreptatita sa se pronunte numai asupra pretentiilor deduse prin cererea de chemarea in judecata: ea nu se poate pronunta asupra unor lucruri care nu s-au cerut si nu poate acorda mai mult decat s-a cerut

in caz contrar, hotararea pronuntata poate fi cenzurata pe calea recursului sau reformata prin intermediul revizuirii

acest cadru procesual poate fi largit totusi prin formularea unei actiuni reconventionale

- cererea de chemare in judecata creeaza starea de litispendenta daca se exercita o noua cerere de chemare in judecata, in fata aceleiasi instante sau a unor

instante diferite, avand acelasi obiect, intre aceleasi parti si intemeiata pe o cauza identica, se creeaza starea de litispendenta

litispendenta are ca efect dezinvestirea instantei mai in urma sesizata cu aceeasi cauza

- cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia acest efect se produce pe data introducerii cererii de chemare in judecata la instanta daca cererea a fost expediata instantei prin posta, efectul intreruptiv se produce la data depunerii

ei (recomandat) la oficiul postal intreruperea termenului de prescriptie are un caracter provizoriu, dar ea se consolideaza odata cu

ramanerea definitiva a hotararii de admitere a cererii de chemare in judecata prescriptia nu se considera intrerupta in acele cazuri in care cererea a fost respinsa, anulata, daca

s-a perimat ori daca cel care a formulat-o a renuntat la ea efectul intreruptiv al prescriptiei este conditionat de admiterea actiunii cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia chiar daca este nula pentru lipsa de forme

- promovarea cererii de chemare in judecata face sa inceteze buna-credinta a posesorului posesorul va trebui sa restituie fructele bunului

- cererea de chemare in judecata face sa curga dobanzile pentru creantele care anterior nu erau producatoare de dobanzi

dobanzile se datoreaza din ziua chemarii in judecata, chiar daca acestea nu au fost solicitate prin cererea initiala

reclamantul va putea solicita obligarea debitorului la plata dobanzilor legale si ulterior primului termen la care partile au fost legal citate sau chiar cu prilejul dezbaterii cauzei in fond

- cererea de chemare in judecata produce efectul transmiterii anumitor actiuni cu caracter strict personal asupra mostenitorilor

exista unele actiuni care, desi sunt legate intim de persoana titularului, pot fi continuate de catre mostenitori daca ele au fost introduse in timpul vietii autorului

Procedura privind primirea cererii de chemare in judecata la instanta

- cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier ori fax, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare

- când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, afară de cazurile în care părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face un singur exemplar

- in toate cazurile este necesar şi un exemplar pentru instanţă- după înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul, dovezile

privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau judecătorului care îl înlocuieşte, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii aleatorii a completului de judecată, potrivit legii

- completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 183 – 186:

daca cuprinde toate elementele ce trebuie regasite in continutul ei daca este intocmita in cate exemplare este necesar daca nu este nula pentru lipsa de forme daca este timbrata potrivit legii

- când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii

- se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care, dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, care va asigura reprezentarea reclamanţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia i se vor comunica actele de procedură

- măsura numirii curatorului se comunică părţilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestora- dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut, prin

încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii- impotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat

să se revină asupra măsurii anulării- cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii- cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de

către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat

- in caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit- judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de

chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât - pârâtul este obligat să depună întâmpinarea în termen de 20 de zile de la

comunicarea cererii de chemare în judecată- intâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună

răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare- pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei- la data depunerii răspunsului la întâmpinare judecătorul fixează prin rezoluţie primul

termen de judecată care va fi de cel mult 20 zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor

- in cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător judecătorul fixează prin

rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 20 zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor

- in procesele urgente termenele pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei

- dacă pârâtul locuieşte în străinătate, judecătorul va putea fixa un termen mai îndelungat- in procesele în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, judecătorul, ţinând cont de numărul foarte mare

al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedura numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia

- reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat

- in acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei

- cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:

1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când

cererea în constatare este admisibilă

2. INTAMPINAREA

Notiune

- intâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată

Continut

- intâmpinarea va cuprinde:a. numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru

persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată- dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul

b. excepţiile procesuale pe care pârâtul le invoca faţă de cererea reclamantului

c. răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii

d. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile art. 183 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător

e. semnatura

- intâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel- la întâmpinare se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum

şi un rând de copii pentru instanţă- când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei, printr-o singură

întâmpinare- intâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel

- nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel

3. CEREREA RECONVENTIONALA

- dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională

- in cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecata ca pârâţi

- cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată- cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu

este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată- cererea reconvenţionala se comunică reclamantului şi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a

formula întâmpinare- când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel

mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop- reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial- cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală- dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a

cererii reconvenţionale- cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea

ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului

Capitolul 3Dezbaterea cauzei

- locul judecarii procesului: judecarea procesului are loc la sediul instanţei, dacă prin lege nu se dispune altfel

- desfasurarea procesului fara prezenta publicului: in faţa primei instanţe cercetarea procesului se desfăşoară în camera de consiliu, dacă legea nu

prevede altfel în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii

publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului

au acces în camera de consiliu ori în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei ce asistă pe minori, apărătorii părţilor, martorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces

in caile de atac cercetarea procesului, daca este necesara, se face in sedinta publica aceste dispozitii sunt menite sa simplifice procedura judiciara si sa contribuie la accelerarea

judecatilor doar dezbaterea cauzei in fond se realizeaza in cadrul unei sedinte publice cand judecatorul se socoteste lamurit, prin incheiere declara cercetarea procesului incheiata si

fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta publica partile pot fi insa de acord ca si dezbaterea in fond sa se realizeze in camera de consiliu in

aceeasi zi sau la un alt termen

1. SEDINTA DE JUDECATA

Conducerea sedintei de judecata

- in prezent: principiul colegialitatii- solutionarea cauzelor de catre un singur judecator reprezinta exceptia- completul de judecata este prezidat, prin rotatie, de unul din membrii acestuia- preşedintele completului conduce şedinţa de judecată - el deschide, suspendă şi ridică şedinţa- preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din proces, în

funcţie de poziţia lor procesuală- reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, afară de cazul când a pornit acţiunea- altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în

proces- in cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi participanţi, în aceeaşi

ordine, de mai multe ori- preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi- in acest caz, el trebuie să pună în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziţie- judecătorii sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces numai prin mijlocirea

preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct - ordinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedinte- preşedintele completului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi

a bunei-cuviinţe, precum şi a solemnităţii şedinţei de judecată- dacă nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care

depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala- nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de şedinţă, cu excepţia cazului în care le poartă în

exercitarea serviciului pe care îl îndeplineşte în faţa instanţei- persoanele care iau parte la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare şi o ţinută cuviincioase

- cei care se adresează instanţei trebuie să stea în picioare, însă preşedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire

- preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile luate să respecte ordinea şi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei

- pot fi, de asemenea, îndepărtaţi din sală minorii, precum şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă

- dacă înainte de închiderea dezbaterilor una din părţi a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esenţiale efectuate în lipsa ei

- aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală

- când cel care tulbură liniştea şedinţei este însuşi apărătorul părţii, preşedintele îl va chema la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută de art. 176 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziţiile art. 180 fiind aplicabile

- instantele dispun si de politie pusa in serviciul lor

- repartizarea cauzelor pe complete se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat- la ICCJ, presedintii de sectii pot prezida orice complet de judecata din cadrul sectiei, iar ceilalti judecatori

prezideaza prin rotatie- presedintele instantei supreme prezideaza Curtea in Sectii Unite, Completul de 9 judecatori, iar in cadrul

sectiilor orice complet, cand acesta participa la judecata- in lipsa presedintelui, sedintele la care acesta trebuie sa participe vor fi prezidate de vicepresedintele

instantei supreme sau de un presedinte de sectie

Cercetarea procesului

- inainte de a intra in dezbaterea cauzelor, partile pot cere instantei la începutul şedinţei, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri

- când completul de judecată este alcătuit din mai mulţi judecători, această amânare se poate face şi de un singur judecător

- amanarea cauzelor se poate face numai daca aceasta nu provoaca discutii contradictorii- amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul

procesului- după o asemenea amânare, dacă părţile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată şi cauza va fi

repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii- instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părţi pentru un motiv anumit nu tinde la o

amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi

- amânarea judecaţii pentru lipsa de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei

- când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise

- nerespectarea acestei obligatii este sanctionata cu nulitatea hotararii- pentru fiecare şedinţă de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi şi care va fi

afişată la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea acesteia- procesele declarate urgente, cele rămase în divergenţă şi cele care au primit termen în continuare se vor

dezbate înaintea celorlalte - la cererea părţii interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pe listă- dezbaterea fiecarei cauze incepe cu apelul partilor- apelul se face de catre grefier care se va referi pe scurt si la obiectul pricinii, stadiul procesului si la

legalitatea procedurii de citare- instanţa verifică identitatea părţilor, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate verifică şi împuternicirea sau

calitatea celor care le reprezintă ori le asistă- in cazul în care părţile nu răspund la apel, instanţa va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită şi,

după caz, va proceda, în condiţiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului- in viziunea NCPC, una din etapele cele mai importante ale procesului este cea consacrata cercetarii

procesului

- ea are ca scop pregatirea dezbaterii in fond a cauzei- in acest scop, instanta:

va rezolva exceptiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu va examina cererile de interventie formulate de parti sau de terte persoane, in conditiile

legii va examina fiecare pretentie si aparare in parte, pe baza cererii de chemare in judecata, a

intampinarii, a raspunsului la intampinare si a explicatiilor partilor daca este cazul va constata care dintre pretentii sunt recunoscute si care sunt contestate la cerere, va dispune, in conditiile legii, masuri asiguratorii, masuri pentru asigurarea

dovezilor ori pentru pentru constatarea unei situatii de fapt, in cazul in care aceste masuri nu au fost luate, in tot sau in parte, potrivit art.129

va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia partilor va incuviinta probele solicitate de parti, pe care le gaseste concludente, precum si pe cele

pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului si le va administra in conditiile legii

va decide in legatura cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate

va indeplini orice alt act de procedura necesar solutionarii cauzei- in prima faza de cercetare a procesului judecatorul este obligat sa estimeze durata necesara pentru

cercetarea procesului- la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va

estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil

- durata astfel estimata va fi consemnata in incheiere- pentru motive temeinice, ascultand partile, judecatorul va putea reconsiderata durata estimata- judecătorul, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pune în vedere acestora, dacă

sunt reprezentate sau asistate de avocat, că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocaţii lor

- locul cercetarii: in fata judecatorului, in camera de consiliu, cu citarea partilor

- asigurarea celeritatii: pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta dacă există motive temeinice, se pot acorda şi termene mai îndelungate

- un moment procesual important in prima parte a dezbaterilor: -> incercarea de conciliere a partilor- instanţa va încerca împăcarea părţilor şi în acest scop poate dispune ca acestea să se înfăţişeze personal,

chiar dacă sunt reprezentate- in cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în

judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau sunt admise cereri ori excepţii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre

Medierea- justitia realizata pe calea medierii este desemnata adeseori prin formula justite alternativa, spre a o deosebi

de justitia clasica- medierea = modalitate facultativa de solutionare a conflictului pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte

persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate- se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile

dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile eficiente si durabile

- un alt moment procesual important il constituie sustinerea cauzei de catre parti- preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din proces, în

funcţie de poziţia lor procesuală- reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, afară de cazul când a pornit acţiunea- altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în

proces

- in cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi participanţi, în aceeaşi ordine, de mai multe ori

- preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi

- instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu

- când judecătorul se socoteşte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică

- pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale

- părţile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen

- cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord şi că dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică

Primul termen la care partile sunt legal citate

- legea leaga de acest moment exercitiul unor drepturi procesuale ale partilor, cum este depunerea intampinarii, a actiunii reconventionale etc

- este momentul in care se leaga procesul- la acest termen instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii,

precum si pentru a propune noi dovezi- in acest caz, instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului in vederea

refacerii intampinarii- noul termen se acorda de catre instanta la cererea reclamantului- cererile de intregire – completarea lipsurilor din cuprinsul cererii initiale- cereri de modificare – reclamantul urmareste sa schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare

in judecata- la acest termen, reclamantul poate propune noi probe- paratul, in cazul nedepunerii intampinarii, va trebui sa indice oral dovezile si apararile sale la acest termen- paratul va putea invoca exceptii si nulitati relative ivite pana in acest moment procesual

Exceptiile procesuale

- excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii

- deosebiri intre apararile de fond si exceptiile de procedura: scopul urmarit: - printr-o aparare de fond se tinde la respingerea cererii de chemare in judecata, sau dupa caz, a unei interventii principale, a unei cereri de chemare in garantie ca nefondata etc. - prin exceptie, partea care o invoca urmareste doar temporizarea sau suspendarea judecatii - admiterea exceptiei constituie doar o piedica formala pentru instanta de a intra in cercetarea cauzei

tratamentul juridic: - apararile de fond pot fi puse in discutia instantei in tot cursul judecatii, in sensul ca partea se poate apara discutand in fapt si in drept toate pretentiile partii adverse - exceptiile pot fi invocate numai in anumite conditii, iar unele dintre ele doar in limine litis

efectele solutiei pronuntate de instanta: - hotararea pronuntata in urma unei aparari de fond dobandeste autoritate de lucru judecat - de la aceasta regula exista si unele exceptii: cazul hotararilor pronuntate asupra cererilor de pensie de intretinere, a cererilor de pensie de intretinere, a cererilor de punere sub interdictie, a ordonantelor presedintiale etc - hotararea – de cele mai multe ori incheiere – pronuntata asupra unei exceptii de procedura nu are autoritate de lucru judecat - in cazul exceptiilor de fond, acestea din urma avand adeseori un caracter perempotriu asupra judecatii

- exceptia prin ea insasi nu e dreptul substantial, ci o componenta esentiala a dreptului procesual la aparare

a. Clasificare

Exceptii propriu-zise si exceptii de fond

- instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei

- caracteristica esentiala si comuna a celor doua: ele nu pun in discutie fondul dreptului- exceptiile de procedura propriu-zise sunt acelea care se refera la conditiile formale ale judecatii- exceptiile de fond se refera in genere la lipsurile privitoare la exercitiul dreptului la actiune- ele vizeaza si alte neregularitati determinate de neindeplinirea unor conditii prealabile sesizarii, cum este

cazul lipsei prealabile a reclamatiei administrative sau inadmisibilitatea actiunii in constatare atat timp cat partea poate cerere realizarea dreptului

- numai intr-un sens larg in grupa exceptiilor de fond pot fi incluse si unele mijloace de aparare care vizeaza fondul pretentiei, ca plata, compensatia, tranzactia

Exceptii dilatorii, peremptorii si declinatorii

- exceptiile dilatorii – aceleea care determina doar o amanare a solutionarii cauzei- exceptiile peremptorii – tind la inlaturarea pretentiei reclamantului- majoritatea exceptiilor peremptorii, ca prescriptia, puterea lucrului judecat, exceptia lipsei de calitate

procesuala sunt exceptii de fond- efectul peremptoriu se produce numai in cazul admiterii acestor exceptii- exceptiile declinatorii – acelea care determina trimiterea cauzei la o alta instanta judecatoreasca

competenta a statua asupra pretentiei deduse judecatii- declinarea competentei este principalul scop al acestor cateogrii de exceptii

Exceptiile absolute si relative

- excepţiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică- excepţiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere

interesele părţilor- excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se

prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi

- excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond

b. Procedura de solutionare

- instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei

- in cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc

- daca instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate va amâna judecata şi va stabili un termen scurt în vederea soluţionării excepţiei

- excepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului

- instanta se pronunta asupra exceptiilor printr-o: - incheiere atunci cand instanta constata ca exceptia invocata este neintemeiata - sentinta/decizie atunci cand admite exceptia- incheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a

rămas în continuare învestită, poate fi atacată numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel- in cazul unor exceptii peremptorii, instanta va dispune respingerea actiunii- in cazul admiterii exceptiei de necompetenta, instanta dispune declinarea competentei si trimiterea

dosarului la instanta sau organul cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii- in cazul unor exceptii dilatorii, instanta va amana cauza si va lua masuri corespunzatoare, atunci cand este

cazul, pentru regularizarea actelor de procedura

c. Principalele exceptii de procedura

Exceptia litispendentei

- litispendenta – reprezinta situatia procesuala in care doua sau mai multe instante de fond, deopotriva competente, sunt sesizate cu aceeasi cauza civila

- mijlocul procedural care poate sa inlature o atare situatie ce poate dauna procesului – exceptia de litispendenta

- nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte

- litispendenta implica cu necesitate existenta unei triple identitati cauza obiect parte

- litispendenta si autoritatea lucrului judecat corespund unor finalitati comune: evitarea solutionarii repetate a unor litigii si a posibilitatii pronuntarii unor hotarari judecatoresti contradictorii

- cu toate acestea, cele doua institutii nu pot fi confundate- litispendenta este destinata a evita solutionarea cauzei de catre doua sau mai multe instante- autoritatea lucrului judecat are efecte juridice mai puternice, avand ca scop si conservarea drepturilor

recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila- litispendenta implica urmatoarele conditii:

existenta unei identitati de parti, obiect si cauza (identitatea trebuie sa fie totala) cele doua actiuni trebuie sa se afle pe rolul unor instante deopotriva competente pricinile trebuie sa se afle in fata intantelor de fond

- daca una din cauze se afla in fata instantei de fond, iar alta, in fata instantei de recurs, nu se va putea invoca litispendenta, ci exceptia puterii lucrului judecat

- litispendenta functioneaza insa in situatia in care o cauza se afla in faza judecatii in fond, iar cealalta in apel

- solutia este fireasca, intrucat apelul este o cale de ata devolutiva- normele care consacra litispendenta au caracter imperativ- este o insitutie de ordine publica- excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa

instanţelor de fond- trebuie invocata la instanta cea din urma investita cu solutionarea cauzei- in cazul in care cererile aflate in situatia de litispendenta au fost inregistrate in aceeasi zi, prioritatea

trebuie acordata instantei mai inaintata in actele de procedura- când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizată ulterior - dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite- când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior

- dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înaltă în grad- hotararea de admitere a exceptiei de litispendenta poate fi atacata prin intermediul recursului in termen de

5 zile de la pronuntare- in cazul respingerii exceptiei de litispendenta, instanta se va pronunta printr-o incheiere- incheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei- când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt

obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului

Exceptia de conexitate

- pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură

- excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul

- dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe

- când una dintre acţiuni este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va face la acea instanţă - in orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă numai unul din ele este

în stare de judecată

Exceptia puterii lucrului judecat

- excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs

- ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată

- hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată

- autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă

- hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului

- când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie- hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce

va fi înlocuită cu o altă hotărâre- institutia interpretarii dispozitivului si a completarii hotararii – sunt apte sa remedieze unele dintre erorile

comise de catre judecatori cu prilejul redactarii deciziilor judiciare- autoritatea de lucru judecat este concedata numai asupra hotararilor judecatoresti care au statuat in tot sau

in parte asupra fondului procesului- autoritatea de lucru judecat se rasfrange si asupra statuarilor privitoare la exceptiile de procedura- se confera autoritate de lucru judecat si statuarilor asupra oricarui alt incident – consideram ca vizeaza

doar acele incidente asupra carora judecatorul se pronunta printr-o hotarare finala, desi intr-o acceptiune larga ar putea fi avute in vedere si exceptiile si incidentele rezolvate prin incheieri

- instanta nu este legata de incheierile premergatoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii- sunt incheieri interlocutorii aceleea prin care, fara a se hotari in totul asupra procesului, se solutioneaza

exceptii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase- in aceste conditii, este evident ca incheierile preparatorii nu sunt inzestrate cu puterea caracteristica a

autoritatii lucrului judecat- ar fi fost de dorit ca intr-un domeniu atat de important, cu incidente seminificative asupra executarii silite

a unei decizii judiciare, noul cod sa ne ofere solutii care sa evite ambiguitatile si sa inlature posibilitatile de interpretare diferita a unori dispozitii cuprinse intr-un titlu executoriu

- efectele lucrului judecat: nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi

pentru acelaşi obiect

oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă

- procedura de solutionare: este o exceptie peremptorie este recomandabil sa fie cat mai curand invocata de parti sau de instanta din oficiu instanta de judecata se va pronunta printr-o hotarare daca exceptia este intemeiata, sau printr-o

incheiere interlocutorie daca nu este intemeiata incheierea poate fi atacata numai cu fondul cauzei

- hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia

- conditii pentru : hotararea pronuntata sa apartina unei instante penale sa fi ramas definitiva sa fi solutionat cauza in fond sa fie anterioara celei civile

- hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu sau a dovezii calităţii de reprezentant

- când instanţa constată lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a părţii sau lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată

- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac