CAPITOLUL 0_Introducere.doc

8/17/2019 CAPITOLUL 0_Introducere.doc

1/30

Introducere – Sistemul Adaptiv Complex (CAS) în Economie

INTRODUCERE

SISTEMUL ADAPTIV COMPLEX ÎN ECONOMIE

Obiectul de studiu al ciberneticii actuale reprezintă sistemul adaptiv complex

(în engleză Complex Adaptiv System sau, prescurtat, CAS). n ultimii !" de ani,

studiul CAS a atras o serie de oameni de #tiin$ă celebri, incluz%nd c%$iva laurea$i ai

premiilor &obel, printre care 'urray ell'an, *+illip Anderson, eynet+ Arro-, lya

*rigogine, /+omas Sc+elling #.a., provenind din di0erite domenii #tiin$i0ice, cum ar 0i10izica, c+imia, economia, matematica, ingineria, #tiin$ele calculatoarelor etc.

*a#ii care au condus la 2tiin$ele Complexită$ii #i la 0ormarea legăturilor

acestora cu Cibernetica, în particular cu Cibernetica de ordinul trei, sunt de3a

cunoscu$i.

n continuare, vom încerca să dăm răspunsuri la c%teva întrebări esen$iale,

cum ar 0i1 Ce este un CAS4 Cum apare el în economie4 Ce metode pot 0i utilizate

pentru a studia un CAS4 Ce implica$ii are CAS asupra ciberneticii #i aplica$iilor acesteia în economie4 Care sunt avanta3ele #i dezavanta3ele utilizării paradigmei

CAS #i metodelor legate de aceasta pentru cunoa#tere în general, #i cunoa#terea

economică în particular4

/oate aceste întrebări le vom aborda cu inten$ia declarată de a demonstra că

putem trans0orma cadrul teoretic al studierii CAS întrun arsenal de te+nici #i metode

cu a3utorul cărora di0eritele CAS existente în economie să poată 0i în$elese #i, mai

ales, să poată 0i trans0ormate atunci c%nd acest lucru este necesar.


2/30


5conomia, privită ca sistem adaptiv complex, are o structură 0ormată dintro

multitudine de sisteme cibernetice distincte, merg%nd de la întreprindere #i p%nă la

sistemul întregii economii na$ionale. 6iecare dintre aceste sisteme cibernetice are

proprietă$ile cunoscute ale sistemelor adaptive complexe ( interdependen$ă #i

conectivitate, coevolu$ie, structură disipativă, 0unc$ionaredepartedeec+ilibru,

istoricitate, procese 0eedbac7 0undamentale, dependen$a de traiectorie, auto

organizare, emergen$ă #i adaptare) dar prezintă, 0iecare dintre ele, s#i proprietă$i

speci0ice care le 0ac, în primul r%nd, să 0ie at%t de diverse #i, în al doilea r%nd, le

determină comportamentul #i 0unc$ionarea în vederea realizării unor obiective #i

scopuri proprii. 8in acest motiv, studierea principalelor clase de sisteme cibernetice

din economie este importantă în relevarea acestor proprietă$i speci0ice, a căror

cunoa#tere #i utilizare permit at%t armonizarea 0unc$ionării lor în cadrul economic

na$ional dar mai ales proiectarea #i implementarea unor decizii #i politici care să

determine o îmbunătă$ire de ansamblu a 0unc$ionării sistemului economiei na$ionale

prin contribu$ia optimă a 0iecărei componente a acesteia.

n continuare, vom prezenta mai detaliat următoarele tipuri de sisteme

cibernetice1 întreprinderea (compania), pia$a 0inanciară, banca comercială #i

economia na$ională. 8esigur că acestea nu sunt singurele sisteme cibernetice din

economie, dar ele reprezintă cele mai importante componente ale acesteia, care

determină în ultimă instan$ă procesele #i 0enomenele care au loc la nivelul întegii

economii. nerent, aceste sisteme cibernetice sunt interdependente, între ele

0orm%nduse o multitudine de conexiuni #i procese 0eedbac7 de reglare #i

autoreglare. Cibernetica acestor sisteme este preocupată tocmai de studierea, cu

mi3loacele sale proprii, ale acestor re$ele de conexiuni #i mecanisme prin intermediul

cărora se 0ormează 0luxurile economice ma3ore, cuprinz%nd oameni, resurse

materiale, energetice #i 0inanciare, produse destinate consumului 0inal, dar #i in0orma$ii #i decizii destinate orientării #i corec$iei parametrilor de 0unc$ionare ai

sistemelor cibernetice respective.

6iecare sistem cibernetic amintit este abordat din perspectiva structurii #i

0unc$ionării sale, a mecanismelor #i proceselor 0eedbac7 ce se 0ormează at%t în

interiorul sistemului respectiv, dar mai ales cu celelalte sisteme cibernetice din

economie, 0ie că este vorba de acela#i tip de sistem sau de sisteme di0erite.

9or 0i, de asemenea, introduse #i modalită$ile prin care putem studia acestesisteme pentru a relie0a di0eren$ele dintre ele precum #i 0a$ă de alte tipuri de sisteme


3/30


cibernetice. 'odelel propuse în acest scop sunt utile at%t pentru 0aza de analiză, dar

mai ales de proiectare #i optimizare a 0unc$ionării sistemelor cibernetice, absolut

necesare pentru a asigura un cadru ra$ional #i conectat cu realitatea încon3urătoare

în ceea ce prive#te utilizarea metodelor #i modelelor cibernetice la nivelul acestor

sisteme.

1. Definiţii ale Sistemului Adaptiv Complex (CAS

Ca în orice domeniu ştiinţific în plină formare, şi în Ştiinţele Complexităţii,

definiţiile date CAS sunt extrem de diferite. Enumerând, totuşi, câteva dintre cele mai

importante definiţii date până acum, putem determina acele proprietăţi care conferă

specificitate CAS în raport cu alte sisteme.

Sistemele adaptive complexe se găsesc peste tot în urul nostru, iar ştiinţele

complexităţii confirmă faptul că marea maoritate a sistemelor reale sunt complexe.

Ecosistemele naturale, sistemul atmosferic, traficul rutier, organi!aţiile sociale,

grupurile teroriste, pieţele ş.a. sunt toate sisteme adaptive complexe. "atorită

a#undenţei excepţionale de astfel de sisteme, a diversităţii lor devine destul de dificil

să le defineşti şi, poate şi mai dificil, să încerci să sta#ileşti acele principii şi$sau

proprietăţi generale care le conferă specificitate în categoria mai largă a sistemelor

complexe.

%. "oole& '())(* se referă la trei principii care tre#uie să stea la #a!a definirii

unui sistem adaptiv complex. +rimul principiu afirmă că o!dinea "i #ont!olul în astfel

de sisteme sunt proprietăţi emergente şi nu predeterminate. Al doilea principiu

specifică faptul că isto!ia lor este ireversi#ilă, iar al treilea principiu este acela că

viito!ul în aceste sisteme este incert. "e exemplu, economiile de piaţă pot fi

considerate sisteme adaptive complexe în raport cu principiile lui "oole&. Astfel,

agenţii care alcătuiesc aceste economii 'firme, gospodării, #ănci comerciale, agenţii

guvernamentale ş.a.* de!voltă propriile lor reguli ale ocului pentru a efectua şi

controla tran!acţiile ce au loc între ei. Aceste reguli ale ocului nu sunt sta#ilite în

preala#il, dar ele sunt respectate de către noii agenţi care intră în economie. Evident

că aceste reguli emerg din faptul că ele sunt acceptate de către toţi agenţii. Controlul

respectării regulilor existente se face, de asemenea, prin eliminarea de pe piaţă a


4/30


agenţilor care nu le respectă. n al doilea rând, în economiile de piaţă, nu se pot

anula tran!acţiile dea efectuate. -storia acestor tran!acţii este, deci, ireversi#ilă. "e

aceea, în mediul de afaceri al acestor economii persistă lecţiile dea invăţate de

agenţi în urma tran!acţiilor efectuate, nu numai de către ei, dar şi de către ceilalţi

agenţi în decursul timpului. n sfârşit, indiferent de progno!ele care sunt făcute

privind evoluţia viitoare posi#ilă, agenţii sunt supuşi unor riscuri care sunt imposi#il

de prevă!ut în orice economie de piaţă, ciar şi într/una foarte #ine organi!ată sau

consolidată.

S. A. 0evin '())(* defineşte sistemul adaptiv complex pornind tot de la trei

proprietăţi ale acestuia1

'2* diversitatea şi individualitatea componentelor3

'(* interacţiuni locali!ate între aceste componente3 şi

'4* existenţa unui proces autonom care utili!ea!ă re!ultatele acestor

interacţiuni pentru a selecta o su#mulţime a acestor componente pentru replicare sau

consolidare 'mecanism de adaptare*.

"acă primele două proprietăţi sunt uşor de înţeles şi acceptat, cea de/a treia

proprietate implică nenumărate discuţii, ea fiind însă cea care asigură unitatea de

vederi în ceea ce priveşte sistemele adaptive complexe. "upă cum arată 0evin, este

esenţial să se facă distrincţie privind nivelul sau nivelele la care selecţia are loc.

+rocesul de de!voltare animală, de exemplu, este unul în care formele macroscopice

emerg din interacţiuni microscopice, astfel că un număr de celule stem se

diferenţia!ă printr/un proces orietat de interacţiunile locale, până când se o#ţin

organele şi celelalte componente ale organismului animal. Selecţia naturală este

#a!ată pe reguli locale de interacţiune, în concordanţă cu consecinţele pe care

diferitele reguli le au pentru fitness/ul organismului ca un întreg. n economie, un

exemplu de mecanism de selecţie îl repre!intă ,,mâna invi!i#ilă5 a lui Adam Smit,care determină ,,o ordine socială bine0ăcătoare care emerge din consecin$ele

neinten$ionale ale ac$iunilor umane individuale: '0evin, 2666*.

Axelrod şi Coen '2666*, într/o lucrare ce a marcat în mod decisiv impunerea

Ştiinţelor Complexităţii ca un domeniu ştiinţific maor al ştiinţelor secolului 77-,

propun o definiţie a sistemelor adaptive complexe utili!ând trei teme1 va!ietate,

inte!a#ţiune şi sele#ţie.

8oate CAS sunt alcătuite dintr/un număr mare de agenţi care interacţionea!ă. ntr/o economie, de exemplu, aceşti agenţi repre!intă unităţile de #a!ă, începând cu


5/30


firmele, gospodăriile, #ăncile comerciale ş.a. Aceşti agenţi sunt diferiţi între ei, deci

există o varietate mare de agenţi, dată de proprietăţile şi comportamentele lor

diferite. n consecinţă, agenţii vor reacţiona în mod diferit la stimulii aplicaţi de către

alţi agenţi sau de mediul înconurător.

Agenţii interacţionea!ă unul cu altul, formând o reţea complexă de conexiuni şi

dependenţe, care repre!intă, de fapt, mediul în care aceştia evoluea!ă. 9ici un agent

nu poate exista în afara acestei reţele de interacţiuni, care poate fi repre!entată de

interdependenţe materiale, energetice, informaţionale, uridice, umane ş.a. ntr/o

economie de piaţă, tran!acţiile dintre agenţi pe diferite pieţe, reglementarea activităţii

diferitelor instituţii ':anca Centrală, C9;< ş.a.*, activitatea desfăşurată de #ăncile

comerciale pentru creditarea firmelor etc., sunt exemple de astfel de interacţiuni.

-nerent, prin apariţia acestor interacţiuni, se formea!ă #ucle feed#ac= po!itive, care

determină creşterea, amplificarea proceselor în care sunt angrenaţi agenţii, dar şi

#ucle feed#ac= negative, care le asigură acestora sta#ilitatea în faţa multitudinii de

influenţe exercitate prin intermediul interacţiunilor din cadrul reţelei. >tili!ând aceste

#ucle feed#ac=, agenţii îşi pot defini anumite strategii de evoluţie şi de!voltare, care

să le asigure un succes în raport cu ceilalţi agenţi, succes ce poate să meargă de la

simpla supravieţuire şi până la o#ţinerea de profit.

>nii agenţi întreprind o operaţie de selecţie a acestor strategii pentru a se adapta

mai #ine la mediu, deci la influenţele exercitate de câte ceilalţi agenţi. Aceasta

constituie, după Axelrod şi Coen, ideea fundamentală a sistemelor adaptive

complexe. Selecţia celei mai #une strategii are la #a!ă anumite criterii. Ea poate sau

nu să fie un act conştient. "e exemplu, selecţia dar?iniană şi mână invi!i#ilă a lui

Adam Smit sunt mecanisme de selecţie fără intervenţia conştientă a agenţilor.

Agenţi cum ar fi firmele, guvernele, organi!aţiile economice internaţionale ş.a.

încearcă să selecte!e strategii pentru a/şi atinge scopurile proprii utili!ând, în mod

conştient, anali!e, progno!e, modele, informaţii de cea mai diversă natură. Astfel de

sisteme se adaptea!ă în mod permanent, proces în care însăşi agenţii şi natura

interacţiunilor dintre aceştia se modifică.

0eig 8esfatsion '())@* defineşte sistemul adaptiv complex pornind de la o

definiţie mai vece dată sistemului complex de către la=e '266B*. Astfel, conform

acestuia, sistemul complex are două proprietăţi1

/ sistemul este compus din unităţi interdependente3


6/30


/ sistemul are proprietăţi emergente, deci proprietăţi apărând din interacţiunile

unităţilor care nu sunt proprietăţi ale unităţilor individuale însele.

Arătând că introducerea unei singure definiţii a sistemului adaptiv complex

este dificilă, 8esfatsion propune mai multe variante, şi anume1

8e0ini$ia ;1 >n sistem adaptiv complex este un sistem complex care include

unităţi reactive, deci unităţi capa#ile să pre!inte sistematic răspunsuri diferite ca

reacţie la condiţiile de mediu scim#ate.

8e0ini$ia ! 1 >n sistem adaptiv complex este un sistem complex care include

unităţi orientate către un scop, deci unităţi care sunt reactive şi care orientea!ă cel

puţin unele dintre reacţiile lor către atingerea scopurilor.

8e0ini$ia n sistem adaptiv complex este un sistem complex care include

unităţi planificatoare, deci unităţi care sunt orientate către atingerea unor scopuri care

încearcă să exercite un anumit grad de control asupra mediului său înconurător

pentru a facilita atingerea acestor scopuri '8esfatrion, ())@, pag.@*.

definiţie mai scurtă, dar de o mare claritate dau +lse=, 0ind#erg şi

Dimmerman '266*1 ,,=n Sistem Adaptiv Complex este un sistem compus din agen$i

individuali, care au libertatea de a ac$iona în moduri care nu sunt total predictibile #i

ale căror ac$iuni sunt interconectate, ast0el înc%t ac$iunile unui agent sc+imbă

contextul pentru al$i agen$i: . '+lse= ş.a.,266, pag.(*.

astfel de definiţie se poate aplica unei mari varietăţi de sisteme adaptive

complexe cum ar fi1 piaţa de capital, o colonie de termite, sistemul imunitar al

organismului uman, oricărei organi!aţii umane, începând cu o întreprindere, o

afacere, o ecipă, un departament într/o organi!aţie, o familie etc.

Aşadar, într/un CAS, agenţii operea!ă conform propriilor reguli interne sau

unor modele mentale, 'sceme, roluri* diferite de la agent la agent. Altfel spus,

fiecare agent poate avea propriile sale reguli privind modul în care răspundeacţiunilor pe care le exercită modul înconurător asupra lui3 fiecare agent poate, de

asemenea, să ai#ă propria interpretare asupra evenimentelor care se petrec în

mediul său înconurător. Fegulile, scemele şi modelele mentale nu este necesar să

fie explicite, de multe ori agenţii nefiind conştienţi de existenţa lor. "e asemenea, nu

este necesar ca atitudinea lor în raport cu ceilalţi agenţi sau cu mediul să fie

raţională, logică sau conştienti!ată. Se o#servă că aceste aspecte caracteri!ea!ă

comportamentul uman în aproape toate sistemele sociale.


7/30


Agenţii unui sistem adaptiv complex pot să împărtăşească acelaşi model

mental sau să ai#ă, fiecare dintre ei, propriul său model. "e asemenea, agenţii pot

să/şi modifice aceste modele mentale în raport cu acţiunile pe care le exercită

asupra celorlalţi agenţi şi$sau mediului.

"eoarece agenţii pot să/şi scim#e şi, în acelaşi timp, să împărtăşească

acelaşi model mental, ei sunt deci capa#ili să înveţe3 comportamentul lor se poate

atunci adapta în timp, atât în raport cu ceilalţi agenţi cât şi în funcţie de mediul în

care evoluea!ă.

Adaptarea înseamnă deci, în esenţă, că agenţii şi sistemele în care ei sunt

încorporaţii co/evoluea!ă.

Comportamentul unui CAS este emergent şi acesta repre!intă un punct ceie

în înţelegerea unor astfel de sisteme. Aşadar, un sistem adaptiv complex repre!intă

mai mult decât suma părţilor sale componente 'sinergie*. n plus, fiecare agent şi

fiecare CAS este inclus într/un alt sistem adaptiv complex ş.a.m.d. 'ierarie*. "e

exemplu, un individ este un CAS3 el aparţine unei ecipe, ecipa este inclusă într/un

departament al unei firme, care aparţine unei industrii ş.a.m.d.3 toate acestea fiind, la

rândul lor, CAS între care există interacţiuni.

>n sistem adaptiv complex poate do#ândi şi, de regulă, do#ândeşte

comportamente noi, care decurg din aceste interacţiuni. "eoarece interacţiunile

determină apariţia unor reţele, comportamentul sistemului este neliniar, ceea ce

înseamnă, în esenţă, că modificări mici în anumite puncte ale reţelei pot determina

scim#ări maore în comportamentul sistemului, dar şi că scim#ări mari pot să nu

ai#ă nici un efect. "atorită acestor lucruri, atunci când într/un sistem adaptiv complex

se întâmplă anumite lucruri, suntem surprinşi şi multe dintre evenimentele care au

loc în astfel de sisteme nu pot fi anticipate.

"atorită noutăţii şi neliniarităţii introduse de aceste interacţiuni încomportamentele agenţilor care îl compun, un CAS are un comportament general

care este, de regulă, impredicti#il. Acest lucru presupune, în esenţă, că nu se poate

cunoaşte suficient de #ine comportamentul agenţilor, modelele lor mentale sau

reţeaua de interacţiuni care se sta#ileşte între aceştia. -mpredicti#ilitatea repre!intă

pur şi simplu, imposi#ilitatea de a o#ţine o descriere detaliată a comportamentului

unui sistem adaptiv complex doar pe #a!a anali!ei acestuia, sau a părţilor sale

componente. 8re#uie lăsat sistemul să funcţione!e pentru a vedea ceea ce se întâmplă cu el şi cu componentele sale, mai ales pe termen mediu şi lung.


8/30


8otuşi, în ciuda acestei imprediciti#ilităţi pe termen mediu şi lung, este posi#il

să se o#ţină anumite predicţii asupra comportamentului sistemului adaptiv complex

pe intervale mai scurte de timp, care au şansa să fie, uneori corecte.

>n CAS este inerent auto/organi!ator. rdinea, creativitatea şi progresul pot

emerge în mod natural din interacţiunile unui CAS3 ele nu tre#uie impuse din afară.


9/30


Evident că aceste proprietăţi definitorii pot avea, în ca!urile concrete ale unor

sisteme adaptive complexe din realitate, o multitudine de forme de manifestare, ceea

ce dă, de fapt, varietatea infinită de sisteme care alcătuiesc această realitate.

ultimă definiţie pe care o vom aminti este cea dată de E.


10/30


i* sistemul este neliniar3 adică mici modificări pot conduce la scim#ări

maore în sistem3

* comportamentul sistemului este, în general, impredicti#il la nivel de detaliu3

=* predicţiile pe termen scurt asupra comportamentului sistemului sunt,

uneori, posi#ile3

l* ordinea este o proprietate inerentă sistemului şi nu tre#uie impusă din

afară3

m* creativitatea şi noutatea emerg din comportamentul de ansam#lu al

sistemului3

n* sistemele sunt capa#ile de auto/organi!are.

Să facem, în continuare, câteva consideraţii privind aceste caracterisitici pe

care le vom şi utili!a pe măsură ce vom pre!enta metodele şi tenicile prin care sunt

a#ordate diferitele sisteme adaptive complexe din natură, economie sau societate.

$. %!op!iet&ţile Sistemelo! Adaptive Complexe

$.1 Cone#tivitatea "i inte!dependenţa

Conectivitatea şi interdependenţa repre!intă un prim aspect al modului în care

apare comportamentul complex. Comportamentul complex în CAS apare din

interdependenţa, interacţiunea şi conectivitatea elementelor din cadrul sistemului şi

dintre sistem şi mediul său înconurător.

ntr/un sistem social, de exemplu, conectivitatea şi interdependenţa înseamnă

că o deci!ie sau acţiune ale unui individ 'grup, organi!aţie, instituţie sau ciar a

sistemului uman în ansam#lul său* pot afecta alţi indivi!i şi sisteme. Aceste efecte nuau un impact uniform şi egal, deci vor putea varia în raport cu ,,starea: fiecărui individ

şi sistem la acel moment de timp. ,,Starea: unui individ sau a unui sistem va include

istoria sa şi repre!entarea actuală a acesteia, care, la rândul ei, se referă la

organi!area şi structura sa.

Conectivitatea se aplică inter/relaţiilor dintre indivi!i în cadrul unui sistem, dar

şi relaţiilor dintre sisteme sociale umane, care pot fi repre!entate ca şi sisteme de

artefacte cum ar fi sistemul tenologiei informaţionale '-8* şi sistemul intelectual deidei.


11/30


>n alt aspect important şi strâns legat de cel anterior este că CAS sunt

multidimensionale şi toate dimensiunile interacţionea!ă şi se influenţea!ă una pe

alta. Acest lucru înseamnă că interacţiunile şi interdependenţele se formea!ă între

componente care se află pe nivele diferite, iar în cadrul fiecărui nivel, conexiunile pot

fi ori!ontale şi verticale. >n sistem multidimensional poate fi a#ordat din multiple

puncte de vedere, aceste dimensiuni suprapunându/se şi interferdu/se reciproc,

pentru a revela o anumită faţetă, corespun!ătoare uneia dintre dimensiuni. dată

modificat punctul de vedere din care a#ordăm sistemul respectiv, se va evidenţia o

altă faţetă care poate să ofere noi şi noi informaţii şi cunoştinţe relative la sistemul

respectiv.

"ar caracteristica definitorie a conectivităţii din cadrul unui CAS este că îl face

capa#il să se adapte!e şi să evolue!e şi, în acest fel, să cree!e o nouă ordine şi

coerenţă. Această creare a unei noi ordini şi coerenţe repre!intă un factor

determinant al complexităţii. -ndivi!ii acţionând aleator sau conform unei anumite

agende niciodată nu pot să lucre!e eficient ca un grup sau o organi!aţie fără a crea o

coerenţă în ce priveşte un nou mod de a lucra, noi structuri şi relaţii diferite, în care

ierariile pot fi răsturnate sau ignorate. Acest lucru, se pare că este influenţat de

vite!a şi intensitatea cu care se propagă influenţele între agenţii din cadrul CAS.

+ropagarea influenţei într/un CAS depinde, evident, de gradul de conectivitate

şi interdependenţă. "e exemplu, ecosistemele #iologice nu sunt total conectate. "e

regulă, fiecare specie interacţionea!ă cu o anumită su#mulţime din numărul total de

specii existente în mediul său înconurător, deci sistemul are o anumită structură

extinsă de tip reţea. -n sistemele sociale acest lucru este asemănător. Există o !eţea

de legături cu diferite grade de conectivitate între diferitele componente ale

sistemului respectiv 'familii, oraşe, popoare etc.*

Hradul de conectivitate, presupune, deci, luarea în considerare a forţei decuplare şi de dependenţă, cunoscute su# numele de inte!a#ţiuni epistati#e G iar

acestea sunt funcţii de măsura în care contri#uţia la fitness adusă de un individ

depinde de alţi indivi!i. n procesele #iologice, fitnessul unui organism sau specii

depinde de caracteristicile altor organisme sau specii cu care ea interacţionea!ă, în

timp ce ele toate se adaptea!ă şi se modifică simultan. Cu alte cuvinte, o singură

entitate 'allele, gene, organism sau specie* nu contri#uie la fitnessul general

independent de celelalte entităţi. Contri#uţia fitness a unei entităţi 'individ* poatedepinde de toţi ceilalţi indivi!i din acel context. Aceasta este o măsură contextuală a


12/30


dependenţei, a influenţei directe sau indirecte pe care fiecare entitate le are cu

celelalte entităţi cu care aceasta este cuplată.

ntr/un sistem social, fiecare individ aparţine mai multor grupuri şi unor

contexte diferite şi contri#uţia sa la fiecare context depinde parţial de alţi indivi!i din

acel grup şi de modul în care ei sunt legaţi de individul în cau!ă. >n exemplu este

atunci când un nou mem#ru se alătură unei ecipe. Contri#uţia acelui individ va

depinde de ceilalţi mem#rii ai ecipei şi de spaţiul pe care ei îl creea!ă pentru o

astfel de contri#uţie, care este definit de coordonate cum ar fi îndemânarea,

experti!a, cunoaşterea etc. aduse de noul mem#ru.

n sistemele adaptive complexe, conectivitatea dintre indivi!i sau grupuri nu

repre!intă o relaţie constantă sau uniformă, ci varia!ă în timp şi depinde de

diversitatea, intensitatea şi calitatea interacţiunilor dintre agenţii umani.

Conectivitatea poate fi, de asemenea, formală sau informală, desemnată sau

nedesemnată, implicită, cu conexiuni tacite, sau explicită.


13/30


sau că un domeniu sau entitate se scim#ă în context cu altele. 9oţiunea de co/

evoluţie se orientea!ă pe evoluţia interacţiunilor şi pe evoluţia reciprocă.

n sistemele umane, co/evoluţia în sensul evoluţiei interacţiunilor se orientea!ă

către relaţia dintre entităţile co/evolutive.

>n punct important este că co/evoluţia are loc în cadrul unui ecosistem şi nu

poate să ai#ă loc i!olat. ntr/un context social, un ecosistem include dimensiuni

sociale, culturale, tenice, geografice şi economice şi co/evoluţia poate afecta atât

forma instituţiilor cât şi relaţiile şi interacţiunile dintre entităţile co/evolutive 'termenul

de entitate poate fi su#stituit cu oricare dintre termenii individ, agent, ecipă,

organi!aţie, industrie, economie etc.*.

deose#ire poate, de asemenea, să fie făcută între @coevolu$ia cu: şi

@adaptarea la: un mediu în scim#are.

"eşi se face o distincţie între un ,,sistem5 şi ,,mediul5 său, este important de

notat că nu există o diotomie sau o limită clară între aceste două, în sensul că un

sistem este separat de şi, totodată, se adaptea!ă la un mediu în scim#are.

9oţiunea la care se aunge priveşte cât de mult un sistem este legat de alte sisteme

în cadrul unui ecosistem. ntr/un astfel de context este necesar să considerăm

sistemul în funcţie de co/evoluţia sa cu alte sisteme, decât ca o adaptare la un mediu

distinct şi separat.

ntr/un ecosistem social co/evolutiv, fiecare organi!aţie este un agent care

influenţea!ă, dar şi este influenţat de ecosistemul social. Aceşti agenţi pot fi

consumatori, producători, instituţii economice, culturale, uridice ş.a. Strategiile

acestora nu pot fi privite simplu ca un răspuns la un mediu în scim#are, care este

separat de organi!aţie, ci ca o mutare adaptivă, care va afecta atât pe iniţiatorul

acţiunii cât şi pe toţi ceilalţi influenţaţi de el. 9oţiunea de co/evoluţie este deci una de

potenţare, ceea ce sugerea!ă că toate acţiunile şi deci!iile afectea!ă ecosistemulsocial.

9ici un individ sau organi!aţie nu este mai puţin puternică, dar fiecare acţiune

a entităţilor rever#erea!ă printr/o reţea intricată de inter/relaţii şi afectea!ă

ecosistemul social. "ar co/evoluţia înseamnă şi responsa#ilitate, deoarece

ecosistemul care este influenţat şi afectat va afecta şi influenţa la rândul său celelalte

entităţi din cadrul său. Această noţiune nu este similară cu răspunsul pro/activ sau

reactiv. Ea este ,,sen!itivitatea5 la acţiuni şi priveşte atât scim#ările mediului cât şi


14/30


posi#ilele consecinţe ale acţiunilor. +rivită din această perspectivă, co/evoluţia are

loc atunci când entităţile legate între ele se scim#ă în acelaşi timp.

Co/evoluţia afectea!ă deci atât indivi!ii cât şi sistemele şi este operaţională la

diferite nivele, scale şi domenii. Co/evoluţia are loc la toate nivelele şi scalele şi

poate fi clasificată în coevolu$ie endogenă când se aplică indivi!ii şi grupurile din

cadrul unei organi!aţii şi în coevolu$ie exogenă, când organi!aţia interacţionea!ă cu

alte ecosisteme. Această clasificare este totuşi o simplificare G atât procesele

endogene cât şi cele exogene sunt intercorelate şi graniţele dintre organi!aţie şi

,,mediul: său înconurător nu pot fi clar definite şi sta#ilite.

n alt concept ceie în definirea CAS este structura disipativă, care repre!intă

modalităţile prin care sistemele descise scim#ă energie, materie sau informaţie cu

mediile lor şi care atunci când sunt împinse, departeGdeGecili#ru5 creea!ă noi

structuri şi o nouă ordine.

-l&a +rigogine a luat în 26 +remiul 9o#el pentru cimie pentru lucrările sale

privind structurile disipative şi termodinamica de!ecili#rului. +rigogine a dat o

interpretarea nouă celei de/a doua legi a termodinamicii. "isoluţia în entropie nu esteo fatalitate a#solută, ci ,,în anumite condi$ii, entropia însă#i devine generator de

ordine: . +entru a fi mai precis ,,în condi$ii de nonec+ilibru, cel pu$in, entropia poate

produce, în loc de degradare, ordine (#i) organizare. 8acă este a#a, atunci entropia,

însă#i, î#i pierde caracterul său disipativ . n timp ce anumite sisteme dispar, alte

sisteme evoluează simultan #i cresc cu mai multă coeren$ă5 '+rigogine şi Stengers,

26B@*.

n structurile disipative apare tendinţe de a avea soluţii alternative care senumesc bi0urca$ii . Acest termen este nepotrivit, deoarece separarea poate să ai#ă loc


15/30


între mai multe soluţii posi#ile. #ifurcaţie poate conduce la mai multe traiectorii

posi#ile, unele dintre ele sta#ile, altele insta#ile. Ea apare într/un punct critic ce nu

poate fi, însă, prevă!ut. "e asemenea, nu se poate prevedea pe care dintre

traiectoriile posi#ile, sta#ile sau insta#ile, va evolua în continuare sistemul. ,,8oar

#ansa va decide, prin dinamica 0luctua$iilor. Sistemul va încerca să aleagă calea #i va

0ace mai multe încercări, unele 0ără succes la început, pentru a se stabiliza. Apoi o

0luctua$ie particulară va avea loc. *rin stabilizare, sistemul devine un obiect istoric, în

sensul că evolu$ia lui ulterioară depinde de alegerea în punctul critic: '9icolis şi

+rigogine, 26B6*.

ntr/un sistem social, printr/o serie de deci!ii critice fiecare individ alege din

mai multe alternative posi#ile, ceea ce poate determina o traiectorie anumită de

evoluţie pentru fiecare individ. Alternativele disponi#ile, totuşi, sunt restricţionate de

starea curentă a persoanei şi de starea peisaului 'fitness landscape* pe care

persoana îl ocupă. "eci comportamentul emergent al persoanei este nu o pro#lemă

de şansă, ci re!ultatul alegerii făcute de persoana respectivă dintr/o mulţime finită de

alternative posi#ile. dată cu o alegere făcută, există o dimensiune istorică şi o

evoluţie ulterioară care depind de alegerea critică3 dar înainte ca deci!ia să fie

finali!ată, alternativele sunt surse de inovaţie şi diversificare, deoarece ele descid

diferite posi#ilităţi pentru individ şi noi soluţii pentru sistem.

Când o entitate socială 'individ, grup, organi!aţie, industrie, economie ş.a.*

este în faţa unei restricţii, ea găseşte noi moduri de operare, deoarece sistemeleG

departeGecili#ru 'de normele sta#ilite* sunt o#ligate să experimente!e şi să

explore!e propril lor spaţiu al posi#ilităţilor şi această explorare le aută să descopere

şi să cree!e noi paterne 'modalităţi* de relaţii şi structuri diferite.

$.- Explo!a!ea*spaţiului*posi,ilit&ţilo!

Complexitatea sugerea!ă că pentru a supravieţui şi a creşte, o entitate are

nevoie să explore!e spaţiul său al posi#ilităţilor şi să genere!e varietate.

Complexitatea sugerea!ă, de asemenea, că o căutare pentru a determina o singură

strategie ,,optimală5 nu poate fi nici posi#ilă şi nici deci!ională. rice strategie poate

fi optimă doar în anumite condiţii şi, când aceste condiţii se scim#ă, strategia nu mai

rămâne mult timp optimală. +entru a supravieţui, o organi!aţie tre#uie să verificeconstant peisaul şi să încerce diferite strategii. organi!aţie poate să ai#ă în loc de


16/30


o singură strategie, mai multe micro/strategii care îi permit să evolue!e. Aceasta

reduce riscul de a o#ţine o singură strategie prea târ!iu, care poate să nu fie ciar

cea mai #ună şi să suporte co/evoluţia sen!itivă cu un ecosistem în scim#are. n

esenţă, mediile insta#ile şi pieţele în rapidă scim#are necesită metode flexi#ile

#a!ate pe varietatea necesară 'As#&, 26J6*.

Adaptarea flexi#ilă necesită, de asemenea, noi conexiuni sau noi moduri de a

privi lucrurile. A vedea o nouă funcţie pentru o parte a unei entităţi existente este

numită exapotare 'exapotion*.

Când căutăm în spaţiul posi#ilităţilor pentru un nou produs sau un mod diferit

de a face lucrurile, nu este posi#il să explorăm toate posi#ilităţile. +oate fi, totuşi,

posi#il să considerăm scim#area ca un pas înainte faţă de ceea ce există. n acest

sens, exapotarea poate fi considerată o explorare a ceva care este denumit

,,posibilul adiacent: '%auffman ()))*. "eci este explorare un pas înainte, utili!ând

Kcomponente5 întotdeauna disponi#ile, dar punându/le împreună într/un nou mod.

Conform lui %auffman '())), p.((* a încerca ceva nou în domeniul molecular,

morfologic, comportamental, tenologic şi organi!aţional se face prin explorarea

posi#ilului adiacent. Fata de descoperire sau mutaţie, totuşi, este restricţionată de

selecţie pentru a evita catastrofele posi#ile care pot distruge o comunitate. ;iruşii şi

#acteriile au o rată a mutaţiei foarte apropiată de eroarea/catastrofă, care este

tran!iţia la o fa!ă care face o populaţie nesutena#ilă. Se pare că există o #alanţă

între descoperire şi ceea ce ecosistemul poate susţine efectiv. Atât #iosfera cât şi

econosfera se pare că au ,,mecanisme endogene care mi3locesc explorarea

posibilului adiacent ast0el înc%t, în medie, ast0el de explorări conduc cu succes la

găsirea de noi modalită$i de a sus$ine via$a: '%auffman, ())), p.2@J*. n #iosferă,

adaptările sunt alese prin selecţia naturală, iar în econosferă de succesul sau eşecul

economic, la o rată care este sustena#ilă."eşi rata cu care noutatea poate fi introdusă este restricţionată, posi#ilul

adiacent este extensi#il nedefinit '%auffman, ())), p. 2I(*. dată descoperirile

reali!ate în posi#ilul adiacent, un nou posi#il adiacent, accesi#il din pre!entul lărgit

care include noi descoperiri, devine accesi#il. "esciderea constantă de noi nişe pe

pieţe în domenii şi produse despre care cu câţiva ani în urmă nici nu ştiam că există

repre!intă un exemplu de posi#ilităţi extinse ale posi#ilului adiacent.


17/30


$. %!o#esul feed,a#/

eed#ac=ul repre!intă mecanismul de #a!ă în formarea în cadrul sistemului

adaptiv complex, a condiţiilor de desfăşurare a proceselor adaptive şi de selecţie. "e

regulă, vor#im despre feed#ac= po!itiv şi feed#ac= negativ în funcţie de influenţa

exercitată de o #uclă feed#ac= asupra acţiunilor desfăşurate de agenţii care

formea!ă #ucla respectivă. eed#ac=ul po!itiv 'amplificator* determină scim#ări în

sistem, în timp ce feed#ac=ul negativ are rol de ecili#rare, amorti!are şi sta#ilirea a

sistemului.

n ultimul timp, se constată o trecere a lim#aului specific descrierii

mecanismelor feed#ac= către înlocuirea termenului de ,,mecanism5 prin cel de

,,proces5 considerat mai apropiat de realitate în ca!ul CAS.

n condiţiile în care sistemele adaptive complexe funcţionea!ă departeGdeG

ecili#ru, iar componentele acestor sisteme sunt interconectate printr/o reţea de

legături şi conexiuni neliniare, un sistem devine ,,extrem de senzitiv la in0luen$ele

externe. 'ici intrări determină e0ecte mari, uneori destructive: '+rigogine şi Stengers,

26B@* ceea ce poate duce la reorgani!area întregului sistem. Acest proces se

datorea!ă şi feed#ac=ului po!itiv. ,,n aceste condi$ii departedeec+ilibru vedem că

0luctua$ii sau perturba$ii 0oarte mici pot 0i ampli0icate în unde gigantice, distrugătoare

de structuri: '+rigogine şi Stengers, 26B@*.

n ca!ul sistemelor umane, condiţiile de funcţionare departeGde ecili#ru

operea!ă când un sistem este pertur#at suficient de mult de la normele sta#ilite sau

de la modalităţile o#işnuite de lucru sau odină. ntr/o organi!aţie privită ca sistem,

aceste condiţii pot să determine atingerea unui punct critic care să ducă la de!ordine

sau la crearea unei noi ordini şi organi!ări. n acest din urmă ca! se spune că s/a

creat o nouă coerenţă. +rocesele feed#ac= po!itive sau amplificatoare susţinaceastă transformare şi ele constituie un punct de plecare pentru înţelegerea mişcării

constante între scim#are şi sta#ilitate în sistemele adaptive complexe.

+entru a înţelege de ce este necesar ca CAS să atingă condiţiile departeGde/

ecili#ru tre#uie arătat că procesele feed#ac= nu acţionea!ă continuu. "e

asemenea, în anumite perioade, #uclele feed#ac= po!itive pot fi dominante,

impunând scim#ări în sistem, după care să devină dominante #uclele feed#ac=

negative, care determină sta#ilitatea sistemului în urma scim#ărilor pe care le/asuferit. Acest ciclu de dominanţă alternativă a feed#ac=ului po!itiv şi negativ se poate


18/30


repeta şi poate să apară fără să putem spune care sunt cau!ele apariţiei sau

scim#ării dominanţei.

"e exemplu, într/o companie, dacă efortul de a îm#unătăţi performanţele şi

po!iţia de piaţă eşuea!ă în mod continuu şi dacă creşterile nu sunt mult timp

sustena#ile, atunci managerii acesteia pot determina producerea unei scim#ări

maore. Aceste intervenţii pot, de asemenea, eşua şi compania poate aunge într/un

ciclu constant de restructurări ineficiente. >n motiv pentru acest eşec este o

supraestimare a efectelor ,,mecanismelor adiacente: #a!ate pe #ucle feed#ac=

negative, care au lucrat în trecut.

"ar, într/un mediu tur#ulent, întregul ecosistem poate fi scim#at şi nu putem

întotdeauna extrapola succesul pe #a!a experienţei trecute. 9oi paterne de

comportament şi noi structuri pot să emeargă şi acestea pot să depindă de sau se

sta#ilesc prin noi procese feed#ac= po!itive.

n sistemele umane, gradul de conectivitate 'dependenţa sau interacţiunea

epistatică* adeseori determină forţa feed#ac=ului. eed#ac=ul aplicat interacţiunilor

umane înseamnă influenţa care scim#ă acţiuni şi comportamente potenţiale. că structura unui ecosistem determină coevolu$ia5

'%auffman, 2664, p.(6*. Această afirmaţie, demonstrată prin simularea pecalculator, se poate aplica şi ecosistemelor sociale. +rocesele feed#ac= au, deci, o

strânsă legătură atât cu gradul de conectivitate 'la toate nivelele*, cât şi cu structura

ecosistemului, şi deci şi cu co/evoluţia.


19/30


$.0 Dependenţa de t!aie#to!ie) isto!i#itate "i leea p!ofitului #!es#&to!

:. L. Artur o#servă că teoria economică clasică este #a!ată pe ipote!a

implicită conform căreia economia este dominată de #ucle feed#ac= negative, ceea

ce conduce la dominanţa unei concepţii a legii profitului descrescător, care, la rândul

ei, conduce la convingerea că în economie este posi#ilă o#ţinerea unui ecili#ru

economic sta#il. Aceasta deoarece #uclele feed#ac= negative au un efect sta#ili!ator

şi implică un singur punct de ecili#ru în care economia va revni după orice

scim#are maoră pe care a suferit/o.

Exemplul utili!at de :. L. Artur este creşterea preţului petrolului în anii )

care a încuraat economisirea energiei şi conservarea acesteia şi a dus la creşterea

numărului de exploatări petroliere, ceea ce a avut un efect asupra creşterii

predicti#ile a ofertei şi a re!ultat într/o scădere a preţurilor spre sfârşitul anilor B) ai

secolului trecut.

"ar, după cum arată L. :. Artur, astfel de forţe nu operea!ă şi domină

întotdeauna. ,,n loc de aceasta, buclele 0eedbac7 pozitive măresc (ampli0ică)

e0ectele micilor sc+imbări economice #i cresc pro0iturile, 0ăc%nd posibilă apari$ia mai

multor puncte de ec+ilibru, depinz%nd de buclele 0eedbac7 negative care, pot, de

asemenea, să opereze în sistem: 'Artur, 266)*.

+osi#ilitatea ca un sistem să ai#ă mai multe puncte de ecili#ru este dată de

proprietăţile structurilor disipative. n sistemele fi!ico/cimice această proprietate a

unor su#stanţe de a se afla simultan în două sau mai multe stări sta#ile în anumite

condiţii la limită se numeşte ,ista,ilitate şi descrie ,,posibilitatea de a evolua, pentru

valori date ale parametrilor, către mai mult de o stare stabilă: '9icolis şi +rigogine,

26B63 p.(I*.


20/30


Auto/organi!area, emergenţa şi crearea unei noi ordini repre!intă caracteristici

esenţiale ale sistemelor adaptive complexe. rdinea spontană care apare atunci

când sistemul, pentru a răspunde la influenţele exercitate de mediul înconurător,

trece la un nou mod de organi!are se numeşte auto/organi!are şi repre!intă una

dintre cele mai uimitoare proprietăţi a sistemelor adaptive complexe, fie că este

vor#a despre sisteme umane, ecosisteme sau organi!aţii.

%auffman într/o carte a sa ',,rigins of rder1 Self rgani!ation and Selection5

'2664** arată că selecţia nu este, aşa cum afirmă concepţia evoluţionistă "ar?iniană,

singura forţă care determină adaptarea. Există şi o a doua forţă care produce

spontan ordine, şi anume autoGorgani!area, aceasta fiind, alături de selecţia

naturală, a#solut necesară pentru evoluţie.

+roprietăţile emergente, calităţile noi, paternele structurale apar în CAS din

interacţiunea elementelor individuale, acestea repre!intând mai mult decât suma

părţilor componente şi sunt dificil de prevă!ut studiind doar elementele considerate

individual.

Emergenţa este procesul care determină apariţia unei noi ordini împreună cu

autoGorgani!area. rancisco ;arela, unul dintre creatorii ci#erneticii de ordinul doi

'autopoiesisului*, atunci când se referă la emergenţă spunea că ea repre!intă

tran!iţia de la regulile locale către principiile glo#ale sau stările generale care

însoţesc întreaga mulţime de agenţi. "e pildă, el afirmă că activitatea neuronală a

creierului uman repre!intă o proprietate emergentă şi de aici sunt posi#ile constiinţa,

gândirea şi creaţia.

Felaţiile reciproce dintre micro/evenimente şi macro/structuri sunt

#idirecţionale şi se crea!ă astfel o influenţă reciprocă atunci când feed#ac=ul

funcţionea!ă ,,=na dintre cele mai importante probleme ale teoriei evolu$ioniste este

0eedbac7ul eventual dintre structurile macroscopice #i evenimentele microscopice1structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la r%ndul lor, vor

conduce la o modi0icare a mecanismelor microscopie: '+rigogine şi Stengers, 26B6*.

Apare deci un proces co/evolutiv în care entităţile microscopice individuale şi macroG

structurile create prin interacţiunile dintre aceste se influenţea!ă una pe alta într/un

proces iterativ continuu.

n sistemele sociale, autoGorgani!area poate fi descrisă ca apariţia spontană a

unui grup care execută o sarcină sau are un anumit scop comun3 grupul decide ce


21/30


face, cum şi când face şi nu există o entitate exterioară grupului care să oriente!e

activitatea acestuia.

Emergenţa în cadrul sistemului uman tinde să cree!e structuri ireversi#ile sau

idei, relaţii şi forme de organi!are care devin parte a istoriei indivi!ilor şi instituţiilor şi,

la rândul lor, afectea!ă evoluţia acestor entităţi. "e exemplu, apariţia de noi

cunoştinţe şi idei în cadrul unei ecipe, firme sau ciar la nivelul întregii societăţi

poate fi descris ca un proces emergent deoarece re!ultă din interacţiunile dintre

indivi!i şi nu este suma ideilor existente, ci ceva cu totul nou şi posi#il neaşteptat.

dată ce ideile sunt articulate, ele formea!ă o parte a istoriei fiecărui individ, dar şi a

istoriei comune a ecipei, firmei sau societăţii G procesul nu este reversi#il G şi

aceste noi idei şi cunoştinţe pot fi utili!ate pentru a genera alte idei noi şi noi

cunoştinţe. n această vi!iune, învăţarea organi!aţională şi socială repre!intă

proprietăţi emergente G nu sunt doar simple austări sau însumări de noi idei, ci un

proces #a!at pe interacţiunea dintre indivi!ii ce aparţin ecipei, firmei sau societăţii

care creea!ă noi modele mentale, împărtăşite de toţi indivi!i din cadrul sistemului

respectiv. Atunci când învăţarea conduce la noi comportamente, se poate spune că

organi!aţia s/a adaptat şi a evoluat.

9oile cunoştinţe, împărtşite de toţi indivi!ii prin modele mentale comune,

generea!ă, la rândul lor, învăţare şi cunoaştere.

Apare, astfel, cu o deose#ită claritate, legătura existentă între #one#tivitate)

inte!dependenţ&) eme!enţ& "i auto*o!ani3a!e. Aceşti piloni ai sistemelor

adaptive complexe acţionea!ă împreună pentru a crea o nouă ordine şi coerenţă,

pentru a susţine sistemul şi a/i asigura supravieţuirea, în special atunci când mediul

înconurător se scim#ă rapid.

. C!i3a e#onomi#& a#tuala "i "tiinţa #i,e!neti#ii

Când economiştii şi alţi cercetători studia!ă un sistem complex, ei încep

între#ându/se ce ipote!e au fost utili!ate de la început şi cum aceste ipote!e au

condus la anumite conclu!ii care pot fi sa nu în concordanţă cu datele culese din

economie. Astfel, dacă ne referim la cri!a actuală, ar tre#ui să începem să formulăm

acele principii şi ipote!e care au fost utili!ate pentru a construe şi ustifica

instrumentele financiare complexe a caror utili!are a contri#uit din plin lainsta#ilitatea actuală. Ar tre#ui să vedem dacă aceste idei teoretice au fost terstate şi


22/30


dacă nu cum#va cri!a actu&ală este re!ultatul faptului că aceste idei privind sistemul

financiare ar tre#ui înlocuite cu altele mai #une.

"e fapt, există în teoria economică multe alte idei ca şi practici utili!ate la nivel

micro sau macroeconomic care se dovedesc pe rând a fi eronate sau total

primedioase pentru miile şi milioanele de oameni care îşi asigură existenţa prin

funcţionarea respectivelor sisteme economice. Aceste idei sunt promovate, în

particular, de e#onomia neo#lasi#& care se #a!ea!xă în principal pe următoarele

ipote!e1

i. Aproape tot timpul pieţele sunt la sau aproape de ecili#ru sta#il.

ii. +articipanţii la piaţă acţionea!ă raţional pentru a/şi maximi!a preferinţe cunoscute

şi fixate descrise prin funcţii de utilitate definite şi independente de timp.

iii. +articipanţii la piaţă au o cunoaştere perfectă a informaţiei care condiţionea!ă

pieţele ca şi toţi ceilalţi participanţi.

iv. +reţurile sunt sta#ilite printr/un proces determinist de maximi!are a preferinţelor

tuturor celor care sunt incluşi în tran!acţiile pe piaţă.

v. luctuaţiile în preţuri sunt mici, aleatoare şi necorelate.

vi. Există o liciditate perfectă, astfel încât preţurile sunt #ine definite şi toate pieţele

se golesc.

vii. 9u există importante diferenţe între pieţele care include puţini indivi!i şi alte pieţe

care cuprind milioane de participanţi, astfel că modele simple sunt suficiente pentru a

elucida principiile care guvernea!ă pieţele.

%a!adima neo#lasi#&) #a!ată pe astfel de idei, a avut indiscuta#il un anumit

succes în de!voltarea ştiinţei economice. n acelaşi timp, însă, ea a condus la

ela#orarea anumitor practici de politică economică şi recomandări care se află cel

puţin la rădăcina cri!ei economice actuale. Acestea includ idei cum ar fi1

i. Feglarea este limitată sau nu este necesară deoarece pieţele îşi găsesc singure şirămân la ecili#ru sta#il unde ele funcţionea!ă cel mai eficient, conducând la


23/30


creşterea economică sta#ilă maximală, în timp ce reglarea conduce doar la o

creştere mai lentă. 8ar putem avea un declin rapid al cre#terii economice #i a

prosperită$ii în ciuda unor dereglementări.

ii. rice produs sau serviciu are o valoare sau preţ, în orice moment de timp, care

poate fi unic determinat printr/un anumit proces o#iectiv. Acesta include contracte

care se referă la preţurile unor produse varia#ile la momente de timp viitoare. "e

exemplu, contractele futures au preţuri care se sta#ilesc !ilnic în timp ce ele sunt

tran!acţionate. 8ar vedem acum că aceste valori se evaporează.

iii. Această experienţă de tran!acţionare poate fi generali!ată pentru instrumentele

financiare complexe care o#ligă la acţiuni ce vor fi efectuate în viitor şi care se#a!ea!ă pe condiţii care nu sunt încă cunoscute, având valori definite şi preţuri ciar

dacă ele nu sunt niciodată sau foarte rar tran!acţionate. 8ar criza actuală este par$ial

determinată de 0aptul că balan$ele băncilor #i companiilor au cuprins aceste

contracte care nu pot 0i calculate deoarece ele include instrumente ale căror pre$uri

au 0ost stabilile prin simple ipoteze #i se dovedesc acum a 0i nedeterminate.

iv. Sta#ilitatea poate fi crescută investind şi tran!acţionând instrumente financiare

complexe a#stracte în loc de contracte principale şi ipotecare. Exemplele sunt

derivativele. "eşi acestea datea!ă de mult timp şi au constituit un factor în orice

economie de scală, deoarece pieţele au fost recent inundate cu o grămadă de noi

derivative care com#ină intelligent funcţiile diferitelor preţuri la diferite momente de

timp în instrumente financiare a căror valoare se presupune că fluctuea!ă mai puţin

decât valorile acţiunilor corespun!ătoare. 8eoria privind posi#ilitatea de com#inare a

varia#ilelor fluctuante în varia#ile care fluctuea!ă mai puţin este dependentă critic de

ipote!ele de mai sus în special de cea privind faptul că fluctuaţiile sunt mici,aleatoare şi necorelate. 8ar aceste ipoteze sau dovedit 0alse.

v. S/a argumentat că aceste instrumente inovative nu ar tre#ui să fie reglementate

ciar atât de mult ca tran!acţionarea acţiunilor, deoarece ele funcţionea!ă ca o

asigurare pentru creşterea sta#ilităţii. Aceasta a 0ost bazată pe o altă ipoteză 0alsă

potrivit căreia orice 0unc$ie matematică de valoarea ac$iunilor la di0erite momente de

timp are o valoare 0ixă #i determinată la orice moment de timp.


24/30


vi. "eoarece determinarea preţului este un proces definit de maximi!are a

preferinţelor cunoscute într/un mediu perfect cunoscut şi deoarece toate valorile sunt

definite, el poate fi în anumite ca!uri automati!at şi urmărit de programe pe calculator

care tran!acţionea!ă în anumite condiţii. 8ar unele pie$e care au 0unc$ionat în acest

0el au prezentat erori sau au oprit tranzac$iile.

n vi!iunea noastră, cri!a actuală sugerea!ă că există o serie de slă#iciuni şi

erori grave în paradigma neoclasică. n particular1

i.


25/30


vii. Creşterea veniturilor poate conduce la dependenţă de traiectorie în

economie astfel că evoluţia unei economii va depinde de contingenţe istorice.

viii. Apare, de asemenea, o lipsă de apreciere a importanţei pe care o au

scalele relative. Aceasta se întâmplă datorită neaplicării paradigmei neoclasice

privind funcţionarea pieţelor aproape de ecili#ru. -nstrumentele financiare cum sunt

derivativele pot fi destul de puţine raportate la întreaga piaţă. 8otuşi, o situaţie extrem

de periculoasă apare atunci când ele sunt utili!ate în locul activelor financiare

primare peste punctul în care creşterea valorii lor depăşeşte valoarea activelor

înlocuite.


26/30


fi!ică. 8otuşi, deşi există un concept de ecili#ru în teoria economică neoclasică,

conceptul de ecili#ru din fi!ică nu este aplica#il economiei deoarece el se aplică

doar unor sisteme particulare, numite sisteme încise. Acestea sunt încise în raport

cu lumea înconurătoare şi au cantităţi nescim#ate de #unuri care le compun. Ele au

cantităţi fixe de energie, care nu poate fi adăugată sau scă!ută din afară. +ieţele nu

pot fi descriseca şi sisteme încise, astfel încât ecili#rul fi!ic nu poate fi aplicat.

(* n scim#, pieţele sunt exemple de sisteme descise. Ele nu au cantităţi

fixe de #unuri sau valute. Ele sunt situate în interiorul unor sisteme descise mai

mari inclu!ând #iosfera, iar fluxurile de energie şi materie intră şi ies permanent din şi

către sistemul descis care le conţin.

4* luxurile de #unuri şi energie printr/un sistem descis pot să/l conducă

către autoorgani!area în stări meta/sta#ile. Aceste stări nu sunt de ecili#ru

deoarece fluctuaţiile în urul lor nu sunt nici mici, nici aleatoare şi nici necorelate.

I* "eci, în loc de a fi la ecili#ru, pieţele pot fi înţelese ca sisteme critice auto/

organi!ate. Aceasta este o construcţie teoretică care poate fi aplicată cu succes la

pieţele reale. Ea conduce la conclu!ia că în starea staţionară, pieţele sunt

aproximativ invariante în raport cu scala. Aceasta implică o predicţie asupra

cantităţilor ce vor fi distri#uite în economie, ce include avuţia, venitul, mărimea

firmelor, populaţia, valoarea totală a #anilor. +redicţia este aceea că aceste cantităţi

au distri#uţii de tip legi ale puterii şi nu distri#uţii aleatoare normale.

@* n economia neoclasică cele mai multe conclu!ii sunt trase din studiul unor

situaţii care implică doi participanţi la piaţă şi două #unuri 'sau simplificări similare*.

Conclu!iile din modelarea acestor situaţii simplificate se aplică la pieţe care aumilioane de participanţi şi mii de #unuri. Complexitatea acestora face ca aceste

modele simple să nu poată surprinde caracteristicile calitative ale economiilor reale,

deoarece aceste caracteristici depind de mărimea şi complexitatea lor.

J* n lumea reală participanţii au cunoaştere incompletă aspra pieţelor şi

diferiţi ucători ştiu lucruri diferite. Aceştia adoptă strategii diferite care co/evoluea!ă

şi se scim#ă o dată cu scim#area pieţelor, care la rândul ei, este determinată de

scim#ările de strategie ale ucătorilor. Apare astfel eterogenitatea ca o diversitate de


27/30


manifestări ale strategiilor pe piaţă. Această diversitate nu poate fi modelată în

economia neoclasică, dar poate fi modelată utili!ând noile tenici ale sistemelor

adaptive complete.

* Creşterea economică este determinată de de!voltarea ciclurilor de

materiale, #unuri, energie şi #ani, care sunt analoge cu ciclurile care alcătuiesc

sistemele ecologice. Aceste cicluri sunt înţelese ca componente de #a!ă ale

sistemelor auto/organi!aţionale care funcţionea!ă departe de ecili#ru. Economia

neoclasică studia!ă fluxurile care în general nu se încid în cicluri şi deci pierde din

vedere elementele ceie ale sta#ilităţii şi insta#ilităţii din economie.

B* Există multe încercări de modelare a sistemelor ecologice, care suntsimilare cu economiile, în sensul că sistemele ecologice sunt sisteme auto/

organi!aţionale datorită fluxurilor de energie şi materiale. Acest lucru ne dă o #a!ă

metodologică pentru teoreti!area unei economii într/un mod în care rolul energiei

este intrinsec şi elemente cum ar fi ce facem cu pierderile inevita#ile de produse din

procesele industriale este necesar să apară.

6* "iferitele cicluri funcţionale de transformare a valorilor din economie au

scale de timp diferite. -nsta#ilităţile pot fi mai uşor introduce printr/o mai strânsă

cuplare a proceselor care au loc la scale de timp diferite.

2)* Sistemele complexe pot să funcţione!e în fa!e diferite, analog cu fa!ele

materiei1 solid, licid şi ga!os. >nele dintre aceste fa!e ne sunt mai familiare decât

altele. 8ran!iţia dintre fa!e poate fi a#ruptă şi distructivă. Feglarea sistemelor

economice va tre#ui să conţină măsuri care să indice proximitatea cu tran!iţiile de

fa!ă şi să acţione!e pentru a limita efectele acestora.

22* Există un lim#a natural pentru descrierea şi cuantificarea a#aterilor de la

condiţiile de ecili#ru descris de economia neoclasică. Acestea sunt importante

deoarece există condiţii în care ipote!ele care sunt luate în considerare în

proiectarea multor instrumente financiare complexe cum ar fi derivativele încetea!ă

să fie adevărate. -mportanţa lor în economie a fost descoperită destud de recent de

%ia 5alane6 şi E!i# 7einstein, care au introdus un concept numit cur#atură care

măsoară cât de departe este o piaţă de ecili#ru, cât de mult pieţele eşuea!ă în a se


28/30


curăţa, cât de mari sunt oportunităţile de ar#itra ş ice efecte au scim#ările de

preferinţe.

2(* +ieţele din economie pot fi descrise ca reţele de ucători şi tran!acţii

evoluând în timp. Există o teorie #ine de!voltată a unor astfel de reţele, care oferă o

metodologie utilă şi un lim#a de modelare economică. "e exemplu, noţiunea de

lume mică şi/a găsit aplicaţii atât în sistemele economice cât şi pe -nternet. Există

astă!i o mulţime de exemple privind utilitatea unor astfel de modele de reţele în

sistemele economice complexe.

24* 9umărul de #unuri şi servicii distincte, tipurile de companii şi numărul de

moduri de comportamente economice a crescut imens în decursul timpului. Aceastăcreştere este determinată de inovaţie şi la rândul ei, constituie o cau!ă maoră a

creşterii economice.


29/30


Este clar că, în condiţiile actuale, concepţiile mai mult sau mai puţin tradiţionale

despre conducerea şi organi!area economiei sunt depăşite şi nu conduc la

re!ultatele dorite. n astfel de proces poate fi

comparat cu moderni!area economiei în urma revoluţiilor tenologice care au avut

loc periodic în istoria omenirii. "ar acum asistăm la o revoluţie pe planul cunoaşterii

şi al informaţiei care întrece ca dimensiuni tot ceea ce s/a întâmplat în trecut.

n acest context, se ridică o serie de între#ări3 la unele dintre ele vom încerca

să răspundem în acest curs, altele sunt încă departe de a avea un răspuns.

2* Ce efect vor avea Kcondiţiile iniţiale5 asupra de!voltării ulterioare a sistemelor

economiceM

(* n ce sens sunt sistemele economice adaptiveM Cum devin ele adaptiveM Care

este rolul proprietarilor/managerilor şi altor acţionari în relaţie cu aceastaM

4* Similar, cum un sistem economic devine Kpotrivit5 cu peisaul său fitnessM Ce

atri#ute, capacităţi şi resurse sunt necesare pentru a optimi!a fitnessul în cadrul unui

Npeisa5 particularM

I* Ce grad de Kconectivitate5 are un sistem economic particularM Cât de important

pentru supravieţuire şi creştere este acesta, nu doar pentru sistemul respectiv dar

pentru întreg Necosistemul5 din care aceasta face parteM Există un grad optim de

conectivitateM

@* n ce sens sistemele economice co/evoluea!ă cu alte sisteme din mediul său

înconurătorM Care este re!ultatul acestei co/evoluţiiM

J* Cum învaţă sistemule economic despre mediul său înconurătorM Cum utili!ea!ă

el ceea ce a învăţat pentru a efectua Nmutări adaptive5M

* Cum formea!ă sistemele economice diferite tipuri de reţeleM Sunt aceste reţelecontinue sau discontinueM

Cu aceste între#ări în minte, vom trece în continuare să pre!entă diferite tipuri de

sisteme ci#ernetice din economie, ţinând cont de cunoştinţele acumulate privind

sistemul adaptiv complex, dar şi propunând noi modalităţi de a#ordare a acestora

care să ne apropie de răspunsurile căutate la între#ările formulate mai sus.


30/30


CAPITOLUL 0_Introducere.doc

Documents

Transcript of CAPITOLUL 0_Introducere.doc