3. PROPORŢIILE CORPULUI OMENESC ŞI

NUMĂRUL DE AUR

Studiul proporţiilor este mai mult decât folositor. Marii artişti, din toate epocile, au cercetat acest subiect , formulând anumite reguli generale, numite canoane.

Lucrarea pictorului COUSIN, din secolul al XVI-lea, este rezultatul unor cercetări minuţioase. Grecii numeau simetrie, ceea ce noi numim proporţie sau raportul membrelor între ele, cât şi raportul fiecărui membru cu corpul întreg, astfel ca având o singură parte să se poată reconstitui întregul.

Nobleţea, forţa, graţia stau şi în studiul aprofundat al proporţiei.După egipteni, corpul omenesc era împărţit în 21 de părţi şi ¼, reglementând pe

aceste măsuri execuţia statuilor şi picturilor. A 8-a diviziune, plecând de jos, atinge înălţimea mâinii închise; a 7-a, de la mâna stângă, vârful degetului mijlociu, luat ca unitate de măsură.

Vechile sisteme de proporţie trebuie considerate ca îndrumări foarte bune de consultat, ele fiind rezultatul cercetărilor oamenilor preocupaţi de frumuseţea corpului omenesc şi de echilibrul proporţiilor.

Studiul acesta nu este decât un mijloc de a atrage atenţia desenatorului asupra caracterului particular al modelului, sugerându-i observaţiile pe care le are de făcut.

Sistemul egiptean a durat circa 300 de ani, până când sculptorul POLICLET a concretizat, în celebra sa lucrare Doriforul (un paznic al Regelui Persiei, cu lancea), toată armonia, stabilind proporţiile matematice, astfel ca să se poată deduce dimensiunile unor părţi ale întregii figuri şi invers.

Remarcându-se că lărgimea celor 4 degete în raport cu metacarpul dă o palmă naturală, şi aceasta s-a utilizat ca unitate de măsură la găsirea proporţiilor unei statui.

Mai târziu, s-a luat ca unitate de măsură nasul, împărţind corpul în 30 de fragmente.

Cum capul are 4 mărimi de nas, întregul corp de 30 de fragmente echivalează cu 7½ capete; iar mai târziu, pentru simplificare, s-a luat ca unitate mărimea capului.

Totuşi, ţinând seama de nenumăratele excepţii, provenite din diferite cauze (rase, climă, îndeletniciri etc.), înălţimea corpului omenesc variază între 6-8 capete.

Proporţiile în lărgime. Braţele omului întinse orizontal au aceeaşi întindere ca şi înălţimea sa; astfel, desenul unui om, într-o astfel de poziţie, poate fi înscris într-un pătrat.

Proporţiile la copii. După observaţiile făcute şi luând ca unitate de măsură mărimea capului, s-au găsit în medie următoarele proporţii:

la copii de 6 luni = 4 capete;la copii de 1 an = 5 capete;la copii de 3 ani = 6 capete.

În fig. 3-1 sunt prezentate proporţiile corpului omenesc (schelet şi muşchi), aşa cum se vede din faţă, profil şi spate.

20

Inovare inginerească în design

În fig. 3-2 este prezentat canonul sau proporţia corpului la egipteni şi la greci. La egipteni s-a luat ca unitate de măsură degetul mijlociu; cu această mărime s-a împărţit întregul corp în 19 părţi, plus două pentru coafură.

21

Fig

. 3-1

. Pro

porţ

iile

cor

pulu

i om

enes

c: f

aţă,

pro

fil ş

i spa

te

Proporţiile corpului omenesc şi numărul de aur

22

Fig

. 3-2

. Pro

porţ

iile

cor

pulu

i la

egip

teni

şi l

a gr

eci

21 20 19 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Inovare inginerească în design

În mijlocul planşei este prezentată demonstraţia lui Leonardo da VINCI, prin care arată că omul cu braţele întinse poate fi înscris într-un pătrat.

În final, este prezentat canonul aplicat unor statui antice concepute de sculptori greci – s-a împărţit mărimea capului în 9 părţi, la care s-au mai adăugat 3 părţi, formându-se un fel de scară cu 12 părţi.

Fig. 3-3. Proporţiile corpului omenesc în funcţie de numărul de aur

Artiştii plastici şi teoreticienii care au studiat proporţiile corpurilor animalelor şi

23

4

HC

3

HC

3

HC

HC 3

22

HC

22

HC

HC 4

Proporţiile corpului omenesc şi numărul de aur

mai ales proporţiile corpului omenesc au constatat că secţiunea de aur este canonul geometric de bază al acestor proporţii. Leonardo da VINCI şi Albrecht DŰRER au stabilit că ombilicul împarte înălţimea corpului omului după secţiunea de aur şi au observat că şi celelalte elemente ale corpului omenesc sunt subordonate proporţiei de aur (fig. 3-3).

24