Universitatea din Craiova

Facultatea de Drept şi ştiinţe administrative

Master: Istoria Ideii de Europa

CAPITALISMUL MONDIAL ÎN SECOLUL XXI

ANALIZĂ COMPARATIVĂ

Studenţi:

Duca Constantin,

Udrea Alin Irinel

1

Cuprins:

Introducere

Capitolul 1: Capitalismul –aspecte generale1.1 Scurt Istoric1.2 Capitalismul pe înţelesul tuturor1.3 Sistemul economic capitalist.Mecanisme si principii

Capitolul 2: Capitalismul in secolul XXI2.1 Manifestarea capitalismului in secolul XXI2.2 Globalizarea si capitalismul global2.3 Criza economica-produs principal al contextului economic mondial.Alte efecte secundare

Capitolul 3: Concluzii

Bibliografie

2

Introducere

Capitalismul este un sistem politico-economic bazat pe proprietatea privată şi pe

obţinerea profitului în care este important să se ţina cont şi de implicaţiile la nivel

social,ideologic,cultural,etic s.a.Mai mult capitalismul este legat de societate şi de stat , evoluand

odata cu acestea şi generand transformări la nivelul întregii lumi.În ultimii ani şi mai pregnant în

secolul XXI se observă o transformare radicală în mecanismul acestui sistem sub aspectul

globalizarii şi al unei tendinţe generale de consum excesiv, dublat în plan secundar de alte

schimbari radicale la nivel mondial-criza alimentară, creşterea populaţiei,degradarea mediului si

schimbarea ierarhiei în dominaţia lumii prin apariţia unor noi poli industriali şi

comerciali.Multitudinea acestor factori au dus la accentuarea unor probleme de ordin economico-

social mai vechi dar şi la apariţia altora ,intrucat lăcomia,riscurile inutile,proasta interpretare a

situaţiei reale mondiale şi alinierea oarecum forţată la piaţa mondială,nu au facut altceva decat să

transmită de la statele dezvoltate la cele mai puţin dezvoltate , pe langa aspectele benefice

precum progresul economic,posibilitatea de dezvoltare etc.,şi a neregulilor specifice politicilor

adoptate , a unor obligaţii nescrise de ordin politico-economic , a unor interese care să nu vizeze

interesul naţional sau aşa cum s-a vazut în ultima vreme un faliment financiar de nivel

mondial.Provocarea capitalismului în acest secol o va reprezenta supravietuirea.

3

Cap. 1 Capitalismul-aspecte generale

1.1 Scurt istoric

In ceea ce priveşte capitalismul, Michel Beaud afirma că “acesta nu poate fi

redus doar la dimensiunea economică, şi că trebuie ţinut seama şi de dimensiunile sociala,

ideologică, politică şi etică”.Cu alte cuvinte capitalismul este legat de societate şi de stat şi se

dezvoltă împreună cu acestea. Dezvoltarea capitalismului a generat transformarea lumii întregi.

Istoria capitalismului începe în 1500, secol considerat drept o mare cotitură în istoria

lumii, luând naştere în sânul societaţii negustoreşti şi monetare din Europa Occidentală în

aceasta mică peninsulă slabă şi divizată. Tocmai că era divizată şi diversificată prin pluralitatea

regatelor şi a principatelor cu orase avand un rol crescător.

Capitalismul este un proces complex în care formarea burgheziei se imbină cu

afirmarea ideii naţionale şi cu constituirea statelor moderne cu extinderea schimburilor şi

dominaţia la scara mondială, cu dezvoltarea tehnicilor de transport şi de producţie, cu instituirea

unor noi moduri de producţie şi apariţia noilor mentalitaţi. Prima etapă o constituie cucerirea şi

jefuirea Americii (sec. XVI) iar a doua ascensiunea şi afirmarea burgheziei (sec. XVI). 1

În secolul XVI se creează condiţiile pentru dezvoltarea ulterioară a

capitalismului: burghezia bancară şi negustorească, dispunând atât de averi imense cat şi de

reţele bancare şi financiare; state naţionale dispunând de mijloace necesare pentru a cuceri şi a-şi

impune dominaţia; o concepţie asupra vieţii punând preţ pe imbogătire şi prosperitate. În secolul

XVI se conturează un capitalism negustoresc care este de fapt embrionul a ceea ce va putea fi

numit mai tarziu capitalismul.

De aici evoluţia este relativ lentă în urmatoarele două secole, dezvoltându-se

doar comerţul exterior odată cu expansiunea coloniilor şi acumularea de capital prin jefuirea

bogaţiilor din noile zone geografice descoperite.

Un salt evident se realizează în secolul XVIII, denumit şi “secolul luminilor”, secol

al lărgirii schimburilor comerciale, al dezvoltarii producţiilor de mărfuri, agricole şi

manufacturiere, însoţite de o marire a preţurilor şi de o crestere generală a populaţiei. Toate

acestea au ca rezultat sporirea bogaţiilor şi concomitent, agravarea saraciei.Acum se

consolidează capitalismul englez. Simultan, acesta slabeşte în Olanda, stagnează într-o Franţa 1 Tămaş, Sergiu, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993, p 154.

4

preponderant agricolă, abia începe să se contureze în ţari precum Prusia. Este un secol în care se

accentuează contradicţiile legate de dezvoltarea raporturilor comerciale şi capitaliste: contradicţii

ale dominaţiilor coloniale – războaie între Franţa şi Anglia şi obtinerea independenţei de catre

coloniile din America, contradicţii între nobilime şi burghezia din Franţa (Revoluţia din 1789);

contradicţii între dezvoltarea schimburilor de marfuri şi limitele, producţiile manfacturiere care

vor conditiona revoluţia industrială din Anglia. Tot în această perioadă apar producţiile

capitaliste: fabricile. Noii mari proprietari şi nobilimea deţinatoăre de moşii vor impulsiona

aplicarea metodelor moderne de cultivare a pamantului şi de crestere a animalelor: utilizarea

plugului de fier, incrucişarea şi selecţia raselor, rotaţia culturilor. Numarul salariaţilor creşte.

Lucrătorii din exploatările de huilă sunt robi legaţi de minele respective, vanduţi odata cu ele şi

obligaţi să poarte în jurul gâtului o zgardă metalică pe care era gravat numele proprietarului.

Sistemul de fabrici se va dezvolta în a doua jumatăte a secolului la început mai lent, apoi într-un

ritm tot mai rapid.

Irezistibilul avânt al capitalismului devine pregnant la jumătatea secolului XIX

când îşi fac simţite prezenţa efectele revoluţiei industriale,însa fară prea mari schimbări din

punct de vedere social deoarece exista înca ierarhizarea socială. Marea producţie de fabrică se

extinde şi devine dominantă. Ceea ce asigură adaptarea producţiei la nevoile societăţii este „mîna

invizibila" a pieţei. Rolul statului este secundar şi limitat la îndepărtarea obstacolelor care apar în

funcţionarea neîngrădită a sistemului (statul „paznic de noapte"). Are loc un proces accelerat de

concentrare a capitalului, al cărui produs tipic sînt marii „baroni ai industriei"2.

Următoarea etapă, sfarsitul secolului XIX-inceputul secolului XX, o reprezinta

capitalismul financiar. Controlul producţiei trece tot mai mult în mîinile băncilor şi al

investitorilor, care nu au nici o legătură cu managementul curent al întreprinderilor industriale,

dar a căror putere financiară devine dominantă în raport cu acestea. Au loc mari prefaceri în

structura capitalului şi a sistemului industrial. Expresie a gradului sporit de socializare a

producţiei, marea corporaţie produce o restructurare fundamentală în organizarea proceselor de

producţie şi de muncă, ca urmare a interesului permanent pentru aplicarea unor metode noi şi

perfecţionate de raţionalizare a acestora. Se obţine o creştere spectaculoasă a productivităţii

muncii, în condiţiile trecerii la producţia standardizată de masă. Adîncirea socializării producţiei,

nevoia atragerii de capital şi dinamica acestuia au ca efect o anumită socializare a proprietăţii,

care este afectată de un proces de depersonalizare (societăţile pe acţiuni) precum şi o mai mare

socializare a deciziilor prin separarea considerabilă a capitalului-proprietate („capitaliştii fără

funcţii") de capitalul-funcţie („capitaliştii fără capital").

2 Idem, p1605

Perioada interbelica creaza o conjuctura economica mai speciala prin care se

genereaza marea criza economica dintre 1929-1933,depasita prin instalarea unui capitalism

monopolist de stat(interventia statului).

În condiţiile boom-ului economic prelungit de după cel de-al doilea război mondial

au fost puse în circulaţie noi concepte în încercarea de a surprinde particularităţile actuale ale

sistemului: capitalismul post industrial, neocapitalismul ş.a. .Insa evoluţia istorică rămîne

deschisă, aşa cum a fost dintotdeauna.

1.2 Capitalismul pe intelesul tuturor

Deşi capitalismul ca sistem condiţionează toate aspectele vieţii de zi cu zi din

punct de vedere economic,social,ideologic s.a , deseori aceasta notiune este gresit definită sau

mai rau confundată cu alte noţiuni similare precum economie de piaţă , liberalism,

democraţie,individualism etc.

De aceea ne propunem să stabilim o definiţie clara a acestui termen ilustrând

câteva definiţii de specialitate dar şi cateva formulari exprimate practic de persoane cu activitaţi

în alte domenii.

Printre definiţiile de specialitate enunţăm:

-sistem politico-economic care se întemeiaza pe proprietatea private asupra mijloacelor de

producţie şi schimb;

-regim economic şi social bazat pe proprietatea individualş asupra capitalurilor;

-sistem economic modern, caracterizat prin proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie ,

generalizarea producţiei (industriale) de mărfuri şi reglementarea acesteia de către mecanismele

pieţei precum si organizarea raţională a producţiei în vederea obţinerii unui profit (din care o

parte este, de regulă, destinat reinvestirii).

Pe de alta parte interpretari mai pe intelesul tuturor au formulat:

-Papa Leon al XIII-lea in 1878-“Oameni lucreaza totdeauna mai inţens şi cu mai mare tragere de

inimă cand lucreaza la ceva care le aparţine.Indiscutabil cand un om se angajează într-o muncă

platita,motivul imperios al munci lui este sa obţina proprietatea şi apoi sa o pastreze ca fiind a sa

proprie”;3

-Charles Dickens ilustrează într-unul dintre romanele sale legile fundamentale ale capitalismului

prin celebra frază transmisa fiului său de catre un om închis pentru neplata datoriilor:”Ţine minte

3 Dogan, Mattei, Sociologie politică, Bucureşti, Alternative, 1999, p.89.6

fiule,ţine minte David, şi să nu uiţi niciodată:venit anual 20 lire şi cheltuieli 19 lire şi 6 penny

înseamna fericire.Venit anual 20 lire şi cheltuieli 20 lire şi 1 penny înseamnă închisoare”,din care

se desprinde şi situaţia economică actuală care a încurajat un consum excesiv,consum ce se

realizează cu cheltuirea unor sume foarte mari de bani.

Analizând toate cele exprimate mai sus putem considera că sistemul capitalist este întradevar un

sistem politico-economic bazat pe proprietatea privată şi pe obţinerea profitului In care este

important să se ţină cont şi de implicaţiile la nivel social,ideologic,cultural,etic s.a.Mai mult

capitalismul este legat de societate şi de stat , evoluând odata cu acestea şi generând transformari

la nivelul întregii lumi.

1.3. Sistemul economic capitalist. Mecanisme şi principii

Sistemul economic reprezintă ansamblul relaţiilor şi instituţiilor ce caracterizează viaţa economică a unei

societaţi determinate, localizată în timp şi spaţiu. El sintetizează o modalitate specifică de combatere a

raritaţii prin stabilirea unor opţiuni cu privire la problema economică fundamentală şi reglarea activitaţii

economice.

Exemple de sisteme economice sunt: sclavagist, feudalist, capitalist etc.Dintre aceste sisteme se impune ca

viabil capitalismul, sistem căruia, corespunzator celor trei intrebari generale, îi sunt proprii urmatoarele

dimensiuni specifice: individualism, utilitarism si liberalism.

Capitalismului îi sunt caracteristice urmatoarele dimensiuni respectiv individualismul, utilitarismul si

liberalismul. Aşezarea pe primul plan al interesului individului constituie teza de bază cu care operează

teoria economică, începând cu Adam Smith care considera că omul da un randament cu atât mai mare cu

cât, rezultatul activitaţii sale îi determina mai evident soarta. Este o concepţie individualistă, iar scopul

este utilitatea, satisfacţia fiecarui subiect întreprinzator, bunăstarea individuală. Guitton spunea, într-o

lucrare de-a sa, că “Totul prin individ, dar şi pentru individ pare să fie deviza acestui sistem”. Idealul

sistemului este crearea condiţiilor fiecaruia de a realize cel mai mare profit posibil. Procedeul prin care se

realizează funcţionarea sistemului este liberalismul.

Multitudinea de decidenţi se manifesta intr-un context de libertate bazat pe un cadru juridic acceptat şi

intemeiat pe forţa covarşitoare a proprietaţii private şi pe contracte fondate pe interesul individual şi

principiile pieţii. Fiecare decident dispune de toate atributele dreptului de proprietate pe care le exercită

cum gaseşte de cuviinţă, în interes exclusiv individual. Dar, el trebuie să coopereze , fapt ce se realizează

în cadrul pieţei, prin armonizarea intereselor divergente. Rezultă un sistem care se bazează pe 7

individualism., utilitarism şi liberalism, compatibilizate prin mecanismele concurenţiale ale pieţei. (cerere,

ofertă., concurentă).

Mai mult capitalismul ca oricare alt sistem are la baza mai multe principii fundamentale ce trebuiesc

urmate.Aici amintim:

-doar motivaţiile contează;

-nimic nu este pe gratis;

-schimbul voluntar promovează progresul economic

-costurile tranzactiilor sunt obstacol pentru schimb;reducerea lor stimulează progresul economic;

-creşterile venitului real depind de creşterile producţiei reale;

-venitul este o compensaţie provenită din oferirea de produse şi servicii altora;

-profiturile îndreaptă afacerea spre activitaţi care sporesc bogaţia;

-“mana invizibilă”-inteprinzatorul are în intenţie numai castigul lui personal dar este condus de o “mană

invizibila” a preţurilor pieţei catre promovarea unui rezultat ce nu a facut parte din intenţia lui

iniţiala(prosperitate generală)

-pentru cresterea venitului se pune accent pe imbunătăţirea calificarii muncitorilor,progresului

tehnologic,formare de capital şi organizare economica mai bună.4

Totuşi în secolul XX capitalismul da primele semne de oboseală, producând în interiorul

sau germenii erodarii, care lucrează impotriva lui. E vorba de reimparţirea lumii pe criterii de dominaţie

monetară.Mai mult sunt tot mai observabile “10 pacate” care au condus la îngenuncherea

capitalismului:lacomia,puterea,cantitatea,lenea,egoismul,frica,

prostia,înfumarea,plictiseala,birocraţia.

Cap 2. Capitalismul mondial în secolul XXI

2.1 Manifestarea capitalismului mondial în secolul XXI

4 Sartori, Giovanni, Teoria democraţiei reinterpretată, Iaşi, Editura Polirom, 1999, p. 149.8

La începutul secolului al XXI-lea capitalismul pare să se acomodeze unor noi realităţi, dintre

care se detaşează fenomenul globalizării. Acesta rămîne capitalist, dar ajustează trăsăturile

capitalismului.Anii *90 anunţau triumful capitalismului liberal, ca ideologie. Totuşi, după două

decenii, avem încă şi alte formule ale sistemului, cum ar fi capitalismul oligarhic sau

capitalismul de stat, care pare să funcţioneze cu destul succes în Rusia, China, Singapore,

Venezuela, Emiratele Arabe Unite, Nepal ş.a. Dacă  ţările occidentale par să fi cîştigat prima

“repriză” a globalizării, ţările asiatice plus Rusia par să anunţe victoria în cea de-a doua

“repriză”.La ultima reuniune de la Davos, Bill Gates a pledat pentru un aşa zis “capitalism

creativ”, în timp ce Joseph Stieglitz şi Amartya Sen caută formule de “umanizare a globalizării”,

iar Vaticanul identifică “noi păcate capitale” ale societăţii de consum.

Avem, prin urmare, o varietate de expresii şi critici ale capitalismului global

actual. Bursa impune o gîndire şi o acţiune redusă la termenul scurt, creind astfel potenţial de

criză pe termen mediu şi lung, consumatorismul este criticat dar asigură numeroase locuri de

muncă, prăpastia dintre bogaţi şi săraci se adînceşte, cu înregistrarea unor fenomene persistente

de foamete pe întinse suprafeţe ale globului, în timp ce alţii îşi aruncă producţia agricolă în mare,

se poate observa o resurecţie a protecţionismelor, marele capital în formula transnaţionalelor este

cel care face istoria ş.a.m.d.

Iată doar cîteva dintre caracteristicile actualului sistem capitalist, alături de care

persistă o serie de întrebări,pe care si le pun analisti in domeniu, cum ar fi: Poate fi privatizat

totul?; Este a treia cale una de durată?; Este ecologismul noua stîngă? Globalizarea atenuează sau

agravează aşa-zisa “ciocnire a civilizaţiilor? Poate Islamul crea şi impune o alternativă la tipul de

societate capitalist?; Este posibilă respectarea unei etici a afacerilor globale? ş.a.

Intr-o lăcomie fără margini, faţa urata a capitalismului se face vizibila. Cînd pieţele

sunt lăsate de capul lor, pagubele colaterale pot fi imense, putîndu-se genera reacţii care să pună

în discuţie chiar spiritul economiei libere. În aceste condiţii, trebuie întărită eficienţa guvernării,

trebuie investit mai mult în educaţie, iar iniţiativa privată şi gîndirea antreprenorială trebuie

dublate de o etică specifică.Avem de ales între eficienţă şi solidaritate, sau să găsim o mixtură

care să le îmbine pe amîndouă. Modelul liberal american nu mai este văzut ca un idol, pentru că

e lipsit de moralitate. Dar şi modelul social european este părăsit, pentru că este lipsit de

eficienţă. O comparaţie între cele două modele se impune totuşi. Potrivit revistei Foreign Policy

din iulie/august 2oo8, coeficientul Gini, care măsoară inegalitatea dintre venituri a crescut

9

constant în S.U.A., de la 34,4% în 1979 la 40,1% în 2000.În aceeaşi perioadă, el a crescut şi în

Marea Britanie de la 28,9% la 37%, în timp ce în Franţa a scăzut de la 32,8%, iar în Germania de

la 30,3% la 29%. De asemenea, rata riscului de sărăcie după efectuarea transferurilor sociale e

mult mai mare în S.U.A. şi Marea Britanie decît în Franţa şi Germania. La fel, diferenţe

semnificative între ţările anglo-saxone şi cele ale Europei continentale observăm şi dacă

analizăm ponderile cheltuielilor sociale în P.I.B. Diferenţa e de cca 10%. S-a ajuns să traim într-

o lume atat de bogata încat venitul global este de peste 31 trilioane dolari pe an.În această lume ,

persoanele cu venit mediu, în anumite parţi , castigă annual peste 40.000 dolari.Dar în aceiaşi

lume 2.8 miliarde oameni , mai mult de jumatate din populţia ţarilor în curs de dezvoltare ,

traiesc cu mai puţin de 700 dolari pe an.Dintre aceştia 1.2 miliarde caştigă mai puţin de 1

dolar/zi.Ca urmare 33.000 copii mori în fiecare zi în ţarile în curs de dezvoltare.In aceste ţari în

fiecare minut mai mult de o femeie moare la naştere.Săracia împiedica peste 100.000 copii să

meargă la scoală.Problema reducerii acestui nivel de săracie în timp ce populaţia tinde să crească

cu circa 3 miliarde de oameni în urmatorii 50 de ani este necesară şi probabil cel mai grav şi

dificil aspect socio-economic cu care se confruntă capitalismul.5

2.2 Globalizarea şi capitalismul global în secolul XXI

Pe măsură ce devine tot mai mult o realitate contemporană, globalizarea ajunge să

fie şi cel mai controversat concept în literatura economică şi politică internaţională. Trăim într-o

lume globalizată, şi totuşi nu există încă un consens cu privire la ceea ce înseamnă globalizare.

Pentru unii, înseamnă accesul la internet. Pentru alţii, posibilitatea de a munci în străinătate.

Pentru mulţi, globalizarea înseamnă să poţi cumpăra din România un tricou făcut în China de o

multinaţională franceză cu acţionari americani. Pentru investitori, înseamnă să îţi muţi capitalul

dintr-o ţară în alta, de la o zi la alta. Pentru muncitori, poate însemna fie un salariu peste media

naţională, fie şomaj.Globalizarea poate fi văzută ca extinderea relaţiilor capitaliste de producţie

5 Tămaş, Sergiu, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993, p.192.

10

sau ca interdependenţa crescută în cadrul sistemului economic mondial.Astfel, globalizarea

implică formarea unei noi ordini economice mondiale, care transcede modelele tradiţionale de

capitalism şi necesită un nou cadru instituţional .

Susţinătorii înţelesului restrîns al globalizării, acela de interdependenţă crescută,

operează cu o serie fină de clasificări distinge între globalizare, piaţă globală şi capitalism global,

după cum urmează:

- globalizare: conectivitatea dintre indivizi şi instituţii, la nivel global.

- piaţă globală: fluxul global de bunuri, servicii şi active care se tranzacţionează pe

piaţă şi la preţurile pieţei;

- capitalism global: un sistem de guvernanţă globală pentru piaţa globală.

O viziune alternativă susţine însă că globalizarea este chiar rezultatul divizării

regionale a puterii şi că slăbirea hegemoniei americane a dus la apariţia economiei globale.

Această interpretare proclamă faptul că globalizarea nu poate fi evitată tocmai pentru că nu ar

exista nimic în afara sistemului, şi nici un centru al sistemului. Friedman (1999), un guru al

globalizării, crede că globalizarea este sistemul internaţional care a înlocuit Războiul Rece, fiind

o integrare a capitalului, tehnologiei şi informaţiei peste frontierele naţionale, într-un mod care

creează o singură piaţă globală.6

Dacă despre globalizarea înţeleasă drept interconectivitate putem spune că este

neutră moral, situaţia este diferită în privinţa capitalismului global. Suporterii globalizării

apreciază că globalizarea ajută ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare, prin accesul la pieţe,

accesul la capital, accesul la informaţie şi la tehnologie .Criticii globalizării atrag atenţia asupra

consecinţelor dezastruoase ale liberalizării contului de capital în Asia de Sud-Est (criza din 1997-

1998), asupra contribuţiei negative a capitalului speculativ, cu consimţământul FMI, la crizele

economice din Mexic (1994) şi Argentina (2001), şi – poate cel mai important din perspectiva

etică – asupra creşterii protecţionismului în SUA şi în Uniunea Europeană, în paralel cu predicile

acestor privind liberalizarea comerţului global .S-a mai vazut că globalizarea conduce la

restrângerea capitalismului de tip„stakeholder”( capitalismul tuturor partilor interesate,un fel de

economie sociala de piata) în faţa expansiunii capitalismului de tip „shareholder”3(capitalismul

6 Tănăsescu, Florian, Doctrine şi instituţii politice, în Sinteze Bucureşti, Editura Fundaţiei Româna de Mâine, 2003., p.134.

11

centrat pe drepturile actionarilor), bazat exclusiv pe maximizarea profitului. În context, pentru a

face globalizarea suportabilă, se identifică a serie de criterii care trebuie să funcţioneze, şi

anume:

- eficienţa (care nu este sinonimă cu creşterea standardului de viaţă, dar este necesară pentru

progres)

-egalitatea (o redistribuţie echitabilă a bunăstării),

-participarea activă (implicarea în comunitate balansează contradicţia dintre eficienţă şi egalitate)

- creativitatea (economia bazată pe cunoaştere este deocamdată apanajul câtorva economii)

- ajustarea la risc(globalizarea induce şi volatilitate şi nesiguranţă), respectarea drepturilor

omului şi protecţia mediului (ultimele două sunt legate strâns de noţiunea de responsabilitatea

socială corporatistă).

Tot cei care sunt sceptici în legatura cu globalizarea mai punctează alte efecte negative

ale acesteia cu repercursiuni asupra sistemului capitalist în tarile în curs de dezvoltare(sau cu

tranziţie catre o economie de piaţă):

-primul rezultat nefast al globalizării din acest punct de vedere este faptul că rând pe rând,

oamenii rămân fără locuri de muncă, industrii întregi se închid sau se vând pe mai nimic, preţurile

cresc şi viaţa devine imposibilă pentru cei mai mulţi dintre noi. Din păcate, Fondul Monetar

Internaţional şi Banca Mondială sunt instrumente de prim ordin ale globalizării care generează

aceste deficiente.7

-un alt fenomen al globalizării îl constituie redirecţionarea producţiei industriale a marilor

concerne către „periferie’’. În căutarea de profituri cât mai mari şi sub presiunea legislaţiei în

materie de mediu din ţările dezvoltate, globaliştii îşi transferă capacităţile de producţie învechite şi

poluante în ţările lumii a treia, unde mâna de lucru este ieftină, iar legislaţia permisivă.

Pe langă beneficii şi deficite ,globalizarea a permis prin stergerea barierelor teritoriale,

transmiterea rapida a efectelor negative aparute în economiile statelor hegemonice , din cauza

incălcării principiilor capitalismului, catre celelalte economii ale statelor cu care se aflau în

relaţii politico-economice.Mai rau este ca aceste efecte s-au amplificat în economiile şi asa rău

încercate în ultimii 50 de ani ajungându-se la un faliment mondial şi o criza economica generală.

7 Idem, p.140.12

2.3 Criza economică-produs principal al contextului economic mondial.Alte

efecte secundare

Asa cum era de aşteptat, greselile din trecut,încalcarea principiilor de baza ale

capitalismului precum şi a principiilor etice şi morale,suplimentate de încurajarea unui consum

în exces şi de dorinţa de a obţine profit cât mai mare în cel mai scurt timp ,a dus la un colaps

general al mecanismului capitalist.Un efect rapid şi dezastruos a fost criza economică,ce nu a

lăsat timp participanţilor la piaţa globală sa-şi ia macar un minim de măsuri pentru a diminua

consecinţele.

Deşi semnalată de analisti,pentru multi oameni actuala criză economică a venit ca din

senin. Lipsa de informare a majoritaţii populaţiei este factorul care nu a facut cunoscută parerea

experţilor din întreaga lume care au avertizat înca din 1970 că economia globală se îndreaptă

catre o criza de proporţii la începutul secolului XXI.

Acum criza economică mondială pare a se fi instalat confortabil. Aparent, ceea ce a

pornit ca o criză a pieţei imobiliare repercutată apoi asupra sistemului de credite bancare şi a

bursei în Statele Unite, a devenit o criză de dimensiuni planetare, atît la propriu cît şi la figurat.

Pe scurt este o criza financiară determinată de scăderea bruscă a lichiditatilor in pieţele globale

de credit  şi în sistemele bancare, cauzată de esecul companiilor care au investit în ipotecile

subprime  (cu grad ridicat de risc). Cauzele ei se intrevad încă de la sfârşitul secolului trecut, dar

varful s-a atins în 2007 si 2008. Criza a scos la iveală grave deficienţe în sistemul financiar

global şi în cadrul de reglementare.8

În ultimii 100 de ani au mai existat situaţii de impas ale capitalismului , depaşite de

obicei prin intervenţia statului sau sistemul protecţionist adoptat de fiecare economie în

parte,existând însa şi probleme secundare cu efect vizibil pe termen îndelungat, care nu au fost

rezolvate în mod corespunzator dar care au constituit premisele situaţiei actuale.Apogeul îl

constituie momentul când s-a spart “balonul imobiliar” din SUA în,  2005-2006. Boom-ul

imobiliar din perioada premergatoare crizei a fost alimentat de:

8 Tămaş, Sergiu, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Bucureşti, Editura

Academiei Române, 1993., p. 20413

standarde din ce în ce mai lejere pentru aprobarea de împrumuturi ipotecare

o crestere semnificativă a stimulentelor pentru credite, precum termeni iniţiali

avantajoşi

o tendinţă pe termen lung de crestere a preţului caselor

Drept urmare populaţia nu a ezitat sa apeleze la împrumuturi ipotecare împovaratoare, cu

speranţa de a şi le refinanţa pe parcurs la rate mult mai avantajoase. Dacă, în 1994, 64% dintre

americani detineau o casă, în 2004 s-a atins un maxim istoric de 69,2%. Preţurile caselor au

crescut foarte mult, între 1997 şi 2006 cresterea fiind de 124% (crestere semnificativă pe o piaţa

matură). Comparat cu venitul anual mediu al unei gospodarii, pretul mediu al caselor a crescut de

la aproximativ 3 ori venitul anual mediu la 4,6 ori în 2006.9

Voit sau nu, SUA au exportat către partenerii săi comerciali şi, până la urmă, la nivel

mondial, o criza de care este în foarte mare masura responsabilă. Privit retrospectiv, era normal

ca o mare putere, lasată să „faca ordine” în politică şi economia mondială - aceasta însemnând

inclusiv să suporte costurile necesare procesului - să fie legată prin fire diverse de toate ţările

lumii. Oricum, globalizarea a adus pe langă beneficiile mobilităţii persoanelor şi bunurilor, şi

accesului larg la progresele din ştiinţa şi tehnologie, interconectarea economică la scară largă. În

acest joc, deşi şi-a dorit o poziţie de lider în ultima vreme, UE s-a dovedit a fi veriga slabă.

Cu o organizare politică şi economica imobila, incapabilă de reacţii rapide şi flexibile

la provocarile lumii de azi, UE este victima nivelului său de trai prea ridicat şi a pretenţiilor de

„aristocraţie”, într-o lume care nu mai recunoaşte valorile moştenite. Aşa stand lucrurile,

Uniunea va suporta în 2009 şi 2010, cel puţin, o perioada de recesiune economica, aşa cum nu a

mai vazut de la fondarea sa. Toţi membrii UE vor trece, în funcţie de locul şi importanţa pe care

le ocupa în Uniune, prin momente de criza mai puternice sau mai usoare. Problema adevarată

este însa că, în aceste momente, fiecare pare sa se descurce cum poate, ignorând legaturile pe

care le are cu ceilalţi membri.

În ultimile luni la nivel mondial pe langă starea indusa de prezenţă crizei economice

se fac resimţite şi alte efecte secundare:cresterea somajului,cresterea inflaţiei,scăderea nivelului

de trai,adancirea prapastiei sociale dintre cei bogaţi şi cei săraci,şi revenirea în prim plan a unor

probleme legate de resursele naturale tot mai limitate,poluare ,etc.10

9 Idem, p.205.10 Weber, Max, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Bucureşti,

14

Analizând toate cele exprimate mai sus putem considera că sistemul capitalist este

întradevar un sistem politico-economic bazat pe proprietatea privată şi pe obţinerea profitului în

care este important să se ţina cont şi de implicaţiile la nivel social,ideologic,cultural,etic s.a.Mai

mult capitalismul este legat de societate şi de stat , evoluand odată cu acestea şi generând

transformări la nivelul întregii lumi.

Cap 3. Concluzii

Secolul XX a fost secolul unei creşteri spectaculoase:populaţia a crescut de 4 ori de la

1.5 miliarde în 1990 la 6 miliarde in 2000;produsul global mondial a crescut de 17 ori iar pe cap

de locuitor de 4 ori;cu alte cuvinte lumea a devenit de 4 ori mai bogată ,iar cresterea producţiei

alimentare a depaşit ritmul de creştere demografica ca urmare a politicii “revoluţiei verzi”

promovată în agricultură după 1850.Astfel creşte consumul pana la cote aberante,peste pragul de

saturaţie,mai bine spus un consum în exces care cere şi bani mai multi încurajand practici

riscante acolo unde nu existau totuşi lichiditaţi.

Capitalismul în forma pe care o ştiam noi a disparut în aceste zile prin intervenţia

rapidă şi brutală a guvernelor în încercarea disperată de a salva lumea de la faliment. În spatele

prabusşrii s-au aflat erori de comportament şi interpretare.

Actuala criză accelerează şi adînceşte procesul de degenerare şi descompunere a

sistemului economic capitalist. Va fi afectată baza economică a capitalismului şi structura sa

politică şi ideologică.

Creşterea fondurilor suverane exprima modificari majore în politici globale şi

dinamici diferite ale capitalismului. În faţa boom-ului economic al Chinei şi al Indiei, Occidentul

ar putea sfarşi prin a deveni spectator al propriului declin economic.

Asistam în zilele noastre la o nouă competiţie între modele diferite ale capitalismului ,

această evolutie reflectând schimbări în economia mondială, ce au implicaţii geopolitice.

Editura Humanitas, 1993., p. 233.

15

Unul dintre fenomenele actuale este tripolizarea economiei mondiale. În sec XIX

Europa constituia polul economic al lumii, cu o dinamică datorată revoluţiei indusriale şi

dezvoltării ştiinţei şi tehnicii. Această poziţie dominantă a deţinut-o până în prima jumătate a sec.

XX când s-a conturat un al doilea pol de putere economică în America de Nord, cu exponentul

său Statele Unite, economia mondială devenind astfel bipolară.A doua jumătate a sec. XX a fost

marcată de expansiunea economică miraculoasă a unui grup de state din estul şi sud-estul Asiei,

cu o dinamică economică ascendentă, rapidă şi extrem de eficientă, grup cunoscut şi sub

denumirea de “Dragonii economici ai Asiei”. S-a creat în scurt timp cel de-al treilea pol al

economiei mondiale, la care se ataşează progresiv China, ţară cu un dinamism economic fără

precedent, care o propulsează treptat spre vârfurile economiei lumii. Dacă până nu demult, acum

câteva decenii, factorii naturali (resurse, clima, sol) şi umani erau preponderenţi, în prezent

factorii care determină dezvoltarea economică sunt cei politici şi financiari.

Odata cu criza economică trebuie să reinventăm felul în care trăim,muncim ,învatăm

şi facem afaceri.Avem nevoie de o viziune globala,libertate,iniţiatiă,creativitate şi companii

responsabile care sa realizeze că lumea nu se reduce doar la o piaţă de bunuri şi servicii.

În concluzie, la începutul secolului al XXI-lea capitalismul pare să se acomodeze

unor noi realităţi, dintre care se detaşează fenomenul globalizării. Acesta rămîne capitalist, dar

ajustează trăsăturile capitalismului.Tot mai multi analişti cred că actuala situatie mondiala la

nivel economic reprezinta o criza profundă a sistemului capitalist ce îsi are cauzele extinse pe o

perioadă relativ mică de timp începând cu Războiul Rece şi până în prezent cand s-a observat o

accelerare a creşterii producţiei,consumului,competitivitaţii dar şi a dorinţei de a obţine profit ,

de a deţine monopolul şi de a distruge concurenţa cu orice preţ incluziv investiţii masive cu

riscuri enorme-investiţii de tipul “casino”,ajungându-se astfel al distrugerea mediului de

afaceri,la încalcarea principiilor de baza ale capitalismului dar şi a principiilor de etică si morală.

16

Bibliografie

Dogan, Mattei, Sociologie politică, Bucureşti, Alternative, 1999,

Sartori, Giovanni, Teoria democraţiei reinterpretată, Iaşi, Editura Polirom, 1999,

Tămaş, Sergiu, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Bucureşti,

Editura Academiei Române, 1993

Tănăsescu, Florian, Doctrine şi instituţii politice, în Sinteze Bucureşti, Editura

Fundaţiei Româna de Mâine, 2003.

17

Weber, Max, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Bucureşti, Editura

Humanitas, 1993.

18