Capcanele perfecționismului

3
Capcanele perfecționismului: părinte perfecționist, copil perfect… Să ne gândim la următoarea situație. Cel mic vine de la școală cu un calificativ/notă mai mic(ă) decât ceea ce spera să primească. Se uită la dumneavoastră: cum reacționează? Este speriat de faptul că l-ați putea certa? Se teme că nu o să-i mai cumpărați cadoul promis? Este stresat că a dezamăgit? Este posibil să fiți un părinte perfecționist. Nu vă place, nu admiteți ca cel mic să greșească, vreți ca lucrurile să iasă mereu așa cum ați stabilit și orice mică abatere este sancționată. Dar dacă cel perfecționist este copilul? Dacă îl vedeți că se compară cu alți colegi și nu își permite el însuși nici o eroare? Dacă îl vedeți că suferă foarte tare pentru cel mai mic eșec? Ce puteți face? De unde vin toate acestea? Mai întâi să vedem despre ce este vorba. Mulți părinți ar putea spune că nu este un lucru rău, că și-ar dori să aibă un copil care să își propună obiective mărețe și să persevereze în obținerea lor. Da, perfecționismul înseamnă asta, dar mai înseamnă și altceva. El presupune fixarea unor ținte/standarde deosebit de înalte, individul încercând să nu înregistreze deloc erori (”să fie perfect”); mai mult decât atât, un perfecționist este o personă cu o atitudine puternic (auto)critică. Sub îmbrăcămintea unor elemente pozitive (atingerea unor scopuri, realizarea personală și profesională, susținerea motivației) de multe ori se află dezechilibre comportamentale și atitudinale. Cum se manifestă toate acestea practic? Dacă copilul vede că nu poate atinge mereu rezultatele spre care tinde (și mai devreme sau mai târziu va ajunge și la un eșec) el poate să încerce o gamă largă de elemente distructive: de la simple dezamăgiri și lipsa dorinței de a învăța (unde nu lipsesc stresul și agresivitatea) până la depresie, atacuri de panică, comportament obsesiv-compulsiv, tulburări alimentare la vârsta adolescenței (sau mai devreme). De altfel perfecționismul declanșează de multe ori mecanismul unui cerc vicios: în atenția lui exagerată la detalii copilul va fi mult prea stresat de fiecare pas al procesului, pentru a mai ajunge în bune condițiuni și la rezultatul final. Uneori, chiar și ideea de rezultat final este înlăturată, perfecționistul ajungând să nu se mai bucure de nimic

description

referat

Transcript of Capcanele perfecționismului

Capcanele perfecionismului: printe perfecionist, copil perfect

S ne gndim la urmtoarea situaie. Cel mic vine de la coal cu un calificativ/not mai mic() dect ceea ce spera s primeasc. Se uit la dumneavoastr: cum reacioneaz? Este speriat de faptul c l-ai putea certa? Se teme c nu o s-i mai cumprai cadoul promis? Este stresat c a dezamgit? Este posibil s fii un printe perfecionist. Nu v place, nu admitei ca cel mic s greeasc, vrei ca lucrurile s ias mereu aa cum ai stabilit i orice mic abatere este sancionat.Dar dac cel perfecionist este copilul?Dac l vedei c se compar cu ali colegi i nu i permite el nsui nici o eroare? Dac l vedei c sufer foarte tare pentru cel mai mic eec? Ce putei face? De unde vin toate acestea? Mai nti s vedem despre ce este vorba. Muli prini ar putea spune c nu este un lucru ru, c i-ar dori s aib un copil care s i propun obiective mree i s persevereze n obinerea lor. Da, perfecionismul nseamn asta, dar mai nseamn i altceva. El presupune fixarea unor inte/standarde deosebit de nalte, individul ncercnd s nu nregistreze deloc erori (s fie perfect); mai mult dect att, un perfecionist este o person cu o atitudine puternic (auto)critic. Sub mbrcmintea unor elemente pozitive (atingerea unor scopuri, realizarea personal i profesional, susinerea motivaiei) de multe ori se afl dezechilibre comportamentale i atitudinale. Cum se manifest toate acestea practic? Dac copilul vede c nu poate atinge mereu rezultatele spre care tinde (i mai devreme sau mai trziu va ajunge i la un eec) el poate s ncerce o gam larg de elemente distructive: de la simple dezamgiri i lipsa dorinei de a nva (unde nu lipsesc stresul i agresivitatea) pn la depresie, atacuri de panic, comportament obsesiv-compulsiv, tulburri alimentare la vrsta adolescenei (sau mai devreme). De altfel perfecionismul declaneaz de multe ori mecanismul unui cerc vicios: n atenia lui exagerat la detalii copilul va fi mult prea stresat de fiecare pas al procesului, pentru a mai ajunge n bune condiiuni i la rezultatul final. Uneori, chiar i ideea de rezultat final este nlturat, perfecionistul ajungnd s nu se mai bucure de nimic i s urmreasc mereu eluri din ce n ce mai nalte i mai costisitoare pe plan intern. Mai mult dect att n majoritatea cazurilor perfecionismul atrage i o stim de sine mai sczut ceea ce conduce la diminuarea ntregii performane a persoanei. Faptul este ngrijortor cu att mai mult cu ct dr. Laurence Knott (2012) considera c n jur de 6-7% dintre copii dezvolt comportamente anxioase, o parte dintre ele fiind asociate cu perfecionismul. Dar de unde vine perfecionismul la copii? De cele mai multe ori nu trebuie s cutai prea departe. Copilului i-a fost inspirat acest tip de comportament, prin atitudinile prinilor, discuiile ntre ei, nu doar n afara familiei. Iat de ce, n calitate de prini, trebuie s ne punem cteva ntrebri i teme de reflecie: Orice printe este mndru de volumul de cunotine atins de copilul su (ai observat c atunci cnd un printe cu copil se ntlnete cu o alt persoan ncearc s i demonstreze acesteia ce minunat este micuul su?). Copilul simte astfel o mare presiune. Iar coala este i ea parte activ din tot acest proces. Nota devine un scop un sine i nu un descriptor al nivelului de cunotine pentru elev . ncercai s punei un accent mai mare pe ceea ce este i ce poate s fie copilul dumneavoastr i nu doar pe note (asta nu nseamn s fii de acord ca micuul s aib note mici, ci doar s i explicai cum s nvee pentru el i nu pentru not). Sunt multiple exemple n istorie care arat c eroarea i eecul nu trebuie s ne sperie, ci sunt doar ingrediente ale unui succes adevrat, un succes care ne aparine (i nu l-am obinut n urma ntmplrii i a norocului). Povestirile de acest fel (viaa lui Edison este un bun exemplu) au o for motivaional constant i elimin din presiunea pe care micuul o resimte n fiecare zi din partea celor din jurul lui (prini, profesori, grup de prieteni). Unul dintre dezechilibrele perfecionismului este acela c micuul rmne prins n faa unei ui nchise, nu mai poate s se desprind i s ncerce alte ui (care s-ar putea deschide mai uor). Copilului trebuie s-i fie explicat flexibilitatea. Trebuie s primeasc o lecie important (i paradoxal): uneori trebuie s nvei s renuni i pasul napoi fcut astzi de poate dovedi, mine, un mare pas nainte. Flexibilitea presupune s poi s i schimbi planurile i s nvei din propriile insuccese (dar i din cele ale altora). De multe ori copilul poate s i descopere talente ascunse acolo unde se ateapt mai puin i de aceea flexibilitate nseamn s nvee s se cunoasc i s se aprecieze pe sine la justa valoare Un alt lucru pe care copilul trebuie s l nvee este acela al micilor bucurii, de parcurs. Pn s ajungem la rezultatul final ne putem bucura de fiecare mic pas fcut. Iat de ce micuul trebuie ajutat s i stabilesc obiective mari, dar realizabile. Printele trebuie s rein c NU trebuie s fie vorba despre o perspectiv de tipul totul sau nimic, ci nuanele i fiecare pas conteaz. Ca printe, una dintre cele mai mari greeli pe care o putei face este s minimizai grijile copiilor. Nu rdei de ele, nu le ignorai, nu le considerai prostii. Copilul are nevoie de suport emoional. ncercai s i artai c are parte de toat atenia i nelegerea dumneavoastr. De fiecare dat cnd facei cele descrise mai sus urmrii nivelul la care se situeaz stima de sine a copilului! ncercai s oferii un echilibru ntre ludarea progreselor realizate i evidenierea zonelor care trebuie s fie mbuntite.nvai copilul s se autoaprecieze corect, dar s se poat automotiva de fiecare dat cnd este necesar. Am vorbit despre copil, ce trebuie s facei dac el a ajuns (dintr-un motiv sau altul) o persoan cu atitudine perfecionist. Nu trebuie ns s uitai c micuul reacioneaz aa cum a fost nvat de modelele pe care le-a avut n jurul su. Asigurai-v c att dumneavoastr ct i copilul nu cdei n capcana lui prea mult. Ca ntotdeauna echilibrul este cheia unei viei fericite.