ALEXANDRU GRAUR (1900–1988) a fost unul dintre marii învãþaþi ai ºtiinþeilimbii din secolul al XX-lea, figurã de prestigiu a lingvisticii româneºti. Stu-diile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun“ din Iaºi ºi Liceul „MateiBasarab“ din Bucureºti. În clasa a IV-a, se retrage din ºcoalã, pregãtind, din1915, restul studiilor în particular (perioadã în care îºi câºtigã existenþa prinlecþii date elevilor mai mici ºi prin alte ocupaþii temporare). Dupã absolvirealiceului, în 1919, se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filosofie din Bucureºti,urmând cursurile Secþiei de filologie clasicã ºi de limba românã. În 1922,devine licenþiat în filologie clasicã. În anul ºcolar 1923/1924, e profesorsuplinitor de istorie la Liceul „Spiru Haret“ din Bucureºti. Examenul de capa-citate l-a susþinut în 1924, clasându-se primul pe þarã atât la latinã, cât ºi laistorie. E numit profesor titular la Liceul „Unirea“ din Focºani. Între 1924ºi 1929, cu o bursã a Ministerului Instrucþiunii Publice, îºi perfecþioneazãstudiile în Franþa. În 1928, obþine diploma la École Pratique des Hautes Études,precum ºi doctoratul la Sorbona, cu cea mai înaltã menþiune (Très honorable).Revenit la Bucureºti în 1929, este numit profesor titular de limba latinã laLiceul „Gh. ªincai“, iar din 1932 la Liceul „Gh. Lazãr“. În 1940, a fost înlã-turat din învãþãmântul de stat pe baza legilor rasiale. A înfiinþat, împreunãcu alþi colegi aflaþi în aceeaºi situaþie, Liceul Teoretic Evreiesc, al cãrui directora fost între anii 1941 ºi 1944. În septembrie 1944, a fost reintegrat la Liceul„Gh. Lazãr“, unde a lucrat pânã în decembrie 1945. În acelaºi timp, a lucratla Radiodifuziunea Românã. A devenit profesor la Catedra de filologie clasicãa Facultãþii de Filosofie ºi Litere, pe care a condus-o pânã în 1964, când afost numit ºeful nou-înfiinþatei Catedre de lingvisticã generalã, unde a lucratpânã la pensionare (1970). În anul 1948, a fost ales membru corespondental Academiei Române, iar în 1955 devine membru titular. Printre funcþiilede conducere, îndeplinite cu înaltã competenþã ºi rãspundere, menþionãm:decan al Facultãþii de Filologie (1954–1956), director al Editurii Academiei(1955–1974), membru fondator ºi preºedinte al Societãþii de Studii Clasice(1958–1988), preºedinte al Secþiei de ªtiinþe Filologice, Literaturã ºi Arte aAcademiei (1974–1988). A fost redactor responsabil la o serie de publicaþiide specialitate: Studii clasice (1959–1988), Limbã ºi literaturã (1965–1970),Limba românã (1982–1988).Din OPERA ºtiinþificã – zeci de volume ºi sute de articole ºi studii, croniciºi recenzii, referitoare la limbile clasice, indoeuropenisticã, lingvisticã generalãºi limba românã –, amintim: Esquisse d’une phonologie du roumain (încolaborare cu Al. Rosetti) (1938), Încercare asupra fondului principal lexicalal limbii române (1954), Studii de lingvisticã generalã (1955 ºi 1960), Fondulprincipal al limbii române (1957), Scurtã istorie a lingvisticii (în colaborarecu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), Etimologii româneºti (1963), Evoluþialimbii române. Privire sinteticã (1963), Nume de persoanã (1965), Istorialimbii române (coord. vol. I, Limba latinã) (1965), Tendinþe actuale ale limbiiromâne (1968), Lingvistica pe înþelesul tuturor (1972), Nume de locuri (1972),Alte etimologii româneºti (1975), „Capcanele“ limbii române (1976), Dic-þionar de cuvinte cãlãtoare (1978), Cuvinte înrudite (1980), Dicþionar algreºelilor de limbã (1982).

Ediþie îngrijitã deconf. univ. dr. LIVIU GROZA

Redactor: S. AlexandruCoperta: Andrei GamarţTehnoredactor: Manuela MăxineanuDTP: Emilia Ionaşcu, Carmen Petrescu

© Dumitru Graur

ISBN 978-973-50-3218-0 (pdf)

EDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701Bucureşti, Româniatel. 021/408 83 50fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi online:tel./fax 021/311 23 30e-mail: vanzari@libhumanitas.rowww.libhumanitas.ro

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

Aceastã ediþie reproduce integral textul lucrãrii „Cap-canele“ limbii române, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1976. Ortografia a fost modificatã în conformitatecu prevederile lucrãrilor normative în vigoare. Deoarecenumeroase recomandãri fãcute de autor nu mai sunt actualesau chiar nu au fost vreodatã acceptate ca normã generalã,am considerat necesar sã reproducem într-un chenar, ori decâte ori a fost nevoie, formele ºi precizãrile referitoare lascriere, pronunþare ºi flexiune din Dicþionarul ortografic,ortoepic ºi morfologic al limbii române, ediþia a II-a revãzutãºi adãugitã, Editura „Univers enciclopedic“, Bucureºti, 2005.Pentru sensurile unor cuvinte, explicate în acelaºi fel, amfolosit Dicþionarul explicativ al limbii române, ediþia a II-a,Editura „Univers enciclopedic“, Bucureºti, 1996.

LIVIU GROZA

Notã

Îi mulþumim, pe aceastã cale, doamnei Claudia Lungude la Biblioteca Naþionalã a României pentru amabilitateade a ne fi ajutat la stabilirea unor repere bibliografice.

EDITURA

5

SIGLE ªI ABREVIERI

Sigle

DEX2 Dicþionarul explicativ al limbii române, ediþia a II-a,Editura „Univers enciclopedic“, Bucureºti, 1998(Academia Românã, Institutul de Lingvisticã dinBucureºti „Iorgu Iordan“)

DLR Dicþionarul limbii române, Serie nouã, M –, EdituraAcademiei R.S.R., Bucureºti, 1965 ºi urm. (AcademiaR.S.R.)

DOOM1 Dicþionarul ortografic, ortoepic ºi morfologic allimbii române, Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia, Bucureºti, 1982.

DOOM2 Dicþionarul ortografic, ortoepic ºi morfologic allimbii române, ediþia a II-a revizuitã ºi adãugitã, UniversEnciclopedic, Bucureºti, 2005.

MDN Marele dicþionar de neologisme, Editura „SaeculumI.O.“, Bucureºti, 2000 (Florin Marcu)

Abrevieri

adj. adjectiv; adjectivaladj. pr. adjectiv pronominaladv. adverb; adverbialconj. conjunctivconjcþ. conjuncþieengl. englezãf. femininfr. franþuzism; francezãg.-d. genitiv-dativgerm. germanism; germanãhot. hotãrâtimperf. imperfect

7

ind. indicativit. italienism; italianãînv. învechit; ieºit din uzlat. latinism; latinãp. ext. prin extensiunepl. pluralpop. popularpr. pronume; pronominalpref. prefixprez. prezentpron. pronunþatreg. regionalrus. rusism; rusãs. substantiv; substantivalsg. singularslav. slavonismsuf. sufixvb. verb; verbal

Semne ºi convenþii grafice folosite în DOOM2

~ tildã la nivelul rândului înlocuieºte un element anteriorex.: abandona (a ~)

/ barã oblicã înseamnã „sau“ (separã variantele)ex.: facsimil/facsimil

⏐ barã verticalã (când folosirea cratimei ar putea duce la con-fuzii); limita dintre silabe sau despãrþirea la capãt de rând ex.: para⏐aldehidã

* steluþã înaintea unui element; cuvinte-titlu ºi alte elementenou-introduse în DOOM2 ex.: *accesa (a ~)

! semnul exclamãrii înaintea unui cuvânt-titlu sau a unei re-guli; modificare de normã faþã de DOOM1ex.: !niciun

Accentul este marcat în DOOM2 prin sublinierea vocalei: ex.: dactilografie; a accent secundar; i accent principal

Accentul este marcat în DEX2 prin semnul [´] pus deasupravocalei:ex.: CABINÉT

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE

8

I. INTRODUCERE

1. Desigur, titlul cãrþii cere explicaþii: de ce capcane poatefi vorba ºi cui îi sunt întinse? S-a rãspândit în timpul dinurmã termenul „capcane“ pentru a denumi pãcãlelile suferitede cei care cred cã cunosc bine o limbã strãinã, dar în reali-tate o stãpânesc superficial. Astfel, un român, un francez,citind un text englezesc, pot socoti cã au înþeles cuvântuleventually, a cãrui paralelã o au în limba lor proprie: rom.eventual, fr. éventuel; numai cã în englezeºte eventually nuînseamnã „eventual“, adicã „posibil“, ci „în cele din urmã“.Sã mai adaug cazul lui actual, care în englezeºte nu are va-loarea lui actual al nostru, a lui actuel al francezilor, ci în-seamnã „de fapt“ (vezi exemple franceze la Victor Vascenco,Dificultãþi ale lexicului rus, elemente de semanticã contras-tivã, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1975, p. 67).

2. Am citit în tinereþe un articol în care era lãudat, pentrubravura lui, un general român, caracterizat ca un miles glo-riosus; autorul articolului, care se vede cã avea unele cunoº-tinþe de latinã, credea cã expresia citatã înseamnã „soldatglorios“, în realitate traducerea exactã este „Soldatul fan-faron“ (titlul unei comedii a lui Plaut). Despre un politiciande prin anii ’30 se spunea cã ar fi zis „sã cânte muzica agiorno“. Mai grav este cã se lasã pãcãliþi oameni care publicãtraduceri literare (vezi Dumitru Copceag, Limba românã,XVI, 3, 1968, pp. 189–199, cu exemple din versiuni româ-neºti ale unor cãrþi spaniole).

9

3. În diferite þãri, s-au publicat în ultimii ani numeroaselucrãri menite sã pãzeascã pe traducãtori ºi pe vorbitori depãcãlelile la care se expun când redau în limba lor expresiide felul celor citate, sau când converseazã într-o limbã strãi-nã. Termenul folosit pentru a le denumi este „prieteni falºi“:cuvintele ni se prezintã ca ºi cum le-am cunoaºte bine, decine-ar fi prietene, dar în fapt ele ne înºalã. Adevãrul e cã nue vina cuvintelor, ci a vorbitorilor, care nu sunt bine informaþi.

4. Un articol al cunoscutului specialist sovietic R. A. Buda-gov (O novâh izdaniĭah tipa „Lojnâĭe druziĭa“ perevodcika,în Izvestiia Akademii Nauk SSSR, XXIX, 1970, 1, pp. 65–68)ne aduce o serie de informaþii în materie: prima lucrare defelul discutat a apãrut în Franþa, în 1928; existã lucrãri careferesc pe cititorul francez de înþelegerea greºitã a texteloritaliene, spaniole; pe cel rus ºi pe cel englez îi apãrã undicþionar anglo–rus ºi ruso–englez apãrut la Moscova subconducerea lui V. V. Akulenko. Dupã R. A. Budagov, pro-blema s-ar pune în special pentru limba scrisã, unde greºelilesunt ºi mai dese ºi mai periculoase. Judecând dupã ce sepetrece la noi, limba vorbitã nu e nici pe departe mai feritãdecât cea scrisã ºi cred cã adesea greºelile din vorbire setranspun cu timpul în scris. Foarte adesea avem de-a facecu cuvinte care, în douã limbi, au aceeaºi origine, dar aucãpãtat alte nuanþe în fiecare dintre cele douã limbi.

5. ªi la noi au apãrut în ultimii ani mai multe lucrãrimenite sã pãzeascã de greºeli pe vorbitori, ºi au fost intitulateuneori, capcane (vezi de exemplu Andrei Bantaº ºi MihaiRãdulescu, Capcanele vocabularului englez, Editura ªtiin-þificã, Bucureºti, 1967). Alte lucrãri similare, dar cu titludiferit, sunt: Silvia Pandelescu, Dificultãþi ale vocabularuluifrancez, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1969; Doina Con-drea-Derer, Dificultãþi ale limbii italiene, Editura ªtiinþificã,

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE

10

Bucureºti, 1973 (vezi ºi cartea lui Victor Vascenco, amin-titã mai sus).

6. Se înþelege cã lucrãrile de tipul celor citate sunt foartebinevenite. Trebuie însã observat cã greºelile de felul arãtatpândesc ºi pe cel care se mulþumeºte cu folosirea limbiimaterne: sã þinem seamã cã aceasta se coloreazã tot timpulcu expresii împrumutate din limbi strãine sau cu arhaismeºi regionalisme proprii ei. Pe acestea vorbitorul adesea nule cunoaºte bine ºi le poate folosi greºit, fie în ce priveºteînþelesul, fie pronunþarea sunetelor. Aceste douã tipuri degreºeli mi se par mai grave, deoarece nimeni nu este obligatsã cunoascã bine toate limbile strãine, dar oricine trebuiesã o ºtie bine pe a sa.

II. GREªEALÃ ªI CORECTITUDINE

7. Înainte de a face alte precizãri, socotesc important sãstabilim ce înseamnã greºealã, cum putem sã o identificãm.Un punct de vedere mecanic, întâlnit adesea la persoanelemai în vârstã, este urmãtorul: e bine aºa cum s-a vorbit întrecut, tot ce s-a schimbat între timp constituie o stricare alimbii. Este o atitudine nedialecticã, pentru cã totul pe lumese schimbã, deci, chiar dacã nu s-ar gãsi mijloace de a per-fecþiona modul de vorbire în sine, oamenii sunt obligaþi sãintroducã necontenit modificãri de limbã, mãcar pentru adenumi ceea ce apare nou, iar corolarul este cã, cu sau fãrãvoie, se eliminã unele elemente ale limbii din trecut, pentrucã nu le mai corespunde nimic în viaþa de azi. Prin urmarenu orice inovaþie este o greºealã; aº spune chiar mai mult,marea majoritate a inovaþiilor reprezintã un progres.

8. Trebuie sã þinem seamã cã nu conteazã aici atât de multcel care inventeazã un nou fel de exprimare, cât cei care îl

INTRODUCERE

11

ascultã: dacã inovaþia li se pare interesantã, ei o preiau (ade-sea, ce e drept, în mod inconºtient), iar dacã nu, o nesocotescºi dupã puþinã vreme ea dispare de la orizont. Prin urmare,în realitate inovaþiile care se menþin, ºi care prin aceasta sedovedesc binevenite, aparþin marii mase a vorbitorilor. Nuvreau sã zic cã aceasta nu se poate înºela uneori (dacã arfi aºa, o lucrare ca cea de faþã n-ar avea nici un rost), dar înorice caz, suveran în limbã este uzul.

9. Pentru un lingvist, greºealã este orice abatere de lanormele limbii, de la sistemul ei de funcþionare. Prin urmareatunci când cineva transformã adjectivul complet în com-plect (luându-se dupã adjective neînrudite, dar în parte ase-mãnãtoare, ca direct, perfect etc.), comite o greºealã. Dardacã pe încetul forma nouã se generalizeazã, dacã mareamasã a vorbitorilor o adoptã, atunci devine „corectã“, cãcibine e aºa cum vorbeºte lumea, iar lingvistul nu mai are alt-ceva de fãcut decât sã explice pe ce cale s-a produs schimbarea.

10. Câteva exemple vor ilustra ideea. În franþuzeºte, ver-bele cu infinitivul terminat în -ir au diverse forme (imper-fectul, persoana I ºi a II-a plural ale prezentului etc.) cu -iss-,ceea ce a permis limbii române, care le-a împrumutat, sãle încadreze la conjugarea I: fr. vernir (prez. pl. nous vernissons,vous vernissez, imperf. je vernissais etc.), rom. a vernisa.Dar avem un sufix neologic, mult folosit, -iza, ºi unii aucrezut cã îl recunosc ºi la verbele care în franþuzeºte aveauinfinitivul în -ir; astfel saisir a devenit în gura multora asesiza (în loc de a sezisa, cum era corect) ºi forma aceastaa pãtruns în dicþionarele normative; fr. régir e reprezentatde obicei în româneºte prin regiza (în loc de regisa), cu deri-vatul regizor (pentru regisor), de asemenea cu aprobareaAcademiei. Cred cã astãzi nimeni nu pronunþã cu s verbe caabrutiza (fr. abrutir), ateriza (fr. atterir), avertiza (fr. avertir),furniza (fr. fournir), poliza (fr. polir) etc. (vezi ºi § 83).

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE

12

GREªEALÃ ªI CORECTITUDINE

13

11. Acum vreo 50 de ani, când am auzit prima oarã pecineva zicând spaghete (în loc de spagheti, cum era normal,originalul fiind italianul spaghetti), am înþeles imediat cãe un om incult. Astãzi forma cu -e este singura admisã îndicþionare. Am impresia cã am rãmas singurul care mai folo-seºte pronunþarea viþiu, viþios, în acord cu originalul latin:toatã lumea a adoptat variantele viciu, vicios, din cauzã cãîn franþuzeºte se scrie cu c (vice, vicieux; dar se citeºte cu s).De ce nu spunem atunci ºi armisticiu, solsticiu, spaciu etc.?

Nu cred cã i-ar trece cuiva prin gând sã încerce a înlocuipe a avea de-a face cu a avea afacere, ºi totuºi aºa ar fi fostcorect: în franþuzeºte se zice avoir affaire, adicã „a aveatreabã“, „a avea de lucru“, dar cei care au introdus expresiala noi au crezut cã se scrie în franþuzeºte avoir à faire „aavea a face“ ºi l-au redat aºa.

12. O greºealã grosolanã care s-a generalizat ºi pe caream impresia cã nu a semnalat-o nimeni pânã acum este re-priza I în întâlnirile sportive: este limpede pentru oricineexamineazã cuvântul reprizã cã sensul lui originar este „re-luare“, deci nu poate denumi decât pãrþile care urmeazã dupãprima pauzã (în fapt, partea a doua ar trebui sã se numeascãrepriza I). Totuºi chiar ºi dicþionarele franceze insereazãastãzi cuvântul cu sensul de „fiecare din pãrþile unui meci“,deºi nici un francez nu poate ignora cã reprise înseamnã„reluare“. Mai mult: se spune astãzi curent în franþuzeºteà deux reprises pentru „de douã ori“, ca ºi cum ºi prima datãar fi o reluare. În aceste condiþii nu ar avea nici un rost sãpledãm pentru combaterea noului înþeles, care, prin gene-ralizare, a devenit normã.

13. Cam aceeaºi este situaþia expresiei tren de persoane(sau, mai obiºnuit, personal): la început, trenurile erau dife-renþiate corect, în trenuri de persoane ºi trenuri de marfã;apoi, când s-au creat trenuri accelerate, rapide, exprese, s-a

ajuns ca acestea sã fie diferenþiate de cele mai încete, careau rãmas cu numele de personale, ca ºi cum cele mai repezin-ar fi tot pentru persoane. Expresia originar greºitã estebine instalatã în limbã, ºi nu numai în româneºte (vezi deexemplu în germanã Personenzug).

14. În felul acesta situaþia pare simplã ºi s-ar putea trageconcluzia cã trebuie sã lãsãm pe oameni sã vorbeascã cumvor. Este însã ºi aici nevoie de a vedea lucrurile dialectic:în primul rând, în momentul când se produce o abatere dela normele anterioare nu e deloc sigur cã ea se va generaliza.Am avut ocazia sã mã conving cã multe dintre greºelilecurente la un moment dat sunt pânã la urmã eliminate. Înanul 1929 am prezentat la Societatea de Lingvisticã din Pariso comunicare asupra cuvintelor recente din limba românãºi am arãtat cã multe dintre ele erau pronunþate greºit de omare parte a publicului. Pe baza listelor publicate atunci,am fãcut în anii din urmã câteva sondaje ºi am putut constatacã cele mai multe dintre greºelile semnalate dispãruserã, saucel puþin, dacã se mai fãceau, nu mai erau curente. Ca unexemplu, ºtramport în loc de transport: cine mai zice astãziaºa? Iatã ºi un exemplu legat de un caz citat mai sus. Acumvreo 40 de ani, constatând cã foarte multã lume în jurul meuzicea complect, mi-am spus în sinea mea cã procesul s-aîncheiat ºi cã nu va mai servi nici o intervenþie, de aceeaam început sã zic ºi eu complect. Dar imediat am fost inter-pelat de unul ºi de altul: „Cum, ºi dumneata spui «com-plect»?“ Dând mai multã atenþie, am constatat cã formagreºitã nu câºtiga teren, iar astãzi se poate spune cã a ieºitînvinsã din luptã.

15. Anecdota introdusã aici poate sã ne lãmureascã ºiasupra altui aspect al problemei: atât timp cât o formã nouã,având la bazã o greºealã, nu s-a generalizat, cel care o folo-seºte este tot timpul expus sã fie arãtat cu degetul: „Uite

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE

14

cum vorbeºte, deci e incult.“ Facem deci un serviciu celormai puþin informaþi, atrãgându-le atenþia cã folosesc un felde a vorbi care-i poate compromite. Iatã un exemplu concret.Acum 40 ºi ceva de ani, într-un restaurant din SlãniculMoldovei, se gãsea scris pe lista de mâncãri milfe pentrufrancezul mille-feuilles. Se pronunþase, evident, milfei, apoi-i a fost luat drept un adaos incult (poate evreiesc), de aceeaa fost suprimat în scris: chelnerul pronunþa cuvântul cuaccentul pe prima silabã, socotind cã este un plural, astfelcã i-a fabricat ºi un singular: o milfã. I-am atras atenþia asu-pra greºelii — ºi el mi-a declarat cã pe viitor o va evita.

16. Pot cita cel puþin douã cazuri unde intervenþia meaa avut efect pe plan general. Când s-a introdus în unele ma-gazine autoservirea, s-a pus pe firme autodeservire. Am scrisatunci un articol în care am arãtat cã deservire înseamnã„servire cu zel“ (vezi ºi aici mai jos, § 19) ºi cã nu e cazulsã se marcheze cã oamenii se ostenesc sã fie atenþi cu eiînºiºi. Dupã puþinã vreme firmele au fost înlocuite, supri-mându-se prefixul de-.

Cam tot pe atunci au apãrut firme cu atelier lucrativ. Amsemnalat cã lucrativ nu înseamnã „unde se lucreazã“, ci „careaduce mari câºtiguri bãneºti“ (în latineºte lucrum avea înþe-lesul de „câºtig“ ºi numai printr-o evoluþie complicatã s-aajuns în româneºte la sensul de „muncã“, iar derivatullucrativ nu a fost format de noi; vezi ºi § 172). Din pãcate,ici ºi colo mai apar ºi astãzi firme cu atelier lucrativ. În faptnu-mi pot explica de ce e nevoie sã se marcheze cã în ate-lier se lucreazã, de vreme ce nu existã ateliere destinateºederii degeaba.

17. Încã un motiv pentru care apãrarea limbii împotrivaunora dintre inovaþii este utilã. Chiar dacã pânã la urmãschimbarea se impune, e bine sã nu pãtrundã prea repede.Rolul limbii este sã serveascã de mijloc de comunicare (ceea

15

GREªEALÃ ªI CORECTITUDINE

ce presupune înþelegerea reciprocã). Dacã am lãsa-o com-plet în voia vorbitorilor, tinerii ar introduce atât de multeºi de adânci modificãri, încât bãtrânii nu i-ar mai înþelege(ceea ce lasã sã se presupunã, de altfel, cã nici tinerii nui-ar mai înþelege pe bãtrâni). În condiþiile noastre, cândintervine ºcoala, presa, Academia, limba se schimbã, e drept,dar trebuie sã treacã cel puþin câteva generaþii pânã cânddiferenþele între prezent ºi trecut sã devinã adânci, ceea ceînseamnã cã niciodatã cei care trãiesc în acelaºi timp, oricâtde mare ar fi diferenþa de vârstã între ei, nu sunt expuºi sãnu se poatã înþelege.

18. Mai adaug un argument care mi se pare cã, în vremeanoastrã, nu e lipsit de importanþã. Vocabularul e pe cale dea deveni internaþional, deoarece toate noþiunile noi capãtãacelaºi nume în mai toate limbile (sã ne gândim la termenica automobil, antibiotic, impermeabil ºi aºa mai departe),în timp ce cuvintele vechi, care diferã de la o limbã la alta,se învechesc ºi se uitã, deoarece noþiunile pe care le denu-meau nu mai existã (teleagã, vraci, zãbun); chiar ºi pentrunoþiunile care se pãstreazã se introduc adesea nume noi, maipe gustul vorbitorilor de azi ºi folosite în mai multe þãri(basma, cârciumã, han etc. sunt înlocuite cu fiºiu, bodegã,hotel). Nu încape nici o îndoialã cã fenomenul e îmbucu-rãtor, cãci este preferabil sã te poþi înþelege în vorbã pestetot unde te duci ºi sã nu fii paralizat din cauza necunoaºteriilimbii. Dar accidentele pe care le suferã cuvintele din cauzãcã vorbitorii le înþeleg greºit diferã de la o limbã la alta.De aceea, dacã nu ar exista norme ºi control ºi dacã toateschimbãrile ar fi lãsate sã se introducã, s-ar ajunge repedeca ºi termenii internaþionali, adoptaþi în zilele noastre, sãdifere mult de la o þarã la alta, dacã nu chiar de la o regiunela alta a aceleiaºi þãri, ºi astfel s-ar pierde avantajul obþinutprin adoptarea neologismelor.

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE

16

19. Prind ocazia de a atrage atenþia asupra faptului cãuneori se rãspândeºte în marele public propaganda contraunei formule atacate pe nedrept ca greºitã. Un exemplu estecuvântul deservire, folosit pentru „servire cu zel“. Ni sespune cã de fapt a deservi înseamnã „a face un rãu serviciu“,adicã „a dãuna“, aºa cum a decolora, de exemplu, estecontrariul lui a colora. Lucrurile nu stau aºa. În primul rând,cu ambele valori, cuvântul nu a fost format în româneºte,ci a fost împrumutat gata fãcut din franþuzeºte (unde maiare ºi înþelesul de „a strânge obiectele de pe masã dupã ces-a terminat mâncarea“). Cu înþelesul negativ, în româneºteapare foarte rar, mai curând se zice a face un deserviciu.În schimb cu înþelesul pozitiv este de mult folosit, când evorba de colectivitãþi: autobuzul deserveºte cartierul cutare,cooperativa deserveºte întreaga populaþie. Dacã francezii,care folosesc curent pe desservir cu toate cele trei valori,pot suporta omonimia, de ce n-o putem accepta noi, careîn fapt folosim de obicei numai unul din sensuri? (Mai multeinformaþii asupra problemei se gãsesc în Limba românã,[VIII,] 3, 1960, pp. 29–32). Desigur, am rezerve în ce pri-veºte formula autodeservire (vezi § 16), ca ºi numele deîntreprindere Deservirea (vezi § 203). Dar verbul deservinu are cusururi atât de mari încât sã trebuiascã eliminat.

III. GREªELI PROVOCATE DE CUNOAªTEREASUPERFICIALÃ A UNEI LIMBI STRÃINE

20. Perfecþionarea mijloacelor de comunicare face ca dince în ce mai mult marea masã a populaþiei, în toate þãrile,sã aibã cunoºtinþe sumare cu privire la limbile de mare cir-culaþie. De aici decurg douã feluri de greºeli, anume pronun-þarea falsã a cuvintelor strãine ºi, ceea ce ne intereseazã pe

17

GREªEALÃ ªI CORECTITUDINE

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE

18

noi mai mult în acest capitol, pronunþarea unui cuvânt dintr-olimbã strãinã ca ºi cum ar aparþine altei limbi.

21. În ce priveºte primul tip de greºeli, el poate fi ilustratuºor cu exemple de nume proprii. Iatã mai întâi câteva exem-ple din englezeºte. ªi alte populaþii decât a noastrã pronunþãgreºit cicago în loc de ºicago (scris Chicago); se ºtie cã înenglezeºte ch se citeºte ci, dar regula nu este absolutã. Într-opiesã de teatru americanã jucatã la noi, toþi actorii pronun-þau blenci în loc de blanº numele unui personaj feminin (scrisBlanche). Unii îºi închipuie cã pronunþã corect englezeºtelinci numele Lynch (de la care a derivat verbul a linºa), darenglezii pronunþã linº.

22. O a doua serie de greºeli, mult mai numeroase, pri-veºte pronunþarea literei a. Englezii o rostesc foarte închis,aproape de e al nostru (dar nu chiar ca e), iar unii compatrioþiai noºtri, ca sã arate ce bine cunosc engleza, rostesc pe aca un e închis; aceasta nu este însã partea cea mai gravã:sunt destul de multe cuvinte în care englezii redau altfelvocala care se scrie a. Înainte de l plus consoanã a devineceva apropiat de o al nostru; totuºi, într-o operetã engle-zeascã reprezentatã la Bucureºti, un personaj era numit elbãrtîn loc de Albert. Înainte de r, a este pronunþat în generalca un a lung, în nici un caz ca e; greºesc deci grav cei carecred cã îºi demonstreazã cunoºtinþele de englezã spunândmerk (de exemplu în numele lui Mark Twain). ªi în altecuvinte a se pronunþã ca un a lung, de exemplu în verbulsmash, folosit la jocul de tenis; am auzit aproape regulatîn româneºte smeci, deci cu douã greºeli, în loc de smaº*.Forma greºitã a pãtruns acum în dicþionarele noastre, careo dau drept corectã. În acelaºi fel se pronunþã greºit macferlan**(numele unui fel de pardesiu), a cãrui origine este engl. MacFarlane (nume de persoanã, pronunþat mãcfarlein). În dic-þionarele noastre se spune cã vine din franþuzeºte, dar fran-

cezii pronunþã cu a, nu cu e; în secolul trecut, mult mai multdecât în prima jumãtate a secolului nostru, cuvintele engle-zeºti se luau ºi direct din englezeºte, nu numai din franþuzeºte.

23. Fals englezã este uneori ºi accentuarea pe iniþialacuvintelor: zicem greºit niù iorc (scris New York), iar înultimul timp se vorbeºte adesea de misiunea àpolo în locapòlo (numele unei divinitãþi elenice, Apolo). Ceea ce se scrieîn englezeºte knock out trebuie citit nokàut*, nu knòkaut,cum a devenit regula printre sportivii noºtri. În general mise pare cã e mult mai puþin supãrãtor sã pronunþi un numesau chiar un cuvânt englezesc ca ºi cum ar fi scris pe româ-neºte, decât sã-i atribui un aspect fals englezesc, care decinu se potriveºte pentru nici una din cele douã þãri.

24. Se fac greºeli ºi la nume franþuzeºti, ce e drept încazuri ceva mai complicate. Mulþi pronunþã san în loc desand numele scriitoarei George Sand (ce e drept, aceastãgreºealã o fac ºi unii francezi), pentru cã în franþuzeºte, lacuvintele comune, d final a fost de multã vreme abandonat.

Numele scriitorului Stendhal care reproduce numele uneilocalitãþi germane, trebuie pronunþat stendàl, nu standàl(cum se aude ºi din gura unor francezi).

25. ªi unele nume spaniole provoacã complicaþii. Se audeastãzi la noi adesea sevili-a, în patru silabe, în loc de sevila

CUNOAªTEREA SUPERFICIALÃ A UNEI LIMBI STRÃINE

19

* DOOM2: !smeº/(angl.) smash [pron. smeº] s. n.,art. smeºul/smash-ul; pl. smeºuri/smash-uri** DOOM2: macferlan (înv.) s. n., pl. macferlane

* DOOM2: !knockout (angl.) [pron. cnocaut/nocaut](kno-ckout/knock-out) s. n., pl. knockouturi;abr. k.o.

cum eram deprinºi (scris Sevilla): ce e drept, spaniolii pro-nunþã cu l muiat, dar în trei silabe, nu în patru. Ne luptãmsã pronunþãm barqelona, dar ajungem la barselona, care nucorespunde pronunþãrii spaniole (scris Barcelona).

26. De altfel, numele geografice cunoscute de multãvreme trebuie pãstrate în forma cu care suntem deprinºi (ºicare adesea reproduce forma primitivã din limba localã):zicem Florenþa, nu Firenze, Londra, nu London ºi aºa maideparte, dupã cum ºi strãinii pronunþã numele ca Bucureºtiîn felul cu care s-au deprins ei. Deci [pentru San Francisco]e recomandabil san francisco, cu c, nu sen frensisco, cumse aude astãzi. Bine ar fi dacã numele cu care facem cunoº-tinþã acum le-am pronunþa ca în limba de origine, dar ºi peacestea le stâlcim adesea: [pentru Soci,] zicem sòci, într-osilabã, în loc de so-ci, pèru pentru perù [Perú], jugoslaviaîn loc de iugoslavia [Iugoslavia] ºi aºa mai departe.

27. Al doilea tip de greºeli porneºte de la faptul cã seaplicã unei limbi reguli de pronunþare aparþinând altei limbi.În primul rând e vorba de pronunþarea germanã (sau pseudo-germanã) a cuvintelor din alte limbi germanice. Se pronunþãcurent ºtrindberg pentru Strindberg (nume suedez, cu s-),ºtockholm [pentru] Stockholm ºi multe altele la fel. E ade-vãrat cã în germanã se pronunþã ºp, ºt ceea ce se scrie sp,st, dar nu chiar în toate cuvintele ºi mai ales în toate dialec-tele. De exemplu se pronunþã cu s numele oraºului Rostock,apoi Gestapo ºi altele. Dar oricum ar fi problema priveºtenumai germana ºi e greºit sã introducem pe º în cuvinteenglezeºti ca spicher, spray, sprint, standard, start etc. Maipuþin reuºesc sã-mi explic cum se va fi ajuns la ºalopetãîn loc de salopetã (cuvânt franþuzesc).

28. Tot nemþeºte ºi tot greºit se pronunþã de mai toatãlumea la noi nòbãl în loc de nobèl nume[le] suedez [Nobel],cu e accentuat, ºi cuvântul comun apartheid, care e de ori-

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE

20

gine olandezã ºi nu are de ce sã capete finalul -haid (olan-dezii pronunþã cu e). Greºit nemþeºte sunt pronunþate unelenume franceze (chiar dacã în franþuzeºte ele provin dingermanã): dràifus în loc de drefüs (scris Dreyfus) ºi àifãlpentru efèl (scris Eiffel).

29. Alþii exagereazã pronunþarea francezã, pe care o aplicãla cuvintele ºi numele englezeºti, astfel cã englezul repor-ter, devine reporteur (deºi francezii zic reporter); am auzitde curând femininul performeurã (pentru englezul perfor-mer) ºi, ce e drept mai demult, ºàrli ºaplèn pentru ceàrliceàplin (scris Charlie Chaplin). În schimb uneori se pro-nunþã cearls bòiãr numele actorului francez Charles Boyer(deci ºarl boaiè), care, ce e drept, a lucrat ºi în SUA. Apareºi rio de haneiro ([pentru] Rio de Janeiro), pentru cã în spa-niolã j se citeºte h, dar e vorba aici de un oraº din Brazilia,unde se vorbeºte portugheza, nu spaniola, iar j se citeºte caîn româneºte.

30. Li se mai întâmplã unora sã creadã cã o expresiestrãinã este româneascã ºi astfel sã o pronunþe ºi sã o inter-preteze într-un chip neaºteptat. Am auzit pe cineva, cãruiai se aducea o scuzã banalizatã, rãspunzând le-it motivul, ceeace el înþelegea ca „motivul care se aduce de obicei (ºi carenu mai prinde)“, deci ar fi fost cuvântul românesc leit „exact“,când de fapt era vorba de o expresie germanã, pronunþatãlaitmotiv cu înþelesul de „formulã melodicã repetatã ade-sea în cursul unei compoziþii muzicale“ (germanul leiten,pronunþat laitãn, înseamnã „a conduce“).

31. Desigur, nimeni nu poate ºti toate limbile, dar cânde vorba de nume sau cuvinte mult folosite, ne putem informade la cei care le cunosc, ca sã nu riscãm sã provocãm râsulascultãtorilor. Greºeli se fac, de altfel, nu numai în ce pri-veºte pronunþarea, ci ºi înþelesul ºi gramatica. Iatã douã exem-ple. Despre un om politic de la sfârºitul secolului trecut se

CUNOAªTEREA SUPERFICIALÃ A UNEI LIMBI STRÃINE

21

CUPRINS

Notã asupra ediþiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Sigle ºi abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

I. Introducere (§ 1–6) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

II. Greºealã ºi corectitudine (§ 7–19) . . . . . . . . . . . . . . 11

III. Greºeli provocate de cunoaºterea superficialã

a unei limbi strãine (§ 20–31) . . . . . . . . . . . . . . . . 17

IV. Greºeli fãcute de oameni culþi (§ 32–33) . . . . . . . . . 22

V. Greºeli împrumutate (§ 34–54) . . . . . . . . . . . . . . . . 23

VI. Greºeli fãcute de specialiºti (§ 55–66) . . . . . . . . . . . 34

VII. Greºeli de accentuare (§ 67–77) . . . . . . . . . . . . . . . 40

VIII. Schimbãri de sunete (§ 78–89) . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

IX. Neologisme stâlcite (§ 90–91) . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

X. Etimologii populare (§ 92–108) . . . . . . . . . . . . . . . . 53

XI. Cuvinte înþelese greºit din context (§ 109–143) . . . 62

XII. Cuvinte confundate cu altele (§ 144–145) . . . . . . . 74

XIII. Termeni pretenþioºi (§ 146–155) . . . . . . . . . . . . . . . 75

XIV. Cuvinte compuse (§ 156–159) . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

XV. Formaþii cu prefixe (§ 160–164) . . . . . . . . . . . . . . . 81

XVI. Formaþii cu sufixe (§ 165–181) . . . . . . . . . . . . . . . . 84

XVII. Morfologie (§ 182–186) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

XVIII. Între vocabular ºi sintaxã (§ 187–197) . . . . . . . . . . . 93

XIX. Economie ºi risipã (§ 198–204) . . . . . . . . . . . . . . . 97

XX. Redundanþã (§ 205–210) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

XXI. Pleonasme (§ 211–235) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

137

XXII. Prepoziþii (§ 236–243) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

XXIII. Ordinea cuvintelor (§ 244–248) . . . . . . . . . . . . . . . 114

XXIV. Încheiere (§ 249–250) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

Indice de cuvinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

„CAPCANELE“ LIMBII ROMÂNE