Capcanele distopiei
2
În Câteva propoziţii despre SF, textul lui teoretic de la sfâr- șitul volumului de debut Planetarium, reluat și în ediţia defi- nitivă, Omohom – Ficţiuni speculative, Cristian Tudor Popescu risca afirmaţia „Literatura generală pune în evidenţă idei despre lume, SF-ul construiește lumi pentru idei” (1). Aici adăugăm definiţia utopiei, prezentată la dublu de prefixele omonime u/eu, de către Sorin Antohi în monumentala sa Utopica, și anume „locul care nu există/locul bun”. Într-un fel, se cade de acord că utopia este o lume construită pentru o idee de loc care nu există sau de loc al binelui imperturbabil. Simplificat, utopia este o lume care nu există și lumea aceea este a binelui imper- turbabil. Evident, un observator atent a sesizat imediat defectele simplificării definiţiei. Dar, de dragul coerenţei și nu al coe- ziunii discursului, să se păstreze toate de mai sus în minte, pentru că zisul observator atent găseşte sursa noului prin simplificare, mai ales în categoria antagonistă utopiei, distopia. Aplicat de două ori, acest fals brici al lui Ockham îl îndreptăţește pe același Sorin Antohi ca, sprijinit pe Herbert Marcuse, să declare: „nu există ruptură între utopie și anti- utopie” (2). Și continuă Sorin Antohi argumentarea: „Distopia ar putea fi considerată fără a greși o expresie a maturizării genului, (...) pe când utopia promite, distopia radiografiază”. (3) Autorii români de SF dau o cazuistică bogată introducerii. Să se amintească doar culegerea Alte Românii, publicată de almanahul „Anticipaţia”, la iniţiativa lui Voicu Bugariu și Alexandru Mironov. Probabil nicăieri mai flagrantă, aici avem diferenţa clară între prefaţa utopică și conţinutul distopic, între intenţia ordonată, festivă, și rezultatul mizerabilist și sumbru. Se poate spune că antologatorii au căzut într-o capcană, ceea ce a dus la un mic scandal în epocă. La mai mult de un deceniu de la consumarea faptului, observatorul atent ar putea spune că niciunul dintre cei implicaţi în zisa întreprindere nu poartă o vină mai mare decât lipsa de comunicare extraliterară, deoarece capcanele distopiei, și asta este teza de susţinut, sunt externe voinţei literare de moment, fiind inerente genului însuși. Cu alte cuvinte, nu se putea scrie decât ceea ce s-a scris, dacă efectul artistic a fost primul urmărit. Se sprijină afirmaţia pe o cazuistică anterioară culegerii Alte Românii: însuși Planetarium-ul de la început, Domenii interzise de Leonard Oprea, Aporisticon-ul lui Mihail Grămescu. Apă- rute în ordine inversă temporală în ultimul deceniu al dictaturii ceaușiste, cărţile luate ca argumente prezintă fiecare cel puţin câte un tip personalizat de capcană distopică, suficient de subtilă pentru a scăpa cenzurii comuniste. În Aporisticon, Mihail Grămescu încearcă și reușește să depă- șească influenţele sale evidente (Borges, Galeano, Calvino) creându-și propria tipologie de lumi și, implicit, propriile dis- topii. Singurul lucru comun distopiilor grămesciene este că toate par, la primele zeci de rânduri cel puţin, a fi utopii. Lemurioţii pare să prezinte locul îndestulării, liniștii, fericirii primare a speciei umane, până când sfârșitul lumii vine tocmai de la mame, roboţi în fapt, cele/cei însărcinaţi cu menţinerea stării de fericire ad infinitum. Să numim capcana în care au căzut Lemurioţii distopie prin control inversat. În Interviul acordat de Gene- ralissimul Erberthus Ablo Junche în exclusivitate ziarului nostru, ceea ce se inversează este valorizarea unui concept central în construcţia lumii ficţionale, victoria. Gloria care urmează victo- riei și dreptul de a organiza lumea de după aceasta poartă semnul schimbat, fiindcă existenţa Seniorilor Înfrângerii, abia acum revelată, arată că războiul și finalitatea lui este altceva decât se așteaptă și decât i se spune marii majorităţi a omenirii. Într-un fel, Generalissimul ne introduce într-o distopie de limbaj, cu un model în orice text al Ministerului Adevărului din 1984 al lui Orwell. În fine, Paradygmatykopolys, cu începutul „Există un oraș al tuturor orașelor (n.m. – Calvino, dar și Săsărman). Un oraș din care s-au împrumutat celelalte prototipuri (n.m. – iar o inversi- une, de intertext, acum). Un oraș incipit al entropiei”, dă capcana distopiei totale. Aici, într-o minunat redată, fără autoironie, beţie de cuvinte, spaţiul, timpul, persoana, massa, modelul, arhitec- tura, valoarea, gândul etc. sunt cuvinte care construiesc propriile lor negaţii, nu, mai bine-zis, construiesc propria lor dispariţie, într-un discurs la persoana întâi care se vizitează pe sine. Nimic nu mai există, nu mai poate exista după Paradygmatykopolys. Mai puţin ambiţios, urmărind particularul și personalizarea, Leonard Oprea nu lasă cititorului său scăpare din capcanele Nava & Soarele Capcanele Distopiei CĂTĂLIN BADEA-GHERACOSTEA
description
ok
Transcript of Capcanele distopiei
-
n Cteva propoziii despre SF, textul lui teoretic de la sfr-
itul volumului de debut Planetarium, reluat i n ediia defi-
nitiv, Omohom Ficiuni speculative, Cristian Tudor Popescu
risca afirmaia Literatura general pune n eviden idei despre
lume, SF-ul construiete lumi pentru idei (1). Aici adugm
definiia utopiei, prezentat la dublu de prefixele omonime
u/eu, de ctre Sorin Antohi n monumentala sa Utopica, i
anume locul care nu exist/locul bun. ntr-un fel, se cade de
acord c utopia este o lume construit pentru o idee de loc care
nu exist sau de loc al binelui imperturbabil. Simplificat, utopia
este o lume care nu exist i lumea aceea este a binelui imper-
turbabil.
Evident, un observator atent a sesizat imediat defectele
simplificrii definiiei. Dar, de dragul coerenei i nu al coe-
ziunii discursului, s se pstreze toate de mai sus n minte,
pentru c zisul observator atent gsete sursa noului prin
simplificare, mai ales n categoria antagonist utopiei, distopia.
Aplicat de dou ori, acest fals brici al lui Ockham l
ndreptete pe acelai Sorin Antohi ca, sprijinit pe Herbert
Marcuse, s declare: nu exist ruptur ntre utopie i anti-
utopie (2). i continu Sorin Antohi argumentarea: Distopia
ar putea fi considerat fr a grei o expresie a maturizrii
genului, (...) pe cnd utopia promite, distopia radiografiaz. (3)
Autorii romni de SF dau o cazuistic bogat introducerii.
S se aminteasc doar culegerea Alte Romnii, publicat de
almanahul Anticipaia, la iniiativa lui Voicu Bugariu i
Alexandru Mironov. Probabil nicieri mai flagrant, aici avem
diferena clar ntre prefaa utopic i coninutul distopic, ntre
intenia ordonat, festiv, i rezultatul mizerabilist i sumbru.
Se poate spune c antologatorii au czut ntr-o capcan, ceea ce
a dus la un mic scandal n epoc. La mai mult de un deceniu de
la consumarea faptului, observatorul atent ar putea spune c
niciunul dintre cei implicai n zisa ntreprindere nu poart o
vin mai mare dect lipsa de comunicare extraliterar, deoarece
capcanele distopiei, i asta este teza de susinut, sunt externe
voinei literare de moment, fiind inerente genului nsui. Cu
alte cuvinte, nu se putea scrie dect ceea ce s-a scris, dac efectul
artistic a fost primul urmrit.
Se sprijin afirmaia pe o cazuistic anterioar culegerii Alte
Romnii: nsui Planetarium-ul de la nceput, Domenii interzise
de Leonard Oprea, Aporisticon-ul lui Mihail Grmescu. Ap-
rute n ordine invers temporal n ultimul deceniu al dictaturii
ceauiste, crile luate ca argumente prezint fiecare cel puin
cte un tip personalizat de capcan distopic, suficient de
subtil pentru a scpa cenzurii comuniste.
n Aporisticon, Mihail Grmescu ncearc i reuete s dep-
easc influenele sale evidente (Borges, Galeano, Calvino)
crendu-i propria tipologie de lumi i, implicit, propriile dis-
topii. Singurul lucru comun distopiilor grmesciene este c toate
par, la primele zeci de rnduri cel puin, a fi utopii. Lemurioii
pare s prezinte locul ndestulrii, linitii, fericirii primare a
speciei umane, pn cnd sfritul lumii vine tocmai de la mame,
roboi n fapt, cele/cei nsrcinai cu meninerea strii de fericire
ad infinitum. S numim capcana n care au czut Lemurioii
distopie prin control inversat. n Interviul acordat de Gene-
ralissimul Erberthus Ablo Junche n exclusivitate ziarului nostru,
ceea ce se inverseaz este valorizarea unui concept central n
construcia lumii ficionale, victoria. Gloria care urmeaz victo-
riei i dreptul de a organiza lumea de dup aceasta poart semnul
schimbat, fiindc existena Seniorilor nfrngerii, abia acum
revelat, arat c rzboiul i finalitatea lui este altceva dect se
ateapt i dect i se spune marii majoriti a omenirii. ntr-un
fel, Generalissimul ne introduce ntr-o distopie de limbaj, cu un
model n orice text al Ministerului Adevrului din 1984 al lui
Orwell. n fine, Paradygmatykopolys, cu nceputul Exist un ora
al tuturor oraelor (n.m. Calvino, dar i Ssrman). Un ora din
care s-au mprumutat celelalte prototipuri (n.m. iar o inversi-
une, de intertext, acum). Un ora incipit al entropiei, d capcana
distopiei totale. Aici, ntr-o minunat redat, fr autoironie,
beie de cuvinte, spaiul, timpul, persoana, massa, modelul, arhitec-
tura, valoarea, gndul etc. sunt cuvinte care construiesc propriile
lor negaii, nu, mai bine-zis, construiesc propria lor dispariie,
ntr-un discurs la persoana nti care se viziteaz pe sine. Nimic
nu mai exist, nu mai poate exista dup Paradygmatykopolys.
Mai puin ambiios, urmrind particularul i personalizarea,
Leonard Oprea nu las cititorului su scpare din capcanele
distopice clasice. Distopia paralel este alegerea unei lumi dintre
cele dou care i se ofer tririi personajului principal n Flash
Back: Izgonirea din rai rai; aici se arunc personaj i cititor n
capcana imposibilitii alegerii, imposibilitate dat tocmai de
construcia utopic, massificat, acionnd mpotriva indivi-
dului i a liberului su arbitru. Mai departe, premiata nuvel
Colonia este probabil cea mai ordonat distopie prin control,
nfind o anchet n urma unei cercetri militare ntreprinse
ca urmare a unei manipulri cu arme psihotronice scpate de
sub control. Tot un sfrit de lume, cu supravieuitor, ca i n
Lemurioii, dar controlul la Leonard Oprea este foarte clar
direcionat. S se observe c, naratologic, sfritul lumii la
Grmescu este o decizie non-uman luat n cunotin de
cauz (de unde controlul inversat), pe cnd la Oprea este o
defeciune non-uman (a inductabisalului) care afecteaz cu-
notinele umane. Probabil pe nedrept uitata Domenii interzise l
las pe Leonard Oprea s scape de capcanele distopice printr-o
structur de actani, o structur ideologic i de lume clasic,
liniar. Textul este, ns, calofil scris, ntr-att de importante
sunt tablourile interne, aflate ntr-un unic continuum incon-
tient-subcontient, prin care mutantul Dranoel i explic
lumea exterioar, nct putem numi Domeniile interzise ca fiind
distopie psihic, o dispsihie n contrapartid cu eupsihiile dragi
lui Sorin Antohi. Altfel dect Mihail Grmescu, i Leonard
Oprea i poate prbui cititorul cu toate lumile sale interioare.
Dei am nceput acest scurt catalog distopic cu un citat din
el, Cristian Tudor Popescu rmne ultima referin a ce a
precedat Alte Romnii, prin uurina cu care pune capcane
cititorului su. Omohom, Flash-Back: poveste modular, dar mai
ales, Phalanx i Mutu' prostu', cinele nostru, sunt scrise direct,
dintr-o perspectiv indiferent unghiului de vedere, discursul
fiind posibil la toate persoanele gramaticale, ns de o claritate
pn la exces. Ceea ce confirm definiia retoricii
antiutopice, dup Sorin Antohi: [Utopia] uzeaz
de retorica profeiei, a doua se mulumete cu cea a
reportajului. Distopiile lui Cristian Tudor Popescu
sunt att de cinematografic clare, nct, la civa ani
dup Alte Romnii, autorul public Timp mort, o
nuvel la sfritul unui volum de editoriale (sic!),
care este o ucronie pe ideea ce-ar fi fost dac
Decembrie 1989 nu ar fi dus la nlturarea lui
Ceauescu. Text foarte puin cunoscut, un contra-
punct splendid pentru niruirea de texte jurnalistice
fr importan astzi, Timp mort ncheie lista
distopiilor noastre cu ucronia neagr. Timpul este
un alt spaiu, ca s l parafrazm pe regretatul Ion
Hobana, i ce s-a ntmplat putea s fie oricnd mai
ru, fr cea mai mic ironie.
n concluzie, cum se nva la coal, semnatarul
acestor rnduri nu se mir cnd i amintete inadec-
varea ntre comanda editorial i rezultatul literar
din Alte Romnii. Chiar dac nu scriitorii dai ca
exemplu de puitori de capcane sunt cei prezeni n
numrul special al Anticipaiei, ei sunt cei care
i-au precedat i/sau influenat pe toi cei prezeni
acolo, indiferent de generaia biologic sau literar.
De ce dintre ei lipsete Lucian Merica, autorul
capodoperei Deratizare, este o idee pentru un alt
text, probabil o alt capcan.
Nava & Soarele Nava & Soarele
Capcanele Distopiei
Singur
CTLIN BADEA-GHERACOSTEA
-
n Cteva propoziii despre SF, textul lui teoretic de la sfr-
itul volumului de debut Planetarium, reluat i n ediia defi-
nitiv, Omohom Ficiuni speculative, Cristian Tudor Popescu
risca afirmaia Literatura general pune n eviden idei despre
lume, SF-ul construiete lumi pentru idei (1). Aici adugm
definiia utopiei, prezentat la dublu de prefixele omonime
u/eu, de ctre Sorin Antohi n monumentala sa Utopica, i
anume locul care nu exist/locul bun. ntr-un fel, se cade de
acord c utopia este o lume construit pentru o idee de loc care
nu exist sau de loc al binelui imperturbabil. Simplificat, utopia
este o lume care nu exist i lumea aceea este a binelui imper-
turbabil.
Evident, un observator atent a sesizat imediat defectele
simplificrii definiiei. Dar, de dragul coerenei i nu al coe-
ziunii discursului, s se pstreze toate de mai sus n minte,
pentru c zisul observator atent gsete sursa noului prin
simplificare, mai ales n categoria antagonist utopiei, distopia.
Aplicat de dou ori, acest fals brici al lui Ockham l
ndreptete pe acelai Sorin Antohi ca, sprijinit pe Herbert
Marcuse, s declare: nu exist ruptur ntre utopie i anti-
utopie (2). i continu Sorin Antohi argumentarea: Distopia
ar putea fi considerat fr a grei o expresie a maturizrii
genului, (...) pe cnd utopia promite, distopia radiografiaz. (3)
Autorii romni de SF dau o cazuistic bogat introducerii.
S se aminteasc doar culegerea Alte Romnii, publicat de
almanahul Anticipaia, la iniiativa lui Voicu Bugariu i
Alexandru Mironov. Probabil nicieri mai flagrant, aici avem
diferena clar ntre prefaa utopic i coninutul distopic, ntre
intenia ordonat, festiv, i rezultatul mizerabilist i sumbru.
Se poate spune c antologatorii au czut ntr-o capcan, ceea ce
a dus la un mic scandal n epoc. La mai mult de un deceniu de
la consumarea faptului, observatorul atent ar putea spune c
niciunul dintre cei implicai n zisa ntreprindere nu poart o
vin mai mare dect lipsa de comunicare extraliterar, deoarece
capcanele distopiei, i asta este teza de susinut, sunt externe
voinei literare de moment, fiind inerente genului nsui. Cu
alte cuvinte, nu se putea scrie dect ceea ce s-a scris, dac efectul
artistic a fost primul urmrit.
Se sprijin afirmaia pe o cazuistic anterioar culegerii Alte
Romnii: nsui Planetarium-ul de la nceput, Domenii interzise
de Leonard Oprea, Aporisticon-ul lui Mihail Grmescu. Ap-
rute n ordine invers temporal n ultimul deceniu al dictaturii
ceauiste, crile luate ca argumente prezint fiecare cel puin
cte un tip personalizat de capcan distopic, suficient de
subtil pentru a scpa cenzurii comuniste.
n Aporisticon, Mihail Grmescu ncearc i reuete s dep-
easc influenele sale evidente (Borges, Galeano, Calvino)
crendu-i propria tipologie de lumi i, implicit, propriile dis-
topii. Singurul lucru comun distopiilor grmesciene este c toate
par, la primele zeci de rnduri cel puin, a fi utopii. Lemurioii
pare s prezinte locul ndestulrii, linitii, fericirii primare a
speciei umane, pn cnd sfritul lumii vine tocmai de la mame,
roboi n fapt, cele/cei nsrcinai cu meninerea strii de fericire
ad infinitum. S numim capcana n care au czut Lemurioii
distopie prin control inversat. n Interviul acordat de Gene-
ralissimul Erberthus Ablo Junche n exclusivitate ziarului nostru,
ceea ce se inverseaz este valorizarea unui concept central n
construcia lumii ficionale, victoria. Gloria care urmeaz victo-
riei i dreptul de a organiza lumea de dup aceasta poart semnul
schimbat, fiindc existena Seniorilor nfrngerii, abia acum
revelat, arat c rzboiul i finalitatea lui este altceva dect se
ateapt i dect i se spune marii majoriti a omenirii. ntr-un
fel, Generalissimul ne introduce ntr-o distopie de limbaj, cu un
model n orice text al Ministerului Adevrului din 1984 al lui
Orwell. n fine, Paradygmatykopolys, cu nceputul Exist un ora
al tuturor oraelor (n.m. Calvino, dar i Ssrman). Un ora din
care s-au mprumutat celelalte prototipuri (n.m. iar o inversi-
une, de intertext, acum). Un ora incipit al entropiei, d capcana
distopiei totale. Aici, ntr-o minunat redat, fr autoironie,
beie de cuvinte, spaiul, timpul, persoana, massa, modelul, arhitec-
tura, valoarea, gndul etc. sunt cuvinte care construiesc propriile
lor negaii, nu, mai bine-zis, construiesc propria lor dispariie,
ntr-un discurs la persoana nti care se viziteaz pe sine. Nimic
nu mai exist, nu mai poate exista dup Paradygmatykopolys.
Mai puin ambiios, urmrind particularul i personalizarea,
Leonard Oprea nu las cititorului su scpare din capcanele
distopice clasice. Distopia paralel este alegerea unei lumi dintre
cele dou care i se ofer tririi personajului principal n Flash
Back: Izgonirea din rai rai; aici se arunc personaj i cititor n
capcana imposibilitii alegerii, imposibilitate dat tocmai de
construcia utopic, massificat, acionnd mpotriva indivi-
dului i a liberului su arbitru. Mai departe, premiata nuvel
Colonia este probabil cea mai ordonat distopie prin control,
nfind o anchet n urma unei cercetri militare ntreprinse
ca urmare a unei manipulri cu arme psihotronice scpate de
sub control. Tot un sfrit de lume, cu supravieuitor, ca i n
Lemurioii, dar controlul la Leonard Oprea este foarte clar
direcionat. S se observe c, naratologic, sfritul lumii la
Grmescu este o decizie non-uman luat n cunotin de
cauz (de unde controlul inversat), pe cnd la Oprea este o
defeciune non-uman (a inductabisalului) care afecteaz cu-
notinele umane. Probabil pe nedrept uitata Domenii interzise l
las pe Leonard Oprea s scape de capcanele distopice printr-o
structur de actani, o structur ideologic i de lume clasic,
liniar. Textul este, ns, calofil scris, ntr-att de importante
sunt tablourile interne, aflate ntr-un unic continuum incon-
tient-subcontient, prin care mutantul Dranoel i explic
lumea exterioar, nct putem numi Domeniile interzise ca fiind
distopie psihic, o dispsihie n contrapartid cu eupsihiile dragi
lui Sorin Antohi. Altfel dect Mihail Grmescu, i Leonard
Oprea i poate prbui cititorul cu toate lumile sale interioare.
Dei am nceput acest scurt catalog distopic cu un citat din
el, Cristian Tudor Popescu rmne ultima referin a ce a
precedat Alte Romnii, prin uurina cu care pune capcane
cititorului su. Omohom, Flash-Back: poveste modular, dar mai
ales, Phalanx i Mutu' prostu', cinele nostru, sunt scrise direct,
dintr-o perspectiv indiferent unghiului de vedere, discursul
fiind posibil la toate persoanele gramaticale, ns de o claritate
pn la exces. Ceea ce confirm definiia retoricii
antiutopice, dup Sorin Antohi: [Utopia] uzeaz
de retorica profeiei, a doua se mulumete cu cea a
reportajului. Distopiile lui Cristian Tudor Popescu
sunt att de cinematografic clare, nct, la civa ani
dup Alte Romnii, autorul public Timp mort, o
nuvel la sfritul unui volum de editoriale (sic!),
care este o ucronie pe ideea ce-ar fi fost dac
Decembrie 1989 nu ar fi dus la nlturarea lui
Ceauescu. Text foarte puin cunoscut, un contra-
punct splendid pentru niruirea de texte jurnalistice
fr importan astzi, Timp mort ncheie lista
distopiilor noastre cu ucronia neagr. Timpul este
un alt spaiu, ca s l parafrazm pe regretatul Ion
Hobana, i ce s-a ntmplat putea s fie oricnd mai
ru, fr cea mai mic ironie.
n concluzie, cum se nva la coal, semnatarul
acestor rnduri nu se mir cnd i amintete inadec-
varea ntre comanda editorial i rezultatul literar
din Alte Romnii. Chiar dac nu scriitorii dai ca
exemplu de puitori de capcane sunt cei prezeni n
numrul special al Anticipaiei, ei sunt cei care
i-au precedat i/sau influenat pe toi cei prezeni
acolo, indiferent de generaia biologic sau literar.
De ce dintre ei lipsete Lucian Merica, autorul
capodoperei Deratizare, este o idee pentru un alt
text, probabil o alt capcan.
Nava & Soarele Nava & Soarele
Capcanele Distopiei
Singur
CTLIN BADEA-GHERACOSTEA
