CAP. XIV S P O R T, TURISM Deşi ne lipsesc izvoarele scrise, în legătură cu desfăşurarea unor activităţi sportive în fosta comună Igriş, cu siguranţă că asemenea activităţi au început să apară odată cu înfiinţarea şcolii confesionale în anul 1776. Unul din motive îl putea constitui proverbul latin „mens sana in corpore sano”, care cu siguranţă era cunoscut de către educatorii din acele timpuri.Cum „minte sănătoasă în corp sănătos” nu poate fi concepută fără mişcare, desigur că primele activităţi sportive au fost exerciţiile de gimnastică, care se desfăşurau în cadrul orelor de şcoală, alergările pe anumite distanţe, iar în cursul iernii coborârea cu săniuţa de pe digul care mărgineşte satul, sau alergarea pe luciul gheţii. Mai erau şi alte jocuri, care s-au mai păstrat până în a doua jumătate a secolului XX, între care amintesc: Truşca, joc asemănător cu oina, care se juca mai ales primăvara, în postul mare. Se formau două echipe, având fiecare 4-5 membri, una fiind în „casă”, iar cealaltă „afară din casă”. Cei din „casă” loveau o minge cu un diametru de 6-7 centimetri, făcută de regulă din fir de lână, adunat pe un ghem de cârpe în aşa fel ca să aibă o formă cât mai aproape de sferă. Mingea era lovită cu o bucate de lemn, lung de un metru. Între cele două echipe era o distanţă de maxim 50 metri. Cel care lovea mingea cu lemnul , fugea în timp ce mingea zbura în aer, încercând să ajungă la locul stabilit. Dacă cei de „afară” reuşeau să prindă mingea din zbor, sau căzută, şi să-l nimerească pe cel ce fugea, treceau în „casă”. Cacica. Pentru desfăşurarea acestui joc erau necesare o paletă din lemn cu lungimea de cca 20 cm., lăţimea de 15 cm. şi grosimea de 1-1,5 cm., având un mâner, precum şi o bucată de lemn de formă ci-lindrică, avînd grosimea de 1,5 cm. şi lungimea de 12 cm., ascuţit la ambele capete. Lemnul ascuţit se aşeza pe pământ, pe un loc orizontal, după care era izbit, la unul din capetele ascuţite. Datorită loviturii bucata de lemn sălta în aer, iar jucătorul căuta să o aşeze pe paletă, după care o sălta cu paleta în timp ce se deplasa. Devenea câştigător cel care putea să se deplaseze o distanţă cât mai mare fără să-i cadă lemnul ascuţit de pe paletă. Şotronul, joc cunoscut şi în prezent, chiar şi de către copiii de la oraş. La Igriş acest joc purta numele „În gradu”, iar copiii spuneau : hai să ne jucăm „De-a-n gradu”. Arcul şi săgeata. Pentru construirea arcului se folosea o ramură de copac, de circa un metru lungi-me, care se tăia de cele mai multe ori din copacul care făcea păstăile numite „rugăci”, lemnul acestuia având cea mai mare putere de a întinde coarda arcului. Denumirea latină a acestui arbore este „Gleiditia Tria Cantos.” Legenda spune că din spinii acestui arbore a fost făcută coroana de spini pentru Iisus. Pentru coardă se folosea, fie sfoara pe care se înşira tutunul în vederea uscării, fie sfoara cu care se legau snopii de grâu atunci când grâul era tăiat cu maşina. Pentru săgeţi se foloseau bucăţi de trestie, cu o grosime între 0,7-1 cm. şi o lungime 40-50 cm., la care, prin două tăieturi de cuţit, se ascuţea fiecare capăt. Unul din capete era înfipt într-o bucată de lemn de soc, lungă de 6-7 cm., care era ascuţită la capătul liber, la fel ca şi trestia. Întrecerea se rezuma la trimiterea săgeţii la o distanţă cât mai mare. O altă modalitate de folosire a arcului şi săgeţilor era aceea de a trimite săgeata într-o ţintă fixă. În acest caz , socul din capătul săgeţii era înlocuit cu un cui, al cărui cap cu floare era introdus în săgeată, iar peste el se topea ceară roşie , pentru a-l fixa, iar celălalt capăt era bine ascuţit. Ţinta fixă era ca şi cele folosite la tirul cu arma. Câştigătorul întrecerii era arcaşul care realiza cel mai bun punctaj. Praştia. Pentru confecţionarea unei praştii se folosea o bucată de băţ, lungă de 10-12 cm, având o grosime de 1,5 cm.; o bucată de piele de formă ovală, cu lungimea de 8 cm. şi lăţimea de 4 cm. şi o bu-cată de cauciuc cu o bună elasticitate, cu o lăţime de 1 cm. şi 25 cm. lungime, care se decupa de regulă dintr-o cameră de bicicletă scoasă din uz. Cu ajutorul unei sfori rezistente se lega un capăt al cauciucului de băţ, iar celălalt capăt se lega de bucata de piele, prin două fire, astfel că un fir se lega de o parte a bucăţii din piele, iar celălalt fir de cealaltă parte. Praştia era încărcată cu câte o bucată de pietriş de râu, cu diametrul cuprins între 0,7-1,2 cm. Băţul se ţinea în mâna dreaptă, iar în mâna stângă se ţinea bucata de piele, în care se afla încărcătura, se întindea apoi elasticul la maximum, apoi se elibera încărcătura, făcând ca pietricica să-şi ia zborul. Joaca cu praştia ducea uneori la incidente neplăcute, rănirea unor colegi de joacă, sau spargerea, cu sau fără voie, a unor geamuri.

Acestea au fost câteva din jocurile copilăriei care aveau o oarecare legătură cu sportul, prin faptul că necesitau atât mişcare, cât şi îndemînare. Desigur că unul din cele mai îndrăgite jocuri era fotbalul, despre care voi scrie în partea a doua a acestui capitol. Voi mai aminti aici despre faptul că în perioada când eu am fost elev al şcolii primare din Igriş (1947 – 1954), au fost făcute în curtea şcolii următoarele amenajări pentru practicarea sportului: A fost aşezată o grindă de lemn, prevăzută cu două cârlige, între cei doi duzi, aflaţi în faţa corido-rului laturii de vest a clădirii şcolii, de care erau atârnate două frînghii pentru căţărare. În partea stângă a curţii a fost montată, pe doi stâlpi, bara pentru ridicare prin forţa braţelor. În mijlocul curţii a fost amenajat un teren de volei, pe care s-au desfăşurat ani la rând, numeroase meciuri. Deşi curtea nu cuprindea şi un teren de fotbal, special amenajat, totuşi acest joc se desfăşura în majoritatea pauzelor, dar şi în timpul liber. Din iniţiativa prof. Liubomir Marcovici, cu ajutorul elevilor de liceu, cât şi cu cei din clasele primare mai mari, în anii 1948-1950, au fost amenajate în lunca Mureşului, la circa 300 m. în dreapta drumului ce duce la „cumpă” (podul plutitor), câteva alei şi un teren de volei. Un alt sport îndrăgit de igrişeni a fost jocul de popice. Acest joc se desfăşura la două din „birturile” din anii 1940-1960 : La Luca Pecican, (nr.275) şi la Efta Stanchi (nr.614). Terenul pentru jocul cu popice, sau „cuglăria”, cum îi spuneau igrişeni (de la cuvântul german Kugel = bilă), avea o amenajare minimă, adică o scândură, trasă la rindea, în lungime de 4-5 metri, iar în continuare terenul era nivelat manual cât mai perfect posibil. Ridicarea popicelor se făcea manual, ele fiind aşezate pe un cadru de lemn, perfect orizontal. Recuperarea bilelor se făcea tot manual, dar la terenul aflat în curtea de la nr. 675, în spatele cabinei, sub care se aşezau popicele, s-a realizat un perete curb, care ajuta ca bila să urce pe acea curbură şi să cadă pe un plan înclinat, revenind astfel la locul de lansare. Pentru o scurtă peri-oadă de timp, a fost amenajat un teren pentru popicărie şi în vecinătatea terenului de fotbal. În timpul vacanţelor de vară, tinerii liceeni şi studenţi mai practicau şi tenisul de masă, iar locul de desfăşurare era sala mare a Căminului cultural. Acest joc a mai fost practicat şi de către elevii mai mari din clasele primare. Voi prezenta în continuare pe câţiva dintre igrişenii care au făcut sport de performanţă: Ioan David s-a născut în Igriş în data de 07.03.1930. Urmează cursurile şcolii primare din Igriş pe care le încheie în anul 1944. Pleacă apoi la Timişoara, unde este admis la Şcoala de Arte şi Meserii de pe lângă Atelierele C.F.R. Timişoara. În timpul cât a fost elev, participă la unele concursuri de alergări. Cu ocazia unui astfel de concurs este remarcat de către Ioan Pascu, antrenorul secţiei de atletism al Clu-bului sportiv C.F.R., care îi propune să practice atletismul în cadrul acestui club. El acceptă, iar în ziua următoare se prezintă la club, unde antrenorul îi dă câteva sfaturi, după care primeşte echipamentul ne-cesar pentru antrenament. Acestea se întâmplau în anul 1947. După un an de antrenamente, participă la un concurs naţional, finala de cros pe teren variat, care s-a desfăşurat pe stadionul Băneasa din Bucu-reşti, unde echipa de juniori a Clubului sportiv C.F.R. Timişoara a câştigat titlul de campioană a ţării. După terminarea şcolii se angajează ca strungar, la C.F.R., lucrând în trei schimburi. În anul 1949 este trimis la Şcoala de impiegaţi de mişcare la Bucureşti, dar nu va profesa această meserie, deoarece servi-ciul în ture (12 ore serviciu şi 24 ore liber) nu i-ar mai fi permis să facă sport de performanţă. În timpul şcolarizării din Bucureşti, a activat în cadrul Clubului Rapid. În anul 1950 este încorporat în armată, la Clubul Sportiv Armata „ZENIT” Bucureşti, club satelit al C.C.A.(Casa Centrală a Armatei). După ter-minarea stagiului militar revine la Timişoara, se reangajează ca strungar, muncind 8 ore pe zi. În anul 1954 participă la Campionatele Naţionale de Atletism, pe „Stadionul Republicii”, din Bucureşti, şi se clasează pe locul trei, la 5000 m. plat. Deşi a realizat această frumoasă performanţă, nu a fost cooptat în selecţionata de atletism a ţării din cauza „originii sociale”. Abia în anul 1956 este cooptat într-o selecţionată feroviară, formată pe scheletul clubului Rapid Bucureşti, cu care merge în Bulgaria şi par-ticipă la proba de 1500 m., clasându-se pe locul trei. În anul 1957 este inclus din nou în selecţionata feroviară cu care participă la Campionatul feroviar european, care s-a desfăşurat în oraşul Kristianstad,

din Suedia. Aici participă la proba de 5000 m., dar ocupă numai locul 15, deoarece intră în concurs după un drum cu avionul şi o călătorie de o noapte cu trenul, soseşte la ora 8, iar concursul era la ora 11. În anul 1966 este ales într-o selecţionată de atletism a Banatului, care concurează cu o selecţionată din Banatul Jugoslav. Concursul are loc la Timişoara, pe stadionul „1Mai”, unde concurează la proba de 5000 m. şi se clasează pe locul I. În anul 1977 este ales din nou într-o selecţionată a Banatului, cu care se deplasează la Zrenjanin, în Jugoslavia, unde concurează la proba de 5000 m. şi se clasează pe locul II. Ca o recunoaştere a meritelor sale, este inclus în delegaţia României, care a participat la Olimpiada de la München, din anul 1970, unde a fost purtător al flacărei olimpice. Petru Micşa, născut în Igriş, la data de 21.11. 1940, urmează cursurile şcolii primare din Igriş, pe care le termină în anul 1954. Se înscrie în toamna anului 1954 la Şcoala profesională C.F.R. din Timişoara, pe care o absolveşte în anul 1957, iar la data de 3 august în acelaşi an, se angajează la Atelierele C.F.R. Timişoara, ca muncitor în Secţia montaj locomotive. În perioada cât a fost elev a stat în internatul şcolii şi se lua la trântă cu tineri sportivi, care erau deja înscrişi la secţia de lupte greco-romane. Astfel află despre el, renumitul antrenor Valentin Bati, care îi propune să se înscrie la secţia de lupte a Asociaţiei sportive C.F.R. Timişoara. Pe antrenorul Valentin Bati l-a avut şi ca maistru, şef de atelier. A continuat să lucreze în atelier, dar făcea în timpul liber şi pregătirea ca luptător de greco-romane. În anul 1960 se înscrie la Liceul nr.10, dar în acelaşi an obţine la Oradea primul titlu naţional la categoria 71 kg.. Tot în anul 1960 debutează în Divizia A, fiind legitimat la Asociaţia „Feroviarul” din Timişoara, secţia de lupte greco-romane. În anul 1962 ocupă locul IV pe ţară la categoria 67 kg. În concursul desfăşurat la Timişoara. Tot în anul 1962 face parte din selecţionata Timişorii în meciul cu selecţionata Japoniei, sub denumirea de selecţionata Tokio. În anul 1964 termină cursurile liceale şi îşi continuă activitatea sportivă. În timpul stagiului militar a activat în cadrul Asociaţiei sportive „Armata” din Cluj iar după terminarea stagiului revine în Timişoara la Asociaţia sportivă „U.M.T.” (Uzinele Me-canice Timişoara), unde activează atât ca luptător cât şi ca instructor de lupte greco-romane. Florică Gheţa, născut în Igriş, la data de 16.03.1955, urmează cursurile şcolii generale din Igriş, pe care le termină în anul 1970. Se înscrie în toamna anului 1970 la Şcoala profesională C.F.R. Timişoara, pe care o absolveşte în anul 1973. Se înscrie, în toamna anului 1973, la Liceul Agricol din Ciacova ,la cursurile fără frecvenţă, pe care le încheie în anul 1979, între timp satisfăcând şi stagiul militar. Activi-tatea sportivă, la lupte greco-romane o începe în anul 1970, ca junior la Clubul sportiv C.F.R., având ca antrenori pe Lazăr Şoica şi Toth Alexandru. Dovedeşte reale aptitudini pentru acest sport, astfel că obţine următoarele rezultate. Cluj, 1972, campion naţional la juniori, categoria 65 kg. Craiova, 1973 campion naţional la juniori, categoria 70 kg. Iaşi, 1973 toamna, campion naţional la juniori, categoria 70 kg. Braşov, 1974 campion naţional la juniori, categoria 70 kg. Tot în anul 1974 este prezent în lotul naţional de juniori şi participă la concursul internaţional de la Piteşti şi ocupă locul II. În toată perioada cât a activat în cadrul Clubului Sportiv C.F.R. Timişoara, echipa de lupte greco-romane a fost în Divizia A. Ca peste tot, în lume, şi la Igriş, cel mai îndrăgit joc a fost şi este şi în prezent, fotbalul. Despre începutul jocului de fotbal la Igriş nu avem date certe, dar înclin să cred că primele meciuri au putut avea loc după anul 1900, întrucât la Timişoara, primul meci demonstrativ de fotbal a avut loc în ziua de 25 iunie 1899, cu ocazia serbărilor şcolare de sfârşit de an ale Liceului Piarist. (1) În foto nr. 4 şi nr. 5 , avem pe trei dintre jucătorii de fotbal din Igriş, fotografiaţi cu ocazia disputării unui meci de fotbal între Igriş şi Periam, încheiat cu rezultatul de 2-2, iar pe verso-ul uneia din fotografii, elevul de liceu, Partenie Murar (17 ani) a notat: Suvenire din 29.VIII.1926, când am jucat fotbal cu Periamul, rezultat 2-2. Conform acestei adnotări putem să credem că primele meciuri au

avut loc cu puţin timp înainte de data notată pe această fotografie. Este posibil ca prima echipă de fotbal să fi avut în componenţă pe cei trei tineri din foto nr. 4 şi nr. 5 . Cea mai veche fotografie cu o echipă de fotbal a Igrişului o avem din anul 1934, foto nr. 6. Iată şi componenţii acestei echipe, de la dreapta spre stânga: învăţătorul Savu Ureche cu mingea în mână, Mihai Micşa, Irimie Bodrojan, Constantin (Gincu) Merce, Gavril Cionca, Irimie Muntean, Arcadie Murar, Vasile Marcoane, Petru Balint, Ghenadie Cionca, Teodor Mărcucean, Partenie Găleancu. În timpul verii, între anii 1926-1935, în echipa amintită mai sus jucau şi tinerii elevi, sau studenţi: Partenie Murar, Terenţiu Jiva şi Ilie Jebeleanu. În aceiaşi perioadă cu echipa amintită mai sus, a luat fiinţă şi echipa meseriaşilor având următoarea componenţă: Irimie Bodrojan (tâmplar), Petru Chichihezan (fierar), Mihai Cernescu (fierar), Iacob Kuhn(zis Pengu, frizer), Arcadie Crista (zis Vodă, frizer), Vasile Marcoane (mecanic), Simion Marcoane (mecanic), Petru Moaşă (mecanic), Petru Renich (tâmplar), Ioan Roşu (frizer), Anton Varga (tinichigiu). Din păcate, din perioada 1940-1950 nu am reuşit să găsesc fotografii cu echipa de fotbal a Igrişului, în schimb am reuşit să aflu componenţa unor echipe care au activat în acea vreme. Iată numele jucătorilor a trei echipe din perioada amintită: 1940-1945, Eftimie Crista, Vasile Jiva, Pavel Jiva, Arcadie Popovici, Remus Roşu Stoicănescu, Simeon Brindescu, Vasile Dăian junior, Irimie Muntean senior, Petru Balint,Teodor Mărcucean, Constantin (Gincu) Merce; 1945-1950, Ioan Moaşă (student), Mihai Sârbu (student), Partenie Murar (Nesu, student), Simeon Brindescu (student), Irimie Muntean junior, Florea Utfineanţu, Teodor Miu, Petru Minda, Florea Cernescu, Petru (Pecu) Ionescu, Petru Crista (Ofăru), Petru Suciu. Din perioada 1956-1960 s-au păstrat două fotografii. În foto nr.8 membrii echipei sunt următorii igrişeni: jos, de la stânga spre dreapta, Mihai Jebelean, Dimitrie Nicolescu, Mihai Nicolescu; în picioare de la stânga spre dreapta, Teodor Bujigan, Petru Prodan, necunoscut,Vasile Micşa (spectator), Ioan Micşa, Ioan Casapu (spectator), Ioan Prodan, Ioan Chepeţan, Ioan Galu (Gonţu), Florea Utfineanţu. În foto nr. 9 (vara anului 1957) echipa Igrişului s-a aflat în deplasare la Secusigiu, unde a obţinut rezultatul de 1-1. Membrii echipei sunt următorii: jos (culcat) portarul Dimitrie Nicolescu, iar de la stânga spre dreapta, Mihai Jebelean, Ioan Miu, Dan Munteanu, Ioan Popa; în picioare, de la stânga spre dreapta, Sandu Rusan, Petru Renich, Mihai Nicolescu, Petru Munteanu (fan al echipei), Ioan Galu (Gonţu), Constantin (Ginuţ) Brindescu, Partenie (Puiu) Găleancu. În perioada 1960-1970, Igrişul a avut o echipă de fotbal în care, pe lângă jucătorii rămaşi în localitate, mai activau, mai ales în vacanţe, studenţi şi elevi din clasele superioare de liceu. Iată componenţa unei echipe din perioada amintită: Efta Puiu şi Ioniţă Micşa portari, Partenie (Puiu) Găleancu fundaş, Dan Munteanu stoper, Florea Graure fundaş, Ioan Luca şi Mihai Jebelean halfi, Ioan (Nică) Jebelean extremă drepta, Petrache Prodan inter dreapta, Ioan I. Munteanu centru atacant, Ilie Brindescu inter stânga, Ioan Miu extremă stângă. Cu această formulă de echipă Igrişul a fost un adversar incomod pentru echipele din comunele vecine. În perioada amintită au mai jucat în această echipă şi următorii: Isaia Miu half stânga, Ioan Galu (Gonţu) inter, Renich Petru stoper, Tia Roşu extremă, Florea Vânăţescu, Gheorghe Roşu şi Dimitrie Nicolescu portar, precum şi tânărul Gavril Bodrojan, care în 1967 ajunge titular la echipa Politehnica Timişoara aflată în divizia B. În perioada 1980 – 1990, echipa Igrişului a avut următorul lot de jucători: Florea Boe, Nicolae Boe, Ioan Brindescu, Petru Brindescu, Traian Brindescu (Băcşăniţa), Ioan Jebelean (Proţac), Floria Micşa (a lui Isaia), Ioan Orghidan, Nicolae Orghidan, Constantin Molcuţ, Ioan Molcuţ, Mihai Nicolescu, Florea (Ică) Radu, Mircea Radu, Florea (Ică) Roşu, Ioan (Nelu) Roşu, Ioan Stoicănescu, Petru Utfineanţu. În perioada 1977 – 1991 echipa de fotbal a Igrişului a fost ajutată financiar de fosta C. A. P. În anul 1982 echipa promovează în campionatul judeţean. Cu această ocazie se realizează îngrădirea terenului de fotbal, cu sprijinul S.M.A. (Staţiunea de Maşini Agricole), respectiv a conducătorului acestei unităţi, Cuzman Micşa. În anul 2000 şi 2001 echipa a fost sponsorizată de ing. Nicolae Boe, managerul „NEFERPROD” din Timişoara, care finanţează şi refacerea gardului şi a vestiarelor de la terenul de fotbal. În toată perioada dinainte de revoluţie, cât şi după, dr. Constantin Radosav a fost alături de echipă, atât ca medic cât şi ca mare iubitor al acestui sport. Între 1997 – 1999 şi 2002 – 2004 echipa de fotbal „Mureşul” din Igriş a fost sponsorizată de către fraţii Ioan şi Constantin Molcuţ. Turul din toamna anului 2004 s-a mai jucat

la Igriş, apoi echipa Igrişului a fuzionat cu „Voinţa” Lovrin. În perioada 2004 – 2007, echipa de fotbal a Igrişului a activat în Campionatul judeţean, fiind susţinută de Primăra Sânpetru Mare, şi de către igrişenii Ică Roşu şi Nelu Orghidan. Voi prezenta în continuare igrişenii care au jucat fotbal în echipe din diviziile B şi A. Eremia Munteanu junior (sau „Irimie al mic”, după cum era cunoscut de igrişeni) s-a născut în Igriş în 09.06.1930 şi a urmat cursurile şcolii primare din Igriş. Urmează apoi în Timişoara, cursurile Liceului „Constantin Diaconovici Loga”. Primele noţiuni despre jocul de fotbal le desluşeşte la Igriş, unde şi tatăl său a jucat fotbal în prima echipă de fotbal înfiinţată în Igriş. Joacă apoi în echipa liceului şi este remarcat pentru calităţile sale tehnice, fiind cooptat în „Echipa liceelor din Timişoara”, după care este cooptat în „Echipa de tineret a Timişoarei”. În anii 1947 – 1948 joacă în echipa „Electrica” Timişoara, aflată în Divizia B, ca half, iar în campionatul 1948 – 1949 îl găsim în lotul Politehnicii Timişoara aflată în Divizia A, unde antrenorul V. Carte a pornit la drum cu următorul lot: Franciscovici, Corbuş, Păcurariu, Mioc, Popescu, Mazăre, Andreescu, Iovan, Andrei Rădulescu, Dee, Chioreanu, Nicolaevici, Morja, Meghie, Eremia Munteanu, Soporeanu, Flambach, V. Dumitrescu şi I. Bucurescu. Era printre cei mai tineri componenţi ai acestui lot, aşa că nu joacă în echipa titulară, în care au fost cooptaţi jucătorii cu mai multă experienţă. În perioada 1949 – 1953 activează la echipa „Dinamo” Braşov din Divizia B şi A. După anul 1953 se transferă la echipa „Dinamo” Bacău, Div. B., iar apoi se transferă la „Farul” Constanţa, unde îşi şi încheie activitatea fotbalistică. Ilie Brindescu s-a născut în Igriş, în 11.06. 1935 şi a urmat cursurile şcolii primare din Igriş. După absolvirea celor şapte clase, în toamna anului 1950 merge la Timişoara, unde se înscrie la Şcoala medie de Energie Electrică. Împreună cu mai mulţi tineri iubitori ai fotbalului, merg la echipa „Progresul”, fostă „Electrica”, aflată în divizia C, care an de an bătea la poarta diviziei B, unde sunt primiţi în lotul juniorilor. Primul meci ca junior, l-a jucat în anul 1951 împotriva juniorilor Politehnicii Timişoara. Ilie Brindescu juca pe postul de fundaş stânga, iar Remus Lazăr era extrema dreaptă a lui „Poli”. Antrenorul Becker i-a spus: Dacă reuşeşti să-l anihilezi pe Remus Lazăr, încât să nu poată face centrări de pe extremă, vei fi titularizat pe postul de fundaş stânga. A luptat din toate puterile ca să realizeze ce i-a cerut antrenorul şi a reuşit. În toamna acelui an Ilie a fost promovat în selecţionata oraşului Timişoara, jucând alături de fotbalişti consacraţi ca: Remus Lazăr, Diminescu, Plev, fraţii Petrovici, ş.a. A jucat în această echipă timp de trei ani, iar în anul al patrulea a rămas pe tuşă, fiind suspendat din echipă, deoarece nu a acceptat să treacă de la „Progresul”, la „Electromotor”, intreprindere care patrona şcoala sa. Între anii 1954 – 1957, în cadrul stagiului militar a jucat fotbal în echipa „Armata Zenit”din Bucureşti, ca inter stânga, având ca centru atacant pe Raţiu din Câmpia Turzii. După satisfacerea stagiului militar a revenit la „Progresul” Timişoara, fiind angajat ca muncitor la I.G.O.T., care patrona această echipă. După revenire a jucat atât pe vechiul său post de fundaş stânga, cât şi pe postul de inter stânga. A mai jucat la această echipă până în anul 1960, când a fost trimis la Facultatea de ziaristică, curs de doi ani, la Bucureşti. Ioan I. Munteanu s-a născut în Igriş, în 23.06.1938 şi a urmat cursurile şcolii primare din Igriş. În toamna anului 1951 se înscrie la Liceul nr.5, fost Liceul „Vincenţiu Babeş” din Timişoara. Mare iubitor de sport şi în mod deosebit de fotbal, în anul 1952 este primit în secţia de juniori a echipei „Progresul” Timişoara, fiind unul dintre cei mai apreciaţi jucători de către antrenorul lor, Becker, care şi peste ani, într-o discuţie cu ing. Peter Elias (fost şi el coleg cu Nelu) îşi amintea cu plăcere, cât de talentat a fost. Ca urmare a talentului său, în perioada 1957-1960 a fost cooptat în lotul naţional de juniori, unde a jucat alături de Ivansuc şi Fuchs. În perioada cât a fost student la Medicină a jucat şi în echipa de seniori având ca şi colegi pe ing.Petru Elias ( acum în Israel), ing. Tasse Munteanu (Suedia) şi pe prof. Ovidiu Grigorovici (Timişoara). A activat la echipa „Progresul” Timişoara, până în anul 1962. Postul

său preferat a fost cel de inter stânga (nr.10). Fostul său coleg de echipă, ing. Tasse Munteanu îşi amin-teşte că nu era meci ca Nelu să nu marcheze, iar ziarele locale scriau cu litere mari, că I. Munteanu a marcat din nou pentru „Progresul”. În vacanţele şcolare şi studenţeşti, igrişenii erau deosebit de bucuroşi, când Nelu juca în echipa Igrişului, alături de bunii săi prieteni Ilie Brindescu, Dan Munteanu, Puiu Găleancu, Ioan Miu, Ioniţă Micşa, Tia Nicolescu şi sătenii Petru Prodan, Petru Renich, Mihai Je-belean şi Ioan Galu (Gonţu), jucând meciuri de neuitat. Gavril Bodrojan s-a născut în Igriş, în 03.07.1947 şi a urmat cursurile şcolii primare din Igriş. În anul 1961 se înscrie la Liceul nr. 2 „Nikolaus Lenau” din Timişoara, la secţia română, pe care îl absol-veşte în anul 1965. În perioada 1966 – 1969 urmează cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică din Timi-şoara. A început să joace fotbal în echipa Igrişului, în anul 1959, fiind folosit pe diverse posturi. La acea dată, lotul echipei de fotbal a igrişenilor era format din următorii: Dimitrie (Tia) Nicolescu, portar; Pupu Gaşpar, Petru Renich, Partenie Găleancu şi Dan Munteanu, apărători; Ioan Luca şi Isaia Miu, halfi; la înaintare erau Dimitrie (Tia) Roşu, Ioan I Munteanu, Ilie Brindescu, Petru Prodan, Mihai Jebelean, Ioan Galu (Gonţu), Ioan Miu , Ioan (Nică) Jebelean. În perioada anilor de liceu a jucat fotbal în echipa de pitici a C.F.R.-ului, având ca antrenor pe Hoksary şi în echipa Clubului Sportiv Banatul, unde l-a avut ca antrenor pe profesorul de sport de la Liceul „C.D.Loga”, Iosov. În perioada 1964 – 1966 a activat în echipa de juniori „Ştiinţei” Timişoara, de unde este promovat la seniori, unde debutează la data de 09.10.1966, în partida Politehnica Timişoara – Dinamo Bucureşti, încheiată cu rezultatul de 4 – 2 (2 – 1), golurile fiind marcate de Simion Surdan şi Popanică, echipa „Politehnicii” având următoarea componenţă: P. Popa, Bodrojan, Petrovici, Lereter, Rotaru, Grizea, Mihăilă, Regep, Surdan, Popanică, Miţaru. Activează la „Poli” şi în perioada 1967 – 1971 când aceasta se afla în Divizia B, seria II-a. În perioada 1971 – 1976 se află la echipa C.F.R. Timişoara, aflată ca şi Poli în Divizia B. Iată care era componenţa echipei C.F.R Timişoara în primăvara anului 1972: Tatar, Gorduna, Bodrojan, Erdei, Bucşă, Volaru, Floareş, Seceleanu, Nestorovici, (Giulvezan), Chimiuc, Periatu. Între anii 1972 – 1973, joacă timp de 8 luni la tineretul echipei U.T.A. Arad şi apoi la echipa mare aflată în Divizia „A”. În perioada 1988 – 2001 a fost antrenor la echipa de juniori a lui „Poli”, iar în anul 2001 era antrenor secund, la echipa lui „Poli” aflată în Divizia „B”. Din anul 2001 ocupă postul de profesor la „Liceul cu program sportiv Banatul” din Timişoara, la disciplina „fotbal”.

Foto nr.1 Ioan David conducând o cursă de 5000 m., pe vremea când era membru al Clubului Rapid Bucureşti.

Foto nr. 2 Petru Micşa, fost luptător la lupte Foto nr. 3 Florică Gheţa, fost luptător la greco romane, la categoria 71 kg. lupte greco-romane, la categoria 70 kg.

Foto nr. 4 Terenţiu Jiva şi Partenie Foto nr. 5 Ghenadie Cionca şi Partenie Murar, în 29 august 1926. Murar, în 29 august 1926.

Foto nr. 6 Echipa de fotbal a Igrişului în anul 1934. Iată şi componenţii echipei, de la dr. spre st. înv. Savu Ureche (în uniformă), Mihai Micşa, Irimie Bodrojan,Constantin (Gincu) Merce, Gavril Cionca, Irimie Munteanu, Arcadie Murar, Vasile Marcoane, Petru Balint, Ghenadie Cionca, Teodor Mărcucean, Partenie Găleancu. Notă: Înv. Savu Ureche era originar din Comloşu Mare şi a jucat fotbal în echipa „Comloşana”.

Foto nr. 7 Echipa de fotbal din perioada 1935-1938 , având următoarea componenţă, de la st. spre dr.: Partenie Munteanu, Vasile Jiva, Gavril Cionca, C-tin Merce, Irimie Munteanu, Arcadie Murar, Petru Găleancu, Teodor Mărcucean, Remus Stoicănescu, Partenie Găleancu, necunoscut.

Foto nr. 8 Echipa de fotbal a Igrişului din perioada 1956-1960. Dela st. spre dr. Jos: Mihai Jebelean, Dimitrie (Tia) Nicolescu, Mihai Nicolescu. În picioare: Teodor Bujigan, Petru Prodan, necunoscut, Vasile Micşa (spectator), Ioan Micşa, Ioan Casapu (spectator), Ioan Prodan, Ioan Chepeţan, Ioan Galu (Gonţu), Florea Utfineanţu (Robică).

Foto nr. 9 Echipa Igrişului în deplasare la Secusigiu, în vara 1957, rezultat 1–1. Jos, dela st. spre dr.:Dimitrie Nicolescu (culcat), Mihai Jebelean, Ioan Miu, Dan Munteanu, Ioan Popa. În picioare: Sandu Rusan, Petru Renich, Mihai Nicolescu, Petru Munteanu (fan al echipei), Ioan Galu, C-tin (Ginuţ) Brindescu, Partenie (Puiu) Găleancu.

Foto nr. 10 Lotul echipei de fotbal „Mureşul” din Igriş, în anul 1980 De la st. spre dr. Jos: Traian Brindescu, Ioan Orghidan, Mihai Jebelean, Nicolae Orghidan, Au-rel Grijincu, Florea Roşu, Laza Belinţan (Sânpetru Mare). În picioare: Dr. C-tin Radosav, Ioan Jebelean, Nicolae Boe, Adi Hălmăgeanu, C-tin Molcuţ, Florea Radu, Velea (Sânpetru Mare), fraţii Nelu şi Tică Brindescu, Ioan Roşu, Bujor Hălmăgeanu (antrenor),Gavril Jebelean (fan al echipei)

Foto nr. 11 Echipa de fotbal din anul 1980, pe terenul de fotbal din Igriş. Dela st. spre dr. Jos: Partenie Crista, Ioan Orghidan, Florea Radu, Mircea Radu, Ioan Stoică- nescu, Traian Brindescu. În picioare: Ioan Jebelean, Floria Micşa (a lui Isaia), Nicolae Boe, Ioan Molcuţ, Constantin Molcuţ, Ioan (Nelu) Roşu, Florea (Ică) Roşu.

Foto nr.12 Echipa old-boys a anilor '80, în anul 2002, pe terenul de fotbal din Igriş. Dela st. spre dr. Jos:Ioan Roşu, Ioan Orghidan, Mircea Radu, Petru Utfineanţu, Ică Roşu, Ică Radu. În picioare: Pavel Mareş, Marcel Popescu, Mihai Nicolescu, Ioan Molcuţ, C-tin Molcuţ.

Foto nr. 13 Echipa de fotbal din anul 2000, pe terenul de fotbal din Igriş. Dela st. spre dr. Jos: Mircea Folescu (Pesac), Marius Purcaru (Tim.), Mihai Olaru, Lică Păcurar, Eugen Cojocaru (Tim.), Alin Molcuţ. În picioare: Ioan Orghidan, Sever Suciu (Sânpetru Mare), C-tin Ţerigar, Gheţa Gabriel, Petre Anghel (Tim.), Marius Ioana (Tim.), Mircea Moşneag (Tim.), Ioan Molcuţ (Manager), Ionel Micşa.

Foto nr.14 Eremia Munteanu (Irimie al mic, în centrul foto) venit din S.U.A. în vizită la Igriş, în anul 2003; împreună cu Vasile Micşa, Partenie Găleancu vărul său, prof. Ionel Marcovici şi Florea Jebelean (în picioare, autorul monografiei).

Foto nr. 15 Echipa de fotbal Progresul Timişoara, împreună cu conducerea şi arbitri. Ilie Brindescu este la stânga portarului.

Foto nr. 16 Ioan I. Munteanu şi coechipierii săi din echipa Progresul Timişoara, în mijloc, în rândul de jos.

Foto nr. 17 Şut imparabil şi interul Ioan I. Munteanu înscrie din nou pentru Progresul.

Foto nr. 18 Gavril Bodrojan şi coechipierii săi din lotul Politehnicii Timişoara. Gavril se află în rândul doi, al şaptelea dela stânga spre dreapta.

Foto nr. 19 Apărarea echipei C.F.R. Timişoara din campionatul 1971 – 1972. Dela st. spre dr.: Pârvu, Hergane, Gaboraş, Gavril Bodrojan şi Bocşa.

Foto nr. 20 Baza sportivă „Mureşul” a cărei componentă principală este trenul de fotbal.

TURISMUL Cea mai mare atracţie turistică în zona Igrişului a fost şi rămâne şi în prezent, mai ales în lunile de vară, Mureşul şi lunca sa. O a doua atracţie turistică o datorăm tot Mureşului, mai ales pentru amatorii de pescuit sportiv. În lunile toride de vară, apa Mureşului se limpezeşte şi scade, primind o culoare de un verde intens şi întinse plaje cu nisip fin. În toamna anului 2007 a fost încheiată şi asfaltarea străzii principale , iar cu cca. un an înainte a fost asfaltat şi drumul de la dig până la podul plutitor. În luna septembrie 2004, a luat fiinţă la Igriş un „Punct muzeistic”, care sperăm ca în anii următori să devină muzeu. Acesta se află la nr.337, lângă căminul cultural, iar în imediata vecinătate va exista, începând cu primăvara anului 2010, o importantă colecţie de blocuri de piatră provenite din fosta mănăstire a Or-dinului cistercienilor, întemeiată la Igriş în anul 1179. Aceste blocuri de piatră au fost răspândite în jurul unor gospodării, din nord-estul localităţii. Graţie regretatei cercetătoare în istoria artei, Suzana Heitel din Bucureşti (decedată în primăvara anului 2008), ştim numerele caselor unde se află acestea şi le putem aduna în jurul muzeului. Nu este exclus ca în anii care vin să se deschidă la Igriş un şantier arheologic, care va pune în valoare unele din descoperiri. Lunca Mureşului, a devenit de curând „rezervaţie naturală”, una din cele mai importante arii protejate din vestul României, care ocupă o suprafaţă de peste 17.000 hectare, începând de la Arad şi continuând până la Szeged, în Ungaria. Acest parc natural, unic în Europa, ca şi complexitate a eco -sistemului, a fost inclus în lista RAMSAR, a Zonelor Umede de importanţă internaţională. Biologii speră ca în această rezervaţie să reapără unele specii de păsări şi animale, care au dispărut cu mulţi ani în urmă. Pe terenurile din vecinătatea localităţilor vor putea fi amenajate frumoase baze sportive. Igrişul are deja unul din cele mai pitoreşti terenuri de fotbal, datorită aşezări acestuia în lunca Mureşului. Aşa cum multe localităţi din ţară sunt renumite datorită olăritului şi Igrişul ar putea fi renumit prin meşteşugul împletitului nuielelor. În localitatea Fântânele din judeţul Arad, există de mai mulţi ani o unitate care practică meşteşugul amintit, lucrând obiecte împletite din nuiele, chiar şi pentru export. În curtea Bisericii Ortodoxe se află Monumentul eroilor căzuţi în primul război mondial şi o cruce de marmoră albă, ridicată de igrişenii plecaţi în S.U.A., în anul 1911. Iniţial această cruce s-a aflat în intersecţia de lângă biserică, dar comuniştii au impus mutarea ei în curtea bisericii ortodoxe. În perioada care urmează se va deschide la Igriş, „Casa memorială Acad. prof. dr. Ioan I . Munteanu”, în imediata vecinătate a şcolii noi. Putem crede că datorită drumului bun care leagă Igrişul cu localităţile învecinate, în anii următori să se înfiinţeze la Igriş şi unele pensiuni agro-turistice.

Foto nr.1 Punctul muzeistic şi câteva blocuri de piatră din fosta mănăstire.

Foto nr. 2 Imagine din Punctul muzeistic al Igrişului, la deschiderea oficială.

Foto nr. 3 P.S. Lucian Lugojanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişorii, împreună cu protopopul Gheorghe Sutac, diac. Ioan Radu, preotul Gheorghe Bâra, primarul Viorel Popovici şi câţiva corişti, cu ocazia celebrării slujbei de sfinţire a „Punctului muzeistic”, la 12.09.2004.

Foto nr. 4 Prof. Ioan Miu ( iniţiatorul înfiimţării muzeului) şi ing. Florea Jebelean (realizatorul Punctului muzeistic, ajutat de prof. Petru Crista, localnic şi de ing. Lucia şi Doru Miu, timişoreni)

Foto nr. 5 Prof. Petru Crista, prof. Ioan Miu, ing. Lucia Miu, prof. Rodica Jebelean, ing. Florea Jebelean.

Foto nr. 6 Prof. Ioan Miu şi verii săi ing. Lucia şi Doru Miu.

Foto nr. 7 Imagine din Punctul muzeistic.

Foto nr. 8 Imagine din Punctul Muzeistic

Foto nr. 9 Imagine din punctul muzeistic

Foto nr. 10 Cele mai prelucrate blocuri de piatră provenite din mănăstirea cisterciană. Au fost mutate în Punctul muzeistec, din faţa casei cu nr.776 (a fraţilor Leon şi Dan Jebeleanu).

Foto nr. 11 Vechi obiecte de uz gospodăresc: tocilă, piuă, râşniţă.

Foto nr. 12 Furcă de tors nemţească şi ladă de zestre.

Foto nr.13 Răsărit de soare pe Mureş, la capătul „Prundului lui Sârba”,din amonte.

Foto nr. 14 Apa Mureşului este tulbure, la acest sfârşit de primăvară, numai bună pentru pescuit la somn, mreană şi uneori chiar cegă.

Foto nr. 15 În verile secetoase, între Insula Mare şi „Prundul lui Sârba”, se formează o plajă întinsă, cu nisip foarte fin ( la cca. 500 m. în amonte de podul plutitor).

Foto nr. 16 Început de toamnă pe Insula Mare de pe Mureş, la Igriş.

Foto nr. 17 A venit toamna şi în „Prundul lui Sârba”

Foto nr. 18 A venit iarna pe Mureş. Ce păcat că s-a rupt ghiaţa şi „nu ne putem da cu corciula” (o patină primitivă).

Foto nr. 19 Lunca Mureşului are şi ea farmecul ei.

Foto nr. 20 Uneori păpădia creşte şi în scorbură de salcie.

Foto nr. 21 Un meci de fotbal găzduit pe terenul din lunca Mureşului.

Foto nr. 22 Lunca şi Mureşul în apropierea „Vadului vacilor”.

Foto nr. 23 Pâlcuri de sălcii şi plopi la piciorul digului de la „Uliţa Păncionilor”

Foto nr. 24 Un zid de plopi piramidali şi sălcii, la coborârea de pe dig spre terenul de fotbal.

Foto nr. 25 Cantonul nr. 6, construit pe vremea ridicării digului, proaspăt renovat, situat la cca. 3 km. de centrul satului, spre Periam Port, administrat de agentul hidrotehnic, Dorel Micşa.

Foto nr. 26 Magazia cantonului în care sunt păstrate obiectele folosite la construcţia digului şi la întreţinerea acestuia, precum şi la consolidarea malurilor Mureşului, aranjate cu multă grijă, ca într-un veritabil muzeu.

Foto nr. 27 Imagini din magazia Cantonului nr. 6.

Foto nr. 28 Drum deschis spre frumuseţile luncii Mureşului

Foto nr. 29 Km. 34, reper pentru pescari; la 100 metri de dig, lacul numit „Virul lui Tuca”.

Foto nr. 30 Vedere de pe dig spre localitatea Şeitin

Foto nr. 31 Sălcii în lunca Mureşului, în prag de primăvară.

Foto nr. 32 Oi păscând pe coasta digului, în vecinătatea cantonului nr. 6

Foto nr. 33 Vedere de pe dig spre lunca Mureşului, în zona „virului lui Tuca”.

Foto nr. 34 Amurg în lunca Mureşului, peste locul unde a fost „Monumentul viu”.

Foto nr. 35 Blocuri de piatră şi o bucată de zid (în mijloc), provenite din fosta mănăstire a Ordinului cistercienilor, aşezate în faţa „Punctului muzeistic”.

Foto nr. 36 Harta Igrişului şi principalele obiective din localitate.

1. Biserica ortodoxă 12. Terenul de fotbal 2. Biserica romano – catolică 13. Podul plutitor 3. Biserica greco – catolică (unită) 14. Insula Mare 4. Clădirea vechii şcoli confesionale (nr. 282) 15. Prundul (insula) lui Sârba 5. Şcoala veche (construită în 1892/93) 16. S.C. „Teba horse” 6. Şcoala nouă (construită în 1955 şi 1964) 17. Cimitirul ortodox 7. Primăria (până în anul 1968) 18. Vechiul cimitir ortodox (zona Morutca) 8. Căminul cultural (dat în folosinţă în 1937) 19. Vechiul cimitir ortodox (zona Fabric) 9. Punctul muzeistic (fosta şcoală comunală) (nr.337) 20. Cimitirul greco – catolic (unit) 10. Dispensarul medical (nr.469) 21. Cimitirul romano catolic 11. P o ş t a (nr.340) 22. Cimitirul evreiesc