ANTRENOR DE FOTBAL: SISTEMELE DE JOC

Intrebari / raspunsuri

de Mirco Visentini

CUPRINS

PREFATA

INTRODUCERE

1)ROLUL ANTRENORULUI

a) Cunoasterea

b) Participarea activa

c) Metoda

d) Varietatea si multiplicitatea

e) Simplitatea si claritatea

f) Evidenta

g) Adaptarea

2) FOLOSIREA UNUI SISTEM DE JOC

a) ... echilibrat

b) ... elastic

c) … rational

LEGENDA

CAPITOLUL 1: ELEMENTE GENERALE

1) ISTORIC

a) Primele sisteme

b) Sistemul englez WM

c) Sistemul unguresc MM

d) Lacatul

e) Revolutia olandeza

f) Evolutia contemporana

2) TACTICILE FUNDAMENTALE INDIVIDUALE

a) 1 contra 1

b) Jucatorul si zona

3) ZONA SAU SPATIU INDIVIDUAL: FALSA DILEMA

a) Rolul individual

b) Jucatorul si zona

CAPITOLUL 2: APARARILE CU 4

1) FAZA DEFENSIVA

a) Lucrul cu jucatorul advers care poseda balonul

b) Lucrul langa jucatorul advers care poseda balonul

c) Neutralizarea miscarilor adversarilor

d) Propuneri de antrenament

2) SISTEMELE CU 4 APARATORI

a) 4-4-2

b) 4-3-3

c) 4-3-1-2

d) 4-2-3-1

e) 4-2-1-3

CAPITOLUL 3: APARARILE CU 3

1) FAZA DEFENSIVA

a) Ocuparea rationala a spatiilor

b) Iesirea si acoperirea purtatorului de balon advers

c) Probleme in 3 contra 2, 3 contra 3, 3 contra 4

d) Cum sa redublezi marcajul ?

e) Propuneri de antrenament

2) SISTEMELE CU 3 APARATORI

a) 3-4-2-1

b) 3-4-1-2

c) 3-3-4

d) 3-4-3

CAPITOLUL 4 : MIJLOCUL TERENULUI, ATACUL SI CONSTRUCTIA

1) MIJLOCUL

a) Mijlocul terenului cu 4 jucatori

b) Mijlocul terenului cu 3-5 jucatori

c) Lucrul defensiv

d) Legatura cu atacul

e) Analiza compartimentelor echipei

2) ATACUL

a) Principiile

b) Cum construiesti de acum retragerea cu 4,3 si 5 jucatori ?

c) Mijlocul terenului cu 4,3 si 5 jucatori

d) Cum sa ataci cu 2 sau 3 jucatori

3) PROPUNERI OFENSIVE PENTRU DIFERITE SISTEME

a) 4-4-2

b) 4-3-3

c) 3-5-2

d) Propunere de exercitii tehnice de constructie

CAPITOLUL 5 : SISTEMUL IN MISCARE

1) CONFRUNTARILE TACTICE

a) 4-4-2 opus altor sisteme de joc

b) 3-4-3 in opozitie cu alte sisteme

2) ADAPTAREA

a) 4-4-2 sau 3-4-3: cum schimbi cursul jocului

b) Un alt exemplu de adaptare: apararea in 5 (aici 5-3-2)

ANEXA

1) EXERCITII PENTRU 4-2-3-1

2) EXERCITII PENTRU 3-4-3

3) EXERCITII PENTRU 4-4-2

CONCLUZIE

Prefata

Cum sa definim aceasta lucrare ?

„Manualul antrenorului perfect ?”

„Ghidul castigarii meciurilor ?”

Nici una, nici alta. Aceasta lucrare isi propune sa ofere o structura celor ce vor dori, cu

timpul, sa aprofundeze subiectul chiar si in scris. Cititorul va gasi aici o analiza a

problematicilor ce tin de sistemele de joc si o serie de exercitii legate de diferitele sisteme, dar

mai ales modalitati de rezolvare ale problemelor aparute in timpul meciului de fotbal.

Daca aceste pagini vor isca critici, sugestii, obiectii, asta va insemna ca mi-am atins

scopul, acela de a vorbi in cunostinta de cauza despre fotbalul pe care il jucam, caci sunt de

parere ca in zilele noastre, mai mult ca niciodata, e necesar sa ne impartasim ideile, sa ne

confruntam certitudinile.

E vorba, de asemenea, de o lucrare scrisa de un antrenor care, timp de decenii a mers

seara de seara la stadion, si care spera ca cititorii au aceeasi mare pasiune pentru fotbalul

adevarat si spectaculos. Fiecare antrenor, si acela la toate nivelurile, trebuie sa isi doreasca

imbunatatiri, sa fie cat mai profesionist posibil, sa dea tot ce are mai bun in el mereu.

Mi-ar placea sa cred si sper ca lectura acestei lucrari va adauga macar un pic la bagajul de

cunostinte al fiecaruia despre sistemelor de joc, dar ceea ce doresc mai presus de toate, repet,

e ca fiecare rand sa devina un subiect de reflectie, ca nimic sa nu fie trecut cu vederea, ca

fiecare analiza sa duca la o alta analiza personala, pentru ca retinem mai usor rezultatul

cercetarilor proprii!

Autorul

Dedic cartea mamei, copiilor si sotiei mele

Mirco Visentini: Nascut la Sospirolo, Belluno (Italia), in 1959, vechi jucator in Liga Nationala

(Elvetia), antrenor cu diploma de la Asociatia Elvetiana de Fotbal, antrenor de echipe de tineret

de pana la 14 ani, antrenor la nivel amator pana la 10 ani, pana la nivel profesional timp de 2 ani,

director tehnic timp de 5 ani, este autorul a numeroase carti despre fotbal.

INTRODUCERE

1) ROLUL ANTRENORULUI

Antrenorul, inainte de a-i antrena pe altii, trebuie sa stie sa se antreneze pe el insusi. Poate

nu din punct de vedere tehnic, tactic sau fizic, dar cu siguranta din punct de vedere al

personalitatii, al manierei de a se prezenta grupului, de a exprima, propune, dispune, pune in

practica si anticipa situatiile.

Principiile ce vor fi examinate sunt tot atatea reguli de comportament. Ele au o valoare

generala intrinseca si par independente unele de altele. In realitate, ele trebuie sa opereze de o

maniera interdependenta, unul in relatie cu celalalt.

Aceste principii reprezinta tehnici si metode de comportament ale antrenorului in

domeniul raporturilor cu grupul sau individual. Urmarea acestor principii permite antrenorului sa

stabileasca o metoda, sa aiba puncte fixe in comportamentul sau „profesional” , repere de

evaluare si de dobandire a certitudinilor.

Nu exista ordine de prioritate sau clasament ca importanta pentru asemenea principii.

Putem sa le utilizam in mod liber, in functie de circumstante. Pe masura ce antrenorul comunica,

interactioneaza in permanenta cu echipa, reprezinta catalizatorul din interiorul clubului, ne putem

imagina ca aceste principii vor fi utilizate frecvent, daca nu chiar sistematic.

Antrenorul trebuie sa si le insuseasca si sa le automatizeze: ele trebuie sa devina o

caracteristica, o parte a propriului sau patrimoniu cultural. Comportamentul natural, stiinta de a

actiona satisfacator, constient sau inconstient, folosind aceste principii devine o cerinta

indispensabila pentru competenta specifica antrenorului si pentru gestiunea grupului in ansamblul

sau.

Un sfat pozitiv si util pentru antrenor e acela de a nu uita aceste principii si de a-si aminti

ca acest lucru ii este util in cadrul „profesiunii”.

Aceste randuri „ghid” trebuie sa faca parte din bagajul antrenorului si ii vor folosi cu

siguranta sau mentinerea sau imbunatatirea propriei carisme, a propriului prestigiu si la

intretinerea propriei imagini personale.

Sa analizam acum regulile comportamentului antrenorului.

a) Cunoasterea

Pentru un fotbalist, e util sa stie de ce are nevoie pentru a-si imbunatati jocul, trebuie sa

inteleaga cum si de ce face un anumit lucru, deci de fiecare data cand noi simtim nevoia acestui

lucru si dorim sa scoatem in evidenta o situatie, un exercitiu, un comportament, trebuie sa

explicam intotdeauna obiectivele si modalitatile de a obtine acel lucru.

Asta nu inseamna ca antrenorul trebuie sa cunoasca obiectivele in chestiune, ci ca

antrenorul trebuie sa le faca cunoscute jucatorului, pentru ca obiectivul lui este sa aiba un

fotbalist capabil sa-si inteleaga propria performanta. Daca el e constient ca poate alege, jucatorul

poate deveni autonom si activ.

Memoria este efectiv una din functiile pe care se bizuie inteligenta. Ea consta in

capacitatea de a inregistra si de a putea folosi datele referitoare la ceea ce facem sau la ceea ce

cunoastem. Fara acest mecanism neurofiziologic, nu vom putea invata nimic nou, sau ameliora

performantele.

Trebuie, deci, sa folosim cunoasterea, atunci cand impunem un comportament.

b) Participarea activa

Fotbalistul trebuie sa fie interesat si sa ia parte la antrenament, ca si la alegerile legate de

joc. Trebuie sa ne amintim ca motivatia este cheia incepatorului, si ca, fara ea, atletul e lipsit de

acea hotarare si de acea siguranta psihologica, sustinute de o vointa bine orientata si clara, atuuri

necesare performantei.

Nu e necesar sa reamintim ca fotbalistul trebuie sa fie in mod individual autorul propriei

prestatii si al propriului comportament, acest lucru bazandu-se pe capacitatea sa de a alege si a

decide si nu ca un simplu executant.

Pentru a permite o participare activa a jucatorilor, trebuie sa actionam asupra motivatiei,

ca si asupra cunoasterii. Stiintele neurologice, psihologice, fiziologice au scos in evidenta ca

automatismul e sustinut ,de asemenea, de motivatie.

Un atlet care arata placere in executarea unui exercitiu, mai ales pentru ca stie

modalitatile, cauzele, efectele si avantajele asupra lui, va memora mai bine comportamentele

necesare unei prestatii determinate. Atletii trebuie sa stie ca atentia si concentrarea constante si

continui sunt fundamentale pentru ameliorare propriilor prestatii, mai ales in timpul

antrenamentelor. In vreme ce atentia si concentrarea activeaza, pe o parte, automatismele si deci,

abilitatile, ele contribuie, pe de alta parte la mentinerea nivelului inalt al atentiei si capacitatii de

aplicare (factori fundamentali pentru prestatia intr-o competitie).

Mentinerea concentrarii si atentiei la un nivel ridicat nu inseamna angajament 100% fizic

la fiecare antrenament: aceasta reglare e facuta de catre antrenor, care decide cum si cand

moduleaza intensitatea si greutatea antrenamentului. Asta inseamna, din contra, ca fiecare

propunere de lucru, independent de greutatea ei, trebuie sa fie executata 100% din punct de vedere

mental: e de datoria antrenorului sa schimbe incarcatura mentala pentru a evita stresul saturatiei.

Dar actiunea asupra motivatiilor nu e un scop fara complicatii: e uneori imposibil sa influentezi

motivatiile asa cum doresti. Cele mai bune motivatii se nasc, efectiv, aproape intotdeauna din

interiorul individului si nu sunt cu usurinta captabile din exterior.

Pentru a evita saturatia si toate consecintele sale, antrenorul trebuie sa actioneze pe baza

consimtamantului grupului: jucatorii trebuie sa fie parte a deciziilor sale, a alegerilor, a planificarii,

a evaluarii. E datoria lui ca jucatorii sa le accepte.

Abilitatea consta in felul de a obtine consimtamantul si nu de a-l impune jucatorilor.

Pentru un raspuns pozitiv, trebuie actionat pentru ca deciziile sa fie acceptate, impartasite si, de ce

nu, venite din partea grupului insusi sau a interlocutorului nostru.

c) Metoda

Ea serveste antrenorului, si nu jucatorilor. Trebuie sa existe o metoda, un fir logic, o

ratiune a muncii pe termen scurt sau mediu.

Asta inseamna ca fiecare lucru sau propunere trebuie sa fie consecinta logica si rezultatul

activitatii si, in acelasi timp, sa serveasca drept baza pentru ceea ce va urma.

Astfel, consecintele si efectele devin, la randul lor, cauze. Antrenorul ar trebui sa noteze

intr-un caiet tot ce se petrece in cursul unei zile: prezentele, absentele, motivele, exercitiile date,

obiectivele fixate si chiar consideratii personale la modul general sau particular. Caietul favorizeaza

dialogul cu sine. In fiecare moment, il ajuta sa inteleaga situatia in ansamblu sau in dezvoltare.

Notitele pun in evidenta cauzele aparent de neinteles sau complet necunoscute datorate uitarii.

Un jurnal zilnic ajuta progresul si pastreaza, in prezent, trecutul. Fiecare il poate scrie cum

crede de cuviinta, trebuie doar sa-si reaminteasca faptul ca, in caz de nevoie, caietul poate contine

informatii utile de care se poate folosi.

d) Varietatea si multiplicitatea

Fotbalul e un sport cu cicluri diferite si variatii de ritm in interiorul aceluiasi meci. E un

sport de situatii.

A repeta zilnic aceleasi exercitii avantajeaza automatizarea anumitor scheme motorii. Pe

de alta parte, duce comportamentul fotbalistului la stereotipie, motiv pentru care executarea

exercitiului devine pasiva, un inconvenient grav. In acest caz, jucatorul nu mai participa mental,

ceea ce numim lipsa intensitatii concentrarii.

Daca un fotbalist, inainte de a ajunge la stadion, stie ce-l asteapta si ce trebuie sa faca, isi

pierde din atentie si din concentrare. Va face tot, dar nu participa total, ajungand la rutina.

Asta nu inseamna ca jucatorii nu trebuie sa fie informati de ce vor efectua la antrenament.

Trebuie doar sa nu cadem in obisnuinta si repetitie. Schimbarea exercitiilor pastrand acelasi

obiectiv e utila si avantajoasa.

In acest scop, in planificare e necesara pregatirea mai multor exercitii cu aceeasi finalitate,

pentru obtinerea unei palete de mai multe exercitii pentru fiecare obiectiv vizat.

Nu inseamna ca trebuie sa avem 365 de exercitii diferite, unul pe zi de teama plictisului. E

suficient sa dispunem de 9 sau 10 exercitii pentru un obiectiv specific si sa stim sa le modulam.

De exemplu, daca exersam pressingul si avem la dispozitie 8 exercitii pentru un astfel de

obiectiv, vom folosi 2 pe saptamana, alternandu-le intr-un micro-ciclu, ca sa fie intelese,

interpretate si asimilate. Saptamana urmatoare putem utiliza alte 2 diferite si tot asa pana cand

toate exercitiile propuse vor fi parcurse pana la primele 2. In acest timp, vor fi trecut 4 saptamani.

Prin urmare, putem sa le combinam intre ele de o maniera diferita. Daca le combinam la

fel pentru fiecare obiectiv al sedintei de antrenament, vom obtine antrenamente imprevizibile si

vom reusi sa mentinem ridicate concentrarea si atentia jucatorilor.

Avantajul e dublu, caci, pe de o parte, imbogatim bagajul propriilor cunostinte si, pe de

alta parte, evitam saturatia mentala, nerepetand continuu aceleasi exercitii.

Saturatia poate totusi surveni,cand activitatea urmatoare seamana celei precedente.

Pentru orice activitate cu un scop, precis e ideal sa alternam execitiile in loc sa insistam pe

unul singur,pastrand acelasi obiectiv.Alternarea in acest caz inseamna schimbarea totala a

exercitiului si nu doar modificari in interiorul aceluiasi.Deci putem si trebuie sa revenim la primul

exercitiu pentru a favoriza intelegerea si asimilarea lui.

Schimbarea permite, de asemenea, jucatorilor sa resimta in mod diferit aspectele

principale si secundare ale exercitiului, cu atat mai mult cu cat aceasta maniera intereseaza

zonele centrale ale personalitatii.

Daca un exercitiu este dificil, complex, trebuie sa il alternam cu exercitii mai simple

pentru grup. Executia facila nu inseamna intensitate psihologica si fizica redusa, ci executie

inteleasa si asimilata.

Daca vom continua executarea exercitiilor dificile si complexe, vom pierde „continutul”

antrenamentului: saturatia impiedica, efectiv, invatarea!

Antrenamentul fizic excesiv poate provoca incapacitatea de a distinge importanta

diferitelor aspecte ale situatiilor. Alternanta munca complexa – munca usoara poate fi comparata

cu conceptul de efort / recuperare, in domeniul pregatirii fizice.

e) Simplitate si claritate

Acest subpunct, se refera, pe de o parte, la expresia verbala, si, pe de alta parte, la

prezentarea si executarea exercitiilor. In ce priveste exprimarea verbala, antrenorul nu e un

profesor de scoala. Trebuie doar sa-si aminteasca de faptul ca atentia unei persoane sau a unui

grup dureaza cateva minute, dupa care scade.

Din acest motiv, cand explicam si cand vorbim, trebuie sa stim sa folosim regulile celor 3

„C” : sa fim clari, concisi si completi.

Teoria e inutila, putin rentabila si adesea vatamatoare. In ceea ce priveste prezentarea si

executarea exercitiilor, nu trebuie sa propunem mijloace complexe si tot mai dificile pentru a

imbunatati prestatia jucatorilor. Chiar repetitia continua, variata si alternata cu gesturi simple,

clare si legate intre ele poate imbunatati bagajul jucatorului si al echipei.

Ea da, intre altele, un avantaj suplimentar: ca sa eviti saturatia, trebuie sa lucrezi asupra

exercitiilor care implica o extindere a zonelor centrale ale personalitatii. Exercitiile simple si clare

servesc si ele acestui scop. Sa stii sa simplifici executia inseamna, mai apoi, sa stii sa facilitezi

invatarea.

Daca un exercitiu e indispensabil pentru antrenor, dar dificil de inteles si asimilat, iar

executia lui devine haotica si prea putin utila pentru jucatori, trebuie lucrat pe variabilele

exercitiului:

- asupra timpului: poate fi executat lent, pana la mers

- asupra spatiului: crescand sau scazand spatiul de executie

- asupra modalitatii: adaugand miscari, folosind mainile, cu rezistenta pasiva, fara

adversari...

Prin urmare, in situatii stresante, antrenorul trebuie sa stie sa simplifice si nu sa dea

responsabilitati excesive.

e) Evidenta

Mijlocul cel mai simplu pentru a favoriza antrenamentul este imitarea. Intotdeauna trebuie

sa aratam schema tactica propusa. De cate ori propunem ceva nou, trebuie sa exprimam noutatea

verbal, aratand ceea ce ne propunem.

Nu e necesar sa fim mari campioni, nici mari jucatori pentru a demonstra o tehnica:

important e ceea ce vrem sa-i invatam pe jucatori. Antrenorul simplifica demonstratia, definind

timpii de executie, important fiind impactul practic.

Daca antrenorul nu poate, din diferite motive, sa execute o miscare, el alege un jucator sa

faca acest lucru in locul sau. In cazul problemelor ulterioare, el poate folosi imagini video. In

sfarsit, pentru a adapta metabolismul si asimilarea, exercitiul trebuie executat pentru o miscare

executata de mai multi jucatori, antrenorul poate simplifica folosind detalii semnificative. Pe

scurt, sa arati si sa executi e intotdeauna mai bine decat sa vorbesti doar.

In fotbal, toata lumea invata imitarea inca de la inceput: indiferent de executie, schema de

miscare pe care ne-o imaginam se refera la ceva sau cineva deja vazut. Daca dupa executam

miscarea in mod corect, chiar simplificat obtinem perceptiile, intelegerea si interpretarea aceluiasi

exercitiu.

g)Adaptarea

Un plan de lucru eficace si functional poate fi pus in practica numai daca stim capacitatile

diferite de raspuns si de reactii ale jucatorilor si factorii diferiti care influenteaza capacitatile

lor.

Asta nu inseamna obligativitatea de a se adapta situatiilor intr-o maniera pasiva. Inseamna

ca indiferent de tipul de propunere la nivel tehnic, tactic, fizic, de personalitate, trebuie sa

tinem mereu cont de capacitatile de raspuns tehnice, tactice, fizice si de personalitate ale

individului.

Nu putem planifica lucrul intr-o maniera obiectiva si straina de realitatea la care suntem

supusi. Numai pe baza capacitatilor de raspuns putem sa ne propunem un anumit tip de

activitate. Trebuie sa ne reamintim ca principiile antrenamentului sunt uneori opuse si ca

intervine problematica de a intelege ‚de ce’ si ‚cand’ unul functioneaza mai bine decat

celalalt. Un exemplu: la juniori, greutatea antrenamentului fizic nu poate fi propusa decat de

la o anumita varsta, si in conditii morfologice si motrice particulare.

Anumite propuneri pe plan tactic se fac nu numai pe baza interesului si participarii, ci si

cand raspunsul pe planul prestatiei este pozitiv. Nu putem propune tuturor aceleasi lucruri, in

acelasi fel si in acelasi timp. Fiecare jucator are un timp de asimilare propriu. Trebuie sa

tinem cont de el, mai ales cand lucram cu tineri, si trebuie sa evaluam viitorul lor sportiv. In

aceasta privinta, alegerile si evaluarile finale sunt, uneori, emise in graba in ambele sensuri

(pozitiv si negativ).

Nu trebuie sa ne lasam atrasi de prezent, trebuie sa cautam, sa trecem de evidenta: sa

analizam toate aspectele, nu numai pe acelea tehnice sau fizice ce apar imediat inainte de a

face o previziune. Inseamna sa luam in considerare si sa punem in practica cu probabilitati de

a ne insela. Acesta este fotbalul.

3) FOLOSIREA UNUI SISTEM DE JOC

Orice sistem de joc trebuie sa tina cont de anumite caracteristici fundamentale,

indispensabile si comune. Ele reprezinta principiile generale de punere in aplicare a tuturor

sistemelor.

Un sistem de joc trebuie sa fie mereu:

a) ... echilibrat

Trebuie sa luam in considerare in acelasi fel si in acelasi timp cele doua faze (ofensiva si

defensiva) pentru fiecare situatie de joc, si in fiecare moment prevazand si anticipand mereu

eventuala trecere de la o faza la alta, spunand ca, cu cat timpul de trecere de la o faza la alta e mai

rapid, cu atat mai bun este rezultatul. E adevarat, mai ales, la trecerea de la faza ofensiva la cea

defensiva.

Adesea, nu putem prevedea momentul schimbarii fazei, el poate depinde de mai multi factori

in acelasi timp.

De exemplu, nu putem ramane toti in 16 metri sa ne aparam, decat in anumite situatii. Deci,

cand mingea este degajata, cine o recupereaza daca nu exista jucatori plasati in zone stabilite ?

In acelasi timp, nu putem ataca fara o acoperire inteligenta. Asta nu inseamna ca aparatorii nu

pot participa la faza de pastrare a balonului, sau ca nu pot trage la poarta, ci doar ca echipa trebuie

sa stie sa pastreze o anumita acoperire cu, eventual, alternarea si schimbarea locurilor intre

parteneri. Ideal ar fi ca, inca de cand balonul e pierdut sau recuperat, fiecare jucator sa-si asume,

din punct de vedere mental si strategic, comportamentul adecvat in functie de situatia de joc.

Trebuie sa ne amintim mereu sa creem echilibru dependent de principiile si modalitatile de

dezvoltare tactice.

Asta inseamna ca, de indata ce recuperam balonul, jucatorii mai apropiati de portar se

preocupa de demarcaj in functie de portiunea de teren ocupata intr-un moment precis (nu e

obligatoriu sa alerge in avans), de exemplu un fundas se poate demarca retragandu-se pentru a

avea timpul si spatiul ce ii permite sa joace cu o anume siguranta. Sau, de indata ce pierdem

balonul, jucatorii apropiati de zona balonului se plaseaza intr-o maniera care sa faciliteze faza

defensiva, de exemplu, cel care pierde balonul va presa imediat noul purtator de balon sau va

reveni pentru a avea un maximum de jucatori in spatele zonei cu balon.

b) ... elastic

Sistemul de joc trebuie sa se adapteze cu usurinta fiecarui tip de comportament advers,

faza dezechilibre, schimband chiar datoria, functia sau pozitia pe teren a anumitor jucatori.

Elasticitatea permite sa pastrezi mereu echilibrele, chiar cu un comportament diferit.

In general, exista doua posibilitati:

- pastram, in orice fel, acelasi sistem deoarece caracteristicile jucatorilor permit sa faca fata

comportamentului echipei adverse in cele doua faze de joc.

- schimbam sistemul si cativa jucatori de pe teren, intotdeauna cu ideea ca jucatorii trebuie

sa cunoasca si sa interpreteze noua dispunere pastrand noile echilibre

c)...rational

El trebuie sa fie structurat pe baza caracteristicilor fizice, tehnice, tactice si de

personalitate ale jucatorilor de care dispunem.

Un sistem poate fi un obiectiv ca idee si structura, dar trebuie mai apoi sa se adapteze

capacitatilor, calitatilor si valorilor jucatorilor. Solutia ideala ar fi sa contezi pe jucatori care,

„sunt facuti” pentru sistemul agreat de antrenor. Dar cati antrenori isi pot permit acest lucru ?

Ar fi suficient sa gasesti fotbalisti apropiati in mentalitate si calitate de proiect.

Dupa aceea, eventual, putem insista pe problema urmatoare: in ce fel calitatile jucatorilor

se vor imbina ? Cum vom gasi echilibrul ?

Deci, fie un antrenor are posibilitatea de a obtine o grupa de fotbalisti in functie de propria

sa idee de joc, si deci un sistem de joc, fie el insusi trebuie, pastrand eventual propriile

principii din care se inspira, sa elaboreze, proiecteze, verifice si sa adapteze un sistem de joc

care sa permita dezvoltarea potentialului propriilor jucatori, avand ca obiectiv final creare

unei unitati echilibrate, elastice si rationale.

LEGENDA

JUCATORI

MINGE

TRAIECTORIA MINGII

MISCAREA JUCATORILOR

CONDUITA MINGII

JALOANE

ANTRENOR

CAPITOLUL 1: ELEMENTE GENERALE

1) Istoric

a) Primele sisteme

Nu vreau sa insist pe primele dispuneri in teren, unde aveam 8-9 atacanti si numai 1 sau 2

fundasi in meciuri incheiate adesea cu 0-0 (!).

Primul sistem care merita mentionat este sistemul piramidal (fig. 1) ce se poate rezuma la

un 2-3-5.

Din acest tipar lejer modificata a aparut „metoda” (fig. 2) un sistem care va insoti evolutia

fotbalului pana in Al Doilea Razboi Mondial.

Acest sistem specula vechea regula a jocului in afara jocului. Era nevoie, pe vremea

aceea, de mai mult de 3 jucatori intre cel care primea pasa si buturile portii pentru a fi in afara

jocului (astazi, 2 sunt suficienti).

Acest sistem se bizuia pe doua jucatori laterali de „16 m” (intre care nu puteai sa te

infiltrezi fara sa nu ajungi in afara jocului), doi mijlocasi pe parti, si intre ei, un mijlocas axial,

capul ganditor al echipei, doi mijlocasi ofensivi si trei atacanti.

Nu se vorbea despre marcaj individual si echipa, din punct de vedere defensiv, prezenta

caracteristicile viitorului joc zonal (fig. 3, fig. 4, fig.5, fig.6)

Aripile adverse erau presate de mijlocasii laterali, in vreme ce cei doi mijlocasi laterali de

„16 m” asteptau in zona cel mai avansat centru advers. In plus, cei doi laterali acopereau pe cei

din zona de 16 m, daca ieseau pe aripi sau se acopereau reciproc daca jucatorul scapa pe

adversarul direct. Acelasi mijlocas eliminat in jocul de 1 la 1 echilibra linia de fund ca sa

compenseze eventualele zone descoperite.

Un rol foarte important era jucat de catre mijlocasul axial, care trebuia sa fie bun la jocul

aerian, capabil de temporizare si de joc indelungat pe aripi.

Cu acest sistem, Italia a castigat doua Cupe Mondiale (in 1934 si 1938) ca si Jocurile

Olimpice din 1936. Sistemul era, inainte de toate, defensiv, practic cu doi jucatori libero si axat

pe contraatac.

b)Sistemul englez WM

Schimbarea adusa de regula in afara jocului (doi jucatori, 1928) obliga antrenorii sa

dezvolte variante si o solutie tactica, capabila sa franeze incursiunile celor doi atacanti adversi, va

fi descoperita in Anglia. Sistemul WM iesea astfel la iveala. (fig. 7)

Marea noutate era introducerea conceptului de marcaj individual in sanul liniei defensive,

compusa de atunci din 3 jucatori cu cele doua aripi adverse marcate de cei doi laterali distantati,

in vreme ce mijlocul axial era la marcajul avancentrului. In mijlocul terenului erau 4 jucatori, in

vreme ce inainte se juca mereu cu 3 atacanti, practic, un 3-4-3 anterior.

Marea chichita ? Simplu: daca un atacant reusea sa-si elimine adversarul direct, ramanea

fara obstacol, motiv pentru care cei 3 fundasi deveneau aproape imbatabili in lupta de 1 la 1, si

rapizi. Ei trebuiau sa poata cu adevarat reveni rapid daca pierdeau un duel, altfel sa nu mai ai

adversarul in fata era sinonim cu sa fie in fata portii.

Cei doi laterali aveau tendinta sa cedeze spatiu, caci ei preferau in mod natural sa vada

aripa centrand mai degraba decat tragand spre poarta, mai ales pentru ca nu aveau acoperire din

spate. Iata de ce se centra atat de mult acum cateva decenii. In fapt, centrul era cel mai mic rau

pentru linia defensiva.

La mijloc, cei doi mijlocasi defensivi axiali marcau mijlocasii adversi cei mai avansati. Ca

o regula generala, ei asociau doi jucatori tehnici cu doi jucatori mai puternici din punct de vedere

fizic. Aripile jucau mereu cu centrari catre un centru inaintas puternic pe plan fizic.

Se tragea mult la poarta de la distanta pentru ca daca ajungeai sa-ti elimini adversarul

direct, culoarele erau libere fiindca ceilalti adversari se ocupau in continuare de un jucator pana la

limita celor 16 m, pentru a se arunca in ultima clipa asupra jucatorului cu balonul. Era, deci, timp

si spatiu pentru a trage de la distanta suturi pe poarta!

In general, sistemul WM cerea capacitati atletice, rezistenta la efort si disciplina pe plan

tactic. Nu parea adaptat jucatorilor plini de fantezie, cum sunt cei latini. Apararile WM erau mai

degraba pe spatii largi si dezorganizate. In definitiv, inainte se marca mai mult pentru ca era mai

putina organizare si diferente intre calitatile jucatorilor marilor echipe si cei ale altor echipe.

In vremea aceea erau scoruri mari, in vreme ce in zilele noastre rar vezi un 7-0, de exemplu.

Putin cate putin, s-a observat ca acest sistem avea prea multe lacune pe plan defensiv si

pentru ca un atacant se trezea adesea singur in fata jucatorului advers care-l marca. Evident ca s-

au facut cercetari pentru a corecta „culoarul de sut”.

c) Sistemul unguresc MM

Lovitura fatala sistemului englezesc WM a fost sistemul unguresc MM (fig. 8). Maghiarii

se aliniau cu doi mijlocasi ofensivi care inaintau folosind marile spatii create de aripile plasate

intr-o maniera foarte larga, motiv pentru care mijlocasii laterali adversi erau constransi sa ramana

la distanta mare unul de altul. „Falsul” mijlocas ofensiv atragea in afara zonei aparatorul axial.

Aparatorii din sistemul englezesc erau incapabili sa se corecteze din punct de vedere tactic

si efectiv ungurii castigau cu usurinta meciurile, folosind sistemul lor, fara a cuceri totusi Cupa

Mondiala din 1954.

In tarile occidentale nu exista o veritabila scoala de antrenori. Se intampla adesea ca

atunci cand o echipa cu „metoda” infrunta o echipa jucand in sistemul englezesc WM, ea suferea

de inferioritate numerica la mijlocul terenului (fig. 9).

Era suficienta o singura miscare de retus tactic. Se cerea, de exemplu, aripii sa efectueze o

munca dubla, sa stie sa atace si sa se apere pentru a degreva astfel unul din cei doi mijlocasi

laterali de „16 m” si pentru a permite, deci, altuia sa-l marcheze pe atacantul central.

Dintr-o data s-a adoptat un sistem extrem de eficace si de sigur. Se bizuia iremediabil pe

un al patrulea jucator in sanul liniei defensive ca sa permita acoperirea intregii latimi a terenului,

si acest fapt se punea in practica in urmatoarele doua maniere:

- se plasau 4 fundasi in zona

- se plasau 3 jucatori + 1 libero in spatele lor

d) Lacatul

Ca sa echilibrezi mijlocul terenului, s-a cerut aripii sa revina cat de des posibil. Acest

jucator trebuia, deci, sa fie foarte complet, bun atat in aparare cat si in atac.

De atunci, s-a trecut de la o extrema la alta, numarul incredibil de mare de atacanti aliniati

la inceputul secolului a lasat loc fundasilor si mijlocasilor de teren mereu mai incarcati cu sarcini

(fig 10).

Pana si Brazilia,cu un 4-3-3 in zona axata pe aparare, castiga Campionatele Mondiale din

1958 si din 1962(fig 11).

Anglia,campioana mondiala in 1966,propune un 4-4-2 mixt: 2 mijlocasi laterali jucand

individual, 2 aripi care, in realitate, erau 2 mijlocasi la inchidere. (fig. 12).

e) Revolutia olandeza

Fotbalul se indrepta usor, dar sigur spre sisteme din ce in ce mai defensive, cand, la

Campionatul Mondial din 1974, a aparut echipa Olandei: Ajax-ul lui Cruyff si multi alti jucatori

foarte buni dadeau lectii de ani de zile lumii si la prima aparitie in cadrul unei competitii

mondiale, echipa „Portocaliilor” si al lor 4-3-3 (fig. 13) pareau sa aiba un start bun pentru a se

impune in aceasta competitie.

In ce consta exact faimosul „fotbal total” ? Nu exista roluri fixe, jucatorii schimba

continuu locul, fara sa dea puncte de reper adversarilor. Ca urmare a acestui fapt, se pune accent

enorm pe jocul in afara jocului, jocul la ofsaid.

Reversul medaliei e faptul ca, din punct de vedere defensiv, exista scapari. Jocul la ofsaid

se aplica mai ales in zonele avansate. Jucatorii au tendinta sa nu faca presiuni asupra purtatorului

de balon advers, din cauza fizicului masiv. Vazand numarul important de jucatori de inalt nivel

din aceasta echipa, te intrebi in mod spontan: ce e mai bun, sistemul sau jucatorii ?

f) Evolutia contemporana

Astazi, evolutia este foarte rapida, in special in cele mai mari campionate europene, unde

exista o mare varietate de sisteme si de strategii. Fotbalul se indreapta catre o mare evolutie. Pana

acum 30 de ani, totul sau aproape totul era lasat pe seama calitatilor individuale. Acum se pune

mult accent pe organizare, lasand deoparte calitatile individuale.

Si in urmatorii ani se va pune accent pe calitatea individuale si i se va adauga o organizare

a jocului din ce in ce mai complexa. E calea cea mai justa, dupa parerea mea, si cea mai bogata in

perspective.

2)TACTICILE FUNDAMENTALE INDIVIDUALE

Mi se pare esential sa insist asupra tacticilor fundamentale individuale. Trebuie spus ca

tactica individuala completeaza tactica in linie si prin echipa si reciproc, dar nu e posibil sa

aliniezi o echipa pe teren cu succes daca fiecare jucator nu poseda urmatoarele insusiri.

A)1 CONTRA 1

Sa luam in considerare insusi fundamentul apararii individuale, stiinta jocului 1 contra 1

defensiv (baza piramidei).

1) Posibilitati

a) Purtatorul de balon soseste din fata sau lateral. Aparatorul se sprijina pe varful picioarelor

si priveste mingea pentru a fi mai activ in miscare. In plus, el trebuie sa fie atent in caz de

fenta, sa nu miste gambele si nici mingea, si deci, daca privim balonul, impiedicam fenta.

Daca atacul este in diagonala, protejam cu corpul, in vreme ce daca atacul este lateral si

vrem sa impingem adversarul catre exterior, picioarele sunt in afara liniei in care avanseaza

balonul.

Duelul trebuie sa fie initiat cand purtatorul de balon advers pierde contactul cu balonul, cu

piciorul:

- exterior, daca adversarul cauta sa te elimine prin exterior

- interior, daca adversarul incearca sa treaca prin interior

Duelul trebuie initiat apropiindu-se de balon cu piciorul de sprijin, mai degraba paralel cu

balonul. A fi dezechilibrat in partea din spate inseamna a nu putea sa lovesti balonul cu o forta

suficienta asa cum il lovesti cu interiorul piciorului. Astfel, pierzi cu usurinta duelul.

E important ca fundasul sa aiba un comportament activ, impinzand adversarul sa faca

greseli, de exemplu facandu-l sa piarda controlul balonului. E foarte important ca niciodata sa nu

te apropii mai mult de minge, mai ales departe de poarta pe spatiile largi, in inferioritate

numerica. Daca din contra, purtatorul de balon soseste la o distanta de la care poate suta, trebuie

sa poti oferi cea mai mare parte a corpului pentru a putea contra si proteja poarta.

Daca atacantul incearca sa castige lupta de 1 la 1 in forta, adesea impingand mingea in

adancime si alergand in urma ei, aparatorul are doua optiuni:

- daca nu se apropie de minge, va neutraliza actiunea sosind primul la balon, pentru ca are

un avans asupra adversarului

- daca se apropie de minge, taie calea adversarului, pentru ca nu mai are timp sa ajunga la

minge, oferind o bariera mobila si producand o obstructie mai mult sau mai putin

periculoasa, in functia de pozitia lui pe teren.

b) Adversarul primeste balonul din fata, aparatorul ataca adversarul din fata / de la dreapta /

de la stanga

- trebuie sa fii foarte rapid in timp ce balonul curge, sa iei in primire adversarul cat mai

departe posibil de poarta

- sa alegi momentul potrivit pentru a lua pozitia de baza, stiind sa evaluezi distanta: e

important sa nu fii fixat de adversar

- sa ai capacitatea sa alergi rapid, sa incetinesti si sa te pozitionezi, coborand bazinul

c) Adversarul primeste balonul cu umerii rasuciti

- vezi balonul, esti in interior intre adversar si poarta, cu un balon lent si un adversar oprit,

incerci sa inaintezi

- daca situatia nu permite, simti cu o mana adversarul, fiind atent sa nu ii permiti sa se

sprijine

- il impiedici sa se intoarca

- daca se intoarce, intri in duel. Duelul trebuie jucat cand purtatorul e la jumatatea terenului,

pentru ca e momentul in care acoperirea balonului e cel mai putin asigurata

- daca jucatorul este foarte aproape sau apropiat de careul de 16 m, te plasezi lateral cu

bratele deschise pentru a-l prinde in „cusca”.

d) Pe o minge indepartata

- vezi balonul si adversarul

- esti in interior in raport cu adversarul si cu poarta

- nu esti atacat de minge, ci mergi in intampinarea ei

Distanta in raport cu adversarul difera:

- In functie de pozitia pe teren. Ca regula generala, se spune ca marcam strans atunci cand:

Esti aproape de poarta

Adversarul e aproape de balon

Purtatorul de balon advers nu vede poarta sau o vede, dar nu poate inainta in

adancime

- Marcajul e mai larg in situatiile opuse

2) Cateva idei de antrenament

Exercitiul A (fig. 1): A si B se confrunta pentru o minge prin oprire, alternand cu piciorul drept si

cu piciorul stang

Exercitiul B (FIG. 2): A cauta sa-l fixeze pe B, care fara sa se lase abordat, se retrage din pozitie

pana cand A se duce pe dreapta sau pe stanga.

Varianta (fig. 3): Cand A impinge voit balonul cu piciorul, cauta momentul potrivit pentru duel.

Repeta exercitiul intors catre dreapta si catre stanga, cu purtatorul de balon care-si prelungeste

mingea spre interior.

Exercitiul C (fig. 4): A incearca lupta 1 contra 1 in forta pentru depasire, si B

neutralizeaza si cauta sa intercepteze balonul, dat fiind faptul ca el insusi nu e aproape de minge.

Varianta (fig. 5): B se apropie de balon si merge catre atacant

Exercitiul D (fig. 6): A avanseaza cu mingea catre B (la oprire). C anticipeaza, mergand spre

interior, intercepteaza, inapoiaza mingea lui A dintr-o lovitura, de repetat cu intoarcere spre

dreapta si spre stanga.

Varianta (fig. 7): B, de data asta intercepteaza, C il blocheaza, si in vreme ce B incearca sa revina,

alege momentul pentru duel.

Exercitiul E (fig. 8): Purtatorul de balon A se plaseaza cu corpul sau cu fata, astfel incat il vede

sau nu pe atacantul B, si fundasul C il marcheaza din interior. C adapteaza marcajul dupa

comportamentul vizual al lui A. De repetat exercitiul intors la dreapta si la stanga

Exercitiul F (fig. 9): 1 contra 1 in diagonala, cu contraatac. Cand atacantul pleaca cu balonul,

aparatorul iese sa preseze. Atacantul trebuie sa iasa din partea opusa (1 punct) si, de indata ce a

iesit, trage la poarta incercand sa marcheze (1 punct) sau sa-l infrunte la duel pe cel care-l

marcheaza (gol marcat = 1 punct). Aparatorul, daca castiga duelul, trebuie sa contraatace spre

linia de departajare de atacant. Aparatorul poate iesi din dreptunghi doar in cazul duelului in forta

al atacantului.

Varianta 1 (fig.10): 1 contra 1, lateral, cu contraatac: atacantul poate iesi prin linia de fund a

zonei (1 punct) sau lateral (doar din partea punctata, 2 puncte).

Varianta 2 (fig. 11): 1 contra 1 lateral la inaltime: atacantul nu poate iesi decat din partea

interioara pentru ca e aproape pe linia de fund.

Varianta 3: De repetat toate exercitiile impreuna cu un atacant cu spatele la poarta.

Joc pe aceasta tema: meci cu doua echipe complete sau jucatori care au un adversar unic

in echipa din fata. Fiecare jucator nu-si poate infrunta decat adversarul direct si invers. Fiecare

echipa are un libero, ce ramane doar in propria jumatate de teren si nu poate fi atacat cata vreme e

in posesia balonului, el nu joaca decat atingand de doua ori mingea. Este singurul care poate ataca

adversarul ce a scapat controlului adversarului sau direct sau sa redubleze marcajul.

Obiectivele jocului pe tema sunt multiple:

- determinare maxima de a nu fi eliminat in jocul de 1 contra 1, pentru ca in spate, cu

exceptia libero-ului, nimeni nu poate rezolva aceasta situatie.

- adaptare continua si repetata a tuturor formelor de lupta 1 contra 1 (din fata, lateral)

- exigenta constanta in efectuarea marcajului propriu in faza defensiva

- odata pierdut balonul, sa se obisnuiasca rapid sa-si marcheze adversarul direct

B) FUNDAMENTELE OFENSIVE

Distingem fundamentele individuale ofensive, luand in considerare doua aspecte:

- demarcajul

- tipurile de pase

3) Demarcajul

Prin demarcaj distingem anumite aspecte:

- demarcaj non-directional

- demarcaj directional in relatie cu situatia purtatorului de balon

- demarcaj directional in relatie cu propriul marcaj

- demarcaj directional in relatie cu cele doua aspecte

- demarcaj directional

a) Demarcaj non-directional

Acest demarcaj inseamna plasamentul jucatorului fara balon pe un culoar liber intre el si

purtatorul de balon, evitand astfel interventia aparatorului. Trebuie sa ne amintim doar ca

pentru ca demarcajul sa aiba un sens, trebuie sa fie efectuat de catre jucatorul sau jucatorii

prezenti in campul vizual al purtatorului de balon (fig. 12)

b) Demarcaj directional in relatie cu situatia purtatorului de balon

Jucatorul ce se deplaseaza, avand ca obiectiv receptia balonului, trebuie sa incerce sa fie

mereu intr-o pozitie care sa-i permita sa-l vada pe purtatorul de balon si poarta adversa.

Trebuie insistat asupra faptului ca niciodata, in afara situatiilor de siguranta extrema, nu

trebuie sa te demarci ramanand aliniat cu purtatorul de balon, pentru ca o eventuala

interceptare adversa ar elimina pe putin doi din jucatorii nostri. Trebuie sa luam in

considerare urmatoarele 3 tipuri de sprijin:

- sustinerea

- pasa laterala

- varful

Sustinerea este efectuata in spatele purtatorului de balon, in cazul in care el se afla in

imposibilitatea de a vedea poarta adversa si faptul ca e presat. In acest caz, nu poate juca

mingea decat spre inapoi. Atentie, a nu se plasa prea aproape de purtator, aparatorul ar putea

intercepta pasa in retragere. (fig. 13)

Pasa laterala e efectuata cand purtatorul de balon vede poarta, dar are un adversar in

apropiere care il impiedica sa joace in profunzime (fig. 14).

Varful este o pasa in profunzime care trebuie sa fie efectuata in cazul in care purtatorul de

balon vede poarta si are spatiu pentru o transversala (fig. 15).

c) Demarcajul in relatie cu propriul marcaj

Putem face distinctia presupunand de aceasta data ca purtatorul de balon poate efectua o

transversala in 4 pozitii:

- miscare lunga si pe urma contact

- miscare de contact si apoi lunga

- miscare de indepartare urmata de apropiere

- miscare de apropiere urmata de indepartare

In primul caz (fig. 16), fenta mai degraba lunga (trebuie efectuata cand purtatorul de balon

nu vede) ce pregateste a doua miscare de contact.

Miscarea „lung-scurt” trebuie sa fie efectuata cand adversarul marcheaza relativ larg si

din interior. E, deci, puternic in profunzime, dar slab la contact.

Pentru ce motiv trebuie efectuata fenta ? Din doua motive:

- inainte de toate, ea insala adversarul

- apoi, daca ea e realizata in maniera corecta, trebuie sa permita receptia balonului in bune

conditii

La extrema cealalta, fenta „lunga-scurta” in spatele liniei de fund, trebuie sa fie efectuata

cand fundasul marcheaza din interior si de foarte aproape. El este, deci, vulnerabil pe linia

de fund si asta fara a fi nevoie de o cursa lunga (fig. 17).

Miscarea „larga in interior”va trebui efectuata cand fundasul marcheaza intr-o maniera

stransa, dar corecta in spatele atacantului, lasand astfel mult spatiu in interiorul terenului (fig. 18).

Natural, trebuie sa optam pentru miscarea opusa tendintei de a se indeparta, descriind un

semicerc, dupa ce, la inceput, am strans cand fundasul impiedica atacantul sa receptioneze

balonul pus in interior, dar, natural, mai putin cand balonul e dat spre exterior (fig. 19).

d) Demarcaj directional in relatie cu cele doua aspecte

Nu e posibil sa efectuezi o analiza la fel de precisa ca precedenta, pentru ca aceasta

situatie identificabila cu o situatie de lupta 2 contra 2 are variante nesfarsite si va gasi solutia

combinand principiile demarcajului expuse mai sus si cele asupra tipurilor de pase pe care le vom

expune acum.

4) Tipuri de pase

Acestea sunt pase urmate de o miscare fara balon. E clar ca daca pasele sunt adresate

jucatorilor indepartati, aceste miscari vor fi aplicate de catre jucatori aflandu-se in apropierea

celui care tocmai va receptiona balonul. Ele sunt efectuate in cazul in care cel care primeste

balonul poate sa-l rejoace inainte fara nicio opozitie.

a) Situatia 1-2 sau triunghiul

In profunzime sau lateral, e efectuata pentru a elimina un adversar (fig. 20).

b) A da si a pasa in spate

O cursa in spatele celui care primeste balonul poate permite crearea unei situatii de 2

contra 1 (fig. 21)

c) A da si a taia

A pasa si a declansa o cursa in latime, cautand sa ataci in zona oarba a fundasului (fig.

22).

d) A da si a schimba

Prin indepartare de fundas (fig. 23)

e) A da si a urma

In pasa, jucatorul care receptioneaza balonul nu-l poate juca in profunzime pentru ca este

strans de fundas din apropiere. Din acest motiv, jucatorul va ramane in sprijin in spatele

partenerului sau (fig. 24).

f) 1-2-3

Un jucator poate da si merge spre partenerul marcat cu conditia sa existe al treilea jucator

de sustinere. Cel care receptioneaza balonul se bizuie pe al treilea jucator si ii permite sa

serveasca in adancime, in miscare, celui care a pasat mingea. Acesta din urma trebuie sa ramana

in spatele celui care a primit balonul. In acel moment, el accelereaza si merge in adancime. Acest

lucru duce la evitarea situatiei ca sustinatorul, in eventualitatea unei interceptii, sa ramana fara

jucatori care sa-l apere pe plan defensiv.

In schemele precendente (fig. 25, 26) observam doua tipuri de 1-2-3, numite astfel pentru

numerele de pase efectuate pentru obtinerea combinatiei. Acelasi lucru merge pentru 1-2.

g) La antrenament

Putem folosi toate situatiile de joc de 2 contra 1, 2 contra 2, 3 contra 3 in functie de

obiectivele urmarite. In privinta jocurilor cu tema, putem disputa meciuri cu perechi fixe (fiecare

jucator are, in echipa opusa, un adversar fix) avand ca obiectiv demarcajul, si putem disputa

meciuri normale cu mai multi sau mai putini jucatori si cu un numar de lovituri libere sau

limitate. Situatiile aparute sunt foarte interesante in antrenamentul pentru pastrarea balonului.

3)ZONA SAU SPATIU INDIVIDUAL: FALSA DILEMA

Zona sau spatiu individual ? De-a lungul anilor, am asistat la aceasta dezbatere adesea

inflacarata, asemanatoare unui razboi religios. Sa nu uitam ca datoria tehnicienilor e aceea de a

evalua faptele intr-o maniera obiectiva si de a mentine totul la un nivel rational.

Putem deci afirma ca cele doua „religii” au mai multe puncte in comun decat credem,

luand in calcul ceva ce uitam adesea in timpul discutiilor, aceea de a furniza jucatorilor principiile

unui comportament corect in situatia de aparare 1 contra 1. Am impresia ca tactica de aparare

individuala e din ce in ce mai putin luata in considerare. Ar trebui sa ne preocupe mai mult

aceasta problema, pentru ca asa cum subliniam in primul capitol, fara aceste cunostinte, jucatorii

ar face fata cu greu din punct de vedere defensiv.

A) Rolul individual

Inainte de toate, trebuie sa definim marcajul individual. Practic, inseamna sa fii

responsabil individual de comportamentul si aptitudinea adversarului, determinate in avans in

timpul meciului. Responsabilitatea si, deci, comportamentul se schimba in functie de rolul si

pozitia adversarului in teren.

Ca o regula generala, cu cat acesta e mai aproape de poarta noastra / se apropie de zona cu

mingea, cu atat marcajul individual va trebui sa fie mai strans si mai „asfixiant”, in vreme ce,

daca adversarul se afla departe de minge, chiar aproape de careul de 16 m, marcajul individual va

putea si va trebui sa fie redus, stiind ca va trebui sa fim pozitionati la o distanta care sa ne permita

sa anticipam sau sa presam propriul adversar in cazul receptarii balonului si, in acelasi timp, sa

avem posibilitatea de a acoperi un spatiu util catre propria poarta pentru a mentine echilibrul

defensiv.

In acest fel, vom putea efectua faimoasa diagonala defensiva (marcaj si acoperire): ajutam

partenerul si in acelasi timp tinem sub control propriul adversar.

Cand mingea este aproape, marcajul adversarului (B) este strans (fig. 1).

Cand mingea e departe, marcajul se reduce marind acoperirea in diagonala (fig.2)

Sa analizam, in continuare, conditiile care permit, sa spunem, ca un marcaj poate fi definit

drept corect, luand in considerare faptul ca singura diferenta dintre spatiul individual si zona

consta in aceea ca in spatiul individual exista un raport direct intre cel care e la marcaj si

adversarul tau (il urmareste pe acesta oriunde se deplaseaza), in vreme ce la apararea in zona,

acest raport poate sa nu existe.

Iata cateva reguli de urmat, mereu in referinta cu adversarul. Trebuie sa te plasezi intr-o

pozitie care sa-ti permita, intr-un anumit moment, sa indeplinesti urmatoarele trei conditii:

- sa fii si intre adversar si poarta

- sa tii sub control vizual, in acelasi timp, adversarul si balonul

- sa marchezi adversarul de o maniera mai stransa sau mai lejera, in functie de pericolul pe

care il reprezinta si sa il urmezi cand se deplaseaza.

Cand un aparator indeplineste in acelasi timp aceste 3 reguli, el se afla intr-o pozitie de

marcaj perfect in raport cu adversarul sau direct. Atentie totusi, caci acesta din urma nu ramane

de obicei in pozitia de plecare, ci se misca, deplasandu-se in functie de propriile capacitati,

posibilitati si cunostinte. In consecinta, aparatorul, incercand sa ramana langa adversarul in

miscare, nu poate sa vada, cateodata, in acelasi timp, jucatorul si mingea, mai ales daca acesta se

indeparteaza rapid de zona in care el se afla. De remarcat ca daca indepartarea se face lent, putem

indeplini in acelasi timp doua dintre conditii, efectuand o cursa inapoi.

Daca cel care apara are spatiu in spate pe care-l poate folosi fara pericol pentru a indeplini

cele doua conditii ale marcajului individual, in loc sa urmeze strict adversarul, el se deplaseaza in

diagonala in mod defensiv catre propria poarta, indepartandu-se de adversar, avandu-l totusi sub

control (marcaj si acoperire si pozitie intre adversar si poarta mereu). Actionand astfel, aparatorul

poate sa vada mereu jucatorul si mingea in acelasi timp. El nu se deplaseaza cu pieptul orientat

catre propria poarta, ci alearga adesea in spate sau diagonala (fig. 3)

Daca el nu poate relaxa marcajul pentru ca este deja in careul de 16 m si intr-o situatie ce

nu ii permite sa lase timp si spatiu adversarului, care, daca ar trebui sa receptioneze balonul, ar

putea trage la poarta, el nu poate indeplini in acelasi timp cele doua conditii primordiale (sa vada

adversarul si mingea). In acest caz, e necesar sa urmeze adversarul, si pentru un scurt moment, sa

nu vada mingea. Imediat dupa, cat mai repede posibil, trebuie sa revina in pozitia potrivita ca sa

poata vedea din nou, in acelasi timp, adversarul si mingea.

De ce aceasta exceptie? Daca pierde controlul asupra marcajului adversarului care s-a

indepartat, in careul sau de 16 m, si vede doar mingea, el risca sa fie depasit de minge si sa nu

mai poata interveni in timp util.

In vreme ce se deplaseaza si se apropie pentru a-si marca adversarul (B) intr-o maniera

stransa (miscarea 1 – fig. 4), aparatorul se misca in spatiu, anticipand situatia, miscare ce-i va

permite sa evite interventia si il vom pierde prin anticipare (miscarea 2 – fig. 4).

Pentru aceste ratiuni sau motive, este sfatuit sa-si marcheze si sa-si urmareasca

indeaproape adversarul, chiar daca pierde din vedere, pentru scurta vreme, balonul. Mai tarziu,

daca mingea n-a sosit, va relua marcajul individual, repozitionandu-se astfel incat sa vada si

balonul si adversarul.

Aparatorul din spatiul individual ar trebui sa gandeasca astfel, cand nu are mingea:

„Nu e foarte important daca nu ajung sa recuperez balonul. Ceea ce e capital e faptul ca

adversarul meu n-o receptioneaza sau, cel putin, nu are suficient timp sau spatiu la dispozitie, mai

ales in suprafata de compensare. E foarte dificil sa marchezi in spatiul individual, pentru ca

parametrii de referinta se schimba tot timpul, din cauza miscarii balonului si adversarului. Nu

trebuie niciodata sa-mi urmez instinctul, si mai ales sa fiu reactiv si rational, capabil de alegeri in

functie de situatie.”

B) Jucatorul si zona

Dupa analiza fazei individuale, sa trecem in revista problemele fazei defensive ale

sistemului de joc. Sa luam ca exemplu o aparare cu trei jucatori. Un jucator e cu adevarat

fundamental, vorbim aici despre libero. Reprezinta ultima aparare si, in mod normal, n-are nicio

sarcina specifica de marcaj asupra oricarui adversar. El este responsabil, pe latime, de zona din

spatele liniei defensive.

Aliniindu-se sau nu cu ceilalti aparatori, el decide de la ultima linie de aparare (dand mai

multa sau mai putina profunzime adversarilor). El e cel care stabileste daca si cand urca din nou

echipa, avansand sau facand sa urce ceilalti aparatori.

Pozitia lui, cand se afla in spatele celor de la marcaj, trebuie sa garanteze acoperirea altor

aparatori, motiv pentru care ei formeaza, la modul ideal, un triunghi in care el reprezinta varful

dinspre poarta (fig. 5). Asta ii permite sa ii ajute pe jucatorii de la marcaj, si in acelasi timp sa

protejeze zona periculoasa a apararii. Miscarea de asteptarea preventiva trebuie sa tina cont de

pozitia:

- balonului

- jucatorilor care sunt la marcaj

- portii

Daca cei doi jucatori de la marcaj sunt departe, postura pe care el trebuie sa si-o asume e

aceea care ii va permite sa-l protejeze pe partenerul din zona centrala, stiind ca ea este cea mai

periculoasa (fig. 6). Asta in mod sigur cu conditia ca sa nu fi iesit deja sa recupereze mingea sau

sa faca dublaj la marcaj.

E evident ca libero-ul nu poate sa se retraga mereu pentru a acoperi mingile in diagonala.

In tot cazul, limita careului de 16 m e linia plecand de la care fie el iese pentru a infrunta

adversarul care soseste conducand balonul, fie se pozitioneaza aproape in linie cu partenerii

pentru a crea densitate si echilibru in aparare. In acelasi timp, el nu se mai poate retrage pentru a

nu da spatiu si profunzime adversarilor, riscand o densitate de jucatori periculoasa, in propriul

careu de 16 m.

Totul se schimba daca balonul e intr-o parte. In acest caz, libero-ul va acoperi zona

primului nivel. Actionand astfel, el acopera zona periculoasa de anticipare atat pentru cei care

sunt la marcaj, cat si pentru portar, care in consecinta, va fi responsabil pentru o suprafata mai

mica de interventie.

In rezumat, pozitia libero-ului la primul nivel presupune ca toate mingile, indiferent de

traiectorie, sa fie pentru el. El nu trebuie sa faca niciodata primul pas, ca sa nu descopere spatiul,

ci trebuie sa se miste dupa indepartarea balonului. Continuam analiza organizarii sistemului,

discutand despre acoperirea laterala, zona prinsa de o aripa capabila sa revina, un atacant capabil

sa acopere spatiul din spatele lui si un altul in lateral, in mod ofensiv, un aparator putand sa se

insereze si sa fie disponibil pentru parteneri.

Pentru a echilibra jocul, acesti jucatori se plaseaza astfel:

- spre interior, dinspre aripa, un mijlocas care acopera cand aripa actioneaza, si poate,

eventual, sa se ocupe cu marcajul numarului 10 advers, in colaborare cu libero-ul.

- dinspre lateral spre inapoi, putem plasa un mijlocas care inlocuieste sau sprijina lateralul

in incercarile lui de a se infiltra, si/sau ii ajuta pe cei doi atacanti

- in mod defensiv, e intotdeauna lateralul responsabil de acoperirea acestei parti

Un alt jucator foarte important este conducatorul de joc; plasat in fata apararii, el trebuie

sa-l protejeze pe libero, acoperind spatiul in diagonala din fata defensivei pentru a evita situatia

de 1 contra 1. Daca acest conducator de joc nu e eficace pe plan defensiv,putem remedia aceasta

situatie plasand in diagonala un mijlocas defensiv si acordand spatiu conducatorului de joc, care

va reveni in diagonala de indata ce echipa lui va fi recuperat balonul.

Dislocarea in teren a sistemului nostru de joc poate fi mai bine apreciata din schema

urmatoare (fig. 7). In ceea ce priveste atacantii, putem constata ca unul e plasat foarte la stanga, la

plecare, si celalalt in diagonala. Exista doua motive principale:

- ei trebuie sa echilibreze defensiv partea unde lipseste „7” incercand sa nu fie eliminati de

adversarul direct

- ei trebuie sa dea profunzime partii stangi, in cazul in care se recastiga balonul de catre

perechea din stanga („3” + „10”) in retragere

Putem verifica, de asemenea, urmatoarele eventualitati:

- am nevoie de 3 jucatori solizi la marcaj:

In acest caz, libero-ul va pune inca accent pe acoperirea in diagonala si in cazul

patrunderii laterale a lui „3” sau „4” , va trebui sa iasa direct in zona periculoasa, actionand fara a

fi vreodata eliminat! Normal ca „8” sau „4” vor trebui sa-l inlocuiasca in sarcini pe libero.

- n-am nevoie decat de un jucator la marcaj:

In acest caz, alt jucator va urca sau se va ocupa de acoperirea unei parti sau va marca un

mijlocas advers cu „4”, care avanseaza si se ocupa mai putin de faza defensiva. Sau putem plasa

libero-ul in fata apararii, lasand unuia dintre cei doi jucatori aflati la marcaj sarcina de a acoperi si

celuilalt de a face marcaj individual.

In sistemul individual, in general, e dificil sa pui in practica pressing-ul pentru ca pozitia

jucatorilor nu o permite mereu, in vreme ce putem pune mai multa presiune asupra balonului.

Comportamentul echipei in faza defensiva e axat pe expectativa: se retrag in propria jumatate de

teren pentru a se putea apara prin densitate.

Iata un exercitiu specific care previne divizarea echipei in doua, jucand in jumatate de

teren si cu o poarta (fig.8). 5 jucatori apara poarta, impreuna cu portarul. 5 alti jucatori ataca,

incercand sa marcheze goluri. Atacantii incearca deci sa marcheze, iar aparatorii trebuie mai intai

sa recupereze mingea si s-o paseze antrenorului care se afla pe linia mediana. In aceasta maniera,

apararea are timp si poate sa urce din nou.

Cautam, pe parcursul acestui exercitiu, sa vedem daca si cum cei trei aparatori „liberi”

(„6”, „4” si „3”) stiu sa fie interschimbabili in zona calda a diagonalei. Subiectul principiilor

tactice defensive, „3” este considerat „liber de orice marcaj” cand actioneaza in propria zona

pentru ca noi putem exploata in profunzime diagonalele interne. In acelasi timp, vom observa

daca „2” si „5” arata constanta si hotarare la nivelul marcajului individual, cautand sa anticipeze

si sa impiedice, eventual, reusita unui jucator din zona lor si cum isi ajuta, din pozitiile lor

variabile, partenerii (e inutil sa urmaresti un adversar care se desprinde cand zona „calda” e in

pericol: in acest caz, trebuie sa executam diagonala defensiva mai utila in aceasta circumstanta).

Sa tinem cont, de asemenea, ca obiectivul atacantilor e acela de a ajunge sa traga la poarta

oricare dintre ei si ca cele doua echipe se infrunta 5 la 5. Ne aflam, deci, in situatia care

favorizeaza constant echipa ce ataca si impinge aparatorii sa se adapteze continuu (ajungem astfel

la obiectivul principal al acestui exercitiu).

In definitiv, trebuie sa aplicam un sistem de joc capabil sa satisfaca toate principiile de

echilibru, elasticitate si de ratiune, si in acelasi timp, sa respecte aceste tactici in cele doua faze

ale jocului.

Problema, deci, nu este ceea ce facem, ci in ce fel facem, nu conteaza ca e spatiu

individual sau zona!

CAPITOLUL 2: APARARILE CU 4

La sistemele cu 4 fundasi, depindem mai putin de adversar, acoperim intreg frontul de

atac advers, in vreme ce o aparare in 3 e mult mai dificila. La 3, in realitate, ne regasim cu 3

centrali si suntem la indemana numai daca adversarul aliniaza doi atacanti in diagonala. Daca

adversarul joaca, de exemplu, cu un atacant central si cu un atacant care „se plimba” de la dreapta

la stanga, suntem repede pusi in dificultate.

1) FAZA DEFENSIVA

Ca sa analizam metoda din timp, ceea ce ne-ar permite sa ne antrenam mai bine echipele,

trebuie sa precizez bazele interventiei mele:

- determinarea conceptului de inchidere si acoperire asupra purtatorului de balon advers

- determinarea timpului de inchidere asupra purtatorului de balon advers

- marcajul adversarului/adversarilor fara minge, dupa principiile zonei

- trecerea pe langa purtatorul de balon advers printre aparatori

- trecerea pe langa purtatorul de balon advers si eventuali alti jucatori adversi

- neutralizarea chemarilor din adancime adverse

- neutralizarea triunghiurilor adverse

- neutralizarea trecerilor in spate adverse

- impiedicarea pasei lungi adverse

- impiedicarea atacantilor adversi sa receptioneze balonul cu picioarele

- reglarea automatismelor defensive la pasele in retragere

- definirea comportamentelor aparatorilor in situatiile de inferioritate numerica sau in cazul

plasamentului defectuos

- definirea schimbarilor de joc rapide

- definirea marcajului central

Prin urmare, voi lua de asemenea in considerare situatiile in care, in aparare, vom adauga

mijlocul terenului si vor fi astfel analizate dedublarile intre aparatori si mijlocasi, fara a uita

analiza (in acest caz, cu cele doua blocuri) situatiile enumerate mai sus.

Pentru a incheia, compartimentul ofensiv va fi imbunatatit. Vom putea astfel completa

intr-o maniera definitiva asezarea echipei. Trebuie spus ca aceste exercitii presupun cunoasterea

fundamentelor defensive ca si comportamentul in lupta de 1 contra 1 si conceptul de marcaj al

jucatorilor fara balon (in zona sau in spatiu individual).

Fara aceste cunostinte, cu greu vor putea jucatorii sa inteleaga exercitiile propuse. Va

trebui sa ne intoarcem si sa recomandam inca de la inceput stapanirea luptei de 1 contra 1 in

aparare!

A) Lucrul cu purtatorul de balon advers

1) Acoperirea

Principiul fundamental al oricarei faze defensive e acoperirea garantata de catre un alt

aparator care se plaseaza in diagonala in spatele primului aparator, gata sa intervina in cazul in

care atacantul advers elimina adversarul care se afla in fata.

Sa analizam schema urmatoare (fig. 1): antrenorul indica un jucator (A/B/C/D), acesta

devina purtatorul balonului. In cazul nostru, A este purtatorul balonului. Plecand de la aceste

consideratii, putem remarca ca „2” iese spre el, „4” acopera, iar „6” si „3” se aliniaza cu el,

apropiindu-se de balon fara a strange prea mult spre interior pentru evitarea unui risc excesiv in

cazul unei eventuale schimbari de joc.

Simetric, vom avea aceeasi situatie cu jucatorul D. Aceasta aparare e una cu acoperire in

linie.

In schema urmatoare (fig. 2), jucam cu un marcaj dublu. Remarcam efectiv ca „6” se

plaseaza in diagonala in raport cu „4”, si ca „3” se aliniaza cu „4”. Exista, de asemenea, o tripla

acoperire cu „3”, care se plaseaza pe diagonala lui „6.”

Sa analizam acum un atac in diagonala (fig. 3). „B” este purtatorul de balon, apararea se

plaseaza intr-o maniera piramidala, cu „4” care urca spre purtatorul de balon si „2” cu „6” care se

plaseaza in triunghi pentru acoperirea si evitarea patrunderii in diagonala, impreuna cu „3”, care

inchide partea opusa.

Exercitiul continua apoi cu jucatorii A/B/C/D care isi paseaza balonul lateral, la fluierul

antrenorului. Ceea ce devine important aici e faptul ca se apropie foarte repede de jucatorul care

va receptiona balonul. E fundamental sa alergi rapid catre el, in vreme ce balonul se deplaseaza si

se opreste cateva clipe ca sa nu-l receptionezi. Actionand astfel, reducem timpul si spatiul pentru

cel care receptioneaza balonul, pentru efectuarea unei pase rapide, impiedicandu-l mai ales sa

joace in profunzime (o minge lunga e intotdeauna redutabila pentru un aparator). Daca n-am

actiona astfel, ar fi usor pentru cel care primeste mingea s-o controleze , permitandu-i sa-l elimine

cu usurinta pe aparator. Apoi, jucatorii isi paseaza mingea mai mult sau mai putin repede, dupa

inspiratie. Introducem unul sau doi jucatori ofensivi pasivi, pe linia defensiva, care nu pot sa se

deplaseze decat orizontal inaintea fiecarei pase si care trebuie sa fie marcati, prin asta intelegand

ca:

- se plaseaza intre adversar si poarta

- vad purtatorul de balon advers si jucatorul fara balon pe care trebuie sa-l marcheze

- marcheaza de o maniera stransa adversarul care nu are minge, daca purtatorul de balon

advers nu vede poarta pe care o aparam, sau daca atacantul este aproape de poarta noastra,

sau daca purtatorul de balon vede poarta noastra, dar nu poate pasa lung

- relaxeaza un pic marcajul daca purtatorul de balon advers vede poarta noastra si poate

pasa lung, sau daca e departe de balon

Aceste principii sunt importante atat pentru marcajul zonal, cat si pentru marcajul

individual. Diferenta se face la nivelul deplasarii. Daca aplic efectiv o aparare individuala, trebuie

sa-mi urmaresc adversarul peste tot, avand astfel un raport direct cu el.

La extrema cealalta, in marcajul zonal, adversarul nu este controlat decat intr-un sector

particular pentru a-l lasa apoi altora cand iese din acesta. In practica, raporturile se schimba, caci

in marcajul zonal sunt luate in considerare mingea, zona si omul, in vreme ce in marcajul

individual sunt luate in considerare doar mingea si omul.

Sa privim atent schema de mai sus (fig. 4): mingea este in picioarele lui „B”, dar putem

constata ca „6” il acopera pe „4” si il marcheaza corect pe adversarul care se afla in zona lui;

remarcam ca „2” este in exterior in raport cu adversarul sau. Nu se afla, deci, intre el si poarta,

asa ca trebuie sa-si corecteze pozitia! E esential ca la fiecare pasa sa verificam pozitia

aparatorilor. Ei trebuie sa faca toti marcaj si acoperire in mod corect.

Ca acest prim paragraf sa fie complet, sa analizam acum cate linii de acoperire e

convenabil sa utilizam in diferitele situatii de joc. Am vazut mai inainte ca pe un atac lateral,

diagonala defensiva poate fi compusa din 1, 2 sau 3 lini de acoperire.

Ca in toate situatiile, exista avantaje si inconveniente, dar e important de subliniat ca

jucand cu mai multe linii de acoperire dau profunzime apararii in fata atacurilor adverse, in vreme

ce daca adopt o singura linie de acoperire, ar trebui sa am incredere enorma in jucatorii mei.

In timpul circulatiei balonului intre A,B,C si D, in momentul in care balonul soseste la cei

doi jucatori care se afla pe aripi, acestia din urma se pot plasa ca sa poata vedea sau nu poarta

adversa (ei sunt cu fata sau spatele spre poarta).

In primul caz (fig. 5), pentru ca purtatorul de balon nu poate pasa inainte, fiind cu spatele

la poarta, linia de aparare se va dispune pe o singura linie de acoperire. Nu e nevoie sa actionezi

diferit, in aceasta configuratie, A nefiind periculos. Apoi, cei doi atacanti ficsi vor fi marcati din

apropiere, dat fiind faptul ca purtatorul de balon nu vede poarta.

In cel de-al doilea caz (fig. 6), purtatorul de balon e cu fata spre poarta si o vede.

Aparatorul joaca cu linie dubla de acoperire. Cred ca linia tripla de acoperire ar fi exagerata

pentru ca da prea multa profunzime adversarilor.

B) Lucrul langa jucatorul advers care poseda balonul

Dupa principiul zonal, jucatorii nu fac marcaj intr-o maniera fixa. Un adversar e controlat

de un fundas sau de un aparator dupa sectorul in care se afla, ceea ce e valabil pentru jucatorii

fara balon, dar de asemenea pentru purtatorii de balon. Sa privim o clipa schema urmatoare (fig.

7).

„A” conduce balonul si „2” il inchide. Prin urmare, „A conduce spre interior”. El se afla

astfel in sectorul lui „4”. In acel moment, „4” il cheama pe „2”, care nu il poate vedea, caci sta cu

spatele la el. Ca sa-i lase marcajul purtatorului de balon (dialogul este fundamental). „2” se

repozitioneaza rapid pentru a-l putea acoperi pe „4”, care acum il supravegheaza pe purtator, si

exercitiul continua cu „A”, care apoi va invada, de asemenea, sectoarele lui „3” si „6”, care

urmeaza sa paseze in aceeasi maniera. Purtatorul poate, apoi, sa conduca in defensiva si sa reia in

avans.

E de o importanta capitala ca mingea sa fie urmarita, sa stii ca exista mereu un jucator

langa purtatorul de balon. Adesea, se intampla ca fundasul, in momentul schimbarii partenerului,

schimba prea repede. Ne aflam, deci, in situatia in care noul „paznic” n-a sosit inca sau a sosit

prea repede. Trebuie sa facem fata atunci unui vid de moment foarte periculos, in care purtatorul

de balon, nefiind controlat, poate sa joace mingea in profunzime sau sa se infiltreze in spatiul

liber.

Doi din exterior (asupra purtatorului de balon) si doi in interior (in acoperire) reprezinta

opozitia gresita. In vreme ce fundasul inchide purtatorul de balon, celalalt, care e pe cale sa-l vada

pe atacant prezentandu-se in zona lui, se plaseaza deja in linie cu el, deci nu-l mai acopera!

Trebuie, din contra, sa se apropie, ramanand in acoperire, astfel incat sa nu se incarce el in

schimb. Trebuie sa prevaleze principiul 3 in interior si 1 in exterior.

Trebuie deci:

- sa fii mereu gata: indiferent de situatie, intre jucatorul de langa purtatorul de balon si

ceilalti 3, nu trebuie sa fie o distanta excesiva. Daca se intampla, e dificil sa treci pe langa

jucator, pentru ca e prea mare distanta intre vechiul si noul „marcator”, iar mecanismul isi

pierde astfel din eficacitate.

- sa nu fii niciodata in linie: e mereu necesar sa acoperi pe cel de langa purtatorul de balon,

chiar daca acesta e cu spatele la poarta, pentru ca un schimb rapid de directie poate fi

periculos pentru apararea aliniata si fara acoperire. Efectiv, daca atacantul castiga lupta de

1 contra 1, poate ajunge singur in fata portarului.

- Sa urci din nou in teren fara sa pierzi marcajul: cand mingea se indeparteaza de poarta

noastra, apararea trebuie sa urce din nou in teren, caci purtatorul de balon, adesea cu

spatele la poarta, nu poate juca astfel in profunzime

Trebuie adaugat ca daca 2 sau 3 atacanti se gasesc pe linia noastra de aparatori, si nu

revin, urcarea defensivei face ca ei sa ramana in afara jocului. Daca, din contra, acesti jucatori se

repozitioneaza, e important sa nu pierdem marcajul asupra lor, urmand principiul care cere sa

vezi mereu adversarul si mingea in propria zona, pentru a evita ca purtatorul de balon advers,

intorcandu-se foarte repede, sa poata ajunge in zona celor nemarcati.

Prin urmare, e interesant la antrenament sa introduci de la inceput unul (apoi doi) jucatori

fara minge (pasivi). Din cauza prezentei lor, vom impune fundasilor sa se repozitioneze in raport

cu marcajul lor.

O alta varianta poate fi introdusa prin comportamentul „vizual” al purtatorului de balon in

timp ce conduce mingea. Cand e intr-o zona laterala, el poate conduce mingea vazand poarta,

obligand astfel apararea la o dubla acoperire sau in cazul in care nu vede poarta, linia defensiva se

poate dispune intr-o linie de acoperire.

C) Neutralizarea miscarilor adverse

1) Incursiuni in profunzime

Sunt miscari in profunzime care au drept obiectiv pozitionarea in spatele liniei de aparare

si inducerea pericolului daca nu sunt contrate cu multa atentie si hotarare.

In schema urmatoare (fig. 8), vedem cum „2” a iesit spre „A”, care, dupa cativa metri cu

balonul, il serveste pe „B” in profunzime, care pleaca in spatele lui „2”. Incursiunea in spate e o

miscare ce aduce atacantul in situatia de a receptiona balonul inaintea fundasului pentru ca

atacantul se plaseaza cu corpul intre fundas si balon.

Atentie: pentru a evita acest lucru, nu e suficient ca fundasul sa se alinieze cu atacantul.

Trebuie sa fie destul de avansat in actiune, impiedicandu-l astfel sa receptioneze balonul.

Atacantul care face incursiunea „apartine” mereu fundasului care-l vede.In cazul nostru, „4” e cel

interesat si cu siguranta nu „2”-ul, care-l are in spate.

E posibil sa introduci doua variante: purtatorul de balon poate intarzia in mod voit pasa,

si, in acest caz, „4” nu-l poate insoti la infinit pe „B”. La un moment dat, „4” il lasa pentru a

reveni sa se alinieze cu ceilalti fundasi. Dar cand trebuie sa aiba loc aceasta actiune ? Cand

„4”merge dincolo de ultimul aparator si se afla, deci, in afara jocului. Ce inseamna in afara

jocului ? Ultimul aparator, in cazul nostru, „6”, pentru ca el e cel care vede cel mai bine actiunea.

Aceasta schema functioneaza fara sa depinda de numarul de linii de acoperire pe care le

folosesti. In cazul unei singure linii, e acelasi jucator care marcheaza si reurca, pentru ca el stie ca

toti ceilalti jucatori sunt aliniati cu el (acestea sunt automatisme care se lucreaza enorm la

antrenament). Urcam mai apoi atacand purtatorul de balon, fara a uita sa pastram totusi o anume

acoperire, aceasta pentru a evita ca atunci cand il consideram pe „B” in afara jocului pasiv,

arbitrul sa lase actiunea sa continue, iar o patrundere a purtatorului de balon sa nu intalneasca

nicio opozitie.

Se poate intampla de asemenea ca purtatorul de balon, in loc sa continue incursiunea lui

„B”, sa mearga spre interior, mai ales daca „B” este insotit. In acest caz, se aplica principiul

urmator: daca avem timp, trecem pe langa jucator, altfel ne intersectam defensiv!

In primul caz, „4” reuseste sa-l faca pe „B” sa revina in locul sau, si poate, deci, sa-l

contreze pe purtatorul de balon. In al doilea caz, „4” nu reuseste si continua sa-l urmareasca pe

„B” si „2” continua sa-l impinga pe purtatorul de balon, chiar si spre interior. Normal, „4” ar

trebui sa-i spuna cu voce joasa lui „2” ca e in spate si nu-l vede. Exercitiul trebuie sa fie repetat

cu mingea spre „A”, si incursiuni intre „4”-„6” si „6”-„3”, si de asemenea cu mingea, care pleaca

din centru si circula intre jucatori diferiti.

2) Situatiile 1-2

Acestea sunt miscarile a doi jucatori in scopul eliminarii unui adversar si se numesc 1-2uri

(dupa numarul de faze efectuate) sau triunghiuri (figurile pe care traiectoriile mingii le descriu.)

Obiectivul e acela de a pune balonul in spatele adversarului. Sunt miscari foarte periculoase daca

sunt efectuate la momentul potrivit si in viteza.

In schema urmatoare (fig. 9), „A” il fixeaza pe „2”, care iese asupra lui si apoi formeaza

triunghiul cu „B”in spate. Ca acest lucru sa nu se intample, de indata ce „A” transmite balonul lui

„B” si continua in profunzime, „2” se intoarce spre exterior si alearga foarte repede ca sa

intercepteze balonul. „4”, „6” si „3” fac acelasi lucru, intersectandu-si cursele ca sa-l dubleze pe 2

si sa impiedice centrarea.

Atentie: daca „2” a fost fixat de catre purtatorul de balon, va trebui sa alerge in spate,

taind calea lui „A” pentru ca, plecand practic in acelasi timp, dar cu atacantul in fata portii, in

vreme ce el trebuie sa se intoarca, aparatorul nu e in pozitie avantajoasa pentru a ajunge primul la

balon. El nu trebuie, in plus, sa se opreasca din actiune pentru a-i taia calea, pentru ca ar fi

sanctionat pentru obstructie. Trebuie sa functioneze ca o bariera mobila. Daca, din contra, „2” nu

s-a apropiat de purtatorul de balon, el poate pleca prin spate, dat fiind faptul ca e in avans.

Comportamentul lui „4” e de o mare importanta de asemenea. Daca la pasa dintre „A” si

„B”, el crede ca poate anticipa cu succes, el poate desfasura duelul, altfel va trebui de asemenea

sa alerge in spate pentru a nu fi eliminat de traiectoria balonului. Trebuie sa fie foarte atent cand

face asta in apropierea careului de 16 m, caci vazand comportamentul fundasilor care alearga in

spate, „B” ar putea decida sa pastreze balonul si sa nu ii mai paseze lui „A”. Ar putea sa decida sa

traga din marginea careului de 16 m, ceea ce ar fi periculos pentru ca „4” n–ar mai avea timp sa-l

contreze.

Schema urmatoare (fig. 10) arata un 1-2 realizat in diagonala. Dispozitivul de siguranta e

si mai sofisticat. „B” il fixeaza pe „4” si solicita un 1-2 cu „C”, „4” se intoarce, „3” si „6” revin

rapid, reformand astfel o linie compacta, cativa metri mai jos. In acest caz, 6 va trebui sa-si dea

seama daca are posibilitatea sau nu sa anticipeze ce face B. Acest exercitiu trebuie sa fie facut si

pe dreapta si pe stanga, astfel incat toti jucatorii sa fie implicati si interesati sa infrunte o

asemenea situatie competitiv.

3) Culoare in spate

Acestea sunt curse in spatele purtatorului de balon, pentru a crea situatii de 2 contra 1 in

favoarea atacantilor. Superioritatea numerica adversa in zona balonului poate fi foarte

periculoasa, motiv pentru care trebuie gasita foarte repede o modalitate de a para. Putem avea un

bun exemplu de parada in schema urmatoare (fig. 11).

Putem vedea ca B ii transmite lui A si alearga repede in spate. El creeaza astfel o situatie

de 2 contra 1 lateral. 2 se apropie de A, dar evita sa intre in raza lui de actiune, si cu timpul, se

retrage pentru a-i permite lui 4 sa se apropie si sa restabileasca egalitatea numerica. Cand 4

soseste, el ii comunica cu voce tare lui 2, care se orienteaza catre B, in vreme ce el il blocheaza pe

purtatorul de balon.

E important ca:

- 2 sa nu se apropie prea mult de purtatorul de balon, care, jucand cu B, ar crea cu usurinta o

situatie de 2 contra 1

- 2, in actiunea de retragere, trebuie sa-l vada bine pe purtatorul de balon, caruia B ii paseaza in

spatele sau

- 2 soseste incet la locul actiunii, aplicand acolo principiul dupa care, cand esti in inferioritate

numerica, trebuie sa astepti ajutor si sa castigi timp

Trebuie presat imediat purtatorul de balon dintr-un singur sens, daca intalneste o problema

in timpul conducerii balonului, sau daca B ajunge in afara jocului. In acel moment, atacam

purtatorul de balon, fiind atenti la acoperire. Exercitiul trebuie repetat pe dreapta, ca si pe stanga.

4) Pasele lungi

Pentru a evita sa fii surprins de o pasa lunga in spatele apararii, e necesar ca citirea

marcajului atacantilor adversi sa fie intotdeauna foarte precisa. E important sa nu te aliniezi, sa ai

intotdeauna un mic decalaj, pentru a evita sa te regasesti in situatia de 1 contra 1. Deci, e clar

cand contezi pe o garnitura centrala rapida, multe probleme sunt rezolvate, dar in caz contrar, e

fundamental ca in fiecare clipa sa citim corect marcajul atacantilor adversi.

In ceea ce priveste pasa lunga, alergam inapoi efectuand o cursa numita „cursa tactica

incrucisata”, pentru ca nu ne retragem cu o cursa inapoi clasica, ce nu ne permite nici sa alergam

prea repede, nici sa posedam mult echilibru, ci cu o cursa, pe o parte, incrucisand abia gambele,

fiind gata sa schimbam directia, sprijinindu-ne pe piciorul care este inapoi. Dupa cursa inapoi a

intregii linii, jucatorul interesat va presa pe purtatorul de balon, si in acelasi timp, alti jucatori ai

liniei vor garanta acoperirea necesara. Se poate intampla ca apararea sa se retraga prea repede,

ceea ce poate provoca cateva probleme: inainte de toate, echipa se va lungi, permitand

adversarilor sa joace scurt cu liniile noastre prea distante, si drept consecinta, cu mari dificultati la

inchiderile defensive.

Un exercitiu propus apare in schema urmatoare (fig. 12). Cei 4 jucatori isi paseaza balonul

si apararea se decaleaza la dreapta sau la stanga in functie de deplasarea mingii, fara sa intervina

asupra purtatorului de balon, si fara sa avanseze sau sa se retraga. Pericolul intervine nu cand

balonul circula intr-o maniera orizontala, ci atunci cand esti fixat de purtatorul de balon sau cand

mingea e angajata in adancime printr-o pasa scurta filtranta sau printr-o pasa lunga.

E de mentionat ca atunci cand balonul e in picioarele lui A sau B, 2 si 3 se apropie in

forma de con, simuland astfel prezenta pe un balon lateral a unui jucator in deschiderea conului.

Apoi, plasam doi atacanti, E si F pe linia defensiva, si, in functie de comportamentul purtatorilor

de balon (cu spatele la poarta sau nu), fundasii marcheaza strans sau mai putin strans pe acei

atacanti care sunt la oprire. Acest exercitiu este important pentru marcajul atacantilor, ca sa nu fii

surprins in mometul pasei lungi. Daca atacantii fac o incursiune in profunzime prea repede,

trebuie acompaniati cu revenire foarte rapida.

Ce facem pentru a ne opune eficient jucatorilor de talie mare, foarte buni in jocul

aerian ?

In acest caz, de asemenea, trebuie examinata atent situatia. Anumite echipe, pentru a face

fata efectiv pressing-ului advers, joaca mult aerian cu un jucator din atac caruia ii prelungesc

balonul din spatele apararii adverse, permitand astfel altor jucatori sa se insereze. Balonul aerian

poate fi prelungit cu usurinta in adancime, cu orice parte a corpului.

In schema urmatoare (fig. 13), dupa ce jucatorii au intors balonul, unul din ei vede si

serveste la inaltime pe atacantul G, care se demarca lung-scurt. El primeste balonul si il

prelungeste in spate, in vreme ce 6 il inchide, 2,3 si 4 alearga in spatele lui, strangandu-se si

garantand astfel acoperirea.

O varianta poate fi oferita prin prezenta lui D si E, care, la deviatia aeriana, plonjeaza

incercand sa atinga mingea. Se executa alternativ pe dreapta si pe stanga.

5) Impiedicarea atacantilor adversi sa receptioneze balonul la picioare

Atacantii adversi pot receptiona balonul la picioare si nu sa inainteze in profunzime. E

necesar sa-i impiedici sa se poata intoarce, pentru ca ar putea, mai apoi, sa fixeze linia defensiva,

favorizand astfel insertia altor jucatori.

Schema urmatoare (fig. 14) ilustreaza problema.

Dupa obisnuitele pase la mijlocul terenului, in vreme ce unul dintre atacanti il vede, E

fenteaza lung si primeste balonul la picioare, incercand sa se intoarca, iar linia defensiva trebuie

sa impiedice acest lucru, si daca atacantul incearca sa se intoarca, sa-l neutralizeze.

E important ca jucatorul care il marcheaza indeaproape pe atacantul E (in cazul nostru, 4)

sa se apropie rapid de E, in vreme ce balonul curge, sa se opreasca o clipa inainte sa controleze

atacantul, plasandu-se intr-o parte. Cu bratul complet intins, el trebuie sa-l simta pe E,

asigurandu-se ca:

- distanta il impiedica pe atacant sa se sprijine pe corp pentru a se intoarce

- distanta il impiedica pe atacant sa se intoarca si sa-l fixeze

Fundasul, cu atacantul in spate, trebuie sa fie rabdator si sa incerce sa initieze duelul,

apropiindu-se. Momentul potrivit e acela cand se afla la jumatatea intoarcerii cu mingea, pentru

ca e momentul in care apara cel mai putin mingea cu corpul sau. Cand 4 il inchide pe E, linia se

strange in spatele lui, garantand astfel acoperirile necesare, si in acelasi timp, cei 4 aparatori

trebuie sa ramana apropiati unul de celalalt. Se poate intampla ca jucatorul care iese spre atacant

sa fie prea departe de ceilalti 3, acest lucru creand probleme important in cazul in care e necesara

„trecerea” pe langa purtatorul de balon.

6) Pasele in retragere

O pasa in retragere a adversarilor nu e o pierdere de timp momentana, ci ocazia pentru

echipa noastra de a recastiga teren. E putin, dar depinde de lungimea pasei in retragere. Ca

principiu general, am putea spune ca la pasele in retragere scurte, nu urci, pentru ca n-ai timp sa

avansezi, sa te opresti si sa te repozitionezi. La pasele in retragere lungi, din contra, urcam inainte

ca adversarul sa primeasca balonul. De data asta, parcursul lung al balonului da posibilitatea de a

castiga teren impreuna cu echipa. Pana cand ? Mereu, dupa principiul urcarii rapide si atacului

asupra celui care receptioneaza balonul, cata vreme balonul circula. In aceste intervale de timp,

balonul nu se joaca si nu e periculos. In acel moment, dupa ce adversarul nu primeste mingea,

apararea se opreste si se repozitioneaza.

Ce inseamna sa te repozitionezi? Dupa ce s-a oprit, linia se plaseaza cu jucatorii, pe o parte, si nu cu fata, si analizeaza noua

situatie a purtatorului de balon advers (vede sau nu poarta, comportandu-se in consecinta.)

E foarte important ca in actiunea de urcare sa nu uitam sa marcam adversarii. Atacantii

adversi prezenti pe linia defensiva vor urca fara indoiala si ei spre mijlocul terenului, incercand sa

scape de situatia in afara jocului, creata de urcarea liniei defensive. E, deci, indispensabil ca in

urcare, aparatorul sa nu piarda din vedere pe cel care primeste balonul, nici pe adversar, care se

afla in propria zona, conform principiului marcajului zonal.

In exercitiul urmator, cei 4 jucatori A-B-C-D isi paseaza balonul (fig. 15). Cu doi atacanti

plasati pe linia defensiva, apararea incearca sa iasa spre purtatorul de balon si cu acoperire.

Atentie, cu mingea la E sau la F, dupa cum sunt cu fata sau cu spatele la poarta, apararea se

comporta in consecinta, efectuand una sau doua linii de acoperire. In timpul circulatiei balonului

se poate efectua o pasa in retragere spre:

- G, care este chiar in spatele purtatorilor de balon

- G1, care se afla la 15 m in spatele lui G

- G si G1, se pot gasi in centru, la dreapta sau la stanga

Daca G primeste balonul, il rejoaca scurt spre un jucator A-B-C-D. Daca G1 primeste

balonul, jocul se termina si se reincepe de la 0.

O varianta este data prin introducerea pe linia defensiva a doi atacanti care, cu o pasa in

retragere lunga, in timpul urcarii in teren, nu trebuie pierduti din vedere.

O ultima varianta consista in faptul ca, odata receptionat balonul, G sau G1 pot rejuca

scurt sau lung. In cazul pasei in retragere spre G1, e clar ca cei 4 care intorc mingea sau cei 2

atacanti vor face pasa in retragere pentru a evita situatia de ofsaid.

7) Marcaj la centru

Este vorba despre o situatie care reaminteste esenta marcajului. Pentru aparator, nu e

mereu usor de vazut, in acelasi timp, purtatorul de balon si adversarul, luand in considerare ca in

careul de 16 m facem marcaj individual, urmarind adversarul in toate directiile. Apararea poate

pasa adversarii doar in cazul in care purtatorul de balon advers da timp si, daca stii cand, din

diverse motive, nu e inca in masura sa centreze.

Trebuie sa-ti amintesti ca:

- daca ai timp, pasezi jucatorilor

- daca n-ai timp, marchezi individual

In schema urmatoare (fig. 16), A paseaza lui B, care, strans de 3, ii inapoiaza balonul. A il

strange pe A2, care ia culoar si va centra. In acest timp, B, C si D plonjeaza in careul de 16 m,

marcati de 6, 4 si 2, cu 3, care se pozitioneaza pe jumatate opus, lasandu-l sa centreze pe A2.

Atacantii trebuie sa marcheze, aparatorii trebuie sa repuna mingea in joc, daca e posibil, pe parti,

si sa evite sa degajeze in diagonala!

E important ca: in cazul in care esti constrans sa „pierzi” un jucator advers, intre

purtatorul de balon si un alt atacant, ar fi mai bine sa pierzi din vedere balonul, pentru ca

atacantul este atat de aproape de poarta, incat pentru niciun motiv nu poate fi lasat singur.

d) Propuneri de antrenament

1) 4 contra 4, cu portar, aplicand regula de ofsaid si de contraatac

(Fig. 17): antrenorul joaca cu oricare dintre A-B-C-D. Acestia au ca misiune sa marcheze

goluri. Daca fundasii intercepteaza, ei trebuie sa conduca sau sa receptioneze pe linia mediana,

fara nicio opozitie.

Varianta 1: 5 contra 4 cu portar, adaugam un atacant care pleaca spre linia defensiva

Varianta 2: 6 contra 4 cu portar, adaugam doi atacanti care pleaca spre linia defensiva

2) 4 contra 4 cu portar, cu un sprijin sau mai multi

(Fig. 18): asemanator exercitiului precedent, cu diferenta ca plasam jucatorul F in spatele

liniei atacantilor, aproape sau departe, iar el se poate deplasa orizontal pe toata largimea terenului.

In timpul atacului, acest jucator poate fi servit si va decide sa joace lung, scurt sau sa conduca

mingea in spate, la dreapta, la stanga, in fata sau in spatele portii. Apararea va trebui sa se

adapteze schimbarilor de situatii.

Varianta 1: 5 contra 4 cu portar, adaugam un atacant care pleaca spre linia defensiva

Varianta 2: 6 contra 4 cu portar, adaugam doi atacanti care pleaca spre linia defensiva

De remarcat ca execitiile propuse cu linia defensiva plasata la inceput aproape de careul

de 16 m pot incepe, de asemenea, cu o pasa lunga, picioare sau maini, portar, spre unul dintre

atacanti. Fundasii se vor obisnui astfel sa reactioneze la traiectorii care pleaca din spatele lor si nu

numai din fata.

3) 4 contra 3 plus portar, cu un aparator care revine cu ofsaid si contraatac

(Fig. 19): A pleaca conducand balonul, si in acelasi timp, 2 incearca sa revina. Atacantii

trebuie sa marcheze goluri. Aparatorii, daca recupereaza mingea, trebuie s-o conduca sau sa

receptioneze la mijlocul terenului fara opozitie. Se repeta plecand din toate pozitiile.

Varianta: 4 contra 3 cu portar, fara jucatori care revin, cu ofsaid si contraatac. Diferenta

rezida in faptul ca 2 nu se misca si nu revine, iar cei 3 aparatori ramasi accepta inferioritatea

numerica si incearca sa se descurce

4)Jocul in linie

Un principiu fundamental e acela care preconizeaza sa iesi la purtatorul de balon cand esti

bine plasat, sa stii cand linia este compusa din jucatori apropiati unii de altii, capabili sa asigure

rapid o acoperire reciproca. In plus, daca ma apar cu un spatiu prea mare in spatele meu, sunt

surprins „in mod gresit”. E necesar sa ma retrag pentru a restrange linia si sa actionez mai

aproape de portar, si in plus, pentru a respecta principiul ca e mai bine sa te aperi intr-un spatiu

strans decat intr-un spatiu larg!

Schema urmatoare (fig. 20) ilustreaza exercitiul: A pleaca sa fixeze linia aparatorilor,

aceasta care e prea larga si aproape de mijlocul terenului, se retrage strangandu-se cu o cursa

incrucisata defensiva si, cand s-a strans, aparatorul cel mai apropiat iese la purtatorul de balon si

aparatorii il „paseaza” in timpul conducerii balonului, in diferite directii.

Mai tarziu, exercitiul este repetat cu un balon in diagonala si lateral, din partea opusa.

Cand balonul e in diagonala, linia se retrage cu toate elementele intoarse spre interiorul terenului.

Participa si portarul la acest lucru, plecand dintr-o pozitie inalta si retragandu-se cu apararea.

Apoi vom adauga doi atacanti pe linia defensiva. O data exercitiul perfect asimilat, putem adauga

variante mai dificile: adversari care se incruciseaza, care realizeaza 1-2uri, care reusesc pase in

spate, pentru a fragmenta linia, in vreme ce fundasii incearca inca sa se restranga. Acest lucru

obliga defensiva sa infrunte o situatie-limita. Ea trebuie sa posede o mare viteza in actiune ca sa

se regrupeze si sa fie capabila apoi sa stapaneasca o problema care trebuie rezolvata cum am

vazut in paragrafele precedente.

a) Inferioritate numerica

Luand in considerare capitolul precedent, e bine de stiut ca nu trebuie sa cautam

adversarul daca nu suntem bine pozitionati. Plasamentul defectuos poate insemna si inferioritate

numerica. In acest caz, exista doua posibilitati:

- retragerea-frana, te retragi si strangi, asteptand intoarcerea altui jucator

- retragerea-frana, te retragi si strangi, dar fara posibilitatea de a primi ajutor de la un alt

partener. Se poate intampla in cursul unei actiuni adverse foarte rapide sau in situatiile in

care pierdem balonul foarte aproape de poarta noastra

Schema urmatoare (fig. 21) ilustreaza situatia: A pleaca cu balonul la picior, in vreme ce 2

pleaca si el cu scopul de a se repozitiona. In acelasi timp, 3, 4, 6 se retrag strangand cu atacantii

B, C, D, care avanseaza de asemenea. De indata ce 2 si-a regasit locul, echipa iese la purtatorul de

balon si asistam la un decalaj spre dreapta liniei defensive, care va avea drept consecinta

regasirea lui D un pic mai liber in miscari. Exercitiul va trebui repetat alternativ, fara 4, 6 si 3, cu

o minge care pleaca din pozitiile respective.

E foarte important ca acea cursa de recuperare a lui 2 sa fie in diagonala catre interiorul

terenului, pentru ca e calea cea mai scurta de a se apropia de poarta si de fundasi. Aparatorul de

langa purtatorul de balon va depinde de plasamentul lui 2, cel mai important e ca ei sa fie din nou

4, indiferent in ce ordine. In cazul expus in figura, unde e imposibil sa primeasca ajutor,

problema e acceptarea inferioritatii numerice si specularea greselilor adversarilor.

Putem specula pe doua tipuri de greseli adverse:

- greseala tehnica: purtatorul de balon advers nu e stapan pe sine, de exemplu, dupa ce

aparatorul a fentat, si acesta din urma poate intra la duel.

- greseala tactica: un jucator advers fara minge merge dincolo de aparatori, si in acel

moment, apararea poate urca, atacand purtatorul de balon, fara sa uite ca ceilalti trebuie sa

ramana in acoperire. Trebuie, in plus, retinut ca retragandu-se prea aproape de poarta,

putem conta pe ajutorul portarului la o eventuala minge in profunzime a adversarilor!

In exercitiul urmator (fig.22), A fixeaza linia aparatorilor, care l-a pierdut pe 2, ramas in

mijlocul terenului. Linia se retrage si se restrange. La un moment dat, aparatorul cel mai apropiat

incearca sa avanseze pentru a declansa duelul. A lungeste balonul si aparatorul iese pentru duel,

cu acoperirea asigurata de ceilalti doi aparatori. Varianta e aceea ca unul din cei 3 atacanti

stabiliti din plecare ajunge dincolo de cei 3 fundasi. In acel moment, fundasul care ii vede pe toti

ceilalti, ordona liniei sa reurce in teren cu un jucator care se ocupa de purtatorul de balon si cu alti

doi care acopera. Exercitiul trebuie efectuat cu balon pe dreapta, pe stanga, in diagonala dreapta,

in diagonala stanga, excluzand mereu fundasul corespunzator.

b) 2 contra 2 in diagonala ? Ce solutie avem ?

Daca doi atacanti sunt de o parte si de alta a mingii, pot accepta un 2 contra 2 daca am 2

lini de acoperire (fig. 23).

Daca unul din cei doi atacanti ramane mai indepartat, el este jenat din lateral pentru ca

duelul 2 contra 2 poate fi acceptat pe spatii reduse, si nu pe spatii largi (fig. 24), pentru ca am

avea atunci mai degraba doua situatii de 1 contra 1, cu o schimbare de optica, deoarece abilitatea

individuala ar deveni capitala. In duelul 2 contra 2 exista abilitate individuala, dar de asemenea

colectiva, daca ne referim la un marcaj zonal.

E foarte important sa alternezi aceste situatii expuse cu meciuri de antrenament

„normale”, realizate cu echipe complete, pentru ca in acele momente avem o succesiune continua

a diferitelor situatii examinate. In cursul unui meci, exista posibilitatea sa fii bine sau prost

pozitionat, sa te aperi la inaltime sau pe jos...

Aceasta activitate poate fi utila echipei care se antreneaza in vederea recunoasterii si

incercarii de a rezolva toate situatiile intr-un context global si nu doar prin exercitii analitice.

2) Sistemele cu 4 aparatori in intrebari-raspunsuri.

A) 4-4-2

1) De ce 4-4-2 ?

In primul rand pentru ca cei 4 aparatori acopera toata largimea terenului si e linistitor.

Mijlocasii permit, in faza ofensiva, trecerea la un 4-2-4 pentru ca cei doi jucatori exteriori (7 si

11) trebuie sa fie completi, buni in faza defensiva, dar mai ales in faza ofensiva. In acest sistem,

putem spune ca adevaratii atacanti 9 si 10, trebuie sa lase culoare libere!

2) Ce trebuie sa cerem echipei in fata ofensiva?

Sa inainteze foarte repede in profunzime, folosind mijlocasii exteriori sau un mijloc in

diagonala, care se va plasa intre mijlocul terenului si apararea adversa. In acest fel, accentul e pus

pe profunzime si nu pe utilizarea largimii, printr-o actiune prost efectuata.

3) Cum sa actionam pentru a avea spatiu la repornire?

Efectiv, pentru profunzime, pressing-ul nu trebuie sa fie declansat prea sus, pentru ca ne

putem regasi prea aproape de poarta adversa si fara suficient spatiu pentru a putea utiliza viteza

mijlocasilor exteriori. Trebuie cunoscut grupul si exploatat la maximul potentialul fiecarui

jucator. Daca avem la dispozitie jucatori foarte tehnici, trebuie sa cerem echipei sa recupereze

balonul la inaltime, altfel ne retragem constient, recuperam balonul la 40 m, si profitam de viteza

anumitor jucatori!

4) Si daca adversarul ne asteapta ?

Vom incerca sa-i lasam balonul sau sa-l facem sa se intoarca inapoi pentru a-l determina

sa iasa, dar e riscant pentru ca o pasa gresita poate oferi o ocazie de sut adversarului.

5) Ce caracteristici cautam la nivel individual ?

Aparatorii centrali trebuie sa fie buni in jocul aerian, dar si sa aiba o puternica

personalitate, sa fie rapizi, si mai ales sa aiba un simt acut de anticipare. Ei trebuie „sa simta”

loviturile, si sa interpreteze atent diferitele situatii de joc. Fundasii laterali pot fi alesi tinand cont

de faptul ca unul sa fie mai ofensiv decat altul. Mijlocasii din diagonala trebuie sa fie

complementari, unul cantitativ, iar altul, calitativ, capabili sa se infiltreze pentru a aglomera

numeric, decat sa puna pe orbita mijlocasii exteriori prin pase lungi dozate.

Am vorbit deja de mijlocasii exteriori, dar e necesar sa repetam ca acesti jucatori sunt

adesea cheia sistemului. Daca n-ajung sa-si aduca o mare contributie pe plan ofensiv, echipa

poate esua si apela la mingi oprite. In fata putem juca cu doi atacanti, unul rapid, bun din punct de

vedere tehnic, si altul care creeaza in jurul lui un semicerc, si care e rapid de asemenea, bun in

duelul 1 contra 1, capabil sa joace mingi importante in profunzime. Esential e ca cei 2 sa nu

foloseasca benzile exterioare. Ei trebuie sa lase culoarele libere, sa fie capabili sa joace intre ei si

sa plonjeze in spatele apararii adverse la momentul potrivit.

Putem cere unuia din cei doi sa se fixeze pe aparatorii centrali si celuilalt sa se plaseze

inter aparare si mijlocul terenului advers. El va avea astfel posibilitatea sa controleze si sa se

intoarca, caci pozitia sa flotanta va pune anumite probleme de marcaj adversarului, mai ales la

inceput.

6) Cum antrenam faza ofensiva si faza defensiva?

Pe plan defensiv, incepem de la particular, analizand toate situatiile care pot aparea intr-un

meci pentru a aduce apoi jucatorii la general, cu un meci de 11 contra 11. Plecand de la faza

globala, putem face corectii. Din punct de vedere ofensiv, nu trebuie pus accent pe 11 contra 0,

daca nu e la inceput, pentru ca nu e realist. E mai interesant sa creezi dificultati jucatorilor

analizand mereu probleme sector cu sector. Totul va fi transferat in meciul de 11 contra 11, pe

care il putem juca din cand in cand impotriva unei echipe de juniori sau de liga inferioara, si in

acel moment putem verifica ceea ce a fost asimilat si ramane de asimilat.

B) 4-3-3

1) De ce 4-3-3 ?

E un sistem, printre atatea altele, important e sa stii si sa poti sa adaptezi diferitele solutii,

si asta chiar in cursul meciului. Un exemplu ? Jucam cu 3 atacanti, 2 mai degraba greoi, nu prea

rapizi, si al treilea, mai degraba subtire, dar foarte tehnic, cum sa-i facem sa joace? Putem cere

primilor 2 sa preseze la inaltime ca sa recupereze foarte repede mingea, sa faca astfel incat cei 2

atacanti sa reporneasca nu prea departe de poarta adversa. Daca din contra, dispunem de 2 aripi

rapide, ne retragem un pic mai mult, si de indata ce am recuperat balonul, jucam repede pe parti

cu cele doua aripi.

2) Ce cerem echipei in faza ofensiva ?

Inca o data, totul depinde de caracteristicile atacantilor pe care ii avem la dispozitie, chiar

daca trebuie sa imprimam echipei miscari ofensive, fara sa asteptam ca aceste scheme sa poata sa

se repete frecvent in meci. Exista alti factori de care trebuie sa tinem cont, cum ar fi creativitatea,

spontaneitatea, imaginatia. Cu cat intarziem mai mult pe scheme, cu atat ne lipsim jucatorii de

aceste calitati. Punctul crucial e, deci, gasirea mijlocului just, oferirea jucatorilor de repede, ce se

vor dovedi utile atunci cand nimic nu mai merge, fara a-i transforma in roboti, gasind echilibrul

just intre talent si organizare.

Nu trebuie sa uitam, in plus, ca anumiti jucatori asimileza greu anumite scheme si ca rolul

antrenorului e acela de a simplifica lucrurile si nu de a le complica. Exista diferite interpretari, ca

aceea cu un centru inaintas si doua aripi foarte largi, doi atacanti apropiati de un conducator de

joc, trei atacanti mai apropiati pentru a degaja culoarele.

3) Ce cerem echipei in faza defensiva?

Intotdeauna sa creem superioritate numerica, sa evitam situatiile de 1 contra 1, sa evitam

situatiile de 2 contra 2, sa avem un jucator in plus in toate cazurile. Poate aparea situatia celor 2

laterali urcand in acelasi timp; in acest caz, mijlocasul axial ramane si se regaseste inca o data cel

putin cu 3 fundasi in spate. Cei doi aparatori centrali trebuie sa fie puternici, sa aiba o buna

detenta, sa fie inteligenti, si daca e posibili, si rapizi. Daca nu sunt prea rapizi, va trebui sa le

punem in valoare anumite calitati organizatorice. Cei doi laterali trebuie sa ajute in plus, situatia

de ofsaid trebuie provocata mai frecvent, pentru a nu ne apara pe spatii mari contra jucatorilor

mai rapizi.

4) In faza de presiune, cum trebuie sa actioneze inaintasii ?

Inainte de toate, fiecare jucator se ocupa de culoarul unde se afla. El franeaza actiunea

adversa si trebuie sa deranjeze aparatorul in toate situatiile pana la linia mediana. Aceasta

maniera de a actiona permite echipei sa castige cateva secunde pretioase, pentru ca-i da

posibilitatea sa se repozitioneze, adesea intr-o maniera eficace.

In figura precedenta, vedem felul in care 3 atacanti care pun sub presiune fundasii adversi

formeaza o aparare in 3. In fig. 4, in fata unei aparari in 4, putem observa felul in care actiunea

adversa e neutralizata sau intarziata datorita deplasamentului mijlocasului (cu 8 si 11 redublam

marcajul).

5) In ce fel planificam travaliul defensiv si ofensiv ?

Din punct de vedere defensiv, putem incepe prin analiza precisa a diferitelor situatii ce pot

aparea pentru a le transpune mai apoi intr-un exercitiu cu adversari si intr-un joc cu tema.

Din punct de vedere ofensiv, trebuie sa inoculam jucatorilor cateva miscari si solutii,

tinand cont uneori de adversarii pe care ii vom infrunta. In acest caz, trebuie sa utilizam aceeasi

metoda de antrenament ca pentru faza defensiva. Plecand de la momentul in care echipa poseda o

baza de antrenament si cunostinte aprofundate, e interesant de trecut la mai multe jocuri cu tema

pentru antrenamentul celor doua faze si in plus pentru urmatoarele doua motive:

- ca sa oferi motivatii jucatorilor

- ca sa nu ii plictisesti cu exercitii legate de concepte repetate de mai multe ori si

arhicunoscute

E important ca din cand in cand sa le aduci in discutie pentru reimprospatarea

cunostintelor.

6) Cateva exercitii

Exercitiul 1 (fig.5): jocul pe tema cu 7 jucatori (3 aparatori si 4 mijlocasi + portarul)

contra 9 atacanti pe care trebuie sa ii marcheze. Cei 7 trebuie, din contra, daca recupereaza

mingea, sa reporneasca incercand sa marcheze in unul din cele 3 porti mici plasate dincolo de

linia mediana.

Exercitiul 2 (fig.6): meciul de 7 contra 7 pe jumatate de teren, cu doua echipe aliniate in

3-2-2. Punem accent pe travaliul celor 2 atacanti la inceput si apoi pe relatia dintre cei doi

atacanti si cei doi mijlocasi axiali.

Exercitiul 3(fig.7): meci de 3 contra 3 pentru exersarea inchiderii purtatorului de balon

advers si a acoperirilor reciproce.

C) 4-3-1-2

1) De ce 4-3-1-2 ?

Pentru ca e un sistem care permite ocuparea culoarelor. Jocul pe aripi are drept consecinta

faptul ca esti mai putin previzibil si poti alterna jocul lateral si in diagonala. De mentionat ca

acest sistem dezvolta, la tinerii fotbalisti, anumite capacitati care imbogatesc jocul, facandu-l

mai amuzant si mai eficace. Acest sistem aduce intr-adevar continuitate in participare la

actiune, capacitatea de a-si asuma riscuri, devenind intreprinzatori, dezvolta notiunea de

ajutor, valorizand echipa, si angajamentul tuturor jucatorilor. Creativitatea nu va lipsi daca o

luam in considerare ca o capacitate de a inventa situatii imprevizibile.

2) Care sunt avantajele acestui sistem ?

Culoarele sunt ocupate intr-o maniera dinamica, pentru ca in faza ofensiva nu mai exista

pozitii statice. Acest sistem reprezinta o varianta la 4-4-2, capabila sa remedieze constructia mai

degraba lenta si previzibila, mai ales daca jucatoriinu se demarca la inaltimi diferite, intrerupand

astfel liniile orizontale care caracterizeaza acest sistem.

3) Care sunt inconvenientele acestui sistem ?

E uneori dificil sa blochezi culoarele si nu-ti dai seama ca trebuie sa-l determini pe al

cincilea jucator sa faca faza ofensiva.

4) Ce probleme apar o data cu schimbarile de joc ?

Cu siguranta apar, dar daca lateralul nu are jucatori de marcat, el iese (fig. 9) la inaltimea

mijlocasilor. E evident, din contra, ca daca mijlocul advers este foarte in retragere, el va fi prins

de catre mijloc, in actiune. Daca e prea la inaltime, atunci lateralul se va ocupa de asta, si in acel

moment, mijlocasul ramane in interior.

5) E util sa-l integrezi pe 10 celor halfi ?

Nu, nu trebuie sa ceri acestui jucator de curse lungi sa inchida in faza defensiva, din

contra, trebuie sa-l inserezi in proiectul defensiv, deci el trebuie efectiv sa apere, dar mai degraba

in zona sa. Daca adversarii joaca cu 3 fundasi, 10 joaca in dreptul fundasului central, in vreme ce

cei 2 atacanti se orienteaza catre ceilalti 2 fundasi.

Daca adversarii joaca cu 4 fundasi, 10 inchide cu un balon jucat lateral, cu mijlocasul

advers in diagonala cel mai aproape de minge (fig. 11).

6) In faza ofensiva, ce teme trebuie dezvoltate ?

Largimea terenului trebuie sa fie prinsa de cei doi mijocasi laterali care trebuie sa posede

caracteristici ofensive, asemanator celor doi mijlocasi exteriori, care trebuie sa aiba de asemenea

calitati de miscare. Daca nici lateralii, nici mijlocasii exteriori nu-si pot asuma acest rol, atunci

acesta va fi luat de catre unul dintre cei doi atacanti cu 10 care se va sprijini pe al doilea atacant

ca sa recompuna linia (fig. 12).

Trebuie mentionat ca atunci cand mingea este in jumatatea noastra de teren, conducator de

joc e 5, in vreme ce in cealalta jumatate de teren, datoria de a se face remarcat revine aproape

exclusiv lui 10, asta pentru ca mijlocul defensiv in acest sistem are, inainte de toate, sarcini

defensive, si trebuie sa se ocupe in mod esential de constructia jocului de la linia de fund. Contrar

celor doi mijlocasi laterali, el nu urca prea mult. E clar ca jucand cu un numar 10, trebuie sa

profitam de calitatile sale:

- o tehnica buna care ii permite sa se puna in valoare in situatiile de 1 contra 1, la modul

ofensiv

- calitati tactice care ii dau posibilitatea sa joace mingi intre aparatorii adversi si sa joace

intre linia mediana si cea defensiva a adversarului.

La nivelul celor doi atacanti, ar fi ideal sa avem unul rapid si unul puternic.

7) Cum ne comportam defensiv contra unui numar 10 ?

Daca echipa joaca cu 4 aparatori, mijlocul defensiv il va supraveghea. Daca echipa joaca

cu 3, putem accepta cateodata duelul 1 contra 1. e datoria mijlocasului central defensiv sa

actioneze in aceasta zona.

8) Cum obtinem dezvoltarea temelor ofensive si defensive in timpul antrenamentului ?

Trebuie sa adoptam un progres prin linii. Astfel, accentuam ceea ce intereseaza faza

defensiva, dar aproape intotdeauna cu adversari activi. Atentie, totusi: nu putem ajunge sa facem

asta decat daca jucatorii cunosc secretele, si pentru asta, trebuie exersat enorm. In ceea ec priveste

faza ofensiva, tema este mereu dezvoltata in superioritate numerica!

9) Schemele, au ele un efect limitant ?

Probabil ca da, pe termen lung, dar cu siguranta nu la inceput. Un antrenor trebuie efectiv

sa indice echipei modalitatile de miscare pe care ar dori sa le dezvolte. El trebuie, deci, sa dea

indicatii care nu sunt in acelasi timp, piste, sau carora, pana la urma, talentul le va adauga

imbunatatiri. In tot cazul, trebuie sa existe un punct de pornire.

Inca o remarca: la inceput, trebuie sa exersezi cu o linie, mai apoi cu doua (fundasi si

mijlocasi de exemplu), si mai tarziu, cu intreaga echipa.

D) 4-2-3-1

1) De ce 4-2-3-1 ?

Pentru ca, cu ajutorul jocului in 4-4-2, acest sistem a devenit previzibil. 4-2-3-1 da

posibilitatea sa caracterizezi mai bine 4-4-2. In mod efectiv, el imbina avantajele apararii in 4,

care ramane apararea cea mai sigura, cea care garanteaza cea mai buna asezare cu acoperire

realizata de 2 mijlocasi in diagonala. In plus, in raport cu 4-4-2, imbunatatim cu contributia unuia

sau a celor 2 mijlocasi atacanti, pentru ca dispunem de o baterie compusa dintr-un varf si 3

mijlocasi atacanti.

Acest sistem aliniat imbina la nivel ofensiv mai multe posibilitati:

- cursele incrucisate ale aripilor tip 4-3-3

- situatii de 1 contra 1 pe exterioare

Trebuie precizat ca Franta, ca si Spania, au creat superioritate numerica datorita calitatilor

in situatiile de 1 contra 1, dar si datorita miscarii constante. Exista in Spania un sistem de joc ce

poate fi considerat 4-2-3-1, sau chiar 4-3-1-2, ceea ce usureaza munca selectionerului.

2) Trei mijlocasi atacanti ?

Cu siguranta, e suficient sa privesti Franta care il alinia pe Anelka cu 9, pe Zidane, in

spatele lui, cu 10, impreuna cu Dugarry sau Djorkaeff sau Henri pe parti, doi jucatori ocupand

culoarele din spatele lor si doi mijlocasi in diagonala. Portugalia juca in aceeasi maniera cu Nuno

Gomes in fata, Rui Costa, in spatele lui Figo si Joao Pinto cu Concei Cao. Rezultatul e ca mereu

aliniezi 4 atacanti.

3) E un sistem usor de modificat ?

Da, pentru ca e suficient sa faci sa se retraga aripile si ajungi la un 4-4-1 sau ii faci sa urce

o treapta pentru a obtine un 4-2-1-3.

4) Ce interes ai sa adopti acest sistem in faza de posesie?

Totul depinde de caracteristicile jucatorilor pe care ii ai la dispozitie. In Spania, de

exemplu, unde acest sistem este foarte folosit, Valencia dispunea de un varf cum e Claudio Lopez

si de doi mijlocasi exteriori abili in miscarile in profunzime, iar echipa juca cautand foarte repede

sa verticalizeze jocul. Real Madrid, care dispunea de mai dribleuri, exemplifica cu un fotbal mai

axat pe conservarea jocului orizontal, pentru ca dispunea pe partile exterioare de jucatori foarte

puternici in duelul ofensiv de 1 contra 1.

5) In faza defensiva, te poti apara doar 6 jucatori ?

Cred ca poti accepta, stiind ca acest sistem privilegiaza asteptarea mai degraba decat

pressingul la inaltime. Jucand cu 4 atacanti in zonele inalte ale terenului, echipa e adesea in

dificultate si trebuie, deci, sa incetineasca jocul advers, pentru a favoriza intoarcerea atacantilor.

Aici, rolul celor doi mijlocasi in diagonala este capital pentru ca ei trebuie sa fie capabili sa

franeze jocul si sa protejeze apararea.

6) Ce pot spune despre cei doi mijlocasi axiali ?

Putem alinia doi aparatori sau un aparator si un jucator cu caracteristici ofensive, sau chiar

doi jucatori ofensivi uneori, totul depinzand de contextul meciului si de filosofia antrenorului.

7) Ce solicitam celor 4 jucatori aflati in avanposturi in faza defensiva ?

Sa participe la faza defensiva! Putem efectiv alinia 3 jucatori ofensivi in spatele

atacantului central, cu conditia ca apararea sa fie bine organizata si sa dea tot ce pot, fara sa

ramana epuizati.

Numarul 10, de exemplu, la o minge laterala, poate merge la primul dintre adversari, 9

poate ajunge intre 2 sau 3 fundasi adversi, iar 7 si 11 pot juca pe parti. Asa cum putem constata,

nimic extraordinar pe plan fizic. Mai mult, sa tinem cont de faptul ca pierderea balonului ii poate

gasi pe jucatori dispersati in teren, fiecare jucator repozitionandu-se intr-o zona care ii va permite

sa intensifice rapid sectorul fara sa mai conteze pozitionarea lor initiala!

8) Ce caracteristici trebuie sa aiba numarul 9 si cei 4 fundasi ?

9 trebuie sa fie solid, pentru ca trebuie sa se miste enorm, ca sa creeze brese care vor fi

exploatate de atacantii care vor sosi din spate. Cei 4 fundasi trebuie sa cunoasca automatismele

apararii in 4 si sa fie foarte atenti in faza defensiva. Cei 2 laterali trebuie sa participe la faza

ofensiva, de exemplu infiltrandu-se in spatiile create de cursele incrucisate ale lui 7 si 11, dar in

general, pana la linia mediana, dupa asta, mi s-ar parea excesiv, pentru ca exista 4 atacanti.

9) Cateva propuneri ofensive

Exercitiul 1 (fig. 14): 11 joaca cu 9, care se sprijina pe 10, care il deschide pe 7, care va centra. 9

si 11 vor fi la receptie, in centru, dupa ce si-au incrucisat cursele, iar 9 va inchide la nivelul celui

de-al doilea nivel, trecand in spatele lui 11.

Exercitiul 2 (fig. 15): 7 conduce balonul si ii da in interior lui 9, care, putand juca in spatiu,

raspunde la apelul mingii lui 10, care isi incheie actiunea printr-o lovitura.

Exercitiul 3 (fig. 16): 10 cere mingea in spatele aparatorului, el trage la poarta daca nu e prea

decalat; altfel, isi continua cursa si centreaza pentru 9, iar 7 si 11 se plaseaza la marginea careului

de 16 m.

E) 4-2-1-3

1) De ce 4-2-1-3 ?

In 4-2-1-3, cei doi mijlocasi in diagonala au aceleasi sarcini ca mijlocasii din sistemul 4-4-

2. Problema se pune in legatura cu cei 2 mijlocasi exteriori 7 si 11, care vor avea ca sarcini:

- sa se ocupe de aripi in faza ofensiva

- sa se ocupe de al treilea si al patrulea mijlocas in faza defensiva sau de al cincilea aparator

Asteptam de la 10 inspiratie, in vreme ce 9 trebuie sa se miste mult si sa fie capabil sa

receptioneze balonul, sa-l joace in spatele portii, sa-l pastreze si sa reziste. Incursiunile sale

incrucisate nu vor fi frecvente, altfel el se va indeparta prea mult de alti jucatori. E un sistem

eficace doar cand jucam in terenul advers, pentru ca intoarcerile lui 7 si 11 se opresc adesea la

mijlocasii adversi, rareori la aparatori. Presupune un pressing la inaltime.

2) Cum ne comportam cand posedam balonul ?

Admitand ca balonul se afla in picioarele lui 2 (fig. 18), jucatorul A ii inchide culoarul si

A1 impiedica pasa in profunzime pentru 9. In acest caz, intoarcem mingea cu o pasa la 5 si una la

8.

Daca din contra, A2 impiedica pasa la 5 (fig. 19), avem doua posibilitati:

- le cerem lui 5 si 8 sa-si inverseze pozitiile. Astfel, ei se vor demarca si vor receptiona

balonul in bune conditiuni

- jucam lung spre 9, care a facut o incursiune incrucisata cu mingea.

In plus, cu balonul destinat lui 9, 7 se poate misca pentru a receptiona in interior, pentru

ca aparatorul, in general, are tendinta sa-l urmeze pe 9, si viziunea lui de joc nu-l ajuta in cazul

miscarii interioare a lui 7 (fig. 20). Posibilitatile sunt urmatoarele:

- daca mingea e la picioarele lui 5, si 7 e servit in spatele fundasilor, va incerca sa centreze

imediat printre umerii fundasilor si linia portii pentru o patrundere a lui 9, 10 sau 11

- daca 7 a servit ca urmare a unei incursiuni incrucisate cu mingea spre interior, 9 face o

incursiune spre exterior, 10 inainteaza si 11 ajunge in careul de 16 m

- daca 7 primeste la picioare si iese invingator dintr-o lupta 1 contra 1, fie spre interior, fie

spre exterior, vom regasi situatiile explicate inainte

Trebuie mentionat ca in acest sistem, avand 4 jucatori de sprijin in fata, cei doi laterali nu

vor urca mult, exceptia fiind cazul in care cei avansati sunt foarte buni in jocul aerian si apti sa

traga profit de pe urma mijlocasilor centrali, caci nu trebuie uitat, aceste curse in avans perturba

echilibrul defensiv.

Mijlocasii laterali, in plus, nu vor urca daca 7 si 11 se orienteaza catre interior, eliberand

astfel culoarele sau daca 7 si 11 revin si ii servesc pe 2 si 3, care vor pasa in spatele lor.

Ar fi indicat sa nu jucam cu 7 si 11 daca acestia sunt marcati. In acest caz, jucam cu

cineva care se elibereaza sau cu un jucator mai slab marcat.

3) Mijlocasii pot sa colaboreze cu 9?

Bineinteles, dar 9 trebuie sa fie servit cu o minge puternica pe jos (fig. 21). Daca 9

receptioneaza balonul, el poate:

- sa returneze si sa traga la poarta

- sa se sprijine pe 10 care intra si care poate apoi sa serveasca aripile 10 si 11 care au

solicitat balonul, urmare a unei incursiuni spre interior

Daca 9 nu-l vede pe 10 (fig. 22), se poate folosi de 4 sau de o aripa, iar 10 face apoi o

incursiune cu mingea spre interior.

Balonul poate sosi de asemenea, daca 10 si 9 se incruciseaza in spatele aparatorului sau in

fata lui, acest lucru depinzand de felul in care este marcat. Ca ultima optiune, 9 poate sa fie de

asemenea servit si sa accelereze pentru:

- a suta sau a centra, daca vede poarta (fig. 23)

- a proteja mingea si a-i servi pe 7 sau 11 spre interior, daca e cu spatele la poarta (fig. 24)

4) Si daca mijlocasii trebuie sa intoarca mingea ?

Dupa ce 5 si 8 au intors mingea (fig. 25), merg spre 11 avand de ales intre:

- mijlocasul lateral care strange spre interior si e servit pe culoar

- mijlocasul lateral care ramane in acest culoar si este servit spre interior cu lateralul care s-

a inserat in spatiul care tocmai a fost creat

CAPITOLUL 3: APARARILE CU 3

1) FAZA DEFENSIVA

Problematica relativa la apararile cu 3 jucatori se diferentiaza in anumite aspecte de cea

pusa de apararile cu 4. Trebuie retinut ca nimeni nu se apara doar cu 3 sau 4 jucatori. Cu adevarat

important este numarul de jucatori aflati in spatele liniei balonului in faza defensiva.

A) Ocuparea rationala a spatiilor

Prima problema cu care ne confruntam e distributia rationala in spatii a jucatorilor care

compun linia defensiva, astfel incat spatiile apropiate balonului sa fie in mod convenabil

acoperite, fara sa exagerezi totusi, descoperindu-le pe cele mai indepartate.

In schema urmatoare (fig. 1), vedem cum B ii da mingea lui C si ca cei 3 aparatori aluneca

pe langa noul purtator de balon cu 2, aparator opus balonului, atent sa nu se plaseze prea inapoi

dupa al doilea nivel.

Apoi, C va inapoia mingea lui B, iar apararea se va orienta strangand in diagonala.

Exercitiul propune apoi o continuitate cu faze repetate intre cei doi jucatori A, B, si C iar apararea

va trebui ghidata astfel incat sa fie mereu orientata pentru eficacitate maxima (fig. 2).

Mai tarziu, ar putea fi propusa varianta cu mingea la picioarele antrenorului, unde un

jucator conduce dreapta/stanga/centru/in spate/inainte. Asta nu implica doar ajustarile mentionate

inainte, ci si faptul ca avansezi sau te retragi pentru aparare in cazul in care mingea e condusa

inapoi sau inainte (fig. 3).

E foarte important ca o distanta in jur de 20 m sa fie mereu pastrata cu mingea, distanta

ce a fost calculata pe baza timpului de reactie pe care aparatorii il au, in cazul unei pase sau ale

unei deschideri in adancime a purtatorului de balon.

In schema urmatoare (fig. 4), vedem ca mijlocul terenului a fost ajutat de sectorul

defensiv. In acest caz, mijlocul terenului e compus din 4 jucatori, dar e clar ca fiecare antrenor va

plasa jucatorii potrivit sistemului de joc ales.

Etapa urmatoare consista in introducerea compartimentului ofensiv, completand astfel

intreaga echipa. In acest caz, sunt aliniati 3 atacanti. Vor fi nevoiti sa repete totul cu un purtator

de balon „mobil” (fig. 5).

B) Iesirea si acoperirea purtatorului de balon advers

Acum adaugam acoperirii spatiilor iesirea unui aparator la purtatorul de balon advers si

miscarea de acoperire a celorlalti doi. Asa cum putem vedea in schema urmatoare (fig. 6), la un

balon lateral unde 3 iese la purtatorul de balon C, 5 il acopera cu 2, care se aliniaza cu 5.

Sa vedem acum o situatie in diagonala in care 5 iese la inchidere la purtatorul de balon

advers B, in vreme ce 2 si 3 asigura acoperirea, formand un triunghi imaginar (fig. 7).

Exercitiul consta in indicarea de catre antrenor a unui jucator A, B sau C ca presupus

purtator de balon. Linia se antreneaza la inchideri si la acoperiri, mai tarziu este reglata in functie

de pasele dintre cei 3 jucatori A, B si C, care fac acest lucru la semnalul antrenorului. Jucatorii isi

paseaza mai apoi balonul liber.

Cu timpul, putem insera un atacant, apoi doi, pe linia de aparare. Acesti atacanti vor trebui

sa fie marcati, asigurand in continuare inchiderile si acoperirile corecte (fig. 8, 9).

In apararile cu 3 jucatori, lectura partii mijlocasilor exteriori pozitionarii balonului este

determinanta. Ii putem numi jucatori de echilibru.

Vedem in schema precedenta (fig. 10) iesirea la o minge laterala cu un mijloc cu 4

jucatori. Problema vine din faptul ca zona hasurata, opusa balonului,nu e in sarcina niciunui

jucator. Problema nu se pune daca niciun jucator advers nu se afla aici, dar sa admitem ca nu

exista niciunul. Avem doua cazuri:

Balon deschis (fig. 11): purtatorul de balon advers vede poarta noastra si poate avansa, in

acest caz, 7 va trebui sa joace mai mult sau mai putin pe linia defensiva, in functie de pozitia lui

A.

Balon inchis (fig. 12): purtatorul de balon advers nu vede poarta noastra, sau o vede si nu

poate avansa. In acest caz, 7 va trebui sa joace strangand spre balon, ramanand pe linia

mijlocasilor din teren.

Acesta este un principiu fundamental pentru o faza defensiva cu rezultat. Daca acest

lucru nu s-ar produce, linia defensiva ar fi in mare dificultate din cauza schimbarilor de joc rapide

si ar fi astfel constransa sa mentina o linie mai lunga, dilatand in mod periculos spatiile dintre

aparatori. O solutie ar putea fi data de intoarcerea mijlocasului axial intre fundas pentru

reconstituirea liniei in caz de dezechilibru.

Pe scurt, trebuie sa te axezi pe inchiderea centrala a mijlocasilor, care trebuie sa fie atenti

sa stranga spatiile apropiindu-se intre ei (fig. 13).

In acest caz, de asemenea, evolutia exercitiilor este aceeasi:

- la plecare, antrenorul desemneaza un jucator drept purtator de balon

- jucatorii A, B, C si D isi paseaza liber balonul

- apoi, adaugand doi atacanti pe linia defensiva si unul sau doi jucatori pe linia mijlocului

terenului

Sa incheiem cu evaluarea situatiei purtatorului de balon. Daca vede poarta, aparatorii ii

vor marca de o maniera relativ larga pe atacantii prezenti pe linie, iar mijlocasii vor acoperi atent

jucatorul iesit la purtatorul de balon. Daca purtatorul de balon este cu spatele la poarta, aparatorii

ii vor marca pe atacanti de o maniera mai stransa, iar mijlocasii vor avea un comportament mai

agresiv. La toate astea vom adauga faptul ca, pe o minge laterala, mijlocasii exteriori opusi

balonului trebuie sa evalueze in functie de pozitia balonului si de prezenta sau absenta unui

adversar daca trebuie sa joace rolul celui de-al patrulea aparator sau nu. Adaugam acum atacantii

si repetam intreg exercitiul (Fig. 14).

C) Probleme in 3 contra 2, 3 contra 3, 3 contra 4

1) Situatia de 3 contra 2

In schema urmatoare (fig. 15), purtatorul de balon A conduce in diagonala fixandu-l pe 5.

2 si 3 acopera, iar B il sustine pe A. In situatia in care B ar trebui sa se indeparteze de 3 care il

marcheaza, exista 2 posibilitati:

- daca 3 ramane prea strans in acoperire, B poate receptiona balonul cu picioarele, pentru ca

e liber

- 3 trebuie sa gaseasca o pozitie care sa-i permita sa marcheze si sa acopere, iar in cazul in

care purtatorul de balon A nu joaca cu B sau daca acesta din urma ar iesi din campul sau

vizual, el se va repozitiona in acoperire

2) Situatia de 3 contra 3

Situatia precedenta se poate, de asemenea, verifica cu 2 adversari de sprijin (B si C) care

incearca sa ii indeparteze pe fundasii 2 si 3 in acoperire pentru a conduce cu usurinta la o situatie

de 1 contra 1, intre A si 5 sau pentru a receptiona ei insisi (fig. 16). In acest caz, comportamentul

precedent al lui 3 va fi reluat, de asemenea, de catre 2, dar cu o varianta. Aparatorul care

marcheaza adversarul in campul vizual al purtatorului de balon se va axa mai mult pe marcaj, in

vreme ce celalalt se va ocupa mai mult de acoperire.

Astfel, daca A il vede pe B, 3 marcheaza indeaproape, in vreme ce 2 se apropie de 5

pentru acoperire (fig. 17).

1) Situatia de 3 contra 4

Principiul spune ca in inferioritate numerica trebuie sa temporizam si sa ne retragem lent

pentru a castiga timp ca sa:

- receptionam cu ajutorul unui partener care revin

- sa ne aparam pe spatii stranse si sa receptionam cu ajutorul portarului daca nu exista

partener pe cale sa revina

Vedem ca 2 impotriva lui 1 lateral, A si B contra lui 3 poate fi rezolvat prin intoarcerea lui

7 din partea opusa, cu conditia ca apararea sa fie temporizata. Regasim astfel o situatie de

egalitate numerica de 4 contra 4 (fig. 18).

2) Situatie in diagonala, tot in inferioritate numerica

Vedem ca A il serveste pe B, care prelungeste cu picioarele in adancime pentru infiltrarea

in diagonala a lui C (fig. 19). 2 si 3 il acopera pe 5 si in acelasi timp ii marcheaza pe D si E. 3 se

confrunta cu problema care consta in aceea ca are 2 jucatori de controlat in propria zona.

Trebuie sa reamintim principiul potrivit caruia in cazul prezentei a doi jucatori adversi in

sectorul propriu de teren, controlam intotdeauna jucatorul mai apropiat de poarta. In acest caz,

3 il urmeaza intr-o maniera decisa pe C, in miscarea lui catre poarta, lasandu-l pe E care ramane

intr-o parte. 2, de asemenea, vine spre interior intr-o maniera mai putin hotarata.

D.Cum redublam marcajul ?

Intr-o aparare cu 3 sau 4 mijlocasi in fata lor,trebuie sa utilizam aceste

automatisme:antrenorul joaca lateral si apararea aluneca cu 2 care iese la balon si cu 7 care vine

la dublaj.De cealalta parte,aceeasi actiune intre 3 si 8(fig.20).

Pe un balon in diagonala, vedem in fig. 21, ca antrenorul ii da lui A cu 5, care urca spre el,

si cu 2 si 3, care asigura acoperirile necesare. 8 revine daca e nevoie sa se faca simtit, iar 6 va

redubla marcajul.

Cu balonul la B (fig. 22), 2 iese la B cu 4, care redubleaza, in vreme ce 7 revine ca sa

refaca o linie de 4 jucatori, daca se face simtita nevoia.

Situatia e diferita in cazul unui mijloc cu 5 jucatori. Cu balonul in lateral, 2 si 7

redubleaza, in vreme ce in cealalta parte se ocupa 3 si 8 (fig. 23).

In cazul in care 7 si 11 n-ar fi plasati astfel incat sa redubleze aflandu-se la distanta, sau

pentru ca sunt surprinsi de o minge din spate, redublarea va fi asigurata de 4 cu 2 si de 8 cu 3.

La balonul in diagonala, la A, 5 iese la A si 6 redubleaza marcajul cu acoperire de la 2 si

3, iar linia este reechilibrata prin intoarcerea lui 7 si a lui 11 daca este nevoie (fig. 24)

E) Propuneri de antrenament

1) 3 contra 3 + portar cu ofsaid si contraatac

(Fig. 25): Antrenorul joaca cu A, B si C, care incearca sa marcheze. Aparatorii, daca

recupereaza balonul, trebuie sa marcheze in portile mici laterale.

2) 9 contra 7 + portar

(Fig. 26): Cei 9 atacanti trebuie sa marcheze in poarta aparata de portar. Cei 7 fundasi

aliniati cate 3 si 4 trebuie sa contraatace, marcand in cele 3 porti mici de 3 m largime,

plasate la mijlocul terenului.

Putem, de asemenea, alinia 9 jucatori ai echipei care ataca, adoptand sistemul pe care

adversarii il vor utiliza cu adevarat in cursul viitorului meci.

Varianta: In cazul unui sistem defensiv 3-5-2, situatia va fi de 10 contra 8, aliniati in

randuri de 3-5 + portarul (fig. 27).

2) Sistemele cu 3 aparatori in intrebari - raspunsuri

A) 3-4-2-1

1) De ce 3-4-2-1 ?

Deoarece trebuie sa gasim altceva pentru a opune lui 4-4-2, care a fost si este foarte

utilizat. Putem, cu acest sistem, sa-i punem probleme, atacand intre diferitele linii. Cei doi

mijlocasi ofensivi, 10 si 11, care joaca aproape unul de celalalt, ii obliga efectiv pe cei doi laterali

sa stranga spre interior pentru a marca si in acel moment, atacantii pleaca cu cei doi mijlocasi

exteriori, 7 si 8. Acest avantaj e mai putin evident impotriva unei aparari cu 3, dar care joaca

mereu in situatii de 1 contra 1. Apararea cu 3 sufera mai mult impotriva a 3 atacanti, plasati dupa

cum urmeaza: 2 pe parti si 1 in diagonala.

E interesant de remarcat ca fiecare sistem isi afla originile in caracteristicile atacantilor.

Restul vine dupa aceea!

2) Care sunt limitele acestui sistem de joc ?

Oboseala mijlocasilor exteriori , care trebuie sa alerge enorm. Ei au o suprafata mare de

acoperit, dar trebuie sa fie buni si din punct de vedere ofensiv, pentru ca, adesea, zona poate fi

supraaglomerata. In plus, cum explicam mai sus, pot fi probleme cand atacantii se indeparteaza

mult.

3) In ce fel structuram faza ofensiva ?

Exista doua modalitati de a construi actiunea, constructia scurta cu mingea la sol, si

constructia inalta, daca poti conta pe un jucator de talie mare. Daca echipa e intr-o zi buna, e

posibil sa alternezi cele doua constructii, altfel ai tendinta sa joci lung si devii previzibil.

La relansarea de pe linia de fund, ideea e sa ai un sprijin larg si doi jucatori in interiorul

careului de 16 m (fig. 2)

Uneori aparatorul central urca in diagonala, in cazul unei incursiuni in profunzime a unuia

dintre cei doi mijlocasi axiali, pentru a ocupa spatiul liber creat de incursiunea cu mingea a lui 4,

care creeaza superioritate numerica centrala.

Dintr-un punct de vedere ofensiv, prima idee care trebuie urmata e incercarea de a

patrunde in profunzime. In caz contrar, solutia e sa joci pe parti si imediat dupa, spre interior.

Daca mijlocasii axiali adversi marcheaza bine, pot juca in acest fel spre exterior cu atacanti. 10 si

11 se apropie de 9, dupa partea in care se deplaseaza (fig 4, 5).

4) Ce facem daca constructia scurta nu e posibila ?

Daca adversarul ne preseaza, strangem pentru aparatorul in diagonala 6, care joaca lung

spre 9. Daca suntem in campul advers, 6 poate incerca sa inainteze in profunzime, adesea 9 vine

la intalnirea cu balonul, astfel incat liniile nu se largesc prea mult, si ca sa nu constranga

partenerii, la o pasa prea lunga si deci, dificila.

5) Care sunt conceptele de baza in faza defensiva ?

Daca adversarii joaca cu 3 aparatori, creem dificultati la relansarea luptei de 3 contra 3, cu

10, 11 si 9. Situatia e diferita pentru jocul cu 4 aparatori. Pe un balon lateral, 10 sau 11 ataca

hotarat lateralul advers, iar 9, 10 si 11 strang purtatorul de balon, degajandu-l pe lateralul

opus (fig. 6).

Un alt exemplu de figura e situatia in care 9 se pozitioneaza intr-o lupta de 1 contra 2, pe

un balon in diagonala advers. In vreme ce cei doi centrali adversi isi paseaza balonul, el oscileaza

intre ei. Cand unul din cei doi se orienteaza in lateral, declansam pressing-ul (fig.7).

O alta situatie e aceea in care aparatorul central advers incearca sa se infiltreze in

diagonala. In acest caz, e luat in primire de mijlocas.

6) Cati jucatori trebuie sa plasam in spatele liniei balonului ?

E interesant sa ai 7 jucatori in spatele liniei balonului, si cu 10 care revine sa ajute

plasandu-se pe linia mijlocasilor, in partea opusa liniei balonului (fig. 6). Cei doi mijlocasi

exteriori, la 40 m de poarta joaca rolul celui de-al patrulea aparator sau se integreaza la mijlocul

terenului.

7) Cum ne comportam cand jucam contra unuia sau a 3 atacanti ?

E important ca in acest caz, 2 sa fie capabil sa joace la fel de bine ca aparator central sau

lateral, adica sa fie capabil sa asigure culoar in faza ofensiva. In aceasta eventualitate, cerem

jucatorului sa se indeparteze si sa creeze culoar. Este un jucator extrem de important in acest

dispozitiv, trebuie sa fie bun din punct de vedere tehnic si mai ales complet din punct de vedere

tactic.

8) Ce exercitii propunem la antrenament ?

La inceputul sezonului, abordarea trebuie sa fie globala, atat pentru faza defensiva, cat si

pentru faza ofensiva, aliniind la antrenament echipe complete (11 contra 11). Cu timpul, trebuie

analizate diferitele linii, dupa urmatoarele criterii:

- fara adversari

- cu adversari, la inceput pasivi, apoi semi-activi, si in final activi

Aceste exercitii analitice nu sunt uneori praa bine acceptate de catre jucatori, dar ele

trebuie reluate cel putin o data pe saptamana, pentru ca jucatorii au nevoie de repere, iar acestea

nu le regasesti in meci, decat daca ele le sunt propuse frecvent cu ocazia diferitelor sedinte de

antrenament.

B) 3-4-1-2

1) De ce 3-4-1-2 ?

Acest sistem se sprijina pe un jucator de mare importanta, cel cu numarul 10. Acest

jucator trebuie sa fie capabil sa utilizeze pasele in retragere ale celor 2 atacanti, sa nu ezite sa se

infiltreze in apararea adversa de cate ori se iveste ocazia, sa preia balonul intre mijlocul terenului

si apararea adversa. In plus, din punct de vedere tehnic, el nu trebuie sa aiba lacune si chiar daca e

marcat individual, sa fie capabil sa aduca un plus la faza ofensiva.

2) Ce avantaj are in faza ofensiva acest sistem ?

Putem utiliza intreaga largime a terenului gratie celor doi mijlocasi exteriori si intreaga

adancime cu cei 3 atacanti (fig. 1). Ne gasim in situatia de 1 contra 1 in diagonala, daca

adversarul joaca cu 4 aparatori. Daca jocul este deschis, cerem sa inainteze in adancime

atacantilor pentru a distanta liniile si a permite, astfel, lui 10 sa receptioneze balonul cu

picioarele. Daca jocul este inchis, cerem celor doi atacanti sa se miste lateral. Cu cei 3 atacanti

stransi, nimeni nu accepta o lupta de 1 contra 1, motiv pentru care mijlocasii laterali au tendinta

sa reintre in teren si astfel, mijlocasii exteriori coboara din nou. E posibil, deci, sa fii in

superioritate numerica la mijloc si sa initiezi situatia de 1 contra 1 in exteriorul mijlocasilor.

3) Din punct de vedere defensiv, ce consideratii exista ?

Trebuie pastrata superioritatea numerica in diagonala. Daca adversarul aliniaza trei

atacanti, putem accepta un duel de 3 contra 3. In acest caz, 10 trebuie sa se alinieze in raport cu

alti 2 atacanti si sa apere.

4) Ce calitati trebuie sa aiba portarul si cei 3 aparatori ?

Portarul trebuie sa fie concentrat, reactiv, trebuie sa interpreteze rapid situatiile, jucand

mereu cu echipa. Bun la jocul cu picioarele, poate fi considerat o solutie ofensiva in plus. E

important sa poti juca cu portarul fara sa-ti pui intrebari in loc sa trimiti inapoi balonul, pentru ca

adesea el este pierdut. El trebuie sa fie capabil sa degajeze din 5 m. Calitatea principala a

aparatorilor trebuie sa fie capacitatea de a citi jocul si de a se apara in mod inteligent. Daca sunt

buni si din punct de vedere tehnic, avem deja un tablou perfect. Ceea ce este important e

antrenamentul folosind maniera de joc a echipei, inalt pe teren, cu aplicarea regulii de ofsaid.

5) Si calitatile mijlocasilor exteriori?

Ei trebuie sa fie rapizi si foarte buni din punct de vedere ofensivi. Trebuie sa fie capabili

sa centreze, si sa castige situatiile de 1 contra 1, cu:

- abilitate

- forta

- sprijinindu-se pe 1-2uri

6) Si calitatile mijlocasilor in diagonala ?

Ei sunt hotaratori. Dispozitivul defensiv e compus din ei si cei 3 aparatori. Ei alearga intre

ei pe verticala si orizontala. Unul trebuie sa fie capabil sa relanseze balonul, iar altul trebuie sa fie

bun la recucerirea balonului. De mentionat ca pe mingile lungi destinate atacantilor trebuie sa se

bizuie actiunea acestor jucatori, iar cei doi mijlocasi exteriori trebuie sa stranga spre interior.

7) Si calitatile atacantilor ?

Unul trebuie sa fie bun in jocul aerian si capabil sa preseze, alti doi trebuie sa fie rapizi,

buni in situatia de 1 contra 1 si abili din punct de vedere tehnic. 10 trebuie de asemenea sa aiba

capacitatea de a juca mingi importante. Pe scurt, atacantii trebuie sa se bizuie pe urmatoarele

principii:

- joc deschis (purtatorul de balon vede poarta adversa): sa faca incursiuni in adancime

- joc inchis (purtatorul de balon e cu spatele la poarta adversa): sa controleze mingea la

picioare

8) Cum structuram travaliul in teren ?

Plecand de la baza, 1 contra 1, 1 contra 2, 1 contra 2 cu portar, 2 contra 2, 3 contra 2, 3

contra 3, ... Mai tarziu adaugam doi mijlocasi in diagonala apararii si apoi, mijlocasii exteriori.

In plus, e important sa-i obisnuiesti pe cei 3 aparatori sa joace impotriva a 3 atacanti in

mod strans, in mod degajat, cu 2 atacanti si un 10... Din punct de vedere ofensiv, incepi fara

adversari sau cu adversari pasivi, pentru gesturi si automatisme, continuand cu aparatori activi.

Trebuie mereu reluate diversele situatii de joc, fara sa te bizui doar pe jocurile cu tema.

C) 3-3-4

1) De ce 3-3-4 ?

Ca sa castigi meciurile, trebuie sa ai calitate in avanposturi. Cu cat ai mai multi atacanti,

cu atat mai bine. Esential e sa-i responsabilizezi pe jucatori, astfel incat ei sa se simta importanti

in faza defensiva, fara sa-si puna in umbra totusi propriile calitati. Stim bine ca, in general,

calitatea nu are nevoie de cantitate.

2) Cum il animezi ?

E capital ca cei 4 atacanti sa revina si sa revina in diagonala si nu prin exterior. Practic,

aparam cu 3 aparatori, 3 mijlocasi si atacantii, care se plaseaza in spatele balonului. Nu sunt

mereu 4, in general sunt 2.

3) Cum inchizi pe plan defensiv ? Lateral sau in diagonala ?

Acest lucru depinde mult de distantele dintre diferitele linii si de viteza de actiune

ofensiva a adversarilor. Daca nu avem timp, contam pe pasa intre A si B, iar mijlocasul iese (fig.

9).

Altfel (fig. 10), aparatorul inainteaza spre B si dispozitivul aluneca. Mijlocasul 8 merge sa

redubleze daca nu exista situatia de 2 contra 2. Daca el nu redubleaza, se repozitioneaza spre

interior.

La o minge in diagonala, din contra, daca adversarii joaca cu 2 atacanti distanti si unul in

diagonala, important e sa acoperi partea centrala si sa nu te preocupi imediat de cei 2 jucatori

aflati pe parti.

Cu acest dispozitiv ofensiv al atacantilor, putem lua in considerare doua situatii pentru

realizarea de 1-2uri intre A si B:

8 nu urmeaza mingea, 5 absoarbe insertia lui A, si 8 vine spre interior alergand (fig. 11).

8 urmeaza traiectoria mingii, vom avea o situatie de 1 contra 1 intre A si 8 (fig. 12).

Daca adversarul cauta un 2 contra 1 exterior:

Daca mijlocasul 8 are timp, iese la purtatorul de balon si aparatorul 3 absoarbe infiltratia

(fig. 13).

Daca el nu are timp, situatia de 2 contra 1 este neutralizata de aparatori, iar 8 revine

printre ei pentru a reechilibra linia defensiva (fig. 14).

4) Ce solicitam din punct de vedere defensiv jucatorilor ?

Apararea se realizeaza cu 6 jucatori, dar daca echipa este in dificultate, chiar si atacantii

trebuie sa revina. Trebuie tinut cont de faptul ca uneori nu se poate redubla marcajul, si e deci

foarte important sa exersezi cu aparatorii situatiile de joc de 1 contra 1 si de 2 contra 2.

Faza defensiva e mereu antrenata cu 3 plus 3, incercand sa facem astfel incat jucatorii sa

citeasca rapid pozitia balonului, timpul si distantele in functie de actiunea adversa. Pe planul

antrenamentului, se pleaca de la un lucru analitic pentru a-l transpune in activitatea cu adversarii.

La 20 de jucatori prezenti la antrenament, jucam cu 6 + portarul contra 14, cu oprire de cate ori o

greseala este comisa.

5) Cum jucam contra unei echipe care aliniaza 3 atacanti ?

Plasez 4 fundasi ca sa asigur superioritatea numerica. Situatia de 3 contra 3 poate fi mereu

acceptata, dar asta depinde de mai multi factori. In competitie, e bine sa evoluezi dand o mica

marja.

6) Ce principii trebuie sa respectam din punct de vedere ofensiv ?

Trebuie sa venim cu propuneri , trebuie sa lucram anumite scheme la antrenament, dar o

parte importanta trebuie lasata imaginatiei jucatorilor. Cei doi jucatori externi conteaza pe

lucrurile de baza pentru a cauta apoi situatiile de 1-2 sau patrunderea in adancime.10 joaca intre

liniile mediana si defensiva adverse, iar 9 se fixeaza pe aparatorii centrali. In acest caz, un

principiu de mare importanta e acela ca actiunea nu pleaca decat rareori din spate, pentru ca cele

doua linii (apararea si mijlocul) risca sa se afle adesea in inferioritate numerica. Trebuie atunci sa

mizezi enorm pe cele doua mingi, caci in fata exista multi jucatori si la devierile lui 9, 10, 7 si 11

trebuie sa risti.

7) Teme ofensive ?

Cu balonul la 10, 7 si 9 solicita mingea spre interior, 11 se deplaseaza catre interior (fig.

15).

Alt exemplu e acela de 1-2uri intre 7 si 9, o dubla solicitare a mingii din partea lui 10 si a

lui 11 (fig. 16).

8) Care sunt caracteristicile individuale cerute diferitelor linii ?

Aparatorii trebuie sa fie buni in situatia de 1 contra 1 defensiv si in anticipare, pentru ca

adesea, jucand cu acest sistem, ne aflam in aceasta situatie. Ei au, in plus, o sarcina foarte simpla

in faza ofensiva, aceea de a sti ca de indata ce au recuperat balonul, trebuie sa-l joace cu

picioarele spre mijlocas sau spre atacanti, care trebuie sa se arate mobili.

Mijlocasii, de asemenea, ca si aparatorii, trebuie sa lucreze mult defensiv, ei au mai ales

sarcini defensive. Atacantii, din contra, au nevoie de urmatoarele calitati:

- cei exteriori trebuie sa fie buni in situatia ofensiva de 1 la 1

- 10 trebuie sa aiba idei clare, sa vada bine jocul, sa fie capabili sa se intoarca spre 9, si sa

„simta” momentele

- 9 trebuie sa fie puternic din punct de vedere fizic

D) 3-4-3

1) De ce sa alegem 3-4-3 ?

Acest sistem a aparut ca opozitie la 4-4-2, clasic in zona. Aceasta dispunere permite sa ai

un jucator in plus la mijloc, pentru a inchide mai bine si a presa, folosind 7 jucatori in loc de 6, ca

la 4-4-2. Vorbim de un 3-4-3 cu 3 atacanti care joaca strans, ceea ce elibereaza culoarele,

permitand astfel mijlocasilor exteriori sa se infiltreze.

In plus, in spate avem mereu 3 contra 2, favorabil. In partea lui de teren, se apara cu o

linie compusa din 5 jucatori. In partea adversa de teren, se apara cu o linie compusa din 3

jucatori.

2) Ce avantaje ofera defensiv 3 atacanti plasati foarte aproape unii de ceilalti ?

In acest caz, avantajele asupra lui 4-4-2 sunt aceleasi cu avantajele celor care joaca cu 2

atacanti si un 10. E interesant sa poti impinge jocul advers pe spatiile unde poti declansa pressing-

ul. Rolul atacantului, cel mai indepartat de minge (7 in fig. 18) este urmatorul:

- daca mijlocasul defensiv advers pierde mingea, el restrange marcajul pentru a-l impiedica

sa receptioneze mingea

- daca nu actioneaza astfel, se plaseaza in asa fel incat sa poata inchide aparatorul central

advers sau pe lateral, daca intoarce mingea

Inchiderea cu mijlocasul defensiv permite sa eliberez unul din mijlocasii in diagonala

care-l poate marca astfel pe numarul 10 advers. Daca ne aflam in fata a doi atacanti si a unui

numar 10, iar acesta se plaseaza in fata mijlocasilor, iar un atacant se indeparteaza in spate, putem

accepta o situatie de 3 contra 3. Multi antrenori se tem de egalitatea numerica in spate, dar e

important sa iei in considerare urmatoarele:

- daca balonul este departe de poarta, ai timp sa te repozitionezi

- in situatia de 1 contra 1 in spate, nu e niciodata periculos daca atacantul e cu spatele la poarta,

ceea ce nu e cazul in situatia inversa

- conceptul fundamental e, deci, acela de aparare departe de poarta. E de la sine inteles ca in acest

caz restrangem spatiile si, in mod natural, vom acoperi mai mult defensiv

3) De ce sa joci cu 3 atacanti stransi in ofensiva ?

Pentru ca cei doi laterali, la un 4-4-2, nu ies niciodata la 7 si 11, in vreme ce cei doi

jucatori centrali raman in situatia de 2 contra 1 impotriva lui 9 (figura 19). Acest lucru permite lui

7 si 11 sa receptioneze balonul intre linia mediana si linia defensiva adversa, sau adversarii

aliniaza 3 jucatori care marcheaza om la om plus un libero, dar in acest caz, ei pierd un jucator la

mijlocul terenului.

Principiile ofensive pot fi rezumate astfel:

- atacarea spatiilor

- jocul pe parti

- situatii cat mai des posibil de 1-2

- alternarea balonului inainte si inapoi

- 7 si 11 se misca larg, drept, in interior sau vin sa preia balonul cu picioarele

Plecand de la aceste miscari, declansam rotatia a doi jucatori. Avem un exemplu cu

solicitarea mingii din interior de catre 7 si solicitarile mingii din interior catre exterior de catre 9

si 11 serviti prin pasele lui 5 (fig. 20).

4)Ce caracteristici trebuie sa aiba portarul si cei trei aparatori?

Portarul trebuie sa aiba prezenta, sa stie jocul cu picioarele, si sa stie sa-si aprecieze

pozitia in functie de plasamentul liniei defensive. Aparatorii trebuie sa fie jucatori cu caracter, cu

cunostinte obtinute pe parcursul antrenamentului si cu dorinta de a se perfectiona. Toti 3 trebuie

sa fie abili din punct de vedere tehnic pentru ca, adesea, actiunea pleaca de la portar si sunt

solicitati pentru distribuirea mingii. Cu timpul, ei trebuie sa se plaseze pe teren acoperind

preventiv sectorul unde se dezvolta actiunea ofensiva, caci in faza de posesie ei trebuie sa se

gandeasca doar la aparare.

5)Ce caracteristici trebuie sa aiba mijlocasii ?

Cei doi exteriori pot fi definiti ca jucatori de echilibru rezistenti si care, tactic, trebuie sa

fie capabili sa aleaga pozitia justa, sa stie sa se plaseze pe linia aparatorilor sau pe linia

mijlocasilor in functie de situatie. Tehnic, ei trebuie sa fie abili si eficace in situatia ofensiva

de 1 la 1. Dintre cei doi centrali, unul trebuie sa fie tehnic, capabil sa controleze balonul la

picioarele fundasilor, in vreme ce al doilea trebuie sa fie dotat fizic, eficace la nivelul

pressing-ului si capabil sa se insereze in diagonala.

6) Ce calitati trebuie sa aiba cei 3 atacanti ?

9 trebuie sa reuseasca sa ii puna in valoare pe 7 si 11, jucand cu spatele la poarta si

cautand sa patrunda in profunzime. Trebuie sa fie abil din punct de vedere tehnic, bun in jocul

aerian, si capabil sa pastreze balonul ca sa dea posibilitate echipei sa reurce in teren. Ceilalti 2

atacanti, pe care ii putem defini ca mijlocasi ofensivi, trebuie sa fie capabili sa se puna in valoare

in situatiile de 1 la 1, sa fie rapizi. Trebuie sa fie complementari. Unul trebuie sa aiba mai degraba

caracteristicile unui conducator de joc, al doilea trebuie sa aiba instinctul loviturilor bune, sa se

infiltreze in spatii, sa profite de mingi intre aparatori, si al treilea, trebuie sa fie puternic, bun in

jocul cu capul si la repunerea balonului.

CAPITOLUL 4 : MIJLOCUL TERENULUI, ATACUL SI CONSTRUCTIA

1) MIJLOCUL

A) Mijlocul terenului cu 4 jucatori

Analiza situatiilor defensive la mijlocul terenului compus din 4 jucatori nu se diferentiaza

prea mult de acelea ale liniei defensive cu 4. Examinand primul aspect, cunoscand actiunea si

acoperirile purtatorului de balon advers, e util de precizat ca, fiind vorba de linia mediana, unde

nu poti profita de situatia de ofsaid, dispunem jucatorii pe o linie de acoperire care respecta

metoda liniei cu 4 jucatori. In cazul in care purtatorul de balon advers se afla cu spatele la poarta,

mijlocul va fi mai agresiv, gata sa preseze. In caz contrar, va fi o acoperire mai importanta pe

purtatorul de balon. Acelasi lucru in ceea ce priveste trecerea pe langa un adversar cu sprijin

pentru pasele in profunzime, pentru 1-2uri si culoare in spatele liniei adverse. In ceea ce priveste

pasele in adancime, trebuie adaugate apararii la mijlocul terenului. Pe aceste pase lungi,

mijlocasii alearga in spate si cauta sa joace cele 2 mingi. Functioneaza la fel pentru pasele in

retragere. Daca, din contra, abordam problema baloanelor jucate cu picioarele, atacantii adversi

vor putea alege intre:

- receptionarea balonului pe linia defensiva

- receptionarea balonului in fata mijlocasilor

In acest caz, aparatorul urmeaza atacantul pana in momentul in care intra in zona ocupata

de mijlocas. In acel moment, aparatorul trebuie sa-l anunte ca exista un adversar care soseste

lasandu-l sa-l marcheze si repozitionandu-se foarte repede in zona lui.

E important ca aparatorul sa-l strige pe mijlocas cu prenumele. Spunand doar „Atentie, el

vine!” nu e suficient, pentru ca mijlocasul e intors si nu stie exact ceea ce se petrece daca nu

vede! Inferioritatea numerica sau un plasament prost trebuie analizate dupa aceleasi criterii ca si

la apararea cu 4 jucatori.

Daca noi analizam marcajul asupra unui central, putem insera 2 mijlocasi care marcheaza

alti 2 mijlocasi adversi.

B) Mijlocul terenului cu 3 pana 5 jucatori

Mijlocul terenului cu 3 jucatori: sunt luate in considerare un atac lateral (fig. 1) si un atac in

diagonala (fig. 2). In cele doua cazuri, vom avea inainte de toate o regrupare defensiva, si apoi un

deplasament sincronizat!

Mijlocul terenului cu 5 jucatori (in acest caz, sunt propuse doar doua iesiri care, in mijlocul cu

5, devin foarte importante): o iesire pe un balon lateral (fig. 3), si o iesire cu un balon pe centru

stanga (fig. 4).

C) Travaliul defensiv

Un aspect important al fiecarei faze defensive organizate e dat de redublarile la marcaj,

urmarind atacul, care nu trebuie sa fie simultan, din doi jucatori la un adversar. Se formeaza astfel

perechi, la redublaj, intre aparatori si mijlocasi, care variaza in functie de sistemul adoptat.

Cu un mijloc de teren din 4 jucatori (fig. 5), 8 il redubleaza pe 2, 5 pe 4, 10 pe 6 si 7 pe 3.

Cu un mijloc din 3 jucatori (fig. 6), 8 il redubleaza pe 2, 5 pe 4, sau 6 si 10 pe 3. Cu un

mijloc de teren din 5 jucatori, acelasi principiu se aplica ca la mijlocul terenului cu 3 jucatori, cu

7 si 11 care inchid la jucatorul redublat.

E important ca daca adversarul e cu fata spre poarta, 8, care va redubla, acopera interiorul

in cazul in care purtatorul de balon se orienteaza el insusi spre interior. 2 controleaza din contra in

exterior, in cazul in care purtatorul se orienteaza in aceasta directie (fig. 7)

Daca adversarul e cu spatele la poarta, ne pozitionam cu 2 in spate si cu 8 in fata. 2 il

inchide pe purtator, impiedicandu-l sa se intoarca, si in acel moment, 8 joaca duelul. Cei doi

jucatori nu trebuie sa fie prea distantati intre ei pentru a impiedica adversarul sa se infiltreze (fig.

8).

E optim sa efectuezi redublajul intre jucatori din linii diferite, (defensiva si mediana)

pentru a nu descompleta o linie, dar, daca acest lucru se intampla, sa fie totusi in situatiile de

superioritate numerica in favoarea fundasilor.

D) Legatura cu atacul

1) Linia cu 2 atacanti

Regasim aceasta dispunere a atacantilor in schemele 4-4-2, 4-3-1-2, sau 5-3-2. Trebuie

spus ca in fiecare sistem, faza de inchidere variaza in functie de ideile antrenorilor, dar mai ales in

functie de dispunerea adversarilor in teren, motiv pentru care nu vor fi analizate decat principiile

generale.

Cei doi atacanti se plaseaza in diagonala si trebuie sa evite ca aparatorii sa paseze lung. In

acest caz, fara aparatori centrali adversi, ei se plaseaza unul la inchidere si celalalt la acoperire

(fig. 9).

Daca din contra balonul revine lateral, atacantul cel mai apropiat se plaseaza astfel incat

sa impiedice pasa in retragere in vreme ce al doilea atacant se plaseaza la acoperire (fig. 10). Este

evident ca in cazul in care apararea adversa are 3 jucatori in diagonala, trebuie analizata

inferioritatea numerica si eventual, solutionata. De remarcat ca anumiti antrenori o accepta si

cauta sa orienteze jocul in lateral pentru a pune in practica apoi o faza veritabila de inchidere.

2) Linia cu 1 pana la 3 atacanti

E vorba de sistemele 4-3-3, 4-2-1-3, sau 4-5-1, in care, in prezenta unui singur atacant in

diagonala, ne regasim in inferioritate numerica.

In cazul in care apararea adversa joaca cu 3 aparatori centrali, e posibil sa facem fata unei

duble inferioritati numerice. Ne regasim in situatia precedenta, stiind ca anumiti antrenori

solutioneaza situatia de inferioritate numerica in diagonala facand sa urce mijlocasii, in vreme ce

altii asteapta incercand sa impinga adversarul pe parti, unde, trebuie sa reamintim, e mai usor sa

presezi, pentru ca adversarul nu poate juca acoperind 360 de grade!

Sa punem, de exemplu, problema lui 4-4-3 impotriva a 4 adversari. 9 poate pendula intre

B si C fara a se preda, in vreme ce 7 si 11 ii acopera si marcheaza pe A si D (laterali) (fig. 11).

Cand C sau B se orienteaza spre exterior, putem declansa o inchidere cu 9, care il inchide

pe purtatorul de balon C si cu 7 si 11, care marcheaza si acopera in zona balonului (fig. 12).

Din contra, anumiti antrenori propun inchiderile urmatoare:

Balon la D, 11 iese la el, 9 acopera si marcheaza, 7 acopera si marcheaza, 10 si 5 se ocupa

de zona balonului, iar 8 se ocupa de schimbarile de joc eventuale (fig. 13).

Balon in diagonala la B, 9 iese, 11 si 7 acopera si marcheaza, 8 si 5 se ocupa de zona

balonului, si 10 de schimbarile de joc (fig. 14)

Balon la B, 7 iese la purtatorul de balon, 9 si 11 marcheaza si acopera, 8 si 5 sunt in zona

balonului, 10 se ocupa de schimbarile de joc (fig. 15)

Balonul la A, 7 iese, 11 si 9 marcheaza si acopera, 8 si 5 sunt in zona balonului, si 10 se

ocupa de schimbarile de joc (fig. 16)

E evident ca in aceste cazuri nu acceptam inferioritatea numerica si incercam sa rezolvam

in mod activ fara sa asteptam miscarile adversarilor. In ceea ce priveste ultima schema, putem

spune ca aparatorul lateral A va fi mai degraba servit in spatiu decat la picioare, si ca e mai usor

ca aparatorul sa fie contrat de catre mijlocas in loc de aripa. Anumiti antrenori folosesc, de

asemenea, propriul aparator lateral pentru a neutraliza schimbarile de joc adverse.

E) Analiza comportamentelor echipei

In cadrul antrenamentului defensiv, trebuie analizate urmatoarele:

- antrenamentul fundamental defensiv individual

- antrenamentul tacticii in linie si apoi in echipa

Anumiti antrenori pleaca de la particular pentru a ajunge progresiv la aspectele generale,

in vreme ce altii pleaca de la un discurs global in fata echipei, pentru a infrunta apoi discursul

individual. Sunt aici doua puncte de vedere pe care trebuie sa le respectam.

Exercitiile de neutralizare a paselor lungi si a paselor in retragere pot fi propuse odata cu

cele prevazute pentru apararea cu fundas + mijlocas de teren, adaugand aici mijlocasii avansati.

Putem adauga, de asemenea, travaliul tactic ofensiv, dupa degajare sau controlul

fundasilor, inserand relansari in functie de sistemul sau strategia pe care le infruntam.

Ca principiu general, trebuie sa retinem ca, la o pasa lunga:

- apararea poate degaja spre mijlocasi care au posibilitatea sa joace mingea daca acestia din

urma sunt bine marcati. In acel moment, ei inapoiaza balonul aparatorilor, care incearca la

randul lor sa construiasca din spate

- mijlocasii se sprijina pe aparatori, care, neavand sprijin liber in apropiere, se vad obligati

sa joace lung spre mijlocasii avansati, sarind astfel mijlocul terenului

- apararea poate controla situatia, si juca scurt din spate

- apararea poate controla si alege sa joace lung din nou, dar, in acest caz, e o alegere, nu o

obligatie!

Conceptul de contraatac poate fi aplicat tuturor exercitiilor defensive individuale in linie

sau cu echipa, pentru ca actiunea nu se incheie odata cu recucerirea balonului! Exista multe

echipe bine organizate defensiv, dar care gresesc de indata ce mingea e recuperata. Trebuie sa

obisnuim jucatorii cu o aparare care sa reporneasca foarte repede, dar, atentie, pentru a ajunge la

asta, e necesar ca situatiile defensive, ca si cele ofensive sa fie bine asimilate

Cand vorbim de organizare, ne referim efectiv atat la faza defensiva, cat si la cea ofensiva.

Problema nu e ce vrem sa facem, ci sa facem bine. E vorba de dezvoltarea tipului de fotbal pe

care l-am ales.

Asa cum puteti constata, n-ati fost bombardati cu o serie nesfarsita de exercitii. Am

preferat sa le folosesc ca mijloc pentru a explica principiile defensive individuale in linie sau cu

echipa.

2) Atacul

A) Principiile

Inainte de a intra in detalii, e important sa ilustram pe scurt principiile pe care echipa ar

trebui sa le respecte pentru a fi eficace pe plan ofensiv.

Pentru ca faza ofensiva sa se poata desfasura concret, e necesar sa tinem cont de

urmatoarele date:

- Esalonare: demarcajul nu trebuie niciodata sa fie efectuat in linie, in raport cu purtatorul

de balon. Trebuie incercata formarea unui triunghi. Cand doi jucatori provin din acelasi

sector, ei trebuie sa respecte principiul adancimii contrare, adica lung si scurt, interior si

exterior.

- Verticalizare: e preferabil sa ajungi cat mai repede posibil la poarta adversa. Printre

diferitele posibilitati de pasa, e mereu avantajos sa joci cu partenerul cel mai avansat, cu

conditia ca acesta sa fie eficace, ca sa eviti precipitarea si sa fii tehnic (nu trebuie sa uitam

ca, cu cat jucam mai lung, cu atat riscam sa pierdem balonul mai repede!)

- Amplitudine: din punct de vedere ofensiv, trebuie sa folosim intreaga largime a terenului,

intelegand aici zona opusa balonului, in cazul in care posibilitatile de a avansa aici ar fi

reduse. Putem schimba zona prin pase scurte sau printr-o schimbare de joc daca suntem

atenti la zona in care ne aflam in raport cu propria poarta, pentru ca o pasa la intamplare ar

putea crea serioase dificultati apararii.

- Mobilitate: trebuie sa fim de acord ca fara miscare, e extrem de dificil sa pastrezi balonul,

si ca miscarea trebuie sa fie efectuata de toata echipa, pentru ca in caz contrar, devenim

repede previzibili. Jucatorii trebuie sa se descurce cu:

o fenta care precede miscarea de demarcaj

o cursa in diagonala

o cursa cu schimbare de directie

o cursa cu un culoar in spate pentru a crea o situatie de 2 contra 1

adancimi contrare

- Imprevizibilitate: un jucator talentat aduce mereu ceva unui proiect, fotbalul e un sport

de situatii si deci fiecare dintre ele trebuie citita atent.Adevarata „fantezie” e aceea care iti

permite sa alegi solutia cea mai eficace dintre toate. Driblingul, de exemplu,este

eficace(mai ales in terenul advers),daca e una din alternativele pe care purtatorul de balon

le are. Daca e singura,e semnul unei mari lipse de organizare!

E de la sine inteleasa importanta calitatii individuale a atacantilor nostri in elaborarea unei

bune faze ofensive, in care, pentru a fi cu adevarat eficace, trebuie sa te poti bizui pe duo calitate

+ organizare.

Acum cativa ani, fotbalul se baza mult pe calitatile individuale ale jucatorilor, apoi ca

urmare a schimbarilor, organizarea a trecut deasupra.

B) Cum construim din spate cu 4, 3 si 5 jucatori ?

1) Apararea cu 4 jucatori

Portarul degajeaza mingea cu mana spre 4 (fig. 17). Acesta conduce mingea si paseaza in

diagonala la 2, care a prins culoar solicitand mingea. 4 si 6 asigura acoperirea distantandu-se lejer

in dreapta lui 3.

In schema urmatoare (fig. 18) 2 nu poate urca si joaca cu 4, care il lanseaza in lateralul

opus pe 3. In cazul in care 4 nu poate juca lung cu 3, joaca cu 6 si va fi el cel care va trebui sa

intoarca mingea. Se poate intampla ca cei 4 aparatori sa nu poata intoarce mingea. In acest caz, el

trebuie sa joace semilung pe mijlocas, sau lung spre atacanti, care trebuie sa inainteze.

Sa luam in calcul alte doua situatii cu insertia in diagonala a celor doi aparatori centrali, 4

si 6. Nu stiu daca in realitate aceste doua situatii se pot intampla, pentru ca zona mediana a

terenului e adesea foarte populata, dar trebuie sa te gandesti la ele si sa le iei in considerare.

In schema urmatoare (fig. 19), putem constata ca 4 are posibilitatea sa joace mingea

inainte. Celalalt aparator central, 6, avanaseaza pentru a receptiona pasa sau pentru a elibera

spatiul unui mijlocas care vine din scurt pentru a receptiona balonul. 4 acopera si ramane pentru o

eventuala pasa in retragere, care s-ar putea materializa prin contributia aparatorilor disponibili din

partea opusa.

Cu totul alta este situatia daca 2 a primit mingea de la portar, iar centralul apararii 4 ofera

o solutie in adancime cu acoperirea lui 6 si a lui 3 (fig. 20).

2) Apararea cu 3 jucatori

Conceptele de baza raman, in mod fundamental, aceleasi. Lateralii 2 si 3 se departeaza, iar

5 vine la acoperire, impreuna cu unul din cei doi laterali. Daca portarul joaca cu 3, e 2 cel care

intra lejer in interiorul terenului, daca e 2 cel care primeste balonul, atunci e 3 cel care strange un

pic in diagonala (fig. 21).

Actiunea poate astfel pleca de la aparatorul central 5, care-i poate pune la contributie pe 2

si 3. Cel care nu este servit intra putin in teren si 5, odata pasa efectuata, revine reluandu-si locul

in mijlocul celor 2 (fig. 22).

3) Apararea cu 5 jucatori

Principiul de baza ramane, practic, neschimbat, chiar si in cazul in care acoperirea este

asigurata prin prezenta a 5 jucatori. 2 si 6 se indeparteaza de cei doi centrali, 3 si 4, care asigura

acoperirea sau sprijinul in spate si carora li se adauga 5.

C) Mijlocul terenului cu 4, 3 si 5 jucatori

1) Mijlocul terenului cu 4 jucatori

Mijlocul terenului cu 4 jucatori, cu o aparare condusa din 4 in spatele lor, se diferentiaza,

si inca mult, de aceeasi linie de 4, dar cu o aparare de 3 jucatori. Asta deoarece, in primul caz,

mijlocasii care se afla pe culoare pot sa fie ajutati in aparare de cei 2 fundasi laterali, in vreme ce,

in cazul apararii cu 3, acest lucru nu este posibil.

E clar ca in aceasta situatie jucatorii exteriori trebuie sa participe la aparare si sa fie foarte

rezistenti pentru a acoperi cat mai mult teren.

Balonul e, pe partea dreapta, mijlocul in diagonala 5, il sustine pe purtatorul balonului

incercand sa gaseasca o pozitie din care sa vada cat mai mult teren posibil. In acest timp, 10

avanseaza lejer, incercand sa suteze prin crearea unui spatiu provocat de miscarea unui atacant

(fig. 24).

Se poate intampla ca 10 sa fie marcat si, pentru a se elibera, sa fie nevoie sa-si

incruciseze pozitia cu mijlocasul exterior stanga, 8. Acest lucru functioneaza fara sa mai spunem

ca daca 5 este presat, 10 va merge sa-l ajute, propunandu-i o pasa scurta. O alta alternativa este

reprezentata de centraulul 5, care, solicitand o minge, creeaza un spatiu, permitandu-i lui10 sa

receptioneze balonul in cele mai bune conditiuni.

O alta optiune la aceste miscari e reprezentata de un balon in diagonala (fig. 25). O

schimbare de pozitie intre cei doi mijlocasi in diagonala pentru a crea spatiu va permite unuia din

cei doi sa poata juca balonul in bune conditiuni.

2) Mijlocul terenului cu 3 jucatori

O linie mediana cu 3 jucatori e compusa dintr-un varf ocupand o pozitie in retragere,

clasicul mijloc defensiv. Ceilalti doi mijlocasi pot avea caracteristici opuse, unul mai mult

cantitativ, celalalt mai degraba calitativ. Mijlocasul defensiv e un pion de manevra foarte

important, sarcina lui fiind aceea de a intoarce balonul, de a se insera in diagonala, si de a-l

sustine pe purtatorul de balon (acest lucru contrasteaza cu ideea de mijlocas defensiv!). In schema

urmatoare (fig. 26), putem observa ca 5 a fost servit prin crearea spatiului provocata de 10 si 8,

care s-au distantat (aceasta e mereu miscarea fara minge care face diferenta!)

Daca 5 nu poate receptiona balonul la picioare, dar trebuie sa faca un apel pentru a se

demarca, va profita de spatiul creat prin miscarea lui 8 spre centru (fig. 27).

In cazul in care (fig. 28) 5 nu poate fi servit pentru ca adversarii preseaza asupra lui,

trebuie gasita o alta solutie ca aceea din imagine in care un aparator central e in posesia balonului,

2 apare in spatiul creat de 8, care a plecat spre interior.

3) Mijlocul cu 5 jucatori

Putem repeta conceptele exprimate pentru mijlocul terenului cu 3 sau 4 jucatori. Daca al

cincilea se plaseaza in linie cu alti 4, vom avea o repozitionare a mijlocului terenului cu 3

jucatori, adaugand 2 laterali pe parti.

In acest caz, in care al cincilea mijlocas ar fi unul ofensiv, mijlocul terenului cu 4 va conta

pe acest nou jucator pentru variante in faza ofensiva. Trebuie totusi scos in evidenta ca, in potrivit

sistemelor, functiile si caracteristicile liniilor si ale jucatorilor care le compun variaza, si chiar

mai mult de atat. Vom vedea acest lucru dupa situatiile in care un mijloc de teren cu 4 sau cu 3

jucatori, potrivit sistemelor de joc, solicita caracteristici mereu diferite.

4-3-3

Cei trei mijlocasi au mult teren de acoperit si nu pot conta mereu pe efortul defensiv al

aripilor. Vom avea nevoie de jucatori foarte buni pe plan fizic si vom astepta de la ei sa se

sacrifice din punct de vedere defensiv.

5-3-2

Cei trei mijlocasi sunt ajutati de laterali ca sa acopere culoarele si nu trebuie sa se

preocupe decat de acoperirea spatiului in diagonala. Caracteristicile lor, ca si sarcinile lor, pot fi

diferite.

3-3-1-3

In acest caz, cei 3 fundasi si cei 3 mijlocasi trebuie sa se preocupe mai ales de aparare; la

momentul potrivit, ei vor putea construi in spatele apararii.

4-4-2

Cei doi mijlocasi exteriori pot fi mai putin dotati fizic in raport cu 3-4-3 sau cu 3-4-1-2

pentru ca sunt protejati de mijlocasii laterali in spatele lor. Cei doi mijlocasi in diagonala nu vor

pune accent pe culoarul din spate, ci vor incerca sa determine intoarcerea balonului sau inserarea

in diagonala.

4-3-3

Centrul inaintas, adesea, cu spatele la poarta, va avea rolul sa inapoieze balonul pentru a

pune in evidenta apelurile incrucisate in interior ale aripilor sau se va bizui, printr-o pasa in

retragere, pe un jucator care ii va servi pe aceia care vor profita de cursele incrucisate ale aripilor.

Beneficiul acestui sistem va fi reprezentat de apelurile incrucisate ale aripilor, ce vor permite altor

jucatori sa se infiltreze (vedem prea des aripi izolate la linia de tusa).

4-3-1-2 sau 3-4-1-2

Cu doi atacanti si un jucator in sprijin, e evident ca vom solicita o circulatie a balonului de

sol, cautand miscari mai laterale. Jucatorul care ii sprijina pe cei 2 atacanti va trebui sa ocupe in

faza ofensiva intreaga largime a terenului si sa-si gaseasca pozitia cea mai justa pentru a-si pune

in valoare calitatile si a scoate in evidenta slabiciunile adversarului.

3-3-1-3

Se cauta in mod exagerat adancimea cu centrul inaintas sau cu aripile sau cu jucatorul care

este in retragere in raport cu centrul inaintas.

D) Cum atacam cu 2 sau 3 jucatori ?

1) Atacul cu 2 jucatori

Inainte de a insista pe cateva exemple de solutii ofensive, ar fi mai bine sa ne reamintim

care sunt principiile care regleaza aceste miscari. E clar ca primul jucator care se misca e cel mai

apropiat de balon, in vreme ce al doilea se va misca in functie de miscarile primului. Prin 2

atacanti, intelegem un atacant de referinta si un atacant aflat langa el, sau 2 atacanti clasici in

linie.

5 e in posesia balonului, 9 face prima miscare, scurteaza catre purtator si reia apoi in

profunzime (apel-contraapel). 11 din contra vine purtator si reia spre 10, care ii serveste in

profunzime lui 8. Apoi, 8 centreaza pentru 9 sau 11, care isi vor incrucisa cursele. 5 continua, de

asemenea, cursa, si se va plasa la al doilea nivel (fig. 29).

O alta solutie e ilustrata in figura 30. 9 vine spre 5, si se misca spre interior. 11 vine la

intalnire, dar apoi pleaca in diagonala. E clar ca cei doi jucatori se misca intr-o maniera opusa,

unul vine, altul pleaca, unul in interior, altul in exterior. Asta pentru ca purtatorul de balon sa aiba

mereu doua solutii diferite, nu doua in adancime sau 2 mingi la picioare, caci in aceste cazuri, va

fi usor previzibil.

2) Atac cu 3 jucatori

In acest caz, de asemenea, trebuie sa scoatem in evidenta diferenta intre echipele dispuse

cu 3 atacanti si 2 aripi, plus un centru inaintas si echipele care aliniaza doi atacanti apropiati si un

jucator in spatele lor. E important ca antrenorul sa cunoasca principiile care regleaza miscarile. In

general, jucatorul cel mai apropiat de minge este primul care se misca. Din aceasta cauza, el

declanseaza rotatia altor 2 jucatori, principiu pe care tocmai l-am exemplificat.

Cu 2 atacanti si un jucator in sustinere, 5 este purtatorul balonului, 11 vine la intalnire cu

el si joaca cu 10, care inainteaza in profunzime in directia lui 9 (fig. 31).

Daca dimpotriva, avem 3 atacanti, 5 joaca in picioarele lui 9, care il serveste pe 10, acesta

putandu-l servi:

- pe 11, care efectueaza o cursa incrucisata

- pe 3, in profunzime, care efectueaza o miscare spre 11, ce ii va elibera spatiul (fig. 32)

E interesant sa luam in considerare anumite solutii care pot fi utile in cazul mijlocului de

teren cu 3 jucatori, cu varful inalt, cand aceasta configuratie se adauga unui atac compus din 3

jucatori. In acest caz (fig. 33), vedem ca 9 e servit dupa un apel, contraapel. El joaca spre 10, care

e protejat in spate de 5 si de 8. 11 scurteaza spre interior cu 3, care ia culoarul din stanga.

Posibilitatile sunt numeroase cu aceasta configuratie, pentru ca, in cazul in care ii servim mingea

la picioare lui 11, putem folosi culoarul din dreapta gratie unei transversale pusa in miscare de 7.

In fig. 34, de data aceasta, apelul in diagonala e catre 10, care urmeaza unui schimb intre 9

si 7.

Mai sofisticata, solutia din figura 35, il arata pe 9 primind ajutor de la cei doi mijlocasi in

diagonala pentru a favoriza apoi apelul unei mingi incrucisate spre interior, de la 7 sau de la 11.

3) Propuneri ofensive pentru diferite sisteme

A) 4-4-2

1) Culoar in spatele lateralului

Fundasii intorc balonul (fig. 36). 3 joaca cu 8, si paseaza in spatele lui. In acel moment, 8

poate juca cu 11 sau cu 10, care ii inapoiaza lui 3 in profunzime si central. Spre centrul lor, 7 si 9

isi incruciseaza cursele cu 5, care va avea drept misiune sa inchida al doilea nivel. Aceasta

schema va trebui repetata pe dreapta ca si pe stanga.

2) Mijlocas in interior si lateral in exterior

Cand balonul e pe cale sa ajunga la 6, 8 si 3 se distanteaza in linie. Cand 6 vede poarta

adversa, 8 merge spre interior si 3 ia culoarul lasat liber de apelul incrucisat al lui 8.

Daca e 8 cel care primeste balonul: poate realiza un 1-2 cu atacantul cel mai apropiat sau

poate trage la poarta, sau poate realiza un 1-2 „interior” cu 11, pentru a-l servi pe 9, gratie unui

balon „filtrant”, sau pe 10, care plonjeaza in spatele apararii.

Daca e 3 cel care primeste balonul: el realizeaza un 1-2 cu 8, pentru a centra sau 8 reia in

spate spre 3 pentru a centra la randul lui.

3) Constructia mijlocului axial

Balonul, la plecare, e in picioarele lui 2. Mijlocul exterior 7 merge in adancime. 9, care e

atacantul cel mai apropiat, dupa un apel-contraapel, primeste mingea la picioarele sale. O

inapoiaza lui 5, 11 face un apel incrucisat, si 10 pleaca in spatiul lasat liber. 5 poate, deci, fie sa

joace cu 11, fie sa-l serveasca pe 10 (fig. 38).

4) Apel incrucisat cu un atacant

10 joaca cu 8, in vreme ce atacantul cel mai apropiat vine la intalnire vazand ca 8 are un

adversar in fata lui. 8 executa un 1-2 cu atacantul cel mai apropiat, 11 in exemplul de mai sus, si

9, in celalalt, se pregateste de o cursa incrucisata, care ii va permite sa receptioneze de la centralul

8 (fig. 39).

5) Schimbarea pozitie intre mijlocul axial si mijlocul exterior

Balon la 7, mijlocas exterior de dreapta, care joaca cu 5. 10, alt mijlocas in diagonala,

avanseaza si pentru a se demarca, schimba pozitia cu 8 (fig. 40).

6) Schimbarea pozitiei intre atacant si mijlocul exterior

Cu balonul in picioarele lateralului dreapta 7 (fig. 41), 8 si atacantul cel mai apropiat, 11,

amandoi marcati indeaproape, isi schimba pozitiile pentru a putea receptiona balonul, si ii dau

posibilitatea lui 7 sa:

- il serveasca pe 8, care face un apel incrucisat spre interior

- il serveasca pe 11, care face un apel incrucisat spre exterior

7) Miscarea perechilor externe

Miscarea perechilor externe, adica a perechilor formate de lateral si mijlocasul exterior e

foarte importanta in cadrul lui 4-4-2. Cu balonul la picioarele aparatorului central, care este cu

fata la poarta si poate juca lung mingea, se poate intampla ca:

- unul sa faca un apel in adancime si altul sa vina la purtatorul de balon

- unul sa faca un apel spre interior si altul spre exterior

Un exemplu: lateralul solicita in profunzime, indepartandu-se, si mijlocasul exterior face

un apel incrucisat in directia portii. Se poate intampla, din contra, ca lateralul sa avanseze,

scurtand spre poarta. Va fi, atunci, randul mijlocasului exterior sa se opreasca si sa se indeparteze.

B) 4-3-3

1) Cum construm din spate sprijinindu-ne pe laterali

Fundasul in diagonala 4, dupa o fenta, se intoarce, si cand e gata sa joace, lateralul ii

solicita mingea pentru a inainta in profunzime, si mijlocul 8, jucand la randul sau, degajeaza.

Daca e servit de catre:

- 2, asta poate insemna sfarsitul exercitiului

- 8, se intoarce si ii da lui 2, care solicita din nou mingea cu 7, care vine spre interior pentru

a-i elibera spatiul.

2) Cum construim din spate sprijinindu-ne pe laterali, dar intorcand balonul

Balonul pleaca de la portar, care joaca cu 4, acesta joaca cu 2, dar nu are solutii, asa ca ii

inapoiaza lui 4, care joaca lung cu 3, 3 da mingea la 6, care il serveste in adancime pe 11 (fig.

43). Posibilitatile sunt numeroase, dar trebuie sa insistam pe faptul ca pasele laterale nu trebuie sa

fie prea lungi, existand riscul esecului si mai ales riscul interceptarii.

3) Cum construim usor cu mijlocul defensiv

5 e servit cu mingea la picioare de catre 4, care a primit-o de la portar. Dupa ce s-a intors,

el joaca mingea cu 10, care a solicitat-o dinspre interior, incercand sa receptioneze balonul in

spatele mijlocasilor adversi cu 3, care are culoar liber lasat prin apelul de minge incrucisata

receptionat de 11 (fig. 44).

O varianta poate fi data de faptul ca 5, neputandu-se intoarce, rejoaca cu 4, si solutia poate

fi 8, care va alege sa joace cu 3 sau sa serveasca la picioarele lui 11.

4) Cum depasim pressing-ul advers jucand lung spre atacantul care se desprinde

Daca solutiile in jurul purtatorului de balon sunt rare, e momentul sa jucam lung fara sa

aruncam mingea la intamplare inainte, ci cautand, in acest caz, o iesire din zona organizata de

echipa (fig. 45).

In aceasta imagine putem vedea ca 2, dupa ce a incercat sa iasa in profunzime, se

desprinde si ii inapoiaza lui 4, care e obligat sa joace lung, posibilitatile lui de joc scurt fiind

epuizate. In acel moment, 4 joaca lung pe 9, care s-a demarcat gratie unui apel, contraapel. In

cazul in care cele doua aripi, 7 si 11, si-au propus sa inainteze in profunzime, el incearca sa-si

prelungeasca traiectoria balonului si sa-i serveasca.

E o maniera de a scoate mingea ce se poate dovedi foarte eficace, trebuie s-o retinem si s-

o exersam adesea, dar nu se poate realiza decat daca ai un 9 bun la devierile aeriene si 2 aripi care

simt bine jocul, adica nu pleaca prea devreme, pentru ca ar putea sa se trezeasca in afara jocului,

dar nici prea tarziu, caci in acest caz ar fi usor de anticipat de catre defensiva adversa, retinand

din aceasta ca ei au un mare avantaj asupra aparatorilor adversi, pentru ca ei merg direct spre

poarta, in vreme ce fundasii sunt cu spatele la poarta si trebuie sa se intoarca.

In schema urmatoare (fig. 46), dimpotriva, pe pasa lunga, nici 7, nici 11 nu pleaca in

adancime. In acel moment, doua situatii sunt posibile:

Daca mijlocasii nu sunt apropiati de 9, aripa spre care 9 s-a intors il ajuta, si permite

astfel echipei sa reurce in teren cu cealalta aripa, 11, care scurteaza spre interior, si cu 3 sau 10, se

infiltreaza in spatiul liber ce a fost creat.

Daca mijlocasii sunt aproape de 9, balonul inapoiat le este destinat si ei sunt cei care

joaca spre 7 sau 11, care solicita mingea cu 8 si cu 10, care se insereaza in spatiile astfel create

(fig. 47).

5) Cum depasim pressing-ul advers cu o pasa lunga, in profunzime, spre centrul inaintas

Pasii sunt aceiasi din exercitiile precedente, cu diferenta ca 9 primeste mingea in

adancime dupa ce s-a desprins. In acel moment, aripa, aflandu-se alaturi, e 7 cel care il ajuta

imediat, impreuna cu cealalta aripa 11, gata sa navaleasca in spatiu. Trebuie spus ca, fiind vorba

de o pasa lunga, e greu pentru o echipa sa-l urmeze indeaproape pe 9, motiv pentru care e

important ca aripile sa se deplaseze dupa urmatorul principiu: unul sa-l ajute, si celalalt sa se

deplaseze in spatiu pentru a raspunde urmatoarelor doua obiective:

- conservarea balonului pentru a permite echipei sa reurce in teren

- atacarea in profunzime, daca apararea adversa e prost plasata

E important ca in 4-4-3 largimea sa fie folosita de mijlocasii laterali, in cazul in care

iesirile din zona se fac cu usurinta. Mijlocasii intra aproape mereu in joc dupa ce mingea a ajuns

la atacanti pentru a-i ajuta sau pentru a-i servi pe jucatorii care au prins culoare de joc libere.

Sa luam acum in considerare cateva miscari „inalte”, adica nu acele situatii in care echipa

e plasata in josul terenului, ci situatiile in care trebuie create conditii de sut la poarta. Ideea e sa

creezi situatii de 2 contra 1 in exterior sau de 2 contra 2, cu solutionare intr-un sector de teren

precis, care sa permita sa ajungi la poarta. Daca un astfel de plan nu e realizabil, trebuie schimbat

jocul.

6) Aripa primeste mingea la picioare, si dezvolta.

Aripa ataca in spatele mijlocasului lateral, care se retrage si ii da posibilitatea sa

receptioneze balonul doar la picioare. In acest caz, exista spatiu pentru jucat mingea, iar aripa

poate:

- sa-si elimine adversarul cu o situatie 1-2 realizata cu 9, care a venit la intalnire chemat de

un apel, contraapel si centreaza pentru incrucisarea dintre 9 si 11, care incearca sa

finalizeze.

- isi elimina adversarul cu o situatie de 1-2 spre interior cu 9, pentru a-l servi apoi pe 11,

care a solicitat o minge incrucisata sau i-a dat lui 10 sa traga la poarta. Aceasta miscare

trebuie efectuata daca pe pasa dintre 7 si 9, fundasul se retrage, impiedicandu-l pe 7 sa

receptioneze in spate. Avantajele sunt:

mijlocasul lateral suporta o miscare in zona lui, din spate.

mai mult, dinamica actiunii duce la situatia in care 9, cu cel care-l marcheaza,

actioneaza ca in bloc, pentru mijlocasul lateral, care cauta sa intre in interiorul

terenului (fig. 47/2)

O alta alternativa este aceea de 1 contra 1, cu eliminarea fundasului in interior: 7 elimina fundasul

alergand spre interior, servindu-l pe 9 sau pe 11, care scurteaza spre interior cu 10, acesta

inserandu-se in spatiul liber sau tragand el insusi spre poarta (fig. 48).

Aripa care receptioneaza mingea la picioare nu poate, uneori, sa se intoarca. In acest caz,

paseaza in spate celui care soseste la sustinere (fig. 48/2). Actiunea poate continua cu 7, care face

un apel lung, si 9 un apel scurt, care si receptioneaza si il serveste in adancime sau intorcand

balonul.

7) Culoar in spatele mijlocasului sau lateralului

Pentru a crea o situatia de 2 contra 1, culoarul in spate e o arma importanta. Cand aripa

primeste balonul la picioare, o poate juca inainte, partenerul alergand in spatele lui, in adancime.

Culoarul in spate, chiar daca nu e creat printr-un 2 contra 1 local, creeaza totusi un decalaj

intre adversari in zona balonului, descoperind astfel zona opusa ce poate fi folosita pentru

infiltrari periculoase prin intoarcerea rapida a balonului.

In schema urmatoare (fig. 49), il vedem pe 8, care dupa ce a jucat cu 7, paseaza in spate. 7

poate sa:

- dea balonul lui 9, care se desprinde si il serveste pe 8, care centreaza

- faca un 1-2 spre interior cu 7, in cazul in care nu e posibil sa joace cu 8 pe o parte

- se poate intampla ca 7 sa fie inchis si sa nu poata juca mingea inainte, dar in acest caz, e

posibil sa faca un culoar in spate, daca exista un al treilea jucator in sustinere

Vedem in urmatoarea schema (fig. 50), ca 8, dat fiind faptul ca 7 e inchis, nu poate pasa

direct si paseaza prin spate. Daca dimpotriva, 5 sau 2 intervin in sustinerea lui 7, 8 poate juca cu 5

sau 2 mingea, poate accelera si receptiona in spatele lui 7, centrand. Aceasta miscare se numeste

1-2-3, dupa numarul de pase efectuate.

8) Aripa solicita mingea dinspre interior

Cand aripa e marcata indeaproape, dar fundasul lasa mult spatiu spre interiorul terenului,

aripa trebuie sa ceara mingea dinspre interior. Apelul creeaza un spatiu care trebuie sa fie ocupat

de catre un alt jucator pentru a oferi macar 2 posibilitati de pasa purtatorului de balon. In schema

urmatoare (fig. 51), vedem ca, mingea fiind la picioarele lui 8, 7 o cere spre interior, si 2 porneste

spre spatiul liber creat.

- daca 7 receptioneaza balonul: incearca sa serveasca cererile dinspre interior ale lui 9 si 11,

cu 10, in spatiul liber, sau chiar suteaza el insusi

- daca 2 receptioneaza balonul: poate efectua un 1-2 cu 7, si sa centreze sau 7 taie fata lui 2

si e el cel care centreaza.

9) Centrul inaintas e servit la picioare

Diferentiem in acest caz, doua situatii:

In primul caz, atacantul se poate intoarce si servi apelurile incrucisate ale aripilor 7 si 11

sau ale mijlocasilor 8 si 10 in spatiile libere (fig. 52).

In al doilea caz (fig. 53), vedem ca 9 receptioneaza in picioarele lui 8 si nu poate juca

decat in spate cu 5. Va fi randul lui sa serveasca apelurile incrucisate ale aripilor si mijlocasului

care se afla pe partea balonului.

10) Miscarile centrului inaintas in adancime

Am vorbit deja despre miscarile pe care aripa le face pentru a scurta si receptiona balonul.

Cum am repetat deja pentru 4-4-2, nu sunt doar indicatii. Scopul e acela de a adapta ideile

personale si caracteristicile jucatorilor, impreuna cu principiile care au fost expuse.

C) 3-5-2

1) Devierea atacantului

2 joaca cu 4, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta. Fiind marcar, inapoiaza lui 2

care joaca lung spre 9, care si el a efectuat deja o miscare de lung-scurt. 10 si 7 plonjeaza pe

devierea lui 9 cu 11, care vine in sustinerea lui 9 (fig. 54).

2) Miscarea de desprindere a atacantului

2 joaca cu 9, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta. 4 il sustine pe 9, caruia ii

paseaza balonul. 11, celalalt atacant, scurteaza prin spatele lui 9, cu 10 si 7, care pleaca in

adancime (atentie la situatia de ofsaid) (fig. 55).

3) Atac axat pe 10

3 joaca cu 6, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta, fiind marcat, ii inapoiaza lui 4.

4 joaca in adancime cu 10, care poate pasa lui:

- 9, care ciupeste in diagonala

- 11, care se indeparteaza

- 7, care face un apel interior din partea opusa

Toate aceste miscari au in comun o minge pusa in spatele apararii adverse (de insistat

asupra acestui punct, pentru ca e vorba de mingi greu de stapanit de catre aparare) (fig. 56).

4) Atac cu 7, care ciupeste spre interior

8 pleaca spre exterior, si 7 spre interior poate astfel receptiona balonul in bune conditiuni.

Dat fiind faptul ca atacantii nu vin sa-l intalneasca, 6 isi asuma o pozitie in diagonala in spatele

atacantilor, care isi vor incrucisa cursele pentru a receptiona (fig. 57).

5) Combinatii cu 3 jucatori

7 vine spre 2, care are mingea, intr-o miscare larga. 8 plonjeaza spre culoar, eliberand

astfel spatiul pentru 9, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta, si se bizuie pe 4, care ii

deschide lui 8, iar acesta centreaza. Combinatia continua cu apelul interior al lui 11 si infiltrarea

lui 10 (fig. 58).

6) Iesirea pe mijlocasul defensiv

4 se desprinde dupa o fenta lunga-scurta pentru a receptiona balonul de la 2. 8 ia in

stapanire spatiul in spatele lui 7, care efectueaza un apel incrucisat spre interior, pentru a fi servit,

si faciliteaza astfel infiltrarea partenerilor pentru ca a eliberat spatiul din partea lui dreapta. E

important, inca o data, sa punem accent pe jocul fara minge, care contribuie la destabilizarea

adversarului, oferind posibilitati interesante echipei (fig. 59).

6 receptioneaza si, dupa un control orientat, efectueaza un schimb de directie, conducand

balonul, si profitand astfel de miscarea lui 10. In momentul pasei, 11 se desprinde si 4 ofera o

solutie de pasa. In acel moment, schema continua cu miscarea lui 9, cel care elibereaza spatiul,

permitand astfel insertia lui 7 (fig. 60).

D) Propuneri de exercitii tehnice de constructie

1) Circulatia balonului

Fundasii 2, 5 si 3 intorc mingea spre cele 2 tuse. Ei au posibilitatea sa mearga in sprijin

lateral (portile mici de 3 m A-E) sau vertical (B-C-D). Efectiv, in timpul meciului, adversarii, in

functie de maniera in care se organizeaza defensiv, pot acorda sprijinul lateral sau vertical.

Daca cele doua posibilitati sunt blocate, nu ne ramane decat sa jucam, cu inconvenientul care apar

(risc mare de pierdere a balonului) (fig. 61).

Antrenorul trebuie sa se ocupe de orientarea corpurilor la controlul balonului. In plus,

trebuie sa corecteze tehnica si sa controleze garnitura de fundas, in raport cu cel care efectueaza

pasa (fig. 62, 63).

Mai tarziu, in functie de ceea ce dorim, introducem alti jucatori aliniati, pana la

completarea echipei, formand lanturi de jucatori. Cu aceste exercitii, accentuam asupra tehnicii,

adaugand progresiv viteza de executie. Intr-o forma mai lenta, acesta poate fi un exercitiu mai

interesant de incalzire cu mingea.

2) Relansarea

Portarul joaca cu 5, care ii transmite lui 2, care prelungeste la 10. 10 se orienteaza spre

interiorul terenului, in directia lui 9, eliberand astfel spatiu pentru infiltrarea lui 7. 9, servit dupa o

fenta lunga-scurta, deschide pentru 7, care centreaza. Trebuie pus accent pe calitatea centralului,

pentru ca, daca acesta esueaza, intreg exercitiul isi pierde semnificatia (fig. 64).

Varianta: aceeasi miscare, cu diferenta ca 9 nu-i inapoiaza lui 7 pentru a centra, ci da

inapoi la 10, care se infiltreaza si trage la poarta (fig. 65).

Varianta: aceeasi actiune, cu o alta optiune, in care 9 joaca cu 10, care la randul sau

prelungeste spre 11, care patrunde in careul de 16 m (fig. 66).

3) Exemplu de miscare: eliberarea spatiului

In schema urmatoare (fig. 67), 10 merge la intalnire cu 2, eliberand astfel spatiul din

spatele sau, 2 joaca lung cu 9, 9 controleaza (sau joaca la o tusa) si il serveste pe 7, pentru a

centra.

CAPITOLUL 5: SISTEMUL IN MISCARE

1) CONFRUNTARILE TACTICE

A) 4-4-2 opus altor sisteme de joc

4-4-2 a fost trecut in revista in cadrul capitolului 2 si am putut sa ne dam seama ca acest

sistem este, poate, cel mai echilibrat, chiar daca trebuie sa-i recunoastem o anumita rigiditate. Am

putea obiecta ca fixandu-ne pe un singur sistem ar putea fi daunator, dar trebuie sa admitem ca o

echipa poate fi maleabila doar daca are o identitate, caci o data asimiltate principiile tactice

fundamentale, e mai usor sa modifici sistemul in cursul jocului.

Referitor la principiile tactice, distingem doua faze de joc:

Posesia balonului, care implica:

Utilizarea latimii

Mobilitatea

Patrunderea

Imprevizibilitatea

Capacitatea de a se demarca

Lipsa posesie balonului, care implica:

Incercarea de a decala

Reculul-frana

Concentrarea

Echilibrul

Marcajul si acoperirea

Pe baza acestor principii tactice, putem analiza, in faza de posesie a balonului, care pot fi

miscarile cele mai eficace a doi atacanti impotriva celor doi fundasi zonali, a trei fundasi om la

om (2 la marcaj + un libero), a 4 aparatori zonali.

1) Doi atacanti impotriva a trei fundasi zonali

Mentineti atacantii distantati, pentru a dat amplitudine jocului, si pentru a face astfel incat

cei trei fundasi sa aiba suficient spatiu ca sa favorizeze situatii de 1 contra 1 pe exterioare.

Patrunderile mijlocasilor, cu sau fara balon, in spatiile eliberate de atacanti, creeaza superioritatea

numerica in spatele mijlocului defensiv.

5 contra 6

Se aplica la oprire miscarile stabilite, fiind atenti la timpul de joc (fig. 1).

5 contra 6 in mod activ

Jucam cu aceste criterii:

- albii joaca fara constrangeri, in vreme ce negrii joaca cu 2-3 atingeri

- primii trebuie sa apere poarta si sa puna mingea pe linia mediana, ceilalti trebuie sa traga

la poarta si sa apere intreaga linie mediana

Varianta: Un atacant se plaseaza in diagonala intre cele 2 linii, celalalt actioneaza ca atacant

mobil pe partea opusa in raport cu balonul

2) Doi atacanti impotriva unei aparari individuale

Jucand impotriva a doi marcatori si a unui libero, cei doi atacanti se incruciseaza pentru a

se demarca. In acest fel, permitem atacantilor sa traga profit din actiunea individuala, deschizand

de asemenea spatii care permit mijlocasilor sa se infiltreze.

6 > 0

Se efectueaza incrucisarea atacantilor, tinand cont de timpul de joc, sprijin si incrucisare.

Mijlocasii joaca la o atingere, atacantii la doua (fig. 2).

Atacantii incruciseaza dupa sprijinul mijlocasilor. Ei joaca la doua atingeri, mijlocasii la

una. In timpul curselor de deviere de la centru spre exterior, cei doi atacanti se sustrag marcajului

pentru a permite patrunderile centrale ale partenerilor, si a scoate macar un fundas din 16 m (fig.

3).

3) Doi atacanti contra patru fundasi in zona

Se fac miscari in semicerc in fata celor doi aparatori centrali si apoi inserari in spatii.

Mijlocasii joaca la o atingere, atacantii la doua (fig. 4).

Mijlocasii se sprijina pe un atacant, repun si se infiltreaza in spatii, dupa o miscare in

semicerc, cu pasa filtranta la sol, sau inalta, in spatele liniei defensive. Fundasii joaca la 2-3

atingeri, atacantii joaca la 2.

Varianta: Un atacant cauta sa patrunda in adancime, indepartand apararea, in vreme ce al doilea

atacant, plasandu-se intre cele doua linii adverse, poate receptiona balonul si oferi mai multe

solutii de atac, 1-2, 1 contra 1, pasa filtranta pentru mijlocasii exteriori.

4) Faza de lipsa a balonului

Analizam 4-4-2 in raport cu 3-5-2, 3-4-1-2, 3-4-3, si 4-3-3 in timpul fazei de lipsa a

posesiei balonului.

4-4-2 contra 3-5-2

In acest caz, putem intampina probleme la mijlocul terenului, pentru ca ne regasim in

inferioritate numerica. Putem remedia acest inconvenient in urmatoarele doua maniere:

Un fundas lateral urca la inaltimea mijlocasului exterior. Lipsa de paritate numerica e astfel

anulata (fig. 5).

Unul din cei doi atacanti revine in acoperire in fata mijlocasului defensiv (fig. 6)

4-4-2 contra 3-4-1-2

In acest caz, cea mai mare problema rezida in faptul ca, fara indoiala, trebuie sa gasim

mijlocul cel mai eficace pentru a neutraliza pozitia lui 10 advers, care, jucand liber intre aparare

si mijlocas, e dificil de marcat. Doua sfaturi pentru a para aceasta situatie:

Facem sa urce linia defensiva spre 10, chiar daca riscam, pentru ca ne indepartam de propria

poarta (fig. 7).

Facem sa coboare din nou in acoperire mijlocasul cel mai apropiat de 10. In acest fel, riscam

mai putin (fig. 8).

4-4-2 contra 4-3-3

In aceasta situatie, problema cea mai importanta e reducerea adancimii pentru cei 3

atacanti, care, folosind complet latimea terenului, devin periculosi la apelurile incrucisate la

mijlocul terenului, intre cele 2 linii defensive, mijlocas-fundas, ca si in spatele celor 4 fundasi.

In acest caz, ei ne obliga sa ramanem departati si deci, mai putin compacti. Putem remedia

acest lucru in doua feluri:

- aplicand un pressing constant la mijlocul terenului, gratie superioritatii numerica, vom

limita numarul baloanelor destinate atacantilor. Vom reduce astfel pericolul, iar atacantii

risca, in plus, sa fie deranjati in apelurile incrucisate, pentru ca baloanele nu vor mai sosi

la momentul potrivit.

- redubland in mod sistematic aripile, presupunand ca sunt jucatori rapizi si abili, in

situatiile de 1 contra 1

Exercitiu de antrenament: 4 mijlocasi contra 3 mijlocasi cu un jucator in sprijin activ, in spatele

liniei mediane. Cei 3 mijlocasi adversi joaca liber si marcheaza punctual daca ajung sa posede

balonul in spatele liniei punctate sau sa plaseze balonul intre portile mici laterale. Cei 4

mijlocasi, daca recupereaza, trebuie sa puna mingea jucand prin 2-3 atingeri ale mingii (fig. 9).

8 contra 8. Echipa albilor e compusa din 3 atacanti, 3 mijlocasi si 2 laterali, iar echipa

negrilor e compusa din 4 fundasi si 4 mijlocasi. Primii joaca fara constrangeri si marcheaza in

poarta mare, ceilalti joaca din doua atingeri, apara poarta mare, si marcheaza intrerupand linia

mediana cu balonul la picior (fig. 10).

B) 3-4-3 in opozitie cu alte sisteme.

1) 3-4-3 contra 4-4-2

Sa incepem cu sistemul pe care il intalnim cel mai des. Avem mari avantaje jucand

impotriva unui 4-4-2, pentru ca, avand 3 fundasi, avem superioritate numerica contra celor 2

atacanti adversi. La mijloc exista echilibru tactic cu o paritate numerica: 4 contra 4. In fata, cei 3

atacanti joaca impotriva a 4 fundasi, deci in inferioritate numerica si trebuie sa ii faca sa joace,

cata vreme nu au mingea.

In faza de atac dimpotriva, atacantii exteriori trebuie sa fructifice pe liniile interne ale

lateralilor adversi. Mijlocasii formeaza careu de 4 in aparare doar la baza careului celor 4

mijlocasi adversi.

Temele cele mai frecvente in faza de atac sunt:

- apelurile spre interior la pasa mijlocasului in diagonala

- rotatiile interne pentru receptie si remitere la centrul inaintas

In faza defensiva, redublari exista doar intre mijlocasii in diagonala si fundasii centrali ,

incercam sa nu redublam spre exterior, pentru a nu ingrosa sub linia balonului miscarea

atacantilor exteriori, motiv pentru care faza defensiva e garantata de 7 jucatori sub linia balonului

(fig. 11).

2) 3-4-3 contra 4-3-3

Nu e indicat sa joci contra 4-3-3 daca aliniezi un 3-4-3. Prima problema rezida in faptul ca

cei trei atacanti adversi ocupa un spatiu mult mai amplu in raport cu cei din 3-4-3.

Aceasta mult mai mare amplitudine ofensiva face sa fie foarte periculoasa acceptarea

egalitatii numerice, motiv pentru care multe echipe schimba. Vedem, de fapt, un mijlocas

revenind in pozitia de lateral, si plasand unul din cei doi aparatori centrali in pozitie laterala pe

partea opusa. Ne regasim, astfel, in faza defensiva, cu 4 fundasi in loc de 3.

Revenim la 3, de indata ce am recuperat balonul. Anumite echipe aliniaza in spate 5

jucatori, dar joaca cu 3 aparatori centrali pentru un singur atacant. E mai degraba un act de risipa.

O alta problema pe care o intalnim infruntand mijlocasul defensiv advers e aceea ca, adesea, e

imposibil sa mergi sa presezi, chiar daca atacantii se distanteaza.

Avantajele reapar in faza ofensiva, cand cei doi mijlocasi exteriori, urcand, se pun intr-o

pozitie care nu permite marcajul, nici din partea aripilor adverse, nici din partea lateralilor.

Deseori, cei 4 fundasi sunt prost plasati cu lateralii pe liniile externe, in raport cu cei 3 atacanti ai

nostri. Pressing-ul e declansat de catre atacanti impotriva celor 4 fundasi, incercand sa impingi

adversarul spre liniile exterioare (fig. 12).

3) 3-4-3 contra 3-4-1-2

Cei 3 fundasi actioneaza in situatie de superioritate numerica contra lui 3-4-1-2, ceea ce

inseamna ca in faza defensiva, putem exploata omul in plus, cu miscari de anticipare adecvate si

cu o acoperire a atacantilor adversi.

In faza ofensiva, dimpotriva, cei 3 fundasi trebuie sa incerce sa exploateze situatia de 3

contra 2, departandu-se prin patrunderi cu mingea la picior pentru constructia jocului. La mijlocul

terenului, exista dueluri dominante pe parti, in vreme ce in diagonala, 3-4-3 sufera in raport cu 3-

4-1-2, din cauza prezentei mijlocasului defensiv. Acesta e marcat datorita unei miscari de decalaj

de catre mijlocasul in diagonala cel mai indepartat, in raport cu zona balonului, cu decalajul

orizontal al celui de-al patrulea jucator opus. In cazul solicitarii mingii in adancime din partea lui

10, mijlocasul il acompaniaza pentru a fi apoi luat la marcaj de catre un aparator central. Cei 3

atacanti preseaza in situatiile de 3 contra 3; sunt ,deci, foarte periculosi daca ajung sa recupereze

balonul.

In atac, 3-4-3 pune probleme sistemului defensiv advers, din momentul in care accepta

egalitatea numerica. Sa stii sa joci 3 contra 3 devine, deci, fundamental. In faza ofensiva, pe

exterioare, trebuie create situatii pentru receptionarea balonului, la picioare sau in adancime, in

functie de dispunerea adversarului (fig. 13).

4) 3-4-3 contra 3-5-2

Cu acest sistem, cei 3 fundasi nu au probleme contra celor 2 atacanti adversi, si

exploateaza superioritatea numerica, cum am vazut deja, contra celorlalte sisteme cu 2 atacanti in

diagonala.

La mijloc: pe parti exista duelul dominant intre mijlocasii exteriori, in vreme ce in

diagonala, prezenta mijlocasului defensiv creeaza o inferioritate numerica cu probleme in timpul

efectuarii pressing-ului.

In mod obisnuit, avem tendinta sa trimitem atacantul opus sa paseze mijlocasului

defensiv, iar centrul inaintas sa paseze in retragere libero-ului advers. Distantele ingreuneaza

aceasta maniera de a actiona. Singurul adversar liber e mijlocasul defensiv, pentru ca deseori 3-5-

2 permite o mai buna conservare a balonului.

Faza de atac se dezvolta, inainte de toate, pe o solutie de 3 contra 3, acompaniata de

patrunderea in latime a mijlocasilor exteriori (fig. 14).

5) 3-4-3 contra 3-4-3

In acest caz, se infrunta doua echipe cu dueluri om la om, caracterizate de egalitati

numerice si de dueluri dominante. E usor sa afirmi ca meciul va fi castigat de echipa care poseda

jucatori de calitate si reuseste sa-si pastreze cat mai mult timp posibil liniile compacte.

In 3-4-3, e important sa stii sa ataci si sa te aperi, este cheia succesului pentru ca 4 contra

4 la mijlocul terenului e, dupa parerea mea, mai putin important.

Daca in meciul dintre cele 2 sisteme avem dificultati in situatiile de 3 contra 3 din punct

de vedere defensiv, putem alege intoarcerea in spatele mijlocasului exterior opus zonei in care se

afla balonul, ajungand, astfel, la al patrulea fundas, creand superioritatea numerica de 4 contra 3

(fig. 15).

2)ADAPTAREA

A) 4-4-2 sau 3-4-3: cum schimbi cursul jocului

Se poate intampla, efectiv, sa fim 10 in timpul unui meci oficial, iar rezultatul sa ne ceara

sa ne asumam riscuri, in acest caz, un 4-4-1 ar fi un sistem prea defensiv, iar folosirea lui 3-4-2 s-

ar dovedi mai eficace. Baza miscarilor lui 3-4-2 nu se schimba, mai ales pentru mijlocasi si

atacanti. Pentru fundasi, e chiar mai avantajos, creand superioritate numerica defensiva de 3

contra 2 in zona axiala. Odata facuta trecerea fara piedici la 3-4-2, recuperam al 11-lea jucator si

aliniem in atac 3-4-3 sau 3-4-1-2.

Pe scurt, secventele pentru ajungere la acest rezultat sunt compuse din:

- buna cunoastere a sistemului 4-4-2

- jocul in 10 contra sistemului 3-4-2

- integrarea „celui de-al 11-lea” jucatori in linia ofensiva

Deci, daca in timpul meciului vrem sa sporim numarul, e suficient sa inlocuim un fundas,

sa cerem mijlocasilor exteriori sa adauge un al patrulea fundas, in caz de necesitate, si sa

introduca un atacant suplimentar. Personal, cred ca secretul rezida in cultura jucatorilor, in

capacitatea lor de adaptare, si in felul in care se prezinta lucrurile, pentru ca „stiinta schimbarii”

trebuie sa fie de o maniera pozitiva, nu negativa.

4-4-2 e baza plecarii. Trebuie cunoscute miscarile defensive in functie de pozitia

balonului. In schema urmatoare (fig. 16), accentul e pus pe deplasament, cand incepem pressing-

ul inalt, pe dreapta.

1) Jocul cu 10

Cand ramanem in 10, singura problema jucand impotriva lui 4-4-2 e reprezentata de

inferioritatea numerica pe parti. Practic, trebuie sa reconstruim situatiile de 2 contra 2, cu miscari

axate pe decalaj, ca in figura urmatoare (fig. 17).

Pentru rest, de notat ca in diagonala din spate, exista o situatie de superioritate numerica

de 3 contra 2 extrem de interesanta. Adversarii liberi de joc sunt cei laterali. Aici trebuie sa cerem

inainte de toate atacantilor sa iasa la duel, iar mijlocasii ii vor urma pentru refacerea egalitatii

numerice. In ciuda jocului de 10 contra 11, situatia tactica nu e chiar atat de dificila.

2) Cum reconstruim un 2 contra 2 pe parti cu sistemul 3-4-2

Daca atacantii n-au reusit sa activeze pressing-ul spre fundas, si daca inferioritatea

numerica persista totusi, trebuie sa reconstituim situatia de 2 contra 2 orientand spre zona

balonului unul dintre cei doi mijlocasi axiali.

Anumiti antrenori prefera sa reconstituie situatia de 2 contra 2, facand sa urce mijlocasul

exterior si decaland unul dintre cei 3 fundasi centrali. E o solutie efectiva dar foarte delicata,

luand in considerare factorii spatiu-timp, care vor provoca o situatie de 2 contra 2, in axa propriei

aparari (fig. 18).

In continuare, sunt rezumate toate posibilitatile care recompun situatiile de 2 contra 2 pe

parti:

- atacantul iese la purtatorul de balon

- mijlocasul in diagonala actioneaza

- mijlocasul exterior urca si, deci, unul dintre cei 3 fundasi centrali se indeparteaza pe

partea respectiva.

3) Exercitiu in situatia defensiva de 6 contra 6

In aceasta situatie, ne aparam cu 7 (3 fundasi + 4 mijlocasi). Miscarea mijlocasilor e ca la

4-4-2 cu diagonala, al cincilea jucator in atac lateral si piramida, pe un atac axial (fig. 19).

In schema urmatoare sunt reprezentate liniile de miscare ofensiva, la sistemul 3-4-2. E

usor de observat ca nu exista mari schimbari in raport cu sarcinile pe care fiecare jucator trebuie

sa si le asume la 4-4-2, mai ales in ceea ce-i priveste pe mijlocasi si pe atacanti (fig. 20).

4) Revenirea la 11

Temerea trecerii de la 4-4-2 la 3-4-2 fiind depasita, e momentul sa revenim la 11,

repozitionand in avanposturi jucatorul care ne-a lipsit in linia defensiva. Va fi plasat in 10 sau

inaintea lui. Oricum, noua noastra baza defensiva are 7 jucatori, 3 fundasi si 4 mijlocasi, in loc de

8 (4 fundasi si 4 mijlocasi), cum s-a intamplat in cazul precedent expus, la sistemul 4-4-2 (fig.

21).

In schema urmatoare, apare clar ca e suficient sa intorci spre interior mijlocasul lateral

dreapta si la inaltime, mijlocasul lateral stanga pentru a obtine trecerea de la sistemul 4-4-2 la 3-

4-3 fara miscarea jucatorilor sau consemne. Trebuie mentionat in plus ca acela care joaca cu o

aparare in 4 e obisnuit sa se apere in 3 cand lateralul urca pentru a acompania actiunea (fig. 22).

B) Un alt exemplu de adaptare: apararea in 5 (aici 5-3-2)

5) De ce sa alegem acest sistem ?

Acest sistem a aparut pentru a garanta o mai mare impermeabilitate in zona centrala, in

raport cu sistemele care prevedeau o aparare cu 4 jucatori. La jumatatea anilor ’90, efectiv s-a

simtit nevoia sa-i impiedici sa avanseze in adancime pe atacantii adversi, mai ales de catre

echipele cele mai slabe.

S-a decis regruparea mai multor jucatori in zona centrala pentru obtinerea unei

superioritati numerica, impiedicarea situatiile de 2 contra 2 in diagonala, slabiciunea sistemelor

cu 4 jucatori in spate, mai ales ca in aceasta perioada se cauta patrunderea in adancime, si, deci,

dispunerea a 3 jucatori in diagonala oferea multe posibilitati de interceptare in raport cu diferitele

traiectorii ale pasei.

Antrenorii il folosesc, cateodata, pentru a calma jocul si a se calma. Poate ca nu dispun

efectiv de o echipa mare, si atunci se simt mai linistiti aliniind 3 mijlocasi centrali, 2 exteriori pe

culoare, cu mari posibilitati fizice, simtindu-se acoperiti, in acest fel, in toate zonele terenului,

pentru ca, revenind, ne regasim din punct de vedere defensiv in situatia de 3 + 2 in spate.

Adesea, cei care intampina dificultati aliniind 4 fundasi, adauga un al cincilea incercand

sa rezolve problema. E o grava eroare; antrenamentul unei aparari cu 3 fundasi centrali e complet

diferit in miscari si se realizeaza cu totul altfel.

Inainte de toate, apararea cu 4 e mult mai usor de pregatit. Incepem prin a juca 4 contra 6,

apoi contra 8, pentru a incheia contra 11. Intr-o situatie absurda, cu 4, putem chiar sa nu incasam

niciodata daca automatismele de joc sunt bune. Cu o aparare in 3, dimpotriva, nu putem pregati

decat anumite automatisme, pentru ca depindem in multe privinte de exteriori si mijlocasi, motiv

pentru care cele 2 linii trebuie pregatite impreuna.

O adaptare posibila a acestui sistem consta in determinarea avansului celor 2 exteriori pe

linia mijlocasilor. In plan practic, jucam din punct de vedere defensiv cu 3 + 1, aplicand

conceptele partii puternice (partea balonului) si partii slabe, aceasta in special pe un balon lateral.

Pe un atac in diagonala, situatia este usor mai complicata (fig. 24).

Aceasta cheie dubla de lectura impune prezenta a doi exteriori de calitate, sub aspectul

tactic. Pe un balon lateral, de exemplu, si coborat, exteriorul dubleaza mijlocasul.

Daca, dimpotriva, e un balon inalt, trebuie completata diagonala si redublat primul dintre

aparatorii centrali (fig. 25).

6) Linia de 4; e vreodata refacuta?

Efectiv, exteriorul e obligat sa decida intre refacerea liniei sau alinierea ca al treilea in

spatele mijlocasilor. Daca dimpotriva, nu citim corect aceasta situatie, ne putem regasi intr-o

mare dificultate.

7) In ce conditii putem, in zilele noastre, sa optam pentru o aparare cu 5 jucatori ?

Trebuie sa stabilim obiective limitate pentru ca e dificil sa castigi un campionat jucand

astfel. Aliniind 5 fundasi, ca sa echilibram jocul, ar fi ideal sa avem la dispozitie 2 mijlocasi in

diagonala, cu certe calitati ofensive. Deci, e un sistem inca aplicabil in zilele noastre, dar trebuie

sa ai jucatori care sa poata sa-l puna in valoare.

Sa te bizui pe o buna aparare e intotdeauna de baza. Ideal ar fi sa-ti antrenezi propria

echipa cu echipa adversa in posesia balonului, sa lucrezi cu cat mai multi jucatori posibil in faza

defensiva, in spatele liniei balonului. Asta implica o mai mare densitate defensiva si mai multe

redublari.

8) In raport cu alte sisteme, sunt rolurile mai specifice si solicita calitati particulare ?

In orice caz, e un sistem care nu poate fi interpretat intr-o maniera pasiva, pentru ca daca

aliniem 3 fundasi centrali si 2 fundasi laterali, suntem prea defensivi. Daca, dimpotriva, avem 2

jucatori de culoare care acopera de la 16 m la 16 m, atunci acest sistem poate fi propus, dar

trebuie gasiti acesti jucatori si nu e atat de usor...

Fundasii centrali

La inceput, jucam cu 2 jucatori care marcau adversarii avansati, si un jucator care se

desprindea. La inceputul anilor ’90, a inceput sa se joace in linie. E un pic riscant faptul ca astazi,

multi joaca inca astfel. Ar trebui sa putem conta pe jucatori care inteleg repede subtilitatile

sistemului si, mai ales, ajung sa le puna in practica. Urmatoarele situatii pot aparea:

- deindata ce e pierdut balonul, mijlocasii exteriori revin rapid

- acceptam o situatie de 3 contra 3 in diagonala, chiar daca e riscant, incercand sa fim

superiori numeric in faza defensiva

- care e aspectul fundamental in jocul centralului defensiv ?

- nu presam adversarul cand poseda balonul. In acest caz, apararea se retrage, abandoneaza

teren ca sa priveze adversarul de patrunderea in adancime

- daca decidem sa presam adversarul, e important sa ramanem aliniati si sa aplicam jocul la

ofsaid

Mijlocasii

E foarte important sa fie buni din punct de vedere ofensiv, pentru ca pe miscarea celor 2

atacanti, cand unul se desprinde iar celalalt solicita o minge incrucisata, unul din cei 3 mijlocasi

trebuie sa atace spatiul ce se elibereaza. Astfel, aplicam tema unui al treilea jucator, altfel

manevra ofensiva ar fi mult prea previzibila.

9) Unde si cum permite 5-3-2 pressing-ul ?

Un pressing coborat in care cu greu putem face sa urce mijlocasii exteriori. Sa visezi la un

pressing prea ofensiv e, fara indoiala, pura utopie. E posibil sa te regrupezi in zona centrala a

terenului, dar jucatorul care iese la purtatorul de balon e mijlocasul, niciodata exteriorul. Fundasii

raman la locurile lor. E o maniera de a tine echipa compacta in zona de aparare.

10) Ce probleme putem intalni contra unei echipe care joaca cu un singur atacant ?

Putem juca linistiti 3 contra 1, asigurand mentinerea echilibrelor prin urcarea celor 2

exteriori la inaltimea mijlocasilor. Oricum, e capital sa eviti inferioritatea numerica la mijlocul

terenului.

11) Cum organizam faza de constructie a jocului, tinand cont ca balonul e recuperat in apropierea

careului de 16 m ?

Putem juca cu unul dintre cei 3 fundasi centrali, care prelungeste la un mijlocas sau

depaseste mijlocasul si joaca in spatiu sau cu picioarele cu unul din cei doi atacanti. Exista

posibilitatea sa introduci, apoi, apelurile incrucisate ale mijlocasilor, si, pornind de la acest lucru,

posibilitatile se inmultesc. E clar ca daca dispunem de un jucator la mijloc, capabil sa joace

balonul la o atingere, sarcina se simplifica pentru ca aceasta manevra permite evitatea pressing-

ului advers.

O modalitate de a juca poate fi urmatoarea:

- fiecare pasa in retragere sau orizontala trebuie sa fie urmata de o pasa verticala, niciodata de

doua pase orizontale

- pentru dezvoltarea acestui concept, iata 3 exercitii

Intr-un careu de 50 m, fiecare parte, joaca doua echipe de 6 si 10 jucatori. Echipa

superioara numeric incearca sa pastreze balonul, in vreme ce echipa inferioara numeric

trebuie sa recupereze balonul. Exercitiul dureaza 2-3 minute (fig. 26).

In urmatoarele doua scheme (fig. 27, 28), echipa e aliniata dupa un sistem bine defini,

impotriva unei echipe cu aceleasi caracteristici, ca a celei pe care o vom infrunta in

viitorul meci. Trei grupe de mingi sunt plasate in diagonala si pe parti. La semnalul

antrenorului, ce indica un grup de mingi, adversarul cel mai apropiat ia o minge si incepe

o manevra de atac. Echipa noastra organizeaza faza defensiva si, odata recucerirea

efectuata, ea isi propune sa devina ofensiva din nou.

ANEXA

In incheiere, iata cateva exercitii pentru sisteme, probabil cele mai utilizate pentru 4-4-2 si

3-4-3, dar si pentru noul sistem 4-2-3-1.

1) Exercitii pentru 4-2-3-1

In interiorul unei suprafete variabile, in functie de abilitatea si numarul jucatorilor, toti au

un balon, mai putin acela care se plaseaza in interior si care devine vanator. Urmarim ocuparea

eficace a spatiilor, in timpul manevrarii balonului, aparandu-ne de atacul jucatorului fara balon

(fig. 1).

Variante: driblam in miscare cand unul e atacat de vanator, pentru a realiza controlul si a pastra

mingea, manevrand-o in spatiu. Marim numarul jucatorilor fara balon.

Obiective: trecem de la tehnica in situatie la tactica individuala (alegerea controlului, orientarea

controlului, cautarea spatiului, apararea balonului, conducerea lui cautand maniera cea mai

eficace, ocuparea rationala a spatiului)

In interiorul unei suprafete variabile, in functie de abilitatea si numarul jucatorilor,

aliniem doua echipe, fiecare cu minge, si doi vanatori. Trebuie sa ocupam spatiile, pasand mingea

intre parteneri, prin doua-trei atingeri, fara ca vanatorii s-o poata intercepta (fig. 2).

Variante: cel care receptioneaza balonul il inalta, il controleaza, apoi il paseaza dintr-o miscare

unui partener, fiind atent la incercarea de interceptie a vanatorului (partenerul trebuie sa se

demarca); sporim numarul vanatorilor.

Obiective: trecem de la tehnica in situatie la tactica individuala (ocuparea rationala a spatiului,

demarcajul, pasa si directia pasei, alegerea conduitei, orientarea controlului, castigarea balonului,

crearea si alegerea tipului de atac in spatii, fantezie in miscare, schimbarea ritmului, pastrarea

balonului).

In interiorul unei suprafete variabile, in functie de abilitatea si numarul jucatorilor, se

confrunta doua echipe cu un singur balon. Cautam ocuparea spatiilor efectuand pase. Cel care a

facut pasa atinge un partener care trebuie sa se demarce rapid pentru a receptiona balonul (fig. 3).

Obiective: de la tehnica in situatie la tactica individuala (ocuparea rationala a spatiului,

demarcajul, cautarea spatiului liber, conceptul de ‚paseaza si pleaca’, curse verticale si diagonale,

cucerirea mingii, creativitat si alegerea spatiului, fantezie in miscare, schimbarea ritmului de joc).

In interiorul unei suprafete variabile, in functie de abilitatea si numarul jucatorilor, se

infrunta doua echipe cu un singur balon. Cel care face pasa da la adversar si urmareste balonul

pentru a-l presa pe cel care primeste pasa, care, pentru a evita pressing-ul, efectueaza 1-2-uri cu

un partener care a venit sa-l ajute (fig. 4).

Varianta: pasa si presiune, daca adversarii reusesc sa impiedice triunghiul, purtatorul de balon

efectueaza un dribling pentru a elimina adversarul

Obiective: conceptul de ‚paseaza si pleaca’, ocuparea spatiului, pasa, triunghi, dribling, punct de

sprijin, ajutor si sustinere, cucerirea balonului, creativitate si alegerea spatiului, schimbarea

ritmului de joc

Pe o jumatate de teren, trasam o linie paralela cu linia mediana, la 40 m de poarta aparata

de un portar. Intr-o zona, jucam 3 contra 2 in vreme ce in spate, plasam 4 jucatori care intorc

mingea cu maximum de doua pase colective si apoi servesc atacantii care incearca sa marcheze.

Fundasii, cand recupereaza mingea, o inapoiaza jucatorilor plasati in spatele liniei, care reincep

actiunea (fig. 5).

Varianta: in faza ofensiva, jucam pentru infiltrarea unui exterior sau a unui mijlocas central, in

functie de circumstante, fara balon, pentru a crea o situatie de 3 contra 3. Cautam infiltrarea

dictata de miscarea atacantilor, a unui exterior sau a unui central, cu balon, pentru crearea unei

situatii de 3 contra 3.

Obiective: pasa, fenta, „asistare”, aparare a balonului, sutul la poarta, demarcaj, scurt, lung si

lung-scurt, infiltrarea la momentul potrivit, verticalizare, cucerirea balonului, creativitate si

alegerea spatiului, crearea egalitatii numerice, fantezie in miscare, marirea spatiilor si schimbarea

ritmului de joc.

Reluam exercitiul precedent, jucand de data asta 4 contra 4, cu doi jokeri, ce joaca cu cele

2 echipe, dar nu pot depasi linia punctata si n-au decat doua atingeri ale balonului la dispozitie.

Cei 4 atacanti au drept obiectiv marcarea golurilor, cei 4 fundasi, recucerirea balonului si

aducerea lui peste linie, sau servirea jokerilor si reurcarea in teren (fig. 6).

Pe o suprafata de 30 m largime, trasata pe teren, cu porti mari si portari, joaca 3 echipe a

cate 4 jucatori. In interior, joaca 4 contra 4 cu ajutorul jokerilor (a treia echipa), care se plaseaza

in exteriorul terenului. Cautam sa se marcheze goluri, dar acestea nu sunt valabile decat daca

ultima pasa e efectuata de un joker. Golul nu e acordat decat daca e realizat cu capul sau direct

(fara control). Jokerii joaca cu cele doua echipe. In interior, se joaca cu 3 atingeri, din exterior, cu

2. Jokerii sunt mereu in miscare, si schimba adesea locul (fig. 7).

Obiective: pasa, fenta, dribling, „asistare”, sut la poarta, demarcaj, scurt, lung si lung-scurt,

cucerirea spatiului, anticipare, apeluri incrucisate, fantezie in miscare, schimbarea ritmului de joc

Desenam un dreptunghi, impartit in doua parti, pe linia mediana, in care se infrunta doua

echipe de 6-7 jucatori. Echipa care poseda balonul joaca cu cealalta echipa si preseaza. Cel care

receptioneaza si paseaza se intoarce si joaca cu un partener venit in sustinere. Acesta din urma

poate juca lung cu un partener care a prins culoar sau poate pune balonul in diagonala, pentru

infiltrarea altui partener, dezvoltand cu intreaga echipa o actiune ofensiva, care va fi impiedicata

de echipa adversa (fig. 8).

Obiective: pasa, jocul pe parti, „asistare”, apararea balonului, demarcaj, curse verticale si in

diagonala, sprijin si sustinere, verticalizare, triunghi ofensiv, schimbarea jocului, cucerirea

spatiului, alegerea spatiului, crearea egalitatii sau superioritatii numerice, contraatac, fantezie in

miscare, schimbarea ritmului de joc.

2) Exercitii pentru 3-4-3

Jucam pe jumatate de teren. Echipa in atac cauta sa marcheze prin cei 2 atacanti. Al treilea

se poate deplasa unde vrea, dar nu poate decat sa asiste. E evident ca munca fundasilor este

usurata (fig. 9). Aplicam regula de ofsaid.

Obiective: exersarea marcajului individual, anticiparea, pasarea altui jucator, acoperirea

partenerilor si a spatiului, intelegerea cu portarul.

Jucam pe o jumatate de teren. Trei fundasi contra trei atacanti plus un jucator care nu

poate face decat pase, nu poate marca. Aceleasi reguli ca la exercitiul precedent (fig. 10).

Obiective: acest exercitiu este mult mai complex pentru ca, la cel precedent aveam superioritate

numerica in aparare, si puteam intelege cu usurinta cine marca si cine acoperea. Acum, in faza de

finalizare, exista egalitate numerica, motiv pentru care acoperirea si marcajul se schimba

continuu. Aspectul preponderent in acest exercitiu este marcajul de zona, dar, avand in vedere

egalitatea numerica, decizia de a marca sau de a acoperi devine fundamentala. Aplicam regula

ofsaidului. Important de vorbit de linia defensiva. Daca acest concept ar disparea, am risca sa

vedem o situatie de 1 contra 1 pe toata largimea terenului, cu consecintele de rigoare.

Pe o jumatate de teren, jucam cu 3 fundasi contra 2 atacanti (singurii care pot marca si

pentru care jocul in ofsaid este valabil), carora li se adauga 2 aripi largi si un conducator de joc,

care nu pot marca si pentru care regula ofsaidului nu e aplicata (fig. 11).

Obiective: aceleasi ca pentru primul exercitiu, dar, in plus, trebuie sa-i obisnuim pe cei 3 fundasi

sa utilizeze superioritatea numerita in 16 m, si sa actioneze intr-o maniera pozitiva, chiar intrand

din spate pe linia balonului, motiv pentru care jocul la ofsaid nu conteaza pentru aripi, si mingile

care provin din lateral. Jucam normal, aripile pot sa-si propuna situatii de 1-2, sa receptioneze de

la toata lumea, sa schimbe jocul, sa serveasca, dar sa nu poata marca, in afara conducatorului de

joc. Acest exercitiu e folosit pentru ca, aparand zonal, fundasii sunt adesea obisnuiti sa ramana in

spatele liniei balonului si, daca in general, acest lucru e un avantaj si o abilitate, pe un balon

plecat de pe linia de fund poate deveni un defect, pentru ca fundasii se plaseaza in mod automat

in zona sub linia balonului, motiv pentru care e suficient ca un atacant sa faca un apel, contraapel

pentru a se elibera de marcaj, mai ales in timp ce mijlocasii sunt prinsi in intoarcere.

Pe o jumatate de teren, corpul central defensiv (3 aparatori + 2 mijlocasi in diagonala)

joaca impotriva a 5 adversari care incearca sa marcheze (fig. 12).

Obiective: protectia in fata ultimei linii permite mijlocasilor sa se obisnuiasca sa marcheze, in

functie de necesitate, folosind pozitia mijlocasilor ca reper, in raport cu balonul si adversarii. De

asemenea, in aceasta situatie, partile raman libere la plecare: obiectivul e scoaterea in evidenta a

manierei in care cei 2 mijlocasi se acopera intre ei cand unul urca la purtatorul de balon, fel in

care linia defensiva citeste situatiile principale, si face astfel incat echipa sa ramana „scurta”, si la

schimbarea rolului, mijlocasii sa revina la inaltimea liniei defensive, cand se face simtita nevoia.

Echipa care apara ramane mereu intr-o faza de lipsa de posesie a balonului. Cand actiunea

adversa se incheie, intreg blocul se recompune si reluam de la linia mediana.

3) Exercitii pentru 4-4-2

Pe o suprafata ce variaza in functie de calitatea si numarul jucatorilor, jucam impartiti in

doua culori, cu o singura minge, efectuand pase cu una sau doua atingeri. Fiecare jucator

efectueaza o pasa cu un jucator de alta culoare, si merge sa atinga un partener de la care isi

propune sa receptioneze balonul la intoarcere, si asa mai departe (fig. 13).

Pe o suprafata, in functie de calitatea si numarul jucatorilor, jucam impartiti in 3 culori,

fiecare culoare cu un balon. Jucatorii fac pase dintr-o atingere cu solul, daca sunt aproape, sau din

doua atingeri, daca sunt departe. Alternam pasele (scurte+lungi) observand miscarea partenerilor

si comportandu-ne in consecinta. Jucatorii vor trebui, deci, sa observe cu atentie cine

receptioneaza balonul, adaptandu-se din mers. Efectiv, daca acesta controleaza balonul, asta

inseamna ca il va juca lung si, deci, partenerul de la distanta va trebui sa se demarce (sa se miste

fara balon). Daca nu, cei care sunt aproape trebuie sa faciliteze sarcina partenerului si sa

receptioneze pasa efectuata dintr-o atingere (fig. 14).

Pe un teren de 20x35 m, cu doua benzi suplimentare, largi de 5 m, jucam 4 contra 4 cu

doua atingeri. Pasa care precede sutul la poarta trebuie sa fie realizata dintr-o atingere. Marcam in

timp ce dam mingea la nivelul solului unui partener care a reusit sa se demarce in interiorul liniei

punctate. Daca pasa e interceptata si partenerul e deja in interiorul suprafetei punctate, echipa va

trebui sa continue jocul in inferioritate numerica. Egalitatea numerica va fi restabilita cand

adversarii vor fi marcat un punct sau cand partenerii vor fi recuperat balonul (fig. 15).

Pe o suprafata de 30x50 m, cu doua porti mari (cu portari) si 4 porti de dimensiuni mici,

jucam 4 contra 4 fara limita de atingeri. Echipa care ataca trebuie, inainte de toate, sa paseze

balonul, intre doua dintre portile de dimensiuni mici (formate din doua jaloane). Acela care a

efectuat dribling nu mai poate fi atacat si, din doua atingeri, trebuie sa centreze pentru partenerii

care incearca sa finalizeze in timp ce sunt marcati de catre adversari. Largimea portilor de

dimensiuni mici e in functie de calitatea jucatorilor (fig. 16).

Pe o suprafata de 60x50 m, impartita in doua, cu doua culoare laterale largi de 5 m, jucam

6 contra 7 pentru exersarea infiltrarii pe parti cu doua porti aparate de portari. Intr-o zona, jucam

4 contra 4 (mijlocasii sunt aliniati), in vreme ce in cealalta jucam 2 contra 3 (3 fundasi contra 2

atacanti). In faza ofensiva, ne putem bizui pe exteriori, cei care se pot insera in culoarele laterale,

spre centru, fara a fi atacati. In zona ofensiva, cand balonul este pe exterioare, putem crea o

situatie de 3 contra 3 in zona de atac. Dupa eventuala degajare a apararii, jucam 2 contra 4 (un

exterior e in culoarul lateral, iar celalalt s-a inserat pentru a crea o situatie de 3 contra 3 in faza

ofensiva) si trebuie sa invatam sa temporizam in asteptare ca paritatea numerica sa fie stabilita. In

zona in care se joaca 4 contra 4, o echipa trebuie s-o impiedice pe cealalta sa efectueze pase spre

culoarele laterale, care pot fi efectuate dupa 5 pase consecutive si incearca sa marcheze cand se

afla in posesia balonului. Cealalta echipa trebuie sa aduca un exterior pe culoarul lateral, ca el sa

poata centra fara a fi deranjat, si sa faca astfel incat un alt partener sa se insereze in zona de atac

pentru a juca 3 contra 3 (fig. 17).

Variante: in locul portii mari, 4 jucatori apara 3 porti de dimensiuni mici (2 laterale si una

plasata pe mijloc). Putem receptiona balonul in culoarul lateral, doar cu conditia sa efectuam o

pasa spre unul dintre atacanti, care va trebui sa joace balonul dintr-o atingere, spre mijlocasul

exterior care s-a inserat.

Pe un teren de 30x40 m, cu doua culoare largi de 5 m, plasam doua echipe de 4 si 8

jucatori. Cele doua echipe plasate in afara suprafetei de joc pot efectua maxim 3 pase inainte ca

balonul sa parvina partii opuse (balon la sol filtrant) sau unui partenercare s-a demarcat in unul

din cele doua culoare. Acest jucator, chiar daca e marcat (de catre un jucator in plus), trebuie sa

conduca balonul pana la culoarul opus, dribland daca trebuie (in caz de de dificultate, poate face

o pasa in retragere spre un partener) (fig. 18). In acest timp, pentru pastrarea paritatii numerice,

unul dintre jucatorii aflati la marginea terenului trebuie sa schimbe zona. Cei 4 jucatori aflati in

suprafata de joc, plasati in faza defensiva, trebuie sa impiedice pasa filtranta si sa recupereze

balonul la picioarele adversarului, care, eventual, incearca sa-l aduca de pe un culoar, pe altul(fig.

18).

Pe o suprafata de 50 m lungime, cu doua culoare laterale largi de 5 m, si o poarta mare cu

un portar de o parte si doua porti de dimensiuni mici in partea opusa, jucam 8 contra 8 din doua

atingeri (in culoarele exterioare, jocul este liber). Cei 8 care se antreneaza sunt cei 2 exteriori

defensivi, cei 4 mijlocasi si cei 2 atacanti. in culoare, nu pot juca decat cele doua perechi

exterioare, si in faza de posesie a balonului, culoarele trebuie sa fie mereu ocupate de un jucator

care nu poate fi atacat decat de un alt singur jucator. Cei doi parteneri sunt interschimbabili (fig.

19).

CONCLUZIE

Dupa mai multe saptamani de cautari si scriere, munca mea e pe cale sa se incheie. E

mereu un moment important acela in care am creat ceva, pentru ca nu e usor, dar, pe de alta parte,

asta ma umple de bucurie. De-a lungul acestor randuri, am incercat sa analizez punctual

problematicile relative la fazele defensive si ofensive ale diferitelor sisteme de joc. Am facut

acest lucru nu printr-o lista sterila de exercitii, chiar daca exista un anumit numar din acestea, ci

mai ales prin intermediul principiilor care reglementeaza solutionarea problemelor.

E inutil ca antrenorul sa cunoasca mai multe exercitii daca nu stapaneste obiectivele pe

care se sprijina aceste exercitii si nu cunoaste principiile jocului. Practic, in acest caz, nu stie ce

sa corecteze si nici in ce fel s-o faca. Exercitiile vor fi, dimpotriva, consecinta cunostintelor

antrenorului, si vor putea fi create de acesta din urma!

Mai degraba comiti o greseala, decat sa iei parte la sedintele antrenorilor recunoscuti si sa

copiezi in bloc munca lor, pentru ca valoarea antrenorului rezida in capacitatea lui de a se adapta

propriei realitati (ceea ce a vrut sa faca si face), astfel incat exemplele luate din alta parte sa-i

foloseasca la crearea unui lucru care sa-i apartina. Nu stiu cum va fi primita aceasta noua lucrare,

dar ceea ce sper, mai mult decat orice, e ca ea sa permita lamurirea anumitor puncte tenebroase si

sa fie in mod constant un subiect de reflectare, pentru ca ne determina sa asimilam in mod corect

anumite principii si ne da posibilitatea sa creem ceva nou.

Nu-mi mai ramane decat sa va urez lectura placuta si sa sper ca aceste linii imi vor

permite sa cunosc persoane la fel de pasionate ca si mine, si ca vom putea, impreuna, sa insistam

pe un subiect, fotbalul, atat de bogat si de pasionant, incat merita s-o facem mereu.