conţinut şi metode; Probleme de reflecţie; Referinţe

bibliog

Edu dimensiune a educaţiei, dar şi a

cult i

acţiune

la locul

reprezi

produs, iază formele, metodele şi mijloacele de

prelucr

diferite

cuvinte care înseamnă studiu. Altfel

spu e

(1993), se precizează că, dincolo de dimensiunea ei materială, care se referă la

„ansam anumite

acti ă

dimensiuni: una normativă, care cuprinde „normele de utilizare ca şi reţelele de

org z tăţi

şi comp

unei an ii”.(pg. 637)

tehnolo alte aspecte, printre care cele legate

Un motiv în plus pentru a reflecta asupra misiunii educaţiei de pregătire a

oamenilor de orice vârstă pentru a înţelege şi folosi adecvat tehnologia timpului lor.

CAPITOLUL 9

EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ ŞI PROFESIONALĂ

1.Conceptul de “educaţie tehnologică”; 2. Obiectivele educaţiei tehnologice;

3. Conţinutul şi metodele educaţiei tehnologice; 4. Educaţia profesională:

semnificaţie, obiective,

raf

9.1 Conceptul de “educaţie tehnologica

caţia tehnologică este, în acelaşi timp, o

uri generale a omului contemporan, deoarece tehnologia (înţeleasă ca ştiinţă în

, ca ştiinţă aplicată) face parte din viaţa lui cotidiană, însoţindu-l pretutindeni:

de muncă, acasă, pe stradă, în activităţile de loisir etc.

Deşi dicţionarele o definesc în maniere destul de diverse, în esenţă, tehnologia

ntă un ansamblu de procese şi operaţii la capătul cărora se obţine un anumit

un anumit rezultat. Ca ştiinţă, ea stud

are a materiilor prime şi materialelor, în vederea obţinerii unor produse în

domenii de activitate.

Termenul provine din limba greacă, fiind alcătuit prin asocierea a două

: “techne”, care înseamnă meşteşug şi “logos”,

s, t hnologia reprezintă studierea meşteşugurilor.

În Dicţionarul de Sociologie, coordonat de Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu

blul de unelte, instalaţii, maşini, aparate şi dispozitive utilizate în

vit ţi sociale (productive ) prin excelenţă”, tehnologia mai are încă două

ani are asociate unei tehnologii” şi alta socială, „reprezentată de corpul de abili

onente individuale şi colective, ca şi de normele sociale generate de utilizarea

umite tehnolog

Această ultimă dimensiune are şi menirea de a ne avertiza că „impactul

giei asupra vieţii sociale comportă multe

de deteriorarea ecosistemului uman sunt deosebite”.

Privite din perspectiva secolului nostru, remarcăm, odată cu autorii Raportului

UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XX, că tehnologiile

moderne „sunt pe cale să provoace (...) o revoluţie (...) care afectează în egală măsură

activităţile legate de producţie şi activitatea profesională şi pe cele legate de educaţie

şi pregătire profesională”.2

9.2. Obiectivele educaţiei tehnologice

În aceste condiţii, educaţia tehnologică îşi diversifică atât obiectivele şi

conţinuturile, cât şi metodele şi mijloacele de realizare a lor.

ş.a.m.d.);

•

muncii şi a profesiilor, prin dezvoltarea spiritului practic aplicativ, a spiritului

ătii tehnicii şi a implicaţiilor ei asupra mediului şi a

•

a receptivităţii faţă de progresul tehnologic şi tendinţele acestuia;

•

uselor;

utilizarea calculatorului şi a echipamentelor

;

Alături de obiective tradiţionale, cum sunt:

• asimilarea cunoştinţelor esenţiale despre tehnologiile moderne (concepte de

bază, principii de construire şi funcţionare a unor maşini, instalaţii, aparate

etc., modalităţi de utilizare în condiţii optime

formarea deprinderilor de utilizare a tehnologiilor din diverse domenii

(profesional, casnic, public etc.), sub aspectul manevrării, întreţinerii şi reglării

diverselor aparate, maşini şi instalaţii;

• formarea unei atitudini corecte faţă de tehnică, tehnologii, ca şi faţă de lumea

de organizare şi a celui de ordine, disciplină şi responsabilitate, educaţia

tehnologică îşi asumă o seamă de obiective noi3

• dezvoltarea capacităţii de proiectare, realizare şi evaluare a produselor;

• înţelegerea dezvolt

societăţii;

dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării umui produs;

• orientarea profesională în raport cu evoluţia tehnologiilor şi cu dinamica pieţei

muncii;

• stimulare

formarea şi dezvoltarea responsabilităţii faţă de asigurarea calităţii serviciilor

şi prod

• manifestarea interesului pentru

audio-vizuale în viaţa privată şi publică

9.3. Conţinutul şi metodele educaţiei tehnologice

2 M.E.N. – Consiliul Naţional pentru Curriculum. Programe şcolare pentru clasa a X-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 220-224

Conţinuturile necesare atingerii acestor obiective sunt specificate în

program ogii” şi cuprind elemente

spe ic

menţio ente de design”, „Managementul resurselor şi activităţi specifice

eco m ”,

„In e ii umane”, „Importanţa tehnologiei din punct

de d

„Mecat

coperirea prin explorare, dezbateri pe teme

date, si

lasat

caţiei profesionale, ELENA MACAVEI (2201,pg.307)

fesionale;

ele disciplinelor cupinse în aria curriculară „Tehnol

cif e grupei de vârstă a elevilor şi domeniului de activitate. Ca domenii noi,

năm: „Elem

no iei de piaţă”, „Caracterul transdisciplinar şi interdisciplinar al tehnologiei

flu nţa tehnologiei asupra mentalităţ

ve ere social şi cultural”, „Fiabilitatea produselor”, „Aspecte ergonomice”,

ronica – ştiinţa maşimilor intligente” ş.a.

Metodele de educaţie tehnologică sunt şi ele diversificate. Alături de metode

tradiţionale (expunerea, demonstraţia etc.), sunt recomandate metode din categoria

celor activ-participative: studiul de caz, des

mularea, jocul de rol, realizarea de proiecte.

Locul desfăşurării activităţilor specifice educaţiei tehnologice poate fi dep

din sala de clasă în întreprideri şi instituţii, în muzee şi expoziţii, în universităţi

tehnice şi în laboratoare multimedia, unde elevii pot intra în contact direct cu

tehnologiile moderne şi pot participa la diverse activităţi de simulare a unor situaţii

reale.

Internetul reprezintă, în acest context, un mijloc eficace de exersare a unor

abilităţi care să le permită tinerilor să comunice cu semenii lor de pe alte meridiane, în

vederea cunoaşterii operative a noutăţilor din domeniul tehnicii şi al tehnologiilor

moderne.

9.4.Educaţia profesională: semnificatie si obiective

Educaţia profesională vizează atât formarea unor competenţe necesare

exercitării diferitelor profesii, a eticii şi deontologiei profesionale, cât şi dezvoltarea

capacităţii tinerilor de a face faţă la schimbări, de a-şi gestiona inteligent şi eficace

propria carieră.

Între obiectivele edu

menţionează:

• formarea culturii profesionale;

• dobândirea competenţei pro

• asimilarea normelor de deontologie profesională;

• îndrumarea şi susţinerea integrării socio-pofesionale;

3 op. cit

• cultivarea abilităţii de control şi autocontrol al carierei

Acestora li se pot adăuga ective, cum ar fi:

ţă de tehnică şi tehnologiile

• dezvoltarea culturii profesionale, concomitent cu lărgirea orizontului de

enea.

ştiintific şi cel în domeniul moral, al

relaţiilo ţin în două planuri: a) apariţia

) apariţia unei dizarmonii în planul

şi alte obi

• formarea şi dezvoltarea unei atitudini pozitive fa

moderne;

• stimularea interesului faţă de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării;

• dezvoltarea creativităţii tehnice;

cultură şi cunoaştere, şi altele asem

Conţinutul educaţiei profesionale va fi selecţionat ţinând seamă de obiectivele

proiectate, de specificul profesiei persoanei, ţinând seama de dinamica schimburilor

din tehnică, tehnologie şi din piaţa muncii.

Metodele şi activităţile de educaţie profesională se aleg din sistemul de

metode şi activităţi cunoscut, în funcţie de etapa realizării educaţiei profesionale:

a) Înainte de alegerea profesiei/meseriei, se recurge la metode şi activităţi cum sunt:

observarea, convorbirea, testarea (aptitudinilor îndeosebi), informarea, consilierea etc.

b) În timpul procesului de formare, metodele specifice sunt: instructajul, exerciţiul,

antrenamentul, simularea, jocul de rol, excursia şi vizitele etc.

După obţinerea calificării, accentul se pune pe evaluarea externă, sprijinirea

absolvenţilor pentru integrarea lor profesională şi pentru stabilirea unui management

adecvat al carierei. Sarcinile şcolii sunt preluate, în această etapă, de întreprinderile şi

instituţiile în care-şi desfăşoară activitatea absolvenţii, ca şi de ei înşişi.

INTREBARI SI PROBLEME DE REFLECTIE:

1.Decalajul existent între progresul tehnico-

r dintre oameni are repercusiuni negative cel pu

de obstacole în calea ştiintei şi tehnicii; (b

dezvoltării personalităţii umane. Cât şi cum poate contribui şcoala la solutionarea

acestei probleme?

2. Analizaţi contribuţia specifică a diferitelor discipline de învăţămant la educatia

tehnologică şi profesională a elevilor.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

Macavei, E., Pedagogie, Teoria Educaţiei, vol. I. , Bucureşti: Ed. Aramis, 2001;

Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicţionar de Sociologie, Bucureşti: Editura Babel, 1993,