Referat educatia tehnologica

15
Institutul De Formare Continuă Catedra Claselor Primare Referat Tema:,, Metodologia Educaţiei tehnologice

description

Metodologia predarii educatiei tehnologice

Transcript of Referat educatia tehnologica

Page 1: Referat educatia tehnologica

Institutul De Formare ContinuăCatedra Claselor Primare

Referat

Tema:,, Metodologia Educaţiei tehnologice”

Elaborat:Stîrcu Angela

Motto:  „Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi  poate

Page 2: Referat educatia tehnologica

îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege” (Confucius)

Între disciplinele de învăţămînt, “Educaţia tehnologică” permite elevului să se integreze direct în spaţiul social-economic, iar indirect, în spaţiul istorico-cultural al societăţii. Necesitatea elaborării unei noi programe analitice de “Educaţie tehnologică” este determinată de transformările social-economice din ţara noastră.Economia de piaţă impune trecerea de la declaraţii de intenţii la realizarea activităţii individuale în ceea ce priveşte instruirea prin muncă, adică “Educaţia tehnologică” trebuie să permită elevului să achiziţioneze competenţele profesionale şi sociale necesare, care îl vor ajuta să-şi organizeze raţional activitatea sa de muncă, să se determine în cariera profesională şi să seadapteze în condiţiile social-economice mereu în schimbare.Se modifică aspectul conceptual al disciplinei - aceasta nu urmăreşte sloganul “Formarea dragostei faţă de muncă”, ci formarea de convingeri şi priceperi de a munci, ştiind că munca ; este principala sursă vitală pentru propria persoană şi pentru societate. Disciplina de învăţămînt“Educaţia tehnologică” asigură dezvoltarea potenţialului productiv şi creator al elevului prinvalorificarea capacităţilor sale cognitive şi psihomotorice.Programa prezentă ţine seama de îmbinarea realistă dintre nivelul bazei tehnico-materiale alşcolilor, pregătirea profesională şi pedagogică a cadrului didactic, tradiţiile şi cerinţele specificelocale, de aceea programa este expresia sistemului de decentralizare pînă la nivelul şcolii.Programa este un instrument de lucru cu un mare grad de autonomie, ea nu depinde demanuale sau de alte materiale didactice. Pe baza programei însă vor fi elaborate materiale alternative, de asemenea, seturi de materiale didactice auxiliare, cum ar fi caietul elevului, ghidul profesorului, materiale de lecţie de informare, exersare, recomandare etc.PRINCIPIILE DE BAZĂ1. PRINCIPIUL CONCORDANŢEI CU PARTICULARITĂTILE DE VÎRSTĂPrograma are în vedere particularităţile de vîrstă ale elevilor, precum şi actele normative destat, care corelează vîrsta cu tipologia activităţilor, vîrsta cu accesul la o muncă organizat vîrsta cueliberarea documentelor de competenţă profesională.2. PRINCIPIUL CORELĂRII CU NECESITĂŢILE REALE DE VIAŢĂPrograma este orientată spre dobîndirea acelor competenţe profesionale, care sînt necesare pentru satisfacerea necesităţilor proprii (în mediul familiei/casei) elevilor şi societăţii.3. PRINCIPIUL COERENŢEI ŞI AL ECHILIBRULUI DINTRE DIVERSE COMPONENTE ALE CONŢINUTULUI EDUCAŢIONAL

Page 3: Referat educatia tehnologica

Asigurarea prin conţinutul coerenţei între cunoştinţele obţinute la alte discipline şi formareacompetenţelor profesionale ale elevilor. Este inadmisibilă practica anticipării cunoştinţelor “Educaţia tehnologică”.4. PRINCIPIUL VIZIUNII ECOLOGICE ASUPRA CONŢINUTURILOR Programa trebuie să orienteze atenţia elevilor în cadrul proiectării conţinuturilor următoarele procese integrative: “Eu şi mediul ambiant”, “Eu, activitatea mea de muncă şi natura”.5. PRINCIPIUL CONCORDANŢEI GENERALIZATEPe de o parte, programa trebuie să fie în concordanţă deplină cu spaţiul istorico-cultural încare funcţionează şcoala, să ia în considerare specificul naţional, tradiţiile moştenite etc. şi pe dealtă parte, condiţiile social-economice, adică să răspundă unor necesităţi economice reale, să fieorientată spre formarea la elevi a competenţelor profesionale şi sociale, care îi va permite să se integreze adecvat în realitatea socială în plină schimbare.OBIECTIVELE EDUCAŢIEI TEHNOLOGICE CLASELE II - IVA.1.CunoştinţeA.1.1. Cunoştinţe din domeniul ştiinţelor.A.1.1.1. Informaţii cu privire la noţiunile de bază despre muncă, despre rolul şi locul munciiîn societate şi în viaţa omului.A.1.1.2. Cunoştinţe despre diferite activităţi economice.A.1.1.3. Informaţii din domeniul materiilor prime şi despre proprietăţile acestora.A.1.1.4. Cunoştinţe din domeniul logicii tehnologice şi al operaţiilor necesare prelucrăriimaterialelor.A.1.1.5. Informaţii despre istoria marilor descoperir idindomeniul ştiinţei şi tehnicii.A.1.1.6. Informaţii despre evoluţia tehnologiilor în domeniile de bază ale activităţii economice.A.1.1.7. Informaţii generale despre popor, sat, oraş, despre modul de trai, despre portul şitradiţiile poporului băştinaş, despre arta tradiţională şi despre meşteşuguri.A.1.1.8. Cunoaşterea unor obiceiuri şi ritualuri, precum şi a unor tehnici şi tehnologii deconfecţionare a obiectelor de port popular, de uz casnic.A.1.2. Cunoştinţe din domeniul ştiinţelor social-umaneA.1.2.1. Informaţii despre sănătate şi despre regulile de securitate a muncii,A.1.2.2. Cunoştinţe despre nutriţie.A.1.2.3. Informaţii despre aptitudini şi capacităţi individuale.A.1.2.4. Date despre modul de organizare a unor întreprinderi, ateliere.A.1.3. Cunoştinţe din domeniul arteiA.1.3.1. Cunoştinţe din domeniul artelor tradiţionale şi al meşteşugurilor.A.1.3.2. Informaţii despre utilizarea diverselor materiale, forme, cromatică, decoruri în artatradiţională.B.1. CapacităţiB.1.1. Capacităţi de tip cognitiv

Page 4: Referat educatia tehnologica

B.1.1.1. Observarea faptelor şi fenomenelor în procesul de formare a deprinderilor în diferiteactivităţi de muncă.B.1.1.2. Memorarea şi reproducerea priceperilor de muncă.B.1.1.3. Analiza, sinteza şi compararea obiectelor confecţionate.B.1.1.4. Utilizarea în practică a unor ustensile şi aparate de măsură, precum şi fabricareaunor articole.

B.1.2. Capacităţi de tip creativB.1.2.1. Aplicarea practică a priceperilor, metode de confecţionare a unor articole concrete.B.1.3.3. Elaborarea unor noi compoziţii.B.1.2.3. Rezolvarea problemelor practice prin metode de stimulare a creativităţii.B.1.2.4. Dezvoltarea gîndirii şi a viziunii spaţiale.B.1.2.5. Formarea unor deprinderi şi acumularea unor informaţii despre materiale, unelte,componente, echipamente şi procese tehnologice în situaţii noi.B.1.3. Capacităţi privind reflexiaB.1.3.1. Cunoaşterea capacităţilor personale pentru a realiza diferite activităţi productive.B.1.3.2. Autoaprecierea, autocontrolul şi autoaprecierea prin compararea articolelor confecţionate.B.1.3.3. Elaborarea independentă a deciziilor personale în confecţionarea obiectelor demuncă.B.1.3.4. Autoexprimarea şi autorealizarea prin prezentarea produsului de muncă individuală(a articolului confecţionat).B.1.3.5. Autoaprecierea propriilor capacităţi, alegerea în cunoştinţă de cauză a viitoarei profesii.B.1.4. Capacităţi de interacţiune socialăB.1.4.1. Iniţiativă în stabilirea relaţiilor interpersonale prin apreciere reciprocă.B.1.4.2. Capacitatea de activitate în grup şi cooperarea constructivă prin confecţionareaobiectelor de muncă colectivă, folosirea metodelor de dezvoltare a creativităţi.B.1.4.3. Competiţia loială, competiţia valorilor, organizarea expoziţiilor.B.1.5. Capacităţi de comunicareB.1.5.1. Perceperea adecvată a mesajelor orale şi scrise prin metoda de bază a educaţieitehnologice – metoda algoritmică.B.1.5.2. Ascultarea activă şi eficientă a unui partener prin utilizarea metodelor de stimularea creativităţii (consensus, sinectică etc.).B.1.5.3. Perceperea şi interpretarea corectă a mijloacelor comunicative nonverbale -folosirea elementelor de desen tehnic, simboluri şi semne convenţionale etc.B.1.5.4. Utilizarea adecvată a unor elemente din limbajul de specialitate conform STAS-ului.

Page 5: Referat educatia tehnologica

B.1.5.5. Descifrarea unor simboluri şi a morfologiei motivelor, ornamentelor populare îndecorurile pieselor vestimentare, textilelor de interior, obiectelor de uz casnic etc.B.1.6. Capacităţi praxiologiceB.1.6.1. Utilizarea obiectelor de muncă, a dispozitivelor, a aparatelor şi a tehnicii de uzcasnic.B.1.6.2. Perceperea adecvată a noţiunilor de “calitate” şi “economie”.B.1.6.3. Trăsături individuale - tenacitatea, sîrguinţa - ca bază pentru adaptarea personalităţiiîn activitatea economică.B.1.6.4. Formarea convingerii, că toate tehnologiile sînt în folosul omului.B.1.6.5. Afirmarea eu-lui prin cultivarea motivaţiei muncii, a atitudinii pozitive faţă de proprietate, a disciplinei şi a esteticii muncii, a hărniciei.B.1.6.6. Dezvoltarea curiozităţii, a interesului şi dorinţei de cunoaştere, componentenecesare pentru promovarea în viaţă a personalităţii. 3.1.6.7. Educaţia unei atitudini interogative.B.1.7. Capacităţi psihomotriceB.1.7.1. Capacităţi motrice generale.B.1.7.2. Capacităţi motrice fine.B.1.7.3. Ritmul de lucru.C.1. AtitudiniC.1.1. Manifestarea conştiinţei de apartenenţă la comunitatea naţională (arta tradiţională -meşteşugăritul).C.1.2. Respectul valorilor general-umane, sociale, economice, culturale,

ştiinţifice etc C.1.3. Exercitarea drepturilor şi datoriilor de a munci şi de studiu.C.1.4. Rigoarea, obiectivitatea şi spiritul critic faţă de sine şi faţă de produsul muncii personale.C.1.5. Educaţia tehnologică.C.1.6. Cultivarea dragostei pentru frumos, pentru păstrarea şi valorificarea creaţiei populareC.1.7. Formarea atitudinii grijulii faţă de patrimoniuEducatia tehnologica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, proiectata si realizata prin aplicarea cunostintelor stiintifice din diferite domenii, dobandite la diferite niveluri, in viata sociala, in general in cea economica.Termenul de tehnologie acopera aceasta realitate pedagogica in conditiile tranzitiei de la cultura "societatii industrializate" la cultura "societatii postindustriale", de tip informatizat.Definirea educatiei tehnologice presupune explicarea conceptului sociologic de tehnologie si interpretarea sa in sens specific pedagogic.

Page 6: Referat educatia tehnologica

Cultura tehnologică a personalităţii ca element al culturii generale presupune cunoştinţe şi deprinderi tehnologice, absolut necesare omului pentru a beneficia de progresul tehnic, dar şi atitudinii raţionale în raport cu aplicarea progresului tehnic în diverse domenii ale vieţii. În societatea contemporană a fi format pentru o profesie, a fi format pentru viaţă înseamnă a fi pregătit să te integrezi într-un univers tehnologic în expansiune. În literatura pedagogică această problemă este tratată foarte diferit, operîndu-se şi cu termeni diferiţi: educaţie tehnică, educaţie pentru muncă, educaţie profesională, educaţie politehnică. În publicaţiile mai recente este utilizat termenul educaţie tehnologică. Termenul tehnică (din grecescul tehne – pricepere, meşteşug, artă) semnifică ansamblul factorilor materiali ai producţiei cu ajutorul cărora societatea prelucrează produsele naturii pentru a obţine bunuri în vederea satisfacerii nevoilor sale. Tehnica reprezintă totalitatea mijloacelor naturale cu ajutorul cărora se realizează activitatea umană. Termenul de tehnologie vizează procesul de aplicare a ştiinţei în viaţa socială prin intermediul unor tehnici specifice: instrumente, metode, mijloace, norme, strategii etc. Aplicare eficientă a ştiinţei în diverse domenii ale vieţii sociale, determină structura tridimensională a acestei activităţi:

· dimensiunea materială (“tehnici”) – maşini, unelte, instrumente, instalaţii;

· dimensiunea normativă – principii şi strategii de organizare şi de valorificare a “tehnicilor” existente;

· dimensiunea socială – capacităţi de muncă, de învăţare, de creaţie etc., exprimate prin diferite comportamente individuale şi colective/comunitare, micro- şi macrosociale, etc.).

Din cele menţionate mai sus putem deduce că toate conceptele nominalizate (tehnică, profesiune) se centrează în jurul celui de tehnologie. În raport cu educaţia ca activitate de formare-dezvoltare a personalităţii, utilizăm termenul educaţie tehnologică, domeniu care include educaţia profesională, educaţia pentru muncă Educaţia tehnologică reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii, proiectată şi realizată prin valorile ştiinţei aplicate în toate domeniile vieţii sociale în general, în producţie (materială şi spirituală). Necesitatea unei educaţii tehnologice în şcoală este motivată prin diverse argumente:

1. argumentul ontic: tehnica face parte din viaţa noastră; stilul de viaţă al omului modern se defineşte şi se afirmă inclusiv prin intermediul tehnicii şi valorii tehnologiei;

2. argumentul de ordin etic: educaţia tehnologică este necesară pentru dezvoltarea conştiinţei progresului tehnic din perspectivă

Page 7: Referat educatia tehnologica

umanistă pentru a preveni consecinţele aplicării premature sau fără discernămînt a rezultatelor cercetărilor tehnologice;

3. argumentul de natură intelectuală: a fi format din punct de vedere intelectual implică şi asumarea unei culturi tehnologice, precum şi stăpînirea unor priceperi şi capacităţi de natură tehnică. În acelaşi context putem vorbi despre o lărgire a semanticii alfabetizării: dacă alfabetizarea tradiţională înseamnă învăţarea cititului şi scrisului, cea de a doua alfabetizare este cea computaţională şi vizează învăţarea comunicării cu ajutorul computerului;

4. argumentul de ordin pragmatic: odată ce şcoala îşi asumă responsabilităţi pentru orientarea şi formarea profesională, ea nu poate ignora evoluţiile, schimbările produse în lumea profesiunilor, generate de progresele tehnice (M. Momanu, 2002].

Educaţie tehnologică reprezintă o disciplină de sinteză, înglobînd elementele educaţiei intelectuale, întrucît tehnologia reprezintă dimensiunea praxiologică a cunoaşterii ştiinţifice. Prin educaţia intelectuală formăm elevii pentru cunoaşterea ştiinţifică, iar prin educaţia tehnologică îi formăm pentru acţiune.

În această ultimă acceptare, promovată prin cultura societăţii postindustriale/informatizate educaţia tehnologică poate fi interpretată şi ca “educaţia intelectuală aplicată” (respectiv, ca educaţie ştiinţifică aplicată). De asemenea, educaţia tehnologică include şi elementele educaţiei morale, estetice, fizice, pregătind elevii pentru cunoaşterea mediului în multitudinea dimensiunilor sale şi utilizarea creatoare a resurselor de care el dispune. Fiind orientată spre formarea culturii tehnologice a personalităţii educaţia tehnologică preconizează următoarele obiective:

cultivarea intereselor pentru cunoaşterea lumii şi pentru participarea directă la acţiuni productive utile, precum şi formarea atitudinii pozitive faţă de muncă din diferite domenii de activitate profesională şi, în primul rînd, faţă de învăţătură.

Realizarea acestui obiectiv are loc în cadrul studierii disciplinelor de “pregătire opţională”, elevii avînd posibilitatea să-şi aleagă şi să îndrăgească domeniul preferat în care simt că au înclinaţii şi în care se pot realiza cît mai plenar;

formarea şi dezvoltarea unor abilităţi şi deprinderi practice de bază prin exersarea şi angajarea întregului psihic şi în primul rînd a voinţei, pentru formarea unui om de acţiune [N. Oprescu].

pregătirea teoretică privind cunoaşterea mediului înconjurător şi a domeniilor muncii în vederea valorificării creatoare a acestora, precum şi formarea şi dezvoltarea gîndirii tehnice a elevilor.

Realizarea acestui obiectiv are loc în cadrul studierii disciplinelor modulului “Educaţia ştiinţifică de bază” (matematică, fizică, chimie, biologie ş.a.) prin orientarea lor aplicativă. Pentru metodele şi tehnicile (procedeele) de

Page 8: Referat educatia tehnologica

realizare a obiectivelor indicate mai sus, este caracteristică predominarea metodelor cercetării şi a acţiunilor practice: observarea, experimentul, demonstraţia, descoperirea, problematizarea, exerciţiul, studiul de caz, jocul didactic etc. Ma voi referi în continuare la metodele cele mai frecvent folosite în practica educaţională. Metoda demonstraţiei – include prezentarea, descrierea, observarea mecanismelor, aparatelor, maşinilor, proceselor care formează obiectul instruirii imediate. Metoda exerciţiilor practice – permite antrenarea elevilor în mînuirea obiectelor, materialelor, dispozitivelor implicate în formarea profesională. Metoda lucrărilor practice. În literatura pedagogică se indică diferite forme de organizare a lucrărilor practice, de exemplu, sistemul învăţării succesive a operaţiilor de bază, sistemul învăţării pe procese tehnologice şi pe produse finite, adică însuşirea profesională direct în producţie. Metoda instruirii pe simulator. Se foloseşte în perioada de iniţiere în profesii de înaltă tehnicitate, de exemplu, în transporturile feroviare, auto, maritime, în aviaţie. Prin utilizarea simulatorului, riscul pierderilor materiale şi al accidentelor este eliminat. Metodologia educaţiei tehnologice este folosită în acelaşi timp în scopul realizării şi perfecţionării continue a orientării şcolare şi profesionale. Metodele şi tehnicile relevante în acest sens includ: a) metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevului (observarea, analiza produselor activităţii, convorbirea, chestionarul, biografia, autobiografia, autocaracterizarea); b) metode şi tehnici de investigare a grupurilor şcolare (metodele aprecierii obiective, testul sociometric); c) metode şi tehnici de educare a elevului în vederea alegerii carierei; d) metode şi tehnici de informare şcolară şi profesională (conferinţe, cursuri, consultaţii, vizite, expoziţii, monografii); e) metode şi tehnici de consiliere din perspectiva scopului final de orientare şcolară, profesională şi socială.

Practica demonstrează eficienţa utilizării diferitor mijloace de educaţie tehnologică:

· organizarea muncii în comun a educatorului şi educatului; · explicarea semnificaţiei anumitor genuri de muncă pentru

beneficiile familiei, colectivului de colaboratori şi a întregii întreprinderi, ţării;

· stimularea materială şi morală a muncii productive şi a manifestării creaţiei;

· familiarizarea cu tradiţiile de muncă a familiei, colectivului, ţării; · organizarea muncii sub formă de cercuri după interese (de creaţie

tehnică, modelare, activitate teatrală, culinărie); · exersarea în formarea deprinderilor de muncă în procesul

executării unor operaţii concrete (deprinderilor de citit, numărat,

Page 9: Referat educatia tehnologica

scris, folosirii computerului, diferitor lucrări de reparaţie, confecţionarea produselor din lemn şi metal);

· concursurile şi competiţiile de creaţie, expoziţiile lucrărilor de creaţie şi apreciere a calităţii lor;

· însărcinări temporare şi permanente pentru acasă, deserviciul în clasă, îndeplinirea obligaţiunilor încredinţate în brigăzi de muncă;

· participarea sistematică în munca social-utilă, învăţarea tehnologiilor şi a procedeelor de organizare a activităţilor profesionale;

· controlul după economia timpului şi a energiei electrice, a resurselor;

· evidenţa şi aprecierea rezultatelor muncii, calităţii, termenilor şi preciziei îndeplinirii însărcinărilor, raţionalizării procesului, abordării creative [N. Bordovskaia, A. Rean].

Există mijloace specifice ale orientării profesionale: laboratoarele şcolare, cabinetele şcolare tehnice, staţiunile şcolare de cercetare, atelierele şcolare, loturile şi fermele agricole şcolare, întîlnirile cu specialiştii din diferite domenii, filmele documentare, expoziţiile ş.a. Se impun cîteva condiţii care determină eficienţa acestor mijloace, între care: calitatea profesională şi morală a personalului didactic implicat în organizarea activităţilor respective; calitatea sau nivelul dotării materiale, corelaţia dintre disciplinele teoretice şi cele practice şi îndeosebi motivarea acelor activităţi care vizează viitoarea profesie. Motivarea depinde, bineînţeles, şi de existenţa unei prognoze bazate pe studii temeinice privind dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei şi culturii care ar ajuta tineretului să facă o alegere sigură şi cu mai multă încredere în sine şi în viitor. În ultimele decenii la nivel de politică a educaţiei s-au conturat criterii metodologice menite să sporească calitatea educaţiei pentru cultura tehnologică, în special prin reformarea învăţămîntului profesional. Aceste criterii vizează: a) integrarea educaţiei tehnologice în “trunchiul comun de cultură generală” (în învăţămîntul primar şi învăţămîntul secundar inferior); b) prelungirea educaţiei tehnologice generale în educaţie tehnologică de profil şi de specialitate (în învăţămîntul secundar superior – liceal şi profesional); c) asigurarea legăturilor funcţionale dintre formarea profesională iniţială şi perfecţionarea profesională (în învăţămîntul superior, învăţămîntul postuniversitar, la nivel de instruire permanentă, instruire recurentă, etc.) [Sorin Cristea]

Page 10: Referat educatia tehnologica

Prin conţinutul său, disciplina "Educaţia tehnologică” îl implică pe elev în descoperirea mediului în care trăieşte, îi oferă cunoştinţe privind lumea materială şi spirituală, îl iniţiază în confecţionarea unor lucrări simple, utile, necesare, rezultat al imaginaţiei şi al gîndirii lui creatoare.  S-a modificat aspectul conceptual al disciplinei - aceasta nu urmăreşte sloganul "Formarea dragostei faţă de muncă”, ci ,,Formarea de convingeri şi priceperi de a munci”, ştiind că munca este principala sursă vitală pentru propria persoană şi pentru societate. Disciplina de învăţămînt "Educaţia tehnologică” asigură dezvoltarea potenţialului productiv şi creator al elevului prin valorificarea capacităţilor sale cognitive şi psihomotorice.    La orele de "Educaţie tehnologică”, sarcinile de lucru pentru elevi au un caracter mai puţin structurat şi mai puţin stereotip; de asemenea, sunt mai relevante, fiind direct legate de nevoile şi preocupările cotidiene ale elevilor, ale familiilor acestora şi ale comunităţii locale.Totodată, sarcinile de lucru cer mai mult timp, pot solicita interesul şi efortul elevilor pe o perioadă de timp mai îndelungată decât o oră de clasă, multe devenind obiect al preocupărilor extraşcolare sau prelungindu-se în timpul lor liber. Din acest motiv, progresul elevilor la această disciplină nu se sesizează imediat. Disciplina pare ineficientă pe termen scurt celor care nu înţeleg că rostul ei este de a forma capacităţi aplicabile într-o sferă largă de situaţii. Achiziţiile în plan acţional şi atitudinal se obţin nu prin „predare” ci prin parcurgerea unor contexte de învăţare interesante şi provocatoare, în care implicarea personală, prezenţa celorlalţi şi continuitatea preocupărilor sunt definitorii. La lecţia de Educaţie tehnologică elevul nu priveşte aproape numai spre învăţător, ci şi spre colegi, spre obiectele supuse analizei, spre materialele, uneltele pe care le foloseşte, spre modelul şi instrucţiunile specificate de

fişa tehnologică, spre ceea ce au realizat ceilalţi colegi. Toate acestea vor ajuta elevii nu numai să aspire, dar şi să atingă valorile comune ce se cer tuturor angajaţilor: profesionalism şi eficienţă, responsabilitate, corectitudine, etică şi integritate profesională, obiectivitate şi imparţialitate.