CANDY MOORE - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · l`sase urme asupra chipului tinerei, dar...

$: CANDY MOORE - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · l`sase urme asupra chipului tinerei, dar g`si puterea de a zâmbi. Fiind ea \ns`[i un pasionat pescar, Jane cuno[tea emo]ia$

CANDY MOORE

S`rutul recompens`Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

NICOLETA NEAGOE

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Feti]a st`tea lini[tit` pe o piatr`, nedându-[i seama c` o târâtoarese apropia de ea. Era ro[cat` [i se \mbr`case cu un tricou [i o perechede pantaloni scur]i.

Se \ncord` când \[i d`du seama c` un pe[te mu[case dinmomeal`. Jane avea r`suflarea t`iat` datorit` faptului c`, peste câtevasecunde, când feti]a va trage undi]a afar`, va fi \n]epat` de scorpion.

Jane Wheeler se ridic` imediat de pe banc` [i o \mpinse \ntr-oparte. Prinse undi]a pe care aceasta o sc`pase datorit` [ocului sim]itla nea[teptatul atac.

– |mi pare r`u, pui[or, c` a trebuit s` recurg la acest gest extrem.O s`-]i explic mai târziu de ce am f`cut-o. Ia-]i undi]a \napoi,momeala e tot acolo.

Efortul de a o \mpinge pe feti]` [i de a prinde totodat` undi]al`sase urme asupra chipului tinerei, dar g`si puterea de a zâmbi.Fiind ea \ns`[i un pasionat pescar, Jane cuno[tea emo]ia pe care oresim]eai când scoteai un pe[te pe uscat. Asta, \n pofida faptului c`tr`sese o spaim` grozav` când z`rise târâtoarea care mai avea pu]in

giannijollys

[i o ataca pe feti]`.Constat` cu satisfac]ie c` aceasta devenise din nou st`pân` pe

sine, concentrându-se asupra scoaterii pe[telui din ap`. Victima carese prinsese \n cârlig se zb`tea s` nu ajung` pe uscat.

Jane uit` de starea confuz` \n care se afla când v`zu pe[teledeasupra apei. O ajut` s`-[i duc` la bun sfâr[it opera]iunea. Celedou` \ngenunchear` lâng` pe[te, feti]a prinzându-l cu mâna, iar Janestr`duindu-se s`-i scoat` cârligul din gur`.

– E[ti tare norocoas`, sufle]el. Am \ncercat [i eu s` prind pe[te \nacela[i loc, dar mare brânz` n-am f`cut.

Privirile li se \ntâlnir`.– M` numesc Jane Wheeler [i locuiesc de cealalt` parte a râului.– Eu sunt Sandy. Sandra Saxon. De ce m-ai \mpins? o \ntreb` ea,

curiozitatea fiind mai puternic` decât orice. Nici m`car n-am b`gat deseam` c` e[ti prin preajm`.

– Vino s`-]i ar`t. Dar, mai \ntâi, trebuie s` pui pe[tele \n geant`pentru c` mai are pu]in [i sare iar \n ap`. Uite, vezi cr`p`turile astea?Un scorpion se furi[a printre ele [i era cât pe ce s` te mu[te. Dinfericire, am putut s`-l opresc la timp, ad`ug` ea, ar`tând sprecreatura prins` sub talpa bocancului ei.

– De ce nu l-ai omorât? o \ntreb` Sandy surprins`.– P`i, [tii [i tu cum e. E atât de sub]ire [i de viteaz [i... [i...– |n]eleg perfect ce vrei s` spui. De fapt, a[ vrea s`-i dau drumul

\napoi pe[telui \n ap`, dar ]in neap`rat s`-l vad` [i Grant, zise ea \ncele din urm` cu mândrie. |]i mul]umesc c` mi-ai salvat via]a, Jane.

– E[ti o membr` a familiei Saxon, nu-i a[a? M`tu[a Janet pomenise de \ntinsele livezi de portocali, ca [i de

ferma de vite care se afla dincolo de râu. Jane se plimbase de dou`

6 CANDY MOORE

ori pe aceast` parte a râului [i fusese uimit` de felul ordonat \n careerau aranja]i copacii, ca [i de mireasma portocalilor.

– Da. Mara, mama mea, e manechin la Johannesburg, a[a \ncât eu\mi petrec vacan]a cu Grant. Ceea ce e grozav! exclam` ea, zâmbind.E[ti [i tu \n vacan]`?

– Nu, nu-i chiar o vacan]`. Mama mea a fost foarte bolnav` [i amvenit aici deoarece clima aceasta \i va permite s` se \ns`n`to[easc`mai repede. Venim din Port Elizabeth. Grant Saxon e... ?

|ntrebarea r`mase nespus`, deoarece \n spatele lor se auzi un glasde femeie.

– Domni[oar` Sandy, st`pânul a spus s` te \nso]esc peste tot, darnu m-ai a[teptat.

– O, Lemmy, dar te mi[ti a[a de greu! Ia uite ce-am prins!– O, domni[oar`, exclam` tân`ra african`, cu privirea aprins`.

Mergem, acum ? Lena a g`tit, iar dumneata o s` m`nânci, da ?– Da, Lemmy, o aprob` ea, iar \ntorcându-se cu fa]a spre Jane, o

\ntreb`: Mai vii mâine, dac` Grant m` mai las`? Cred c` o s` se \nfuriefoarte tare, dac` afl` c` am fugit de Lemmy. Ea m` are \n paz`. O s`mai vii, Jane ?

Jane se \nc`p`]ân` s` r`mân` t`cut`, iar Sandy spuse pe un tonrug`tor :

– {tiu ce-o s` spui. Dac` n-ai fi fost aici, m-ar fi mu[cat scorpionul`la. F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` am fugit de Lemmy. Promitc` n-am s` mai fac. Te rog, Jane!

– Bine, sufle]el, zise Jane, cu un zâmbet \n col]ul gurii. Dar numâine, pentru c` sunt ocupat`, ci poimâine.

– E grozav ! Dac` Grant m` mai las`, am s` fiu aici la [apte. Pa,Jane.

S~RUTUL RECOMPENS~ 7

Când ajunse pe cel`lalt mal al râului, Sandy se \ntoarse pentru a-i face cu mâna noii ei prietene.

Jane o lu` spre cas`, gândindu-se la precocitatea acestei feti]e carenu trebuie s` aib` mai mult de nou` ani. Mama ei, Mara Saxon, eramanechin \n marele ora[ Johannesburg. A[a cum remarcase unchiulBart, mo[ia Saxon era una dintre cele mai mari [i mai prospere dinzon`, a[a \ncât nu lipsa banilor fusese cauza pentru care mama luiSandy plecase de acas`. Afec]iunea copilei pentru Grant Saxon eramai mult decât evident`. Asta \n pofida faptului c` se cam strâmbasela gândul unei mâini parentale prea influente. Jane nu era de acordcu moda care permitea copiilor s` li se adreseze p`rin]ilor pe numelemic, \n loc de "mam`" [i "tat`". Ea \ns`[i avea o mam` iubitoare, dari se refuzase prezen]a unui tat`.

Gândul \i zbur` la propria nefericire, la [ocul pe care-l resim]isecând mama ei fusese cât pe ce s` moar` din cauza pneumoniei.Elizabeth Wheeler \[i pierduse so]ul \n urm` cu cinci ani. Loviturafusese foarte dur` pentru ea, ca [i pentru Jane.

Elizabeth s-a angajat la un prosper magazin din ]inut. |n mai pu]inde un an, magazinul a \nregistrat cel mai mare profit de pe pia]amarochin`riei. Au reu[it \n acest fel s` tr`iasc` la acela[i standard devia]`. Ba mai mult, [i-a trimis chiar fiica la un curs de contabilitate.Ploile [i inunda]iile care s-au ab`tut asupra ora[ului, distrugerile careau urmat nu pot fi u[or [terse din minte.

Furia apelor a prins-o pe Elizabeth \n ma[in`, \n timp ce se\ntorcea acas`. De pe urma acestei \ntâmpl`ri, s-a ales cu o inflamarea pl`mânilor, nerestabilindu-se niciodat` \n \ntregime.

Cumnatul Elizabethei [i so]ia acestuia le-au f`cut invita]ia de aveni s` locuiasc` la ei. Clima era cum nu se poate mai potrivit`

8 CANDY MOORE

pentru o convalescent`, iar Jane putea s`-[i g`seasc` un loc demunc` prin \mprejurimi. Ei s-ar fi bucurat foarte mult dac` ea ar fiacceptat s` lucreze la ferm`, deoarece pe m`tu[a Janet o dureaspatele [i aveau nevoie de for]e proaspete, de cineva care s` se ocupede treburile casnice. F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` aveau doicopii la [coal`.

Trecuser` deja dou` s`pt`mâni de când d`duser` curs invita]iei,iar mama ei se sim]ea deja mai bine. |i revenise culoarea \n obraji [istr`lucirea \n priviri, ca [i cheful de via]`. De dragul mamei sale, Janenu ezitase s` renun]e la munca interesant` pe care o desf`[ura.Strânseser` o sum` frumu[ic` de pe urma vânz`rii casei [i mobilei,a[a \ncât mama ei nu mai era nevoit` s` depun` efort. Sau, cel pu]in,nu atâta vreme cât ea, Jane Wheeler, va avea grij` de ea.

Se apropie de cas`, str`b`tând câmpurile de lucern`. Când ajunse\n pragul u[ii de la buc`t`rie, se opri [i se uit` la cei doineastâmp`ra]i care puneau cu zgomot capacul la vasul \n care seaflau fursecurile pe care le f`cuse mai devreme chiar ea.

– Tony! Mick! Am stat toat` ziua s` le preg`tesc. Ar trebui s` neajung` câteva s`pt`mâni! Iar voi ce face]i? V` \ndesa]i buzunarele cuele. Da]i-mi-le \napoi! Sunt sigur` c` nu v` e chiar atât de foame.

D`du s` se apropie de ei.Tony, râzând cu superioritate de la \n`l]imea celor cincisprezece

ani pe care-i \mplinise, se d`du \ntr-o parte [i-[i puse bra]ele \n jurultrupului ei. Nici Mick nu se l`s` mai prejos, fiind totodat` atent s` nu-i cad` biscui]ii din buzunare.

Tony se \n`l]` pe vârful picioarelor, [optindu-i la ureche :– Bun` strategie, nu-i a[a? Ce spuneai, dulcea]`?– Da]i-mi drumul, bandi]ilor ! Pune]i \napoi \n oal` fursecurile pe


care le-a]i luat, zise Jane, str`duindu-se s` scape din strânsoarea lor.– Drag` Jane, dar n-am mai mâncat ceva atât de delicios de ani

buni. Mama n-a mai copt ceva la cuptor de nu [tiu când. Doar nu vreis` ne r`pe[ti aceast` pl`cere de care am fost vitregi]i atâta amar devreme? [opti Tony la urechea ei.

Jane \n`l]` capul, \ns` p`rul \i c`zu pe ochi, \mpiedicând-o s` vad`clar. Bluza i se deschise. |n clipa aceea, o umbr` uria[` se ivi \n pragulu[ii, iar Jane g`si momentul potrivit pentru a face o figur` de judo,care-i lu` pe cei doi bìe]i prin surprindere. Ace[tia se cl`tinar`, iarea putu s` se desprind` din strânsoare.

– Bìe]i, cum se poate s` l`sa]i o [col`ri]` s` v` scape printredegete? \ntreb` pe un ton sarcastic umbra din u[`. Exist` \n acestbalamuc o persoan` serioas` cu care s` pot discuta? continu` el,dup` ce ron]ì câteva fursecuri, vizibil satisf`cut de ce mânca.

– Bun`, Grant ! zise Tony. Ne-a dat o lovitur` sub centur` femeiaasta, adic`... [col`ri]a asta, se gr`bi el s` adauge, pentru a-[i justificae[ecul.

B`rbatul o privi critic.– Asta se \nva]` acum la [coal`? Figuri de judo?– Da, adic` nu.Oare strìnul acesta nu era \n stare s` vad` c` nu e o [col`ri]`?Tony \[i aminti c` e gazd` [i se gr`bi s` fac` prezent`rile.– Ea e veri[oara Jane Wheeler, cea care a preg`tit aceste fursecuri.

Domnul Grant Saxon, de la re[edin]a Saxon.– O! Dac` nu m` \n[el, mi se spusese c` veri[oara voastr`

munce[te. Mai are vreo sor`? Jane, trebuie s`-]i spun c` te pricepi labuc`t`rie, dar metodele tale de disciplin` sunt cam drastice.

Vorbele acestuia i se p`rur` lui Jane atât de aspre [i de nedrepte

10 CANDY MOORE

\ncât sim]i cum i se urc` sângele \n cap.– Un asemenea comportament necesit` metode drastice de

pedeaps`, domnule Saxon, zise ea. M` bucur c` v-au pl`cutfursecurile f`cute de mine. |mi pare bine de cuno[tin]`, ad`ug` ea \ntimp ce lua o ]igar` din pachetul de pe mas`.

Grant Saxon st`tu câteva clipe \n cump`n`, ne[tiind ce s` fac`,dup` care \i aprinse ]igara cu bricheta lui.

– Desigur, \n [coli se \nva]` dup` metode avansate, dar oareprofesorii [tiu c` elevii lor fumeaz`?

Cum ea trecuse de mult de vremea [colarit`]ii, putea s`-ir`spund` \n modul cel mai cinstit cu putin]`. Trase din ]igar`, dup`care catadicsi s` deschid` gura.

– Nu, habar n-au profesorii de apuc`turile mele ciudate. Pe dealt` parte, am observat c` p`rin]ii sunt mult mai avansa]i, \nv`]ându-[i copiii cum se fac bebelu[ii, precum [i alte chestii degenul `sta. Tony, po]i s` p`strezi ce ai luat, dar aminte[te-]i c`, peviitor, dac` te mai compor]i \n acest fel, nu mai vezi nimic de la mine.

Grant st`tea cu spatele lipit de perete.– Probabil c` aluziile pe care le-ai f`cut la \nceput se refer` la ce

]i-a spus Sandra. Mama ei are unele metode mai neobi[nuite de aspune unele lucruri, metode care ar putea fi considerate moderne.Sandy mi-a vorbit despre ... doamna, ad`ug` el cu o u[oar` ezitare,care a salvat-o de la o soart` cumplit`. Oare unde se afla Lemmy \nclipa aceea? Doar era sarcina ei s-o p`zeasc`.

Probabil c` Sandy nu-i spusese \ntreg adev`rul, de aceea Jane segr`bi s` adauge :

– Era pe undeva prin preajm`. S-a \ntâmplat ca eu s` fiu maiaproape [i am ajuns mai repede la ea.


Lui Jane nu-i p`sa c` b`rbatul acesta n-o considera o "doamn`",\ns` sim]i cum \i ard obrajii gândindu-se la postura \n care osuprinsese intrând pe u[`. Dar oricum, nu avea niciun drept s` intre\n`untru, f`r` s` bat` la u[`. Dac` tot era marele proprietar al mo[ieiSaxon, trebuia s` se comporte ca atare. Iar dac` i se p`rea c`metodele de \nv`]are ale mamei lui Sandy erau nepotrivite, de ce nuf`cea nimic s` le schimbe?

Mick se \ndrept` spre u[` [i spuse:– Dac`-l cau]i pe tata, cred c` e pe undeva pe la cote]ele cu porci.

M` duc dup` el, se gr`bi Tony s` adauge.Grant Saxon [i Jane Wheeler se cânt`rir` din priviri. B`rbatul avea

ochii alba[tri [i ni[te tr`s`turi ale fe]ei foarte bine conturate. Larândul lui, Grant nu-[i desprindea privirea de ea. Jane sim]i cum otrec fiorii, de accea se gr`bi s` rup` t`cerea :

– Dori]i s` mergem \n sufragerie, domnule Saxon ? Unchiul Barto s` vin` negre[it. Mama [i m`tu[a Janet s-au dus la Kipersol s`rezolve ni[te probleme de care eu habar n-am. M` duc s` preg`tescni[te cafea.

– La urma urmei, nu e[ti chiar o [col`ri]`, dac` stau s` m`gândesc la suita aceasta de momente \n care când dai frâu libersentimentelor, când te st`pâne[ti foarte bine. Cum se simte mamata?

– Mult mai bine. Schimbarea de aer \i prie[te.– M` bucur s` aud asta. Inten]ionam s`-i vorbesc lui Bart despre

un post de r`spundere pentru fiica Elizabethei Wheeler. M-a asiguratc` e o tân`r` competent` [i potolit`, dar acum... se \ntrerupse elbrusc, m`surând-o din priviri, nu pot afirma decât c` o s` m` maigândesc.

12 CANDY MOORE

Spunând acestea, se gr`bi s` ias` din \nc`pere, l`sând-o pe Janefurioas` [i f`r` grai.

Când aduse ceaiul, tres`ri u[or [i mâinile \i tremurar` v`zândtonul familiar cu care se adresa unchiul ei b`rbatului acesta nesuferit.

"Post pentru o persoan` responsabil`!" Ca s` vezi!Era evident c` o cunoscuse \n \mprejur`ri care nu-i erau tocmai

favorabile. Se comportase foarte urât cu ea. Cu prima ocazie, i-o va\ntoarce.

Jane fusese foarte hot`rât` s`-[i ajute m`tu[a la treburilegospod`re[ti. De când aceasta c`zuse [i se lovise, totul ajunsese \ntr-o stare deplorabil`. Acum, dup` ce totul fusese pus din nou lapunct, Jane luase \n considerare posibilitatea de a-[i g`si ceva delucru. Din banii pe care-i strânsese din vânzarea casei putea s`-[ipermit` cump`rarea unei ma[ini cu care s` se deplaseze la locul demunc`, oricare va fi fost acesta.

Pretextând c` are ceva de rezolvat, Jane se duse la ea \n camer`,inten]ionând s` se schimbe. Dorea s` \mbrace o rochie, pentru a-iar`ta lui Grant Saxon c` nu e o [col`ri]`, ci are dou`zeci [i unu deani. Vru s`-[i dea jos bluza, dar se r`zgândi, deoarece \[i d`du seamac`, dac` s-ar fi schimbat, ar fi ar`tat c` e \n stare de orice pentru aob]ine acel post. La naiba cu aparen]ele!

Cobor\ din nou, lu` tava [i o a[ez` pe m`su]`, \ntre cei doi b`rba]icare st`teau de vorb`.

– Jane, stai pu]in! L-ai \ntâlnit pe domnul Saxon \n buc`t`rie, nu-i a[a?

– Da, zise ea pe un ton t`ios.– Grant a venit s` afle dac` te intereseaz` s` lucrezi pentru el, la

birou. Ar fi foarte aproape [i...


– Cine, eu? \ntreb` ea m`rind ochii a uimire. P`i, [tii [i dumneata,drag` unchiule, c` o tân`r` atât de fragil` ca mine nu poate s` fac`fa]` unor asemenea responsabilit`]i. V` mul]umesc oricum, domnuleSaxon.

Schi]` un zâmbet, se r`suci pe c`lcâie [i p`r`si camera, l`sându-ipe cei doi chicotind.

Mai târziu, pe când o ajuta pe Alphina s` preg`teasc` masa, \[iarunc` privirea pe geam [i-i v`zu pe cei doi discutând afar`.

Grant Saxon \i ar`ta ceva cu mâinile unchiului Bart, iar acestad`dea din cap \n semn de \ncuviin]are. Alphina v`zu \ncotro prive[te.

– St`pânu' e foarte \ngrijorat \n privin]a fructelor `loranenorocite, zise femeia.

Jane se uit` din nou la cei doi b`rba]i de afar`.– Dar cel care d` ordine pare a fi domnul Saxon, nu st`pânul.– Dar domnul Saxon e st`pânul cel mare, veni ca o ghiulea

replica Alphinei.– Vrei s` spui c` toat` planta]ia asta e a domnului Saxon? Dar

p`mânturile astea sunt ale unchiului meu ! protest` Jane, nevenindu-i s` cread`.

– A[a o fi, nu [tiu sigur, zise femeia ridicând din umeri [i\ntorcându-se la cuptor.

Jane privea \n continuare uimit`. Era un lucru pe care trebuia s`-l clarifice cu prima ocazie.

|n dup`-amiaza aceea nu g`si momentul potrivit pentru a[a ceva,deoarece unchiul Bart se \ntorsese foarte târziu. La fel, [i mama [im`tu[a ei. Fuseser` \n ora[ pentru a cump`ra o ma[in` de tricotat.Luaser` aceast` hot`râre deoarece numero[i prieteni \[i exprimaser`dorin]a de a cump`ra haine confec]ionate de ele. Bart se m`rgini s`

14 CANDY MOORE

spun` c` acea ma[in` nu va fi suficient`. Se bucura c` o vede din noupe so]ia lui plin` de via]`. |n ultima vreme, de când c`zuse pe sc`ri,intrase \ntr-o stare de deprimare \ngrijor`toare. Venirea Elizabethei [ia fiicei acesteia \i mai schimbase dispozi]ia.

Jane \[i d`du imediat seama de profiturile pe care le vor scoate depe urma acestei afaceri. De obicei, femeile se fereau s` se apleceasupra unei meserii atât de plictisitoare, sau cel pu]in foartemonotone.

– Grant va trebui s`-mi spun` care sunt m`surile lui. La fel [iSandy, declar` Janet cu o sclipire \n priviri.

– Dar ce, Mara nu poate s`-i tricoteze ceva lui Grant, \n loc s` fac`pe manechinul?

– Cine? Creatura aceea? Mai bine piere lumea decât s-o vezif`când a[a ceva.

Jane era sincer uimit` de ceea ce afla.– Grant [i Sandy nu par a avea o via]` prea u[oar` cu o asemenea

femeie \n preajma lor, nu?Bart era gânditor.– P`i, dac` e s` fim drep]i, aceasta a fost dintotdeauna meseria ei,

chiar \nainte de a se c`s`tori. |i place la nebunie ceea ce face. Lui Sandy \i place mult mai mult

s` urmeze cursurile aceleia[i [coli decât s` se deplaseze pe unde oduce meseria pe mama ei. Grant nu are nimic \mpotriva acestui fapt.Ei \i place foarte mult s`-[i petreac` verile aici. A[a \ncât, toat` lumeae mul]umit`. Grant a primit chiar ve[ti de la Mara. De \ndat` ce i seva termina contractul actual, va veni aici s` se odihneasc`. E o femeiefoarte frumoas`. E ro[cat` [i are ochi alba[tri.

– Dar pe Grant Saxon nu-l deranjeaz` aceste deplas`ri ale ei?


Dac` e atât de frumoas` precum spui, sunt convins` c` ar vrea s-oaib` al`turi de el, nu?

Jane [tia foarte bine c` \ntrebarea ei nu-[i g`sea locul, dar nu seputu ab]ine s` nu i-o pun`. Voia foarte mult s` [tie cum de un b`rbatca Grant Saxon \i permite so]iei lui o asemenea libertate. P`rea genulde b`rbat foarte viril, \ntotdeauna st`pân pe situa]ie [i nicidecumunul pe care puteai s`-l joci pe degete.

Janet râse u[or [i trist.– Dac` e s` vorbim pe [leau, n-o influen]eaz` \n bine pe Sandy,

iar din câte am putut s`-mi dau seama, nici Saxon nu prea se simte\n apele lui cu ea prin preajm`. Mick, nu mai plesc`i a[a. Dac` arintra cineva acum pe u[` [i te-ar vedea, ar zice c` e[ti mort de foame.

Tony \ncepu s` râd`, \ntâlni privirea neclintit` a lui Jane [i,amintindu-[i episodul petrecut \n acea diminea]`, se potoli.

|n seara aceea, stând \ntins` \n pat [i \ncercând s` adoarm`,gândurile \i zburar` la vecinul de pe proprietatea Saxon. B`rbatul erafoarte chipe[, iar \n pu]inul timp cât se nimerise \n preajma lui, Jane\l sim]ise ca pe o prezen]` vibrant`. Era imposibil ca un asemeneab`rbat s` accepte ca so]ia lui s` vin` acas` doar la anumite intervalede timp. Mai ales c` era o femeie atât de frumoas` [i avea un copil decare trebuia s` se \ngrijeasc`.

Unchiul Bart [i m`tu[a Janet p`reau s` fi acceptat aceast` stare defapt cu nep`sare aproape, lucru de ne\n]eles pentru Jane. Mai ales c`erau ni[te famili[ti convin[i.

Jane se cuib`ri sub plapum`. Ce o preocupa cu adev`rat erasitua]ia de la Mimosa. Probabil c` Alphina se \n[ela... Va vorbi cuunchiul ei a doua zi diminea]`.

16 CANDY MOORE

Capitolul 2

Jane se tot \nvârtea prin preajm`, ne[tiind prea bine unde anumes` se a[eze. Pescarii erau cunoscu]i pentru furia de care puteau dadovad` când cineva \i deranja, mai ales dac` erau foarte concentra]iasupra pr`zii.

Arunc` o privire asupra co[ule]ului a[ezat sub o salcie. I se p`reac` Sandy adusese foarte mult` mâncare, mai ales c` ea \ns`[i nucatadicsise s` vin` decât cu ni[te ceai [i biscui]i. Tony [i Mick orugaser` fierbinte s` vin` [i ei la pescuit, iar Jane le spusese s`-[iaduc` singuri proviziile. |nainte de asta \ns`, erau sili]i s` cure]ecote]ele porcilor. O sarcin` "de-a dreptul dezgust`toare", dup`spusele lor.

Jane cur`]ase cu o zi \nainte grajdurile cailor, câ[tigându-[i \nacest fel dreptul de a petrece \n tihn` aceast` diminea]`.

Cu o zi \n urm`, Bart p`r`sise casa foarte devreme [i se \ntorsesefoarte târziu, obosit [i moroc`nos, a[a \ncât nu putuse s`-i vorbeasc`despre ceea ce o m`cina.

Jane nu \ndr`znise s-o \ntrebe pe m`tu[a ei despre acest subiect

delicat, a[a \ncât consider` c` e mai bine s` a[tepte cina, pentru cadup` aceea s`-i pun` unchiului Bart toate \ntreb`rile care nu-id`deau pace.

Sandy v`zu c` Jane se uitase nedumerit` la co[ul cu mâncare. Deaceea, spuse :

– Lena a pus mai multe provizii deoarece Grant are o mare poft`de mâncare. {i eu la fel. Numai c` nu m` \ngra[ deloc. |]i plac [i ]iesandvi[urile cu carne de pui, Jane?

Feti]a o \ndr`gise pe Jane de la bun \nceput, deoarece era\mbr`cat` cu o pereche de pantaloni [i un tricou, ]inut` pe caremama ei n-ar fi purtat-o pentru nimic \n lume.

– Ce leg`tur` are pofta de mâncare a lui Grant cu acest co[ule]?\ntreb` Jane cu suspiciune \n glas.

– O s` vin` s` bea ceaiul cu noi. I-am vorbit despre pe[tele pecare l-am prins, ca [i despre scorpionul acela pe care l-ai l`sat \n via]`.I-am m`rturisit pentru c` aveam con[tiin]a \nc`rcat`, zise ea \n celedin urm`, c`utându-i parc` aprobarea.

– Bine, dar de ce vine la ceai? o \ntreb` Jane zâmbind, dargândind cu am`r`ciune \n sinea ei c` vine pentru a vedea cât de \nsiguran]` este fata cu ea.

– Pentru c` sunt pasionat de pescuit ca oricare alt p`mântean, iarcâteva momente de pauz` petrecute \ntr-o asemenea prezen]` suntmai mult decât binevenite, se auzi \n spatele ei vocea profund` a luiGrant.

Jane \[i \ntoarse uimit` fa]a spre el. Obrajii i se \mpurpurar`. Separe c` simpla prezen]` a acestui b`rbat era suficient` pentru a o faces` se comporte ca o adolescent`. Ceva greu de definit, un magnetismaparte, parc` voia s-o pun` \n gard` \n privin]a pericolului care

18 CANDY MOORE

plutea \n aer.Dar despre ce pericol putea fi vorba? se gândi ea. Nici m`car

nu-l pl`cea. Era exasperant!Grant se a[ez` nep`s`tor pe o piatr`, privind-o amuzat.– Bun` diminea]a, domnule Saxon, bâigui Jane \n cele din urm`.Se sim]i u[urat` când o v`zu pe Sandy sco]ând undi]a [i

apropiindu-se de el.– Ce-ar fi s` mânc`m ? propuse ea cu \nsufle]ire. Am o foame de

lup. }i-ai adus undi]a ? Pân` acum, n-am prea avut noroc. Jane spunec` o s` vin` [i Tony cu Mick. Vai! Miro[i grozav! zise ea \n timp ce-[iplimba nasul prin c`ma[a b`rbatului.

Pe Jane mai c` o pufni râsul când v`zu c` pân` [i un b`rbat dinfamilia Saxon se poate \nro[i asemenea unei domni[oare.

Mirosul pe care-l degaja era, \ntr-adev`r, ciudat : o combina]ie dearom` de portocal, after-shave [i tutun.

– D`-te la o parte din calea mea! Doar nu m-am dat cu Chanel 5numai ca s` m` miro[i tu, o tachin` Grant pe feti]`.

Jane se st`pâni cu mare greutate s` nu râd` [i \ntreb` pe un toncât se poate de serios:

– S` fie acesta un nou mod de a ademeni pe[tii, domnule Saxon?– E, cu siguran]`, un nou mod de a ademeni, spuse el cu

sub\n]eles.Jane \[i plimbl` privirea deasupra copacilor, dup` care ridic` din

umeri. Sim]i cum o trec fiorii când \l v`zu pe Grant privind-o amuzat.|i era ciud` pe ea \ns`[i c` e atât de tulburat`, iar cuvintele pe care arfi vrut s` le rosteasc` pe un ton non[alant \i ie[ir` cu foarte maregreutate.

– Cât` risip` ! Mai ales c` e atât de scump`! Sandy ar fi trebuit s`


se bucure [i ea de a[a ceva!– Nerecunosc`toareo! Doar n-o s`-mi spui c` nu ]i s-au aprins

sim]urile, zise el pe un ton provocator.Jane \[i \ndrept` umerii, scuturându-se de praful care se a[ezase

pe pantalonii s`i scur]i. B`rbatul acesta voia s-o aga]e. Probabil c` devin` pentru atitudinea lui era lipsa so]iei. Dar ea, Jane Wheeler, nu vafi genul acela de prad` de moment, o prad` care s` satisfac` nevoiade distrac]ie a unui b`rbat frivol.

– Sigur nu s-a \ntâmplat a[a, domnule Saxon! zise ea, dup` carese gr`bi s` plece [i s` deschid` termosul cu ceai.

Când arunc` o privire \n urma ei, \l v`zu pe Grant cum \mplete[tep`rul lui Sandy \ntr-o coad`, opera]iune care p`rea a-i cere o mareputere de concentrare.

|n cele din urm`, Sandy veni s-o ajute s` \ntind` masa. Scoaser`din co[ule] carne de pui, sandvi[uri cu felii de castrave]i, ou` fierte [iro[ii. Pe m`sur` ce ele preg`teau masa, Grant se a[ez` confortabil lapescuit, la umbra unei s`lcii.

P`rea atât de relaxat, \ncât Jane cu greu se st`pâni s` nu-l strige.|n schimb, lu` platoul cu sandvi[uri [i termosul [i se \ndrept` spre el.Grant \[i trase p`l`ria de pe ochi [i o privi gale[.

– Mul]umesc, Jane, spuse el. Ai \ncercat vreodat` s` pescuie[ti?– Am \ncercat chiar \nainte de sosirea dumneavoastr`, domnule

Saxon.– Po]i s`-mi spui Grant, zise el cu deferen]`.Tonul pe care rostise aceste vorbe o f`cu pe Jane s` ro[easc`.– Mare scofal`! se str`dui ea s` spun` cât mai r`spicat, dar replica

ei p`ru mai degrab` o [oapt`.|ncerc` s` se ridice [i s` plece, dar Grant o prinse cu fermitate de

20 CANDY MOORE

cot, a[a \ncât fu nevoit` s` se a[eze din nou.– Toate femeile \mi cad la picioare imediat, f`r` s` fac vreun efort.

Spune-mi, rogu-te, de ce stai ca pe spini? Se \ntâmpl` a[a cu fiecarestrìn care-]i apare \n cale, Jane Wheeler?

Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. Vecin`tatea aceasta avea unefect ciudat asupra ei...

|ncercând s`-[i analizeze sentimentele, \[i d`du seama c` st`]eap`n`, c` e foarte rigid`. Nu-l pl`cea prea mult: era prea arogant [iprea sigur pe el. Felul \n care se comporta cu ea o scotea din s`rite.Pe deasupra, era c`s`torit [i avea o feti]`.

– Ia spune, Jane, s` fie ur` la prima vedere?– Nu ur`sc pe orice strìn care-mi apare \n cale, domnule Saxon.– Grant!– ... dar, de obicei, strìnii nu m` jignesc.Cuvintele acestea \i sunau ei \ns`[i foarte politicoase, dar a[a

sim]ea. Tonul politicos o ajuta s`-[i ascund` emo]iile cople[itoarecare o \ncercau [i c`rora nu le g`sea o explica]ie.

– Draga mea, chiar te-am jignit? Credeam c`-]i plac distrac]iile deacest gen, v`zând cum te jucai cu pu[tii ìa doi, spuse Grant pe unton sp`[it. Te-am r`nit cumva la cot? Sau ]i-am r`nit numai vanitatea?De fapt, am fost nevoit s` te re]in \n acest mod brutal pentru a aveao discu]ie serioas` cu tine.

– Dac` aceasta se vrea o scuz`, m` tem c` nu prea v` pricepe]i lalucruri de genul `sta, domnule...

– Grant, veni replica lui ferm`.– Cu toate acestea, am s-o accept ca atare, zise ea, \nf`[urându-[i

bra]ele \n jurul picioarelor. Despre ce dori]i s` vorbi]i cu mine? Cediscu]ie serioas` poate avea loc \ntre noi?


|n clipa aceea, un strig`t rupse t`cerea.– Undi]a ta, Grant! Undi]a ta! Prive[te! tot striga Sandy.Grant s`ri imediat [i se duse la locul unde \[i l`sase undi]a.– Ca s` vezi! exclam` Grant admirativ. Ce captur`!|n clipa aceea, \[i f`cur` apari]ia Tony [i Mick, privind cu

admira]ie. Dup` toate aparen]ele, ace[tia ]ineau foarte mult la Grant[i se sim]eau bine \n prezen]a lui. Camaraderia aceasta erasurprinz`toare [i pl`cut` vederii.

Grant nu mai aduse vorba despre discu]ia aceea serioas` decât \nclipa când se preg`teau de plecare. O invit` atât pe ea, cât [i pe copiis` mearg` cu el cu ma[ina, dar Jane \i refuz` invita]ia.

– Nu, mul]umesc... Grant, i se adres` ea cu [ov`ial` pe numelemic. |mi place s` merg pe jos, iar Mick mi-a promis c`-mi va ar`ta cevegeta]ie s`lbatic` e \n josul apei.

|n mai pu]in de dou` ore, Jane reu[ise s` scape de sentimentelecontradictorii care o \ncercau. Grant Saxon putea fi foarte fermec`torcând voia.

– Da, cunosc locul. O s` trec pe la voi mai târziu. Trebuie s`vorbesc cu unchiul t`u despre unele lucruri [i a[ vrea s` fii [i tuprezent`. E ceva care te prive[te personal.

Rostise aceste cuvinte pe un ton politicos, dar ferm. P`rea ocerere care nu admitea refuzul.

Jane \i privi \ndep`rtându-se cu sentimente amestecate.De un lucru era sigur`: era foarte hot`rât` s` aib` acea discu]ie cu

unchiul ei \nainte de sosirea b`rbatului acesta cu statur` impozant`.|i trecu prin minte c` s-ar putea s` fie o leg`tur` \ntre subiectul

discu]iei [i starea ei psihic`.Ma[ina unchiului ei era parcat` lâng` cas`, a[a \ncât acesta era

22 CANDY MOORE

f`r` doar [i poate \n`untru.Elizabeth [i Janet erau ocupate cu ma[ina de tricotat pe care o

a[ezaser` \n birou, care era mai spa]ios. C`r]ile lui Bart erau puse \ndezordine \ntr-un col] al dulapului, iar masa de scris fusese scoas` peverand`. Janet \l asigurase c` va lucra mult mai bine acolo, iar acestaacceptase aceast` invazie a propriului teritoriu, pentru ca "afacerea"s` mearg` bine.

Jane \[i lu` unchiul de bra] [i-l convinse s` se plimbe pu]in cu eaprin gr`din`. Se a[ezar` pe o banc`.

Bart o privi intrigat, convins c` are ceva pe suflet, c` o macin`ceva.

– D`-i drumul, Jane! Dac` te pot ajuta cu ceva, sunt la dispozi]iata.

– Unchiule Bart, \ncepu ea pe un ton [ov`ielnic, pe deplincon[tient` de faptul c` acesta s-ar putea sup`ra considerând c` seamestec` \n chestiuni care n-o privesc. Dac` nu te superi, ai putea s`-mi spui dac` e[ti \n vreun fel dependent de domnul Saxon?Sunte]i cumva coproprietari ai livezilor [i p`mânturilor acestora?

Bart Wheeler o cercet` din priviri. |[i scoase pipa din buzunaruljachetei [i \ncepu s` trag` din ea.

– Ce ]i-a ajuns la urechi [i \n ce \mprejur`ri? o \ntreb` el pe unton potolit.

– Am auzit-o pe Alphina spunând ceva destul de confuz: cum c`Grant e [eful cel mare aici. Asta s-a petrecut acum dou` zile, \n timpce priveam pe geam [i te-am v`zut discutând cu el. N-am vrut s`pomenesc despre asta cu m`tu[a Janet sau cu el, dar trebuie s`m`rturisesc c` sunt uimit`. P`rea s` insinueze c` Grant Saxon epropietarul \ntregului p`mânt.


– O, exclam` el sco]ând fum pe nas. Grant Saxon e, \ntr-adev`r,[eful cel mare aici. E proprietarul p`mântului, al casei, practic a totce e aici.

Cu toate c` se a[tepta la un asemenea r`spuns, Jane sim]i cum ise pune un nod \n gât [i r`mase f`r` grai. Bartholomew Wheeler tr`iade o via]` acolo, dar niciodat` nu auzise c` ar avea problemefinanciare, c` ar fi la strâmtoare cu banii sau c` i-ar trece prin cap s`-[i vând` ferma lui cea drag`. Atunci, de ce... ?

– De ce, unchiule? \l \ntreb` ea \n cele din urm`.– Ei, draga mea, e o poveste lung`, dar am s` \ncerc s`-]i spun pe

scurt despre ce e vorba. Am vrut s` m` extind \ncercându-mi noroculcu tutunul, dar am ales unul dintre cei mai pro[ti [i mai seceto[i ani.A fost un e[ec total. Dincolo de asta, am f`cut gre[eala de neiertat dea neglija livezile. Rezultatul a fost c` portocalii nu au dat deloc roade,iar plantarea tutunului a dus la un dezastru f`r` precedent.Cheltuielile pe care le-am f`cut pentru a cump`ra tutun, dar [iechipament pentru a-l planta, mi-au provocat o gaur` imens` \nbuget. Grant mi-a s`rit \n ajutor [i, fiind un tip de treab`, mi-a dat pemân` o parte din afacere, iar restul l-a luat \n seama lui. E convins c`pân` la urm` vom scoate ceva din tutun.

M` aflu pe lista lui de plat` [i a insistat s` continuu s` locuiesc \npropria mea cas`. N-ai de ce s` fii atât de ab`tut`, Jane. E unparteneriat [i un aranjament avantajos. Eu [i cu Janet n-avem a neteme c` am putea fi nevoi]i s` ne mut`m, a[a cum s-ar fi \ntâmplatdac` p`mântul ar fi intrat \n posesia altcuiva.

Jane \l privi cum \[i ia din nou pipa \n mân`.– Asta \nseamn`, relu` Jane cu \nc`p`]ânare, c` r`mâi aici numai

atâta vreme cât dore[ti [i e[ti \n stare s` munce[ti pentru Grant, nu-i

24 CANDY MOORE

a[a? Ce se \ntâmpl` dac` te \mboln`ve[ti? O s` pierzi toate astea,toat`... mo[tenirea?

– Nu fi atât de sup`rat` [i de \ngrijorat`, draga mea Jane. Nuinten]ionez s` m` dau b`tut sau s` m` \mboln`vesc. M` \n]eleg cuGrant foarte bine. Nici cu banii nu mai stau atât de prost. Grant e unom de toat` isprava. Am avut mare noroc cu el ca vecin. M` simtdator fa]` de el, dar nu financiar, ci pentru c` m-a ajutat s` ]in frunteasus \n vremuri de restri[te pentru mine. Prietenul la nevoie secunoa[te, dup` cum bine spune o vorb` din b`trâni. Nu m-ar deranjas`-mi vând mo[tenirea, a[a cum o nume[ti tu, unui asemenea om. S`fiu sincer, mi-e mult mai bine acum când povara r`spunderii nu maiatârn` toat` pe umerii mei. Nu mi-e team` de munc`, dar Grant areidei mai avansate ca ale mele [i e plin de entuziasm. Tony [i Mick voravea mai multe de \nv`]at de la el [i de la m`tu[a ta [i Grant mi-a datcuvântul de onoare c` aceasta va r`mâne pentru totdeauna casanoastr`.

Dup` ce termin` de spus toate acestea, Bart o privi cu \ncredere[i-i zâmbi.

– Am \n]eles, unchiule. |]i mul]umesc pentru \ncredere. Mama [icu mine suntem ni[te intruse pe proprietatea familiei Saxon.

– Stai pu]in! Cred c` trebuie s` clarific`m lucrurile: Grant [tia c`Janet [i cu mine dorim s` v` aducem la noi. Avem tot dreptul s` neprimim rudele \n casele noastre. Grant a insistat s` v` stabili]i aici. Amf`cut lucrul acesta cu mare pl`cere, a[a \ncât nu vreau s` mai amdiscu]ii de genul `sta cu tine, pentru c` o s` m` \nfurii.

Spunând acestea, \ncepu din nou s` trag` din pip`.Jane bâigui o scuz`, dar continu` cu \ntreb`rile care o fr`mântau.– To]i cei care locuiesc aici lucreaz` exclusiv pentru proprietari?


– Se \n]elege de la sine. G`se[te cu mare greutate muncitori.Oamenii lui sunt mai ferici]i locuind aici.

O b`nuial` \ncol]i \n mintea lui Jane.– S` \n]eleg c` din aceast` cauz` Grant a pomenit ceva de un post

pentru mine ? Dar e cu adev`rat vorba de un post real sau de unulinventat ?

– Dup` p`rerea mea, nu e vorba de un post inventat, deoarece labirou duce cu adev`rat lips` de personal. |n ultima vreme, nu maipu]in de trei persoane au plecat. Dac` Grant mai aduce vorba despreasta, po]i s` accep]i, dac` sim]i c` po]i face fa]`. Aminte[te-]i, totu[i,c` sunt multe de f`cut [i aici. Ai ar`tat deja de ce e[ti \n stare prinsarcinile pe care ]i le-ai asumat \n gospod`rie. Pe de alt` parte, datfiind c` e[ti foarte calificat` \n domeniul t`u de activitate, cred c` artrebui s` mergi \n direc]ia respectiv`. A[a \ncât, ad`ug` el f`cându-icomplice cu ochiul, dac` Grant mai aduce vorba de postul acela,accept` f`r` ezitare. Pl`te[te al naibii de bine!

– |]i mul]umesc, unchiule Bart, c` ai dat dovad` de atâta r`bdarefa]` de mine. Te \n]eleg foarte bine [i cred c` dai dovad` de multcuraj [i de mult` \n]elepciune abordând lucrurile \n acest fel. Nu [tiudac` atitudinea pe care o ai fa]` de Grant Saxon e potrivit`, daroricine poate s`-[i dea seama de avantajele pe care le ai cu unasemenea vecin.

– Jane, nu trebuie s` fii atât de sarcastic`! Cunoa[te-l mai bine\nainte de a-l judeca. N-ai adus vorba, dar Tony mi-a spus c` Grant apetrecut diminea]a \mpreun` cu voi pe malul râului. E cevaneobi[nuit pentru el, deoarece nu prea g`se[te nici m`car un scurtr`gaz pentru a se relaxa, dar`mite o \ntreag` diminea]`. Un om deafaceri \n adev`ratul \n]eles al cuvântului, foarte greu de apreciat la o

26 CANDY MOORE

prim` \ntâlnire. Se bucur` de un mare prestigiu \n \ntregul ]inut [i eun om de isprav`. Ia spune, de ce e[ti atât de sarcastic`? V-a]i certatazi-diminea]`?

– Ce-ar fi s` m` scute[ti cu aceast` \n[iruire de virtu]i! s`ri Jane caars`. Am [i de ce s` fiu sup`rat`; mai \ntâi, m-a v`zut luptându-m` cub`ie]ii \n buc`t`rie \ntr-o ]inut` nu tocmai convenabil` mie; azi,aproape m-a silit s` m` a[ez lâng` el, nel`sându-m` s` plec; m`prive[te de sus [i m` face s` m` simt \n majoritatea timpului ridicol.Cine nu s-ar sup`ra, dac` ar fi \n locul meu ? Dar pentru c` te respectfoarte mult, m` angajez s` r`mân calm` [i s` ar`t cuvenitul respectunui asemenea model...

– Chiar din acest moment, modelul se apropie, o avertiz` Bart \nclipa când v`zu o ma[in` apropiindu-se de ei.

Grant Saxon ie[i din ma[in`, \nchizând portiera cu zgomot. Când\i v`zu, porni spre ei.

– Hei! exclam` Jane la vederea ma[inii, [oferul fiind ignoratcomplet.

– S` pun exclama]ia asta pe seama ma[inii sau a [oferului? otachin` unchiul ei.

Jane \[i \ndrept` privirea spre [ofer [i fu cât pe ce s` scoat` o alt`exclama]ie. Ar`ta tr`snet [i avea o gra]ie de neegalat \n mi[c`ri. |nclipa aceea, Jane Wheeler sim]i cum i se pune un nod \n gât.

La urma urmei, orice femeie, dac` nu era de piatr`, ar fi trecutprin asemenea sim]`minte, la vederea unui asemenea b`rbat.

Jane reu[i s`-[i compun` o atitudine corespunz`toare [i se ab]inus` dea vreo replic` unchiului ei.

Fa]a sa era numai zâmbet [i \[i l`s` privirea s` alunece din nouspre ma[in`.


Grant \ntinse mâna \n semn de salut [i urm`ri privirea lui Jane.– |]i place, nu-i a[a ?– Dac`-mi place? E un cuvânt prea s`rac pentru a-mi exprima

admira]ia fa]` de un automobil atât de puternic [i de elegant.– Bart, doamnei \i place ma[ina mea! zise el râzând u[or. Ca semn

de apreciere pentru laudele sincere pe care le-a adus ma[inii mele,\mi permit s`-i sugerez lui Jane ca \n cincisprezece minute s` seschimbe \n ni[te haine mai speciale, pentru a-i ar`ta c` performan]ae pe m`sura frumuse]ii.

Jane se \ntoarse c`tre Bart cu ochii m`ri]i de uimire.– Dialectul care se vorbe[te aici e atât de frumos, dar atât de greu

de \n]eles. Spune-mi, te rog, am descifrat bine mesajul: \ntrucât mi-am exprimat admira]ia pentru frumuse]ea [i puterea ma[inii, suntinvitat` s`...

Se opri brusc, pe deplin con[tient` de faptul c` spusese mai multdecât trebuia.

– Da, oricare va fi fost cuvântul pe care doreai s`-l adaugi,confirm` el privind-o amuzat, de pe pozi]ia unui cunosc`tor. |mi dauseama c` farmecul meu e devastator, dar \n discu]ie era ma[ina,ad`ug` el oftând cu regret. Poate c` la un moment dat... Da, Jane, os` vii cu mine la Mission Hospital. |]i sugerez s` te \mbraci cu orochie, \n caz c` ai una. |]i st` foarte bine cu tricoul [i cu blugii, darcred c` e mai bine s`-i cuno[ti pe membrii personalului medical\mbr`cat` a[a cum se cuvine. Ce zici?

– P`i... \ncepu ea, dar sim]i cum limba i se \ncle[teaz` \n gur`.Bart o prinse de mân` [i se gr`bi s`-i spun` :– Jane, nu te mai certa. Du-te [i schimb`-te ! |n via]` mai apar [i

evenimente neprev`zute, crede-m`!

28 CANDY MOORE

– Am o rug`minte. |n drum spre camera ta, spune-i mamei tale [im`tu[ii Janet s` vin` cu ni[te cafea, da? spuse Grant pe un tonpoliticos.

Jane d`du s` plece, dar se opri [i \ntreb` :– E totu[i târziu. Crezi c` vom reu[i s` ne \ntoarcem la cin`?– Doctorul David dore[te s` cin`m la el, a[a \ncât n-avem de ce s`

ne gr`bim, zise cu mult calm Grant.– Dar nu m` cunoa[te, nici nu a[teapt` ...– Ba ne a[teapt` pe amândoi. Am vorbit cu el la telefon.Jane era uluit` de \ndr`zneala b`rbatului [i r`mase t`cut`.Grant Saxon \[i consult` ceasul.– |n dou`zeci de minute trebuie s` plec`m, conchise el.Jane se duse \nùntru [i transmise mesajul celor dou` femei

printre din]i, f`r` prea mare tragere de inim`. |n timp ce f`cea du[ [ise \mbr`ca, \[i analiz` st`rile prin care trecea. Ar fi putut foarte bines` r`mân` ferm` pe pozi]ie [i s` refuze invita]ia. Doar trìau \ntr-olume civilizat`, iar Grant n-ar fi continuat s` insiste, dac` atitudineaei ar fi fost inflexibil`.

Realitatea era c` dorea s` se duc`, pentru a vedea cum se mergecu ma[ina aceea performant`, dar [i pentru a-i cunoa[te pe cei de laspital.

Doi medici albi [i o sor` erau, dac` era s` dea crezare spuselorm`tu[ii sale, punctul de atrac]ie al a[ez`mântului. Doctorul DavidMuller, cel mai \n vârst`, dedicat trup [i suflet muncii sale, [i tân`rulsù asistent, doctorul Peter Davis. Sora, Pat Nu-{tiu-Cum – lui Jane \iera imposibil s`-[i aminteasc` numele ei de familie – era tân`r`,blond` [i atr`g`toare.

Da, se va duce de data asta cu Grant, dar \ntâmplarea nu se va


mai repeta. Unchiului Bart nu i se p`rea ciudat c` nepoata lui iese cuun b`rbat c`s`torit [i fermec`tor. Era evident c` avea o \ncredereoarb` \n proprietarul mo[iei.

Jane era ferm hot`rât` s` nu mai accepte nicio alt` invita]ie, dac`i se va mai face vreuna. Ar deveni obiect de bârf` [i de scandal. Iarasta ar putea ajunge la urechile str`lucitoarei Mara.

Dar poate c` Grant profita de aceast` ocazie pentru a purta aceadiscu]ie despre care pomenise mai devreme, nu?

Dup` ce arunc` o ultim` privire \n oglind` tin`rei firave care era,\[i \n`l]` capul cu mândrie [i \ncepu s` coboare treptele.

Tony \i deschise ceremonios portiera, iar Mick f`cu acela[i lucrupentru Grant. Elizabeth \i zâmbi fiicei ei [i arunc` o privireaprobatoare spre proprietarul ma[inii. Numai Jane o sesiz` [i fu[ocat`, deoarece era o reac]ie nespecific` pentru mama ei. Se \ntreb`uluit` dac` aceasta [tie c` escorta fiicei ei e un b`rbat c`s`torit.Desigur c` [tia! Doar discutaser` despre Mara, iar micu]a Sandra eradovada vie a acestui fapt.

Membrii familiei le f`cur` cu mâna \n timp ce se \ndep`rtau.Cum pe drum Grant nu g`si de cuviin]` s` spun` nimic, Jane

\ncerc` s` ias` din uluiala pe care i-o provocase atitudinea mameisale [i s` se bucure de confortul [i starea de bine pe care i le d`deauma[ina. Mireasma portocalilor o narcotiza parc`.

Privirea i se \ntoarse aproape inevitabil spre b`rbatul aflat lavolanul ma[inii. Profilul acestuia degaja putere [i o anume arogan]`care-l f`cea s` fie atât de st`pân pe sine la volan.

Brusc, acesta \[i \ntoarse capul, \i \ntâlni privirea [i-i zâmbi.– E peste a[tept`rile tale? M` refer, evident, la ma[in`.Jane deveni din nou rigid`. B`rbatului acesta chiar \i pl`cea s`

30 CANDY MOORE

tachineze, mai ales acum c` \i surprinsese privirea.– E grozav`, r`spunse ea plin` de entuziasm. Parc` nu merge pe

p`mânt. Nu face deloc zgomot. E superdotat`.– Transmisie automat`, aer condi]ionat, radio. Ma[ina asta are tot

ce vrei.– Dac` a[ avea o asemenea groz`vie, n-a[ face altceva decât s`

c`l`toresc. Mai ales \n Africa. Pot s` pun prinsoare c` scaunele asteapot fi potrivite de fiecare a[a cum dore[te, iar cele din spate se pottransforma \n paturi. Parc` ai zis c` are tot ce vrei, nu?

– De data asta m-ai prins, chicoti el. Scaunele nu se las` pe spate,din p`cate. Nu m-am gândit la a[a ceva când am cump`rat ma[ina. |]iplace s` c`l`tore[ti, Jane?

– Nici mai mult, nici mai pu]in decât oricui altcuiva. Ma[inaaceasta pare a fi f`cut` pentru c`l`toriile lungi. Am fost \n Cape [iNatal, dar prin ]ar`, \n afar` de nord [i de est, n-am prea mers.

– Dac` stau bine [i m` gândesc, zise Grant, nici eu n-am mai fostde mult \ntr-o c`l`torie, iar ma[ina asta te \ndeamn` parc` la plecare.Dar acum trebuie s` revenim cu picioarele pe p`mânt, deoarecespitalul se afl` \n fa]a noastr`, iar tu trebuie neap`rat s` cuno[ti unom dedicat trup [i suflet muncii sale. E vorba de David Muller.

Jane fusese atât de subjugat` de vocea lui profund`, grav`, \ncâtnu b`g` de seam` c` intraser` pe un drum str`juit de o parte [i dealta de ni[te cl`diri albe. |ntre acestea se afla destul de mult spa]iu,fapt care ar`ta care le era destina]ia.

Grant se ghid` dup` indicatoarele puse pe marginea drumuluipentru a ajunge la cl`direa personalului.

De[i urm`rea cu privirea grupurile de copii negri care se iveau peici [i colo \n drumul lor, mintea \i r`m`sese totu[i la c`l`toria despre


care adusese vorba Grant.I-ar fi pl`cut foarte mult s` plece \ntr-o asemenea expedi]ie, dar

numai când Mara se va \ntoarce acas`. La gândul acesta, o povar` i sepuse parc` pe inim`.

32 CANDY MOORE

Capitolul 3

Grant o conduse pe Jane \n biroul de primire, unde câteva surorimedicale treb`luiau de zor. Sora-[ef` \i \ntâmpin` cu un zâmbet ca deperl` când \l recunoscu pe Grant. Era \mbr`cat` \ntr-un costum alb,iar boneta \i acoperea cu mare greutate p`rul negru [i cârlion]at.

– Sor` Marion, zise Grant prinzând-o de umeri pe Jane, aceasta edomni[oara Wheeler care a venit cu mama ei pentru a locui la rudelelor, domnul [i doamna Wheeler.

Sora Marion [ov`i pu]in, apoi \i strânse cu putere mâna lui Jane.– Sunt onorat`, doamn`. Dac` dori]i s`-l vede]i pe doctorul

Muller, urma]i-m`, v` rog!I se adres` apoi uneia dintre infirmiere \n graiul de prin partea

locului [i-i invit` politicos pe cei doi s` se \ndrepte spre holul careavea pe jos piatr` rece.

O u[` se deschise brusc [i o blond` \mbr`cat` \n uniform` [i]inând \n mân` o basc` se \ntoarse pe c`lcâie \n prag, vorbind cuindignare unei persoane nev`zute.

– |]i promit, Peter Davis, c` dac` te mai atingi de vreun fir de p`r

de-al meu, o s` te reclam superiorilor.– Mì, mì! Ce se-ntâmpl` aici, tân`r` Pat? Te-a molestat cineva?– Grant Saxon! zise ea, de-abia venindu-i s`-[i cread` ochilor. |mi

pare rù, dar m-ai speriat de moarte.– Se pare c` te afli \ntre doi b`rba]i rì, frumoasa mea, zise Grant

aruncându-[i privirea \n camer`. Oare \nùntru s` nu fie nimeni altuldecât Pete Spintec`torul? S` se desf`[oare o competi]ie aici? {i nu \ntermenii cei mai cinsti]i?

– B`rbatul acela n-ar putea s` intre \n competi]ie cu unul ca tine!– Evident c` nu poate! se auzi vocea b`rbatului dinùntru.

Nemernicul `la are sute de mâini \n vreme ce eu n-am decât dou`,adùg` el apropiindu-se.

Când o z`ri pe Jane, ochii \i sclipir`.– Acum, pleac` de aici! i se adres` el blondei. Nu-mi pot l`sa

pacien]ii s` a[tepte. Grant, b`trâne, n-ai vrea s` te plimbi pu]in cusora Pat pân` se mai lini[te[te? I-am atins din gre[eal` boneta.Evident c` n-am vrut.

Grant d`du s` plece, dar vocea lui se auzi limpede spunând :– Superintendentul Wheeler trebuie s` scrie \n raport c` e vorba

de neglijen]` [i de comportament neadecvat din partea personalului.E informa]ie ob]inut` din surs` sigur`, zise el pe un ton amuzat cândv`zu cum reac]ionar` doctorul Davis [i sora Marais.

Personalul de la spital era din nou \n gard`. Peter se gr`bi s`-[i\ncheie nasturii de la c`ma[`, iar blonda se \nro[i pân` la urechi,r`sucindu-[i nervoas` mâinile la spate.

Peter se uit` când la unul când la cel`lalt [i prinzând sclipirea dinprivirea lui Grant, \[i d`du seama de realitate [i se relax`, de[i erafoarte indignat.

34 CANDY MOORE

– M-am gândit eu c` e prea tân`r` [i arat` prea bine pentru a fiun inspector care vrea s` taie \n carne vie. E[ti o adev`rat` figur`,Grant! S`-mi faci mie una ca asta! Ce s` mai spun de Pat! Sunte]icumva Elizabeth Wheeler? Ba nu, cred c` e vorba de Jane, nepoatab`trânului Bart. |mi pare bine de cuno[tin]`, Jane Wheeler. |mi dauseama dup` expresia fe]ei tale c` habar n-aveai de farsa asta urât` pecare ne-a f`cut-o Grant. Peter Davis. |ncântat de cuno[tin]`, zise elstrângându-i c`lduros mâna.

– Jane, aceasta e sora Pat Marais, spuse Grant. De obicei, când nutrebuie s` fac` fa]` prezen]elor masculine din preajma ei, datoria eie s` fac` de gard`.

Pat Marais \i d`du imediat replica :– Tu nu faci parte din aceast` categorie, nu-i a[a? \l pironi ea cu

privirea. Mai ales c` e[ti greu de p`zit?– O! Nu credeam c` ai o tor]` \n permanen]` cu tine, o tachin`

Grant.Jane \[i \nt`ri convingerea c` Grant avea un comportament prea

libertin pentru un b`rbat c`s`torit.– Cum de te-a convins s` vii cu el, Jane? \ntreb` sora Pat.– Ma[ina lui, [opti Jane, m-a atras irezistibil, a[a cum o pas`re este

hipnotizat` de un [arpe. Magie pur`, ce mai!Sora Marion plec` imediat, iar nu dup` mult timp \[i f`cu apari]ia

un b`rbat mai \n vârst`, \mbr`cat \n halat alb. |i strânse cu fermitatemâna lui Grant Saxon.

– |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i, Grant. Am auzit cum uniimembri ai personalului meu au f`cut un spectacol ieftin, dar n-amputut s` scap mai repede pentru a-]i s`ri \n ajutor [i...

Se opri [i se \ntoarse cu fa]a spre Jane, pe care o m`sur` din


priviri.– |mi pare bine de cuno[tin]`, doctore Muller, se trezi Jane

spunând, ca pentru a sc`pa de privirea fix` a acestuia.– Gata cu admira]ia asta reciproc` atât de b`t`toare la ochi,

interveni vocea profund` a lui Grant. M` dor picioarele [i gâtul mi-euscat. Tare mult a[ vrea s` beau ceva.

– Gelozia nu te duce la nimic bun, b`trâne. Haide]i! Mi-amterminat ziua de lucru [i pot pleca.

Se \ntoarse spre cei doi membri ai personalului, care t`ceau, [i lespuse:

– Pute]i s` veni]i [i voi la cin` cu noi, dac` v` duce]i \ndatoririlela bun sfâr[it [i nu mai pierde]i vremea cu jocuri de copii.

Apoi o lu` pe Jane de bra] [i se \ndrept` spre ie[ire. Grant \i urm`\ndeaproape, nu \nainte \ns` de a le arunca o privire superioar` celordou` victime r`mase cu gura c`scat`.

Locuin]a lui David Muller nu era \n cl`direa principal`, de aceeafur` nevoi]i s` mearg` pu]in pe jos. |n hol se aflau ni[te canapele\nflorate, câteva m`su]e [i un raft lung cât zidul. Un radio cu bateriez`cea \ntr-un col], iar lâng` el era o m`su]` joas` plin` cu casete.

Doctorul o invit` pe Jane s` se a[eze \ntr-un fotoliu, \n timp ceGrant se tol`ni \n cel din fa]a ei. David b`tu din palme, iar \n clipaurm`toare \[i f`cu apari]ia un bìat de cas` pentru a auzi preferin]elelor \n materie de bùtur`. Cei doi b`rba]i optar` pentru whisky cughea]`. Jane ceru un suc de fructe, tot cu ghea]`. Cât timp \l a[teptar`pe bìat s` revin` cu tava, \n \nc`pere se a[ternu t`cerea.

Dup` ce adolescentul aduse comanda [i se retrase cu oplec`ciune, David \l \ntreb` pe Grant:

– Ce mai face micu]a Sandra ?

36 CANDY MOORE

Bronzatul proprietar al mo[iei \[i d`du capul pe spate [i zise zâm-bind :

– Foarte bine, mul]umesc. {i-a f`cut o prieten` care e, ca [i ea,foarte pasionat` de pescuit [i e foarte \ncântat` de lucrul acesta.Prietena aceasta e tot timpul singurul subiect de discu]ie... cum asalvat-o pe Sandra Saxon de la o moarte cumplit`, cum aceast`prieten` atât de \n]eleg`toare a ajutat-o s` prind` [i s` scoat` la malprimul ei pe[te, care e, cu fiecare istorisire, tot mai mare. Cum ea,Sandy, se roag` fierbinte \n fiecare sear` Creatorului s`-i transformeoribilul p`r ro[cat \ntr-unul castaniu.

Pe aceast` prieten` uimitoare nu o deranjeaz` deloc dac` semurd`re[te, ba mai mult, nu se sperie sau ]ip` când vede viermi dep`mânt pu[i \n cârligul undi]ei. Sandra e foarte entuziasmat` denoua ei prieten`.

Dou` perechi de ochi erau a]inti]e asupra lui Jane. Aceasta se\mbujor` pu]in la fa]`, dar \[i \n`l]` capul [i le sus]inu privirea.

– {i mie \mi place de ea foarte mult. Am vrea s` explor`m, dac`ni se va permite, [an]ul [i pârâul de lâng` pini. Vrem s` realiz`m unfel de carte a naturii, cu specimene puse la presat [i note despre ce-am v`zut [i ce-am g`sit.

David vorbi \nainte ca Grant s` apuce s` deschid` gura.– O s` fie grozav. Sunt convins c` Grant n-are nimic \mpotriv`. E

bine ca Sandy s` afle lucruri noi despre natur` din experien]` direct`,nemijlocit`. M` bucur s` v`d c` [i-a f`cut o astfel de prieten`. Nu suntprea multe persoane adulte c`rora s` le plac` acelea[i lucruri precumcopiilor. Spune-mi, te rog, cum ai salvat-o de la o moarte cumplit`?

Janei \i merse la suflet tot ce spusese doctorul. |n timp ce-ipovestea acestuia p`]ania, se \ntreb` \n sinea ei ce gândea Grant


despre compara]ia dintre mam` [i prieten`. Era sigur` c` admira]iafeti]ei nu cânt`rea prea mult \n ochii lui. O prefera pe Mara, a[a cumera : str`lucitoare [i mofturoas`.

– Cred c` Sandra a fost \n al nou`lea cer \n ziua aceea. Dar defrumoasa Mara ce se mai aude? Progreseaz` \n modeling? \ntreb`David, f`cându-se parc` mesagerul gândurilor lui Jane.

R`spunsul lui Grant fu laconic, dar Jane v`zu cum \[i \ncle[teaz`degetele pe pahar.

– E bine. Obliga]iile pe care le are se termin` \n acest weekend.O s` vin` \n curând la noi. {i-a cump`rat, \n sfâr[it, o alt` ma[in` [iinsist` s-o conduc` ea \ns`[i. Cred c` vrea s` arate cât e de curajoas`.

|n ochii lui David se putea citi triste]ea.– Asta \nseamn` c` a dep`[it, \n sfâr[it, teama de a conduce,

team` care n-a mai p`r`sit-o de la accident.– |nseamn` doar atât: o proast` manevr` cu volanul. Nu ea a

provocat tragedia, ci persoana care se afla la volan.– Da, a[a e, zise David zâmbind. S` ne \ntoarcem la Sandy [i la

prietena ei. Marei n-o s`-i pice prea bine ideea de competi]ie.Gânde[te-te, continu` el fixând-o cu privirea pe Jane, c` acestefrumoase tr`s`turi nu pot trece neluate \n seam`.

Grant Saxon \[i \n`l]` capul [i-l privi drept \n ochi pe prietenullui, dup` care spuse cu r`ceal`:

– Dac` insi[ti la infinit s` nu aduci vorba decât de un anumitsubiect personal, te asigur c` nu vei avea sor]i de izbând`.

– Prea bine, Grant Saxon, nu trebuie s` ar`]i cât de puternic e[ti.Voiam numai s`-]i amintesc c` niciun b`rbat nu poate declara foartesigur pe sine c` e impermeabil la insidioasa viclenie a celuilalt sex.

Jane se uita uluit` când la unul, când la altul, ne[tiind ce s`

38 CANDY MOORE

cread`. Habar n-avea de ce tachinarea de mai devreme setransformase brusc \n r`ceal`. Nu [tia la ce f`ceau aluzie cândvorbeau despre Mara [i despre accidente. Doar doctorul nu voia s`spun` c` ea ar putea cauza cumva o ruptur`, nu-i a[a? Era deneconceput [i ar`ta un fel de a gândi la care nu s-ar fi a[teptat dinpartea lui David Muller. Nu era nicio mirare c` Grant \l privea cur`ceal`. Aerul de voio[ie [i de u[ur`tate care umpluse pân` atunci\nc`perea se risipi... \n clipa când fusese men]ionat numele MareiSaxon.

Când auzi vocile lui Pat Marais [i a lui Peter Davis, r`sufl` u[urat`.David le zâmbi celor doi [i mai ceru ceva de bùt.

Grant se afund` \n scaunul lui, aprinse o ]igar` [i se l`s` \nv`luit\n fum. |n timpul `sta o privea pe Jane, dar parc` f`r` s-o vad`, ca [icum ochii erau \ntor[i spre sine, pentru a capta un secret ascunsadânc \n sufletul sù.

Jane \[i \ntoarse privirea spre nou-veni]i, furioas` [i uimit` c` nusimte nimic.

Când se a[ezar` \n sfâr[it la mas`, Peter Davis \ncerc` s`-i atragàten]ia, lucru deloc dificil [i chiar de dorit \n situa]ia dat`.

Pat Marais era foarte sociabil`, de[i era b`t`toare la ochi obsesiape care o avea pentru Grant cu care flirta de fiecare dat` când seoferea ocazia. R`spunsurile derizorii sau ironice ale acestuia \n loc s-o descurajeze, o incitau [i mai mult. Jane n-ar fi acceptat pentrunimic \n lume ca un b`rbat s`-i vorbeasc` pe un asemenea ton, cuasemenea inflexiuni ale vocii, pe care Grant le st`pânea atât de bine.Era evident c`-i pl`ceau jocurile de acest gen, de vreme ce nu aveaso]ia lâng` el.

Gândul acesta o f`cu s` pufneasc`, mai tare decât ar fi vrut. Toate


capetele se \ntoarser` spre ea. Grant, care st`tea chiar \n fa]a ei, oprivi \ngrijorat.

– Aceasta nu e o perioad` \n care s` r`ce[ti, Jane.– Evident c` nu e, r`spunse ea pe un ton repezit. Chiar trebuie s`

mi se pun` un diagnostic pentru un simplu sunet?– Eu nu sunt medic, spuse pe un ton rece Grant, dar doctorul

Muller \]i poate confirma c` a fost o epidemie de grip` \n zon`. Te-aivaccinat anul trecut? Ai scos un pufìt destul de neobi[nuit.

– Pì.. zise ea \nro[indu-se la fa]`, a fost un simplu pufìt, nu unsimptom de grip`. Crede]i-m` pe cuvânt!

– A[ putea s`-]i fac un test, propuse Peter.Superiorul \i arunc` o privire de expert asistentului sù.– E foarte frumos din partea ta, dar deloc necesar, doctore Davis.

Cunosc foarte bine nuan]ele fiec`rui pufìt, iar acesta a p`rut maidegrab` unul dispre]uitor. M` \ntreb ce anume l-a provocat.

Jane era foarte confuz` [i, ne[tiind ce s` fac`, prinse margineafe]ei de mas` [i \ncepu s` se joace cu ea. Pat râse scurt [i zise :

– Asta e via]a \ntr-o comunitate mic`, Jane. Tot ce faci e analizat,e \ntors pe toate fe]ele. Pân` [i un simplu pufìt n-are cum s` treac`neobservat. Vino cu mine \ntr-una din dup`-amiezile când suntliber`, \ntr-o plimbare. Ne putem ascunde \n spatele unui tufi[ [iputem s` pufìm cât vrem. Nimeni n-o s` stea s` ne analizeze ca s`vad` dac` pufìm cu dispre], cu dezgust sau vulgar. {i, mai ales,nimeni n-o s` se gândeasc` din pricina cui se \ntâmpl` asta.

Toat` lumea \ncepu s` râd` la replica ei, iar Jane era pe deplincon[tient` de faptul c` Grant n-o sl`be[te din ochi. Abia când i-aoferit ]ig`ri, a \ndr`znit s`-[i ridice privirea [i s`-l refuze. David \[ipuse mâna pe um`rul ei.

40 CANDY MOORE

– L`sând gluma la o parte, am avut \ntr-adev`r cazuri de oamenicare au contractat virusul. Trei dintre membrii personalului meusunt \n aceast` situa]ie. Spune-mi, te rog, te pricepi cât de cât lamunca de birou [i e[ti disponibil` s` ne aju]i?

Jane d`du din cap \n semn de \ncuviin]are, dar Grant Saxoninterveni imediat pe acela[i ton rece [i zise:

– |mi pare rù, b`trâne, dar [i noi ducem lips` de personal. Janete poate ajuta din când \n când, dac` dore[te sau nu e prea obosit`,dar altminteri va fi foarte ocupat` la mine la birou.

|[i \nso]i vorbele cu un zâmbet fermec`tor, iar Jane nu fu \n stares` zic` nimic. Doctorul Muller ridic` din umeri cu p`rere de rù.

– Evident c` marele Saxon e \ntotdeauna cu un pas \nainteacelorlal]i. Orice ajutor, cât de mic, e binevenit. Sunt de acord cupropunerea ta, Grant. Asta dac` [i Jane dore[te.

– Noua mea asistent` va fi foarte ocupat`, dar sunt convins c` nuva r`mâne insensibil` la suferin]a ta, zise Grant. O s`-]i dau untelefon ca s`-]i spun când e liber` [i o s-o aduc aici eu \nsumi.

– Asta-i via]a, Janey. Uite cum a fost a ta stabilit`, f`r` m`car s` tefi \ntrebat cineva ceva. Nu te mai uita atât de uimit`. Mai am vreo[ans` s` te invit la dans peste dou` s`pt`mâni?

Turnura pe care o luase discu]ia [i siguran]a cu care Grant vorbiseo pironiser` locului. Cu greu reu[i s` se desprind` de sub privireahipnotic` a acestuia [i s` se uite la Peter. Spuse, \n cele din urm` :

– Mul]umesc, Peter, pentru invita]ie. Mi-ar pl`cea foarte mult s`merg la club cu tine.

– Se pare c` domnul Saxon nu te-a acaparat cu totul. |[i exercitùneori puterea, dar nu-i iese \ntotdeauna, nu-i a[a?

Apoi, \ntorcându-se cu fa]a spre Pat, o \ntreb`:


– Mergi [i tu la dans, Pat? Cum e? Participan]ii sunt oameni decalitate? Nici m`car n-am v`zut clubul.

– E un loc respectabil, interveni Grant. Pete s-ar putea comportaca un copil cu fetele, dar o s` fie cu ochii pe tine, a[a c` n-ai voie s`faci un pas gre[it.

Jane \l privi furioas` [i-[i spuse \n sinea ei : " Tu, Grant Saxon, e[tiultimul b`rbat care are dreptul s` dea altora lec]ii despre felul \n carear trebui s` se comporte \n societate. |]i ar`t eu cu cine ai de-a face!S` spui pe un ton regesc c` o s` lucrez pentru tine, f`r` a m` fi\ntrebat \nainte dac` sunt de acord? O s` mai vedem noi!

{irul gândurilor \i fu \ntrerupt de interven]ia lui Pat.– Cum singurul b`rbat care a[ vrea s` m` invite n-o face, am s`

accept oferta primului b`rbat care-mi apare \n cale, deoarece \miplace prea mult dansul. Probabil c` [eful meu m` va pune \n tura denoapte ca s`-mi salveze sufletul inocent [i s` nu m` fac de râs.

– Sunt absolut convins c` nu vei duce lips` de pretenden]i, Pat.Dac` b`rbatul `sta din via]a ta nu catadicse[te s` te invite la club,sfatul meu e s`-l ui]i. Nu merit` s` te mai gânde[ti la el, \ncerc` el s`-i aduc` pu]in confort.

– P`i, da! Ce profund poate fi un b`rbat. Presupun c` Mara vaveni [i ea \n curând. S` \n]eleg c` nu e[ti disponibil?

– Nu face pe de[teapta, Pat, zise Grant dup` câteva clipe. Nu ]i sepotrive[te. E[ti prea tân`r`. S-ar putea s` vin.

Spunând acestea, se \ntoarse spre David [i-l \ntreb` care erastarea de s`n`tate a oamenilor s`i interna]i \n spital.

Jane sim]i din nou cum ceva nespus, tainic, plute[te \n aer. Maraera un personaj intrigant din toate punctele de vedere. |ncepea s`devin` con[tient` de faptul c` femeia aceasta era un subiect de

42 CANDY MOORE

discu]ie nu numai \n familie, ci \n \ntreaga zon`.Mai târziu, Pat se duse la ea \n camer` [i se \ntinse pe pat. |ntre

timp, Jane intr` \n baie [i se sp`l` pe mâini, dup` care se \ntoarse \ndormitor.

– E foarte frumos aici, zise ea rotindu-[i ochii prin \nc`pere. Elocuin]a ta permanent`? Familia ta locuie[te [i ea prin preajm`?

– P`rin]ii mei locuiesc \n White River. |i vizitez cât de des pot. Amdoi fra]i mai mici pe care-i iubesc foarte mult. |mi place aici: e multde lucru, dar e interesant. Ce p`rere ai despre Pete Davis? \ntreb` eadintr-o dat`.

– Despre Peter? Nu prea am avut timp s`-mi fac o p`rere, dar mise pare c` are un viitor promi]`tor, ad`ug` ea precaut`.

– E un medic bun, dar nu se pricepe deloc la flirtat, conchise Pat\ntr-un limbaj mai colorat, dup` care puse o alt` \ntrebare: Dar GrantSaxon cum e?

Intensitatea vocii lui Pat o f`cu pe Jane s` fie [i mai precaut`.– Nici pe el nu-l cunosc prea bine. E foarte dominator, foarte

sigur pe el.– {i cu toate acestea, te afli pe lista lui de plat`. |]i place de el?– Haide, Pat, zise Jane râzând, singurul lucru pe care l-am f`cut a

fost s` accept invita]ia de a-l \nso]i la spital. Cât despre lista de plat`,drept s`-]i spun...

Fu cât pe ce s`-i spun` adev`rul, dar se opri. Ceva \i spunea c` emai bine s` tac` decât s` rosteasc` adev`rul : anume c` ea \ns`[iaflase chiar \n acea sear` de propunere. |n schimb, se pomeni zicând:

– Am nevoie de acest loc de munc`, mai ales c` e atât de aproape.Cât despre \ntrebarea dac`-mi place sau nu de el... mi-e greu s`-]i dauun r`spuns.


– Sunt de acord cu tine ! Grant Saxon e un b`rbat ciudat. Fie te\ndr`goste[ti de el nebune[te, fie \l ur`[ti pe m`sur`. E cu adev`ratparadoxal ce-]i spun, dar se poate la fel de bine s`-l iube[ti [i s`-lur`[ti \n acela[i timp. Am \nceput s` cred c` Mara e singura care...

Dar se opri [i se duse s` scoat` ni[te ziare dintr-un dulap. Janea[tept` cu sufletul la gur` ca Pat s`-[i termine gândul, dar aceasta sem`rgini s` spun` :

– Mergem?Sim]indu-se frustrat`, Jane lu` hot`rârea de a o \ntreba ea \ns`[i

pe Pat ce voia s` mai adauge.– Pat, ce s-a \ntâmplat cu Mara când a avut loc accidentul?Pat se opri \n pragul u[ii [i se \ntoarse mirat` spre ea:– Cum? N-ai aflat? Mara era cea care conducea – umbl` vorba c`

ar fi fost beat`, dar acum mi-a ajuns la urechi o alt` versiune: se zicec` ar fi fost o problem` cu volanul. S-au f`cut cercet`ri... bietul Johna murit pe loc.

– John? \ntreb` Jane, [ocat`.– N-ai avut cum s`-l cuno[ti, dar era o adev`rat` comoar`. O

adev`rat` tragedie! Nimic n-a putut [i nu-l poate consola pe Grant.|[i iubea foarte mult fratele. John Saxon era cu doi ani mai maredecât Grant, dar se \n]elegeau de minune... \n afar` de cazul cândvenea vorba de Mara. Am auzit c` o s` se \ntoarc` [i, a[a cum o [tiueu, o s` ob]in` ceea ce-[i dore[te, indiferent de mijloc. Lui Grant nui-ar pica deloc bine s` m` aud` bârfind \n halul `sta, dar \]i spun cas` [tii : N-o pot suporta pe femeia asta. Hai s` mergem!

|ntre timp, Peter fusese chemat pentru o urgen]`, iar Pat se gr`bi[i ea s` ajung` la camera de gard`. Cu un gest al mâinii, \[i lu` r`mas-bun de la ei. David Muller \i conduse pe cei doi la ma[in`.

44 CANDY MOORE

– S` nu ui]i ce mi-ai promis, Grant, le spuse el \n timp ce ma[inapleca.

Jane r`mase t`cut` pân` ajunser` pe [osea, impunându-[i s` nu-ipun` nicio \ntrebare sau s` trag` vreo concluzie. De[i nu [tia exactde ce, avea senza]ia c` trecuse pericolul de a-l asalta cu repro[uri.Explica]iile destul de amestecate pe care i le d`duse Pat o mai\mbunaser`. Chiar dac` nu ar`ta, probabil c` \n adâncul sufletuluisuferea foarte mult. Habar n-avea cum [i de ce se produsese tragediasau ce rol jucase Mara \n ea. Cu toate acestea, Grant Saxon \i stârnisecompasiunea [i hot`r\ s` nu se mai amestece \n chestiuni care n-oprivesc.

Cuvintele acestuia o dezarmar` complet.– Jane, a[ vrea s`-]i mul]umesc [i s`-]i spun cât te admir pentru

st`pânirea de sine de care ai dat dovad` mai devreme. Am v`zut câtde surprins` [i de furioas` ai fost [i, ca s` fiu cinstit pân` la cap`t, amfost eu \nsumi surpins de ceea ce am spus. N-aveam deloc inten]ia dea face o asemenea declara]ie \nainte de a vorbi cu tine. Dar cândDavid a adus vorba despre faptul c` duce lips` de personal, am fostnevoit s` intervin, pentru c` am v`zut c` \i vei accepta propunerea.

Cum Jane continua s` tac`, Grant \ncetini pentru a o privi cuaten]ie.

– N-ai de ce s` fii furioas`, Jane. Te rog acum s` vii s` m` aju]i labirou. Bart mi-a spus c` vrei s` lucrezi \n domeniul pentru care e[tipreg`tit`. Dincolo de asta, e foarte comod, pentru c` e foarteaproape de cas`. Am mare nevoie de asisten]a ta. Ce zici, Jane?

Iat`-l pe Grant Saxon, cel atât de sigur pe el [i de st`pânitcerându-[i scuze [i implorând-o s` vin` s` lucreze pentru el. Inima eicapitul`, de[i ra]iunea \i spunea s` fie prudent`.


– Nu mai sunt sup`rat` acum, dar am fost la fel de furioas` pe câterai tu de \ndr`zne]. Cu toate acestea, \]i accept explica]ia. Când vreis` \ncep munca?

– |]i mul]umesc, Jane Wheeler. |mi place c` e[ti atât de direct`.Cât de repede vrei s` fie?

– Po]i trimite dup` mine chiar mâine. S` port o salopet`?– Grozav ! La [apte [i jum`tate vei fi a[teptat`, iar \n privin]a

salopetei, nu e nevoie. Biroul meu e curat.Spunând acestea, acceler` din nou .O conduse pân` la u[` [i-i mul]umi pentru companie. Jane st`tu

\n fa]a u[ii pân` când zgomotul ma[inii disp`ru, apoi se duse \ncamera ei prad` unor sentimente foarte amestecate [i greu de definit.

46 CANDY MOORE

Capitolul 4

P`s`rile ciripeau zgomotos când se \ntoarse \n camera ei, dup` cef`cuse un du[. Jane deschise larg geamurile [i se aplec` \n afar`,tr`gând adânc aer \n piept.

Se \ntoarse [i-[i lu` peria pentru a-[i piept`na p`rul care adia \nb`taia u[oar` a vântului. Diminea]a cea nou` [i str`lucitoare \i d`deaun sentiment de bun` dispozi]ie [i o f`cea s` se simt` puternic`.Munca pe care urma s-o depun` [i orice altceva mai presupuneaaceasta nu i se p`rea grea. Se \mbr`c` [i ie[i din \nc`pere. Cândajunse \n dreptul camerei mamei sale, b`tu u[or \n u[` \nainte de aintra.

Elizabeth deschise ochii somnoroas`, pentru a se trezi apoi de-abinelea [i a deveni pe deplin con[tient` de faptul c` nu i se aduseseceaiul, iar c` \n fa]a ei se afla fiica ei \n carne [i oase, \mbr`cat` \ntr-un costum de birou [i nu \n blugi [i tricou, a[a cum se \ntâmplade obicei.

– Ce s-a \ntâmplat, draga mea? o \ntreb` mama ei, alarmat`.Jane \i zâmbi, ca pentru a o lini[ti.

– N-ai de ce s`-]i faci griji, mam`! Ai \n fa]a ta o fat` cu un loc demunc`. Familia Saxon a ob]inut un om de toat` isprava, zise ea cu unzâmbet [trengar. Sau, cel pu]in, a[a sper. M` duc s` beau o cea[c` decafea, al c`rei miros \l simt deja. A[tept pe cineva s` vin` s` m` ia. Amtrecut pe la tine s` te anun]. O s`-]i dau mai multe detalii disear`.

Se aplec` u[or pentru a-[i s`ruta mama care nu se dezmeticise\nc`, o atinse u[or pe obraz, dup` care disp`ru din \nc`pere \nainteca aceasta s` fi apucat s` rosteasc` vreun cuvânt.

Unchiul lui Jane se afla \n buc`t`rie, a[ezat la mas`. Adulmecaaroma de cafea. Când \[i v`zu nepoata intrând, \n`l]` capul [i o privimirat prin sprâncenele stufoase. Mirarea era determinat` de ]inutaspecial`, neobi[nuit` a acesteia.

– 'Nea]a, Jane! Unde te duci, \mbr`cat` a[a?– Bun` diminea]a, unchiule Bart, r`spunse Jane \n timp ce-[i

turna cafea \ntr-o cea[c`. |]i vine sau nu s` crezi, m` duc la munc`.– Ca s` vezi! Dup` câte se pare, [eful nu-[i pierde vremea.Tonul din vocea acestuia era u[or ironic [i o deranj`. A[adar,

unchiul ei considera c` numai Grant Saxon putea s-o angajeze. Taremult [i-ar mai fi dorit \n clipa aceea s`-i arunce \n fa]` c` se angajasela spital sau \n alt` parte. Dar ie[ise cu Grant cu o sear` mai devreme,a[a \ncât ra]ionamentul lui era de \n]eles.

– Evident c` nu-[i pierde vremea. Asear`, aproape c` am fost silit`s` accept. A declarat \n fa]a tuturor c` sunt angajata lui. Dac` lucrurilenu s-ar fi petrecut atât de repede, iar el nu m-ar fi l`sat s` cred c`neacceptând l-a[ fi pus \ntr-o situa]ie delicat`, probabil c` a[ fi negattotul, iar acum a[ fi lucrat pentru doctorul Muller, explic` eaindignat`.

Bart \i ascult` istorisirea tr`gând din pip`, iar \n clipa când aceasta

48 CANDY MOORE

\i povesti despre felul de a ac]iona al lui Grant, nu se putu st`pâni s`nu chicoteasc`.

– |n]eleg... Grant [i cìle lui mai pu]in ortodoxe de a ac]iona.Love[te repede [i, vrând-nevrând, te treze[ti c`-i e[ti fidel,\ntrebându-te evident ce anume te-a lovit.

Jane oft`.– C` bine zici! Acum, s` vorbim despre sarcinile mele \n aceast`

cas`. Pot s` le fac seara [i nu diminea]a, ca pân` acum?– O, nu-]i face griji \n privin]a asta. Am uitat s`-]i spun c` am

angajat un om de prin partea locului, priceput la toate. Flip Olivier enumele lui. E un fel de pelerin. Nu poate s` stea locului, dar e bunla orice fel de munc`. S` vezi ce bine conduce tractorul pe ogor. Vaveni de dou` ori pe s`pt`mân` pentru a a face muncile grele:cur`]atul cote]elor gìnilor [i porcilor, dar [i al gr`dinii. Nu e,oricum, genul de munc` pentru o fat`.

– O, unchiule, nu mi s-a p`rut o munc` foarte grea. |n afar` demirosul pestilen]ial, evident, adùg` Jane zâmbind.

– Nu ]in neap`rat s`-l angajez temporar, dar se pare c` \i place s`-[i câ[tige existen]a \n felul acesta: lucreaz` pentru to]i fermierii dinzon`, iar fiecare \l pl`te[te pe o perioad` anume.

|n clipa aceea, o ma[in` se opri \n fa]a casei, iar Jane se ridicìmediat [i se \ndrept` spre Land-Rover-ul din care cobor\ un b`rbatde culoare. |i salut` politicos [i deschise portiera pentru a-i permitelui Jane s` urce \n ma[in`.

Când automobilul demar`, Jane \i f`cu unchiului ei cu mâna.Tom, [oferul, conducea foarte bine. Pe m`sur` ce \naintau, Jane

se sim]ea \n continuare cuprins` de acea stare de bun` dispozi]ie pecare o avea de diminea]`. Nu peste mult timp, ajunser` \n fa]a unei


cl`diri \nalte [i albe, \n stil colonial. Jane era destul de impresionat`. |i mul]umi lui Tom când acesta

\i deschise portiera pentru a cobor\.Apoi, se d`du \napoi cu câ]iva pa[i pentru a avea o perspectiv`

mai ampl` asupra fa]adei ]uguiate a cl`dirii.– Tom, aici trebuia s` ajungem? S` \n]eleg c` aceasta este casa

domnului Saxon? Trebuie s` ajung la birou.– Da, doamn`, aceasta e casa domnului Saxon. Am primit

instruc]iuni s` v` conduc pe aici, zise el. Ar`t` c`tre un grup de cl`diri albe cu acoperi[uri ro[ii, situate

ceva mai departe [i ad`ug` :– Acolo sunt birourile celorlal]i, dar biroul personal al domnului

Saxon e aici. Urma]i-m`, v` rog !Când ajunser` \n fa]a unor trepte care duceau spre o verand`,

b`rbatul se d`du \ntr-o parte pentru a-i permite s` p`[easc` prima.Curând, se aflar` \n fa]a unei u[i din stejar masiv.

U[a se deschise ca prin minune [i \n fa]a lor ap`ru o femeie palid`c`reia cu greu puteai s`-i ghice[ti vârsta.

|ndeplinindu-[i sarcina, Tom se retrase.– Domni[oara Wheeler? Intra]i, v` rog! Sunt Minna Du Toit,

menajera domnului Grant. M-a rugat s` v` ar`t biroul [i s` v` aducni[te ceai. Vine [i dumnealui imediat.

– Jane! Jane! auzi \n urma ei.Sandra d`du buzna pe una din u[i, iar Jane nici nu apuc` bine

s`-[i dea seama ce se \ntâmpl` c` feti]a se [i afla \n bra]ele ei.– Vai, cât m` bucur s` te v`d! exclam` feti]a. Dar ce-i cu tine aici?

Mergem la pescuit? Dar de ce nu e[ti \mbr`cat` \n blugi?– Sandra! interveni Minna Du Toit, desprinzând-o din bra]ele lui

50 CANDY MOORE

Jane care de-abia mai putea s` respire.– Las`-m` \n pace! E prietena mea, Jane. Doar ]i-am povestit

despre ea. Jane a venit s` m` viziteze. |i st` foarte bine \n costumul`sta galben, nu-i a[a?

– Bun`, Sandy! M` bucur c` \]i place cum m-am \mbr`cat. Sunt\ncântat` s` te v`d, dar nu sunt \n vizit`. Am venit s` lucrez, zise Janezâmbind feti]ei foarte emo]ionate.

– E o rochie foarte frumoas`, Sandy, dar asta nu \nseamn` c`trebuie s` ai un asemenea comportament s`lbatic. Bun` diminea]a,Jane! Sunt ferm convins c` vrei s` bei o cea[c` de ceai dup` acestatac, zise Grant din pragul u[ii.

– Bun` diminea]a, domnule Saxon, \i r`spunse ea.– Minna, o s` servim ceaiul \n birou. Sandy, du-te [i termin`-]i

micul dejun. Po]i s` stai de vorb` cu Jane la zece, când avem pauz`.Asta, evident, dac` [i ea dore[te s`-[i petreac` timpul liber \ncompania ta.

Sandy se l`s` cu greu convins` s` plece. Jane o asigur` din priviric` vor sta de vorb` peste dou` ceasuri. Fa]a feti]ei se lumin` brusc.

Grant [i cu Jane trecur` printr-un hol plin cu mobil` veche.Geamurile erau prev`zute cu jaluzele de culoare galben-portocaliecare filtrau lumina soarelui.

O anumit` atmosfer` de elegan]`, dar [i de intimitate se degajadin \ntreaga cas`.

V`zând-o cât de atent` prive[te \n jur, Grant se gr`bi s` spun` :– Dac` te intereseaz`, Sandy \]i poate ar`ta restul casei mai târziu.

E o cas` foarte veche [i are câteva puncte de atrac]ie. Pe aici, Jane,zise el conducând-o spre u[a de la intrarea \n birou.

Masa care \i era destinat` se afla \n fa]a unei ferestre imense cu


privire spre arbori, tufi[uri [i un gazon foarte bine \ntre]inut. Oma[in` de scris z`cea pe o mas` dintr-un col], iar dulapurile\mpânzeau toate col]urile.

– Acesta e biroul t`u. Am venit mai devreme ca s` fac pu]in`ordine. Domni[oara Ames era o secretar` excelent`, dar camdezordonat`. Tocmai s-a c`s`torit. Sper c` n-ai asemenea gânduri,nu-i a[a? schimb` el brusc subiectul.

– Slav` Cerului, nu! zise ea, ridicându-[i privirea [i uitându-se \nochii lui.

– Foarte bine! r`spunse Grant \n timp ce se \ntorcea pentru adeschide un sertar.

Un teanc de dosare erau a[ezate pe biroul ei.– Dup` ce-]i bei ceaiul, uit`-te prin astea [i compar` cifrele aflate

\n tabele, ca s` vezi dac` sunt acelea[i. Am g`sit câteva gre[eli, darasta nu m` mir`, având \n vedere starea de spirit a domni[oareiAmes. Nu ne permitem s` avem gre[eli de acest gen, a[a \ncât totultrebuie verificat \n cele mai mici detalii. Crezi c` o s` te descurci?

– Bine\n]eles, \i r`spunse Jane \n timp ce r`sfoia foile primuluidosar.

Era genul de treab` pe care ar fi putut s`-l duc` la bun sfâr[it f`r`nicio problem`. Nu la fel credea [i Grant, care o considera one[tiutoare [i o privea cu nelini[te.

Jane se a[ez` pe scaun f`r` s` mai spun` nimic, neluându-l \nseam` pe b`rbatul aflat de cealalt` parte a mesei.

Grant o mai privi câteva clipe, dup` care se retrase la biroul lui [ise cufund` \n munc`.

Peste dou` ore, Jane fu \ntrerupt` din lucru \n clipa când Grantse ridic` brusc de pe scaun, schi]` un gest de lehamite [i spuse :

52 CANDY MOORE

– Sper din tot sufletul ca domni[oara Ames s`-[i strice luna demiere tot a[a cum a f`cut cu dosarele mele. Asta ar merita! A sositvremea ceaiului, Jane. O s` petrecem o jum`tate de or` la soare.Minna ni-l va aduce afar`. Hai s` mergem, zise el. V`d c` ai f`cut dejao treab` bun`, ad`ug` el dup` ce-[i arunc` privirea asupra dosarelorde pe biroul ei.

Jane \l urm` afar` [i se \ndrept` spre locul unde o v`zuse peSandy. Menajera o anun]` c` adusese ceaiul.

Jane turn` din licoare \n cea[c` [i se a[ez` confortabil pe un scaunde fier. |[i arunc` ochii asupra casei, \ntrebându-se cum se adaptaMara atmosferei de aici.

– Doica mi-a spus c` pot s` beau ceaiul cu tine dac` m` piept`n[i m` sp`l pe mâini, declar` Sandy ar`tând radioas` dou` mânu]ecurate [i un p`r neted.

– E grozav, Sandy, zise Jane turnându-i micu]ei ceai \n cea[c`.Feti]a avea chef de vorb`, mai ales dup` tot ce se \ntâmplase de la

ultima lor \ntâlnire. Scoase din buzunar o foaie de hârtie \mp`turit`\n interiorul c`reia se afla aripa unui fluture pe care o g`sise printrearbu[ti. |ncepur` s-o studieze.

– Cred c` e vorba de un funigel \naripat, zise Grant, care-[i f`cuse[i el apari]ia. Va trebui s` verific`m. S-ar putea s` m` \n[el. Jane,pune-mi [i mie, te rog, o cea[c` de ceai!

Sandy \[i \nf`[ur` comoara la loc [i se apuc` s` m`nânce, totmi[cându-[i ochii de la unul la altul.

– E grozav! Sunt cu cei mai buni prieteni ai mei [i m`nâncsandvi[uri f`cute de Minna, conchise ea mul]umit`.

Jane zâmbi auzindu-i replica [i v`zu c` [i Grant avu aceea[ireac]ie.


– Nu peste mult timp, Sandy, va veni [i mama ta. O s` fim maimul]i prieteni de-ai tì, g`si de cuviin]` s` spun` Jane, dar se opriuimit` când o v`zu pe copil` f`când ochii mari.

Mâinile \i tremurau \n timp ce punea cea[ca de ceai \napoi pefarfurie.

– Da, a[a cred [i eu, bâigui feti]a, gr`bindu-se s` plece.Jane se \ntoarse uimit` [i nelini[tit` cu fa]a spre Grant.– Am spus ceva care a sup`rat-o pe Sandy? \l \ntreb` ea cu [ovìre.

Credeam c` [tie [i c` va vorbi cu pl`cere despre mama ei, \[i terminèa pledoaria pe un ton jalnic.

Grant \[i trecu mâna prin p`r, vizibil iritat.– Sandy [tie c` mama ei urmeaz` s` vin`, dar de fiecare dat` când

\i pomenesc numele, se \mbufneaz`. Nu \n]eleg ce se \ntâmpl` cu ea\n ultima vreme. Totul sfâr[e[te a[a cum s-a \ntâmplat mai devreme:cu o plecare brusc`. De parc` i-ar fi team` de ceva.

– |mi pare nespus de rù, zise Jane. S` m` duc dup` ea ? \l \ntrebèa, f`când câ]iva pa[i [ovìelnici.

Grant o prinse imediat de bra].– Nu, las-o singur`! |i trece repede. Poate ie[i cu ea \ntr-o

plimbare dup` prânz. |n calitatea ta de prieten` special` ai putea maiu[or s` afli ce anume o sup`r`, zise el ridicându-se de pe scaun.Acum, \napoi la lucru! Cu cât vei pune mai repede ordine \n dosarelealea, cu atât mai bine va fi.

Jane \[i impuse s` nu se mai gândeasc` la comportamentul ciudatal lui Sandy, pentru a se concentra asupra sarcinilor pe care le aveade \ndeplinit.

Dup` o or`, Grant se ridic` de pe scaun [i rosti :– Eu mi-am terminat treaba aici. Ia-]i o or` liber` la amiaz`. Minna

54 CANDY MOORE

v` va aduce prânzul atât ]ie, cât [i lui Sandy. O s` m` \ntorc dup`-amiaz`. Dac` te duci cu ea \n camer`, poate reu[e[ti s` afli ceanume o fr`mânt`. }i-a[ fi recunosc`tor dac` m`car ai \ncerca,adùg` el.

Jane \ncuviin]` din cap, dup` care \ncepu s` coboare treptele.Dup` ce mâncar`, Jane o rug` pe Sandy s`-i arate restul casei.

Feti]a r`spunse cu entuziasm cererii ei [i pornir` \n periplu.Dormitoarele, \n num`r de [ase, erau spa]ioase [i frumos mobilate.Buc`t`ria era visul oric`rei gospodine, iar cele dou` bì str`luceau decur`]enie.

Camera lui Grant era auster`, dar patul era acoperit cu ocuvertur` frumoas` din tweed. Era o camer` pentru o singur`persoan`.

Când p`trunser` \n cel de-al treilea dormitor, Sandy se gr`bi sìas` imediat ce o pofti pe Jane.

"Aceasta e camera Marei", cuget` Jane \n sinea ei. Arunc` o privireasupra felului \n care era mobilat` \nc`perea, remarcând c` totul erafoarte feminin, de la nuan]ele culorilor pân` la decora]iuni.

– Hai s` vedem acum camera ta, zise Jane \nchizând u[a de ladormitorul Marei. Feti]a o pofti pe Jane \n camera ei, cu zâmbetul pebuze.

– Camera mea e cea mai fain`, iar Grant mi-a promis c` va fi a meapentru totdeauna, chiar [i atunci când o s` fiu foarte b`trân` [i n-os` mai pot merge pe jos.

– De ce n-ar face-o? se mir` Jane cu voce tare \n timp ce admiracarpetele de pe pere]i, pline cu animale [i perdelele roz. Pot s` m`\ntind pu]in pe patul tù? Pare atât de confortabil, iar camera ta e ceamai grozav` dintre toate, spuse ea cu sinceritate.


– |]i place mai mult decât cea a Marei?– Mult mai mult. Aici m` simt \n largul meu.Sandy se duse la dulap [i scoase de acolo o p`pu[`.– A[ fi vrut s` fi fost mama mea, m`rturisi feti]a.– De ce, comoar`? o \ntreb` Jane pe un ton care voia s` par` cât

mai obi[nuit. Mama ta e frumoas` [i te iube[te foarte mult.Sandy \[i strânse p`pu[a la piept cu tandre]e.– E foarte dr`gu]` [i cred c` m` iube[te, dar... continu` ea pe un

ton ciudat, nu vreau s-o mai v`d niciodat`.Jane se ridic` de pe pat [i \ngenunche \n fa]a feti]ei.– Draga mea Sandy, sunt prietena ta [i m` doare s` v`d c` ai ceva

pe suflet, c` te fr`mânt` ceva. Nu m` sup`r dac` nu vrei s`-mi spuidespre ce e vorba. Uneori, te ajut` s` ai cu cine s` vorbe[ti. Vreau s`te v`d fericit`.

– E[ti prietena mea cea mai bun`, spuse feti]a suspinând, dar nupot m`rturisi nim`nui c` mama i-a f`cut ceva tat`lui meu [i n-am s-oiert niciodat`.

Disperarea cu care rostise aceste vorbe o f`cu pe Jane s` simt` ostrângere de inim`. Oare ce se \ntâmplase? Ce v`zuse sau auziseaceast` copil` de era atât de nefericit`?

|[i aminti c` trebuie s`-[i p`streze calmul [i de aceea i se adres`pe un ton potolit:

– N-are importan]`, draga mea. Nu trebuie s` mai continui dac`nu vrei. Ce-ar fi s`-]i aranjezi p`rul [i s` vii s` stai cu mine \n birou \ntimp ce lucrez. Ia-]i cu tine [i o carte frumoas`, da?

Sandy se ridic` [i-[i [terse lacrimile cu dosul mâinii.– Chiar pot veni \n biroul t`u? Grant nu m-a l`sat niciodat` s`

intru acolo.

56 CANDY MOORE

|n sinea ei, Jane [i-ar fi dorit ca Sandy s` fi spus "tata" \n loc deGrant. Vocea ei tr`dase un sentiment adânc \n clipa când \idezv`luise par]ial secretul [i când \l pomenise pe tat`l ei.

– Sunt sigur` c` de data asta nu se va sup`ra, o lini[ti Jane.Evident, dac` stai lini[tit` [i cite[ti. Trebuie s` te p`r`sesc, acum. Du-te [i ia-]i o carte [i urmeaz`-m` !

{tia c` \nc`lca o regul` foarte strict`, dar nu-i p`sa. Grant n-aveadecât s` se supere. Doar o rugase s` \ncerce s` stea de vorb` cuSandy pentru a afla ce anume o fr`mânt`, chit c` nu aflase marelucru.

|n timp ce se \ndrepta spre birou, lui Jane \i trecu prin minte c`suferin]a feti]ei era legat` de p`rin]i. Oare cum ar putea ea, o str`in`,s` sape mai adânc pentru a afla cauza primar`, iar apoi s`-i spun` luiGrant ce descoperise? Era ceva foarte personal. I-ar vorbi lui Grantdespre animozitatea lui Sandy pentru mama ei [i i-ar sugera s`rezolve el \nsu[i problemele. Dar dac` ar face asta, s-ar afla \ntr-ositua]ie foarte delicat`, iar Grant nu i-ar fi foarte recunosc`tor pentruc` s-a amestecat \n via]a conjugal` a altora.

Sandy \[i f`cu \n sfâr[it apari]ia \n birou, iar Jane \i zâmbi [i-i ar`t`m`su]a la care s` se a[eze.

Feti]a era atât de p`truns` de importan]a momentului, \ncât uit`cât de nec`jit` fusese mai devreme. Acum, p`trunsese \ntr-un spa]iuinterzis.

La ora patru dup`-amiaz`, Jane corect` ultima pagin`. Ie[i dinnou afar` cu Sandy pentru a bea ceaiul.

Dup` aceea, feti]a \ncepu s` se joace cu Lemmy, iar Jane se\ntoarse \n birou. Cu ce s`-[i ocupe timpul? S` vad` dac` mai sunt [ialte dosare de verificat sau s` nu \ntreprind` nimic \n acest sens, de


team` c` [eful ei s-ar putea sup`ra?Dilema fu repede rezolvat` \n momentul apari]iei Minnei.– A telefonat domnul Grant [i mi-a spus c`, dac` v-a]i terminat

treaba, pute]i s` v` petrece]i timpul cum dori]i. O s` se \ntoarc` [i os` v` duc` acas`.

Menajera d`du s` plece, dar Jane o opri:– Numai pu]in, \i spuse ea. Mul]umesc pentru mesaj. |mi pute]i

spune cum anume s` m` adresez dumneavoastr`: cu domni[oara saudoamna Du Toit?

Femeia se \ntoarse din drum [i spuse:– Doamna Du Toit. So]ul meu a murit \n urm` cu mul]i ani, iar

eu am devenit d`dac` a domni[oarei Mara, pe când aceasta eracopil`. Când s-a c`s`torit, n-a vrut s`... Domnul Grant s-a oferit s` m`angajeze pe post de menajer` [i am r`mas, conchise ea cu un zâmbetcare-o \ntineri. Pute]i s`-mi spune]i Minna, dac` dori]i. Sandy mi-aspus "Toicky", aceasta fiind versiunea ei pentru Du Toit [i aproapetoat` lumea a adoptat-o.

Jane era pe deplin con[tient` de faptul c` nu era una de-a casei,de aceea era mai nimerit s` nu i se adreseze atât de familiar. Vaa[tepta s` se cunoasc` mai bine. Dup` toate aparen]ele, \i eradedicat` trup [i suflet lui Grant, iar Jane se \ntreb` cum se vacomporta la apari]ia Marei.

Faptul c` nu-[i dusese m`rturisirea pân` la cap`t \n privin]aconduitei Marei tr`da, dincolo de re]inere, o mare durere.

Dup` plecarea Minnei, Jane \[i cur`]` biroul cu o solu]ie, [tersepraful de pe dulapuri, de pe pervazul ferestrei, \nchise u[a \n urmaei [i ie[i s` se plimbe prin gr`din`.

Când z`ri Land-Rover-ul apropiindu-se, inima \ncepu s`-i bat` cu

58 CANDY MOORE

putere.Trebuia neap`rat s` nu se mai lase subjugat` de acest b`rbat. Cu

atât mai mult cu cât totul era zadarnic.– Bun`, Jane, o salut` el când se apropie. Ai terminat treaba? Sper

c` ai reu[it s` pui totul \n ordine, iar eu o s` pot, \n sfâr[it, s` tragni[te concluzii.

Oare i se p`rea, sau vocea lui tr`da pu]in sarcasm?– Mai distreaz`-te pu]in, pentru c` vreau s` fac un du[, ad`ug` el

\n timp ce urca sc`rile.Cuvinte banale! Asta e tot ce a g`sit de cuviin]` s`-i spun`. Jane

ridic` din umeri cu triste]e. Era evident c` secretarele nu se bucuraude prea mare trecere \n ochii lui. Se \mb`tase cu ap` rece. Totulfusese o pl`smuire a min]ii ei. |ntre ea [i acest b`rbat nu puteau fispuse lucruri profunde.

Când d`dur` s` plece, Sandy \[i f`cu apari]ia ca prin minune [i\ncepu s`-l implore pe Grant:

– Te rog, Grant, ia-m` [i pe mine cu tine!– Sigur, dulcea]`, dar du-te mai \ntâi [i spune-i lui Toicky, o

\ndemn` el \n timp ce o urm`rea cu privirea cum se n`puste[te \ncas`. Când st` pe bancheta din spate, i se pare c` e Miss Univers. Nuse a[az` niciodat` lâng` mine, [oferul ei. Copiii au o imagina]ie foartebogat`.

" La fel stau lucrurile [i cu unii adul]i", \[i spuse Jane \n sinea ei.Sandy se a[ez` ca o regin` pe bancheta din spate a ma[inii. Dup`

ce Grant \i deschisese portiera, aceasta \i adres` un "Mul]umesc"regesc.

Când ajunser` la re[edin]a familiei Wheeler, Grant se duse s`vad` ce face Bart, iar Jane [i Sandy merser` \n cas` pentru a vedea


cum merge "Opera]iunea Tricotat". Elizabeth \[i ridic` privirea [i le\ntâmpin` cu un zâmbet.

– Toate cele bune, mam`! }i-o prezint pe prietena mea, SandraSaxon. Aceasta e mama mea, Sandy.

Sandy aproape c` se lipise de Jane [i spuse sfioas`:– |mi pare bine de cuno[tin]`, doamn` Wheeler.– Bun`, Sandra! Ia uit`-te la acest model frumos. Deocamdat` m`

antrenez numai, dar nu crezi c` e interesant s` vezi cum cap`t`contur o hain`?

Jane o prinse cu afec]iune pe mama ei de um`r [i o \ntreb` :– Cât de multe exemplare a]i f`cut ast`zi?Elizabeth râse [i o lu` pe micu]` de mân`. Gestul acesta fu de

natur` s-o ajute pe Sandy s`-[i dep`[easc` timiditatea [i s` se duc` s`vad` modelul.

– Nu st`m prea bine cu produc]ia pe ziua de ast`zi, zise Janet depe verand`. Avem nevoie de timp pân` vom reu[i s` ne obi[nuim cuma[in`ria asta. Cafea pentru doamne, strig` din nou Janet.

Când ajunser` pe verand`, m`tu[a Janet se gr`bi s-o \ntrebe peSandy :

– Cum te distrezi \n vacan]`, draga mea?– Grozav ! \i r`spunse aceasta.Tony [i Mick, adev`ra]i exper]i \n detectarea mirosului de

mâncare, \[i f`cur` apari]ia, plini de praf [i obosi]i, din cine [tie ceexcursie misterioas`. O \ntâmpinar` pe Sandy \n felul acelacondescendent, atât de specific b`ie]ilor. Nu peste mult timp, ie[ir`to]i trei afar`. R`mase singure, cele trei femei se sim]ir` \n largul lor[i putur` s` vorbeasc` f`r` ocoli[uri despre problemele care lefr`mântau.

60 CANDY MOORE

|n cele din urm`, ap`rur` [i Bart cu Grant. Janet \l invit` pe acestadin urm` s` r`mân` la cin`.

– Mul]umesc, Janet, dar nu \n seara asta, declin` el invita]ia. Aufost unele turbulen]e la blocul [ase [i, dup` câte se pare, cauzaacestora este ]iganul acela pe nume Olivier. Fii cu ochii pe el cândvine, \l sf`tui el pe Bart, iar \ndat` ce-[i termin` treaba, trimite-limediat de aici. Ai grij` s` stea departe de cas`, ad`ug` el privind-ope Jane.

Bart v`zu \ncotro prive[te [i se gr`bi s` spun`:– |l cunosc pe Flip... l-am mai angajat [i o s` fiu cu ochii-n patru.Grant se ridic`, preg`tindu-se s` plece.– Nu sunt prea \ncântat de faptul c` o s` lucreze aici. Cred c` a

sosit vremea s`-l trimitem la plimbare. Jane, \nso]e[te-m`, te rog,pân` la ma[in`. Vreau s`-]i dau câteva instruc]iuni pentru mâine.

|n timp ce se \ndreptau spre ie[ire, Grant \i prezent` succintdespre ce e vorba:

– Mâine n-o s` apar la birou, dar am s`-]i las o list` cu ceea cetrebuie s` faci. Trebuie s` m` ocup de o mul]ime de alte lucruri.Apropo, ai reu[it s` afli ceva de la Sandy?

Jane ro[i la fa]`. Grant a[tept` un r`spuns, de[i observase stareade confuzie care-o cuprinsese.

– Haide! o \ncuraj` el, prinzând-o de umeri. Nu poate fi atât degreu. Din câte-mi dau seama, ai reu[it s` afli ceva. D`-i drumul!

Ro[ea]a din obraji fu \nlocuit` de paloare.– P`i... n-am aflat mare lucru. A m`rturisit c` mama ei a f`cut ceva

[i c` n-o va ierta niciodat`.– A spus Sandy c` n-o va ierta pe Mara pentru ceva ce aceasta a

s`vâr[it? Ce anume? o \ntreb` el, strângând-o de um`r.


– Grant, m` doare! zise ea, ridicându-[i privirea. E o problem` defamilie, iar eu n-am de gând s` mai spun altceva sau s` mai aflu ceva.Sandy ]ine foarte mult la tine [i, dac` te por]i cu ea frumos, va vorbi[i-]i va dezv`lui care sunt problemele ei.

Cu mâinile \n buzunare, Grant r`mase nemi[cat o bun` bucat` detimp, privind \n gol. Expresia fe]ei sale era inflexibil`. Jane sim]i unghimpe \n inim`, iar \n clipa când acesta \[i \ntoarse din nou privireaasupra ei, se sim]i u[urat`.

– {tii mai mult decât mi-ai spus. Dar nu vrei s`-mi spui mai mult,nu-i a[a? |]i admir reticen]a, dac` e vorba de un subiect delicat. |micer scuze dac` te-am implicat \ntr-o problem` spinoas` de familie.Nu trebuie s` mai spui sau s` mai faci nimic. Am s` \ncerc s` abordezchestiunea cu Sandy \n modul cel mai blând cu putin]`. Nefericirea[i tulburarea care se citesc pe chipul tù m` fac s` nu m` maicomport ca un om cu moral`.

Spunând acestea, \[i puse mâinile \n jurul gâtului ei [i o s`rut`.Nùcit` de un asemenea gest, tot ce f`cu fu s` constate c` buzele

acestuia sunt foarte reci. Curând, se l`s` purtat` de intensitateas`rutului [i-i r`spunse cu aceea[i patim`.

Când se oprir`, Grant o privi \n ochi [i-i spuse:– Un adev`rat vulcan \n fierbere, iat` ce am descoperit \n seara

asta.Jane se \mbujor`, iar felul derizoriu \n care Grant rostise aceste

cuvinte o ajut` s` revin` cu picioarele pe p`mânt. |[i rec`p`t`st`pânirea de sine [i spuse pe un ton indolent, neluând \n seam`ro[ea]a din obraji. |i zâmbi \n modul cel mai fermec`tor cu putin]`,chiar dac` furia [i frustrarea o rodeau pe dinùntru.

– Nici tu nu te-ai descurcat prea rù, dragule. Spune-mi, te rog,

62 CANDY MOORE

renun]i \ntotdeauna atât de u[or la principiile tale de moral`? Cebac[i[ gras prime[te o fat` pentru c` \mp`rt`[e[te secrete de familie?

Expresia fe]ei lui Grant deveni [i mai intens`. Puse o mân` peportier` [i-i arunc`:

– Gras, ai spus? Vai, ce cuvânt trivial ! Va trebui s` m`rim secretelede familie. Cu cât sunt mai mari secretele, cu atât mai grase vor fibac[i[urile. |nceputul e mai mult decât promi]`tor, iar viitorul seanun]` str`lucitor.

Intr` \n ma[in`, porni motorul [i-i deschise u[a lui Sandy, care-[if`cuse \ntre timp apari]ia :

– Haide! }i-a pl`cut vizita asta, nu?– Da, Grant. Pa, Jane! Ne vedem mâine?– Desigur, Sandy, reu[i Jane s` spun` \n cele din urm`. Asta, dac`

\mi va fi asigurat transportul, ad`ug` ea privindu-l pe Grant.Expresia fe]ei acestuia se \mblânzi.– Da, transportul e asigurat. Presupun c` reu[e[ti s` ob]ii

\ntotdeauna ceea ce-]i dore[ti. P`cat c` nu te vei bucura de companiamea prea curând. Munca e \naintea pl`cerii. Cu bine !

Jane privi furioas` cum ma[ina se \ndep`rteaz`. {i odat` cu ea [icel care o conducea, [oferul atât de \ndr`zne] [i de sigur pe sine.


Capitolul 5

Jane se opri s` culeag` o ro[ie chiar de pe arac. Ro[iile luate directde pe ogor erau foarte gustoase. V`zu c` acestea erau udate [i \ncerc`s`-[i dea seama din ce direc]ie erau f`cute iriga]iile. Un b`rbat care sesprijinea cu mâinile de cazma st`tea [i se uita la ea cu insolent`admira]ie. Brusc, Jane se sim]i cuprins` de fric`, dar nu se l`s` prad`[ov`ielii. Trebuia s` ajung` pe cealalt` parte a [oselei, deoarece deacolo urma s-o ia ma[ina pentru a ajunge la birou. Lui Jane \i pl`ceafoarte mult s` se plimbe diminea]a printre copaci [i zarzavaturi.

Flip Olivier \[i duse mâna la p`l`rie pentru a o saluta.– Bun` diminea]a, domni[oar`.– Bun` diminea]a, domnule Olivier, \i r`spunse ea, privindu-l fix.Probabil c` acesta era b`rbatul despre care se discutase \n urm`

cu dou` zile, se gândi ea.– Ro[iile sunt foarte bune anul `sta, nu-i a[a? Probabil c` a]i aflat

cine sunt. |ncântat s` v` cunosc, domni[oar` Jane. V` place la noi?– Foarte mult, mul]umesc.Cu aceste vorbe, Jane consider` c` discu]ia e terminat` [i c` poate

merge lini[tit` mai departe. B`rbatul se post` \n calea ei cu insolen]`[i spuse :

– P`mântul d` roade dac` ai ap` pentru iriga]ii, dar \n ultimii ania fost secet`.

– A[a este, \ncuviin]` ea. E mare nevoie de ploaie. Unchiul meuspune c` atunci când se formeaz` cea]` \n mun]i, se va schimbavremea, ad`ug` ea privind \n zare.

B`rbatul \[i \ndrept` privirea spre direc]ia \n care ar`ta ea.– Pare promi]`tor. S` sper`m c` va ploua \n curând.|n dep`rtare, se auzi motorul unei ma[ini, iar Jane \i zâmbi lui

Flip. De fapt, se sim]ea foarte u[urat` c` va pune cap`t astfel acesteiconversa]ii.

Tom o \ntâmpin` cu un zâmbet pân` la urechi [i imediat ma[inademar`.

Grant nu se afla la birou. Era a treia zi când lipsea. Nu se maiv`zuser` din seara aceea când o adusese acas` [i o ironizase cuprivire la s`rutul-bac[i[. |i l`sa \n fiecare diminea]` o list` cu sarcinilepe care le avea de \ndeplinit, a[a \ncât nu disp`ruse f`r` urm`. Defiecare dat` când ajungea la serviciu, Jane se sim]ea u[urat` c` nu-lg`sea. Cum s` te compor]i cu un [ef care te-a s`rutat, iar apoi te-aironizat?

Cu toate acestea, recuno[tea \n sinea ei c` \i sim]ea lipsa. Prezen]alui era cu adev`rat fermec`toare. Tare mult ar mai fi vrut s` sedueleze cu un asemenea b`rbat care se juca cu sentimentele ei.

Cea mai bun` strategie ar fi fost s` nu ia \n seam` felul \n care secomport` cu ea. Era un egoist. Un b`rbat care nu se gândea decât lael.

Dar s`rutul acela nu fusese atât de resping`tor, chiar dac` nu


\nsemnase nimic pentru niciunul dintre ei. Grant era obi[nuit s`flirteze cu oricine. Cu sora cea blond` de la spital, lucrurile st`tuser`\ntocmai. Ridicase aceea vreo obiec]ie?

Jane v`zu c` a f`cut o gre[eal` \n timp ce scria la ma[in`. Se opripentru a face corectura de rigoare [i \ncerc` s`-[i alunge din mintealte gânduri pentru a se concentra asupra muncii pe care o avea de\ndeplinit. Dac` va continua \n ritmul acesta, va fi concediat`.

La prânz, gândurile \i zburar` totu[i la Grant. Oare descoperisecare era problema ce o fr`mânta pe Sandy?

|n ultima vreme, feti]a era lipsit` de energie, nu avea poft` demâncare [i de fiecare dat` când i se permitea, st`tea \n preajma luiJane.

Oare Grant fusese prea aspru cu ea sau \i era pur [i simplu dor deel? Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Sandy spuse:

– Grant e atât de obosit seara când vine acas`, [tii are milioanede... cum le spui oilor acelora care stau \n v`ile mun]ilor [i par ni[testane de piatr`. Trebuie s` mearg` foarte mult pân` ajunge la ele, iarseara trebuie s` se \ntoarc` pentru a sta cu mine.

– Oi merinos. Zici c` are milioane, Sandy?– Ei, nu chiar milioane, dar oricum foarte multe. Stau la marginea

p`durii. |n vacan]a viitoare, mi-a promis c` m` va duce acolo. Celpu]in o s`pt`mân`. O s` avem unde s` ne sc`ld`m [i o s` putem [ipescui. Vii \n dup`-amiaza asta cu mine s` c`l`rim? }i-l dau pe Dicky.E b`trân [i sunt sigur` c` n-o s` te arunce din [a. Tony [i Mick spunc` pentru ei e o mâr]oag`.

– A[a o fi pentru ei, zise Jane râzând, dar pentru mine e tocmaibun.

|ncerc` s` nu mai vorbeasc` despre cai [i echita]ie, un sport care

66 CANDY MOORE

n-o prea entuziasma, deoarece nu st`tea prea bine \n [a.– Ca s` fiu cinstit`, am foarte mult de lucru ast`zi, a[a \ncât am s`

te refuz, dar poate c` am s` vin s`-]i v`d caii \nainte ca Tom s` m`duc` acas`.

– Sunt foarte sup`rat` pe Grant, decret` feti]a.Jane avu o strângere de inim`, dar prefer` s` tac`, uitându-se la

ea.– Sunt foarte sup`rat` pe el pentru c` \]i d` de lucru pentru

\ntreaga zi [i de aceea nu putem s` mai mergem la pescuit.– O, draga mea Sandy, \mi pare r`u s` aud asta, dar chiar dac`

n-a[ fi lucrat aici, a[ fi lucrat \n alt` parte. A[a c`, te rog, nu fi sup`rat`pe el. Dar s` [tii c` sunt liber` sâmb`ta [i duminica. Weekend-ul `stasunt liber`, iar [coala \ncepe abia mar]i. Ce-ar fi s` facem un plan?|ntreb-o pe Toicky dac` po]i veni cu mine \n aceast` dup`-amiaz`. Eusau unchiul Bart te vom aduce acas` cu ma[ina. O s` mergem s`pescuim [i s` ne sc`ld`m. Sunt convins` c` Grant nu se va sup`ra.

– O, da! Toicky o s` m` lase, exclam` feti]a, entuziasmat`.– Atunci, m`nânc` toat` salata, ca s` nu aib` nimic de zis.Menajera se ivi chiar \n clipa aceea, iar Jane hot`r\ s`-i pun`

\ntrebarea.– Cu o singur` condi]ie, \i r`spunse aceasta, Sandy trebuie s`

termine de mâncat tot ce e \n farfurie.Aruncându-[i ochii asupra feti]ei care aproape r`sese totul din

farfurie, Minna \[i d`du seama c` Jane o prevenise deja pe Sandy.Minna o privi pe Jane aprobator.– Trebuie s` dormi pu]in dup` mas`. Dac` domnul Grant nu se

\ntoarce pân` atunci, am s`-i spun unde e[ti, ad`ug` menajera.– Mul]umesc, doamn` Du Toit. O s` am grij` de ea [i o s-o aduc


\napoi acas`. Nu e nevoie ca domnul Grant s` vin` dup` ea sau s`trimit` pe cineva.

– Bine, domni[oar`.– A[ vrea s-o iau pe Sandy [i sâmb`t`, dac` se poate...– O, am uitat s` v` spun c` a]i primit un mesaj de la doctorul

Davis. Acesta m-a rugat s` v` reamintesc c` sâmb`t` vrea s` v` invitela dans. Dincolo de asta, nu cred c` se cuvine s-o lua]i pe Sandysâmb`t`, zise Minna cu ezitare.

– P`i, de ce, Toicky? o \ntreb` feti]a cu nelini[te \n glas.– {tii prea bine c` vineri sau sâmb`t` va sosi mama ta. De asta nu

po]i pleca.– La naiba! exclam` Sandy, aruncând furculi]a \n farfurie.– Sandra! E foarte urât gestul t`u! spuse Toicky [ocat`.– Dar am dreptate s` fiu furioas`! N-o s` m` duc` la pescuit

pentru c` soarele arde, iar furnicile o vor pi[ca [i...– Ajunge, domni[oar`! Mama ta nu te-a v`zut de mult [i va dori

s`-]i petreci timpul cu ea cât e aici.Dar Sandy o ]inea pe-a ei.– Tot ce-o s` fac` va fi s` m` s`rute. Dup` aceea, se va ]ine scai de

Grant.– Sandy, sunt sigur` c` te \n[eli \n privin]a aten]iei pe care ]i-o

acord`. Cât despre faptul c` se ]ine scai de Grant, e normal s` se\ntâmple a[a. Doar \l vede la fel de pu]in ca [i pe tine, zise Jane, dar\n sinea ei l`s` s`-i scape un "La naiba!", asem`n`tor celui rostit cuvoce tare de Sandy, la gândul c` Mara va sosi \n curând.

Chipul feti]ei se \ntunec` [i spuse cu voce joas` :– Lemmy spune c` pentru o mam` un copil e "sânge din sângele

ei [i carne din carnea ei". Dac` e a[a, de ce de fiecare dat` când vine

68 CANDY MOORE

\ncuie u[a biroului [i nu-mi d` voie s` intru? Seara când stau peverand` m` trimite la culcare, iar ea se \mbrac` cât se poate defrumos [i ce... ce i-a f`cut...

|[i duse mâna la gur`, ca [i cum ar fi spus prea mult.Jane veni imediat lâng` ea.– Lini[te[te-te, draga mea. Probabil c` mama ta va fi obosit` dup`

c`l`torie, a[a \ncât o s`-l \ntreb eu \ns`mi pe Grant dac` po]i s`-]ipetreci sâmb`ta cu mine. Seara o s` ies cu Peter Davis la club, dar ams`-mi petrec \ntreaga zi cu tine.

Jane o privi pe Minna, a[teptând s` fie contrazis` de aceasta. |ns`menajera se uita când la una, când la alta [i schi]` un gestneputincios:

– E responsabilitatea dumneavoastr`, domni[oar`.Zicând acestea, se \ntoarse [i se \ndep`rt` morm`ind:– Nici nu [ti]i ce v` a[teapt`.Jane se \ntoarse cu fa]a spre feti]` pentru a-i vorbi, \ncercând

s`-[i ascund` uimirea provocat` de felul \n care aceasta detectase c`Mara are ochi numai pentru Grant, precum [i de privirea ciudat` pecare i-o aruncase Minna.

– Sandy, nu vreau s` te mai v`d a[a. O s` te \mboln`ve[ti [i n-o s`mai po]i merge cu mine la pescuit dup`-amiaz`. Du-te [i odihne[te-te, iar când o s` ne bem ceaiul o s` stabilim exact cum nevom petrece vremea: la pescuit sau la \notat. De acord?

– Da, Jane, zâmbi Sandy printre lacrimi.Acum chiar c` \ncurcase de tot i]ele ! Ma[ina de scris nu reu[ea s`

]in` ritmul cu gândurile ei. |[i f`cuse deja o p`rere proast` despreMara Saxon, ceea ce nu era cinstit. Poate c` mama lui Sandy era opersoan` foarte de treab` [i poate c` avea o explica]ie foarte clar`


despre ceea ce feti]a numea "ce i-a f`cut lui tati". Câteodat`, copiii secomport` foarte ciudat, mai ales cei care sunt singuri la p`rin]i. Poatec` nu era vorba decât de gelozie. Sau poate c` ne\n]elegerea dintrep`rin]i c`p`tase \n mintea ei propor]ii uria[e, iar acum d`dea\ntreaga vin` pe mam`.

Grant Saxon, \n pofida rezervei de a aduce vorba despre Mara, cât[i \n pofida faptului c` flirta cu alte femei, pesemne c` se bucura desosirea acesteia.

Jane sim]i un ghimpe \n inim` \nchipuindu-[i cum va fi primit`Mara...

Reunirea aceasta nu avea nicio leg`tur` cu ea. Era o str`in`, atâtatot!

Atunci, oare de ce se uita cu un aer absent pe fereastr`, ca [i cumar fi a[teptat ca durerea s`-i treac` de la sine?

***

– Haide, Sandy, s` ne scufund`m pentru ultima dat`! o \ndemn`Jane.

Peste câteva clipe, feti]a veni din nou \n ap`. Hot`râr` s` \noatecu spatele, pentru a avea soarele de partea lor. Din p`cate, acesta eraumbrit de dou` stânci de care se lovea apa \nspumat`. Tony [i Mickrâdeau, deoarece credeau c` nu vor fi prin[i din urm`. Din p`catepentru ei, fetele fur` mai brave, iar ei fur` nevoi]i s` se recunoasc`\nvin[i.

Ochii lui Grant Saxon se \ntunecar` \n clipa când o privi cum

70 CANDY MOORE

\noat` \n ap`. Jane \l observ` [i-i arunc` o privire languroas`.Deveni foarte \ncordat` \n clipa când privirile li se \ntâlnir`. Se

sim]ea ca fermecat` de el. Se rupse din vraja care o cuprinsese [i ie[i din ap`. Grant mai

r`mase pironit locului câteva clipe, de parc` [i el ar fi fost vr`jit, dup`care se duse s`-i aduc` un halat.

Dup` ce se \nf`[ur` \n halat, Jane \[i c`ut` cutia cu ]ig`ri.– Domni[oara Wheeler e absolut fantastic`. E un lucru care

trebuie [tiut. Cu câteva minute \nainte, ochii t`i p`reau aceia ai uneipantere, iar acum n-a mai r`mas nimic. Ce p`cat! Totul era atât depromi]`tor.

– Cum po]i recunoa[te un suflet poetic studiind exteriorul?\ntreb` ea pe un ton deta[at.

– Studiul trebuie s` mearg` \n profunzime, pentru a descoperiadev`rata valoare. Te deranjeaz` \nf`]i[area mea exterioar`? E preaaspr`, prea auster`? Nu te opri la ea, ci caut` \n profunzime, \nadâncul sufletului, iar eu...

– Nu m` deranjeaz` deloc! \l \ntrerupse Jane. Ne-am sim]it foartebine \n ap`, iar Sandy e o \not`toare foarte bun`. Cine a \nv`]at-o s`\noate? }i-a spus Minna c` m` voi duce s`-i v`d casa? Am reu[it s`termin teancul acela de dosare pe care mi l-ai l`sat. Te-ai \ntorsdevreme ast`zi. |i dai voie lui Sandy s` petreac` ziua de sâmb`t` cumine?

– S-o lu`m pe rând, zise Grant vârându-[i din nou mâinile \nbuzunare. Sunt de acord cu tine c` apa e grozav`. Da, Minna mi-aspus. Ai remarcat \ntr-adev`r foarte bine c` m-am \ntors maidevreme. Sâmb`t`... da, cred c` se poate. Dar nu te duci lacump`r`turi [i la coafor, ca s` te preg`te[ti pentru petrecerea care


are loc seara?– P`rul mi-l aranjez singur`, iar cump`r`turi nu fac, zise ea cu

[ov`ial` \n glas. M-am gândit c` mama ei ar putea fi deranjat` dac`lipse[te... Adic`...

– |n]eleg unde ba]i, dar nu cred c` pe Mara o va deranja \n moddeosebit. Va sosi cel mai probabil vineri [i se va duce \n ora[ la unsalon de frumuse]e, nepricepându-se a[a de bine ca tine la lucruri degenul `sta. Un model se adreseaz` unui profesionist \n situa]ii deacest gen. S` nu te superi, deoarece nu-]i criticam \ndemânarea, cif`ceam numai o constatare. Unde r`m`sesem? A, da! Sandy poateveni f`r` nicio problem` sâmb`t` la tine.

– Mul]umesc, Grant.Probabil va fi mai mult decât \ncântat s` r`mân` singur cu so]ia

lui.– M`tu[a ta m-a invitat la cin` \n seara asta, a[a \ncât am s-o duc

eu pe Sandy acas`.– O! exclam` Jane.A[adar, va trebui s`-i suporte prezen]a \ntreaga sear`.So]ia lui va sosi peste pu]in timp, iar Grant va avea ochi [i urechi

numai pentru ea.La mas`, Grant fu cum nu se poate mai curtenitor cu toat` lumea,

\n afar` de ea. Elizabeth era foarte emo]ionat` de aten]ia pe care acesta i-o

acorda, a[a \ncât Jane nu \ncerc` s`-i schimbe p`rerea despre el,deoarece era o lupt` dinainte pierdut`.

|n mod surprinz`tor, seara aceea fu foarte pl`cut`. Sandypropuse ca fiecare dintre ei s` povesteasc` o \ntâmplare palpitant`sau memorabil`, al c`rei protagonist fusese.

72 CANDY MOORE

Grant \i ceru lui Jane s` povesteasc` o \ntâmplare romantic`, daraceasta nu-l lu` \n seam` [i spuse:

– Nu \ncerca s` te eschivezi! Sunt convins` c` [i tu ne po]i povesti un episod periculos sau

romantic din via]a ta.O t`cere neobi[nuit` se l`s` \n \nc`pere. Râsetele se stinser`

toate, deoarece Grant se \ncrunt`. |i oferi o ]igar` lui Bart, dup` carespuse :

– Aventurile mele sentimetale nu pot fi ascultate de oricine, iarviitorul \mi va oferi momente [i mai glorioase. Sunt sigur de asta.

|[i consult` ceasul [i ad`ug` :– A trecut de mult vremea de când trebuia s` te culci, Sandy.

Ast`zi, am vorbit la telefon cu cei de la spital. Apropo, David Muller\]i transmite complimente [i sper` s` te vad` sâmb`t` la club. Veni]icu to]ii?

– Desigur, r`spunse Bart. Toat` lumea o s` fie acolo. Femeile vor purta toalete frumoase,

iar b`rba]ii vor avea de unde alege.– O s` vii [i tu? \l \ntreb` Janet pe Grant.– Dac` sose[te Mara pân` atunci, sigur o s` vin. Ce face Olivier?– Pân` acum, totul a mers bine.Jane nu pomeni nimic de faptul c` se \ntâlnise cu el pe câmp. Nu

era treaba lui Grant Saxon, iar b`rbatul se comportase politicos, chiardac` privirea aceea i se \ntip`rise \n minte [i-i d`dea fiori de câte ori\[i aducea aminte de el.

Grant [i Sandy mul]umir` pentru mas` [i plecar`.Ziua de vineri trecu f`r` ca nimic semnificativ s` se fi \ntâmplat.

Asta chiar dac` Jane ciulea urechile la fiecare ma[in` care trecea pe


drum. Dar \n pofida curiozit`]ii ei, \[i dorea din tot sufletul s` pleceacas` \nainte de sosirea Marei Saxon.

Grant nu-[i f`cuse apari]ia \n timpul dimine]ii, ajungând abia laprânz. La birou, se uitase absent pe câteva din dosarele pe care leavea pe mas`, dup` care disp`ruse pentru o bun` bucat` de vreme.

Minna o re]inuse pe Sandy ocupat` \n buc`t`rie, cu preg`tireaunei pr`jituri. La ceaiul de dup`-amaiz`, feti]a venise triumf`toare cuo tav` plin` cu pl`cint`. Jane o l`udase foarte mult pentru pl`cinte,chiar dac` acestea aveau o form` neobi[nuit`. Grant lipsea \ncontinuare.

Dup`-amiaz`, Grant [i Tom, [oferul, plecar` de acas`. Grantflutur` mâna \n semn de r`mas-bun.

Jane se frec` la ochi, nevenindu-i s` cread` c` e adev`rat. Unb`rbat care se ducea s`-[i ia so]ia s` se comporte \n acest fel!

|n drum spre cas`, \ncercase din r`sputeri s` nu se mai gândeasc`la asta. Un sentiment cople[itor de triste]e pusese st`pânire pe ea.

Când intr` \n cas`, telefonul suna. Era Peter Davis.– Bun`, Jane! Ce faci?– Mul]umesc, bine. Dar doctorul nostru ce face?– P`i... taie [i coase de zor. Parc` \ntrega popula]ie a Bantu-ului

s-a vorbit s` se accidenteze tocmai acum. Rezultatul e o mul]ime deoase rupte [i de anatomii dislocate. Pot s` jur c` fac toate astea numaipentru ca medicul s` nu-[i ias` din mân` [i s` nu care cumva s`-izboare gândurile la o anume fat`. C` tot veni vorba despre aceast`fat`, cum \[i petrece ea timpul liber? Te-a folosit Saxon pe post desclav`? Ai primit mesajul meu de la Toicky?

– Da, am primit mesajul, de[i m` \ndoiesc c` vei reu[i s` vii cutoate problemele pe care le ai pe cap.

74 CANDY MOORE

– Toate aceste opera]ii pot s` a[tepte pân` mâine. La [apte fix os` fiu la u[a ta.

– Bine, doctore. O s` fiu gata. M` \ntreb dac` m` vei recunoa[tesau va trebui s` port un trandafir ro[u \n gur` ca s` m` identifici, ziseJane râzând.

– Te-a[ recunoa[te dintr-o mie, dulcea]`! \i declar` Peter\ncrez`tor.

– O, ce perspectiv`! N-am de gând s-o iau \n considerare. {tii,Peter, toat` familia mea merge la club. Ce-ar fi s` vin cu ei, iar pe tines` te scutesc de un drum pân` aici?

– |n niciun caz, frumoaso. Chiar vrei s`-mi r`pe[ti aceast`pl`cere? O, Doamne! M` cheam` [eful de urgen]`. Trebuie s` \nchid.Pa! Ne vedem mâine, zise el punând brusc receptorul \n furc`.

Sandra veni dis-de-diminea]` \n sâmb`ta aceea, dotat` cu undi]`[i cu momeal` pentru pe[ti. Jane \i mul]umi lui Tom pentru c` oadusese pe fat`, iar dup` aceea o chem` pe Sandy \n buc`t`rie, ca s`preg`teasc` sandvi[urile pentru ie[irea lor. Mirosul de pâineproasp`t coapt`, de [unc` [i de ro[ii \i stârni pofta de mâncare. Acas`nu mâncase, deoarece era prea emo]ionat` pentru ce urma s` se\ntâmple \n ziua aceea, recunoscu ea. Jane o pofti la mas`.

Bart luase deja micul dejun [i plecase, iar Janet, Elizabeth [ib`ie]ii se \mbr`cau, a[a \ncât cele dou` fete erau singure \n buc`t`rie.

|n timp ce \ntindea unt pe pâine, Jane puse \ntrebarea care nu-id`dea pace de la sosirea fetei:

– A fost foarte bine c` te-a adus Tom. Ajungem mai devreme laap`. A sosit mama ta?

Sandy mu[c` din felia de pâine cu unt [i spuse :– Mara, adic` mama, a venit asear` la cin` [i a fost bucuroas` c`


m` vede. Spune c` ar`t mai bine [i c` nu mai sunt atât de slab`. N-am s` fiu niciodat` la fel de frumoas` ca ea, de[i nu cred c`...reflect` ea. Am fost foarte politicoas`, pentru c` Grant mi-a spus c`a[a trebuie s` fiu. A stat de vorb` cu mine asear` [i m-a \ntrebat dac`m` nelini[te[te prezen]a ei.

|n t`cerea care se l`s` dup` aceea, Jane o \ntreb` :– I-ai spus ce anume te nelini[te[te?– Nu, nu i-am spus, dar a fost foarte dr`gu] cu mine [i mi-a spus

s` am \ncredere \n el [i s`-i vorbesc când o s` m` simt preg`tit`. Mi-a mai spus c` probabil nu puteam s` judec, deoarece nu [tiamunele lucruri. Trebuie s` fiu sigur` de... de...

– De fapte, \i termin` Jane propozi]ia.– Da, asta e! Trebuie s` fiu sigur`, \nainte de a gândi lucruri urâte

despre cineva. Dar [tii, nu pot s` spun nim`nui ce-am auzit, pentruc` e groaznic [i, continu` ea plecând privirea, am tras cu urechea.

– Chiar a[a, Sandy?– Da, dar am auzit... ce-am auzit.– Bine, Sandy. Te-ai comportat frumos, iar asta e minunat. Sunt

mândr` de tine. Ar cam fi vremea s` plec`m. Timpul nu st` \n loc.Soarele str`luce[te sus pe cer, iar eu vreau s` prind mult pe[te ast`zi.

O luar` pe scurt`tur`, prin gr`dina de zarzavaturi [i prin lucern`.Pe Jane o trecur` fiorii când \l v`zu pe Flip Olivier ridicându-se \npicioare pentru a se uita la ele cum trec.

Petrecur` ziua cum nu se poate mai bine. Bucuria lui Sandy fuf`r` margini când reu[i s` prind` patru pe[ti[ori, iar Jane \[i ar`t`\ncântarea de a fi prins un pe[te tocmai \n clipa când, datorit`soarelui, a]ipise.

Soarele ap`rea pe cer aidoma unei imense mingi portocalii când

76 CANDY MOORE

ajunser` acas`. Nu peste mult timp sosi [i Tom, a[a \ncât cei doiplecar`, iar Jane intr` \n cas`, ca s` se preg`teasc` pentru petrecere.

Când cobor\ sc`rile \n ]inut` de sear`, toat` lumea o priviaprobator. Pielea i se bronzase, iar \mbr`c`mintea scotea \n eviden]`tocmai acest aspect. Cerceii se potriveau cu ochii. Sandalele auriim`reau efectul \ntregii ]inute.

Curând, sosi [i Peter \n ma[ina lui sport, iar Jane \i aprecie dintr-o privire ]inuta. Bart \l invit` s` bea ceva cu el \nainte deplecare. Doctorul era fermecat de felul \n care ar`ta cea care urma s`-i fie partener` \n acea sear`.

Copacii care se aflau \n jurul clubului erau plini de lumini]ecolorate, iar gazonul era foarte bine \ntre]inut. Un chelner adusescaune. Jane \i puse din priviri o \ntrebare lui Peter. Voia s` stea laaceea[i mas` cu \ntreaga familie sau dorea o mas` numai pentru eidoi?

Peter n-avea nimic \mpotriv` s` stea la mas` cu ceilal]i membri aifamiliei.

Merser` cu to]ii \n hol [i se l`sar` \n voia ritmului muzicii. Peterera un bun dansator, iar Jane [tia c` se va sim]i bine \n compania lui.

Când se \ntoarser` pe verand`, se \ntâlnir` cu Pat Marais [i cupartenerul ei, Julius Davenport, un b`rbat \nalt, probabil un fermierdin zon`.

Jane \[i plimb` privirea dintr-o parte \n alta, dar nu z`ri umbraunui alt b`rbat \nalt, a c`rui sosire o a[tepta f`r` s`-[i dea seama deasta.

Janet [i Bart hot`râr` c` vor s`-[i dezmor]easc` picioarele afar`,nu \n`untru. Chelnerul aduse b`utur` pentru toat` lumea.

La un moment dat, privirea lui Jane fu atras` de forfota care se


iscase la u[a de la intrare. Grant Saxon, \mbr`cat \ntr-un costumnegru, ar`ta foarte chipe[. Jane \[i deplas` apoi aten]ia asupra\nso]itoarei sale.

La vederea unei asemenea femei, cu o coafur` desprins` parc`dintr-un tablou de Ti]ian [i care p`[ea cu o gra]ie nespus`, nu puteais` folose[ti decât cuvântul "frumuse]e". Machiajul discret, subtil, \iscotea \n eviden]` ochii alba[tri, iar rochia silueta voluptuoas`. Erape deplin con[tient` de efectul pe care-l producea \n rândul celorcare o priveau.

– Ciupe[te-m`, te rog, pentru c` nu-mi vine s` cred. Zei]a aparedin nou \n scen`. Oare ce dezastru va mai face de data asta? \i [optiPeter lui Jane la ureche.

– E[ti imun la dezastre, doctore? i-o \ntoarse ea.– Sunt dezastre [i dezastre, dulcea]`. Tu e[ti unul pl`cut, dar

femeia aceea e periculoas`, [ireat`, dat` naibii [i, dac` nu m` \n[el,\[i va canaliza tot farmecul asupra b`rbatului de lâng` ea.

– {i de ce ]i se pare atât de neobi[nuit? Sau faci parte dintre ceicare cred c` o c`s`torie te schimb`? \l \ntreb` Jane cu intensitate \nvoce, mai mult decât [i-ar fi dorit, iar Peter \[i \n`l]` ochii nedumeritla ea.

– Jane, ce vrei s` spui sau s` insinuezi?– Bun`, Jane! auzi \n spatele ei vocea cunoscut` a lui Grant.Peter [i Julius se ridicar` politico[i pentru a o saluta pe Mara.– }i le prezint pe Elizabeth [i pe Jane Wheeler, zise Grant.

Elizabeth este cumnata lui Janet [i Bart, iar Jane este fiica ei. Dou`femei fermec`toare, binevenite \n comunitatea noastr`.

Mara Saxon \[i \nclin` u[or capul, cu gra]ie. Numai un model cuexperien]` sau o doamn` cu o gra]ie \nn`scut` ar fi putut face un

78 CANDY MOORE

asemenea gest f`r` s` se simt` stânjenit`.– E grozav c` exist` mai multe femei \n acest col] uitat de lume.

Sandra ]ine foarte mult la dumneata, domni[oar` Wheeler, [i [i-afolosit \ntreaga putere de persuasiune pentru a ne determina s-ol`s`m s`-[i petreac` ziua \n compania dumitale. Cred c` era cumvaprevizibil, scoase ea un oftat provocator, fiind atât de mult timpplecat`, ca feti]a s`-[i transfere afec]iunea asupra cuiva apropiat [idornic s` dea \n mintea copiilor.

Pe Jane o cuprinse indignarea.– Atunci, se pare c` am dat cu to]ii \n mintea copiilor, ripost` ea

râzând. |ntregii mele familii \i place s` pescuiasc`, s` \noate [i s`mearg` \n drume]ii. Chiar [i Grant a intrat \n jocul nostru [i nu mi separe c` e genul de persoan` care s` dea \n mintea copiilor.

"Na, c` ]i-am zis-o!" gândi Jane \n sinea ei.Mara \[i \ndrept` privirea asupra lui Grant.– Foarte dr`gu] din partea ta c` ai r`pit din timpul dedicat muncii

pentru a te distra pu]in, drag` Grant. Va trebui s` iau lec]ii de la ele pentru a te determina s` faci lucruri

care sunt pe placul meu. Chiar dac` nu sunt deloc copil`re[ti,conchise ea.

Chiar dac` zâmbetul gra]ios nu-i disp`ru de pe fa]`, totu[i Janesim]i pu]in venin \n vorbele [i \n atitudinea ei.

Privirea lui Grant se \ntunec` pu]in, dar r`spunse laconic :– Oare când \]i vei da seama c` sunt impenetrabil la viclenia

sexului frumos?Uite cine vorbea! \[i spuse indignat` \n sinea ei Jane. Din fericire,

Peter deschise gura, a[a \ncât Jane fu nevoit` s` tac`.– Ha! Nici m`car tu, Grant Saxon, nu po]i afirma c` e[ti infailibil


sau imun. Niciunul dintre noi. Iar eu sunt primul care o recunoa[te.Cum discu]ia se aprinsese, Jane \l invit` pe Julius la dans. Grant

trebui s` se dea la o parte ca s`-i lase s` treac` pentru a ajunge peringul de dans. Parc` pentru prima dat`, Grant b`g` de seam` cum e\mbr`cat` Jane. Privirea acestuia o f`cu s` devin` con[tient` depropriul trup.

Jane [i Julius Davenport \l dep`[ir` pe Grant. Mara era martorascenei, dar zâmbetul din col]ul gurii nu o p`r`si deloc. |l lu` pe Grantde bra] [i-i spuse:

– Cred c` i-am re]inut prea mult pe prietenii tì de vorb`. Ce-arfi s` mergem la masa noastr`?

Când ajunser` pe ringul de dans, Julius \i zâmbi lui Jane [i-ispuse:

– O adev`rat` p`ruial`, ce mai! Marei nu i-a pl`cut delocinterven]ia ta cu privire la datul \n mintea copiilor.

{tii, Jane, tare mult a[ vrea s-o scot acum afar` [i s-o pun s` fac`muncile pe care le fac eu: pescuit, \notat, c`l`rit, c`]`rat, numai ca s`v`d cum se descurc`. Tare mult a[ mai vrea s` aflu ce lucrurinecopil`re[ti, serioase, \i place s` fac`, adùg` el cu o expresiemucalit`.

Umorul acestuia o ajut` pe Jane s`-[i revin`.Oare cum de o tr`da atât de rù limbajul trupului? Grant avea un

magnetism aparte, dar ea nu era o feti]` pe care s-o duci cu z`h`relul.Când se \ntoarser` la mas`, Jane r`sufl` u[urat` c` st`tea cu

spatele la masa unde erau servi]i Mara [i Grant.Pat [i Peter se \mp`caser`, Bart [i Janet discutau la cealalt` mas`,

iar bìe]ii ie[iser` afar`, pe gazon. Elizabeth parc` disp`ruse.

80 CANDY MOORE

Pat aduse buna dispozi]ie \n rândul lor, povestind despreescapadele pe care le avusese cu Peter din [i \n spital. Peter [i Pat seuitau adesea unul la altul pentru a se completa, iar Jane \[i spuse \nsinea ei c` se potriveau. |[i d`du de asemenea seama de faptul c`Peter nu mai p`rea atât de interesat de ea. Fusese pur [i simplu ofigur` nou`. Atâta tot.

Reveni cu picioarele pe p`mânt \n clipa când Grant o invit` ladans.


Capitolul 6

– Ar`]i grozav \n seara asta, Janey, \i spuse Grant.Privind peste um`rul lui, o v`zu pe Mara dansând cu un alt

b`rbat. Acum, "fata cea str`lucitoare" dansa cu un alt b`rbat, a[a \ncâtel nu pierduse vremea [i-[i invitase angajata la dans.

Angajata ardea de ner`bdare s` danseze cu [eful ei, pentru a afladac` tulburarea de care suferea se datora apropierii de el sau uneiboli \nc` nedepistate. Din p`cate, fu incapabil` s` pun` undiagnostic.

– Ce culoare te orbe[te, [efule? Auriul sau galbenul de cais`?– |n seara asta nu sunt [eful t`u [i nu te-am invitat la dans din

obliga]ie. Ei, da! Pot s`-]i citesc \n suflet. Cais` sau m`r auriu, ceimportan]` are? Ar`]i atât de bine, \ncât te-a[ mânca din priviri. E[tila fel de delicioas` precum fructele aurii din livada mea.

"S`-mi cite[ti \n suflet!"– Fructe rotunde [i zemoase, nu? \l \ntreb` ea.– Mda! zise el, pentru a fi \n ton cu gravitatea ei.– Partenera ta e destul de frumoas`, Grant.

– Partenera mea? o \ntreb` el cu o privire scânteietoare. Te referila Mara?

– La cine altcineva?– C` bine zici! Mara arat` \ntotdeauna tr`snet.– Iar eu nu, trase Jane concluzia.Grant \i prinse b`rbia \n mân` [i o privi drept \n ochi.– Nu. De aceea e o adev`rat` pl`cere s` te v`d c` ar`]i atât de bine

\n seara asta. Un b`rbat nu poate [i nu vrea s` m`nânce pr`jitur` \nfiecare zi.

Jane se \nro[i pân` la urechi. Mara de-abia sosise cu o zi \n urm`,iar el f`cea remarce nelalocul lor despre ea. Oare \l l`sase s` cread`c` se las` atât de u[or prins` \n plasa vanit`]ii?

|l s`get` cu privirea [i i se adres` cu voce joas`:– Grant Saxon, dup` acest dans ]i-a[ fi recunosc`toare dac` nu

te-ai mai apropia de mine.Grant prefer` s` tac`. Când se opri muzica, o prinse de

\ncheietura mâinii, obligând-o aproape s`-l urmeze. De-abia cândajunser` afar`, \i d`du drumul din strânsoare.

– Lumineaz`-m`, te rog! spuse el simplu.– Te faci c` nu \n]elegi, pentru c`-]i convine de minune aceast`

stare de fapt. Cuno[ti foarte bine cauzele care se ascund \n spatelecererii mele.

– Jane, te-ai sup`rat pentru c` ]i-am spus c` nu e[ti [ic [ifermec`toare \n fiecare zi?

– Nu, domnule Saxon, nu te face c` nu \n]elegi. Bucur`-te depr`jitura pe care o ai acum, pentru c` nu se afl` mereu la dispozi]iata.

– Asta e tot ce ai s`-mi spui? Nimic altceva? Poate ar trebui s`


g`sim un leac pentru inima aceea geloas`, conchise el \n timp ce-[ilipea buzele de ale ei. Janey, de ce te \mpotrive[ti cu atâta\nc`p`]ânare... {tiu c` e[ti atras` de mine, tot a[a cum sunt [i eu atrasde tine. N-am deloc inten]ia de a \ncerca s` te seduc, oricât de dulce[i de atr`g`toare ai fi. De ce pui bariera asta \ntre noi? Ce-i cu vorbeleastea \n doi peri? Ce se-ntâmpl`, Jane?

Ochii tinerei se umplur` de lacrimi. |[i d`duse seama c`-l iube[te.– Dac` continui s` m` \ntrebi, \nseamn` c` nu [tiu s`-]i r`spund.

Con[tiin]a loialit`]ii nu \nseamn` nimic pentru tine? Dac` nu\nseamn`, atunci nu m` folosi pe post de recipient al favorurilor tale.

Grant se d`du \napoi, \[i scoase o ]igar` din pachet [i \ncepu s`fumeze. Trecu o bun` bucat` de timp pân` vorbi din nou.

– Habar n-am ce insinuezi, dar pare ceva insult`tor. Mi-ampierdut r`bdarea. Nu-mi st` \n obicei s` m` apropii atât de mult de ofat`. Se pare c` mi-am cam pierdut instinctul care-mi spune ce e bine[i ce nu pentru mine.

Privirea lui deveni rece [i \nchis`, ca de granit.Mara [i Julius erau la câ]iva metri de ei. Era [i-a[a destul de [ocat`

de brusca schimbare de atitudine a lui Grant. Va trebui oare s`suporte [i mânia Marei? Oare d`duse vina pe cine nu trebuia ? S` fifost acesta motivul lungilor absen]e de acas` ale Marei? Faptul c`so]ul ei era atât de libertin \n comportament?

Mara schi]` un zâmbet.– E r`coare afar`. Julius [i cu mine am vrut s` vedem cum e afar`

[i a[a am descoperit c` nu suntem singurii.Lui Julius i se m`rir` ochii, auzind asemenea vorbe mincinoase.

Ea \i ceruse s-o \nso]easc`.– Nu prea pare s`-]i fi priit ie[irea afar`, continu` Mara. Grant

84 CANDY MOORE

mi-a povestit c` te solicit` foarte mult. Ce-a f`cut acum? }i-a dat ni[teindica]ii pre]ioase? E atât de obsedat de afaceri! Ar`]i bine când e[tiagitat`, draga mea.

– Nici nu [ti]i cât` dreptate ave]i, doamn` Saxon. Ne chinuiam s`rezolv`m o problem` de importan]` universal`. Dar, de obicei,aceasta \[i pierde m`re]ia la contactul cu realitatea. Nu [tiu dac` a]iobservat asta. Grant va \n]elege ce vreau s` spun când va \nceta s`mai fie obtuz.

Acesta \i arunc` o privire fioroas`. Jane se a[ez` lâng` Julius,ascunzându-[i teama cu un zâmbet. Julius o lu` de bra] [i spuse :

– Nici plimbarea noastr` n-a avut nimic romantic. Mara a g`sitceea ce cùta, zise el neluându-l \n seam` pe Grant. Gata cu aerulproasp`t! Ce-ar fi s` mergem s` dans`m?

– Va fi o pl`cere pentru mine, Julius, zise Jane \n`l]ând capul [ipornind spre ringul de dans.

Fur` urma]i \ndeaproape de Grant [i de Mara. |n timpul dansului,o singur` dat` \ndr`zni s`-[i \nal]e ochii spre Grant [i observ` càcesta avea un zâmbet ironic pe fa]`.

Dup` dans, Jane sim]i nevoia de a se ar`ta vesel`, chiar dac` n-avea niciun motiv. Faptul c` tot râdea atrase aten]ia mamei sale,care o \ntreb` scurt ce se \ntâmpla cu ea.

Grant [i Mara st`teau pe verand` [i discutau cu Julius. Jane eraprea departe ca s` aud` ce vorbesc, dar v`zu c` Grant face un gest deacceptare, iar Mara le zâmbe[te amândurora.

Muzica zgomotoas`, ca [i vocile ridicate ale invita]ilor aproape \isp`rseser` timpanele. |ncercarea de a-[i ]ine \n frâu emo]iile o f`ceas` se simt` ciudat. {ampania pe care o bùse avusese dreptconsecin]` o durere de cap sinistr`. |[i dorea cu disperare s` fie sin-


gur`, undeva \n \ntuneric. S` se gândeasc` la clipele când Grant os`rutase. Asta era ceea ce-[i dorea cu toat` fiin]a s` fac`, avândciudata iluzie c`, procedând \n acest fel, va putea s`-[i exorcizezeiubirea care cre[tea \n ea, va putea s-o ucid` \nainte ca aceasta s-ocople[easc`.

Julius Davenport se \ntoarse, ochii sclipindu-i de mul]umire. |iarunc` o privire conspirativ` lui Jane, \nainte de a-[i dezv`luiplanurile.

Erau cu to]ii invita]i s`-[i petreac` duminica acas` la el. Bunica luise va bucura foarte mult de oaspe]i. Trecuse de [aptezeci de ani, eras`n`toas`, \n afar` de durerile pe care i le cauza arterita [i care o\mpiedicau s` fac` prea multe vizite. Se va bucura nespus dac` vorveni cu to]ii.

Familia Wheeler accept` invita]ia. David spuse c` dup` ce-[i va\ndeplini obliga]iile pe care le avea diminea]`, le va da liber celor doiasisten]i [i va veni [i el.

– Mi-am \nceput campania asupra princiarei Mara.– Las-o \n pace, \i [opti Jane furioas`. Vrei s` creezi alte probleme,

de parc` n-ar fi destule \n familia Saxon. Eu, oricum, nu vreau s` vin.Am stat toat` ziua \n soare [i sunt complet epuizat`.

– Taci, draga mea. Am de gând s` sparg masca asta a complexuluide superioritate. Trebuie s` existe ceva \n capul acela care s` meriteefortul. Iar tu trebuie neap`rat s` vii s-o vizitezi pe bunica. Am apreciafoarte mult gestul.

– De ce nu-l la[i pe Grant s` ajung` la partea valoroas` din ea?– O s` vii?Jane era prost dispus` [i dorea s` ajung` mai repede acas`, cât

mai departe de intrigile care se ]eseau din toate p`r]ile.

86 CANDY MOORE

– Da, o s` vin, accept` ea \n cele din urm`.– Ce pune]i voi acolo la cale? \ntreb` Peter. Jane, e[ti palid`.

Spune-mi dac` vrei s` te duc acas`.– Mul]umesc, Peter. Dac` n-ai altceva de f`cut, ]i-a[ fi

recunosc`toare dac` m-ai duce acas`.– Desigur! {i eu m-am s`turat.Jane le f`cu un semn cu mâna [i disp`ru imediat, \nainte ca

vreuna dintre persoane s` aib` ceva de spus.O b`taie insistent` \n u[a camerei sale o f`cu pe Jane s` se

trezeasc` dintr-un somn de plumb. Ceasul nu ar`ta mai mult de ora[ase. O, Doamne ! Era duminic`. Oare de ce nu putea [i ea s` doarm`m`car \n aceast` zi cât \i poftea inima? Ca prin minune, \[i aduseaminte c`-i promisese lui Julius Davenport c` va merge s`-i fac` ovizit`. Ca s` adoarm`, fusese nevoit` s` ia o pastil` de la mama ei. |ifusese team` c` va r`mâne treaz`, prad` singur`t`]ii. {tia c` pentruiubire nu exist` leac. De mai multe ori, crezuse c` iube[te. Cândsentimentul te love[te, e imposibil s` nu-l recuno[ti, a[a cum se\ntâmpla acum cu ea.

Dar cu ce o ajuta faptul c` [tia toate astea? Cu absolut nimic.Dorin]a ei de a r`mâne acas` nu fu luat` \n seam` de ceilal]i

membri ai familiei, a[a \ncât fu nevoit` s` se scoale [i s` se \mbrace.Iat-o acum \n ma[in`, pe bancheta din spate, a[ezat` lâng` doi copiineastâmp`ra]i. Triste]ea ei deveni deplin` \n clipa când ma[ina intr`pe unul din drumurile pe care Grant \i promisese solemn c` o vaduce.

Casa familiei Davenport era construit` \n stil tradi]ionalist. De peverand`, puteai privi gazonul bine \ntre]inut [i piscina str`juit` decopaci. Jane observ` toate astea abia \n clipa când Elizabeth \i atrase


aten]ia asupra variet`]ii copacilor [i a peisajului.Doamna Davenport st`tea \ntr-un fotoliu, pe verand`. Julius era

\mbr`cat \n pantaloni scur]i \nflora]i [i \ntr-un tricou. |n clipa când \iz`ri, veni bucuros s`-i \ntâmpine. Pat [i Peter sosiser` deja [i-[iexprimaser` dorin]a de a bea ceaiul cât mai repede, a[a \ncât Juliushot`r\se s` nu mai prelungeasc` tortura. Pentru noii oaspe]i, se puteaface din nou ceai când soseau. Tony [i Mick o salutar` repede pedoamna Davenport, apoi se duser` la piscin`. Dup` ce-[i potolir`setea, adul]ii urmar` exemplul celor mici [i se duser` la piscin`. Janefu singura care prefer` s` r`mân` pe verand`, al`turi de doamnaDavenport. Pat observ` c` petrecerea de asear` l`sase urme asupraei, iar Jane nu putu decât s-o aprobe, cu o u[oar` aplecare a capului.

Cele dou` femei st`tur` de vorb` o bun` bucat` de vreme, dup`care mama lui Julius o duse pe Jane \n dormitorul ei [i-i ar`t` ocuvertur` veche, mirosind a camfor [i care nu fusese brodat` \n\ntregime. Cuvertura era rezultatul efortului a genera]ii \ntregi defemei, iar acum o a[tepta pe viitoarea so]ie a lui Julius.

– Nepotul meu va \mplini \n curând patruzeci de ani [i nu [i-ag`sit \nc` o fat`. Ar trebui s` se gr`beasc`, deoarece sunt hot`rât` s`strâng \n bra]e un nepot, vreau s` zic un str`nepot, preciz` ea cu unzâmbet [iret pe fa]`. Am cam obosit a[teptând. Vreau s` ajung cât mairepede \n ceruri, la so]ul meu. Haide, ajut`-m` s-o \mp`turesc. Cuauzul stau bine, [i cred c` aud motorul unei ma[ini care se apropie.Trebuie s` fie Grant. N-am mai v`zut-o pe Sandy de cel pu]in un an.

Mara, Sandy [i Grant se \ndreptar` spre piscin`. Când ajunse pemarginea piscinei, Sandy o c`ut` din priviri pe prietena ei, f`r` a oz`ri. |ns` Elizabeth f`cu un gest cu mâna prin care voia s` lesemnaleze c` e \n cas`. Sandy \i f`cu la rândul ei un semn cu mâna

88 CANDY MOORE

lui Grant, iar acesta o lu` \napoi spre cas`. Va veni s-o salute pedoamna Davenport, \[i spuse \n sinea ei Jane, cu disperare.

– Doamn` Davenport, \ncepu Jane prinzând-o de mân`, nu vreaus` dau ochii cu Grant Saxon. Nu \nc`. Nu-]i pierde vremea pentru am` \ntreba de ce. Arat`-mi pe unde a[ putea s` ies ca s` nu m`\ntâlnesc cu el.

Doamna Davenport o privi cu nelini[te [i spuse:– }ine-o drept pân` ajungi la u[a din spatele casei. Când ai ie[it

afar`, faci la stânga, mergi pe lâng` copaci. O s` dai peste cote]eleporcilor. Vezi cum te \mpaci cu scroafa care al`pteaz`. Mai e acolo [iun cote] de pui. Asta e tot ce pot face pentru tine, draga mea.

– Doamn` Davenport, e[ti o comoar`. Mul]umesc, lans` Jane f`r`s` se uite \n urm`.

D`du mai \ntâi peste cote]ul p`s`rilor, pe care-l l`s` \n urm`.Scroafa st`tea lini[tit`, pentru a le permite celor doisprezecepurcelu[i s` sug`. Jane se sprijini de zidul de piatr`, ascultândanimalele cum morm`ie lin[tite. Unul dintre purcelu[i intrase \ntr-unloc strâmt din care nu mai putea s` ias` [i f`cea o g`l`gie de mamafocului.

F`r` s` stea prea mult pe gânduri, Jane se apropie. Dar scroafasim]i c` e vorba de un pericol [i veni amenin]`toare spre ea. Jane sed`du \napoi [i nimeri cu picioarele chiar \n murd`ria din cocin`.

O umbr` \nalt` se putea distinge pe zid. Sandy [i Grant Saxon seuitau la ea, uimi]i.

Feti]a nu reu[ea s` se controleze la fel de bine ca Grant, de aceeamai scotea din când \n când câte un chiot.

– Am auzit g`l`gie [i am venit s` vedem ce se \ntâmpl`. O, Jane!Ce faci aici? explod` ea, nemaiputându-se ab]ine.


– M` uitam la porci, r`spunse aceasta printre din]i.S`-l ia naiba! Iar Sandra la fel, pentru c` a fost atât de curioas`.– S` [tii c` cealalt` piscin` e chiar mai plin` decât aceasta, zise

Grant ridicând din sprâncene. Te \n]eleg c` vrei s` fii singur`, daraceasta nu e o solu]ie.

– S` te ia naiba! [uier` ea printre din]i.– Vai, draga mea! S` folose[ti un asemenea limbaj \n fa]a unui

copil!– S-o iei [i pe ea cu tine! ripost` ea [i mai furioas`.– O, Jane! Nu te sup`ra, dar chiar ar`]i caraghios. Te-ai lovit? o

\ntreb` ea, de[i \i venea \n continuare s` izbucneasc` \n râs.Jane nu catadicsi s`-i r`spund` [i se \ntoarse cu spatele la ei,

blestemând situa]ia disperat` \n care se afla.– Ave]i nevoie de ajutor, domni[oar` Wheeler? Nu p`re]i \ntr-o

situa]ie tocmai pl`cut`, \ncepu Grant, dar se opri v`zând furia dinprivirea ei.

– V-a[ fi foarte recunosc`toare dac` a]i pleca.Grant se aplec` [i-[i \ntinse mâinile pentru a o ajuta s` ias` de

acolo.– Mul]umesc, spuse ea cu am`r`ciune.– Sandy, arat`-i lui Jane baia. Du-i ceva cu care s` se \mbrace... [i

un deodorant, ad`ug` el gânditor.Abia dup` ce el plec`, Jane \ndr`zi s` \ntoarc` privirea. Observ`

c` umerii lui sunt parc` zgudui]i. Frustrarea ei atinse culmea.Sandy \i aduse repede schimburi [i un s`pun parfumat cu care s`

se spele, dup` care a[tept` afar` ca Jane s`-[i termine du[ul.Sim]indu-se vinovat`, \i povesti feti]ei despre \ncercarea ei de a salvaun purcelu[, \ncercare soldat` cu p`]ania de mai devreme.

90 CANDY MOORE

Dup` aceea, Sandy se \ntoarse la piscin`, iar Jane se duse [i-ipovesti doamnei Davenport ce se alesese din \ncercarea ei de a nu daochii cu Grant Saxon. B`trâna doamn` \ncerc` s` fie cât mai serioas`,dar ochii \i sclipir` pozna[.

– Grant n-a pomenit nimic de asta. S-a m`rginit s` spun` c` porciisunt la locul lor [i c` te afli \n termeni foarte amiabili cu ei. |mi parerù c` n-am putut s`-i ]in al`turi de mine, dar Sandy ]inea neap`rats` afle de unde se aude toat` h`rm`laia, iar el a \nso]it-o. Trebuie s`-]i dau \n dar acel purcelu[ care e cauza tuturor problemelor.

– Mul]umesc foarte mult pentru gest, dar nu e cazul. Nu vreau s`-l mai v`d, iar dac` o s` mi-l aduci la u[`, cred c` am s`-l omor.

Când \n sfâr[it Jane ajunse la piscin`, toat` lumea era \n ap`, cuexcep]ia a dou` persoane : Mara, care st`tea la soare, purtândochelari pentru protec]ie [i Grant care, dac` era s` judece dup`stropii de ap` de pe piele, \notase deja.

Jane o salut` scurt pe Mara [i-i arunc` o privire. Nu percepu nicioumbr` de zâmbet batjocoritor, ceea ce o f`cu s` conchid` c` Grantp`strase t`cerea asupra \ntâmpl`rii de mai devreme. Dar probabil cò va face când va g`si un moment potrivit. Nu \ndr`zni s`-l priveasc`.

Toat` lumea se s`turase de b`tìle cu ap`, a[a \ncât \ncetul cu\ncetul piscina se goli, l`sând-o s` se bucure de ap`. Era cât se poatede con[tient` de faptul c` Grant o studia cu aten]ie din cealalt` partea piscinei, dar prefera s` arboreze o expresie nep`s`toare. De aceea,\nchise ochii [i se l`s` purtat` de ap`.

|n clipa când deschise ochii [i-l v`zu lâng` ea, fu [ocat`.– Ia spune-mi, miro[i mai bine acum? o tachin` el.Jane se m`rgini s`-i arunce o privire \n loc de r`spuns. Dar lucrul

acesta nu-l descuraj` pe Grant care continu`:


– Referitor la ce am discutat asear`... tot nu reu[esc s` \n]eleg ceanume te-a deranjat atât [i cum am ajuns s` ne vorbim urât.

– S-o l`s`m balt` ! Gânde[te-te la discu]ia de asear` ca la unepisod prostesc [i, mai ales, uit`-l! |mi cer scuze dac` te-am insultat\n vreun fel.

– Nu te-a mai s`rutat nimeni pân` acum, de te-ai comportat ca ofecioar` neprih`nit`? o \ntreb` el curios.

– Ba da, nu sunt chiar atât de inocent`. {i, oricum, nu-i treaba ta.Dac` nu e[ti \n stare s`-]i dai seama [i singur, nu pot intra \n detalii.

– Pentru numele lui Dumnezeu, la ce detalii te referi? Nu m` potgândi decât la cine [tie ce pl`smuiri ale min]ii tale sau la faptul c`exist` ceva ce te revolt` la mine.

– O, Doamne! exclam` Jane z`p`cit`.Dac-ar [ti el ce sentimente o \ncercau! |ntoarse capul [i r`mase

t`cut`.Grant o mai privi câteva clipe, \[i trecu mâna prin p`r, oft` [i zise:– Prea bine, Jane. N-o s` te mai deranjez. Dac` te \nc`p`]ânezi s`

taci, n-are niciun rost s` te conving [i totul devine plictisitor.Spunând acestea, plonj` \n ap` [i ajunse \n partea cealalt` a

piscinei, unde \l a[tepta Mara, zâmbitoare.Jane nu mai putea s` r`mân` singur`, deoarece toat` lumea se

strânsese pe gazon. Fu nevoit` s` ias` din ap` [i s` se \ndrepte spre ceilal]i. Mara

hot`r\ c` trebuie s` se schimbe.– Cred c` am stat destul la soare, zise ea.– Dar n-ai intrat deloc \n ap`, se gr`bi s`-i replice Julius.– Apa e pentru persoanele odihnite, nu pentru mine care m`

resimt dup` petrecerea de asear`.

92 CANDY MOORE

– Ne-am culcat cu to]ii târziu, remarc` Julius.– O, d`-mi drumul! Julius, las`-m`! protest` ea \n timp ce el se

\ndrepta spre piscin` cu ea \n bra]e. D`-mi, drumul, Julius ! Nu tecomporta copil`re[te! zise ea cu groaz` \n priviri.

Julius fu singurul care-[i d`du seama c` Marei Saxon \i era fric` deap`.

– Nu [tie s` \noate, veni replica l`muritoare a lui Grant.– Ca s` vezi! Cât cost` costumul `sta de baie? Cu cât \ncepe mai

repede s` \nve]e, cu atât mai bine. Am s` fiu peste m`sur` de \ncântats`-]i dau lec]ii de \not.

Mara se retrase din calea lui, iritat`, iar masca persoanei aceleiasofisticate disp`ru ca prin minune. |l privi pe Julius furioas`,deoarece ac]iunea lui o pusese \ntr-o lumin` nefavorabil`.

Toate \ncerc`rile lui John [i ale lui Grant de a o \nv`]a s` \noatesfâr[iser` lamentabil. |i era fric` s` \ntre \ntr-o ap` mai mare dedou`zeci de centimetri. Iar acum b`rbatul acesta aflase c` nu [tie s`\noate. Ar fi vrut s` dispar` din fa]a tuturor acestor persoane, chit c`nu era vorba decât de Peter [i de Pat, de trista secretar` a lui Grant – oare ce f`cea asear` afar` cu el? – de Julius care o privisecomp`timitor... pe ea, care era atât de obi[nuit` cu admira]ia. S`-]ipierzi cump`tul era una din cele mai mari crime pe care le puteaface!

Ca [i cum ar fi [tiut ce gânde[te, Grant spuse \ntr-o doar` :– Nu e o crim` s` nu [tii s` \no]i, Mara.– Mul]umesc, Grant, spuse ea cu recuno[tin]`.– Nu e o crim`, dar e necesar s` [tii s` \no]i, \l complet` Julius pe

Grant. Din fericire, Sandy \noat` ca un pe[te, dar ce-ai face dac` \ncursul uneia dintre [edin]ele tale foto te-ai trezi \n ap` [i ar trebui s`


te descurci singur`?Dup` ce-[i consult` ceasul, adùg` :– Cred c` ar trebui s` lu`m prânzul, iar dup` aceea s` mergem \n

plimbarea pe care am planificat-o.Pat \i explic` lui Jane despre ce e vorba: cei mai tineri vor urca pe

munte, iar Bart, Janet, Elizabeth [i doamna Davenport li se voral`tura mai târziu pentru picnic, venind cu ma[ina.

Hainele lui Jane erau curate [i destul de parfumate. Sandy era\ntruchiparea discre]iei, de-abia clipind \n clipa când Jane ap`ru \nblugi [i-n tricou. Oare Grant \i spusese s` nu sufle o vorb`, sau secomporta a[a din proprie ini]iativ`? Foarte frumos, nimic de zis! Nuvoia \ns` s` trag` vreo concluzie pripit`. Poate c` Grant a[teptamomentul potrivit pentru a da totul \n vileag.

Dorin]a Marei de a veni mai târziu cu ma[ina a fost respins` \nunanimitate, ceea ce a f`cut-o s` arboreze o min` trist`. P`[ea[ovìelnic \n sandalele ei [i se sprijinea mai tot timpul de bra]ul luiGrant. Era evident c` toat` lumea \nainta cu dificultate din pricina ei,a[a \ncât bìe]ii, Sandy [i Jane o luar` \nainte. Pat, Julius [i Peter \iprinser` din urm`. Jane \[i arunc` privirea \n urm` [i o v`zu pe Marastând pe o stânc`, iar pe Grant \n genunchi la picioarele ei, \ncercânds`-i scoat` o pietricic` din sanda.

Merser` destul de mult când Julius se opri [i d`du semne deiritare.

– M` \ntorc s`-l ajut pe Grant. Cred c` r`bdarea i-a fost pus` lagrea \ncercare. Am s-o port eu \n bra]e, dac` e nevoie, zise Julius peun ton hot`rât.

R`sucindu-se pe c`lcâie, o lu` \napoi [i disp`ru printre copaci.Dup` ce urcar` o por]iune de drum foarte abrupt` care-i f`cu pe

94 CANDY MOORE

to]i s` gâfâie, se oprir` pe marginea unei ape care curgea \n cascade.Jane se opri chiar pe buza pr`pastiei. Ceva \i spunea c` Grant se

apropie, asta \nainte de a-l auzi cum \i spune lui Sandy s` fie atent`.Când \ntoarse capul, \l v`zu cum o prive[te mânios.

– Pleac` de aici [i stai laolalt` cu ceilal]i, \i spuse el pe un tonaspru, dup` ce o prinse de bra]. Chiar nu-]i dai seama de pericol? Esuficient ca vântul s` sufle o dat` mai puternic pentru a-]i pierdeechilibrul [i a te pr`bu[i \n hù. Dac` tu nu-]i dai seama de a[a ceva,m`car Peter sau bìe]ii ar fi trebuit s-o fac`.

Vorbea cu asprime [i se albise la fa]`.Jane plec` imediat de acolo, iar Grant o eliber` din strânsoare.

Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te, dându-[i seama abia acum depericolul c`ruia i se expusese.

– |mi pare rù, Grant, nu mi-am dat seama, [i de aceea nu mi-afost fric`, bâigui ea speriat`.

– Ai fi putut m`car s` te gânde[ti la ceilal]i, la ce-ar fi sim]it ei dacàr fi p`]it ceva vreunul dintre membrii grupului.

Cinismul cu care rostise aceste vorbe o f`cu s` p`leasc`. De parcàr fi vrut s` spun` c` numai ea putea s` fie cauza unei catastrofe.Resentimentul puse din nou st`pânire pe ea, iar asta \i readuseculoarea \n obraji. La urma urmei, \[i ceruse scuze.

– Te-a indispus cumva Mara? Dac` a[a stau lucrurile, nu-]i v`rsan`duful pe mine. Sunt convins` c` eram destul de \n siguran]` pân`\n clipa când ai ap`rut tu s` m` sperii.

Cum b`rbatul se \ncrunt`, Jane se gr`bi s` adauge:– O s` fiu mai atent` de acum \nainte, nu trebuie s` sari la gâtul

bìe]ilor.– Se pare c` e[ti genul acela de femeie care parc`-l \ndeamn` pe


un b`rbat s-o scuture zdrav`n ca s` se dezmeticeasc`, Jane Wheeler.Jane o lu` pe Sandy de mân` [i amândou` \ncepur` s` urce din

nou.– M` \ntreb de ce toat` lumea e atât de sup`rat` ast`zi, spuse

feti]a. Mara e sup`rat` pentru c` o dor picioarele, tu e[ti sup`rat` peGrant, iar el nu se comport` deloc dr`gu].

Jane se opri brusc [i-[i puse bra]ele \n jurul umerilor feti]ei.– Draga mea Sandy, [tiu c` nu sunt o companie prea pl`cut`

ast`zi. |]i mul]umesc pentru faptul c` n-ai spus nim`nui desprep`]ania mea de azi-diminea]`. Cred c` de aceea nu sunt \n apelemele. E foarte umilitor s` te g`seasc` cineva \n cocina porcilor, maiales dac` acel cineva e Grant. Dac` ai fi fost numai tu, nu m-ar fideranjat. Cred c` a fost foarte amuzant. Probabil c` m-a p`r`sit sim]ulumorului.

Sandy \i \ntoarse zâmbetul.– Ba e[ti o companie foarte pl`cut`, dar... de când a venit Mara...– De ce nu le spui mami [i tati? o \ntreb` Jane.– Dar tat`l meu a murit.

96 CANDY MOORE

Capitolul 7

Vorbele acestea, spuse pe un ton atât de lini[tit, avur` un efectnùcitor asupra lui Jane. Avu nevoie de ceva vreme pentru a le\nregistra [i a-[i da seama de adev`rata lor semnifica]ie.

– Sandy, [opti ea \n cele din urm`, ce... ce-ai spus?Feti]a avea privirea plecat`, a[a \ncât nu-[i d`du seama de efectul

pe care-l produsese asupra lui Jane.– Toat` lumea [tie c` tat`l meu s-a dus \n ceruri. Mara conducea

ma[ina [i a avut un accident, iar tata a murit, iar Toicky [i Grant auspus c` s-a dus \n ceruri. Cred c` a fost vina ei, deoarece se certa cutata mereu, a[a \ncât Dumnezeu l-a luat la el. Eram cuminte [i-liubeam foarte mult. De ce m-a pedepsit Dumnezeu [i pe mine?

– S` nu ui]i niciodat` c` Dumnezeu e bun. Trebuie s` fi fost unmotiv pentru care l-a luat pe tat`l tù. N-a vrut s` te r`neasc` pe tinesau pe mama ta [i sunt sigur c` asta nu s-a \ntâmplat ca s-opedepseasc`. {i ea avea nevoie de tat`l tù.

– Nu i-am spus niciodat` tat`lui meu John, dar mama prefer` s`-i spun Mara. Am de gând s-o \ntreb despre accident, dac` bùse

sau dac` se certase cu tata.– Cine ]i-a spus toate astea? o \ntreb` Jane.– Nimeni. L-am auzit pe Flip spunându-i altui b`rbat c` "doamna

era sub influen]a alcoolului \n momentul producerii accidentului".Cred c` am s`-l \ntreb pe Grant, deoarece mi-e fric` s-o \ntreb pe ea.Poate c` Flip e un mare mincinos. Jane, o s` vii cu mine când o s`-l\ntreb? Mi-e inima cât un purice, dar a[ vrea s` [tiu. Grant a afirmat\ntotdeauna c` trebuie s` fii cinstit cu cel`lalt.

– Are dreptate. Am s` vin cu tine.Jane \[i aminti brusc seara petrecut` la spital. când Grant a vorbit

despre o defec]iune la volan, iar David a g`sit de cuviin]` s` adauge:"Vei afla c` lucrurile nu sunt niciodat` ceea ce par a fi. Nu ast`zi,draga mea, \ntrucât trebuie s` mergi \n vizit` la familia Davenport, cimâine, dup` lucru."

Dar cine [tie, poate c` mâine nu va mai avea un loc de munc`, segândi Jane.

– Haide, vino! \i spuse ea feti]ei. Probabil c` ceilal]i ne a[teapt`.Trebuie s` ajungem la drum, acolo unde e ma[ina, ca s` mergem s`ne bem ceaiul.

|[i d`duse cuvântul de onoare c` o va \nso]i pe Sandy la discu]ie.Spera ca Grant [i Mara s` fie \n m`sur` s`-i alunge \ndoielile. Grant \ispusese lui David c` eroarea fusese din pricina ma[inii, nu aceleilalte. "Cealalt`" fiind Mara, o femeie incapabil` s` conduc` \nsiguran]`?

Se al`turar` celorlal]i \nainte s` fi putut asimila vestea c` Grant nuera tat`l lui Sandy. Julius [i Mara ap`rur` [i ei, iar doamna nu era \ndispozi]ia cea mai bun`. }inuta ei impecabil` era deja istorie. Iarsoarele f`cuse deja ravagii asupra tenului ei. Se pare c` Julius \[i

98 CANDY MOOREgiannijollys

ducea la \ndeplinire planul de r`zbunare. Jane sim]i un val desimpatie pentru Mara.

|n mintea ei, totul era amestecat. R`spundea mecanic \ntreb`rilorcelorlal]i, iar picioarele \i tremurau.

Niciunul dintre membrii familiei n-o contrazisese când \l cuplasepe Grant cu Mara. Pat pomenise de accidentul lui John [i spusese c`atunci când Mara se va \ntoarce, va ob]ine ce-[i dore[te. Bart odescrisese pe Mara. Sandy \ntotdeauna \i spunea lui Grant pe nume.Toat` lumea privea ca de la sine \n]eles faptul c` Mara \l va \nso]i peGrant la petrecere, iar el n-a obiectat \n niciun fel. Mara avea cameraei \n casa familiei Saxon. De fapt, era st`pâna casei, dar nu erac`s`torit` cu proprietarul mo[iei.

Câte ne\n]elegeri [i cât` suferin]`!Iar ea l-a insultat. Nu mai era de mirare c` Grant Saxon, dup`

ce-i ceruse s`-[i clarifice remarcele insult`toare, se \nfuriase, iar apoiarborase un aer plictisit. Ea, care-l iubea atât de mult, distrusesepractic orice [ans` de primi acela[i lucru de la el. |i spusese chiar s`se duc` la naiba.

Oare de ce nimeni nu fusese suficient de explicit \n privin]arela]iei dintre cei doi?

Pur [i simplu pentru c` nimeni nu ghicise c` n-avea de unde s`[tie. La naiba!

Probabil c` scosese aceast` exclama]ie cu voce tare, deoarece \lauzi pe Peter \ntrebând-o cu promptitudine :

– Ce s-a \ntâmplat, Jane?– M-am lovit la genunchi, min]i ea cu non[alan]`.– Avem un medic cu noi, remarc` el cu umor.Jane se strâmb` pu]in la el, dar continu` s` mearg` [i zise:


– N-am mai participat la o asemenea c`l`torie cu oameni atât det`cu]i [i de posomorâ]i.

Când ajunse la marginea drumului, \ntoarse capul [i privi \nurm`. Grant st`tea \n continuare lâng` Mara. Era ceva care nu sepotrivea \n aceast` situa]ie. Mara avea tot dreptul s` stea \n casafostului so] – cu cumnatul?

Acum, când datele problemei se schimbaser`, \[i aminti omul]ime de bârfe [i de aluzii pe care le auzise: c` Mara nu reu[ea sàjung` la Grant, c` acesta iubise pe cineva care-l p`r`sise... Nu puteafi decât Mara. Cu toate acestea, tot o iubea. Dar atunci, de ce nu sec`s`torise cu ea? Trecuse suficient de mult timp de la moartea frateluisù. Oare era vorba de o lege care interzice unui b`rbat s` sec`s`toreasc` cu so]ia fratelui sù?

Atunci, de ce se mai obosise atâta cu ea? De ce o s`rutase?V`zuse cum o tachina pe Pat. Oare [i pe ea o s`ruta, numai pentru

c` nu reu[ea s-o aib` pe cea pe care [i-o dorea?Se uit` la el.– Ai v`zut stafii? o \ntreb` el, \ncruntându-se.– Nu, domnule Saxon.|n clipa aceea, Julius o chem`, iar ea se gr`bi s` ajung` la el.Ma[ina fusese parcat` \ntr-un golfule] cu privire spre munte. Un

[ofer negru adusese camioneta. Janet [i Elizabeth beau ceai la o mas`pliant`.

Mara atrase din nou aten]ia asupra ei \n clipa când \ncepu s`numere cu voce tare pe nou-veni]i.

– Janet, Elizabeth, doamna Davenport [i Bart, plus [oferul. Suntcinci. E loc [i pentru mine \n ma[in`. Refuz s` m` \ntorc tot pe jos [is` nu \ndr`zne[ti s` m` mai invi]i vreodat` \ntr-o plimbare atât de

100 CANDY MOORE

lung`. E pentru p`s`ri [i pentru...– {i pentru copii [i adolescen]i? o complet` Julius cu dulcea]` \n

glas.– Cât despre tine, Julius Davenport, \ncepu ea \ntorcându-se spre

bunica acestuia, dup` care i se adres` acesteia : doamn` Davenport,nepotul dumneavoastr` e cam necivilizat. M-a luat \n bra]e de parcà[ fi fost un sac cu cartofi. |ngrozitor!

– E r`bd`tor, \ndur` multe [i e foarte fermec`tor, conchisedoamna Davenport cu zâmbetul pe buze.

– Taci! Ar putea s-o cuprind` furia, i-o tìe scurt nepotul ei.– Pot s` v` \nso]esc pe drumul de \ntoarcere, doamn` Davenport?– Desigur, draga mea, spuse doamna pe un ton \mp`ciuitor.– Ce femeie slab`! [uier` Julius printre din]i, dar nu mai \ncerc`

s`-i schimbe hot`rârea.– Ce-]i spuneam eu, Jane? [opti Sandy. Parc` toat` lumea e

cuprins` de nebunie.Jane d`du din cap \n semn de \ncuviin]are. Ea era cea mai nebun`

dintre to]i.Cât timp mâncar` [i bùr`, domni o t`cere deplin`. Jane ar fi vrut

[i ea foarte mult s` nu se mai \ntoarc` pe jos, dar v`zând cum fuseseprimit` cererea Marei de a merge cu ma[ina, se r`zgândi. {i, oricum,nu mai erau locuri.

Pe drumul de \ntoarcere, mersul nu-i mai era la fel de sprin]ar.Peter [i bìe]ii p`reau a fi singurii care-[i p`straser` forma. Ea, Pat [iSandy mergeau \mpreun`, iar \n urma lor veneau Julius [i Grant.

Drumul pe care se \ntorceau era mai abrupt [i necesita o mareputere de concentrare. Pe Jane, asta o ajuta s` nu se mai gândeasc`la adev`rurile pe care vorbele lui Sandy le dezv`luise.


Când ajunser` acas`, Mara \[i revenise complet. Cobor\ imediat \nclipa când \l v`zu pe Grant. Acesta o ]inea de mân` pe Sandy.

– Biata de tine! Sunt o fire foarte nesim]itoare, deoarece nu mi-am dat seama c` ar fi trebuit s` te iau cu mine \n ma[in`. Cred c`ar trebui s` plec`m, Grant.

"Cam târziu, gândi cu am`r`ciune Jane \n sinea ei, s` faci pemama grijulie, doamn` John Saxon."

Afar` se \nserase, iar cum to]i invita]ii se aflau departe de cas`,crezur` de cuviin]` s`-[i ia r`mas-bun de la gazde [i s` se \ndreptespre cas`. Mara fu singura care-i mul]umi numai doamnei Davenport,ignorându-l complet pe Julius. Acesta zâmbi cu non[alan]` la aereleunui manechin care se credea centrul universului.

– Tom va veni la aceea[i or`, \i spuse scurt Grant.Ea \ncuviin]` [i se urc` \n ma[in`, pe bancheta din spate, al`turi

de b`ie]i.Jane st`tea pe pat, a[ezat` pe spate, cu mâinile sub cap. Privea

]int` prin fereastra larg deschis` stelele care str`luceau pe cer.Recentele descoperiri erau prea proaspete [i nu-i d`deau pace. Nu[tia exact ce se \ntâmplase. Totul i se p`rea neclar. Scoase un suspinadânc, stinse veioza, \[i puse mâinile sub obraz ca un copil obosit [i\nchise ochii. Trebuia neap`rat s` adoarm` pentru a alunga dinminte figura \ntunecat` [i rece a lui Grant. Avea nevoie de odihn`,deoarece a doua zi urma s` \nfrunte dura realitate.

Pân` la urm`, fa]a lui Jane, chinuit` de atâtea \ntâmpl`ri, se lini[ticând o cuprinse somnul.

Luni diminea]`, Jane intr` \n biroul lui Grant Saxon cu capul sus.El o privi scurt [i-i zâmbi absent.

– Sâmb`t` au sosit rapoartele pentru ultimele expedieri.

102 CANDY MOORE

Verific`-le [i \ndosariaz`-le. Trebuie s` te duc \ntr-una din zileleurm`toare \n locurile de \mpachetare, a[a \ncât s`-]i formezi o p`reremai clar` despre ce se petrece aici. E mai u[or pentru tine.

Apoi, \[i plimb` absent privirea asupra b`rbiei \n`l]ate a acesteia.Gestul acesta o f`cu s` se simt` prost [i s` fream`te.

– Bun` diminea]a, domnule Saxon. Grant.Ezitarea din vocea ei \l f`cu s` zâmbeasc` ironic.– Sfâr[itul de s`pt`mân` a trecut pa[nic, \n pofida numeroaselor

probleme care s-au ivit, nu-i a[a? F`r` oase rupte, regrete sau revan[e.Scoase imediat ni[te hârtii pe care i le \ntinse, nepermi]ându-i

practic s`-i dea un r`spuns.– Acum, la munc`!– Da, [efu'! spuse Jane, recunosc`toare pentru modul direct \n

care-i vorbise.Maniera aceasta direct` de abordare o ajut` s`-[i recapete

cump`tul pe care [i-l pierduse \n clipa când \l v`zuse stând la birou,\ntunecat [i distant.

Nu va [ti niciodat` cât de mult \nsemnase pentru ea apropiereacare se produsese \ntre ei, chiar dac` pentru el nu fusese decât unflirt. Acum, prin prisma celor descoperite, totul c`p`ta alt`dimensiune. Dar, mai ales, nu trebuia s-o uite pe Mara.

Jane \[i plec` privirea asupra hârtiilor de pe propriul birou [i secufund` \n munc`. |n clipa când descoperi o eroare la calculul sumeitotale, scoase un murmur de nemul]umire.

Grant o privi imediat [i se \ncrunt`.– Ia spune! Care-i problema?Jane se ridic` [i se duse la biroul lui, punându-i hârtia \n fa]`.– Arat`-mi ce [i unde.


Jane \[i puse una din mâini pe um`rul lui, iar cu cealalt` \i ar`t`locul unde descoperise gre[eala.

Chiar \n clipa aceea, Mara intr` \n birou neanun]at`.– Suport moral din cauza unei mari lipse sau deficit moral? zise

ea, privindu-l când pe unul, când pe altul \n ochi.Grant c`ut` stiloul, iar Jane \ncerc` s` adopte o ]inut` care n-ar

mai putea fi interpretat` ca nepotrivit`.– Bun` diminea]a, drag` Jane. Te rog, nu m` l`sa s`-]i \ntrerup

[edin]a cu [eful t`u. Grant, Sandy se plictise[te de moarte [i ]ineneap`rat s`-l c`l`reasc` pe Sugarbush \n aceast` diminea]`. E un calsigur?

Mara ar`ta superb. Era \mbr`cat` \ntr-un costum de un galben-s`lciu. Avea p`rul strâns cu o panglic` verde. Totul \i punea \neviden]` tenul de culoarea magnoliei.

De parc` ar fi vrut s` eviden]ieze prin atitudinea ei c` Jane nu edecât o femeie [tears`, lipsit` de rafinament, spre deosebire de ea,care putea ob]ine tot ce-[i dorea.

Jane, care nu se machia deloc [i doar din când \n când \[i d`deacu ruj pe buze, avea senza]ia c` e o amatoare prin compara]ie cuaceast` femeie atât de [ic.

Grant nu lu` \n seam` sau nu vru s`-[i dea seama de tonulsarcastic din vocea Marei, fiind sensibil numai la felul \n care aceastaar`ta. Veninul din replica acesteia parc` nu existase.

– Sandy e \n siguran]` cu Sugarbush. Lemmy o \nso]e[te\ntotdeauna, a[a \ncât e exclus s` fac` vreun gest nebunesc, zise elzâmbindu-i cumnatei sale, iar tu nu prea cred c` i-ai putea fi deajutor, dac` i s-ar \ntâmpla ceva.

Mara \i zâmbi [i ea, \nso]indu-[i vorbele de gesturi sugestive.

104 CANDY MOORE

– M` cuno[ti foarte bine, dragul meu. Nu sunt genul de persoan`care s` salveze vie]i. O s-o las pe Sandy s` fac` ce dore[te. Te pot ajutacu ceva, sau secretara ta e eficient` \n toate cele? \ntreb` ea,pronun]ând ap`sat pe "toate cele".

Jane se \ntoarse la masa ei, studiind dosarele care se aflau \n fa]aei. Sub masca nep`s`rii, se ascundea un vulcan \n fierbere. Tare multar mai fi vrut s`-i arunce dosarele \n fa]` [i s`-i strige c` ar fi cazul s`renun]e la aerele ei de superioritate.

– N-am de ce m` plânge. Jane e secretara perfect`. Secretara pecare [i-ar dori-o orice b`rbat, ad`ug` Grant, ca pentru a-i demonstrac` i-a \n]eles foarte bine aluzia cu privire la scena la care fusesemartor` mai devreme. Mul]umesc pentru c` te-ai oferit s` m` aju]i,dar ne descurc`m foarte bine. Du-te [i distreaz`-te oriundealtundeva. O s` ne vedem la ceai.

Mara o privi cu repro[, \nainte de a ie[i din birou."O bil` alb` pentru tine, [efu'" coment` Jane \n sinea ei, replica

acestuia mergându-i la suflet. Insist` s` bea ceaiul \n birou, pe de oparte pentru c` avea foarte mult de lucru, iar pe de alt` parte pentruc` nu voia s` fie martor` a \ncerc`rilor Marei de a-l manipula peGrant.

Nici Grant nu insist` ca ea s` ia pu]in aer proasp`t, a[a cum se\ntâmpla de obicei. Pentru Jane, acesta era un indiciu clar c` seschimbase de la sosirea Marei. Chiar [i Sandy \ntârzie s` apar` la ceai,ea c`reia \i pl`cea atât s` ia ceaiul \mpreun` cu Jane.

Servir` prânzul f`r` ca nimic semnificativ s` se \ntâmple. Numaic`, acum, conversa]ia nu se mai realiza \ntre Sandy [i Jane, ci \ntreMara [i Grant.

Scenariul se repet` \n zilele urm`toare. Jane deveni mai prudent`


[i mai \nchis` \n sine, \n pofida \ncerc`rilor lui Grant de a restabilirela]ia \n vechii termeni. El sim]i schimbarea [i nu mai insist`. Era pur[i simplu [eful ei. Atâta tot.

Mara tot g`sea pretexte pentru a veni \n birou, petrecându-[ifoarte pu]in timp afar` \n timp ce-[i f`cea manichiura sau osupraveghea plictisit` pe Sandy \n timp ce se juca.

De fiecare dat` când Grant \[i f`cea apari]ia, parc` se \nsufle]ea,iar pe Jane o trata cu indiferen]a st`pânei fa]` de servitoare.

Jane prefer` s`-[i ascund` sim]`mintele care o \ncercau,\ndeplinindu-[i \ndatoririle \ntr-o atitudine demn`, senin`. GrantSaxon era [eful ei, nu Mara. Iar dincolo de asta, pl`tea foarte bine. Sestr`dui s`-[i alunge din minte ideea c` lucreaz` \n continuare pentruel, deoarece asta \i permitea s` se afle \n preajma lui. Era con[tient`de faptul c` prelungirea acestei st`ri de fapt sem`na a tortur`. Ar fiputut g`si un alt loc de munc`. Lu` chiar \n considerare aceast`posibilitate, dar inima refuza s` asculte de vocea ra]iunii.

|ntr-o dup`-amiaz`, Tom o rug` s` mai a[tepte pu]in deoarece arede \nlocuit o pies` la ma[in`. Jane \l asigur` c` nu se gr`be[te [i o lu`pe o potec` str`juit` de eucalip]i frumos mirositori.

Sandy veni dup` ea [i pornir` amândou` \n plimbare.– {tii, Jane, am strâns o mul]ime de insecte [i de aripi de fluturi

pentru insectarul pe care vreau s`-l fac, dar tu nu e[ti niciodat` liber`s` m` aju]i. Vreau atât de mult s`-l realizez, ca s` i-l dau lui Grantcadou. E[ti atât de ocupat`! M` aju]i, a[a cum mi-ai promis? Le am petoate \n camera mea, dar nu [tiu numele tuturor.

Jane nu uitase de promisiunea f`cut` [i dorea s-o ajute pe feti]`,dar gândul de a petrece o singur` sear` \n casa lui Grant Saxon \id`dea fiori. De dragul lui Sandy, va trebui s` fac` efortul de a r`mâne

106 CANDY MOORE

\ntr-o sear` pentru a-i da o mân` de ajutor. Asta \n timp ce mamafeti]ei \ncerca s`-l farmece pe st`pânul casei. Dar oare de ce nu puteaMara s`-[i ajute copilul? De când venise, nu realizase nimicconstructiv. |[i canalizase \ntreaga aten]ie [i energie asuprast`pânului.

Gândurile care-i treceau prin minte o f`cur` s` se cutremure. Ca[i cum erau independente de ea, ca [i cum \i era cu neputin]` s` lemai ]in` \n frâu.

– Hai s` vedem cât \i va lua lui Tom s` repare ma[ina. Poate vom\ncepe chiar \n seara asta [i s-o termin`m \n alta, zise Jane luând-ode mân` pe Sandy [i f`când cale \ntoars`.

Grant ap`ru \n col]ul casei. Sandy \l v`zu [i se opri pironit`locului.

– Jane, [opti ea, e[ti cu mine acum [i m` simt curajoas`. Ce-ar fis`-l \ntreb`m despre tata.

– Nu, nu acum, \i r`spunse ea cu durere \n glas.– Te rog, doar mi-ai promis! pled` feti]a.Grant \ntoarse capul, le v`zu [i se \ndrept` spre ele.Mâinile lui Sandy se \ncle[tar`, iar Jane r`mase parc` ]eap`n`.

B`rbatul se opri la câ]iva metri de ele, \[i vâr\ mâinile \n buzunare [ile \ntreb` :

– Ce s-a \ntâmplat ?– Nimic. Totul e \n regul`, de-abia reu[i s` rosteasc` Jane. Sandy

vrea s`..., dar se opri brusc, nesim]indu-se \n stare s` continue.– Vreau s` te \ntreb ceva, \ncepu Sandy, care prinsese curaj. Asta

dac` ai timp. N-am putea s` ne a[ez`m jos, pentru c` picioarele melese comport` cam ciudat. E vorba despre tata, zise ea pr`bu[indu-se\n iarb`.


Grant \[i plimb` privirea \n dep`rtare, probabil s` vad` dac` Maraputea fi z`rit` prin preajm`.

– Bine, p`pu[ico, dar \nainte de a m` \ntreba, pot s`-]i\mp`rt`[esc un secret? Voiam de foarte mult timp s` vorbesc despreJohn cu cineva, mai ales cu tine. M` bucur foarte mult c` te-ai hot`râts` faci tu primul pas [i s` m` \ntrebi. A[az`-te, Jane! Cred c` tu aiconvins-o.

Jane \ncerc` s`-[i alunge din minte gândul c`, de fapt, el fusesecel care o rugase s` \ncerce s` afle ce se \ntâmpl` cu Sandy. Se a[ez`t`cut` pe iarb`.

– Grant, te rog, nu te sup`ra, dac` st` [i Jane cu mine. Ea m-a\ncurajat s` te \ntreb.

– Bine, \]i accept p`zitorul \n preajm`, zise el dup` ce se uit` laea cu o sclipire \n privire. D`-i drumul !

– {tiu c` tata a murit \ntr-un accident de ma[in`, când Mara, adic`mama, conducea. E numai vina ei ?

Grant \[i trecu mâna prin p`r, gest pe care Jane \l interpret` ca peun moment de r`gaz de care avea nevoie \nainte de a r`spunde.

– Sandy, \mi pare nespus de rù c` nu mi-am dat seama maidemult c` s-ar fi putut s` fi auzit aceast` versiune a accidentului. Separe c` ai auzit unele zvonuri care circul` invariabil \n asemeneasitua]ii. Moartea tat`lui tù s-a datorat unei defec]iuni tehnice. S-a\ntâmplat ca mama ta s` se afle la volan, dar asta nu \nseamn` c` dincauza ei s-a produs accidentul. Ma[ina a s`rit peste pod. Mara a avutnoroc, dar tat`l tù... n-a suferit, pentru c` Dumnezeu l-a luat imediatla el. |n]elegi ce vreau s`-]i spun?

– Da. {tiu c` nu m-ai min]i [i m` bucur c` tata n-a suferit, spuseSandy cu lacrimi \n col]ul ochilor. M` bucur [i c` mama n-a fost

108 CANDY MOORE

r`nit`.Pentru câteva clipe, se a[ternu t`cerea peste cele trei persoane.– Spune-mi, te rog, te mai nelini[te[te [i altceva? zise el dup` ce

scoase un lung oftat.Sandy \[i \n`l]` privirea [i spuse pe un ton la fel de grav:– Da, Grant. M` \ngrijoreaz` [i mi-e ru[ine de toate gândurile

urâte pe care le-am avut despre Mara.– Dar acum totul s-a sfâr[it [i-i po]i ar`ta mamei tale c` o iube[ti,

zise el prinzând-o de um`r. Ce-ar fi s` \ncepi prin a-i spune mam` \nloc de Mara?

– Jane mi-a spus acela[i lucru la picnic, dar ei \i place s`-i spunMara [i nu cred s` se bucure foarte tare dac`-i zic "mam`". S`-im`rturisesc gândurile mele urâte [i s`-i cer iertare?

– Nu, Sandy. N-a fost vina ta. Nu po]i fi \nvinov`]it` pentru niciungând rù. Toate astea s-au \ntâmplat pentru c` ai auzit ni[te zvonuri.Dac` i-ai aminti de toate astea, n-ai face decât s-o superi. Fii tu \ns`]i[i totul va merge de la sine. Sunt convins` c` prietena ta e de acord.Nu-i a[a, Jane? o \ntreb` el, aruncându-i o privire.

Jane se bucura \n sinea ei de r`spunsul lui Grant, \ntrebându-secât de greu trebuie s` fie pentru un copil s` nu poat` discuta cupropria mam`. S`-i fie team` s`-i pun` \ntreb`ri.

|ntrebarea lui o lu` pe nepreg`tite, dar din fericire el \[i \ndrept`privirea \n alt` parte. Mara se \ndrepta spre ei cu nesfâr[it` gra]ie. |iv`zuse a[eza]i \n iarb`, dar h-abar n-avea despre ce se discutase.

Jane se ridic` brusc din iarb` [i spuse \n timp ce se scutura:– Sunt \ntrutotul de acord cu tine. |mi pare rù c` Sandy n-a

vorbit pân` acum. S` trìe[ti cu asemenea suspiciuni e \ngrozitor.– Cu to]ii trecem prin astfel de momente. Sandy a dat dovad` de


mult curaj, dorind s` afle adev`rul. Foarte pu]ini oameni sunt \n starede a[a ceva.

Grant se ridic` \n picioare, cu ochii a]inti]i asupra Marei. Cine[tie? Poate dac` n-ar fi fost ne\n]elegerea care a planat \ntre ei de labun \nceput, acum altele ar fi fost raporturile dintre ei, chiar \npofida Marei.

Sim]ea cum evenimentele trecute se \ntorc \mpotriva ei. Un golimens \n stomac i se form` v`zându-l pe Grant cum o prive[teapreciativ pe Mara.

Ajunge! Nu te mai iluziona, Jane Wheeler. Ai fost doar persoanacare a umplut un spa]iu liber \ntre dou` sosiri. Seara aceea pe caretu o consideri ca fiind gr`itoare \nseamn` foarte pu]in pentru GrantSaxon.

110 CANDY MOORE

Capitolul 8

– Doar ]i-am promis, Sandy, c` am s` termin cu presatul [i am s`-]i completez insectarul, spuse Jane, prinzând-o de mân`.

– |mi promi]i c` vei scrie [i denumirile? o \ntreb` ea, dup` care\ntoarse capul pentru a-i privi pe Mara [i pe Grant coborând sc`rile.Am s` fiu foarte bun` la [coal`, iar ea va fi mândr` de mine. O s`-miiau revan[a pentru c` am gândit urât despre ea, nu-i a[a, Jane?

Jane o aprob` dând din cap, apoi \[i retrase mâna pentru a-ipermite Marei s`-[i ia r`mas-bun de la fiica ei.

– |mi pare r`u c` nu m` simt suficient de bine pentru a te \nso]ial`turi de Grant, dar m` doare \ngrozitor capul, zise ea, s`rutând-ope obraz. Fii cuminte [i am s` vin s` te mai v`d peste dou` s`pt`mâni.Pe cuvânt, Grant, Tom sau unul dintre [oferii t`i ar fi trebuit s-o ia.

Jane \i arunc` o privire scurt` lui Grant, dup` care se \ntoarse [ise \ndrept` spre cas`. Din câte putea s`-[i dea seama, ceva \l sup`rasepe st`pânul casei. |n cursul dimine]ii, primise instruc]iuni foarteclare pentru ce urma s` fac`, iar acum \l auzi repezind-o pe Mara.

– Vreau s-o duc eu \nsumi pe Sandy. Sper c`-]i va trece cât mai

repede durerea de cap. La revedere, \ncheie el cu sarcasm.Ma[ina demar` \n for]`.Jane munci cu mult spor \ntreaga diminea]`. Singura care o

\ntrerupsese fusese Minna, care-i adusese ceaiul [i-i spusese c` Marast` \n camer`, prad` unei dureri de cap pentru care luase ni[tepastile.

Servi masa de prânz \n lini[te, sim]ind lipsa lui Sandy [i fixându-[i ochii asupra scaunului gol al lui Grant. |ncerc` s` scape câtmai repede de sentimentul de singur`tate care i se cuib`rise \n suflet[i nu st`tu prea mult la mas`. Ie[i afar` [i f`cu de dou` ori \nconjurull`pt`riei. Târziu, dup`-amiaz` o z`ri pe Mara ducându-se la garaj,\mbr`cat` \n pantaloni [i \ntr-un pulover. Peste cinci minute, ma[inaei sport ie[i din garaj [i disp`ru \n dep`rtare. Jane trase concluzia c`-i trecuse durerea de cap [i c` \ncerca s`-[i petreac` vremea \n alt`parte pân` la revenirea lui Grant.

Tom o a[tepta. Lucrase mai mult \n acea zi, a[a \ncât se \nserase.– Aceasta e ma[ina doamnei, exclam` Tom, \n timp ce lua o

curb`.– |ncetine[te, Tom, poate c` are probleme cu ma[ina, zise ea, dar

\n clipa urm`toare \l v`zu pe b`rbatul care st`tea sprijinit neglijent deuna din portiere. Flip Olivier! De ce Dumnezeu a oprit Mara aici [ide ce b`rbatul acesta adoptase o atitudine atât de familiar`?

Mara \[i lu` mâinile de pe volan \n clipa când z`ri Land-Roveruloprindu-se lâng` ea. Tom s`ri de pe scaun [i o \ntreb` :

– S-a stricat ceva la ma[in`, doamn`?– Nu, acum. Acest... domn a reparat totul. Am plecat. Nu-]i face

griji, zise ea demarând atât de brusc \ncât Olivier trebui s` se dea\napoi pentru a nu-i intra praf \n ochi.

112 CANDY MOORE

Se uit` dup` ma[ina care plecase, o bun` bucat` de timp. |ntr-untârziu, catadicsi s`-[i \ntoarc` privirea spre ocupan]ii din ma[ina caresta]iona.

Tom se a[ez` din nou la volan, iar Olivier veni lâng` Jane, care eramai mult decât surprins` de plecarea brusc` a Marei.

– Ce mai femeie! exclam` el zâmbind. Pleca]i târziu \n seara asta,domni[oar`.

– Ce s-a \ntâmplat cu ma[ina doamnei Saxon? \ntreb` Jane\n`l]ându-[i capul [i privindu-l \n ochi.

– Era nevoie doar de o mic` potrivire. M` pricep la chestii degenul `sta, zise el cu ochii sclipindu-i din pricina cine [tie c`rui gândascuns.

Jane \i f`cu semn lui Tom s` porneasc`, iar acesta r`suci cheia \ncontact.

– |]i mul]umesc foarte mult, domnule Olivier, zise Jane.– E un om r`u, decret` Tom \n timp ce se \ndep`rtau. Doamna

Mara ar trebui s` fie mai atent` [i s` nu opreasc` pentru un asemeneab`rbat. M` scuza]i c` spun asta.

– Ai dreptate, Tom. O s`-i spun. Poate c` s-a nimerit s` fie prinpreajm` [i a ajutat-o deoarece se afla la ananghie. Bine c` n-a fostceva grav cu ma[ina, conchise ea, ca pentru a-[i ascunde propriuldisconfort.

Avertismentul politicos al lui Tom era dovada clar` a faptului c`-icuno[tea reputa]ia. Prefera s` p`streze deocamdat` t`cerea, dar cuprima ocazie o va preveni pe Mara. Poate c` nu [tia care e reputa]iaacestui b`rbat. Privirea aceea scânteietoare nu prevestea nimic bun.

Nu cu foarte mult timp \n urm`, Grant \l vorbise de r`u pe acestOlivier. Era posibil ca b`rbatul s` vrea s` se r`zbune, [i ce mijloc mai


bun putea g`si decât printr-unul din membrii familiei acestuia? Lagândul acesta, Jane se \nfior`.

Când ajunse acas`, totul era cuprins de o lini[te neobi[nuit`. Janese bucur` c` poate s` petreac` seara lini[tit`, f`r` s` fie nevoit` s`-[iarate veselia sau s` se arate dornic` de discu]ii. Resim]ea asta ca pe obinecuvântare.

Jane era a[ezat` \ntr-un [ezlong pe verand`, \ncercând s` serelaxeze [i s` nu se mai gândeasc` la numeroasele probleme pe carele avea. Era cea mai bun` solu]ie. Niciun doctor de pe lumea asta n-ar fi avut ce s`-i prescrie pentru a[a ceva. Va trebui s` lase lucruriles` mearg` de la sine. Dac` va trebui s` p`r`seasc` acest col] din Africapentru a-[i recâ[tiga lini[tea interioar`, a[a va face. Panaceul eramunca.

A doua zi diminea]`, se trezi odihnit` [i \ntr-o stare de spirit foartebun`. Soarele str`lucea pe cer, iar Jane se sim]i gata pentru o nou`zi, orice \i va aduce aceasta.

St`tea deja la biroul ei \n clipa când Grant intr` \n`untru, iarzâmbetul larg cu care-l \ntâmpin` provoc` la acesta o reac]ie denedumerire. Jane \[i plec` \ns` din nou privirea asupra hârtiilor depe mas`, iar \ntrebarea nepus` r`mase suspendat` \n aer.

Grant era concentrat asupra unui teanc de hârtii. Jane se relax`,\[i a[ez` ma[ina de scris \n fa]` [i a[tept` instruc]iuni. F`r` s` vrea,degetele ei scriau pe claviatur` : "Te iubesc... te iubesc, dragule".

– “Opre[te-te, pentru numele lui Dumnezeu! o mustr` o voceinterioar`. De ce nu roste[ti aceste vorbe? M` calc` pe nervi ce faci”.

– “|mi pare r`u”, \[i zise Jane, \ntrebându-se imediat ce i seputuse \ntâmpla de ajunsese \ntr-o asemenea stare.

|n clipa aceea, \[i f`cu apari]ia Minna, aducând tava cu ceai.

114 CANDY MOORE

– Domnule Grant, Mara mi-a spus s` v` transmit c` dore[te s` v`vad` dup` ceai. O doare capul.

– Prea bine, Minna. Trebuia s` m` \nso]easc` ast`zi la Sabie.Spune-i c` o s` m` duc singur.

Minna d`du din cap \n semn de \ncuviin]are [i ie[i din birou.Jane se ridic` \n picioare pentru a turna ceai, \ns` vorbele lui

Grant o f`cur` s` r`mân` pironit` locului.– Nu te mi[ca, \i porunci el cu o sclipire juc`u[` \n priviri. Trebuie

s` te avertizez c` ]i s-a descheiat fusta. O s` m` \ntorc discret ca s`po]i s-o \nchei.

Jane reu[i \n sfâr[it s` ias` de sub transa privirii lui. Se \ntoarseprudent` [i puse cea[ca pe mas`. Dac` ar mai fi f`cut un pas, fusta i-ar fi c`zut pe covor.

– Gata ! zise ea dup` ce-[i \ncheie fermoarul de la fust`.– Cum crezi c` poate un b`rbat s` lucreze \ntr-o asemenea

situa]ie? o \ntreb` el, \ndreptându-se s`-[i ia cea[ca de ceai de pemas`.

– Nu-i nimic de f`cut \ntr-o asemenea situa]ie, spuse Jane pe unton voit rece.

Grant puse cea[ca goal` pe mas` [i se \ndrept` spre u[`.– Trebuie s` mai v`d [i altceva. E o situa]ie insuportabil`. Oare ce

se va alege de morala mea?Jane lu` o ]igar` [i \ncepu s` fumeze gânditoare. Va trebui s`

a[tepte alte instruc]iuni. Grant se \ntoarse abia dup` zece minute.– Ai aflat ce doreai s` [tii ? Cum stai cu morala? \l \ntreb` ea

curioas`.– Foarte bine, mul]umesc, zise el \n timp ce-[i s`ruta vârfurile

degetelor.


Jane izbucni \n râs, iar Grant f`cu la fel. O veselie cople[itoarepuse st`pânire pe ea. Ar fi vrut s`-i [opteasc` la ureche cât de mult \liube[te [i c` [i-ar dori ca aceast` stare de bine s` dureze o ve[nicie.Dar, dac` ar face a[a, i-ar pieri zâmbetul de pe buze.

– Ar trebui s` râzi mai des, Janey. E pl`cut [i ]i se potrive[te.Vorbele acestea erau aproape un ecou a ceea ce gândise ea mai

devreme... \n afar` de partea referitoare la dragoste. Hai s` facemglume ! O s`-mi câ[tig \n acest fel existen]a.

– Cine-i [eful aici? o \ntreb` el, \ndreptându-se spre u[`.Domni[oar` Wheeler, vei veni ast`zi cu mine \ntr-o c`l`torie deafaceri. O s` plec`m \n mai pu]in de o jum`tate de or`. Mara nu m`poate \nso]i, iar eu am nevoie de ajutorul unei femei. Aceasta va fi\ndatorirea ta pentru ziua de azi. Am s`-]i spun pe drum ce ai def`cut. {i, ad`ug` el \ntorcând capul, din fericire e[ti \mbr`cat` pentruc`l`torie.

Jane reu[i s`-[i ascund` surpriza, dar constat` cu am`r`ciune c`era o \nlocuitoare. |nlocuitoarea Marei.

– Nu de pu]ine ori, cea de-a doua alegere se dovede[te a fi ceamai bun`. Ar fi trebuit s` te rog de la bun \nceput s` m` \nso]e[ti, darcum Mara s-a oferit s` vin`, iar \n ultima vreme ai fost camposomorât`, am renun]at la inten]ia mea.

Jane prefer` \n continuare s` tac`. B`rbatul acesta \[i alegea foartebine cuvintele. A doua alegere. Posomorât`. Chiar a[a s` fi fost?

– Draga mea, nu trebuie s` faci mutra asta. A fost un complimentdin partea mea, oricât de obscur ]i se va fi p`rut. O s`-i dau telefonmamei tale ca s-o anun] c` vei ajunge târziu \n seara asta.

Jane \[i spuse \n sinea ei c` Mara trebuie s` fi avut o durere de capcumplit` dac` renun]ase la aceast` c`l`torie. Sau poate c` se gândea

116 CANDY MOORE

c` va trebui s` munceasc`, reflect` cu perfidie Jane \n sinea ei. Sescutur`, ca [i cum ar fi vrut s` scape de un gând atât de urât, spunându-[i c`, de[i era a doua alegere, \[i va petrece ziua \mpreun`cu el. Sau m`car drumul dus-\ntors. Trecuse atât de mult timp decând nu mai fuseser` \mpreun`, doar ei doi. Jane \[i d`du seama c`va avea parte de o zi deosebit`. Va \ncerca s` profite cât mai mult deea, pentru c` s-ar putea ca soarta s` nu-i mai fie la fel de favorabil` peviitor.

Abia atunci \i trecu prin minte c`, aflând cine o va \nlocui, Mareis-ar putea s`-i treac` durerea de cap. O, Doamne, te rog, nu face s`-i treac` durerea de cap \n câteva minute!

– E[ti gata, Jane? o \ntreb` Grant din pragul u[ii.– Da, zise ea, luându-[i geanta [i urmându-l imediat. Grant

deschise portiera pentru a-i permite s` intre \n ma[in`, dup` care seduse [i se instal` \n fa]a volanului. Scoase un carne]el din buzunar [ise concentr` asupra unor cifre \n timp ce Jane \[i arunca ochii,nelini[tit`, asupra u[ii de la intrare, a[teptându-se ca aceasta s` sedechid` \n orice clip`, iar Mara s`-[i fac` apari]ia, gata de drum.

Grant r`suci \n sfâr[it cheia \n contact [i ma[ina demar`.Era un [ofer foarte bun, conducând cu lejeritate când trebuia s`

ia o curb` sau când drumul era prea abrupt. Peisajul era foartefrumos, dar Jane \[i tot \ntorcea privirea asupra b`rbatului careconducea cu atâta \ndemânare. Peisajul care se perinda prin fa]a lori se p`rea destul de familiar. |[i d`du seama imediat c` se aflau \npreajma fermei familiei Davenport. Jane \[i aminti ziua aceea, lipsa eide interes \n timpul drumului. Se \mbujor` la fa]`.

– Vrei s` facem un popas ca s` bem un ceai? o \ntreb` el, privind-o amuzat. B`trâna doamn` se va bucura s` te vad` din nou.


Nu vrei s`-]i satisfaci curiozitatea cu privire la un anim`lu] pe care l-ai salvat \n circumstan]e nu tocmai pl`cute? o \ntreb` el pe un tonpotolit.

Indignarea puse st`pânire pe ea. Tare mult ar mai fi vrut s`-ispun` vreo dou`, dar se ab]inu, aducându-[i aminte c` nici el, niciSandy nu suflaser` o vorb` despre cele \ntâmplate \n curtea cuanimale. Atunci, ca prin minune, reu[i s` se deta[eze de cele\ntâmplate [i s` priveasc` p`]ania prin ochii celuilalt. Asta o f`cu s`-iapar` un zâmbet \n col]ul gurii. Grant ridic` mirat din sprâncene.

– Cred c` a fost foarte nostim s` vezi o persoan` aflat` \ntr-oasemenea situa]ie. N-am apucat s` v` mul]umesc pentru c` a]i p`stratt`cerea asupra acestei \ntâmpl`ri nepl`cute pentru mine. A fostfoarte umilitor pentru mine, dar acum pot vedea [i partea comic` asitua]iei.

– Comic`, \ntr-adev`r, admise Grant zâmbind, dar s` [tii c` ar`taigrozav. M` rog, dac` nu punem la socoteal` fulgerele din priviri. Eraimai fierbinte decât locul unde voiai s` ne trimi]i.

– Orice fat` ar fi trecut prin acelea[i st`ri, \l \ntrerupse Jane cuveselie. Mai ales, dac` ar fi fost g`sit` \ntr-o asemenea stare chiar decel care...

Se opri brusc, mu[cându-[i buzele.– Care...ce, Jane ?– De cel care \i e [ef, spuse ea \n cele din urm`.– O! exclam` Grant. Nu credeam c` [tii atât de mult la p`rerea

[efului t`u. Uite c` am ajuns! Iat`-l pe Julius [i calul... E un tip grozav,nu crezi?

– Minunat! exclam` ea cu entuziasm, iar Grant ridic` din nou dinsprâncene mirat. Nu mai f`cu nicio remarc`, deoarece Julius se

118 CANDY MOORE

\ndrepta spre ei. Ma[ina se opri, iar Julius veni s`-i deschid` portiera.Servirea ceaiului fu un moment foarte pl`cut, iar Jane \i era cum

nu se poate mai recunosc`toare doamnei Davenport pentru primireac`lduroas` pe care i-o f`cuse.

Când ajunser` la ma[in`, \[i luar` r`mas-bun de la Julius. Acestast`tea cu coatele sprijinite de portiera lui Jane [i zise:

– Am s` trec pe la tine \ntr-o zi sau dou`. Ai cumva un pat liberpentru mine ?

– Desigur, confirm` Grant zâmbind.Pornir` din nou la drum, iar Grant \i vorbi \n sfâr[it despre

motivul pentru care avusese nevoie de o femeie care s`-l \nso]easc`.Domnul Dixon venise special de la Johannesburg pentru un interviu,iar so]ia [i fiica lui \l \nso]eau.

– Cred c` interviul va dura destul de mult, a[a \ncât a[ apreciafoarte mult dac` te-ai ocupa de doamne. Domnul Dixon mi-a spus c`so]ia lui ]ine mor]i[ s` viziteze o proprietate de citrice foartecunoscut` din aceast` localitate. Cuno[tin]ele tale, \mpreun` cu celepe care le-ai primit de la mine ar trebui s` le intereseze pe cele dou`doamne. {i pentru tine, o asemenea vizit` se poate dovediprofitabil`, \ntrucât cape]i experien]` \n mod nemijlocit. Marei n-a[ fiputut niciodat` s`-i sugerez a[a ceva, ad`ug` el zâmbind, deoareceur`[te mersul pe jos. A[a se face c` ai venit tu cu mine. Ma[ina \]i st`la dispozi]ie.

– Dar nu [tiu nimic despre citrice, iar ma[ina asta e preaputernic` pentru mine. N-am mai condus pân` acum a[a ceva, spuseea cu disperare \n glas, gândindu-se cu groaz` la perspectiva de aconduce cu dou` perechi de ochi a]inti]i asupra ei.


Grant puse imediat cap`t discu]iei.– Din moment ce ai condus, n-ai de ce s`-]i faci griji. Un membru

al personalului v` va \nso]i \n plimbare. Nu trebuie decât s` fiifermec`toare [i s` ar`]i c` [tii. Nu-i mare lucru, nu-i a[a?

– O, nu, domnule Saxon!Emo]ia o cople[i din nou când ajunser` \n fa]a hotelului.

Anxietatea ei era deplasat`. Familia Dixon era prietenoas` [ideschis`. Grant \i cuno[tea de mai mult timp. To]i o primir` cubra]ele deschise, a[a \ncât se sim]i foarte bine.

Dup` ce luar` masa, Grant le conduse pe cele trei doamne lama[in`, o privi complice pe Jane care era foarte nervoas` [i \ncercas` se concentreze asupra [ofatului. Ca pentru a confirma suspiciunilecelor dou` femei care credeau c` ei sunt \mpreun`, Grant o s`rut`tandru pe obraz.

– E o fat` minunat`, vreau s` spun ca [ofer. Am deplin` \ncredere\n ea. E atât de competent`, ad`ug` el privind-o dr`g`stos.

Trebui \ns` s` se dea imediat la o parte, deoarece ma[ina pornibrusc. Intrase \ntr-adev`r pe "mâini foarte competente".

– O, Doamne! Plecarea asta brusc` \mi aduce aminte de vremeatinere]ii mele, zise doamna Dixon.

Ajunser` tefere la birourile de pe planta]ia de citrice. Janeconstat` c` ma[ina nu era pân` la urm` chiar un monstru, ci doar unfel de tigru care putea fi cu u[urin]` \mblânzit.

Plimbarea pe planta]ie se dovedi foarte interesant`, iar ghidul lorcum nu se poate mai fermec`tor.

Când se \ntoarser`, un chelner zâmbitor le inform` c` sunta[teptate \n bar. Jane \i mul]umi [i-i spuse c` vor sosi \n zece minute.Servir` câte un cocteil, iar Grant \[i exprim` regretul c` nu pot

120 CANDY MOORE

accepta invita]ia la cin`. Aveau mult de mers pân` acas` [i voia s` facùn ocol pentru a-i ar`ta un peisaj magnific. Vorbise deja cu chelnerul[i-l rugase s`-i preg`teasc` un co[ cu mâncare.

Amândoi b`rba]ii p`reau mul]umi]i de rezultatul \ntrevederii.Familia urma s` se \ntoarc` la Johannesburg.

Se desp`r]ir` \n termeni cordiali. Jane [i Grant erau invita]i s`-iviziteze cu prima ocazie când vor ajunge la Johannesburg.

De[i soarele era la asfin]it, c`ldura nu sc`zuse. Jane deschisefereastra pentru a respira aer mai r`coros. Grant avea o mân` pevolan, iar cu cealalt` \ncerca s` sl`beasc` nodul cravatei. |nso]itoarealui, v`zând una ca asta, se aplec` spre el, \i scoase cravata [i-i desf`cuprimii doi nasturi de la c`ma[`. Grant \i mul]umi cu un zâmbet, nu\ns` f`r` a-i remarca ro[ea]a din obraji. Ro[ea]` care se datora pe deo parte c`ldurii [i bùturii, iar pe de alt` parte gestului pe care-lf`cuse mai devreme.

Trecur` pe lâng` un indicator care ar`ta c` mai era un kilometrupân` la un garaj. Când ajunser` \n dreptul lui, Grant opri ma[ina [i-i spuse :

– Du-te [i schimb`-te! E o toalet` \nùntru.V`zând-o c` ezit`, adùg`:– Ce mai stai? Trebuie s` fii mai comod \mbr`cat`, c`ci drumul e

lung. Vreau s` te duc \ntr-un loc special.Nu avu nevoie de mai mult de [apte minute pentru a se schimba.

|n plus, \[i strânse [i p`rul \ntr-o coad`. Când se \ntoarse la ma[in`,Grant o privi aprobator, dup` care se concentr` asupra drumului. Defapt, \i era recunosc`toare pentru sugestia pe care i-o f`cuse. De-abiadup` o or`, Grant catadicsi s`-i vorbeasc` despre \ntrevederea dinacea sear`. F`cuse un târg foarte profitabil pentru p`durea de pini.


Ajunser` \n cele din urm` la o r`scruce. Grant coti pe un druml`turalnic, ar`tând cu mâna spre un indicator fixat \n p`mânt.

– Fereastra Domnului.Jane frem`t`, cuprins` dintr-o dat` de emo]ie. Când ajunser` pe

un platou, Grant opri ma[ina, se d`du jos, o lu` pe Jane de mân` [i\ncepur` s` urce pe jos. Peisajul era, \ntr-adev`r, mirific. Dac` priveai\n jos, aveai \ntr-adev`r senza]ia c` ceea ce vezi e o fereastr` deschis`spre lume. La dreapta, puteai percepe a[ez`rile omene[ti, iar lastânga numai p`dure. O p`dure foarte deas`.

Senza]ia de pace care o cuprinse, o f`cu pe Jane s` p`[easc`\nainte. O mân` ferm` o prinse.

– Fii atent`, draga mea! Dac` mai faci un pas, cazi \n pr`pastie.O trase \napoi [i o eliber` din strânsoare. |[i puse \ns` mâinile \n

jurul taliei acesteia. Proximitatea \i d`dea lui Jane un sentiment [i maiacut al nenorocirii. |ncepu s` tremure.

– Janey, Janey! \ncepu Grant, prinzându-i b`rbia \n palme. Cine-ar fi crezut c` o tân`r` voluntar` ca tine poate ajunge \ntr-oasemenea stare?

Spunând acestea, o s`rut` pe frunte. Gestul acesta o f`cu sìzbucneasc` \n lacrimi.

Jane se \ntoarse \ntr-o parte pentru a se [terge la ochi [i a-[i suflanasul. Tare mult [i-ar mai fi dorit s`-l aud` m`rturisindu-i: "Te iubesc,Janey cu tot cu p`rul tù negru [i cu inima ta sensibil`."

– Mi-e o foame de lup, zise Grant. Ce-ar fi s` deschidem "cutiaPandorei" pe care am adus-o cu noi [i s` vedem ce a pus osp`tarul \nea pentru desf`tarea noastr`? Hai s` mergem! adùg` el, luând-o demân`.

Jane \l privi ca un copil pierdut \n timp ce scotea din ma[in`

122 CANDY MOORE

co[ul cu mâncare [i-l v`zu ca prin cea]` \ntinzând fa]a de mas` peiarb`.

– Nu-]i face griji \n privin]a machiajului! N-am timp acum s` mùit la tine. Mi-e prea foame pentru a te studia cu aten]ie. Uite aicicarnea [i ce[tile. Ocup`-te tu de ele! A \nceput s`-mi par` rù c` te-am adus aici. Habar n-aveam c` te va afecta atât de mult.

– S` nu mai spui asta niciodat`, Grant. Nici s` regre]i c` m-ai adusaici. Numai cu tine a[ fi putut trì asemenea momente. N-am s` le uitniciodat` pân` \n clipa când voi muri. |]i mul]umesc, Grant Saxon.Nu-mi pare deloc rù nici pentru faptul c` am plâns, adùg` ea \ntimp ce turna ceai \n ce[ti.

Grant nu-o sl`bea din ochi [i abia dup` un minut schi]` un gest,pentru a scoate din co[ ceva. Bùr` [i mâncar` \n t`cere. Apoi, Grant\i oferi o ]igar`, iar ea accept`.

– Mul]umesc, zise ea dup` ce acesta i-o aprinse.B`rbatul se l`s` pe spate [i \nchise ochii. Abia atunci Jane \ndr`zni

s`-l priveasc`. {oapta lui o surprinse.– De ce "numai cu mine", Jane? Oricine ar fi putut s`-]i arate acest

loc.– Pì... \ncepu ea, de[i nu dorea s` fac` aceast` m`rturisire, am

vrut s` spun c` venind aici cu tine [i... lacrimile mele proste[ti... toateastea nu mi se puteau \ntâmpla cu oricine. Vreau s` spun...

– |n]eleg ce vrei s` spui. Te sim]i \n siguran]` cu mine. Orice altb`rbat ar fi \ncercat s` profite de pe urma unei asemenea situa]ii. |miplace când vorbe[ti a[a... cu sub\n]eles. De ce te sim]i \n siguran]` cumine? Sau ai uitat c` \ntr-un alt moment [i \ntr-un alt loc aceea[ipersoan` al`turi de care te sim]i \n siguran]` te-a s`rutat? Suntemsinguri, iar felul \n care te compor]i m` intrig`, zise el, aruncându-i o


giannijollys

privire.Jane se \nfior`.– E[ti [eful meu [i cine-ar face sau i-ar trece prin minte s` fac`

ceva r`u \ntr-un asemenea loc mirific?– Ce mai fel de a gândi! râse el. {efii sunt [i ei oameni, poate mai

mult decât al]i muritori de rând, din câte mi-a fost dat s` aud, iarlocul acesta e cum nu se poate mai romantic. Consider`-te norocoas`c` nu te-am luat de aici s` te duc \ntr-un loc...

Se opri, v`zând-o cum \[i astup` urechile cu mâinile.– Prea bine, te las pe tine s`-]i imaginezi ce s-ar fi putut \ntâmpla,

conchise el.Jane se ridicase deja \n picioare [i \ncepuse s` strâng` masa.– Nu uita c` [tiu judo, ad`ug` ea, zâmbind.– Atunci, preg`te[te câteva figuri pentru c` am de gând s` te

s`rut. Dac` e[ti o fat` sensibil`, vei coopera. M-am comportat a[a defrumos [i merit un s`rut.

Spunând acestea, \[i lipi buzele de ale ei. Jane uitase de figurilede judo, abandonându-se s`rutului.

– Nici eu n-am s` uit niciodat` acest moment [i acest loc, zise elcând se opri. Hai s` mergem, acum!

Jane \[i lu` geanta, iar peste câteva minute erau deja pe drum. – S-a l`sat r`coarea. E mult mai bine acum, zise el privind-o

\ntreb`tor.

124 CANDY MOORE

Capitolul 9

Mara se ridicase de la biroul lui Grant pentru a se a[eza lâng`Jane.

Grant nu-[i f`cuse apari]ia \n acea diminea]`, iar Mara \l a[teptade zece minute.

Când Jane intr` \n birou [i spuse "bun` diminea]a", Mara se uit`la ea, de parc` ar fi a[teptat s`-i spun` unde e Grant. |ns` aceastam`rturisi c` nu-i cuno[tea planurile. |ncepu s` lucreze, chiar dac`sim]ea privirea celeilalte femei pironit` asupra ei. Sim]ea cumtensiunea plute[te \n aer.

– V-a]i \ntors destul de târziu asear`, decret` ea.Jane se m`rgini s` scoat` un morm`it, uitându-se la Mara cum

bate cu degetele \n mas`. Gestul acesta tr`da ner`bdarea.– Am telefonat asear`, iar Dixon mi-a spus c` domnul Saxon [i

prietena lui au plecat \nainte de apusul soarelui. A]i avut probleme?– Nu, zise Jane, oprindu-se din scris. Ne-am oprit pentru o mas`

câmpeneasc`.– Ce frumos! A cam durat masa asta. Grant e \ntr-adev`r genul de

b`rbat care s` ia cina cu cineva la lumina lunii, remarc` ea cu venin.– De acord, zise Jane. {eful meu e o persoan` interesant` [i

fermec`toare, indiferent de momentul zilei. E o pl`cere s` lucrezipentru el, zise ea, \ntorcându-se la scris.

– Termin` cu aerele astea [i cu zgomotul `sta infernal, ]ip` Marala ea.

– Domnul Saxon mi-a l`sat mult de lucru, a[a \ncât voi fi nevoit`s` fac \n continuare zgomot. Dac` v` intereseaz` c`l`toria de ieri, dece nu-l \ntreba]i chiar pe el?

– Domnul Saxon, zici? Despre ce afaceri e vorba? Minna mi-adescris cu lux de am`nunte ]inuta ta. N-ar fi trebuit ca \ntr-oasemenea situa]ie s` te \mbraci elegant? o \ntreb` ea, m`surând-o dinpriviri.

Cum Jane se \nc`p`]âna s` tac`, Mara se \nfurie.– Crezi c` n-am remarcat ce priviri de c`prioar` r`nit` \i arunci ?

{tiu prea bine c`, \n seara aceea la club, te-a s`rutat. Mi-am dat seamadup` felul \n care ar`tai. S`-]i intre bine \n cap ce am de gând s`-]ispun: Grant e al meu de mult timp. Chiar \nainte de intrarea \n scen`a lui John. Abia dup` ce m-am c`s`torit, mi-am dat seama c` gre[isem\n alegerea mea. Iar Grant \nc` m` iube[te. Ceea ce-l re]ine edecen]a. O s` am grij` s` dep`[easc` acest prag. N-ai s` g`se[tiniciodat` loc \n inima lui. |i place s` s`rute alte tinere, dar tot cumine se va c`s`tori.

– E[ti absolut sigur` de asta, nemernico?Mara se albi la fa]` [i se r`suci pe c`lcâie. Julius Davenport intrase

\n`untru, cu ochii a]inti]i asupra lui Jane. Aceasta se a[ez` pe scaun,uimit` de sângele-rece cu care-i vorbise Mara.

Julius \naint` [i-[i puse mâinile pe birou.

126 CANDY MOORE

– Nu te sup`ra, Jane! Femeia asta nu e chiar \ntreag` la minte.F`r` s` vreau, am auzit partea din discu]ie referitoare la John [i mi-escârb`. Oare cum ar reac]iona Grant, dac` ar afla cât de lipsit` descrupule [i de materialist` e?

Apoi, prinzând-o pe Mara de bra], ad`ug` :– Grant crede c` l-ai iubit pe John. S` te p`zeasc` Dumnezeu dac`

afl` c` lucrurile n-au stat a[a. Mai las-o pe Jane \n pace, sau o s` amgrij` ca unele din vorbele tale s` ajung` [i la alte urechi.

– N-o s` \ndr`zne[ti niciodat` s` faci a[a ceva. Grant m` iube[te[i nu te-ar crede, zise ea desprinzându-se din strânsoare.

Cu un calm imperturbabil, Julius o prinse de \ncheietura mâinii.– Habar n-ai de ce sunt \n stare. Marea mea sl`biciune e c` accept

toate provoc`rile care mi se fac. Acum, comport`-te ca o gazd`civilizat` [i ofer`-i oaspetelui t`u ni[te ceai.

– Spune-i, te rog, Minnei s` aduc` mai mult ceai. M-am \ntors,interveni Grant care tocmai intrase pe u[`. Julius, presupun c` veir`mâne peste noapte aici.

– Desigur, r`spunse acesta laconic, dând drumul Marei [izâmbind.

Lui Jane nu-i venea s` cread` c` e vorba de acela[i Julius carereac]ionase atât de violent cu câteva minute mai devreme. Daruimirea ei atinse culmea abia atunci când o v`zu pe Mara adresându-i-se lui Grant cu un zâmbet fermec`tor pe fa]`:

– {tii, dragul meu, nu cred c` ar trebui s`-l \ncuraj`m pe acestb`rbat prost crescut s` ne viziteze. E foarte impetuos, dup` cum aiobservat.

Grant se duse la birou [i se a[ez` pe scaun. Privi enigmatic \njurul lui, printre rotocoalele de fum pe care le scotea.


– Po]i oricând veni, Julius, zise el. Iar tu, Mara ar trebui s` [tii cums` te compor]i \ntr-o asemenea situa]ie.

– Desigur, dragule, zise ea pe un ton mieros. M` duc s` vorbesccu Minna de ceai.

– De fapt, am venit s`-]i aduc hârtiile astea ca s` te ui]i peste ele,zise Julius. Mi-ai promis c` o vei face, iar acum chiar am intrat \n criz`de timp, se scuz` el.

– O s` stau pe aici cam o or`. Am s` m` ocup de ce mi-ai adus,iar apoi am s-o ajut pe Jane. Du-te [i serve[te ceaiul \mpreun` cuMara. O s` vin [i eu curând.

– Bine, zise scurt Julius, ie[ind din birou.– 'Nea]a, Jane!– Bun` diminea]a, Grant, zise [i ea, \n timp ce \ncerca s`-[i adune

gândurile [i s`-[i concentreze \ntreaga aten]ie asupra a ceea ce aveade dactilografiat.

|n pofida eforturilor ei, dou` din replicile Marei \i st`ruiau \nminte: te-a s`rutat la club... Grant mi-a spus c`... \i place s` le s`rutepe fete, dar eu sunt cea cu care se va c`s`tori.

B`rba]ii care s`rut` [i se laud` dup` aceea cu isprava lor. Parc` [ivede scena derulându-se \n fa]a ochilor ei:

" – {tii, draga mea, a fost tare nostim. Aproape c` s-a pr`bu[it \nbra]ele mele, a[a \ncât ce mai puteam face decât s`..."

Dac` a fost \n stare s` povesteasc` acel episod, de ce n-ar faceacela[i lucru cu unul [i mai pasionant? Cu toate acestea, nu puteacrede c` Grant era genul acela de om. Probabil c` Mara inventasetotul sau v`zuse scena, \ntrucât ea [i Julius ie[iser` foarte repedeafar`.

Jane venise \n acea diminea]` la serviciu cu gândul de a stabili

128 CANDY MOORE

rela]ia ei cu Grant, [eful ei, pe baze [i mai solide. Visul ei fusesespulberat de cuvintele otr`vite ale Marei. Momentele magicepetrecute \n urm` cu o zi vor r`mâne numai pentru ea o frumoas`amintire. Probabil c` el le va uita foarte repede.

" N-am s` uit niciodat` momentul [i locul acesta", \i m`rturisiseel.

|ns` Mara distrusese totul cu insinu`rile ei. Jane \[i \ndrept`umerii, de parc` ar fi vrut s` arate c` n-avea de ce s`-i fie ru[ine [i c`nicio alt` femeie n-o poate destabiliza.

– S-a \ntâmplat ceva, domni[oar` Wheeler?– Nu. Dar chestia asta e prea \nceat`. De ce nu investe[ti \ntr-un

aparat electric, habar n-am!– Se pare c` nu suntem \ntr-o dispozi]ie prea grozav` \n aceast`

diminea]`. Am s` comand una imediat. Mara s` fie de vin` pentruaceast` stare de spirit? Cum de-a venit a[a de diminea]`, pus` pehar]`? M` \ntreb [i eu.

"Nici nu [tii ce dreptate ai”, \[i zise Jane \n sinea ei.– I-am spus doamnei Saxon s` discute cu tine, dac` vrea s` afle

detalii despre seara pe care am petrecut-o \mpreun`. E cum nu sepoate mai curioas`.

– S`-i m`rturisesc totul? o \ntreb` Grant pe un ton potolit.– Nu procedezi a[a de obicei? \l \ntreb` ea cu \nfl`c`rare.– Chiar crezi tot ce ]i se spune? o \ntreb` el, de parc` i-ar fi citit

gândurile.– E oricum ceva ce nu m` prive[te.– Ei, dar chiar suntem sup`rat` \n diminea]a asta. |mi place când

e[ti \ntoars`. S` revenim acum la problema noastr`. S`-i spun sau s`nu-i spun? Aceasta-i \ntrebarea. N-am s`-i spun, decret` el.


– Bine faci, morm`i Jane.– Când o fat` vorbe[te pe la spatele [efului ei, zise el privind-o cu

un ochi critic, \nseamn` c` are nevoie de schimbare. Po]i s`-]i iei liber\n aceast` dup`-amiaz` [i mâine. Se pare c` ziua de ieri a l`sat urmeserioase asupra ta.

– Cât` perspicacitate! zise Jane cu voce sc`zut`.– Pardon?– O, nimic, domnule Saxon ! zise ea tare.Jane t`cea, de[i tare mult ar fi dorit s`-i spun` adev`rul verde \n

fa]`."Nu sunt iubita ta [i probabil n-am s` fiu niciodat`. Probabil c` [i

tu te-ai fi sim]it la fel de mizerabil ca [i mine, dac` ai fi fost atacat \ntr-un mod atât de josnic, a[a cum a f`cut-o iubita ta cu mine. O,dragul meu, te iubesc la nebunie. Ia spune-mi, chiar le s`ru]i pe toatefetele care-]i ies \n cale?

Probabil c` nu vei afla niciodat` c` s-a c`s`torit cu fratele t`upentru banii pe care nu-i avea. De[i, dac` stau bine [i m` gândesc, ]i-a[ face un bine spunându-]i adev`rul. Te-ai \ntoarce \n acest fel la"a doua op]iune" [i... O, taci odat`, Jane Wheeler!"

Minna aduse ceaiul. Jane turn` licoarea \n ce[ti, iar opera]iuneaaceasta rupse t`cerea deplin` care domnea \n birou. Grant o privigrav.

Se \ntoarse din nou la dosare, de parc` via]a ei ar fi depins de asta[i se uit` la Minna surprins`, când aceasta spuse c` masa e gata. Grantplecase de mult. |[i spuse \n sinea ei c` nu mai are nici-un rost s`r`mân` la mas` de vreme ce avea dup`-amiaza liber`. Probabil c`Tom era \n pauz`. Dar nu putea s` plece a[a... ca o la[`. Din fericire,va fi [i Julius prezent, iar Jane avea senza]ia c` Marei \i e pu]in team`

130 CANDY MOORE

de el.Privind \n urm`, era oarecum amuzat` de ie[irea Marei referitoare

la seara precedent`.La mas`, aceasta o ignor` aproape \n \ntregime, vorbind cu Julius

numai când era absolut necesar. Nici acesta n-o lua \n seam`,concentrându-[i \ntreaga aten]ie asupra lui Jane. La un moment dat,lipsa aceasta de aten]ie \ncepu s-o agaseze pe Mara. Dorea\ntotdeauna s` fie \n centrul aten]iei, mai ales atunci când era vorbade un b`rbat.

– Tom e la dispozi]ia ta oricând, zise Grant. Odihne[te-te \naceast` dup`-amiaz` [i mâine.

– Ce grijuliu e[ti, Grant! |]i r`sfe]i angaja]ii. Personal, nu m-a[ fisim]it atât de epuizat` dup` o c`l`torie de o zi. Nici nu [tii ce rù \mipare c` m-a durut capul atât de tare, \ncât am fost nevoit` s` te lasbalt`. Sper c` nu ]i-a afectat afacerile \n mod negativ, spuse Mara,acceptând s` ia o ]igar`.

– Dimpotriv`, totul a mers ca pe roate. Jane s-a descurcat deminune [i i-a \nso]it pe oaspe]i \ntr-un tur al planta]iei de citrice,lucru pe care tu nu prea cred c` l-ai fi f`cut, drag` Mara, zise Grantl`sându-se pe spate [i sco]ând rotocoale de fum.

– S-a descurcat de minune? râse Mara. Cred [i eu! Mai ales c` aveao costuma]ie cu adev`rat potrivit` unei asemenea situa]ii, din câtemi-a spus Minna, adùg` ea.

– A fost adorabil`, accentu` Grant.– Presupun c` mai ales pentru b`rbatul care s-a l`sat c`lùzit de

ea prin planta]ie, spuse cu venin \n voce Mara.Jane se \nro[i la fa]`, furioas` la culme.– Ca s` fiu sincer`, s-a comportat foarte frumos, zise Jane r`spicat.


Un b`rbat cu adev`rat fermec`tor, \nalt [i chipe[. A fost, \ntr-adev`r,foarte insistent. I-a p`rut foarte r`u când i-am spus c` inima mea ed`ruit` altcuiva.

– O, a[adar la asta se referea domnul Dixon când a vorbit de "prieten`" \ntr-un mod atât de romantic? interveni Mara.

– Când ai vorbit cu domnul Dixon? o \ntreb` Grant dintr-o dat`.– P`i... i-am telefonat, dragule, bâigui ea. Eram \ngrijorat`. Era

târziu [i oricine [i-ar face griji \ntr-o asemenea situa]ie.– N-ai de ce s`-]i faci griji \n privin]a mea. Am crescut [i pot s`-mi

port [i singur de grij`.– Chiar e[ti, dragule? \l \ntreb` Mara pe un ton mieros.– Ce frumos din partea ta, Mara, c` te ar`]i atât de grijulie, zise

Julius, ridicându-se de pe scaun.– A[ vrea s` te duc eu acas`, Jane. Evident, dac` n-ai nimic

\mpotriv`. Nu-i mult de mers, iar eu m-a[ bucura foarte mult s`-i v`dpe Bart [i pe Janet. |mi dai voie?

– Desigur. Mi-ar face pl`cere, zise Jane zâmbind, apoi,\ntorcându-se cu fa]a spre Grant, zise: |]i mul]umesc, [efule, pentruc` mi-ai dat liber.

– Ce faci \n aceast` dup`-amiaz`, Grant? \l \ntreb` Mara.– Am de pus \n ordine ni[te hârtii, zise el. |]i sugerez s`-l \nso]e[ti

pe Julius, dac` te plictise[ti.– Nu, mul]umesc, am ce s` fac. Ce zici, mergem disear` la club?– Se poate, admise Grant.– Grozav, exclam` Julius. Ce zici de asta, Jane? Mergem [i noi?– Nu, mul]umesc. Am de rezolvat unele treburi pe care le-am

neglijat \n ultima vreme [i vreau s`-mi petrec timpul cu familia. Pemama aproape n-am mai v`zut-o \n ultima vreme.

132 CANDY MOORE

– |mi pare rù s` aud asta. F` cum crezi de cuviin]`, \i r`spunseel.

Cum nici Mara, nici Grant nu spuser` nimic, cei doi se \ndreptar`spre u[`, bra] la bra].

– Nu te sup`ra c` te \ntreb, dar ce dorea Mara s` [tie azi-diminea]`, când am intrat \n birou? o \ntreb` Julius dup` ce ie[ir`din cas`.

– Voia s` [tie care e motivul pentru care ne-am \ntors asear` atâtde târziu.

– {i... ai l`murit-o?– Am sf`tuit-o s` i se adreseze lui Grant. Trebuie s`-]i spun c` am

f`cut un ocol pe la Poarta Domnului [i am stat mai mult decât nepropusesem.

– Hm! mormì Julius. Dar nu cred c` acesta era singurul lucru pecare dorea s`-l [tie. Cum de-a pomenit numele lui John?

– Doar ai auzit foarte bine ce-a spus. M-a informat cu mult`siguran]` \n glas c` Grant Saxon e al ei \nc` \nainte de a se c`s`toricu fratele lui [i c` n-ar trebui s`-i mai fac ochi dulci.

Julius o prinse cu o mân` de talie [i o \ntreb`:– Jane, dac` tot ai mers cu m`rturisirea atât de departe, spune-mi,

dac` nu te deranjeaz`: E[ti \ndr`gostit` de Grant?– Grant \i apar]ine Marei, zise ea dup` o pauz`.– Ba nu! Nu \nc`. Am s`-]i spun un secret: Grant nu va fi al ei,

deoarece am de gând s` m` c`s`toresc cu ea. |i cunosc foarte binedefectele [i [tiu c` nu e chiar genul de so]ie ideal`, dar \mi place.

– Dar Julius, exclam` ea, \nsufle]it` parc` de m`rturisirea sincerà b`rbatului, cum r`mâne cu Grant? Nu-i po]i face a[a ceva. Oricum,se iubesc [i nu cred c` poate cineva s` ia ceva ce-i apar]ine lui Grant


Saxon. Mara spunea c` a[teapt` s` treac` o perioad` suficient delung` pentru a o cere \n c`s`torie.

– Cine vorbea! o \ntrerupse Julius brusc. Mara nu cunoa[tesemnifica]ia cuvântului "a iubi". O cunosc de foarte mult timp, numaic` eram prea s`rac pentru a m` lua \n seam`. Bun`starea familieiSaxon o atr`gea ca un magnet. Simplificând lucrurile, ea [i cu Granterau apropia]i \nainte ca ea s`-[i \ndrepte aten]ia spre John [i s` sec`s`toreasc` imediat cu el. Dac` e cu adev`rat un b`rbat, a[a cumdeclari tu r`spicat, având controlul asupra oric`rei situa]ii, de ce olas` s`-i scape printre degete? Pentru c`-[i iubea fratele mai mult [icredea c` Mara \mp`rt`[ise sentimentele lui John pentru ea? Dar noi[tim foarte bine c` s-a c`s`torit din interes. Din p`cate pentru ea, s-afript. John era un idealist, \n vreme ce Grant e realist. Gra]ie lui,mo[ia a ajuns s` fie atât de prosper`. Cred c` a fost un adev`rat [ocpentru ea s` constate c` puterea se afla \n mâinile fratelui celui mic.John nu avea probleme financiare, iar Grant era foarte generos... darasta a fost s` fie.

Acum, dac` Grant aspir` la mâna Marei, ar trebui s` se gr`beasc`dac` nu vrea s` i-o iau \nainte. O s`-i ar`t c` sunt la fel de prosper ca[i Grant [i c` reprezint pentru ea o partid` bun`. O s` fie a mea cuorice pre]. {i, crede-m`, din clipa când \mi va deveni so]ie, am s-otransform \ntr-o femeie adorabil`. |mi plac femeile frumoase, darvreau ca so]ia mea s` fie o femeie de cas`, iubitoare [i obedient`,\ncheie Julius, deoarece avea nevoie de o pauz` de respira]ie.

Jane \l privea uimit` [i oarecum amuzat` de hot`rârea de careputea s` dea dovad`. Cât despre Grant, simpatia [i furia se g`seaudeopotriv` \n inima ei. Simpatie pentru dragostea ce i-o purta frateluis`u [i furie pentru c` se sim]ea dator fa]` de Mara. Iar ea de-abia

134 CANDY MOORE

a[tepta s` cad` \n bra]ele lui.– Ai de gând s`-i vorbe[ti lui Grant despre inten]iile tale? Doar

]i-e prieten, nu ?– N-am de gând s` suflu o vorb`, zise el zâmbind. Surpriza e

elementul cheie \n planul meu. {i, la urma urmei, de ce s` dai cupiciorul norocului? Te-am v`zut \n seara aceea de pomin` cum tes`rutai cu Grant. Or, el nu e genul de b`rbat care s` se s`rute cu oricefat`. Probabil c` ai drumul deschis spre inima lui. De ce nu profi]i deasta? Vreau s` cred c` e[ti o fat` inteligent`.

De[i \i era foarte greu s` se adune [i s` judece lucrurile la rece,totu[i, Jane \[i d`du seama c` Mara nu-i spusese adev`rul: Grant nu-i povestise episodul de la club, iar Julius era ferm convins c` nu-ist`tea \n fire s` se s`rute cu orice fat`. Dac` ai min]it o dat`, o po]iface [i a doua oar`, cuget` \n sinea ei.

Jane se uita la Julius cu un aer absent \n timp ce cânt`rea \n minte\ntâmpl`rile petrecute.

– Aha! exclam` ea. Cel viclean se lupt` cu cel drept.– {tii, v`zându-te cum m` prive[ti, m-a[ putea \ndr`gosti de tine.

Dar \mi dau seama c` nu e[ti liber`. S-a \ntâmplat ceva asear`. Mi-amdat seama, chit c` tu nu vrei s`-mi spui, iar eu \]i respect decizia. Ce-ar fi s`-i facem pe amândoi gelo[i? Parc` v`d c` o s` ne atingemimediat scopul, zise el prinzând-o \n bra]e.

– E[ti nebun, Julius Davenport!– Da, Jane Wheeler. Sunt suficient de nebun ca s` \ncerc [i acest

truc. Haide, vino! E vremea s`-mi stabilesc planul de atac.Nu-l p`r`si verva nici când ajunser` acas` la Jane. Le s`rut` plin

de entuziasm pe Janet [i pe Liza, iar la plecare f`cu o plec`ciune luiJane \nainte de a se urca \n ma[in`.


– Ne vedem mâine, frumoasa mea colaboratoare!|ntorcându-se \n cas`, Jane se sp`l` pe cap [i se al`tur` celor dou`

femei.– O s` le faci geloase pe toate fetele din zon`, o tachin` Elizabeth.

O zi \ntreag` [i aproape toat` seara cu [eful tù, Julius \mbr`]i[ându-te, iar Peter care va veni s` te ia \n ora[ disear`. Vine [iPat ca s`-l supravegheze...

– Pì... ce s` zic? Nu pot munci tot timpul, nu? Dar ce spuneai dePeter? C` vine s` m` scoat` \n ora[?

– |mi pare rù, Jane c` n-am apucat s`-]i spun, dar asear` te-ai\ntors târziu, iar azi-diminea]` nu te-am v`zut. Vizita lui Julius m-af`cut s` uit. Peter o s` vin` s` te scoat` la club. Imediat, Pat a zis c`vine [i ea. Am acceptat \n numele tù.

– S` m` duc la club? \ntreb` Jane, amintindu-[i de propunereaMarei [i urcându-i-se sângele la cap. Nu, n-am s` m` duc.

– De ce, Jane? Ai alte planuri ?– Pur [i simplu, n-am chef. M` duc s`-i telefonez lui Peter, zise ea

\ndreptându-se spre u[`.– Telefonul e defect, zise Janet cu voce blând`.– O, la naiba! exclam` Jane.– |mi pare rù, draga mea ! zise Elizabeth frângându-[i mâinile.– De-abia a[teptam s` m` \ntorc [i eu \ntr-o sear` mai devreme.

Poate c` n-ar avea nimic \mpotriv` s`-[i petreac` seara la noi. Mi-arpl`cea foarte mult s` r`mân`.

– Peter a pomenit ceva despre un pacient pe care urma s`-lviziteze \n zona aceea, dup` care va face acest ocol ca s` te ia pe tine.Va combina pl`cerea cu datoria, dac`-mi amintesc, exact vorbele lui.

– Of! Dac` bat atâta drum pân` aici numai ca s` m` ia pe mine,

136 CANDY MOORE

giannijollys

va trebui s` m` duc, zise Jane cu un aer neajutorat.– N-o s` fie nicio problem`, de vreme ce mâine nu trebuie s` te

duci la serviciu, interveni Janet. Po]i dormi mai mult. |mbrac`-te a[acum se cuvine, draga mea. Doar n-o s` te duci cu blugii pe tine.

Jane a[tepta pe verand` când Peter opri ma[ina \n fa]a por]ii.Ar`ta foarte bine \n pantaloni sport [i c`ma[` alb` cu cravat`. Pat, larândul ei, era \mbr`cat` \ntr-un costum alb, \n vreme ce Jane purta orochie \n culori \nchise.

– |]i mul]umesc c` mi-ai acceptat invita]ia, chiar dac` a fost f`cut`prin intermediar. Eram ferm convins c` dac` o determin pe Liza s`accepte \n numele t`u, nu vei putea s` m` mai refuzi. Scuz`-m` c` vatrebui s` mergi \n compania ei, dar a insistat s` vin`, iar eu n-am avutce face.

– M` bucur c` ai venit, Pat. O s` fie [i mai distractiv cu tine al`turide noi, zise Jane.

– Dar nu [tiai c` atunci când sunt mai mult de dou` persoane, secheam` c` te afli \ntr-o mul]ime? o \ntreb` Peter cu un aerposomorât.

– Dragul meu Peter, interveni Pat, de unde era s` [tiu c` ai maiinvitat [i pe altcineva?

Apoi, \ntorcându-se spre Jane, \i [opti :– Am venit s` te protejez de un lup. Nu te l`sa \n[elat` de

aparen]e, ]i-o spun din experien]`.– Da, sor`, zise Jane zâmbind.Aplecându-se la urechea lui Peter, \i [opti:– Mi-a spus c` e atât de nebun` dup` tine, \ncât nu te poate l`sa

singur la club.– Tr`d`toareo! exclam` Pat, indignat`. S` nu te mai a[tep]i la


vreun ajutor din partea mea când vei fi la ananghie.Peter le oferi câte o ]igar`, iar pe parcursul drumului vorbir` [i

fumar`. Când ajunse \n fa]a clubului, Peter opri ma[ina [i spuse:– Am s` v` las aici, dragele mele. M` duc s`-i fac o vizit`

pacientului meu, dup` care am s` vin [i eu.– Nu te putem a[tepta \n ma[in`? \ntreb` Jane cu ezitare \n glas.– {i s` pierdem tocmai momentul când se bea? Hai c` nu e a[a de

grav pentru dou` fete s` intre ne\nso]ite \n club, conchise Pat. |nplus, putem s` flirt`m cu al]i b`rba]i.

– Ai grij`, sireno! o avertiz` Peter \n timp ce le conducea spreverand`.

Când ap`ru chelnerul, le comand` ceva de bùt, dup` care se\ndep`rt`, nu \nainte de a spune:

– M` \ntorc imediat, a[a c` a[tepta]i-m` aici.Pat \i \ntoarse spatele [i \ncepu s-o studieze pe Jane cu mult`

aten]ie.– Ia spune, cum merge treaba? {i ce fac Grant [i Mara?– Treaba merge bine, mul]umesc de \ntrebare. Cât despre Grant

[i Mara, sunt bine. Sandy s-a \ntors la [coal`, zise ea oprindu-se cândauzi un râs familiar venind dinùntru. Cred c` sunt [i ei aici,\mpreun` cu Julius, care-i viziteaz` pentru câteva zile. Pare foartepasionat de Mara.

– Chiar a[a? \ntreb` Pat, stând cu coatele pe mas`. Cât de orbpoate fi un b`rbat... Ce s-a \ntâmplat, Jane? E[ti palid`.

– Cred c` e din cauza bùturii. Am dat pe gât t`ria asta dintr-odat` [i simt cum m` arde.

Dorea foarte mult ca Peter s` se \ntoarc` \nainte s` fie v`zutesingure de cineva cunoscut. Pat o privea \ntr-un mod ciudat, a[a \ncât

138 CANDY MOORE

se str`dui s`-[i recapete cump`tul.– {tii, de-abia sâmb`t` am aflat c` Grant nu e tat`l lui Sandy. Asta

fusese impresia mea pân` \n clipa aceea.– Ce? exclam` Pat, uimit`. Nu [tiai c` e copilul lui John?– Nu. Am crezut c` Grant [i Mara au fost c`s`tori]i.– O, Doamne! Cred c` a fost un adev`rat [oc pentru tine. Fiindc`

tot ai fost la ei \n cas` \n ultima vreme, \ncepu ea curioas`, spune-mi,te rog, ]i s-a p`rut c` sunt foarte apropia]i... a[a, ca un so] [i o so]ie?

– Mara are dormitorul ei, iar eu \mi termin treaba la cinci, a[a\ncât nu [tiu ce se petrece \n restul timpului. Grant e foarte ocupat\ntreaga zi, iar Mara se plimb` de colo-colo [i-i tot spune "dragule".|]i spun toate astea ca s`-]i dai seama c` te po]i \n[ela când apreciezio situa]ie de genul `sta.

– Falsa ta impresie se poate cu u[urin]` schimba, dac` Marareu[e[te s`-i intre din nou \n gra]ii [i s`-l fac` s`-[i schimbecomportamentul. Erau foarte apropia]i \nainte ca Mara s`-l preferepe John. Mai târziu, [i-a dat seama c` n-a f`cut alegerea cea maipotrivit`, a[a \ncât a trebuit s` accepte starea de fapt.

– |ntre timp, am aflat cum stau lucrurile. I-am spus lui Julius s`nu se amestece, pentru a nu-l r`ni pe Grant din nou. E hot`rât s-ocucereasc` pe Mara.

– N-o s` aib` nicio [ans`, dac` Grant dore[te cu adev`rat s-o ia deso]ie, conchise Pat.

– Julius e pe deplin con[tient de asta, dar vrea s` \ncerce [i s` m`foloseasc` pentru a-[i atinge scopul.

– Cum?– |ncercând s-o fac` geloas`. Spune c` ne-am putea atinge

amândoi scopul, zise Jane, \ntrerupându-se brusc, deoarece \[i d`du


seama de gre[eala pe care o f`cuse.– Mì, mì... ca s` vezi cum stau lucrurile! {i ce picioare scurte are

minciuna, trase repede Pat concluzia. O s`-i accep]i propunerea?– Nu! protest` ea cu vehemen]`, dar se opri deoarece \l auzi pe

Julius adresându-se Marei, pe verand`:– E mult mai r`coare aici [i niciun suflet care s` strice armonia,

spuse el.– Nu chiar nimeni, \l contrazise Mara, ar`tând spre cele dou`

tinere a[ezate la mas`.– Doi \ngeri deghiza]i \n muritori, zise Julius. Se pare c` sunt

foarte norocos \n seara asta. Hai, dulcea]`, vino cu mine.– Sunt sigur` c` \ngerii au motivele lor s` vin` f`r` \nso]itor \n

aceast` sear`. Ce-ar fi s` nu le mai r`sfe]i atât, Julius ?Tonul ei era insult`tor.Julius zâmbea \n continuare când se a[ez` la mas`, de[i o r`ceal`

i se putea citi \n priviri.– |mi pare rù pentru reac]ia pe care remarca mea a provocat-o,

\ngerilor.– Bun`, Mara! Bun`, Jiulius! interveni Peter, care urca treptele.

V`d c` ar`]i jalnic. Vino cu noi la spital, dac` vrei.– Mul]umesc, Peter. Poate mai târziu, dac` vor fi [i \ngerii de

acord. Deocamdat`, Mara are nevoie de aer curat. O cam doarecapul.

– Ce s-a \ntâmplat? le \ntreb` Peter \n timp ce se a[eza pe scaun.Dup` cum ]i-a spus [i Julius, Mara nu se simte prea bine. Fumuldinùntru o afecteaz`, dar o s`-[i revin`. N-are nevoie de \ngrijiriletale medicale. Uite, paharele noastre sunt goale.

– Bine, am \n]eles mesajul. Chelner! zise el, ridicându-se.

140 CANDY MOORE

– Cum se simte pacientul t`u? \l \ntreb` Jane.– O s` supravie]uiasc`. Pat, vorbe[te-mi! Ce stai atât de t`cut` ?– O, la naiba! |]i vine s` crezi c`...– Cred c` ai dat cam repede b`utura pe gât, interveni prompt

Jane.– O, da! Sigur c` m-a l`sat pentru câteva clipe f`r` respira]ie.

Acum, revenind la tetanos, trebuie spus c` acesta e provocat deinvazia unui bacil care p`trunde prin r`ni. Acesta produce o otrav`care circul` prin vasele limfatice. E ceva legat [i de nervi. Simptomeleprin care se manifest` sunt spasmele [i \n]epenirea f`lcilor. Dac`boala nu e tratat`, devine fatal`. O doz` de ser antitetanos trebuieintrodus`. Aici intervine priceperea sorei medicale. Bacilii ace[tia seg`sesc de obicei \n intestinele cailor [i ale altor animale.

– O prefer pe Pat cea t`cut`, opin` Jane, \n timp ce Peter o priveauimit.

– Tratamentul const` \n prevenirea r`spândirii bacililor \n r`ni.}esuturile bolnave trebuie cât mai repede eliminate, iar dup` aceeae absolut necesar` aplicarea unui antiseptic, sfâr[i \n cele din urm`Pat.

– {i eu care m-am \ntrebat \ntotdeauna dac` \nv`]`turile mele auajuns acolo unde trebuie, ce-a[ mai putea zice acum? se \ntreb` cusatisfac]ie doctorul. Jane, cred c` prezint toate simptomele unuib`rbat \ndr`gostit de protejata lui. Crezi c` doza profilactic` prescris`\ntr-un asemenea caz e c`s`toria?

– Da, a[a cred, confirm` Jane.– Nu exist` nicio alt` cur`? insist` el.– Niciuna, decret` Jane pe un ton grav.– Te c`s`tore[ti cu mine, protejata mea?


– Da, veni cu promptitudine r`spunsul acesteia.– Grozav! exclam` el, u[urat \n cele din urm`.Dup` aceea, se l`s` din nou t`cerea. Chelnerul le aduse ceea ce

comandaser` [i se \ndep`rt` z`p`cit.– Felicit`ri! zise Jane, ridicând paharul.|n clipa aceea, \[i f`cu [i Grant apari]ia. Pat, care st`tea cu ochii

\nchi[i, \i \ntredeschise [i spuse: – M-a cerut \n c`s`torie.– {i... ai acceptat? o \ntreb` el, uitându-se \ns` la Jane.– Imediat, se gr`bi aceasta din urm` s` confirme. Cred c`

felicit`rile sunt binevenite.– Felicit`ri, zise Grant.– Cred c` ar trebui s` te ui]i la mine, nu la Jane, \n seara asta,

spuse ea dup` ce deschise \n \ntregime ochii.– O, Doamne! Ce-am f`cut! exclam` Peter, c`ruia \i reveni \n cele

din urm` graiul.Grant lu` un scaun [i se a[ez` la mas`.– Accept` inevitabilul. S-ar fi \ntâmplat oricum, mai devreme sau

mai târziu.– }i se va \ntâmpla [i ]ie, mai devreme sau mai târziu, nu? nu se

putu ab]ine Jane s`-l \ntrebe.– Draga mea Jane, soarta nu [i-a dezv`luit \nc` planurile, ceea ce

e mai bine pentru lini[tea mea sufleteasc`. Dar vreau s` rezolv mai\ntâi ni[te probleme particulare. Probabil c` mai târziu, mi se va\ntâmpla [i mie.

Spunând acestea, \l chem` pe chelner [i comand` [ampanie de laghea]`.

Jane reflect` \n sinea ei c` singurele probleme pe care le avea de

142 CANDY MOORE

rezolvat erau anumite formalit`]i \nainte de a se c`s`tori cu v`duvafratelui sù.

Pat lu` mâna lui Peter \ntr-a ei [i-i spuse:– Ai cinci minute s` retractezi totul, zise ea cu sinceritate, \nainte

ca [ampania s` soseasc`.Doctorul Davis \[i privi asistenta drept \n ochi [i spuse:– {tii, nu cred c` am s` retractez nimic din ce-am spus... Ai v`zut

vreodat` piscina la lumina lunii, Patricia? Vino s`-]i ar`t!Se ridicar` [i plecar` f`r` s` spun` vreun cuvânt celorlal]i doi.– {tii, \ncepu Grant, pentru câteva clipe, am crezut c` pe tine

te-a cerut \n c`s`torie. M-am sim]it u[urat s` aflu c` lucrurile nu staua[a.

– De ce te sim]i u[urat? se gr`bi s` \ntrebe Jane.– Pentru c` nu e genul de b`rbat care s` ]i se potriveasc`. Iar

dincolo de asta, n-a[ vrea s` r`mân din nou f`r` secretar`.– Chiar a[a? Mi-ai putea spune atunci care e b`rbatul potrivit

pentru mine?– D`-mi mâna s` ghicesc. Trebuie s` recunosc c` ai o mân` foarte

frumoas`. Da, pì.. v`d aici un b`rbat \nalt, brunet [i chipe[... foarteelegant [i cu ochi scânteietori. Unul cu adev`rat potrivit pentru tine.Davies ar fi fost prea imatur pentru tine. Cel pe care-l v`d aici e foartepreten]ios, curajos, mândru [i te va iubi toat` via]a. Nu-i deloc un tiprù. Dac` a[ fi mama ta, l-a[ accepta imediat, conchise el. Te sf`tuiescs`-]i faci un trusou cât mai repede. S-a ag`]at deja de linia vie]ii tale.

– O, domnule Clarv`z`tor, ce inteligent! Po]i s`-mi spui [i câ]icopii voi avea?

– Pì... ia s` vedem. O fat` cu p`rul castaniu ca al mamei sale [iun bìat cu ochii sclipitori ai tat`lui. Nu v`d ce culoare au. O, biata


mea Jane! La vârsta de [aptezeci de ani e[ti atât de s`tul` de dragoste[i de consecin]ele ei, \ncât v`d o halb` de bere otr`vit` adus`b`trânului. |n cele din urm`, acesta moare. E[ti, \n sfâr[it, liber`. Darce v`d aici? Un str`in care se \ntoarce [i-]i s`rut` mâna plin` dezbârcituri. O iubire [i mai mare s-a n`scut [i o lua]i de la cap`t.

– La [aptezeci de ani? izbucni \n râs Jane.– {aptezeci de ani e o vârst` foarte tân`r`, o consol` Grant.Jane \l v`zu cum prive[te peste um`rul ei [i \ntoarse capul. |i v`zu

pe Julius [i pe Mara mergând \ncet, cufunda]i \n conversa]ie.|ntâlnindu-se cu Pat [i cu Peter, hot`râr` s` mearg` \mpreun`

\napoi. Julius [ov`i câteva clipe când \l v`zu pe Grant stând \mpreun`cu Jane la mas`, \i spuse ceva Marei la ureche, apoi o lu` de mân` [ise \ndreptar` spre ei. Peter mai aduse dou` scaune. Chelnerul aduseo sticl` de [ampanie cu ghea]` [i ni[te pahare.

– S`rb`tore[te cineva ceva? \ntreb` Julius, privind-o \ntreb`tor peJane.

"Oare chiar spera c` pot fi atât de eficient`?" se \ntreb` Jane \nsinea ei.

– Ia ghice[te, Julius! De cine crezi c` e vorba? Pat [i cu mine amhot`rât s` ne c`s`torim.

Grant se ridic` \n picioare, ridic` paharul [i zise:– Pentru Peter [i Patricia. Fie ca angajamentul pe care [i l-au luat

s` fie de bun augur, iar c`s`toria s` dureze toat` via]a.Mara \i felicit` [i ea, fixându-l cu privirea pe Grant. Jane \[i d`du

seama c` \ncerca s` descifreze care fusese reac]ia lui \n clipa cânddisp`ruse cu Julius.

Dar acesta nu l`s` s` se vad` niciun fel de surpriz`, iar Jane \iadmir` puterea de autocontrol. Nimic nu p`rea a-i distruge

144 CANDY MOORE

echilibrul. Probabil c` era foarte sigur pe el sau de fidelitatea Marei.Grant o invit` pe Pat la dans, iar Julius pe Jane.– Julius, p`reai foarte sup`rat când ai ie[it cu Mara afar`, \i [opti

Jane la ureche. Cum se face c` la \ntoarcere avea un aer atât desupus? Ce i-ai f`cut? Ai b`tut-o?

– Am eu un fel de a pune lucrurile la punct. Femeilor le placecând impun regula, când fac legea.

N-am s` te plictisesc cu detalii inutile. |]i spun doar atât: nu m-amferit s`-i arunc \n fa]` adev`rul. Anume c` o femeie care faceobserva]ii r`ut`cioase cu privire la alte femei, se p`c`le[te singur`,deoarece nu face decât s` se oglindeasc` pe sine \ns`[i.

Evident c` s-a \nfuriat la auzul unor asemenea vorbe, \ns` dup` ces-a potolit mi-am cerut scuze [i i-am spus c` exist` multe alte feluri \ncare-[i poate folosi surplusul de energie.

Am pomenit \n treac`t faptul c` sunt proprietarul unui cal arabpursânge. Mara m-a \ntrebat imediat ce leg`tur` are asta cu surplusulei de energie. I-am r`spuns c`, din câte \mi amintesc, era o c`l`rea]`des`vâr[it`.

Am deplâns faptul c` Sheik, calul meu, n-are suficient exerci]iu [iam zis \n treac`t c` ar fi numai bun pentru ea. Ar ar`ta superb pe unasemenea cal. Dup` tot acest preambul, i-am f`cut o invita]iedeschis`, neomi]ând s`-i spun \n treac`t c`, fiind foarte bogat, nu m-a[ da \n l`turi s`-l ofer pe Sheik celei care ar fi pe m`sura mândriei[i frumuse]ii lui.

– E[ti o adev`rat` bestie, Julius Davenport! exclam` Jane.Grant auzi exclama]ia lui Jane [i ridic` din sprâncean`. Julius o

strânse \n bra]e, o s`rut` pe frunte [i spuse :– E foarte frumoas` când se \nfurie, dup` care o prinse \ntr-un


dans ritmat.– Dac` insi[ti s` joci dublu cu Grant, am s`-l avertizez.– Draga mea, dac` Mara poate fi furat` cu atâta u[urin]`, atunci

nu merit` dragostea niciunui b`rbat. Avertizeaz`-l dac` tu crezi decuviin]`, dar aminte[te-]i c` n-ai fost de fa]` la prezentul jaf. Grant aauzit exclama]ia ta de mai devreme [i n-o s` te sim]i prea grozav dacìnterpreteaz` avertismentul tù ca pe un act de gelozie declan[at deplimbarea mea cu Mara.

– {i eu care credeam c` e[ti un simplu [i dr`gu] fermier, când te-am cunoscut!

– Nu chiar atât de simplu, dar \n mod cert dr`gu], conchise Julius.F`r` s` p`r`seasc` ringul de dans, f`cur` schimb de parteneri.

Peter dori s` danseze cu logodnica lui, iar Julius i-o duse pe Jane luiGrant.

– Julius e \nalt [i, dup` unii, chipe[, spuse Grant \n timp ce semi[cau \n ritmul muzicii.

– {i tu e[ti la fel, \i r`spunse Jane imediat.– Mul]umesc, Jane, zise el, v`dit surprins. Ce zice palma ta \n

aceast` privin]`?– Tu e[ti ghicitorul.– Pì... din câte putem s` ne d`m seama, exist` un aflux de

b`rba]i chipe[i \n via]a ta. Nu te \ndr`gosti de to]i [i sper` s`-l alegi pe cel mai bun. Asta e

ceea ce se poate citi \n palma ta.– O, dragule, cu o asemenea aglomera]ie de b`rba]i \n via]a mea,

cum s`-mi dau seama care e cel mai curajos, cel pe care am s`-l\ndr`gesc pân` când am s`-l otr`vesc cu mâna mea zbârcit`? \ntrebèa pe un ton confuz, de[i inima \i spunea c` se afla chiar \n bra]ele

146 CANDY MOORE

celui ales.– Când te atinge, palma ta vibreaz` \n semn de avertisment, veni

imediat profe]ia lui Grant.Habar n-avea cât adev`r erau \n vorbele sale.


Capitolul 10

A doua zi diminea]`, dup` ce mânc` [i st`tu pu]in de vorb` cuJanet [i cu Elizabeth, Jane porni \ntr-o plimbare prin gr`din`. |n clipacând \l v`zu pe Olivier, se opri din mers. Unchiul Bart \i spusese c`aceasta era ultima lui zi de lucru. Jane se tot \ntreba cum putea unb`rbat s` duc` la nesfâr[it o via]` de nomad.

La dou` ore dup` ce lu` prânzul, Jane anun]` inten]ia ei de a seduce s` fac` o baie \n râu. M`tu[a Janet o sf`tui s` nu se \ndep`rtezeprea mult [i s`-[i ia cu ea o \nso]itoare. Propunerea m`tu[ii o f`cu s`râd`.

– Draga mea m`tu[`, \ncepu ea, nu prea ai cum s` te r`t`ce[ti peaici. Dealurile, râul [i livezile func]ioneaz` ca puncte de reper.

Bine dispus`, Jane plec` la drum. Merse ce merse [i ajunseprintre [irurile de pini de pe deal. La un moment dat, auzi un ]ip`tde femeie. Era strig`tul unei femei speriate. |ncerc` s` se apropie delocul de unde venea strig`tul. Mirarea ei fu f`r` margini \n clipa când\i recunoscu pe Flip Olivier [i pe Mara Saxon.

B`rbatul f`cu un gest grosolan [i o \ntreb` pe un ton r`spicat:

– Atunci de ce-ai mai venit aici dac` nu pentru pu]in` distrac]ie?{tiai c` sunt aici. Ce, te-ai speriat, doamn` Saxon? rânji el.

Jane se apropie de ei, \n continuare uimit`. Mara \ncerca s` scapedin strânsoare.

– O, nu iubito, n-o s` reu[e[ti! Cumnatul tù m-a insultat destul,doar nu crezi c` o s` scapi a[a de u[or. }i-ai omorât so]ul, \ntrucâtdoreai mai mult.

– Ajunge, domnule Olivier! interveni Jane.– Mì! Mì! Se pare c` p`s`relele se strâng \n stol.– E[ti teaf`r`, Mara? o \ntreb` Jane, ignorându-l pe b`rbat.– Da. Nu m` a[teptam s`...– Nu te a[teptai la naiba! De ce-ai venit, [tiind foarte bine c` nu

calc` ]ipenie de om pe aici? Deun`zi, te-ai oprit cu ma[ina ta luxoas`ca s` stai de vorb` cu mine [i ]i-am spus c` sunt aici. Ai min]it-o pep`s`rica asta c` ]i-am reparat ma[ina. Iar pe tine, domni[oaràrogant` sau m`rinimoas` dup` caz, te-am v`zut s`rutându-te cuSaxon la club [i cu Davenport pe câmp, zise el prinzând-o de umeri.Ce-ar fi s` faci acela[i lucru [i cu mine?

Insinuarea din vocea acestuia o \nfurie la culme.– Ai cinci secunde s`-]i iei mâinile de pe umerii mei. A[tept.– Am s` fac asta pentru un s`rut. Unul singur. |]i garantez c` o s`

te mai \ntorci pentru mai multe.Grant Saxon \[i f`cu apari]ia. Mara \ncerc` s` se apropie de

Olivier.– D`-i drumul! zise ea.– Taci din gur`! Ce zici, feti]o?Jane nu mai st`tu pe gânduri. |l lovi cu piciorul peste gur`, iar

acesta gemu de durere. |l prinse apoi de bra], preg`tit` pentru


mi[carea urm`toare.Grant \l prinse pe b`rbat de umeri [i-l ridic` \n sus. Chipul sù

fioros te \nspìmânta.– D`-i drumul, Grant! spuse ea cu un calm surprinz`tor \n primul

rând pentru ea \ns`[i.– V-a f`cut ceva vreuneia dintre voi?– Nu, n-a avut timp, zise Jane.B`rbatul prins \n strânsoare gemea de durere. Grant \i d`du

drumul [i spuse :– Olivier, ascult`-m`! |n mai pu]in de dou` ore, am s`-i raportez

sergentului Mason. O fac atât de târziu ca s` ai timp s` p`r`se[tiaceast` zon`. Dac` n-ai s` faci \ntocmai, am s` depun o plângere cas` fii arestat pentru c` ai agresat dou` femei neajutorate. Dou` ore.Sergentul te va a[tepta, pentru c` am s`-l \n[tiin]ez de venirea ta.

Jane o lu` pe Mara lâng` ea [i \ncepur` amândou` s` se \ndreptespre drumul de \ntoarcere.

– Las`-m` pe mine s` vorbesc, o sf`tui Jane.– Ce ai de gând s`-i spui lui Grant? [opti Mara, palid` la fa]`.– N-am s` te las de izbeli[te, zise Jane gânditoare, \n timp ce p`[ea

pe covorul de ace de pin.Se \ntoarser` brusc [i-l v`zur` pe Grant cum st` cu mâinile \n

[olduri, a[teptând un r`spuns.– V` ascult, zise el.– Pì... noi, Mara [i cu mine, ne-am \ntâlnit la bazinul de \not [i

ne-am hot`rât s-o lu`m \n susul râului. Nu ne-am dat seama c` Oliviere aici decât \n clipa când ne-am apropiat.

– |ntr-adev`r, nu avea]i cum s`-l z`ri]i de acolo. Dar când l-a]iv`zut, de ce nu v-a]i \napoiat? le \ntreb` Grant cu asprime.

150 CANDY MOORE

– Pì... \ncepu Jane, dar ne[tiind cum s` continue se uit` la Mara.O, da! Vorbeam [i ne uitam pe unde mergem. Din cauza [erpilor,dup` cum bine [tii.

Grant ridic` sceptic din sprâncean`.– Numai o femeie poate fi atât de oarb`, cuget` el. Ai mers pe jos

\n timp ce Mara era c`lare ?– O, Doamne, calul! A...|ns` Grant o \ntrerupse brusc [i i se adres` Marei:– Ai mers c`lare?– I-am dat drumul, zise ea, dându-[i la o parte o [uvi]` de p`r.R`spunsul Marei o f`cu pe Jane s` r`sufle u[urat`.– Dar de ce nu l-ai l`sat la bazin?– Pentru c` era o ie[ire care ducea spre drumul principal [i astfel

ajungea mai repede acas`, zise Mara f`r` s` se gândeasc` prea mult.R`spunsul ei \l determin` pe Grant s-o fulgere cu privirea.– A[a ne-a spus Olivier, \nainte de a deveni violent.– Au! Ce m` doare! Am c`zut cam rù la bazin! se vìt` Jane.– Rù de tot. Ar trebui s` te duci la doctor, o sf`tui Mara.– {tii, Grant, nu eram chiar dou` femei neajutorate. Mara avea

rezerva ei de energie, iar eu m` puteam folosi de alte mijloace, a[adup` cum ai observat.

Acesta se apropie [i se uit` cu aten]ie la bra]ul r`nit al lui Jane.– Trebuie s` consul]i imediat un doctor, d`du el verdictul. Mara,

ia-o pe urmele calului tù, iar tu, Jane, urmeaz-o ! M` \ntorc [i euimediat, numai c` \nainte trebuie s` rezolv ceva.

Cele dou` femei erau pe deplin convinse c` ]inea neap`rat s`-l[tie pe Flip Olivier plecat o dat` pentru totdeauna.

Vremea era foarte frumoas`, iar zilele se scurgeau una dup` alta,


f`r` griji. Grant \[i tot g`sea de lucru pe la birou sau prin preajm`.Nu-i venea s` cread` c` Flip Olivier p`r`sise zona. Jane \ncerc` osingur` dat` s`-l roage s-o lase s` plece singur` acas` seara, dar elrefuz` categoric.

De[i nu mai erau atât de apropia]i ca \nainte, faptul c` se aflamereu \n preajma lui era o pl`cut` tortur` pentru ea. Grant seretr`gea \n biroul lui sau \[i petrecea vremea citind c`r]i saudocumente de afaceri. Jane \[i petrecea vremea stând de vorb` cuMinna sau ajutând-o pe Sandy s` se preg`teasc` pentru [coal`.

|n diminea]a zilei de sâmb`t`, la ora zece, Sandra disp`ru.Jane verifica o list` de haine când Minna \[i f`cu apari]ia.– Ceaiul e gata, zise ea. Credeam c` Sandy e cu tine.– Nu, \i r`spunse Jane \n timp ce \mp`turea lista [i o vâra \n

buzunarul de la pantaloni. Ai strigat dup` ea pe afar`? Acum vreojum`tate de or` era cu Lemmy \n spatele garajului.

– Am tot strigat-o, dar nu mi-a r`spuns. Sunt \ngrijorat`, Jane!Tom e plecat pe undeva prin \mprejurimi [i a promis c` nu \ntârzieprea mult. Crezi c` s-au dus cu el?

– Tom ne-ar fi spus, dac`-o lua cu el. M` duc la magazie, zise eaalergând.

{tia prea bine c` acolo erau depozitate undi]ele de pescuit.Dou` undi]e [i dou` bobine lipseau!– S-au dus la râu, \n pofida ordinelor foarte stricte ale lui Grant.

O, Jane ! Ce ne facem ? se v`it` Minna.– Nu-]i face griji! O s` iau ma[ina Marei.A[adar, copiii au considerat de cuviin]` s` se mai duc` o dat` la

pescuit \nainte de a \ncepe [coala. Avu nevoie de cinci minute pentrua pleca, rugându-se \n gând s`-i g`seasc` acolo unde presupunea c`

152 CANDY MOORE

sunt. Drumul nu era scurt, iar ei plecaser` de mai pu]in de o or`. Vafi nevoit` s` lase ma[ina undeva pe marginea drumului [i s-o ia pe josprintre copaci.

Mâinile \i tremurau \n timp ce conducea. Opri \ntr-un loc pe care-l considera cel mai apropiat de râu.

Dup` aceea, porni pe jos \n cùtarea lui Sandy. |ns` strig`tele eifur` zadarnice.

– O, Doamne! exclam` ea \n clipa când sim]i miros de fum.Prostu]o, asta mai lipsea s` faci! Un foc!

|ncepu s` alerge cu respira]ia tìat`, mai pu]in din pricinafumului, cât mai degrab` a fricii care o cuprinse gândindu-se lacatastrofa care se declan[ase.

Auzi apoi strig`tul de ajutor al lui Sandy, dar [i rânjetul sinistru alunei persoane deja familiare.

Flip Olivier \[i pusese amenin]`tor mâinile \n jurul gâtului feti]ei[i se uita ca un nebun, fascinat parc` de dansul fl`c`rilor care se\nte]eau.

Jane ie[i din fum asemenea unui duh din cea]` [i g`si de cuviin]`c` trebuie s` ac]ioneze imediat.

– Duce]i-v` la piatra aia mare! le strig` ea copiilor. Olivier, scoate-]i jacheta [i ajut`-m` s` sting focul. Hai, d`-i drumul!

Olivier \[i scoase jacheta mai mult de nevoie decât de voie, darizbucni \ntr-un râs de nebun :

– Mì s` fie! Am pus mâna pe pisicu]`, adic` pe copilul lui Saxon,pe prietena lui [i am declan[at [i un foc stra[nic ca s`-l ajut s` ajung`mai repede \n iad.

Jane nu-l lu` \n seam` [i se uit` descurajat` la focul ale c`reipropor]ii cre[teau. Apoi, se \ntoarse spre el [i-i zise furioas`:


– Folose[te jacheta aia odat`, prostul naibii!– Nimeni nu-mi vorbe[te a[a f`r` s` fie pedepsit, zise el,

\nfuriindu-se la rândul lui. Ia s` vedem ce-o s` mai zici acum,domni[oar` Inim`-Mare.

Spunând acestea, o prinse de gât, iar ea nu mai putu face nimic.– ~sta era momentul pe care-l a[teptam. Saxon prime[te, \n

sfâr[it, ceea ce merit`. O s` vii cu mine la piatra cea mare, chiar dac`pentru asta va trebui s` te trag de p`r. Imperiul lui Saxon o s` ardà[a cum a ars Roma.

– Ai dreptate, \l aprob` Jane. E mai bine s` privim. Focul e \nspatele tù, a[a c` ai grij`.

– Ha! Peste pu]in timp, focul va cuprinde copacii [i atunci s` te]ii distrac]ie, spuse el ca fermecat.

Jane o lu` la goan`, \ncercând s`-[i salveze pielea. Olivier nu\ncerc` s-o urmeze.

Dup` ce parcurse o bun` bucat` din drum, Jane v`zu cum Oliviernu mai poate sc`pa din calea focului. Se \ntoarse din drum [i-l lu` \nspinare, de[i acesta aproape c` \[i pierduse cuno[tin]a.

Când reu[ir` s` se ad`posteasc` de urgia focului, se sim]ir` cuto]ii u[ura]i.

– Jane, se aude motorul unei ma[ini care se apropie.Curând, Land-Rover-ul se contur` printre norii de praf. Abia când

fu la pieptul lui Grant, Jane sim]i c` revine la via]`.– Pompierii au sosit deja [i-[i fac datoria. Totul e sub control.– Mai trìe[te? \ntreb` ea, ar`tând spre Olivier.– Da, mai trìe[te, \i r`spunse Grant \n timp ce ambulan]a \l lua

pe targ`, \ns` e foarte ars.– Cred c` am s` vomit, auzir` o voce \n spatele lor.

154 CANDY MOORE

– A[a s` faci, dulcea]`, \i r`spunse Grant. Dup` aceea, te vei sim]imai bine.

Când ajunser` acas`, Minna [i Polly luar` fiecare câte un copil \nbra]e. Grant o ajut` pe Jane s` coboare din ma[in`.

– Janey, cum a[ putea vreodat` s`-]i mul]umesc pentru c` ai salvatdoi copii neajutora]i ? Ai reac]ionat foarte rapid, ai folosit trucuriinteligente [i ai demonstrat c` ai o inim` de aur. Te sim]i mai bineacum?

– |n afar` de faptul c` m` doare splina, da. Tu cum te sim]i ? \i\ntoarse Jane \ntrebarea.

– Ce vrei s` spui? C` m` simt mai bine? {tii, am o telegram` \nbuzunar, dar n-am s-o deschid acum. Du-te [i f` o baie, odihne[te-tepu]in, iar dup` aceea po]i veni s` discut`m.

Dup` o or`, Jane intr` \n sufragerie [i fu asaltat` de \ntreb`rile,dar [i de felicit`rile celor din jur.

– |mi pare r`u c` nu mai pot sta, interveni sergentul Mason.Personalul poli]ienesc le mul]ume[te domni[oarei Sandra [ijupânesei Lemmy pentru ceea ce au f`cut. Iar dumitale, domni[oar`Jane, to]i colegii mei m-au rugat s`-]i transmit toat` stima lor pentrucurajul de care ai dat dovad`. O s` v` chem`m mâine pentru a ne dao declara]ie despre modul cum s-au desf`[urat lucrurile. Unde s` ne\ntâlnim? Aici, sau la Bart?

– Domni[oara Wheeler poate fi g`sit` mâine acas` la unchiul ei,se gr`bi Grant s` r`spund`, \ntrucât Jane era profund emo]ionat` dediscursul sergentului [i nu-[i g`sea cuvintele.

– Mul]umesc, Grant. |]i convine, Jane?– Da, sergent. Am s` fiu la dispozi]ia dumneavoastr` oricând \n

cursul dimine]ii.


Grant [i Jane \l \nso]ir` afar`. La \ntoarcere, acesta scoasetelegrama din buzunar [i \ncepu s` vorbeasc` pentru a l`murilucrurile.

– Se pare c` a sosit vremea s` l`muresc unele lucruri, \ncepu el.Mai \ntâi, Pat [i Peter au stabilit \n sfâr[it data nun]ii: e peste treis`pt`mâni. Apoi, am primit o telegram`, ad`ug` el zâmbind.Cupidon, dup` câte se pare, a lucrat \ntre timp.

"Julius Davenport [i Mara Saxon s-au c`s`torit la Johannesburg,ieri diminea]` la zece [i jum`tate. M-am c`s`torit cu ea ca s`-icontrolez inten]iile machiavelice. Stop. O iubesc la nebunie [i amdescoperit cu surprindere c` sentimentul e reciproc. Stop. S` nu tesuperi." Asta-i tot.

Un murmur general se \n`l]` \n \nc`pere. Toate privirile se\ntoarser` curioase spre proprietarul mo[iei \nvecinate. Grant,st`pân pe sine [i afabil, se \ndrept` spre Jane. Ea se uita parc` vr`jit`la el. Când ajunse la trei metri de ea, aceasta [opti un comp`timitor:"O, bietul de tine!", dup` care fu aproape s` se pr`bu[easc`, dac`Grant n-ar fi prins-o imediat \n bra]e.

Elizabeth \l ajut` s-o duc` pe Jane \ntr-o alt` camer`. Dup` ce oa[ez` pe pat, Grant se \ntoarse spre Elizabeth [i-i zâmbi.

– Spune-le invita]ilor c` pot s` plece. O s` am grij` de Jane [i ams-o aduc acas` \ntr-o stare bun`. Pute]i s` pleca]i cu to]ii.

Jane deschise ochii pentru a-[i da seama cine o ]ine \n bra]e, dup`care \nchise din nou ochii, mul]umit`. Auzi o voce pl`cut` [optindu-i la ureche:

– Dormi, copil`! Dormi, draga mea!– E bolnav`? Jane e bolnav`? se auzi o voce speriat` dinspre

coridor. Minna n-a vrut s` m` lase s` vin, dar... a trebuit s-o fac. E

156 CANDY MOORE

foarte bolnav`?– Jane se simte foarte bine, dulcea]`, zise Grant, mângâindu-i

p`rul. E doar foarte obosit`. Dar nu e nimic \ngrijor`tor.– Slav` Domnului! exclam` Sandy, r`suflând u[urat`. Vrei ni[te

ceai?– Nu, dulcea]`. Du-te [i culc`-te! Spunei Minnei s` fac` la fel. Eu

o s` stau cu Jane pân` se treze[te [i o s` am grij` de ea.– Bine. Noapte bun`, Grant. M` bucur c` mama s-a c`s`torit cu

unchiul Julius. O s`-l \nv`] s` fie un tat` de milioane. Cred c` Jane ea ta, pentru c` dormi cu ea, zise ea \n [oapt` când ajunse la u[`.

Dup` aceea, \nchise u[a \n urma ei.– Mie-mi spui! spuse Grant dup` plecarea feti]ei.|n clipa aceea, Jane deschise ochii.– Bun`, draga mea! spuse el.– Bun`! r`spunse ea, \ncântat`. N-ai de ce s` fii sup`rat pe Julius

[i nu trebuie s` m` consolezi. Nu \nsemna nimic pentru mine. Amle[inat pentru c` \mi p`rea a[a de r`u pentru tine.

– Da, [tiu asta. Ai un suflet atât de mare.– N-ai apucat s` termini de citit mesajul pe care l-ai primit de la

Julius, zise ea, ridicându-se \ntr-un cot. Mi-a[ dori foarte mult s` nufii foarte afectat.

– Dac` a[ fi profund r`nit, m-ai ajuta s` \ncerc s` uit?– Dac` asta ]i-ai dori, spuse ea pe un ton jalnic.– Mi-ai oferi ceea ce-mi doresc?– Da, Grant.– Necondi]ionat?Jane \[i plec` privirea \ntr-o tacit` confirmare.– Spune-o! Spune c` m` iube[ti necondi]ionat, din toat` inima!


– Te-am iubit din clipa când ne-am \ntâlnit, zise ea ridicându-se\n capul oaselor. Chiar [i atunci când credeam c` e[ti c`s`torit. De[ira]iunea \mi spunea c` nu e bine, inima mea era deja d`ruit`.

– E[ti adorabil`, Jane. Julius mi-a f`cut un mare serviciu. M`sim]eam prins la mijloc, datorit` unei promisiuni f`cute mie \nsumi.Din fericire, nu m-am gr`bit [i am a[teptat. Slav` Cerului c` am f`cut-o! Telegrama de la Julius se termin` \n felul urm`tor: "{tiu cuii-e d`ruit` inima ta. Stop. Cere [i vei primi. Stop.

Privirea i se \nfl`c`r` dintr-o dat`.– Dac` cer, oare am s` primesc? {tii cui apar]ine inima mea

pentru totdeauna?Lui Jane \ncepu s`-i bat` inima cu putere.– Spune-mi, [tii? R`spunde-mi, Jane! De nu, am s` vin s`-]i ar`t,

ad`ug` el, \ncepând s-o s`rute. }i-ai dat oare seama c` apar]inemunul altuia?

– Da, [efu', [opti ea.– De aceea, trebuie s` te duc acas`... la un moment dat. {i s` te

aduc \napoi ca so]ie a mea.... \n curând.

Sfâr[it

158 CANDY MOORE

giannijollys

CANDY MOORE - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · l`sase urme asupra chipului tinerei, dar...

Documents

Transcript of CANDY MOORE - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · l`sase urme asupra chipului tinerei, dar...