CANDY MOORE - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · Minunile dragostei Traducerea [i adaptarea...

157

Transcript of CANDY MOORE - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · Minunile dragostei Traducerea [i adaptarea...

CANDY MOORE

Minuniledragostei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MARIANA COSTESCU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Brooke se uit` la femeia firav` [i palid`, \ntins` \ntrea[ternuturile albe, [i i se strânse inima, v`zând c` ar`ta mult mair`u de când o vizitase ultima dat`– [i asta fusese doar ieri! Dragade Jocelyn, cu cât curaj \nfrunta boala incurabil` care o lovisebrusc cu o jum`tate de an \n urm`, \n ultima lun` petrecut` \naceast` clinic` particular`! Pe zi ce trecea, ar`ta tot mai slab` [imai neputincioas`.

Brooke era foarte sup`rat` c` cea mai bun` prieten` a eitrebuia s` \ndure o astfel de durere, c` nu putea face ceva pentrua curma suferin]a lui Jocelyn.

Dac` te uitai la ele, aveau foarte pu]ine \n comun. Jocelyn eratrecut` bine de [aizeci de ani. Brooke avea pân` \n dou`zeci [icinci. Pe figura femeii mai \n vârst` se vedeau semnele uneifrumuse]i de mult apuse, \n timp ce tân`ra avea o fa]` de ofrumuse]e r`pitoare, care nu necesita decåt un pic de rimel,

giannijollys

pentru a-i \nnegri genele blonde care-i umbreau ochii alba[tri, [iun pic de ruj, pentru a-i contura linia perfect` a gurii. P`rul luiJocelyn albise de ani buni, Brooke având un p`r bogat, castaniu-deschis, cu reflexe aurii, care-i c`dea bogat pe umeri.

Totu[i, \n ultimii trei ani, \n care Jocelyn devenise confidentalui Brooke, \ntre ele se stabilise o a[a-zis` rela]ie mam`-fiic`,\ntrucât \[i petreceau foarte mult timp \mpreun`, Jocelyn nefiindc`s`torit` vreodat`, iar p`rin]ii lui Brooke fiind deceda]i de mult.

Brooke [tia c` familia Charlwood privea cu scepticismprietenia lor, dar fiind [i ea bogat`, nu putea s` o acuze c` umbladup` banii celeilalte femei. |ns` amândou` erau con[tiente c`prietenia lor era umbrit` de capul familiei Charlwood, Rafe, defratele lui, Patrick [i de so]ia acestuia, Rosemary. Dar Jocelyn nuse l`sase niciodat` influen]at` de p`rerea vreunuia dintre nepo]iis`i, sau a tat`lui lor, când acesta tr`ia, Brooke vizitând-o la vilade pe mo[ia familiei Charlwood, de câte ori putea. Pentrureputa]ia lor, membrii familiei Charlwood ignorau, pe câtposibil, prezen]a lui Brooke.

Asta era [i dorin]a ei, preferând s` nu atrag` aten]ia, mai alesa lui Rafe, influentul cap al familiei [i al companiei CharlwoodIndustries, un b`rbat pe cât de puternic, pe atât de nemilos. Subconducerea lui, familia strânsese mai mul]i bani decât o f`cuseRobert Charlwood, str`bunicul lui Rafe, care \nfiin]ase prima lorlinie maritim`. Brooke cuno[tea istoria familiei Charlwood,cunoscuse câ]iva dintre ei, [i singura pe care o pl`cuse fuseseJocelyn.

– Te-ai sup`rat pe florile alea, drag`, sau pe mine? o nec`ji

6 CANDY MOORE

prietena ei, a[ezat` pe patul din camera \nsorit`, \ntr-un halat roz[i o c`ma[` de noapte din dantel`, asortat`.

Brooke fu nevoit` s` clipeasc`, pentru a-[i alunga lacrimile,uitându-se la prietena ei, [i l`sând pentru un moment garoafelepe care le aranja \n vaz`.

– Nici una, nici alta, spuse cu o voce \n`bu[it`. Sunt sup`rat`pe via]`. De ce tocmai tu, Jocelyn? gemu ea, disperat`. De ce nueu, când…

– Nu suntem \n m`sur` s` punem \ntrebarea asta, o dojenicealalt` femeie, cu blânde]e. Totul are un scop. {i cred c` [tiucare este al meu, continu` \ncet, b`tând patul cu palma. Vino [ia[az`-te aici, vreau s` vorbesc cu tine…

Intensitatea vocii lui Jocelyn, când se sim]ea atât de r`u, of`cu pe Brooke s` traverseze imediat camera [i s` se a[eze lâng`ea.

– S-a \ntâmplat ceva? o \ntreb` \ngrijorat`. Analizele pe carele-ai f`cut la \nceputul s`pt`mânii…

– Au confirmat ceea ce [tiam deja, r`spunse ea, b`tând-o pemân`, \ncurajator. Nu mai apuc sfâr[itul lunii.

– Nu trebuie s` vorbe[ti a[a! Nu este totul pierdut, [tiin]amedical` progreseaz`, pe zi ce trece.

Jocelyn cl`tin` din cap, zâmbind cu senin`tate.– Mi-au spus de la \nceput c` boala mea nu este operabil`, [i

[tiin]a nu se mi[c` suficient de repede pentru mine. M-am\mp`cat cu ideea asta, draga mea. A[ dori s-o faci [i tu.

– |n]eleg. O s` crezi c` sunt egoist` c` gândesc a[a, cânddurerea ta este atât de mare, dar, ce o s` m` fac f`r` tine? |i lu`

MINUNILE DRAGOSTEI 7

mâna [i [i-o puse pe obraz, lacrimile curgându-i acum nest`vilite.Jocelyn \i zâmbi cu triste]e, mângâindu-i obrazul cu vârful

degetului.– O s` supravie]uie[ti, o asigur` ea. {i te-am trecut \n testa-

ment…– Nu! Brooke \i arunc` o privire \ndurerat`, ochii ei mari

alba[tri reflectând teama din sufletul ei. Nu vreau nimic. N-amnevoie de nimic, [tii doar. |n plus, asta ar face ca Rafe– familia– s` m` urasc` [i mai mult.

– Nu fac asta numai pentru tine. Femeia mai \n vârst` \i c`ut`privirea. |ntotdeauna a fost vorba de ceva mai mult decât noidou`, de aceea am l`sat lucrurile s` ajung` atât de departe.R`sufl` adânc. Rafe este un om dur, necru]`tor, nu exist` o alt`cale. Dar nu-]i las bani, Brooke, amândou` [tim c` n-ai nevoie.A[a cum ai spus, familia deja te ur`[te.

– Dac` nu bani, atunci ce…?– Vei vedea curând. Jocelyn \i zâmbi. {i s` nu crezi c` nu

m-am gândit foarte bine \nainte, pentru c` am f`cut-o. – M-a[ sim]i mai fericit`, dac` a[ [ti ce este.– Vei afla la timpul potrivit. Avocatul meu te va contacta,

peste pu]in timp.– Când vei fi moart`, spuse Brooke.– Haide, drag`, to]i ne ducem odat`. Jocelyn zâmbi. Am avut

o via]` frumoas`, fericit`. {i acum vreau s` \ncerc s` te fac [i petine pu]in fericit`.

– Moartea ta nu poate face asta!– Niciunul dintre noi nu dore[te moartea m`tu[ii mele,

8 CANDY MOORE

domni[oar` Adamson, se auzi o voce puternic`. Sunt sigur c`niciunul dintre noi, nu se gânde[te la a[a ceva.

Sunetul acelei voci o f`cu pe Brooke s` se ridice \n picioare,[tergându-[i urmele lacrimilor, nefiind nevoit` s` se uite lab`rbatul care tocmai intrase \n camer`, pentru a [ti cine era: RafeCharlwood, capul familiei Charlwood. |n vârst` de treizeci [inou` de ani, avea p`rul negru, \nspicat cu fire argintii la tâmple,o fa]`, parc` cioplit` din granit, ochii de un cenu[iu-intens,pome]ii \nal]i, o gur` ferm` [i b`rbia p`trat` [i puternic`. De[iera slab [i foarte \nalt, avea o anume elegan]` \n mi[care, o gra]iede felin`, \n umerii largi, talia \ngust`, coapsele ferme [ipicioarele lungi. Brooke [tia totul despre acest b`rbat, nu trebuias` se uite la el, urând s` se uite la el, amintindu-i atunci când of`cea, de durerea pe care i-o provocase \n trecut. {i era atât dearogant, atât de dornic de r`zbunare, \ncât nici nu realizase c` or`nise.

Jocelyn \i arunc` lui Brooke o privire plin` de \n]elegere,\nainte de a se concentra asupra nepotului ei.

– Poate c` nu dore[ti s` discu]i despre asta, Rafe, spuse ea\ncet, dar te asigur c` se va \ntâmpla. Acum, spune-mi ce cau]iaici? Am crezut c` vei fi \n Italia, \n urm`toarele câteva s`pt`mâni.

El ridic` din umeri, aplecându-se s-o s`rute pe obraz, la fel derafinat ca \ntotdeauna, \ntr-un costum gri-\nchis, din trei piese, [ic`ma[` [i cravat` argintii.

– Mi-am rezolvat problemele mai devreme, a[a c` m-amgândit s`-]i fac o vizit`. |[i \ntoarse din nou privirea, rece ca deo]el, spre Brooke. Nu [tiam c` domni[oara Adamson va fi aici.

MINUNILE DRAGOSTEI 9

Brooke nu avea nevoie s` i se spun`, [tia c` dac` ar fi trebuits`-[i programeze vizita, ar fi avut grij` s` nu coincid` cu a ei.Faptul c` nu se obosise s`-[i ascund` antipatia fa]` de ea, \lf`cuse [i pe fratele s`u mai mic, Patrick, s` simt` la fel, iarcumnata lui nu avusese nevoie de \ncuraj`ri \n sensul `sta,atitudinea ei fiind ostil` de la bun \nceput.

– Brooke a venit s` m` vad`, aproape \n fiecare dup`-amiaz`,interveni m`tu[a lui, sim]ind tensiunea dintre ei, preferând s-oignore decât s` se amestece, cum o mai f`cuse o dat`. |l cuno[teape Rafe destul de bine ca s` [tie c`, odat` ce-i intra ceva \n cap– \n cazul `sta c` nu o pl`cea [i nu avea \ncredere \n Brooke– nimic nu-l f`cea s` se r`zgândeasc`.

{i Brooke avea acelea[i sentimente pentru Rafe, mai mult, \iera team` de el. {tia c` ferocitatea lui \nn`scut` era aceea care-icontrola atât propriile ac]iuni, cât [i pe cele ale celor apropia]i,in special ale lui Patrick [i so]iei acestuia, Rosemary Charlwood.Orice spunea Rafe era lege, \n ceea ce privea familia. Chiar dac`Jocelyn i se \mpotrivea, totu[i nu nega faptul c` Rafe era capulfamiliei, c` administra afacerile cu abilitate, sporind avereafamiliei \n fiecare zi, de când era la conducerea companiei.

Brooke nu reu[ise niciodat` s` \n]eleag` cum accepta aceast`familie s` se supun` orbe[te dorin]ei unui singur om, [i evita pecât posibil s`-l \ntâlneasc` pe Rafe Charlwood. Din nefericire,niciuna din ele nu se a[teptase ca el s` apar` ast`zi acolo. Dac`ar fi [tiut, Brooke n-ar fi venit. Acum va trebui s` g`seasc` oscuz`, s` plece cât mai repede posibil.

– Serios? Ochii lui ne\ndur`tori o cercetar` cu aten]ie.

10 CANDY MOORE

Brooke se \ntoarse spre el, fixându-l cu o privirenecru]`toare. Ar fi fost greu de spus cine ar fi cedat primul, dac`Jocelyn n-ar fi \ntrerupt acea lupt` surd`, atr`gând aten]ianepotului asupra ei.

– Ce face familia? \ntreb` ea \ncet.– Nu te-au vizitat, Patrick [i Rosemary, diminea]`?Jocelyn se aprinse la fa]`.

– Se \ntâmpl` ca ei s` nu \nsemne \ntreaga familie, replic` eairitat`.

Rafe strânse din buze.– Dac` vrei s` afli ce face Robert, de ce nu spui direct?Sup`rarea lui Brooke se transform` \n indignare, la felul cum

\i vorbea m`tu[ii lui.Dar nu era nevoie s`-[i fac` griji pentru Jocelyn. Femeia nu

ajunsese la [aizeci [i cinci de ani, nec`s`torit`, f`r` s` \nve]e s`\nfrunte un b`rbat din familia Charlwood, \n special pe Rafe,dac` sim]ea c` este absolut necesar.

– N-ar trebui s` \ntreb, Rafe? Este singurul fiu al unui nepot,pe care-l am.

– {i probabil a[a va r`mâne, \i arunc` el.– Ei bine? insist` Jocelyn.Rafe \[i \nclin` capul cu arogan]`, indignarea c` i se vorbea la

modul acela fiind tr`dat` de fiecare fibr` a trupului s`u.– Robert este foarte bine.– L-ai luat cu tine \n Italia? \ntreb` m`tu[a lui, scrutându-l cu

privirea.– A r`mas la Charlwood cu d`daca Perkins.

MINUNILE DRAGOSTEI 11

– Ca de obicei, ripost` ea. N-ai grij` deloc de b`iatul t`u, Rafe.El are nevoie de tat`l lui.

– Nu cred c` este ceva ce ar trebui discutat acum, Jocelyn.Cuvintele [optite o blocar` efectiv, iritarea din vocea lui fiindevident`.

Dar Jocelyn nu d`du aten]ie acelei avertiz`ri. Prea mul]i anif`cuse fa]` cruzimii b`rba]ilor Charlwood, pentru a se pleca \nfa]a nepotului s`u.

– Din cauza lui Brooke? \l \ntreb` aceasta, nervoas`. Nu estechiar un secret c`-]i neglijezi fiul, [i asta dup` ce te-ai luptat cu\nver[unare s` ob]ii custodia.

Rafe \i arunc` lui Brooke o privire plin` de resentiment, de[ivocea \i r`mase controlat`.

– M-am luptat pentru fiul meu, pentru simplul motiv c` so]iamea era o mam` nepotrivit` pentru el. |[i \ntoarse privirea spreBrooke, auzind-o r`suflând adânc. Nu te preface a[a surprins`,domni[oar` Adamson, spuse brusc. Subiectul desp`r]irii de so]iamea, atât de mediatizat, cu doi ani [i jum`tate \n urm`, revineadesea \n pres` ca un exemplu pentru b`rba]ii mai pu]inprecau]i, care se simt atra[i de femei complet nepotrivite. Rafestrâmb` din nas. Când ne-am cunoscut, so]ia mea eradansatoare, domni[oar` Adamson, [tiai asta?

Ea [tia totul despre mariajul lor, atât de mediatizat, deseoriminunându-se de felul \n care el f`cuse public` infidelitateaso]iei sale, pentru a câ[tiga custodia unicului lor fiu, un bebelu[de numai [ase luni, la vremea aceea. Cel pu]in, b`ie]elul fuseseprea mic, pentru a \n]elege umilin]a [i moartea ulterioar` a

12 CANDY MOORE

mamei lui. {i, luând \n considerare felul \n care acest b`rbat \[iexpusese via]a particular` atunci, recunoscându-[i gre[eala de ase fi \nsurat cu o dansatoare de nou`sprezece ani, p`rea s`acorde prea pu]in` aten]ie fiului s`u, pe care dorise cu atâtadisperare s`-l p`streze, l`sându-l mai mult \n grija d`dacei.

– Oh, nu de balet clasic. F`cea parte dintr-o trup` de dansurimoderne care ap`rea \n spectacolele lui Greg Davieson– sechema "Romanticele senzuale", ad`ug`, dezgustat.

– |mi amintesc de ele, spuse Brooke, sec.El \[i strânse pumnii, str`duindu-se vizibil s` se relaxeze,

zâmbind f`r` chef.– Atunci, \]i aminte[ti [i c` so]ia mea l-a g`sit pe domnul

Davieson mai atr`g`tor decât mariajul nostru.– Nu cumva vrei s` spui, decât tine? Brooke \[i mu[c` buza,

când el \[i fix` privirea \n ochii ei, abia st`pânindu-[i furia. |mipare r`u, murmur` aceasta. N-ar fi trebuit s` spun asta.

– De ce nu? Ai perfect` dreptate, domni[oar` Adamson, \iarunc` el. So]ia mea chiar l-a g`sit pe Greg Davieson maiatr`g`tor decât mine.

– Sunt sigur` c` Brooke nu vrea s` aud` toate astea, Rafe…– De ce? \[i \ntrerupse cu r`ceal` m`tu[a. Sunt convins c`

domni[oara Adamson nu este atât de inocent`, \ncât s-o [ochezefaptul c` so]ia mea a avut o aventur` cu un alt b`rbat.

– Rafe…– Este \n regul`, Jocelyn, o lini[ti Brooke pe cealalt` femeie,

care p`rea tulburat` de turnura pe care o luase discu]ia. Nufacem decât s`… vorbim. Se \ntoarse din nou spre el, fiind

MINUNILE DRAGOSTEI 13

nevoit` s`-[i lase capul pe spate ca s`-i \ntâlneasc` privirea, \npofida \nal]imii ei de un metru [i [aptezeci de centrimetri, la carese ad`ugau cei [apte ai tocurilor de la sandale. Nu sunt deloc[ocat` de comportamentul so]iei tale, domnule Charlwood, cutoate c` a[ fi foarte surprins` s` aflu c` e[ecul mariajului vostrus-a datorat numai ei. {i eu am fost m`ritat`, continu` Brooke, \npofida faptului c` ochii lui, [i mai neprieteno[i acum, se uitau lamâinile ei f`r` inele. Nu trebuie s` por]i verighet`, ca s` duci cutine cicatricele unui mariaj, spuse ea plin` de \ncordare. Aceleale por]i \n suflet… pentru totdeauna, ad`ug` cu am`r`ciune.

– Nu [tiam c` ai fost c`s`torit`– c` e[ti c`s`torit`.– Am fost, \l corect` ea, scurt.– Deci nu mai e[ti doamni[oara Adamson…– Sunt. Nu este ceva neobi[nuit ca o femeie s`-[i reia numele

de fat`, dup` ce c`s`toria s-a sfâr[it.– {i so]ul t`u? Rafe Charlwood se \ncrunt` u[or. Unde este?Brooke avu un moment de ezitare, r`suflând adânc.

– La fel ca so]ia ta, a murit, declar` ea. Da, este mort, repet`,mult mai sigur` de sine, [i se \ntoarse spre Jocelyn care scoseseo exclama]ie de uimire. |mi pare r`u, Jocelyn, conversa]ianoastr` te-a sup`rat. Ar`]i obosit`. Plec, s` te las s` te odihne[ti.

– Vin [i eu cu tine, spuse Rafe.Brooke \i arunc` o privire scurt`, aplecându-se s`-[i s`rute

prietena pe obraji, \nainte de a-[i lua geanta de um`r, de pem`su]a de cafea.

– Sunt sigur` c` ar fi mai bine s` mai r`mâi câteva minute [is` vorbe[ti cu m`tu[a ta, \ntre patru ochi. Brooke \i adres` un

14 CANDY MOORE

zâmbet plin de \n]eles. Vin [i mâine s` te v`d, Jocelyn.– N-ar trebui s`-]i pierzi timpul cu o femeie \n vârst`, o dojeni

ea. Nu m` deranjeaz` dac` lipse[ti o zi.– Dar pe mine m` deranjeaz`, replic` Brooke cu blânde]e. E

timpul meu, Jocelyn, [i nimic nu-mi face mai mare pl`cere decâts` te vizitez. Vrei s`-]i aduc ceva?

– Poate o Agatha Christie, \i ceru femeia, plin` de speran]`.Un roman poli]ist bun.

Brooke râse.– O s` caut una pe care n-ai citit-o. Se uit` la gr`mada de c`r]i,

strâns` deja pe masa de lâng` pat, ignorând cinismul pe caresim]ea c`-l emana t`cutul Rafe Charlwood. Ai putea s`-]i deschizio bibliotec`, o tachin` ea.

Jocelyn \i zâmbi cu triste]e.– E[ti foarte bun` cu mine…– Este mult prea pu]in fa]` de cât meri]i, \i opri Brooke

cuvintele de mul]umire, observând c` dispre]ul lui Rafe cre[teacu fiecare secund`.

– Mâine la aceea[i or`, bine?– Minunat.– Domnule Charlwood, Brooke \l concedie cu o scurt`

\nclinare a capului, realizând, din str`lucirea ochilor lui, c` nuera obi[nuit cu a[a ceva. Ei bine, ea nu d`dea niciun ban pe ceeace-i pl`cea sau \i displ`cea lui, singura persoan` care o interesadin acea camer` era Jocelyn, [i ajutorul pe care aceasta i-l d`duse\n trecut era singurul motiv pentru care reu[ise s` se controlezemai devreme, când fusese pe punctul de a-[i ie[i din fire.

MINUNILE DRAGOSTEI 15

Ie[ind \n soarele str`lucitor, r`sufl` u[urat`. |nchis` \n salon,\n prezen]a ap`s`toare a lui Rafe Charlwood, uitase c` era o zi\nsorit` din mijlocul lui august. Clinica era \nconjurat` de ogr`din` superb`, [i Brooke se opri câteva minute, l`sându-sefermecat` de marea de flori multicolore, ascultând ciripitulp`s`relelor din copacii \nverzi]i.

– M` a[teptai? se auzi o voce familiar`, plin` de sarcasm.– Deloc, domnule Charlwood, replic` Brooke \n]epat`,

\ntorcându-se cu fa]a la el, observând cum, \n str`lucireasoarelui, p`rul \i p`rea negru ca abanosul [i tenul foarte bronzat,ca [i când tocmai ar fi venit din concediu. Poate c` \n Italia nu-[ipetrecuse chiar tot timpul lucrând.

Rafe veni lâng` ea, mi[cându-se cu vioiciune \n costumul\nchis la culoare, ciudat de formal pentru o vizit` la m`tu[a lui,la care ]inea atât de mult. El \i sesiz` privirea dezaprobatoare.

– Am venit aici direct de la aeroport.– Ce persoan` ocupat` e[ti! Brooke se \ndrept` spre ma[ina

parcat` la mic` distan]`, iritat` c` el mergea \n pas cu ea, Rolls-Royce-ul lui gri-metalizat fiind parcat chiar lâng` Porche-ul eiverde-\nchis.

– {i tu… ce faci când nu-]i vizitezi prietenii bolnavi la spital?Brooke \[i \ncle[t` mâna pe geant`, unghiile lungi

infigându-se \n pielea moale.– Nimic, declar` scurt. Dar trebuie s` existe [i unii ca mine,

care s` dea oamenilor ca tine un exemplu care nu trebuie s` fieurmat.

Pentru o clip`, Rafe p`ru perplex de acreala din tonul ei.

16 CANDY MOORE

– Nu m` placi, nu-i a[a?Brooke r`sufl` u[urat` când, ajungând la ma[in`, deschise

repede portiera [i se a[ez` la volan.– Cred c` ai o impresie gre[it`, domnule Charlwood. |nchise

portiera, vâr\ cheia \n contact [i, deschizând geamul de lâng` ea,se \ntoarse spre el.

– Tu nu m` placi.El se sprijini de ma[ina lui, aflat` la nici doi metri dep`rtare,

\n parcarea plin`.– Nici nu te cunosc. E greu s` nu-]i plac` cineva pe care nu-l

cuno[ti.– Atunci, s` spunem c` asta-i impresia pe care o la[i, spuse

Brooke cu o voce mieroas`, pornind motorul [i trecând \nmar[arier.

Din doi pa[i, Rafe fu lâng` ea, punându-[i mânile pe ramaferestrei deschise, oprind-o s` \nainteze.

– Poate c` a[a este, accept` el brusc. {i poate facem ceva \nsensul `sta. Vrei s` iei cina cu mine desear`?

Brooke f`cu ochii mari de uimire. Nu avea \ncredere \nb`rbatul `sta [i avea motive foarte \ntemeiate pentru asta.

– De ce nu te duci acas`, s` petreci pu]in timp cu fiul t`u,domnule Charlwood? Se pare c` nici nu-l cuno[ti! Ap`s`accelera]ia cu piciorul, f`r` s`-i pese c` el se afla \nc` periculosde aproape de ma[in`, ultima imagine a lui fiind cea din oglind`,unde \l v`zu uitându-se dup` ea, cu ochi reci, r`zbun`tori.

Comentariul despre fiul lui fusese o prostie [i onechibzuin]`, \ndep`rtând un b`rbat pe care-l [tia nemilos [i

MINUNILE DRAGOSTEI 17

ranchiunos. Dar [i un b`rbat pe care nu-[i putea permite s` [i-lapropie, un b`rbat de care se temea [i pe care-l ura din totsufletul.

***

Cu fiecare zi, Jocelyn ar`ta din ce \n ce mai r`u, \ntoarcerileei \n trecut devenind tot mai dese, regretând pur [i simplugre[elile f`cute \ntr-o tinere]e trecut` de mult.

Brooke asculta fascinat` povestirile lui Jocelyn desprecopil`ria la Charlwood, despre petrecerile organizate acolo, lacare ei \i fusese permis doar s` priveasc` pe furi[ de la etaj.

– Era minunat s` cre[ti acolo. Jocelyn se l`s` \ncet pe spate,sprijinindu-se de pern`. Mi-a[ dori ca Robert s` fie la fel de fericitcum am fost eu. Rafe voia s`-l aduc` s` m` vad`…

– Aici? exclam` Brooke, nevenindu-i s` cread`.Ea d`du afirmativ din cap.

– I-am spus cât de ridicol era. Un b`ie]el de trei ani nutrebuie s-o vad` pe m`tu[a Jossy stând \ntins` aici,neputincioas`… [i sim]indu-se a[a.

– Normal. Brooke se juca, absent`, cu marginea cuverturii depe pat. Nu-l mai v`zuse pe Rafe Charlwood de la ultimulincident, de[i se p`rea c`-[i vizitase recent m`tu[a.

– Am reu[it s`-l conving c` un spital nu este un loc potrivitpentru un copil, spuse Jocelyn, cu satisfac]ie.

18 CANDY MOORE

– S`-l convingi?– I-am interzis, se corect` Jocelyn, cu o not` de autoritate \n

glas. Este prea sever cu b`iatul lui. A[teapt` prea mult de la el.Brooke [tia cât de mult \l iubea Jocelyn pe copil; un b`ie]el

\nalt pentru vârsta lui de doar trei ani, cu p`rul castaniu-\nchis [itr`s`turi bine definite, ca tat`l s`u, de[i ochii \i erau alba[tri.Brooke \l \ntâlnise de câteva ori, când o vizitase pe Jocelyn la vil`,Robert fiind un musafir constant al m`tu[ii Jossy, p`rând s`-iplac` lipsa de formalitate [i veselia \ntâlnite \n casa ei. Dup` cumobservase Brooke, atitudinea sever` a tat`lui lui n-avea \nc`niciun efect asupra b`ie]elului, dar urma s` vin` o zi \n care vorap`rea st`rile de agita]ie [i teama, [i \n acea zi Rafe va pierdedragostea fiului s`u, la fel cum o pierduse odat` pe a so]iei lui.

– Nu este bine s`-l contrazici pe Rafe, spuse Jocelyn sesizândindignarea lui Brooke. Este mai puternic decât noi to]i.

– {tiu asta, dar n-are niciun motiv s` se poarte ca un tiran cuun copil care nu poate s`-l \nfrunte.

– Nu este un tiran, replic` Jocelyn, scuturând din cap. El \[iiube[te copilul, numai c` nu las` s` se vad`, nu accept` s`-[iarate sl`biciunea. S-a sim]it r`nit [i dezam`git o dat`, nu vrea s`se repete acea experien]`.

– Fa]` de propriul fiul? \ntreb` Brooke, cu ironie. Nu exist`vreo schem` dup` care s`-]i iube[ti copilul, s`-l iube[ti atât demult \ncât s` faci orice, absolut orice, pentru a fi cu el. Brookevorbea cu atâta vehemen]`, \ncât vocea \i deveni tremurând`.

Jocelyn \i lu` mâinile, pentru a-i mai alina suferin]a.– |mi pare r`u c` lucrurile n-au mers a[a cum trebuia pentru

MINUNILE DRAGOSTEI 19

tine, draga mea, spuse aceasta cu blânde]e, ar`tându-[i\n]elegerea. Este foarte greu…

– Te rog, nu-]i face griji pentru asta, se gr`bi Brooke s-olini[teasc` din nou, [tiind c` problemele ei erau singurul lucrude care Jocelyn avea nevoie. M` voi descurca.

– {tiu c` o vei face. E[ti o tân`r` cu o minte s`n`toas`.P`cat…

– Te rog, Jocelyn, o \ntrerupse Brooke. Nu are rost s` maidiscut`m despre asta.

– Nu. Dar, insist` ea, o s` fii de acord cu testamentul meu,nu?

Brooke oft`, nedorind s`-[i supere prietena, dar nici dorindca aceasta s`-i lase ceva prin testament. Subiectul fusese discutat\n ziua când Rafe Charlwood sosise inopinat la clinic`, [i ea seuit` \n jurul ei, sim]indu-se aproape vinovat` acum, parc`a[teptându-se ca el s`-[i fac` apari]ia [i din nou s` \n]eleag`gre[it situa]ia. La asta era foarte bun!

– E plecat, o inform` Jocelyn, ghicindu-i gândurile.– Din nou?– In America, de data asta. Pentru patruzeci [i opt de ore, a

spus… {i Dumnezeu s`-l p`zeasc` pe cel ce-l va face s`dep`[easc` acest timp. Programul lui de lucru ar ucide orice om.Dar se pare c` Rafe \i face fa]` cu succes.

– {i Robert?– Este chiar fericit cu d`daca lui, mai fericit decât dac` ar

cunoa[te adev`rul. Jocelyn cl`tin` din cap cu triste]e. Nu a[a artrebui s` fie.

20 CANDY MOORE

– Rafe [i-a dorit copilul.– Pentru c` a considerat c` mama lui Robert era incapabil`

s`-l creasc`, replic` Jocelyn.– {i era? \ntreb` Brooke, zeflemitor.– Niciodat` n-am gândit a[a ceva.– Dar Rafe a f`cut-o!Jocelyn ridic` din umeri.– Credea c`-[i cunoa[te so]ia. {i nu vom afla niciodat`, acum

când Jacqui este moart` de doi ani. Dar [tiu sigur c` Rafe nu varenun]a la fiul s`u pentru nimeni.

– {i dac` se rec`s`tore[te?– Asta nu se va \ntâmpla niciodat`. Nu mi-ai dat \ns` niciun

r`spuns legat de testamentul meu, insist` aceasta.Brooke scoase un oftat, la reluarea subiectului pe care

\ncercase s`-l evite.– Nu este vorba de bani, nu? \ntreb` ea, cu pruden]`.– Nu, veni r`spunsul prompt.– Atunci, presupun c` totul este \n regul`, spuse Brooke

\ncet.– Mul]umesc, draga mea. Jocelyn \nchise ochii, obosit`. {i s`

nu fii trist` când voi muri, murmur` ea. Nu e chiar a[a de r`u s`mori, s` tr`ie[ti, poate fi uneori foarte greu.

Brooke [tia asta, [tia cât de dureros era s` tr`ie[ti, când totce-]i dore[ti este s` te \ntinzi pe spate [i s` mori.

***

MINUNILE DRAGOSTEI 21

Fu o \nmormântare simpl`, a[a cum \[i dorise Jocelyn, doarfamilia [i câ]iva prieteni, lume care ]inuse cu adev`rat la ea.

Jocelyn murise lini[tit`, \n somn, [i dup` luni de suferin]`,merita s` treac` \n nefiin]` \n modul acela. Brooke primi untelefon scurt, chiar de la Rafe Charlwood, care o anun]` c`m`tu[a lui murise \n cursul nop]ii. Probabil faptul c` tocmai el osunase, o f`cu s`-[i ascund` durerea, r`spunzându-i cu r`ceal`.

– Când va avea loc \nmormântarea?– Nu s-au f`cut \nc` aranjamentele, spuse el, p`rând doar

pu]in emo]ionat, \n ciuda faptului c`-[i iubise foarte multm`tu[a. Dar sunt sigur c` vrei s` fii prezent`.

– Desigur. Tonul ei fu u[or defensiv. Normal c` dorea s` fieprezent`; Jocelyn fusese cea mai bun` prieten` pe care o avusesevreodat`, s-o abandoneze acum ar fi nepoliticos– chiar dac`gândul de a merge la Charlwood, f`r` sus]inerea ei, o0\nsp`imânta de moarte!

– {i sunt sigur c` Jocelyn ar fi dorit s` mergi \mpreun` cufamilia…

– Nu! Brooke \ncerc` s`-[i controleze tonul t`ios. Prefer s`merg cu ma[ina mea, dac` nu te deranjeaz`.

Câteva minute se l`s` t`cerea, ca [i când Rafe Charlwood nufusese \ncântat de r`spunsul ei, dar realiza c` nu putea facenimic. Brooke era o femeie \nst`rit` [i independent`, [i RafeCharlwood n-avea nicio influen]` asupra ei– nici m`car nu eraatras` de el, cum erau, desigur, multe femei.

– Dac` asta dore[ti, spuse Rafe, cu r`ceal`. Ins` te \ntorci lavil`, dup` funeralii.

22 CANDY MOORE

– Eu…– Avocatul nostru \]i cere, domni[oar` Adamson, \i curm` el

refuzul. Cred c` numele t`u a fost men]ionat \n testamentulm`tu[ii mele, ad`ug` sec.

Testamentul! Dumnezeule, uitase c`-i promisese lui Jocelync` va accepta ce-i va l`sa prin testament. Dar, cu certitudine,imediat dup` \nmormântare nu era potrivit s` se citeasc` untestament; lui Brooke i se p`rea macabru.

– Este o tradi]ie de familie, spuse Rafe Charlwood, ca [i cândi-ar fi citit gândurile.

– |n]eleg. |n cazul `sta, m` voi \ntoarce la Charlwood ... dup`\nmormântare. Asta a fost tot?

– O s` te sun imediat ce voi avea toate detaliile, ad`ug` el.– |]i mul]umesc. Brooke \nchise repede telefonul, realizând

c` era pe cale s`-[i piard` cump`tul. Am`r`ciunea de a nu o maivedea vreodat` pe Jocelyn o cuprinse din nou, când \l auzise peRafe discutând calm "aranjamentele"– de parc` acelearanjamente n-ar fi \nsemnat ora [i locul unde \[i va dormisomnul de veci una dintre cele mai bune [i \n]eleg`toare femeipe care o cunoscuse Brooke.

Dup` \nmormântare, când Rafe se apropie de ea, r`mase peloc, de[i primul impuls fu s-o ia la fug`. Dar, reu[ind s`-i ascund`panica, se uit` la el cu indiferen]`, con[tient` de privirilecurioase pe care i le aruncase Rosemary Charlwood… \nainte caso]ul acesteia s-o conduc` spre limuzina neagr` ce urma s` duc`familia \napoi la Charlwood.

– M` iei [i pe mine spre cas`? |n felul `sta, te pot \ndruma.

MINUNILE DRAGOSTEI 23

– Mul]umesc, cunosc drumul c`tre Charlwood, replic` ea cuarogan]`. Am fost de multe ori acolo, la m`tu[a ta.

– Desigur. |ns` mi-e team` c` f`r` mine s-ar putea s` aiprobleme la intrarea pe poart`.

Brooke, care o vizitase pe Jocelyn de foarte multe ori la vilaei, aflat` la un kilometru de conac [i niciodat` nu avuseseprobleme cu paza, \i arunc` lui Rafe o privire nedumerit`.

– Numai ma[inile familiei au und` verde s` intre pe poart`azi, o l`muri el, \n timp ce limuzina neagr` trecu \ncet pe lâng`ei.

– Deseori m-am \ntrebat de ce ai nevoie de paz`, când ai unsistem de alarm` extins pe tot domeniul.

El strânse din buze.– Sunt un om bogat. Sunt foarte mul]i r`pitori [i nu vreau s`

risc cu fiul meu.Brooke nu-l mai contrazise [i se a[ez` la volan, deschise

portiera pentru el [i porni \n urma limuzinei. – L-am \ntâlnit pe fiul t`u de câteva ori la Jocelyn, explic` ea.

Chiar exist` vreo posibilitate ca cineva s` doreasc` s`-i fac` r`u?– Da. {i ast`zi, \n timpul funeraliilor, era o ocazie foarte bun`

pentru o astfel de mi[care.P`rea foarte calm, considerând c` se discuta despre

posibilitatea ca fiul lui s` fie victima unei r`piri. Dumnezeule,gândi ea, individul `sta chiar este inuman, tot ce face sau spunedemonstreaz` asta.

– Nu acolo, \i spuse Rafe, v`zând c` inten]iona s` urmezerestul familiei \n salonul principal. Domnul Gardner a hot`rât

24 CANDY MOORE

s`-l citeasc` \n bibliotec`.Se l`s` o t`cere ciudat`, când Brooke \nso]it` de Rafe intrar`

\n camer`, ea f`când ochii mari constatând c` acolo se aflau doarRosemary cu Patrick [i un b`rbat a[ezat la un birou de mahon,care, \[i imagin` c` trebuia s` fie domnul Gardner. Oare eraudoar patru beneficiari? A[a se p`rea.

Rafe o conduse s-o prezinte lui Reginald Gardner.– Domni[oar` Adamson, o salut` avocatul, dregându-[i

vocea. Acum suntem to]i aici. A[ dori s` \ncep cu citireatestamentului. In con]inutul acestuia exist`, desigur, lucruri pecare va trebui s` le explic.

– Nu te mai re]inem mult, Reginald, \i spuse Rafe cu r`ceal`,conducând-o pe Brooke spre dou` fotolii. Cred c` \i cuno[ti pefratele meu, Patrick [i so]ia lui Rosemary, i se adres` lui Brooke,v`zând-o a[ezându-se \ntr-un fotoliu.

– Vag, spuse scurt Rosemary, privirea ei exprimând clarantipatia.

– Cu siguran]`, r`spunse Patrick, ochii lui alba[tri, zâmbitori,p`rul lung, blond-cenu[iu, firea lui prietenoas`, nepotrivindu-sedeloc cu limba ascu]it` a so]iei sale.

– Domnule Charlwood, doamn` Charlwood, \i salut` Brooke,cu indiferen]`.

Avocatul \[i drese din nou glasul, vizibil hot`rât s` treac` latreab`.

– Domni[oara Charlwood mi-a fost o bun` prieten`, \ncepuacesta, o s`-mi lipseasc` foarte mult.

– Tuturor o s` ne lipseasc`, interveni Rafe, ner`bd`tor.

MINUNILE DRAGOSTEI 25

– Da, da. Testamentul este foarte lung, a[a c` voi citi pasajelerelevante. Scoase dintr-o serviet` un teanc de hârtii [i le puse pebirou. Nu to]i beneficiarii se afl` aici, \i inform` el. Dar am f`cutasta cu un scop…

– Sper c` este unul bun, \l ironiz` Rafe Charlwood.– A[a este. Avocatul \ncepu s` devin` agitat. Cei care nu sunt

ast`zi aici primesc doar mo[teniri nominale, esen]atestamentului fiind mai curând secret` pentru familie.

Brooke \l sim]i pe Rafe \ncordându-se, observând schimbulde priviri dintre el [i Patrick, \nainte ca ochii lui s` se \ntoarc`amenin]`tor spre ea, ca [i cum ar fi fost vinovat` de ceva.

– |n cazul `sta, continu`, \i ordon` capul familiei Charlwood,zeflemitor.

– Da, bine, voi… voi trece direct la obiect, da?– Cred c` ar fi cel mai bine, \i spuse cel`lalt b`rbat cu r`ceal`.Brooke \[i strânse mâinile \n poal`, având senza]ia, dup`

felul \n care avocatul decise s` p`streze secret` pentru familieesen]a testamentului, c` la finalul acestei \ntâlniri, va deveni [imai antipatic`, decât la sosire. Ce f`cuse Jocelyn?

|l auzi pe Reginald Gardner spunându-le c` banii lui Jocelynvor reveni familiei, sim]indu-se u[urat` c` prietena ei se ]inusede cuvânt. Totu[i, sim]ea tensiunea crescându-i, cu fiecarecuvânt al avocatului, presim]ind c` acea esen]` "secret` pentrufamilie" urma s` fie o bomb`, [i ea va fi centrul ei. Era sigur` c`[i familia Charlwood se a[tepta la acela[i lucru. Rosemary [iPatrick ar`tau \ngrijora]i, de[i expresia lui Rafe r`maseimpasibil`, ca [i când ar fi fost preg`tit pentru orice.

26 CANDY MOORE

Reginald Gardner deveni din nou agitat, [i Brooke \[i sim]ipalmele umede. Oh, Jocelyn, ce-ai f`cut? strig` ea pe t`cute.

– Am ajuns la testamentul domni[oarei Charlwood. Avocatul\i arunc` lui Rafe \nc` o privire \ngrijorat`. Mi-e team` c` nu estecinstit, [i…

– Pentru Dumnezeu, spune odat`, izbucni Rosemary. Tot cea mai r`mas sunt ac]iunile lui Jocelyn, \n companie.

– {i vila, \i reaminti avocatul, \ncet.– Vila? Rosemary se \ncrunt`. Cu siguran]`, trece \napoi \n

proprietatea familiei, nu?– Nu neap`rat, \i replic` acesta, cl`tinând din cap [i

\ndreptându-[i privirea spre cei doi b`rba]i din camer`.Domnule Charlwood, tat`l dumneavoastr` a semnat un act cusora lui, Jocelyn, prin care i-a donat vila [i terenul \mprejmuitor,dup` ce voi a]i crescut [i n-a mai fost nevoie de ea la conac.

Patrick vorbi pentru prima dat`.– Mai mult ca sigur c` asta era valabil numai pe timpul vie]ii

ei. Reginald Gardner cl`tin` din cap.

– |n act nu se men]ioneaz` a[a ceva.– Dar asta s-a avut \n vedere, insist` Rosemary.– Ce s-a avut \n vedere n-are nicio importan]`, replic`

avocatul, cu o voce \n`bu[it`. Eu am \ntocmit acel act, [i domnulCharlwood n-a l`sat s` se \n]eleag` nimic \n sensul `sta.

– Cite[te [i restul testamentului, Reginald, \i spuse RafeCharlwood, cu o voce aspr`. Putem contesta legalitatea acestuia,mai târziu.

MINUNILE DRAGOSTEI 27

– Oh, este perfect legal, ripost` Reginald, indignat. Am\ntocmit personal acest testament. Este doar un pic neortodox,atâta tot.

– {i, evident, o implic` pe domni[oara Adamson, replic`Rosemary, aruncându-i lui Brooke o alt` privire dispre]uitoare.

– V` implic` pe to]i, la urma urmei, \i inform` el. Acum voi dacitire testamentului care, cum

v-am spus deja, este perfect legal. "Dragei mele prieteneBrooke Adamson, \i las vila mea de pe proprietateaCharlwood… pe toat` durata vie]ii, dup` care aceasta vareveni…"

– Imposibil!– S` fi avut m`tu[a Joss un moment de r`t`cire?, r`sun` vocea

lui Patrick, la fel de plin` de indignare ca [i a so]iei lui.Brooke nu \n]elegea de ce erau a[a de surprin[i. Auzind c`

vila era proprietatea lui Jocelyn, trebuia s` se a[tepte la asta. {iRafe Charlwood, prin t`cerea lui, \i d`du sentimentul c` b`nuia.Oricum, niciunul dintre ei n-avea de ce s`-[i fac` griji, ea nuinten]iona s` accepte mo[tenirea.

– Continu`, Reginald, \l invit` Rafe calm.– Mai este? \ntreb` Patrick, \n b`taie de joc. – Mai mult decât destul, r`spunse avocatul, dând afirmativ

din cap. {i pot s` v` asigur c` domni[oara Charlwood era \n toatefacult`]ile mintale când a redactat acest testament, i se adres`acesta tân`rului, cu severitate.

– Scuze, murmur` Patrick, aproape cu vinov`]ie.– Hm! Reginald Gardner se opri, p`rând nervos, apoi

28 CANDY MOORE

continu` s` citeasc`. "{i nepo]ilor mei, Rafe [i Patrick, le lasac]iunile mele la firma Charlwood Industries, unsprezece la sut`lui Rafe, nou` la sut` lui Patrick, dându-le cincizeci [i unu [irespectiv patruzeci [i nou` la sut`– cu o condi]ie: s` nu fac`vreun demers pentru a o opri pe Brooke Adamson s` locuiasc`la vil`".

– Este ridicol…– {i dac` "facem vreun demers", pentru a o \mpiedica pe

domni[oara Adamson s` locuiasc` la vil`? interveni RafeCharlwood, \ntrerupându-[i cumnata.

– Atunci, ac]iunile \i revin domni[oarei Adamson, se auzivocea avocatului, \n lini[tea din \nc`pere.

Brooke trase adânc aer \n piept, sim]ind ostilitatea crescând`din jurul ei.

– {i dac` refuz vila? \ntreb` aceasta, aproape \n [oapt`, f`r` ase uita la vreunul dintre membri familiei, nedorind s` le citeasc`pe fa]` indignarea. Revine familiei?

– |n cazul acesta, ac]iunile devin automat ale dumneavoastr`,[i va trebui s` prelua]i conducerea companiei CharlwoodIndustries, \i r`spunse avocatul, foarte serios. Am aici o scrisoarepentru dumneavoastr`, de la Jocelyn. Ridicându-se \n picioare se\ndrept` spre ea, \nmânându-i un plic. Nu-i cunosc con]inutul,\ns` [tiu sigur c` ea dorea s` ave]i vila, nu ac]iunile. Dar, desigur,este decizia dumneavoastr`.

Brooke se ridic`, lu` plicul [i, dep`rtându-se de membriifamiliei, \ncepu s` parcurg` paginile scrise de mân`, auzind vagcomentariile t`ioase f`cute de Rosemary [i de so]ul acesteia,

MINUNILE DRAGOSTEI 29

referitor la testament, amândoi declarând c`-l vor contesta.Citind scrisoarea, toat` nemul]umirea din jurul ei disp`ru ca

prin farmec, neputând decât s`-i mul]umeasc` \n t`cere prieteneiei, \nc` o dat`. Chiar [i bolnav`, Jocelyn se gândise la Brooke,impunând prin testament ni[te condi]ii astfel \ncât Brooke s`poat` fi al`turi de fiul ei, \n cele din urm`– cu Robert, fiul pecare ea i-l d`ruise lui Rafe, cu trei ani urm`.

30 CANDY MOORE

Capitolul 2

Nu, nu era nicio ru[ine s`-]i iube[ti atât de mult fiul, \ncât s`faci orice pentru a fi cu el. {i fata care \l iubise odat` enorm peRafe, care-i g`sise puterea impresionant`, aerul distant,descurajator [i r`ceala, aproape de temut– o team` care o\nsp`imântase, \n rarele ocazii când el era acas`, devenise ofemeie preg`tit` s` fac` orice, ca s`-[i vad` din nou fiul, pe careel i-l luase.

R`nit` \n accidentul \n care, Rafe credea [i acum c` murise,ea \l implorase pe doctor s`-i g`seasc` un estetician care s-o fac`s` arate cu totul alta. Fusese un proces care durase luni de zile,dar prima dat` când se \ntâlnise cu Rafe, cu mai bine de un an \nurm`, se considerase recompensat` pentru suferin]a \ndurat` \nspital, c`ci, nimic din privirea lui nu ar`tase c` [i-ar fi recunoscutso]ia care, credea el, \l \n[elase cu alt b`rbat.

Jocelyn fusese singura ei aliat`, singura care [tia de

transformarea lui Jacqui Charlwood \n Brooke Adamson. {i chiarpân` \n ultima clip`, Jocelyn \i r`m`sese loial`, [tiind c` odat` cumoartea sa, ultima cale pentru Brooke de a-l mai vedea deRobert va fi \nchis`. Vila de pe proprietatea Charlwood… tocmai\i deschisese aceast` cale din nou. Brooke strânse scrisoarea lapiept, nevenindu-i s` cread` c` Jocelyn f`cuse acel ultim gest degenerozitate.

Era convins` c` nici membrilor familiei Charlwood nu levenea s` cread`. Rosemary [i Patrick \[i exprimar` imediat, cuvoce tare, nemul]umirea \n fa]a lui Reginald Gardner. NumaiRafe p`rea calm– de[i niciodat` nu fusese \n stare s` spun` cegândea cu adev`rat, nici m`car \n ziua \n care \i ceruse s` sem`rite cu el [i, cu siguran]`, nu \n ziua \n care-i spusese c`\nten]ioneaz` s`-i ia copilul pentru totdeauna. |n ziua aceea\ncepuse s`-l urasc`, c`ci nu se \ndoise c` urma s` pun` \naplicare amenin]area, [i o pusese. De atunci, lui JacquiCharlwood nu i se mai permisese s`-[i vad` copilul. Dar BrookeAdamson continuase s-o fac`– indiferent de pre]ul pe caretrebuise s`-l pl`teasc`.

Rafe se apropie, f`r` ca ea s`-l simt`– Ei bine, domni[oar` Adamson, care va fi decizia ta? Se pare

c` viitorul companiei Charlwood Industries e \n mâinile tale.Brooke se uit` la Rafe cu indiferen]`. Fusese r`nit` mult prea

tare de acest b`rbat ca s` mai fie intimidat` de el– sau s` se laseatras` de farmecul lui irezistibil, de care [tia s` se foloseasc`atunci când considera c` era cazul. {i fusese cazul, \nainte s` se\nsoare cu ea, dup` aceea devenind un cu totul alt Rafe

32 CANDY MOORE

Charlwood. Dumnezeule! nu era de mirare c` \ncepuse s`-i fieteam` de el!

– {i vila? \ntreb` ea zeflemitor.El ridic` din umeri.

– Este a ta, \mpreun` cu felicit`rile mele.Brooke \[i \ndrept` privirea spre Rosemary [i Patrick, care se

certau.– Se pare c` ei nu gândesc la fel, spuse, \n batjocur`,

savurând momentul \n care puterea era \n mâinile ei. S` fie oarepentru c`, dac` accept vila, tu devii capul companiei?

– |ntotdeauna am fost capul companiei. {i sunt sigur c` niciPatrick nu va primi cu bra]ele deschise o persoan` completstr`in`, ca asociat \n companie.

Brooke nu d`du importan]` tonului jignitor, \nv`]ase s`-[icontroleze reac]iile [i gesturile.

– Dar nu te deranjeaz` s` \mpar]i casa cu o str`in`?– Vila nu prea este casa mea, replic` acesta.– Dar mo[ia Charlwood… este.– Dac` prezen]a mea aici te deranjeaz`, pot s` m` mut \n

oricare dintre celelalte case ale noastre, replic` Rafe scurt.– Cred c` prezen]a mea te deranjeaz` mai mult ca orice.– Fii sigur`, domni[oar` Adamson, c` oriunde ]i-ai alege s`

tr`ie[ti, pentru mine n-are nicio importan]`.– Serios? |n cazul `sta, o s` m` gândesc foarte serios la toate

aspectele. Dac` ]i-e indiferent ce alegere fac…– N-am spus asta, domni[oar` Adamson, \i arunc` el, evident

nu foarte st`pân pe sine. Normal, a[ prefera ca ac]iunile

MINUNILE DRAGOSTEI 33

companiei s` r`mân` \n familie.Ea putea opta pentru oricare din prevederile testamentului,

pentru c` dac` accepta ac]iunile, ele oricum \i reveneau luiRobert, dup` moartea ei. Iar dac` accepta s` locuiasc` la vil`,avea ocazia s`-l z`reasc` din când \n când pe fiul ei, care fuseseluat de lâng` ea când acesta avea doar [ase luni. Fusese unbebelu[ frumos, care se f`cuse un b`ie]el dr`g`la[, dar copil`rialui \i fusese furat` lui Brooke de b`rbatul care st`tea \n fa]a ei. Eanu-l va auzi niciodat` pe Robert strigând-o "mami", [i asta numaipentru c` acest b`rbat \i decisese soarta, punându-i la \ndoial`moralitatea, hot`rând c` nu era potrivit` s` fie mama copiluluiei.

– |n]eleg, spuse Brooke cu r`ceal`.– Dar ai nevoie de timp ca s` te decizi, nu?– Da. Brooke d`du afirmativ din cap, hot`rând s` \ncheie

discu]ia cu acest b`rbat periculos. Acum, dac` nu te superi, a[dori s` plec. Vorbi suficient de tare pentru a fi auzit` de to]i ceiprezen]i \n \nc`pere.

– O s` m` contacta]i când lua]i o decizie, domni[oar`Adamson? o \ntreb` avocatul, singurul care nu-i era ostil, de[ip`rea nedumerit de toat` situa]ia.

– Desigur. Brooke \i strânse mâna, salutându-i printr-o\nclinare u[oar` a capului pe Rosemary [i pe Patrick, \nainte dea se \ndrepta spre u[`.

– Te conduc pân` la ie[ire, se oferi Rafe, care se afla deja \nspatele ei.

Ea \ncuviin]` din cap [i porni al`turi de el.

34 CANDY MOORE

– Mi-am petrecut ceva timp cu fiul meu, domni[oar`Adamson, spuse Rafe brusc, deci te invit din nou la cin`.

– {i eu, din nou, te refuz. Nu, mul]umesc.– |n afar` de faptul c` nu e[ti de acord cum \mi cresc copilul,

ce altceva am f`cut, s` te determine s` nu m` placi?Brooke ridic` din sprâncene.

– Nu este suficient?– {i tu provii dintr-o familie destr`mat`?– Amândoi p`rin]ii mei au decedat.– Ah!Ea r`sufl` adânc, la tonul lui condescendent.

– Au murit când eram copil. Practic, n-am apucat s`-i cunosc.Cred c` to]i p`rin]ii ar trebui s`-[i creasc` singuri copiii, dac`sunt \n stare, nu s`-i lase \n seama servitorilor.

Brooke realiz` c`, de data asta, \l prinsese cu garda jos, c`ciel strânse din buze.

– Ar fi trebuit ca cineva s`-i spun` lucrul `sta, so]iei mele.Ea se ab]inu s` reac]ioneze prea dur, \n fa]a acestei observa]ii

\njositoare. Suferise destul ca s` ajung` aici, [i n-avea de gând s`piard` totul, pentru satisfac]ia de a-i vedea disp`rând arogan]ade pe fa]`, doar pentru câteva clipe.

– Cred c` am spus dac` sunt \n stare, domnule Charlwood,replic` ea.

– Adic`?– Adic`, so]iei tale nu i s-a acordat vreo [ans` s`-[i creasc`

fiul. L-ai dat \n grija d`dacei, chiar \n ziua \n care a fost adus dela spital. Ai angajat chiar [i o asistent` pentru a o ajuta. N-a[

MINUNILE DRAGOSTEI 35

spune c` so]iei tale i-a r`mas prea mult timp s` se implice \ncre[terea lui, nu? Exceptând poate o or` sau dou`, \nainte decin`. Vocea ei era plin` de sarcasm.

– Se pare c` [tii foarte multe despre mariajul nostru,domni[oar` Adamson.

Brooke nu numai c` [tia, tr`ise acel mariaj! |l iubise peRobert chiar din clipa \n care \l luase \n bra]e, imediat dup`na[tere, dar Rafe sus]inuse c` ea nu putea s` aib` grij` de el, c`o va obosi prea mult. Apoi, nici nu st`tuse suficient cu Robertpentru ca acesta s` se familiarizeze cu mama lui. Armata deservitoare care roia \n jurul lui, f`cuse evident faptul c` Rafe oconsidera incapabil` de a se ocupa de el a[a cum se cuvenea. {i,\n final, se \ntreba de ce ea devenise plictisit` [i nemul]umit` devia]a de la Charlwood!

– A[a cum ai spus odat`, domnule Charlwood, divor]ul vostrua fost foarte mediatizat. La vremea aceea, ni s-a dat posibilitateas` cunoa[tem [i versiunea so]iei tale.

– O versiune pe care, evident, o \mp`rt`[e[ti [i tu, \i arunc`el.

– Orice femeie ar sim]i compasiune pentru o alta, c`reia i s-aluat copilul cu atâta cruzime.

– Cruzime, doamni[oar` Adamson? repet` el indignat, n`rilefrem`tându-i de furie. Nu [tii un lucru esen]ial despre c`s`toriamea.

– Este posibil. Poate o s` m` l`mure[ti cândva, nu?– M` \ndoiesc, replic` el, cu r`ceal`. Nu discut problema asta

cu nimeni.

36 CANDY MOOREgiannijollys

– Am \n]eles. |l voi contacta pe domnul Gardner, \n leg`tur`cu testamentul. |[i fix` privirea pe u[`, a[teptând ca el s` i-odeschid`, p`strându-[i atitudinea semea]`, pân` se sui la volan [iporni la drum, fluturând din mân`, politicos, b`rbatului orgoliosdin capul sc`rii.

Rafe ar`ta la fel ca \n prima zi când \l v`zuse, arogant,dominant [i deosebit de frumos. |nainte de a-l cunoa[te pe RafeCharlwood, crezuse c` un astfel de b`rbat exista doar \n romane.

Crescut` de o m`tu[` [i un unchi, care se interesau foartepu]in de ea, nedorindu-[i copii, nemaivorbind de o nepoat`orfan`, Brooke fusese nespus de bucuroas` când reu[ise s` intrela una dintre renumitele [coli de dans [i se sim]ise fericit` acolo,pentru prima dat` dup` ani de zile. De[i i se spusese c` avea\n`l]imea [i corpul potrivite pentru o balerin`, nu avea aceltalent \nn`scut, care s` fac` din ea o stea, [i profesorii osf`tuiser` s` se axeze pe dansul modern. F`cuse echip` cu altecinci fete din [coal` [i, dup` aproape un an, reu[iser` s` prind`un sezon \n spectacolul de televiziune al lui Greg Davieson. Fuseca un vis devenit realitate.

{i atunci, la una dintre petrecerile la care fuseser` invitatedup` spectacol, \l v`zuse pe Rafe. El discuta cu produc`torul [icu directorul, [i ea aflase de la una dintre fete c` era patronulCompaniei Charlwood. Era un b`rbat care ap`rea deseori \npres`, [i la cei treizeci [i cinci de ani pe care-i ar`ta, era cel maichipe[ [i mai râvnit b`rbat din Londra, la vremea aceea. Jacquiera sigur` c` n-avea nicio [ans` cu el, dorindu-[i s` fi fost maimatur`, mai sofisticat`. Venise la petrecere direct de la spectacol,

MINUNILE DRAGOSTEI 37

doar pentru a se relaxa pu]in.Greg Davieson le f`cuse cuno[tin]` [i, spre surprinderea ei,

\[i petrecuser` tot restul serii \mpreun`. Când se terminasepetrecerea, la ora dou` diminea]a, Rafe Charlwood fusese celcare o condusese acas`, la el acas`, \n apartamentul din Londra.Dou` s`pt`mâni, se \ntâlniser` constant. Jacqui era nesigur` desentimentele lui, nereu[ind s` afle ce gândea acel b`rbat, dar [tiac` se \ndr`gostise de el. {tiuse asta din prima noapte când \id`ruise, necondi]ionat, inocen]a ei, neezitând s` se vad` cu el oride câte ori \i telefona. |n seara \n care o ceruse \n c`s`torie, eraconvins` c` o iubea, chiar dac` nu i-o spusese niciodat`, nicim`car \n momentele cele mai pasionale.

Via]a ei se schimbase radical \n momentul \n care deveniseso]ia lui Rafe. Realizase asta chiar \nainte de a pleca \n luna demiere, când un \ntreg dulap de \mbr`c`minte fusese \mpachetat\n valize scumpe, Rafe considerând c` hainele ei erau nepotrivitepentru so]ia lui. Acceptase acea schimbare, de[i noile haine nuerau tocmai pe placul ei. Dar era prea \ndr`gostit` ca s-o\ngrijoreze o mic` schimbare pe care el o f`cuse \n via]a ei, [ifusese nespus de fericit` când, la o lun` de la c`s`torie, \ispusese c` \[i dorea s` aib` un copil cu ea. La rândul s`u, Rafefusese extaziat, opt s`pt`mâni mai târziu, s` afle c` dorin]a \ifusese \ndeplinit`. Dar atunci \ncepuser` s` apar` tot mai multeschimb`ri \n via]a lui Brooke. Imediat ce aflase c` era \ns`rcinat`,Rafe pusese cap`t carierei ei de dansatoare, \ntâlnirile ei cuprietenii din vechiul anturaj fiind din ce \n ce mai rare, via]a lamo[ia Charlwood devenind insuportabil`, pe m`sur` ce sarcina

38 CANDY MOORE

avansa, el interzicându-i s` fac` vreun efort. Rafe era mai tottimpul plecat cu afacerile [i ea trebuia s` se lupte cu geloziabolnav` a lui Rosemary, care nu putea s` aib` copii.

Apropiindu-se de ultima lun` de sarcin`, \l vedea [i mai rarpe Rafe, care nici m`car noaptea nu venea lâng` ea \n pat, sarcinaei nepermi]ându-i s` mai fac` dragoste. F`r` vreo apropiere \ntreei, Brooke devenise din ce \n ce mai nesigur` de ea,con[tientizând diferen]a de clas` social` [i de vârst` dintre ei, a[acum n-o mai f`cuse vreodat`. {i astfel, \ncepuse s` plece laLondra, pentru a-[i vedea vechii prieteni.

Prima dat` când min]ise referitor la faptul c` se \ntâlnise cufostele colege de dans, realizase c` f`cuse o gre[eal`, dar uramomentele \n care Rafe devenea nervos [i-i ]inea lec]ii desprefelul \n care trebuia s`-[i men]in` pozi]ia de so]ie [i de mam` acopilului care urma s` se nasc`.

Vizitele la repeti]iile spectacolului deveniser` tot mai dese [i-i era din ce \n ce mai u[or s` inventeze câte o minciun`, pentrua le acoperi. Dar Jacqui era foarte sigur` c` odat` cu na[tereacopilului, totul se va rezolva \ntre ei.

Fusese \ns` mult mai r`u. Robert fusese luat de servitoare,imediat ce ajunseser` acas`, astfel \ncât Jacqui se sim]ise inutil`,atât pentru copil, cât [i pentru Rafe. Când \l \ntrebase dac` eraposibil s`-[i reia activitatea, acum când copilul se n`scuse [i elavusese grij` s`-l dea pe mâini foarte bune, Rafe avusese un accesde furie, spunându-i c` dac` [i-ar fi dorit o "afurisit` dedansatoare", [i-ar fi luat o amant`, nu o so]ie, c` era timpul s` sedomoleasc` [i s` realizeze ce \nsemna s` fie so]ia lui. Ultima

MINUNILE DRAGOSTEI 39

dispozitie pe care i-o d`duse, la finalul acelui scandal, fusese s`nu le mai viziteze pe fete la studioul de televiziune, niciodat`.

{i câteva luni se conformase, chiar dac` nu-i convenise.Pedeapsa lui Rafe, pentru meseria pe care o avusese odat`,fusese c` nu mai \mp`r]ise patul cu ea, tratând-o cu o r`ceal`care o f`cuse s` plâng`, de fiecare dat` când cumnata ei o \n]epa,spunându-i c` nu era \n stare s` p`streze interesul so]ului ei.

Dup` o astfel de provocare din partea lui Rosemary, Jacqui,dând curs unei propuneri, porni spre studio, pentru a \nlocuiuna dintre fetele din grup, care-[i scrântise glezna. Fusese un actnecugetat, mai ales c` spectacolul urma s` fie televizat, \n searaaceea. Dup` un gest atât de sfid`tor din partea ei, p`rea o prosties` nu mearg` la petrecerea care urma, gândindu-se c` Rafe puteadoar s-o dojeneasc`, pentru c` nu-l ascultase. Nu se a[teptase cael s` vin` la petrecere, s-o z`reasc` râzând [i flirtând pu]in cuGreg [i, ca urmare, s` nu-i mai dea drumul \n cas`. Bodiguarziide la poart` primiser` instruc]iuni s` n-o lase s` intre peproprietate. Sunându-l pe Rafe, acesta \i spusese hot`rât c`urmeaz` sa fie contactat` de avoca]ii lui.

{i fusese. Nu-i venise s` cread` c` Rafe dorea s` se despart`de ea [i s` p`streze copilul, doar pentru c` o v`zuse la opetrecere cu Greg. Dar,Rafe refuzase categoric s` discute cu ea,toate contactele realizându-se prin avoca]ii lui. Acei avoca]ifuseser` pl`ti]i foarte bine, pentru a produce dovezi ale leg`turiiamoroase dintre ea [i Greg Davieson.

Fiecare vizit` f`cut` la prietenele ei, la studioul deteleviziune, fusese aranjat` s` par` una f`cut` personal lui Greg,

40 CANDY MOORE

d`daca [i asistenta angajate s` aib` grij` de Robert dânddeclara]ii din care reie[ise c` n-o interesa b`ie]elul deloc. Cum arfi putut s` se apere, \n fa]a unor astfel de acuza]ii? Rafe câ[tigase,ob]inând custodia copilului, Jacqui având dreptul s`-[i vad` fiulcând dorea el.

{i Rafe nu dorise vreodat`. Dup` cinci luni, \n care tot\ncercase s`-l vad` pe Robert, se aflase \n pragul unei c`derinervoase.

Prin interven]ia lui Rafe, spectacolul lui Greg Davieson fusesesuspendat, "Romanticele senzuale" r`mânând f`r` slujb` [i f`r`posibilitatea de a ob]ine vreuna, [tiindu-se c` asta era dorin]a luiRafe Charlwood. Fetele deciseser` s`-[i \ncerce norocul \nAmerica [i o invitaser` [i pe Jacqui. Ei \i era indiferent ce se\ntâmpla cu ea, [tiind c` Rafe o va opri s`-l vad` pe Robert, cuorice pre]. De[i dup` multe eforturi, ob]inuse dreptul de a-[ivizita copilul, Rafe nesocotise hot`rârea instan]ei. Atunci, Jacquiapelase la m`tu[a lui. Jocelyn \i fusese mereu aliat` [i fusese deacord s` i-l aduc` pe Robert s`-l vad`. Dar Rafe aflase [i oavertizase prin intermediul avoca]ilor c` dac` va mai \ncerca a[aceva, o va acuza de r`pire. La vremea aceea Jacqui [tia c` Rafe eraun adversar prea puternic [i nemilos, ca s` se lupte cu el [i s`câ[tige, [i decisese s` plece \n America.

Accidentul de ma[in` se produsese la scurt timp dup` sosirealor la Los Angeles [i \n urma lui trei fete muriser` [i treiajunseser` \n spital cu leziuni foarte grave. Jocelyn Charlwoodfusese aceea care venise \n America pentru a recunoa[te cadavrulcumnatei sale, numai c` Jacqui era \nc` \n via]`, de[i avea r`ni

MINUNILE DRAGOSTEI 41

foarte grave, care puteau s-o lase desfigurat` pe via]`.Jocelyn dorise s`-l anun]e pe Rafe c` so]ia lui tr`ia, dar

rug`min]ile lui Jacqui s` n-o fac`, precum [i faptul c` doctorul oavertizase c` se afla \n pragul unei serioase c`deri nervoase, oconvinseser` pe Jocelyn s` renun]e. Trei zile [i trei nop]i, femeiamai \n vârst` st`tuse lâng` patul ei, rugându-se s`-[i revin`,promi]ându-i c` o va ajuta s`-l vad` pe Robert, când va firef`cut`, dup` opera]ia estetic`.

{i o ajutase. O ajuta chiar [i acum, când era moart`, [tiind c`vila era singura cale prin care Jacqui– sau Brooke, cum se chemaacum– putea s` fie cu fiul ei. Ura lui Rafe era atât de profund`,\ncât n-ar fi l`sat-o vreodat` s` se apropie de Robert, dac` ar fighicit cine era ea de fapt.

Brooke n-ar fi devenit niciodat` so]ia lui Rafe, era convins`acum. Ar fi fost mult mai bine pentru amândoi dac` ar fi ]inut-oca amant`. Dar atunci, nu i-ar mai fi d`ruit un fiu, [i `sta fusesemotivul pentru care se c`s`torise cu ea, pân` la urm`. Brookeaflase adev`rul, \ntr-un schimb de cuvinte cu Rosemary. El nu oiubise niciodat` [i de fapt n-ar fi dorit s` se \nsoare, darRosemary fiind steril`, [i Charlwood având nevoie de unmo[tenitor, era de datoria lui s` se \ngrijeasc` de asta. O so]iefrumoas` [i modest`, care s`-i poat` d`rui un fiu [i apoi s-oscoat` din via]a lui, fusese motivul pentru care se \nsurase cu ea.

Cu o familie format` doar dintr-un unchi [i o m`tu[`,neiubitori, Brooke p`ruse alegerea perfect` pentru el, un nimenicare \l satisf`cuse la pat– o perioad`. Plictiseala ei, nesupunereaei prin vizitele f`cute lui Greg Davieson [i vechilor prietene,

42 CANDY MOORE

trebuie s`-l fi enervat foarte mult, \n special scandalul cauzat delupta ei pentru ob]inerea custodiei copilului, care fusese excesivmediatizat. Moartea ei, a[a curând dup` desp`r]irea lor, fuseseprobabil o man` cereasc` pentru el, \nsemnând c` sc`pase descandalul mediatic care ar fi izbucnit din nou, când ar fi divor]atefectiv de ea. Faptul c` nici m`car nu venise la Los Angeles s`-irecunoasc` trupul ne\nsufle]it, era o dovad` clar` c` nu ]inuseniciodat` la ea.

***

Charlwood ar`ta mult mai impun`tor decât de obicei, cândse apropie de poart`, trei s`pt`mâni mai t`rziu, la volanulPorche-ului, a[teptându-se la o discu]ie cu paza, preg`tit` s`-ifac` fa]`. Spre surpinderea ei, poarta se deschise larg, b`rbatulf`cându-i cu mâna, cu un zâmbet prietenos.

Ce ironie, gândi ea. N-ar fi reu[it s` se apropie, nici m`car laun kilometru de conac, dac` s-ar fi [tiut cine era cu adev`rat. {iiat-o acum trecând chiar prin fa]a cl`dirii principale, vila luiJocelyn aflându-se la câteva sute de metri de aceasta, suficient dedeparte pentru a tr`i \n intimitate, dar destul de aproape ca s`-lz`reasc` din când \n când pe fiul ei. Robert era un b`ie]el s`n`tos[i robust, [i Brooke spera ca tat`l s`u s` nu-l dezam`geasc`, a[acum f`cuse odat` cu ea.

Brooke nu-l v`zuse deloc pe Rafe \n ultimele trei s`pt`mâni,

MINUNILE DRAGOSTEI 43

de[i [tia c` avocatul \l informase c` ea acceptase vila [i nuac]iunile. Avocatul p`ruse u[urat auzind decizia ei, când \lsunase, la câteva zile de la \nmormântare. Sentimentele ei erau\ns` confuze; se sim]ea u[urat` c`-l va putea vedea pe Robert,\nsp`imântat` c`-l va vedea [i pe Rafe. Oricât de mult \l iubiseodat`, modul brutal \n care \i luase fiul de lâng` ea, o f`cuse s`-l urasc`. {i tocmai acea ur` o \nsp`imânta. Acum, Rafe p`reas` fi pus ochii pe ea, invita]iile la cin` fiind reale. Dar dac`devenea prea insistent, cum [tia c` putea fi, \i era team` de ce arputea s`-i spun` la nervi. Pentru c` nu va accepta niciodat` s`ias` cu el, cunoscând foarte bine durerea pe care putea s` i-oprovoace.

Vila lui Jocelyn era o cl`dire superb`, a[ezat` \ntre stejarib`trâni, \nconjurat` de o gr`din` mic`, bine \ntre]inut`, [itrandafiri s`lbatici urcând pe ziduri, \ntr-un caleidoscop deculori.

Era un loc minunat [i lini[tit, unde Jocelyn tr`ise singur`pân` \n ultimele câteva luni, când Rafe insistase s`-i aduc` omenajer`. Brooke hot`râse s-o trimit` \napoi, considerând c`-[ipoate purta singur` de grij`. Dup` accident, \n urma c`ruiar`m`sese cu o sl`biciune la un picior, dansul ie[ise din discu]ie[i, oricum, cu banii r`ma[i de la Rafe [i o pensie mai mult decâtgeneroas`, stabilit` dup` desp`r]irea de el, nu mai avea nevoie s`lucreze, con[tient` c` dac` o f`cea, ocaziile de a-l vedea peRobert deveneau [i mai rare. Rafe nu acordase niciodat` preamare importan]` banilor– probabil pentru c` avea atât de mul]i– [i dup` câte [tia ea, nu \ntrebase vreodat` ce se

44 CANDY MOORE

\ntâmplase cu averea ei, dup` moarte.Vila era la fel de \ncânt`toare \n interior, ca [i \n exterior.

Brooke se sim]ea de parc` s-ar fi \ntors acas` dup` o lung`perioad` de timp. |[i puse geamantanul jos, privind apreciativ \njurul ei, sigur` c` urma sa fie fericit` acolo.

Vaza cu trandafiri galbeni, de pe m`su]a de cafea, \i produseo u[oar` nelini[te [i porni spre ea, pentru a citi cartea de vizit`dintre flori, dându-i imediat drumul din mân`, ca [i când ar fiars-o, când citi mesajul "Bun venit la Charlwood, Rafe". Mesajuldiferea, doar cu dou` cuvinte, de cel care \nso]ise trandafirii ro[iidin dormitor, când se \ntorsese la Charlwood, ca proasp`t`mireas`. Atunci, Rafe ad`ugase "cu dragoste", \nainte de numelelui. Sentimentul se dovedise la fel de fals ca b`rbatul \nsu[i [i,luând vaza o arunc` \n co[ul de gunoi din buc`t`rie.

– Bun`!Se \ntoarse brusc, sprijinindu-se de dulap, când \l v`zu pe fiul

ei stând \n cadrul u[ii, pe care o deschisese f`r` zgomot. Sim]i odurere \n inim` c` nu putea s`-l ia \n bra]e [i s`-l strâng` la piept,a[a cum ar fi dorit.

– Bun`, Robert, [tii cine sunt, nu-i a[a? spuse Brooke cublânde]e, el p`rând [ov`itor, ochii lui fiind la fel de alba[tri ca aiei, singurul lucru pe care-l mo[tenise de la ea, \n rest fiind Rafe\ntreg.

– Brooke. O vizitai pe m`tu[a Jossy, uneori. Se \ncrunt`brusc. Ea a plecat, [tii, spuse el, cu o maturitate deloc obi[nuit`pentru vârsta de trei ani. D`daca Perkins spune c` a plecat laDumnezeu, dar Connie spune c` a murit. Ce \nseamn` a murit?

MINUNILE DRAGOSTEI 45

– |nseamn` c` acea persoan` a plecat, explic` ea, [i nu se mai\ntoarce niciodat`.

– Asta \nseamn` c` mami a murit?Ei i se opri respira]ia. Nu dorea s`-[i mint` copilul, ar fi dat

orice s`-i poat` spune c` tr`ia [i c`-l iubea foarte mult, dar [tia c`dac` ar afla, Rafe i-l va lua din nou de lâng` ea.

– A plecat? continu` Robert, v`zând c` nu-i r`spunde. Tati aspus c` pentru totdeauna. Asta \nseamn` c` a murit?

– Presupun c` da.– Oh! El p`ru dezam`git. Al]i copii au m`mici, nu-i a[a?– Da.– {i ele nu pleac`?Brooke \nghi]i \n sec, neimaginându-[i vreodat` c` prima lor

conversa]ie va fi despre un astfel de subiect.– Uneori, da.– Dar nu \ntotdeauna?Se a[ez` pe vine, pentru a fi la \n`l]imea lui, de[i el nu schi]`

niciun gest s` vin` la ea. {tia, de când venea aici \n vizit`, c` erafoarte reticent \n a-[i manifesta afec]iunea, Jocelyn fiind singurala care alerga, f`r` rezerve.

– M`micile nu-[i doresc s` moar`. {i mama mea a murit [isunt sigur` c` nu [i-a dorit.

– M`tu[a Rosemary spune c` mami nu m-a vrut. C` n-a vruts` stea cu tati [i cu mine. D`daca Perkins spune c` mami n-a vruts` stea cu tati [i cu mine, de când am n`scut...

– M-am n`scut, \l corect` ea, \ntrebându-se cum putuseRosemary s` fie atât de nemiloas` cu un copil.

46 CANDY MOORE

– Da. Vorbea cu tati [i am auzit. Vorbeau despre mine.Rosemary a spus c` mama era ne...nep... Se ar`t` sup`rat c` nuputea pronun]a cuvântul.

– Nu trebuie s` ascul]i conversa]iile altora, Robert. Vrei ni[telimonad`? Am o sticl` \n portbagajul ma[inii.

– Aia verde, de afar`?– Da.El p`ru s` ezite, apoi d`du afirmativ din cap.

– |mi place limonada.– Bine. Brooke se ridic` [i-i \ntinse mâna, sim]ind o strângere

de inim`, când el \[i puse mânu]a \ntr-a ei. Cel pu]in, nu \nv`]ase\nc` s` n-aib` \ncredere \n nimeni, ca tat`l lui.

Robert o ajut` s` care \n cas` câteva alimente, sticla culimonad` [i biscui]ii \n ciocolat`, de mare interes pentru el.

Ea se sim]ea u[or \ncurcat`, stând a[a la masa din buc`t`rie,cu fiul ei; nu se a[teptase s`-l vad` atât de curând, dup` sosireala vil`. Ar fi dorit s` fie cu ea \n fiecare zi. Dar, dup` ce Robertdevorase [ase biscui]i [i b`use dou` pahare cu limonad`, Brookese \ntreb` dac` nu era timpul ca el s` se \ntoarc` acas`. Se f`cusechiar târziu.

– Robert, d`daca Perkins [i Connie nu se \ntreab` unde e[ti?– Probabil, \ncuviin]` el, indiferent.– {i tati?– Tati este la serviciu, r`spunse scurt. Pot s` mai beau ni[te

limonad`, te rog? Se uit` la ea cu ochii lui alba[tri inocen]i.Brooke \[i dorea cu disperare s` fie prietena lui, dar s`-i dea

un al treilea pahar cu limonad` nu era o idee bun`. In plus,

MINUNILE DRAGOSTEI 47

credea c` b`use deja suficient. Nimeni de la Charlwood nu i-armul]umi dac` Robert ar avea probleme cu stomacul, din cauza ei.De fapt, lui Robert i s-ar putea interzice s` mai vin` acolo, dac`s-ar \ntâmpla ceva.

Ea cl`tin` din cap, cu regret.– Cred c` trebuie s` te \ntorci acas`, acum. Nu doresc...|nainte s` mai rosteasc` un cuvânt, u[a se deschise brusc,

Rafe, cu o figur` desfigurat` de furie, stând \n cadrul ei.– Du-te \napoi acas`, Robert, spuse Rafe cu r`ceal`, \n timp

ce fiul s`u alerga spre el. B`ie]elul se uit` [ov`itor la tat`l s`u, cuurme vizibile de ciocolat` [i biscui]i la gur`.

Lui Brooke \i veni s` plâng`, v`zând bucuria disp`rând dinochii copilului, când Rafe ridicase tonul la el. Era evident, dinreac]ia lui, c`-[i iubea tat`l foarte mult.

– Robert! spuse Rafe, cu o voce r`gu[it`, constatând c`b`ie]elul r`m`sese f`r` grai, stând nemi[cat \n fa]a lui,ne\n]elegând de ce striga la el \n felul acela.

Nici Brooke nu \n]elese! Ce naiba se \ntâmpla cu omul `sta,nu realiza c` \[i speria propriul copil?

– Hai s` te speli pe fa]` [i pe mâini, mai \ntâi, suger` ea cublânde]e. Apoi, ar fi bine s`-l ascul]i pe tati [i s` te duci acas`.

Robert nu scoase o vorb` cât \l ajut` s` se suie pe scaun ca s`se spele, [i nici b`rbatul dur, care st`tea \n cealalt` parte acamerei, de[i prezen]a lui era imposibil de ignorat. |n cele dinurm`, Robert era la fel de curat ca atunci când venise.

– Mul]umesc foarte mult, spuse el, \ndreptându-se spre u[` [iaruncându-i o privire \ndurerat` tat`lui s`u. La revedere, tati.

48 CANDY MOORE

Rafe \nclin` din cap, cu r`ceal`. Copilul ie[i, [i u[a se \nchise,\n urma lui, Rafe \ntorcându-[i privirea ca de ghea]` la Brooke.

– E[ti incon[tient`, domni[oar` Adamson? \ntreb` el, cu ovoce dur`. Sau pur [i simplu insensibil`?

– Eu...– Ai idee câte griji ne-a provocat nechibzuin]a ta, de a-l invita

pe Robert aici? Realizezi c` o mul]ime de angaja]i ai mei r`scolesctoat` proprietatea, chiar acum? Dar,de ce ]i-ai face probleme, c`eu mi-am imaginat c` fiului meu i s-a \ntâmplat tot ce este mair`u? o ironiz` el. Ce, tu [tii ce \nseamn` s` fii p`rinte?

– A[ putea s`-]i pun aceea[i \ntrebare! Felul \n care ai vorbitcu fiul t`u, n-a f`cut decât s`-l \nfrico[eze.

– Era necesar, declar` el scurt. Robert [tie c` nu trebuie s`plece undeva, f`r` s` spun`. {i tu ar fi trebuit s` ai mai mult`minte, s` nu-l \ncurajezi! Testamentul m`tu[ii mele este un acthot`râtor, domni[oar` Adamson, dar dac` mai faci vreodat` a[aceva, va fi pl`cerea mea s`-l \ncalc. Ai \n]eles?

– Chiar foarte bine. Rafe voia s` spun` c`, dac` prezen]a eiacolo \i va crea prea multe probleme, o va alunga de peproprietate. {i nu se \ndoia c` putea s-o fac`!

– V`d c` ai \n]eles, \i arunc` Rafe, pornind spre u[`. Larevedere, domni[oar` Adamson.

V`zându-l plecat, Brooke, v`dit tulburat`, se a[ez` pe unscaun de buc`t`rie. Dumnezeule! Se afla la vil` doar de câtevaore [i deja s`riser`, unul \n gâtul celuilalt. Dar \l v`zuse peRobert, petrecuse pu]in timp cu el, [i asta merita s` suporte oricei-ar fi f`cut sau spus Rafe.

MINUNILE DRAGOSTEI 49

Capitolul 3

Brooke \[i duse geamantanul sus [i \ncepu s` despacheteze,când auzi o b`taie \n u[a de la intrare. Ca un musafir nedorit,\ntr-o vili[oar` de pe o proprietate privat`, era convins` c` nu ovor asalta vizitatorii! Probabil era Rafe, s`-i repete cât deincon[tient` fusese.

Connie Roberts st`tea \n fa]a u[ii, ar`tând exact a[a cum o[tia, mignon` [i dr`gu]`, cu p`rul ro[cat-deschis [i ochii c`prui,destul de vigilen]i. Lui Brooke \i fusese \ntotdeauna greu s-oconving` pe aceast` tân`r` insolent`, c` ea era st`pân` laCharlwood.

– |mi pare r`u c` v` deranjez, spuse aceasta, cu v`dit`nesinceritate. Dar l-a]i v`zut cumva pe Robert?

– Domnul Charlwood l-a luat deja pe Robert acas`, oconcedie ea.

– Oh! Connie p`ru surprins`. A fost aici, deci?

– Pentru scurt timp, da, confirm` Brooke, distant`.Connie se uit` la ea cu \ndr`zneal`, evident con[tient` c`

familia Charlwood nu considera binevenit` prezen]a ei la vil`,altfel asistenta nu [i-ar fi permis s` se comporte a[a, \n fa]a unuimembru al familiei, sau a unui prieten al acesteia.

– Era sup`rat r`u, domnul Charlwood? \ntreb`, cu satisfac]ie.Brooke strânse din buze.

– N-am b`gat de seam`, se eschiv` ea.– A trebuit s`-l chem`m de la Londra, \n]elege]i, explic` ea.

Robert lipsea de aproape o jum`tate de or` [i nu l-am g`sitnic`ieri, a[a c` l-am sunat pe domnul Charlwood, s` vin` imediatacas`. Voia s` cheme poli]ia, dac` nu-l g`seau \ntr-o or`,m`rturisi ea.

Acum Brooke \[i explic` furia lui Rafe– se gândise c` Robertfusese r`pit! S` primeasc` un telefon [i s` i se spun` c` fiul s`udisp`ruse, trebuie s` fi fost un co[mar pentru el. S`-l g`seasc`apoi \n buc`t`ria ei, stând lini[tit [i mâncând biscui]i cuciocolat`, când el se gândise la tot ce era mai r`u, trebuie s`-l fi\nfuriat la culme. Mai ales c` ea [tia de m`surile de securitateluate pentru Robert. De[i \i displ`cu ideea, realiz` c` se impuneas`-i cear` scuze lui Rafe, pentru nes`buin]a ei, [i asta chiar acum.

– Ei bine, l-a]i g`sit, spuse Brooke. S` fiu \n locul t`u, m-a[\ntoarce acas`– altfel s-ar putea s` trimit` o echip` [i dup` tine.

Connie se zbârli de indignare.– Dac` mai ave]i de gând s`-l invita]i pe Robert aici, poate ne

anun]a]i [i pe noi, replic` ea, cu obr`znicie.– Da, voi avea grij` s` informez un membru al familiei

MINUNILE DRAGOSTEI 51

Charlwood, \i r`spunse Brooke, \n]epat`. Acum, dac` nu mai ainimic…

De furie, Connie se \nro[i ca focul.– Absolut nimic.– Atunci, la revedere.

Lui Brooke \i disp`ru zâmbetul de pe buze, imediat ce\nchise u[a. Perspectiva de a sta de vorb` cu Rafe nu era delocuna pl`cut`. Era posibil ca el s`-i recunoasc` vocea la telefon– existau multe lucruri la o persoan`, care nu puteau fischimbate! Adev`rat, vorbise cu el la telefon \n ziua când muriseJocelyn, dar fusese sup`rat` atunci, [i vocea \[i pierduser`gu[eala obi[nuit`. Trebuia doar s` fie atent` ca [i acum s` fie lafel.

Telefonul de la vil` avea o linie direct` cu cl`direa principal`[i a[tept` \ncordat` s`-i r`spund` cineva.

– Domnul Charlwood nu este acas`, domni[oar` Adamson, oinform` majordomul Shepherd, când ceru s` vorbeasc` cu Rafe.

– Rafe, nu Patrick, explic` ea.– Da, am \n]eles, domni[oar` Adamson. Nici domnul

Charlwood, nici Patrick nu sunt acas`.– Dar... domnul Charlwood... a fost aici, acum o jum`tate de

or`.– Posibil, domni[oar` Adamson, aprob` el, cu vocea lui

calm`. Dar a plecat \napoi la Londra, acum câteva minute.– Mul]umesc. M` scuza]i c` v-am deranjat.– N-a fost niciun deranj, domni[oar` Adamson. Domnul

Charlwood mi-a spus s` fac totul ca s` v` sim]i]i bine aici. Sper

52 CANDY MOORE

c` n-a]i avut probleme cu paza, când a]i sosit?– Niciuna, r`spunse ea, neavând vreun dubiu c` Rafe

instruise toat` familia s-o accepte acolo. La urma urmei, era maiconvenabil ca o persoan` complet str`in` s` de]in` vila, decâtvreo ac]iune a familiei Charlwood.

– {i a]i primit florile domnului Charlwood, nu?– Da, mul]umesc. Ca de obicei, Rafe instruise unul dintre

angaja]i s` se ocupe de confortul ei– era uimitor c` \[i g`sisetimp s` scrie o carte de vizit`, \n loc s` vin` personal s`-i aduc`florile!

– |i l`sa]i vreun mesaj, domnului Charlwood? \ntreb`Shepherd, politicos.

– Nu, niciun mesaj, r`spunse ea sec. Micu]ul Robert a ajunscu bine acas`? ad`ug` ea \n treac`t, nedorind ca el s` ghiceasc`importan]a r`spunsului lui.

– Tân`rul Robert e la buc`t`rie, \[i bea ceaiul. Asta e tot,domni[oar` Adamson?

– ~``...da. Mul]umesc. |nchise telefonul, amintindu-[i deprima dat` când \l v`zuse pe majordom. Rafe o mustrase c` i seadresase b`rbatului cu domnule Shepherd, spunându-i c`majordomul consider` o insult` ca st`pâna casei s` i se adresezea[a oficial. ~sta fusese doar primul pas gre[it pe care-l f`cuse, caso]ie a lui Rafe.

Porni \ncet pe sc`ri \n sus, pentru a termina de despachetat.Alese s` foloseasc` dormitorul mic, \n locul celui mai spa]ios deal`turi, care fusese \ntotdeauna a lui Jocelyn. Era camera pe careBrooke o folosise \ntotdeauna când \nnoptase la vil`, [i se

MINUNILE DRAGOSTEI 53

sim]ise foarte bine acolo. Rafe, cu obi[nuitul lui spirit practic,luase toate lucrurile lui Jocelyn de la vil`, \ntreaga cas` str`lucindacum de cur`]enie.

Brooke \[i vânduse toat` mobila din apartamentul dinLondra, stilul modern nepotrivindu-se cu vila micu]`. Ea nuavusese o via]` social` \n Londra. Renun]ase la to]i prietenii, \nafar` de Jocelyn, neinten]ionând s` se mai implice vreodat`emo]ional \ntr-o rela]ie cu un alt b`rbat. Putea p`rea o decizieciudat` [i pripit`, pentru o femeie de dou`zeci [i trei de ani dar,dup` experien]a traumatic` avut` cu Rafe, nu mai dorea s` se\ndr`gosteasc` niciodat`. |ns`, \n ciuda lipsei unei vie]i sociale,chiar \nainte de a se muta aici, g`sise vila un loc retras, undedoar susurul râului din apropiere deranja lini[tea nop]ii [i numailuminile de la cl`direa principal` \i aminteau c` nu era singur`.Nu exista niciun dubiu c`, \n timp, se va obi[nui cu lini[tea deaici.

Se auzi o b`taie \n u[`. Brooke strânse firimiturile r`mase dela cina frugal` pe care [i-o preg`tise [i le lu` cu ea \n buc`t`rie.|[i verific` ]inuta, ridicându-[i pân` la gât fermoarul halatului decas`. Oricine ar fi fost musafirul ei, [i mai mult ca sigur era cinevade la conac, trebuia s` telefoneze \nainte, dac` dorea s` fiepreg`tit` pentru vizita lui.

Deschizând u[a, realiz` c` ar fi trebuit s` se uite pe fereastr`,mai \ntâi. Rafe st`tea afar`, purtând un costum de sear`, \nchis laculoare, care-i venea ca turnat. }inuta ei de cas` deveni bruscdeplasat`.

Ea \l atac` frontal.

54 CANDY MOORE

– Domnule Charlwood, este târziu, [i eu...– }i-am adus un cadou. Ridic` mâna \n care ]inea o sticl` de

vin.Brooke se \ncrunt`.

– Se spune c`...Rafe schi]` un zâmbet.

– Eu nu sunt grec. Shepherd mi-a spus c` m-ai c`utat latelefon, azi dup`-amiaz`.

Brooke uitase complet.– I-am mai spus [i c` nu vreau s`-]i las niciun mesaj. Brooke

st`tea \n cadrul u[ii, hot`rât` s` nu-l lase \n`untru.– Telefonul \nsu[i a \nsemnat un mesaj.– Da?– Desigur. C` doreai s` vorbe[ti cu mine.– Asta a fost atunci.– {i acum?– Acum e târziu, am avut o zi grea [i vreau s` m` culc.

Rafe o scrut` cu o privire st`ruitoare, parc` [tiind c`dedesubtul halatului purta doar o c`ma[` de noapte din dantel`,p`rând s` se \ncrunte când \i \ntâlni privirea ochilor alba[tri.

Brooke sim]i c` o cuprinde panica. Nu era posibil s-o vad` petân`ra Jacqui Charlwood, \n sofisticata Brooke Adamson. {itotu[i, Rafe se uita fix la ea, ca [i când ar fi v`zut o fantom`.

Ea râse scurt, \ncercând s` dep`[easc` momentul.– Poate vrei s` bei un pahar de vin. Se d`du \napoi, pentru

a-i face loc s` intre, urmându-l \n buc`t`rie.Rafe se \ntoarse, fixând-o din nou cu privirea, [i ea se gr`bi

MINUNILE DRAGOSTEI 55

s` ia dou` pahare din bufet.|n final, nemaisuportând tensiunea dintre ei, Brooke \l privi

drept \n fa]`.– S-a \ntâmplat ceva?– Pentru o clip`...– Da? spuse ea rapid.|ntorcându-[i capul, Rafe lu` tirbu[onul, s` deschid` sticla.

– Pentru câteva secunde ar`tai ca... Jacqui, morm`i el,aplecându-se peste sticla de vin.

– So]ia ta? \ntreb` Brooke \ncet, strângându-[i pumnii. Cemai avea ea din Jacqui? Era mai slab` acum, p`rul \i era blond-\nchis, \n loc de acaju, tr`s`turile schimbate, cu mare art`.Ce mai r`m`sese, s`-i aminteasc` lui Rafe de so]ia lui decedat`?

– Da, r`spunse Rafe, scurt, p`lind brusc. Ochii t`i, explic` el,cu o voce r`gu[it`. La un moment dat, te-ai uitat la mine cum seuita ea.

Lui Brooke i se puse un nod \n gât, [tiind c` ochii [i voceaerau ceva ce nu putuse fi schimbat. Dar cum se uitase la el, cumera posibil s` se fi uitat la el \n a[a fel \ncât s`-i aminteasc` deso]ia lui care, f`r` \ndoial`, \l iubise?

– Mi-ai spus dup`-amiaz` c` l-am \nfrico[at pe Robert. {i eam` \nfrico[a, gemu el, \ntorcându-se brusc, pentru a o privi \nfa]`. Chiar acum, te ui]i la mine exact ca ea.

U[urarea o f`cu s` râd`.– {i de ce te \nfrico[a, domnule Charlwood?– Tu s`-mi spui.– Dar eu nu inten]ionez deloc s` te \nfrico[ez, replic`

56 CANDY MOORE

Brooke, ridicând din umeri, \ncepând s` toarne vin \n pahare.Cum ai spus odat`, e greu s` nu-]i plac`– sau s` \nfrico[ezi,ad`ug`, cu ironie, pe cineva pe care nici m`car nu-l cuno[ti.

For]ându-se s`-[i p`streze calmul, el r`sufl` adânc.– De ce mi-ai telefonat dup`-amiaz`?– Connie a venit aici, dup` ce ai plecat, [i mi-a spus c` ai fost

chemat de la Londra, pentru a-l c`uta pe Robert. Nu mi-amimaginat c` voi crea a[a un haos, invitându-l aici.

– Nu e adev`rat, spuse el, sec.Ea f`cu ochii mari.

– A trebuit s` te \ntorci de la Londra, to]i angaja]ii t`i \lc`utau...

– Nu la asta m-am referit. Nu tu l-ai invitat pe Robert aici, s-ainvitat singur.

Brooke se uit` atent la el, realizând c` cineva avusese desuferit de pe urma furiei lui– [i avea presim]irea c` fuseseRobert.

– }i-a spus el asta? \ntreb` \ncet.– Da.– |nainte, sau dup` ce l-ai pedepsit?– Dup`.Ea \nghi]i cu greu, luând o gur` bun` de vin.

– {i care a fost pedeapsa?– Mâine trebuia s` mearg` \n parcul de distrac]ii, locul lui

favorit; n-o s` mai mearg`, declar` Rafe.Având \n vedere c` Robert \ngrijorase o mul]ime de lume

prin dispari]ia lui, pedeapsa nu era foarte dur`. Dar ea nu putea

MINUNILE DRAGOSTEI 57

s`-[i ierte c` fusese egoist` [i-l ]inuse pe Robert aici.– {i pedeapsa mea care este?El ridic` din sprâncene.

– Crezi c` meri]i una?– Probabil. L-am \ncurajat s` r`mân` aici.– Cu biscui]i \n ciocolat` [i limonad`. Tr`s`turile lui severe se

transformar` \ntr-un zâmbet amuzat.– Mi-a spus [i asta, dup` ce i-a fost foarte r`u \n seara asta,

ad`ug` el.– Oh, Doamne! gemu ea, \ngrozit`. {i asta tot din cauza mea!– Nu chiar. A b`ut un ceai mare, dup` ce a venit de la tine.

Era sigur c` o s`-i fie r`u.– Dar dac` eu nu...– Nu mai are importan]`, o \ntrerupse el, faptul este

consumat.– Se simte bine, acum?– Dormea când am intrat la el s` v`d ce face.Brooke \i arunc` o privire ciudat`.

– Faci asta \n fiecare sear`?Rafe p`ru ofensat de acest interogatoriu despre via]a lui

personal`.– Da, dac` se \ntâmpl` s` fiu acas`, replic` el distant, punând

jos paharul gol. Am venit aici s`-mi cer scuze c` mi-am pierdutcump`tul, mai devreme. Nu-mi st` \n fire, ad`ug` cu o voce u[orenigmatic`.

– Asta \nseamn` c` n-ai vorbit serios când m-ai amenin]at, \nleg`tur` cu vila?

58 CANDY MOORE

El \i arunc` o privire p`trunz`toare.– Da, spuse brusc. Sper s` fii mai chibzuit` [i s` nu-l mai

\ncurajezi pe Robert s` treac` peste cuvântul meu.Mustrarea o f`cu pe Brooke s` ro[easc`, sim]ind c`

\ntreb`rile ei \i puseser` din nou \n pozi]ia de adversari.– Dar dac` \]i cer permisiunea, \l vei l`sa s` vin` aici? Ei nu-i

p`sa de rela]ia cu Rafe, de fapt, prefera s` fie du[mani, dar nuvoia s` piard` ceea ce putea fi o rela]ie apropiat` cu Robert.

– Sunt sigur c` nu dore[ti s` te bat` la cap un copila[...– Dimpotriv`, \l contrazise ea. |mi face pl`cere s` vin` aici.Rafe o scrut` cu privirea.

– Ai copii?Brooke p`li brusc.

– Ce naiba te face s`-mi pui \ntrebarea asta? Dac` a[ avea uncopil, ar fi cu mine.

– |ntr-adev`r. Nu toate femeile au un astfel de instinctmatern.

– Dac` te referi din nou la so]ia ta, domnule Charlwood,atunci cred...

– Sunt foarte con[tient de p`rerea ta, domni[oar` Adamson,o \ntrerupse el. {i \n ciuda celor relatate \n pres` la vremeaaceea, n-ai cum s` [tii ceva despre rela]ia dintre mine [i so]iamea.

– Chiar acum câteva minute, ai recunoscut c` te \nfrico[a!Rafe \[i \ncle[t` maxilarele, ochii sc`p`rându-i de mânie.

– Noapte bun`, domni[oar` Adamson, spuse scurt, pornindspre u[`. {i, \nc` o dat`, bun venit la Charlwood! Dup` câteva

MINUNILE DRAGOSTEI 59

secunde, u[a vilei se trânti \n urma lui.S`-l \nfurie pe Rafe, nu fusese deloc o mi[care inspirat`,

Brooke era con[tient` de asta. Dar el nu \ncetase s` o critice peJacqui! Ea nu se putuse controla, de[i ar fi trebuit, dac` voia caRafe s`-i permit` s`-l invite pe Robert aici, lucru pe care el tocmaiomisese s`-l fac`.

N-ar fi trebuit s` vin` aici, Brooke realiz` imediat ce sosise.|ntreaga familie Charlwood strâns` la un loc, nu reprezentadeloc conceptul ei de distrac]ie. Petrecerea asta, o aniversare ac`s`toriei lui Patrick [i Rosemary, se ceruse a fi una restrâns`,având \n vedere moartea lui Jocelyn, doar cu o lun` \n urm`,totu[i se adunaser` \n jur de treizeci de persoane.

Rosemary venise personal la vil` [i-i \nmânase invita]ia, ieridup`-amiaz`. Brooke fusese dezam`git`, când \i deschisese u[a;avusese prea multe diferende cu ea \n trecut, pentru a n-o privicu suspiciune. Invita]ia la petrecerea din seara asta fusese osurpriz` total`– cu toate c` Rosemary se gr`bise s`-i explicemotivul acesteia.

– Stând atât de aproape, ar p`rea ciudat s` nu te invit`m, \ispusese ea, privind-o de sus.

Invita]ia nu fusese deloc una elegant`, confirmând doarfaptul c` Rafe \i instruise s` accepte prezen]a lui Brooke aici, darcum ea nici m`car nu-l mai z`rise pe Robert, era suficient dedisperat`, pentru a accepta. Rafe era plecat s` rezolve ni[teafaceri, aflase când telefonase la conac, cu trei zile \n urm`,dorind s`-i cear` s`-l lase pe Robert la vil`, dar era a[teptat \nseara asta la petrecere. Brooke se gândise c` la o sindrofie era

60 CANDY MOORE

mult mai u[or s` fac` invita]ia pentru Robert, [i acum Rafe nu eraaici– \l re]ineau afacerile, \i spusese Rosemary când o \ntrebasede el.

Lui Brooke \i venea s` urle c` era obligat` s`-[i petreac`timpul aici, pân` va putea s` se scuze politicos [i s` plece.

St`tuse cu acela[i pahar de [ampanie \n mân`, \n ultimajum`tate de or`, de când toastaser` pentru Patrick [i Rosemary,bulele str`lucitoare disp`rând aproape complet. Aruncând oprivire ceasului de la mân`, cu pu]in \nainte de unsprezece,hot`r\ c` acum putea pleca.

– Este a treia oar` când te ui]i la ceas \n ultimele minute,remarc` o voce amuzat`. E[ti chiar atât de plictisit`?

Se \ntoarse [i-l v`zu pe Patrick Charlwood, fratele mai mic allui Rafe, al c`rui caracter era la fel de diferit de al lui Rafe, ca [i\nf`]i[area. Brooke nu reu[ise niciodat` s` \n]eleag` cum unb`rbat atât de \ncânt`tor \[i luase o nevast` atât de rea. Se p`reac` fra]ii Charlwood nu avuseser` deloc noroc \n alegereamireselor.

– Nu sunt plictisit`, r`spunse Brooke, zâmbindu-i cunaturale]e; \l pl`cuse \ntotdeauna pe Patrick. Numai c` s-a f`cuttârziu [i sunt obosit`.

– {i te doare capul. {i mai e [i pisica, pe care trebuie s-ohr`ne[ti, o tachin` el cu sprâncenele ridicate, ar`tând foarteatr`g`tor \n costumul negru [i c`ma[a alb`, imaculat`.

Brooke râse \ncet.– N-am pisic`.– Nu, dar erai \n stare s` spui orice, \n disperarea de a g`si o

MINUNILE DRAGOSTEI 61

scuz` s` pleci.– |mi pare r`u. Pur [i simplu nu m` simt \n largul meu.– Ca s` fiu sincer, nici eu, nu la \ntruniri de genul `sta,

oricum. Dar Rosemary ador` distrac]iile. Lu` dou` pahare de[ampanie de la un chelner, punând vechiul pahar pe tav`. {i estemai mult` lini[te aici, când \i fac pe plac. Noroc, \i ur` el,ciocnindu-[i paharul de al ei, privirea trecându-i automat la so]ialui, care râdea [i vorbea cu musafirii. Da, Rosemary ador`petrecerile, spuse cu o urm` de am`r`ciune \n glas. De asta s-ac`s`torit cu mine, la urma urmei.

Brooke se uit` atent la b`rbatul de lâng` ea, observându-ipentru prima dat` ridurile de la ochi [i gur`, efortul pe caretrebuia s`-l fac` pentru a p`rea c` se distreaz`. Patrick nu era unb`rbat fericit.

– Patrick, \ncepu ea.– Este o convorbire particular`, sau poate oricine s`

participe?Brooke \[i lu` repede mâna de pe bra]ul lui Patrick [i se

\ntoarse cu fa]a la Rafe. El purta un costum [i o c`ma[`asem`n`toare cu ale fratelui s`u, ar`tând elegant [i amenin]`torde chipe[. Dar privirea \i era ca de ghea]`, v`zând felul \n care \latinsese pe Patrick. Brooke se sim]i la fel de stânjenit` ca \ntrecut, când se \ntâmpla s` fie amabil` cu Patrick, \n prezen]a lui.|ntotdeauna Rafe v`zuse \n orice b`rbat care intra \n contact cuea un poten]ial iubit, [i nu numai o dat` se certaser` din cauzaprieteniei ei cu Patrick. Totu[i, nu mai era so]ia lui!

Patrick \i ur` bun venit fratelui s`u, b`tându-l cordial pe

62 CANDY MOORE

um`r.– Credeam ca n-o s` reu[e[ti s` ajungi.– Pân` acum n-am pierdut nicio aniversare a ta, replic` el. Nu

m` a[teptam s` te v`d aici, domni[oar` Adamson.– Nici eu pe tine.– Va trebui s`-mi amintesc pe viitor c` e[ti \ntotdeauna acolo

unde m` a[tept mai pu]in. Privirea i se plimb` apreciativ perochia albastr`, mulat` pe trupul zvelt, ochii lui intensificându-[iculoarea când revenir` la chipul ei deosebit de frumos.

– Tocmai \ncercam s-o conving pe Brooke c` nu suntem chiarto]i plictisitori, \i spuse Patrick, nedând importan]` tensiuniidintre ei.

– Am v`zut. Rosemary m-a rugat s` te trimit la ea.Patrick strâmb` din nas.

– Presupun c` iar trebuie s` fiu amuzant. Mi-a f`cut pl`cere s`stau de vorb` cu tine, Brooke.

Se l`s` o t`cere ciudat`, odat` ce Patrick plec` spre so]ia lui,[i Brooke deveni foarte con[tient` de nemul]umirea lui Rafe. Cenaiba era \n capul lui? C` \ncercase s`-l seduc` pe Patrick, chiarla aniversarea c`s`toriei acestuia? Cunoscându-l foarte bine, astaera exact ceea ce gândea. Pentru el nu exista vreo femeie cinstit`.Dar ea nu mai era Jacqui, care se ferea de furia acestui b`rbat, [idac` dorea s` aib` o discu]ie nevinovat` cu Patrick, atunci vaavea. Rafe probabil nu realiza, \ns` fratele lui era departe de a fiun om fericit.

– Deci, te-ai plictisit, domni[oar` Adamson, rupse t`cereaRafe.

MINUNILE DRAGOSTEI 63

Brooke se \mbujor`.– Fratele t`u a glumit. Totu[i, tocmai voiam s` plec.– E \nc` devreme.– Pentru mine este târziu.– Te conduc, se oferi el brusc.– Nu e nevoie. Nu este departe, [i nu mi-e fric` de \ntuneric.– Sau de mine.– Sau de tine.Rafe strânse din buze.

– Atunci, n-ai nimic \mpotriv` s` te conduc, nu? Simt nevoiade aer curat, dup` ce am stat numai \nchis \n birouri, \n ultimas`pt`mân`.

Brooke nu dorea \n mod special s-o conduc` acest b`rbat,dar trebuia s`-i cear` s`-l lase pe Robert la vil`.

– Bine\n]eles c` nu, domnule Charlwood. Puse paharul goljos, gata de plecare. Ce face Robert? Nu l-am v`zut de când aiplecat, ad`ug` ea.

– |nseamn` c` a ]inut cont de dispozi]iile mele, nu?– Da, aprob` Brooke, evitându-i privirea p`trunz`toare.– Ai fi preferat s` n-o fac`.– Nu chiar. Numai c`… este cam mult` lini[te la vil`.– Cu siguran]`, exist` b`ie]i mai mari ca Robert, c`rora le-ar

pl`cea foarte mult s`-]i ]in` companie.Gluma o f`cu s` ro[easc`.

– Prefer s-o fac` Robert, spuse, cu \nc`p`]ânare.– Chiar \]i plac copiii atât de mult? o \ntreb` Rafe, pe

nea[teptate.

64 CANDY MOORE

Brooke \nghi]i \n sec, evitându-i din nou privirea.– Da.– Vrei s`-l vezi pe Robert, acum?Ea f`cu ochii mari, oprindu-i-se r`suflarea.

– Nu doarme?Rafe \i zâmbi, amuzat.

– Unii consider` c` asta este cea mai potrivit` or` pentrucopii.

Umorul lui sec o f`cu s`-[i mu[te buza.– Mi-ar pl`cea foarte mult s`-l v`d!

Din nou, Rafe p`ru fascinat de frumuse]ea chipului ei,scuturând din cap, de parc` ar fi dorit s` alunge imaginea.

– Atunci, s` mergem sus, nu?Brooke \l l`s` s-o ia de bra] [i pornir` \n sus pe sc`ri, sperând

ca el s` nu-i sesizeze tremurul trupului, la atingerea lui.– }i-e frig? \i [opti Rafe la ureche.– Nu… nu chiar. Ei bine, poate un pic, se corect` ea,

realizând c` \nc` tremura. Asta este problema cu vremea dinAnglia, niciodat` nu te po]i bizui pe ea, spuse Brooke, referindu-se la ultimele trei zile ploioase.

– New Yorkul era fierbinte, umed [i insuportabil. Prefer aici.Ajunseser` la camera copilului. Brooke se opri \n fa]a u[ii,

uitându-se ner`bd`toare la Rafe, cu greu reu[ind s`-[i re]in`tulburarea la gândul c`-l va revedea pe Robert.

Atunci realiz` gre[eala f`cut`– ea nu avea de unde s` [tiecare era camera copilului! Era o str`in` \n casa asta, sau a[atrebuia s` fie.

MINUNILE DRAGOSTEI 65

– Ce dr`gu]e ab]ibilduri, exclam` ea, râzând nervos, privindcu admira]ie aeroplanele colorate de pe u[`.

Rafe d`du afirmativ din cap, p`rând s` accepte c` a[a aflasecare era camera copilului.

– Lui Robert \i place tot ce zboar`.Brooke nici m`car nu realiz` apropierea lui, când intrar` \n

\nc`pere, toat` aten]ia fiindu-i concentrat` asupra b`ie]elului cedormea \n p`tu].

– }i-am spus, \i [opti Rafe. E[ti satisf`cut` c` nu l-am \ncuiat\n camer`?

Ea se uit` la fa]a lui \ntunecat`, singura lumin` din camer`venind de la veioza \n form` de aeroplan, de pe noptier`.

– Nu m-am gândit nicio clip`…– Oare? Jos, mi-ai l`sat o alt` impresie.

Ea \nghi]i \n sec [i se \ntoarse s` plece, când Robert,mi[cându-se \n pat, deschise ochii somnoro[i, fixându-[i privireape tat`l lui, un zâmbet de \ncântare ivindu-i-se pe fa]`.

– Tati! Robert ridic` bra]ele, cuprinzând gâtul tat`lui s`u,când acesta se aplec` spre el. Te-ai \ntors?

Brooke urm`ri fascinat` momentul de tandre]e dintre Rafe [iRobert, Rafe s`rutându-[i cu blânde]e fiul pe obr`jori, \nainte dea-l b`ga din nou sub plapum`. |n acele câteva momente, \[iar`tase dragostea pentru fiul s`u, o dragoste profund`, care, \ntr-un fel, \l f`cea s` par` mai uman, o dragoste pe care, dac` n-ar fi v`zut-o cu ochii ei, nu [i-ar fi imaginat vreodat` c` puteas` i-o poarte copilului pe care ea i-l d`ruise.

Aruncându-i o ultim` privire lui Robert, Brooke \l urm` pe

66 CANDY MOORE

Rafe afar` din camer`, \nchinzând u[a cu grij`.– M`i, m`i, m`i, se auzi o voce zeflemitoare. Am crezut c` a]i

plecat de mult.– Am vrut s` v`d ce face Robert, o concedie Rafe.– Serios? Ea \[i \ntoarse privirea spre Brooke.– |[i plac copiii, domni[oar` Adamson?Ce era cu familia asta? Pentru ei, s` iube[ti copiii nu era

considerat ceva normal?– Foarte mult, r`spunse ea scurt. Acum, chiar trebuie s` plec.Rafe o prinse posesiv de bra].

– Nu vrem s` te re]inem de la propria-]i petrecere, Rosemary.Femeia schi]` un zâmbet.

– S` vii \ntr-o sear` la cin`, domni[oar` Adamson, când vomputea s` vorbim \n lini[te. Sunt sigur` c` lui Patrick o s`-i fac`pl`cere, ad`ug` aceasta, cu sarcasm.

Rafe r`spunse \n locul ei.– Am senza]ia c` mie o s`-mi fac` mai mare pl`cere decât lui

Patrick. Ne vedem mai târziu, Rosemary, ad`ug` el pentru a\ncheia discu]ia, conducând-o pe Brooke \n jos pe sc`ri.

Ea nu realiz` cât efort depusese ca s`-[i p`streze calmul, pân`când nu ie[i afar` din cas`, [i scoase un oftat adânc, pentru a ie[idin starea de tensiune.

– Da. Rafe oft` [i el. Tocmai ai aflat c`, pe lâng` ochi verzi,cumnata mea are [i un dezvoltat sim] al propriet`]ii, când estevorba de Patrick.

Brooke avu impresia c` gelozia celeilalte femei era legat` nunumai de Patrick, ci [i de faptul c` Rafe o conducea acas`.

MINUNILE DRAGOSTEI 67

Rosemary fusese \ntotdeauna posesiv`, când era vorba deamândoi b`rba]ii Charlwood.

Dar ajunser` \napoi la vil`, slav` Domnului! |n fa]a u[ii,Brooke se \ntoarse, inten]ionând s`-i spun` noapte bun`, aici.

– Nu vreau s` te mai re]in de la petrecere, mai ales c` ai sosita[a târziu.

Rafe \mpinse u[a r`mas` deschis` \n urma ei, aprinse lumina\n buc`t`rie, p`trunzând \n camer`, contând pe faptul c` Brooke\l va urma \n hol. {i ea nu avu de ales!

Intrând \n \nc`pere, se rezem` cu spatele de [emineu, figuralui ar`tând mai sever` ca niciodat`, \n lumina singurei l`mpi pecare o aprinsese.

– Nu cred c` voi mai face fa]` petrecerii, spuse el cu o vocer`gu[it`.

– Oh?– Treaba pe care am avut-o la New York mi-a luat de dou` ori

mai mult timp ca de obicei– [i a fost doar vina ta.Brooke \[i umezi buzele, nervoas`.

– Vina mea? Cum naiba?– N-am putut s` m` concentrez. Asta mi se \ntâmpl` de câteva

luni, dar mai frecvent, de când te-ai mutat aici. Ea se \ncrunt`.

– Prezen]a mea aici te deranjeaz` chiar a[a de mult? \ntreb`,dezorientat`.

– Foarte mult.– Te asigur c` n-am vrut s` se \ntâmple a[a. M-am gândit c`

preferi s` iau vila, \n locul ac]iunilor. De fapt, asta mi-ai [i spus

68 CANDY MOORE

\n ziua \nmormânt`rii. Acum realizez c` n-ai fi vrut s` vin delocaici. Dar cu siguran]`, dintre dou` rele, `sta este cel mai mic.

– Tot nu \n]elegi, nu-i a[a, Brooke?– Ce s` \n]eleg? Ea dori s`-[i fi putut controla tremurul u[or

al vocii, sigur` c` el \l sesizase.– Cât de mult te doresc.

MINUNILE DRAGOSTEI 69

Capitolul 4

Brooke sim]i cum o cuprinde panica. Rafe fusese \ntotdeaunaun tip direct; el nu-[i ascunsese dorin]a pentru Jacqui, \n primasear` când se \ntâlniser`. Dar, \n afar` de cele dou` invita]ii lacin`, el nu f`cuse altceva decât s`-[i arate antipatia fa]` deBrooke Adamson.

– Iar a ap`rut, spuse el deodat`. Teama aia, pe care am v`zut-o pe chipul t`u seara trecut`.

– P`i, ce te a[teptai s` simt? De când te-am \ntâlnit prima dat`,n-ai f`cut altceva decât s` m` jigne[ti [i s` fii nepoliticos. Cumcredeai c` o s` reac]ionez la declara]ia pe care tocmai ai f`cut-o?

– C` te doresc? Rafe schi]` un zâmbet ironic. Credeam c` veireac]iona ca un adult. Câ]i ani ai? |[i fix` privirea scrut`toare pefa]a ei palid`.

– Dou`zeci [i cinci. Brooke ad`ug` inten]ionat doi ani lavârsta pe care o avea, nedorind sa-i dea de b`nuit \n vreun fel.

– {i ai fost [i tu c`s`torit`, deci niciunul din noi nu mai ecopil. Ce poate fi mai normal, decât s` accep]i ceea ce simtpentru tine? El scoase un oftat. Ai dreptate, am fost nepoliticoscu tine, \n trecut– am fost ostil fa]` de tine, chiar din momentulcând ne-am \ntâlnit, cu aproape un an \n urm`. Dar am avut unmotiv.

– Nu m` placi, \i arunc` ea.– Dimpotriv`, te plac prea mult. E[ti prima femeie pe care o

doresc, dup` foarte mult timp.– Dar Jocelyn a spus…– C` au existat multe femei \n via]a mea, termin` el. Asta a

fost valabil \nainte de c`s`torie. Probabil m`tu[a mea a crezut c`a fost [i dup`, `sta nefiind un subiect pe care s`-l fi discutat-vreodat` cu ea sau cu oricine altcineva, accentu` el. N-am avutniciun motiv s`-]i spun \nainte. Dar cât am fost plecat acum, amrealizat c` n-o mai pot duce a[a. Faptul c` te doresc \mi afecteaz`\ntreaga via]`, inclusiv munca.

Brooke \[i umezi buzele, \ntrebându-se dac` \ntr-adev`r eraprima prima femeie c`reia i se f`cuse o astfel de declara]ie dec`tre propriul ei so].

– |n]eleg.– M` \ndoiesc. |mi cer scuze c` am fost nepoliticos cu tine,

ad`ug` el, moroc`nos. Mi-am ie[it din fire \n fa]a ta, a[a cum n-am mai f`cut-o de când… de când… Jacqui m` \nfuria la felde tare!

– |mi pare r`u.– De ce?

MINUNILE DRAGOSTEI 71

Brooke ridic` din umeri.– C`-]i amintesc de so]ia ta, pe care o dispre]uiai.Dac` \[i imagina c`-l v`zuse vreodat` furios \n trecut, acum

realiz` c` se \n[elase. Ochii lui devenir` brusc dou` s`ge]i deghea]`, [i fa]a alb` ca varul.

– Ce-ai spus? \ntreb` el, scrâ[nind din din]i, buzele abiami[cându-se, pentru a rosti cuvintele.

Brooke se d`du \napoi, \n fa]a unei astfel de furii. Cespusese, pentru Dumnezeu? Ce putuse s` spun`, s`-l scoat` dinfire la modul `sta? Era cunoscut de toat` lumea, c` Rafe \[i urâse[i-[i dispre]uise so]ia.

– Cum \]i permi]i s` pretinzi c` [tii ce gândeam eu despreJacqui? se r`sti Rafe, strângându-[i pumnii, cu ochii sc`p`rându-i de mânie. S` nu mai pomene[ti niciodat` de so]iamea, o avertiz` el.

– Dar…– Am recunoscut c` te doresc, Brooke. Recunosc c` doresc s`

ajung \n patul t`u mai mult decât \n al oric`rei alte femei, decând… Se opri brusc, tr`gând adânc aer \n piept. Dar nu te voil`sa s` vorbe[ti despre so]ia mea, a[a cum tocmai ai f`cut-o [i, cusiguran]`, nu-]i voi permite s` presupui ce am sim]it pentru ea!

Brooke nu fu surprins` de vehemen]a lui, fu pur [i simpluuimit`. Cum \ndr`znea s` se prefac`, \n felul `sta? O aruncase dinvia]a lui ca pe o juc`rie care nu-l mai amuza, o umilise publicpân` când o f`cuse s`-[i piard` chiar [i demnitatea. Brooke nutrebuia s` presupun` ce sim]ise pentru ea, c`ci tr`ise [i respiraseura lui, \n ultimii trei ani, [i aceast` ur` [i dorin]a de a-[i vedea

72 CANDY MOORE

fiul din nou, o puseser` pe picioare, dup` accidentul care ar fiputut s-o ucid`. Brooke [tia ce sim]ise pentru ea.

– Ai ar`tat lumii \ntregi ce sim]eai, Rafe, \n ziua \n care i-ailuat fiul. Numai un om f`r` inim` [i r`zbun`tor, ar face a[a cevaunei mame, ad`ug` ea, cu am`r`ciune.

– Asta crezi tu, c` sunt ne\ndur`tor [i r`zbun`tor? \ntreb`Rafe, \ncet, mult prea \ncet.

Dar lui Brooke nu-i sc`p` amenin]area din vocea lui.– {tiu asta. E[ti lipsit complet de sensibilitate. Nu iube[ti pe

nimeni [i nimic, continu`, cu hot`râre. Spui c` m` dore[ti, astanu implic` nimic altceva decât ni[te instincte primare– [i eu nusunt interesat`, domnule Charlwood.

– A[ putea s` te fac s` te r`zgânde[ti?– Niciodat`, replic` Brooke, cu fermitate.El porni tiptil spre Brooke.

– Cel pu]in nu-]i mai e team`, acum.– Pe m`sur` ce te cunosc mai bine, domnule Charlwood, \mi

dau seama c` n-are de ce s`-mi fie team`, \i arunc` ea, hot`rât`s` nu se mi[te, chiar [i când se afla exact \n fa]a ei.

– Serios? Rafe f`cu un ultim pas, trupurile lor atingându-se,acum.

Ea se for]` s` nu clipeasc`.– Nu \ncerca s` m` intimidezi, domnule Charlwood.– Asta \ncerc s` fac? Mâinile lui puternice \ncepur` s`-i

mângâie bra]ele goale, privirea-i arz`toare r`t`cind pe chipul eifrumos.

– {tii foarte bine! Avu nevoie de un mare efort de voin]`,

MINUNILE DRAGOSTEI 73

pentru a r`mâne calm`, c`ci mâinile lui o dezmierdau u[or,trupul lui lipindu-se [i mai strâns de al ei.

– Atunci, se pare c` am reu[it, nu? o ridiculiz` el, prinzând-ode \ncheieturile mâinilor. Scenele de genul `sta, cu Jacqui, aveau\ntotdeauna acela[i sfâr[it, murmur` el, cu o voce tremurând`.

– Parc` ai spus c` nu mai vorbim despre so]ia ta, \l aten]ion`ea, deranjat` de amintirile pe care i le trezise.

– Nu e[ti curioas` s` afli cum se terminau?– B`nuiesc!– Dar ar fi mult mai pl`cut s`-]i ar`t. Bra]ele lui se strânser`

dureros \n jurul ei. Se pare c`-]i face pl`cere s` te pui \n loculso]iei mele, când e vorba de Robert, hai s` vedem dac`-mi po]ispune de ce l-a preferat pe Greg Davieson \n loc de asta ! |nainteca Brooke s` poat` scoate vreo vorb` de protest, gura lui pusest`pânire pe a ei.

|n timp ce o s`ruta, lui Brooke \i trecur` prin minte gânduri\nfrico[`toare. |[i va da seama cine era de fapt? Cu siguran]`,tr`ind cu o femeie un an [i jum`tate, trebuia s` realizeze c`s`ruta aceea[i femeie.

R`mânând nemi[cat` \n bra]ele lui, Brooke nu-i r`spunse,dar nici nu i se \mpotrivi, a[teptând ca cerul s` pice pe ea, cândva descoperi c` era so]ia lui, Jacqui.

Ridicându-[i capul, Rafe trase aer \n piept, \ncruntându-se,v`dit intrigat.

– Nu se poate… gemu el, Nu [i de data asta! O \mpinse delâng` el, ca [i când atingerea ei l-ar fi ars. N-o s` admit s` mi se\ntâmple a[a ceva din nou, spuse, cu \nver[unare.

74 CANDY MOORE

– Rafe…– Nu, nu m` atinge! Se dep`rt` de ea, chipul congestionat de

dorin]` devenindu-i brusc p`mântiu. Doar ochii sunt la fel.Atunci, cum este posibil?

Lui Brooke p`ru s`-i fug` p`mântul de sub picioare,a[teptând ca mânia lui s-o \nghit`.

– Am crezut c` pe tine te doresc, spuse el, vorbind parc`pentru sine. Dar este doar pentru c` sem`na]i. O fix` cu o privire\ngrozit`. Dumnezeule, dac` \nchid ochii, ai putea fi chiar ea!

El nu realizase adev`rul! Era greu de redat \n cuvinte\ncântarea ei.

– Ea? \ntreb` Brooke, cunoscând deja r`spunsul, de[i BrookeAdamson n-ar fi avut de unde s`-l [tie.

– Jacqui, gemu el. Miro[i ca ea, ai gustul ei!– Brooke \nghi]i cu greu, mu[cându-[i buza cu violen]`.– Asta \nseamn` c` nu m` mai dore[ti ?– Nu \n]elegi. Nimeni n-a \n]eles vreodat`, nici m`car ea.– Sunt sigur` c` te-a \n]eles perfect, domnule Charlwood,

spuse Brooke, c`utând s`-[i \n`bu[e dispre]ul, [i ca s`-]i r`spundla \ntrebare, eu nu l-am cunoscut pe domnul Davieson… darsunt convins` c` orice b`rbat ar putea fi mai delicat decât ai fosttu cu mine, acum.

Singura lui replic` fu un oftat adânc, \nainte de a se \ntoarcebrusc [i a pleca.

Brooke se a[ez`, sim]ind c` o l`sau picioarele. Rafe n-aveanicio suspiciune legat` de identitatea ei, c`ci tocmai sedispre]uise c` o g`sise atr`g`toare, când ea \i amintea de so]ia pe

MINUNILE DRAGOSTEI 75

care o urâse. Se \ndoia c` \n viitor Rafe \i va mai face vreun avans,atâta timp cât ultimul lucru pe care el \l dorea, era s` aib` de-aface cu o femeie care-i amintea de Jacqui!

***

Avusese dreptate când presupusese c` nu-l va mai vedea operioad`– dar \n acela[i timp, nu-l mai v`zuse nici pe Robert. Eraridicol, dar dac` nu-l vedea pe tat`l lui, nu putea s`-[i vad` nicifiul! N-avea nicio idee cum s` rezolve aceast` situa]ie, [i probabil\nc` n-ar fi aflat, dac` Rosemary n-ar fi sunat-o s`-i spun` c` vreas-o vad`.

– Ce faci aici, singur` toat` ziua?Ea ridic` din umeri.– Citesc, m` uit la televizor, ies \n gr`din`. Este foarte

odihnitor aici.– {i plictisitor, concluzion` Rosemary sec, refuzând invita]ia

lui Brooke de a lua loc.– N-a[ merge a[a departe, \ncât…– Eu, da, o \ntrerupse cealalt` femeie, ner`bd`toare.

Spune-mi, ai vorbit serios asear`, când ai spus c`-]i plac copiii?– Da, \mi plac…– Suficient de mult \ncât s` stai cu nepotul meu, Robert,

dup`-amiaza asta?Brooke r`mase cu gura c`scat` de uimire. Chiar i se ceruse s`

76 CANDY MOOREgiannijollys

aib` grij` de fiul ei? Asta era ceva ce nu-[i imaginase.– |mi dau seama c` nu este o sarcin` u[oar`, dar asistenta

este \n ziua ei liber` [i d`daca Perkins este ]intuit` la pat de unadintre migrenele ei. Eu trebuie s` plec la Londra, dup`-amiaz`,explic` aceasta, evitând privirea curioas` a lui Brooke. Trebuie s`m` \ntâlnesc cu cineva, este foarte important, ad`ug`, aproapedefensiv.

Atitudinea ei \i l`s` impresia lui Brooke c` persoana cu careurma s` se \ntâlneasc` nu era cineva cu care avea ceva dediscutat.

– Nu ]i-a[ fi cerut, dac` n-a[ fi fost disperat`.Pe Brooke n-o interesa decât ce va spune Rafe, când va afla

c` ea avusese grij` de fiul lui. |n ciuda faptului c`-i ceruse mereu,el nu-i d`duse practic niciodat` permisiunea de a se apropia defiul ei, din nou.

– Cumnatul t`u…– Voi fi \napoi cu mult \nainte ca Rafe s` se \ntoarc` de la

serviciu. De fapt, Robert l-a \ntrebat dac` poate veni s` te vad`,ad`ug` ea.

Brooke se uit` la ea piezi[.– Da?– Da, confirm` cealalt` femeie. Rafe i-a spus s` a[tepte, pân`

va fi invitat. Dac`, din nefericire, se \ntâmpl` s` vin` \nainteamea, spune-i c` m-ai rugat s`-l las pe Robert s` vin` aici [i eu amfost de acord. Oh, \l prime[ti, nu? gemu ea, disperat`. M`carpentru câteva ore.

– Mi-ar face pl`cere. La ce or` s` vin s`-l iau?

MINUNILE DRAGOSTEI 77

– Acum, ce zici? \ntreb` Rosemary, plin` de speran]`.De[i era abia ora unsprezece, pe Brooke n-o deranj` deloc,

a[a c` d`du afirmativ din cap.– Vin cu tine.– Oh, \]i mul]umesc! |]i voi face [i eu un favor, odat`.

Brooke era convins` c` numai disperarea o f`cuse peRosemary s` apeleze la ea, având \n vedere c` \n ultimeles`pt`mâni aceasta nu f`cuse niciun efort s`-[i ascund` antipatiafa]` de ea.

Când ajunser` la conac, Robert era \n gr`din`, unul dintregr`dinari fiind cu ochii pe copilul care alerga de la o ac]iune laalta, cu obi[nuita-i exuberan]`.

Rosemary \i d`du drumul gr`dinarului [i-l strig` pe Robert.Cu oarecare [ov`ial`, el abandon` castelul de nisip pe care-lconstruise [i porni spre ele, luminându-se la fa]`, v`zându-le peBrooke [i pe m`tu[a lui.

– Ai venit s` m` invi]i la cin`? \ntreb`, entuziasmat.– Cred c` mai \ntâi vom lua masa de prânz, apoi, dac` m`tu[a

ta nu s-a \ntors, putem bea ceaiul \mpreun`. Brooke \[i ridic`privirea la Rosemary, pentru confirmare.

– }i-ar pl`cea, nu-i a[a, Robert? \l \ncuraj` m`tu[a lui.– Da, replic` b`ie]elul, f`r` ezitare.– Atunci, du-te cu Brooke, Robert, [i s` fii cuminte, ad`ug`

aceasta. Altfel, n-o s` te mai invite alt` dat`. Vin s`-l iau imediatce m` \ntorc, \i spuse lui Brooke. Dar, dac` \ntârzii, poate \l aducitu pentru baie. Una dintre menajere o s`-l preg`teasc` deculcare.

78 CANDY MOORE

– Bine\n]eles, aprob` Brooke, fermecat` de faptul c` Roberto lu` de mân`. Dup`-mas`, vrei s` mergem la pescuit, Robert?

– N-am undi]`.– Putem face una, \l asigur` ea. Este foarte u[or, \mi f`ceam

mereu, când eram un pic mai mare ca tine.– Adev`rat?– Da, adev`rat. Acum, spune-mi, ce vrei s` mânc`m la prânz?– |nghe]at`, veni prompt r`spunsul.Brooke râse.

– Poate la desert. Ce zici de un hamburger, pentru \nceput?– Cu fasole b`tut`.– Preferata mea.Brooke putea aproape s` cread` c` fuseser` dintotdeauna

mam` [i fiu. Râzând [i glumind, preparar` mâncarea \mpreun`,Robert a[ezând masa, \n locul ei, devorând hamburgerul [ifasolea b`tut`, primind la sfâr[it doar \nghe]ata promis`, c`ci,amintindu-[i cât de r`u \i fusese ultima dat` când mâncase aici,ea \i spusese c` biscui]ii cu ciocolat` \i va primi mai târziu. Elaccept` hot`rârea ei f`r` s` protesteze.

Robert era un copil \ncânt`tor, realiz` Brooke \n timp ceconfec]ionar` undi]ele, folosind dou` be]e lungi, ceva sfoar`, acede g`m`lie pe post de cârlige [i pâine, ca momeal`.

– Pe[telui \i place pâinea? dori s` afle Robert, \n drumul c`trerâu.

– }ie-]i place?– Da. Robert se ar`t` mirat.– Atunci, de ce nu le-ar pl`cea pe[tilor? \l tachin` ea.

MINUNILE DRAGOSTEI 79

Brooke se a[teptase ca Robert, având doar trei ani, s` seplictiseasc` repede de pescuit, dar se p`rea c` mo[tenisehot`rârea tat`lui s`u [i era sigur c` va prinde un pe[te. Spresurprinderea ei, exact a[a se \ntâmpl`.

Brooke nu mai v`zuse un pe[te atât de mic decât \n acvariu,dar Robert fu extaziat c`-l prinsese. Ideea de a-l atinge \i provoc`repulsie, \ns` gândul de a-l l`sa s` moar` o \ngrozi. Pe[ti[orul erala fel de alunecos cum \[i imaginase, dar Robert se uita la el cumândrie, când ea \i d`du drumul \napoi \n ap`.

Când Robert se preg`ti s` arunce undi]a din nou, Brooke seuit` semnificativ la ceas.

– Cred c` ar trebui s` mergem s` ne sp`l`m acum, nu? Nuvrei s` bei ceai? ad`ug` ea, citindu-i pe fa]` dezam`girea.

Gândul la biscui]ii \n ciocolat`, care-l a[teptau, \l determin`s` nu protesteze.

– Putem s` mai venim [i alt` dat`? \ntreb` el, \n timp cestrângeau lucrurile, pentru a se \ntoarce la vil`.

– Dac` tat`l t`u va fi de acord.Se f`cuse ora [ase si nimeni nu venise s`-l ia pe Robert, a[a c`

\l conduse la conac. |i deschise u[a Shepherd, c`ruia \i explic`rapid ce se \ntâmplase, [i c` urma s`-i fac` baie [i s`-l preg`teasc`pe Robert de culcare. Majordomului i se p`ru ceva neobi[nuit,totu[i nu coment`.

{i chiar dac` ar fi avut ceva de obiectat, Brooke nu inten]ionas` lase pe altcineva s`-i fac` baie lui Robert. Spre u[urarea ei,b`ie]elul nu avu nicio re]inere \n a o l`sa s`-l \mb`ieze, strângând\n apa \nspumat` o \ntreag` flotil` de b`rcu]e.

80 CANDY MOORE

Sco]ându-l din baie [i \nf`[urându-l \n prosopul imens, nu seputu ab]ine s` nu-l strâng` la piept, doar pentru o clip`,st`pânindu-[i cu greu lacrimile.

Dar zâmbetul \i reveni curând pe buze, când Robert \i ar`t`pijamaua plin` de aeroplane, pe care urma s-o \mbrace. Trebuias`-[i imagineze!

– |]i place s` zbori? \ntreb` ea, vârându-l \n a[ternuturi.Ochii \i sclipir` de bucurie.– Tati m` ia uneori sus, cu avionul lui personal.– {i presupun c` te ia [i \n c`l`toriile lui.– Nu chiar. De obicei r`mân aici.Asta gândise [i ea, asta \i spusese mereu Jocelyn. Rafe fusese

plecat de multe ori, \n ultimele dou` luni– nu era de mirare c`Robert era atât de bucuros, când se \ntorcea acas`.

– Ai o carte de pove[ti? Brooke schimb` subiectul, ab]inându-se s`-l critice pe Rafe, [tiind c` Robert \l adora.

– Nodoly, spuse el entuziasmat, ar`tând spre biblioteca ceocupa un perete \ntreg. Aia despre ma[ina lui, te rog.

Cartea fu u[or de g`sit, [i când \ncepu s`-i citeasc`, deveniclar c` Robert [tia povestea pe de rost.

– Tata \mi cite[te deseori, când nu pot s` adorm, explic` el.– Ce...! Ce faci aici?La sunetul vocii iritate, Brooke se uit` \n sus [i-l v`zu pe Rafe,

cu fa]a o masc` livid` de furie, c` o g`sea acolo. Ea se ridic` \ncet,con[tient` c` privirea lui critic` se plimba peste ea, st`ruind petricoul lipit de sânii ei ridica]i, acolo unde se udase f`cându-ibaie lui Robert.

MINUNILE DRAGOSTEI 81

– Tati! strig` Robert, entuziasmat. Am fost cu Brooke lapescuit [i chiar am prins un pe[te, ad`ug` el, cu mândrie.

R`ceala din privirea lui Rafe disp`ru, când \[i cobor\ privireala fiul s`u.

– Serios?– Da. Brooke mi-a f`cut o undi]` [i am prins un pe[te mare...– Robert! \l dojeni aceasta, ferindu-[i privirea de Rafe.– Ei bine, poate era doar un pe[ti[or, se corect` el, cu

dezam`gire \n glas. Dar l-am prins, nu-i a[a, Brooke? Singur!– Sigur c` da.– {i, când a avut loc partida asta de pescuit? \[i \ntreb` el fiul,

doar Brooke realizând u[oara r`ceal` din tonul lui.Azi dup`-amiaz`. M-am dus la Brooke, am mâncat

hamburgeri. {i apoi, la ceai am...– }i-ai petrecut toat` dup`-amiaza cu Brooke?– Da. Robert radia, nesesizând tensiunea din jurul s`u. Face

mâncare foarte bun`, tati. Pot s` mai merg la ea, \ntr-o zi? \ntreb`el, plin de speran]`.

– Numai pentru mâncare, \l nec`ji Rafe.– Oh, nu. Robert r`spunse cu seriozitate, nerealizând c`

fusese o glum`. Brooke este dr`gu]`, tati.– Este?– Oh, da. Din nou Robert r`spunse cu inocen]`. Ne-am

murd`rit foarte tare la pescuit, dar Brooke nu s-a sup`rat. Chiara atins pe[ti[orul `la alunecos.

– Se pare c` ]i-ai g`sit un prieten.Cum Robert nu r`spunse la remarc`, Brooke \[i ridic` brusc

82 CANDY MOORE

privirea, realizând c` Rafe se adresase ei.– Sper, spuse ea, \n defensiv`.– Sunt sigur. Cred c` nu te deranjeaz` s` vii pu]in afar`. Vreau

s` vorbesc cu tine.De[i sunase ca o rug`minte, amândoi [tiau c` era un ordin.– Sigur. Pe curând, Robert, \l salut` ea, cu blânde]e.– Nu te \ntorci s`-mi ascul]i rug`ciunea? D`daca Perkins

mereu o face.Brooke se uit` nesigur` la Rafe, ne[tiind ce s` r`spund`.El strânse din buze.– Brooke se \ntoarce imediat. Vreau doar s` schimb câteva

cuvinte cu ea, bine?– Bine. Robert d`du afirmativ din cap, peste m`sur` de

fericit.Brooke \l urm` afar` din camer`, cu oarecare \ngrijorare. Era

limpede c` Rafe nu [tiuse c` se afla \n cas`, sau c` fiul lui \[ipetrecuse majoritatea zilei cu ea. Nu p`rea deloc \ncântat.

– Unde este d`daca Perkins? \ntreb` Rafe, imediat ce ie[ir`din dormitorul copilului.

Ea \l \nfrunt` cu privirea, refuzând s` se lase intimidat` demânia lui.

– Are o migren`. Iar asistenta este \n ziua liber`, ad`ug`,\nainte ca el s-o \ntrebe [i asta.

– {i Rosemary?De data asta, evit` s` se uite la el; suspiciunile ei, legate de

cumnata lui, erau prea evidente.– A trebuit s` plece la Londra.

MINUNILE DRAGOSTEI 83

– {i, concret, ce leg`tur` ai tu cu toate astea? o \ntreb` Rafe,evident nemul]umit de r`spunsul ei scurt.

– Eu sunt persoana care a fost rugat` s` aib` grij` de fiul t`u,cât timp este plecat`.

– Rosemary te-a rugat?Brooke se \mbujor`, la tonul lui ne\ncrez`tor.

– Ei bine, nu l-am r`pit pe Robert, dac` la asta te gânde[ti.Acum m` duc s`-i spun noapte bun` copilului [i plec, ad`ug`repede. Sunt convins` c` Rosemary \]i va confirma ce ]i-am spus,când se va \ntoarce.

– Când? El d`du afirmativ din cap, strâmbând din nas. Dup`ce-]i iei la revedere de la Robert, s` vii \n hol, s` bem ceva.

La tonul lui autoritar, ea se schimb` la fa]`, de indignare.– Las`-m` s` reformulez. Vrei s` vii jos, s` bem ceva, dup` ce

termini aici?Brooke strânse din buze.– Nu cred c` sunt \mbr`cat` corespunz`tor, refuz` ea, cu o

voce plin` de sarcasm. – Ar`]i foarte bine. {i cred c` e[ti de acord c` n-am terminat

conversa]ia asta, nu?F`r` tragere de inim`, ea d`du afirmativ din cap.– Cobor \n câteva minute.– Mul]umesc. |]i aminte[ti drumul spre hol, nu?– Da, \ncuviin]` ea, dând afirmativ din cap. S` fie singur` cu

Rafe, era ultimul lucru pe care [i-l dorea.

84 CANDY MOORE

Capitolul 5

Brooke era [i mai tulburat` când ajunse la parter, zeceminute mai târziu, dup` ce-l auzise pe Robert spunând "[i Dumnezeu s-o binecuvânteze pe mami", \n finalul rug`ciunii.Indiferent ce gândise ea, ce crezuse Jocelyn, Robert nu fusese\nv`]at s`-[i urasc` mama.

– Ce bei?|ntrebarea lui Rafe \i \ntrerupse gândurile, [i realiz` c`

ajunsese \n hol f`r` m`car s`-[i fi dat seama.– Un vin sec, mul]umesc.Rafe se duse s`-i toarne unul, Brooke având grij` s` nu-i

ating` mâna, când lu` paharul.El nu schi]` vreun gest de a pleca de lâng` ea, r`mânând

periculos de aproape.– Cred c`-]i datorez ni[te scuze, murmur` el.– Nu este nevoie, am [i uitat acel incident.

– Incident? Care incident?– P`i, cel de seara trecut`, când... când mi-ai...– Când ]i-am f`cut acea m`rturisire, termin` el. Dar nu

pentru asta voiam s`-mi cer scuze, Brooke. Cât erai sus cuRobert, a sunat Rosemary [i m-a anun]at c` r`mâne peste noaptela Londra, cu Patrick. A confirmat ce mi-ai spus despre Robert.

Brooke \nghi]i \n sec, realizând eroarea pe care o comisese,aducând \n discu]ie subiectul de care se ferea cel mai mult.

– M` simt u[urat`, \l anun]`, bându-[i repede vinul. Trebuies` plec, acum.

Rafe \i puse mâna pe bra], oprind-o.– R`mâi s` lu`m cina \mpreun`, o invit` el, fixându-[i privirea

\ntunecat` pe fa]a ei. M`car atât s`-]i ofer, pentru c` ai avut grij`de Robert, aproape toat` ziua.

– Eu...– Sper c` n-ai \nceput din nou s`-]i fie fric` de mine, nu? – Nu, replic` Brooke cu hot`râre, \ndep`rtându-se de el.

Numai c` nu sunt \mbr`cat` pentru cin`. – P`i, vom fi singuri, Brooke, [i nu m` intereseaz` cu ce e[ti

\mbr`cat`.Intensitatea vocii lui o f`cu s`-[i piard` respira]ia. Trebuia s`

fie nebun` s` r`mân` aici; totu[i dac` pleca, ar fi p`rut c` fugea.– Poate a[ putea s` m` aranjez pu]in...– Bine\n]eles. Po]i folosi una dintre b`ile de sus, cât \i spun

noapte bun` lui Robert.Când Brooke \l re\ntâlni la parter, ]inuta ei sport nu mai era

a[a demn` de aten]ie. El \[i scosese haina [i vesta, la fel [i cravata,

86 CANDY MOORE

gulerul c`m`[ii era deschis [i mânecile suflecate pân` la coate.Ea schi]` un zâmbet.

– |ncerci s` m` faci s` m` simt confortabil?– Dimpotriv`. |ncerc s` m` simt eu confortabil. Ai idee ce

\nseamn` s` fii obligat s` ai o ]inut` impecabil`, tot timpul?– Tu nu e[ti obligat.– Nu? M` \ndoiesc c` angaja]ii m-ar mai respecta, dac` m-a[

duce la serviciu \n blugi.– Ar trebui s` \ncerci. S-ar putea s` ar`]i mai... se opri brusc,

mu[cându-[i buza.– Uman? termin` el, \ncet. Dar sunt uman, Brooke. Nu ]i-am

dovedit asear`, când m-am f`cut de râs?– Asta ai f`cut?– Am recunoscut c` te doresc [i te-am jignit, spunând c` nu

pot face dragoste cu tine, pentru c`-mi aminte[ti de so]ia mea.Brooke p`li.– N-ai... N-ai spus c`...– Oh, ba da, o contrazise el, vârându-[i mâinile \n buzunarele

de la pantaloni. Tu nici m`car nu semeni cu ea, ad`ug`. |n nicioprivin]`, exceptând ochii. El p`ru s` alunge un demon care-lbântuia. Vii s` mânc`m?

Brooke \l urm` \n sufragerie. Voia doar s` m`nânce [i s` se\ntoarc` la vila ei, recunosc`toare c` prezen]a lui Shepherd va\mpiedica vreo discu]ie personal`.

– Ce f`cea Robert?– Dormea. Rafe schi]` un zâmbet. Se pare c` a]i avut o zi

plin`. Chiar a]i fost la pescuit?

MINUNILE DRAGOSTEI 87

– Da. Am improvizat ni[te undi]e. Dar habar n-aveam dac`exist` vreun pe[ti[or \n râul din spatele vilei.

– Altfel n-ai fi f`cut propunerea, o nec`ji Rafe.– Cum ai ghicit?– }i-am v`zut expresia fe]ei, când Robert a spus c` ai pus

mâna pe "pe[tele alunecos".Brooke strâmb` din nas.

– N-a fost foarte pl`cut, dar Robert a fost a[a de entuziasmat,\ncât m` \ndoiesc c` nu voi fi nevoit` s`-l duc din nou– cupermisiunea ta, desigur.

– Bine\n]eles, fu Rafe de acord, nef`când nicio promisiune,\ntr-un fel sau altul. Bea pu]in vin, o \ndemn` el, observândpaharul cu vin ro[u, neatins.

Cu o instictiv` supunere, Brooke ridic` paharul, apoi se opri,realizând cât de u[or c`zuse \n capcana lui, l`sându-l s`-i impun`pân` [i cele mai mici ac]iuni.

– Nu, mul]umesc, nu-mi prea place vinul ro[u.– Atunci, \]i aduc unul alb. Poate un...– |n general nu-mi place vinul, refuz` ea zâmbind.– N-ai spus nimic despre asta, seara trecut` când ]i-am adus o

sticl`.– Am fost politicoas`– la urma urmei era un cadou. Dar \n

seara asta a[ prefera ap`, i se adres` politicos lui Shepherd.Rafe se lupt` vizibil s` se st`pâneasc`, \n cele din urm` râzând

\ncet.– Nici ei nu-i pl`cea vinul, explic` acesta.– So]iei tale? Dar la orgiile alea la care se presupunea c`

88 CANDY MOORE

participase, trebuie s` fi consumat alcool, nu?– De ce continui s`-i iei ap`rarea, când nici m`car n-o

cuno[ti? Doar nu e[ti vreo sor` de-a ei, de mult disp`rut`, desprecare eu nu [tiu nimic, care a venit s` se r`zbune, nu? |ntrebareafu pus` \n glum`, dar privirea lui ca de ghea]` \i spunea c` eradeparte de a fi amuzat.

– Nu-mi spune c` n-ai gre[it [i tu un pic, \n mariajul `sta.– Gre[eala mea cea mai mare a fost c` m-am c`s`torit cu o

copil`!– Atunci, de ce ai f`cut-o?– Tu de ce crezi?Brooke ridic` din umeri.

– |]i doreai un fiu care s` duc` mai departe imperiulCharlwood.

– |mi doream o so]ie. Doream o femeie cu care s`-mi \mpartvia]a [i patul. |n schimb, m-am trezit c`s`torit cu o copil` carevoia bani [i bijuterii [i tot ceea ce poate avea so]ia unui b`rbatbogat. Numai c` a uitat ce \nsemna s` fie o so]ie, adaug` el cutriste]e. Brooke p`li, \n fa]a acuza]iilor lui, care [tia c` nu erauadev`rate. |l iubise pe acest b`rbat din toat` inima, nedorindaltceva decât s`-l fac` fericit. El fusese acela care o tratase ca peuna dintre propriet`]ile lui, o juc`rie dr`gu]` pe care o puteaarunca oricând dorea.

Dac` ar fi fost o str`in`, a[a cum [tia el, l-ar fi crezut acum, i-ar fi fost chiar mil` de el. Asta nu \nsemna c` Rafe [i-ar fi dorita[a ceva. El nu avusese vreodat` nevoie de mila cuiva, nu avusesenevoie de nimeni [i de nimic!

MINUNILE DRAGOSTEI 89

– Poate c` tu e[ti cel care a uitat ce \nsemna s` fii un so].– Cum?– Erai trecut de treizeci [i cinci de ani, când ai cunoscut-o pe

Jacqui, nu?– Da.– {i n-ai mai fost c`s`torit \nainte...– De unde [tii?– Dac` ai fi fost, s-ar fi men]ionat \n pres`.– Unde vrei s` ajungi?– Nu... Brooke se opri, Shepherd \ntorcându-se cu apa cu

ghea]`. Nu cred c` este momentul s` discut`m despre asta.El d`du afirmativ din cap, de[i niciunul din ei nu se mai

atinse de mâncare, amândoi p`rând c`zu]i pe gânduri. |ntor[i \nhol, Rafe se \ndrept` direct spre bar.

– Sper c` printre b`uturile alcoolice care \]i displac nu senum`r` [i coniacul.

Lui Brooke nu-i pl`cea \n mod deosebit b`utura, dar dup`\ncercarea prin care tocmai

trecuse– s` ia cina cu so]ul ei, dup` doi ani [i jum`tate, aveanevoie de o t`rie, pentru a-[i calma nervii.

– Nu, \mi place foarte mult, min]i ea, cu senin`tate.Rafe turn` coniac \n dou` pahare [i veni s` se a[eze lâng` ea,

pe canapea.– Ce spuneai la cin`?– Cum? Brooke se pref`cu neatent`, având nevoie de timp

pentru a-[i aduna gândurile.– Discutam despre motivul destr`m`rii c`s`toriei mele, \i

90 CANDY MOORE

aminti el.– Cred c` a fost vorba de motivele, la plural, r`spunse ea,

\nclinându-[i capul, cu arogan]`.– Cred c` tocmai spuneai c` vârsta mea a fost de vin`. Tonul

lui zeflemitor o f`cu s` ro[easc`.– {i nu crezi c` a fost posibil?– Asta este teoria ta...– {i mariajul t`u, \i arunc` ea. Se pare c` nu-]i pas`, nici cât

negru sub unghie. Se ridic` [i se duse lâng` [emineu.– Oh, \mi pas`, Brooke. Dar nu mai pot face nimic, acum.– Ai putea s` \ncetezi s`-]i ur`[ti so]ia!– Am \ncetat de mult s-o ur`sc. Deci, ce n-a fost \n regul` cu

vârsta mea, eram prea b`trân?– Nu fi ridicol, [i nu m` lua peste picior, replic` Brooke,

iritat`. Am vrut doar s` men]ionez c` este posibil ca tinere]easo]iei tale s` nu fi fost singura problem`.

– Sunt sigur de asta.– La treizeci [i cinci de ani aveai o situa]ie stabil`, un stil

propriu de via]`, aici la Charlwood, [i afacerea ta. De fapt, via]ata intrase \ntr-o rutin`.

– O faci s` par` plictisitoare.– {i n-a fost?– Pentru Jacqui, categoric, da. Mariajul meu a durat \n total

optsprezece luni, dar se terminase cu mult \nainte.– Dar, a \nceput vreodat`? C`s`toria este un parteneriat \n

care fiecare d` [i prime[te. M` \ndoiesc c` tu ai dat foarte mult.– De ce \]i imaginezi c` [tii atât de multe despre rela]ia cu

MINUNILE DRAGOSTEI 91

so]ia mea? Cum a fost c`s`toria ta, so]ul t`u?– Eu eram tân`r`, so]ul meu mult mai \n vârst`. Avea o carier`

[i un stil de via]`. Eram imatur`, c`utându-mi \nc` sufletulpereche. Am crezut c` l-am g`sit, când ne-am c`s`torit, dar \nvia]a lui nu era niciun loc pentru o so]ie.

– {i?– {i? Se uit` nedumerit` la el.– Da.Brooke \nghi]i \n sec.

– {i l-am iubit, mai mult decât via]a mea.– N-am realizat c` avem atât de multe \n comun.– Dou` c`snicii destr`mate, nu \nseamn` c` avem multe \n

comun. |nseamn` doar c` amândoi am fost supu[i gre[elilor.Trebuie s` plec, acum, ad`ug` ea. Mul]umesc pentru cin`,domnule Charlwood.

– Rafe, o corect` el, ridicându-se.– E[ti sigur c`-mi permi]i aceast` familiaritate? Urm`torul

lucru pe care a[ putea s`-l fac, ar fi s`-]i cer s` port bijuteriilefamiliei.

– D`-i drumul.– Cred c` ar trebui s` plec...– De ce?– Am un munte de lucruri de f`cut.– Nume[te unul.– P`i... Eu... Nu reu[i s` g`seasc` nimic.– Asta ziceam [i eu. Nu-]i place s` discu]i cu mine?– Eu...

92 CANDY MOORE

– |mi place s` vorbesc cu tine, continu` Rafe. Uneori e maiu[or s`... \n]elegi trecutul, vorbind despre el.

– Vrei s` spui c` pân` acum nu l-ai \n]eles?– Nu \n totalitate. Tu?– Eu, ce?– Ai realizat [i ai \n]eles gre[elile pe care le-ai f`cut \n mariajul

t`u?– Dac` ar fi fost a[a, nu le-a[ fi f`cut. Uneori faci o gre[eal`,

f`r` s`-]i dai seama cât de mult afecteaz` pe altcineva.– Da, sunt de acord. Eu...– Din nou aici, domni[oar` Adamson? se auzi o voce

strident`. Se pare c`-]i faci un obicei din asta.Brooke se \ntoarse \ncet spre cealalt` femeie, ro[ea]a din

obrajii lui Rosemary, str`lucirea periculoas` din ochii ei,reflectând mânia. Buna dispozi]ie [i dr`g`l`[enia de diminea]`,disp`ruser` complet.

– Rosemary. Rafe se \ncrunt` la vederea cumnatei sale. Amcrezut c` r`mâne]i \n ora[ noaptea asta.

– {i eu, dar Patrick a avut alte idei.– Este cu tine?– Nu. A decis c`-i place mai mult la Londra.– |i place mai mult? repet` Rafe \ncet. V-a]i certat?Rosemary strâmb` din nas.

– Nimic impresionant. |mi dai un coniac, te rog? Unul mare.– Nu vrei s`-mi spui cu ce... nu v-a]i pus de acord?– Nu cred c` este momentul potrivit, Rafe. Domni[oara

Adamson nu este interesat` de ciond`nelile din familia noastr`.

MINUNILE DRAGOSTEI 93

Se \ntoarse spre Brooke, uitându-se la ea cu du[m`nie. Rolul t`ude bon`, se presupune c` nu trebuia s` se extind` [i la tat`, \iarunc` aceasta cu obrajii \ncin[i, ar`tând c` alcoolul \ncepuse s`-[i fac` efectul.

– |n]eleg c` deranjez, continu`, trântind paharul pe mas` [iie[ind din camer`, aproape fugind.

Rafe trase adânc aer \n piept, punând paharul jos, lâng` celal lui Rosemary.

– Am avut destule dispute domestice, pentru a m` maiconfrunta [i cu ale fratelui meu.

Brooke \i arunc` o privire indiferent`.– Cumnata ta are nevoie s` stea de vorb` cu cineva.– Cu mine?– Se pare c` nu mai este altcineva.– Adev`rat. Mai bine m` duc sus. Nu stau mult.Ea nu-i r`spunse. N-o interesa cât avea s` stea sus, c`ci nu

inten]iona s` mai fie aici când se \ntorcea. Brooke \n]epeni când Rafe se mut` lâng` ea, atât de aproape,

\ncât \i putea sim]i c`ldura trupului si r`suflarea cu iz de coniacpe obraz. Se for]` s`-[i ridice privirea la el, f`r` s` clipeasc`,refuzând s` se dea \napoi, de[i dorea. Fu gata s` cedezeimpulsului, când degetele lui \ncepur` s`-i dezmierde obrazul.

– Cred c` trebuie s` te duci la… la Rosemary. – Da. Dar gândurile lui p`reau a fi departe de Rosemary,

privirea fiindu-i fixat` pe buzele ei umede, \ntredeschise.– Brooke…!– Rosemary, \i aminti aceasta.

94 CANDY MOORE

El f`cu o grimas` de nemul]umire.– Ai dreptate. Ar trebui s` m` duc s` vorbesc cu ea. M`

a[tep]i?Din nou Brooke nu-i r`spunse, a[teptând doar s`-l vad` ie[it

din camer`, pentru a p`r`si conacul Charlwood, sim]indu-se lafel ca ultima dat` când fugise de Rafe– terifiat`. De data astafugea de dorin]a, nu de mânia lui, cu toate c`, din experien]`,[tia c` amândou` puteau fi devastatoare.

Cât timp \[i f`cu du[ul [i se preg`ti de culcare, refuz` s` segândeasc` vreo clip` la reac]ia ei când Rafe o atinsese, sau lafiorul ce-l sim]ise când \[i fixase privirea pe gura ei.

B`t`ile \n u[a vilei, la un sfert de or` dup` ce se \ntorsese,fur` nea[teptate [i chiar nedorite. Pasiunea din ochii cenu[iifusese prea intens`, pentru a fi ignorat`, \n seara asta; ea trebuias` [tie c` nu putea sc`pa, plecând \n lipsa lui!

C`ma[a de noapte [i neglijeul din m`tase bleu, nu erau deloco ]inut` potrivit`, \n care s` mearg` s` discute cu el, \n condi]iiledate, dar n-avea nicio inten]ie s` se \mbrace din nou, specialpentru Rafe.

El era tot \n c`ma[a cu mânecile suflecate când Brookedeschise u[a, suficient cât s`-l recunoasc` \n lumina reflectat`din spatele lui.

– Ce face Rosemary? \ntreb` ea, politicoas`.– Este insuportabil`! Refuz` s`-mi spun` ce s-a \ntâmplat, [i

când i-am telefonat lui Patrick, acum câteva minute, n-a r`spuns.– Este \n apartamentul din Londra?– Da. Nu m` a[teptam s` pleci, a[a cum ai f`cut-o.

MINUNILE DRAGOSTEI 95

– Nu mai avea niciun rost s` r`mân.– Te deranjeaz`, dac` intru?– Este târziu...– Este abia zece [i jum`tate. Am v`zut lumin` aici, mult mai

târziu.Brooke se \mbujor`.

– M-ai spionat!– Nu chiar. El scutur` din cap, \mpinse u[a deschizând-o larg

[i intr`, f`r` s` fie invitat. Ferestrele de la biroul meu au vederea\n direc]ia asta. De multe ori m-am uitat aici– [i mi-am dorit s`fiu cu tine.

– Rafe...– Dumnezeule, cât e[ti de frumoas`! Se apropie de ea,

tr`gând-o f`r` menajamente spre el.– Frumuse]ea nu este totul, domnule Charlwood, protest`

Brooke, \ncercând s` se dep`rteze de el. Dar c`ldura trupuluilui, prin c`ma[a de m`tase, pieptul [i mâinile lui puternice, of`cur` s` se simt` neputincioas`.

– {tiu, Brooke, \i [opti la ureche. Eu nu doresc doar s` teprivesc, gemu el, \ndep`rtându-i neglijeul de pe umeri [il`sându-l s` cad` la picioare, dezmierdându-i pielea goal`, cubuzele umede. Doresc s` te ating, s` te simt, vreau s` [tiu c` m`dore[ti tot atât de mult ca [i mine, Brooke...!

Totul \n jurul lor disp`ru, universul \ncet` s` mai existe, eraudoar un b`rbat [i o femeie, care se renegaser` unul pe cel`laltprea mult timp, dorin]a arzând cu flac`r` vie, \n momentul cândel puse st`pânire pe gura ei.

96 CANDY MOORE

Rafe se \nfior` când, cu mâini tremurânde, \i deschisenasturii de la c`ma[`, mângâindu-i p`rul inelat de pe piept.

– Dumnezeule...! gemu el.Lui Brooke i se \nmuiar` genunchii \n fa]a acestei intimit`]i,

[i-[i puse obrazul pe pieptul lui. {tia c` trebuia s` pun` cap`tacestei situa]ii, [i totu[i nu se putea dezlipi de el, \n finalrecunoscând c` \nc` \l mai dorea.

– Brooke? Rafe \i sim]i tulburarea [i, punându-i mâna subb`rbie, \i ridic` fa]a la el.

Ea \[i umezi buzele uscate.– Rafe, eu...– Nu, te rog, o rug` el, lipindu-[i [i mai strâns trupul de al ei,

f`când-o s` \n]eleag` pe deplin cât de mare era dorin]a lui. Ama[teptat trei ani s` g`sesc femeia cu care s` doresc s` facdragoste, te rog, nu spune nu, acum când te-am g`sit!

Trei ani! Dar, cu siguran]`... Brooke nu mai avu timp s` segândeasc` la ceva, c`ci gura lui \nfometat` puse din noust`pânire pe a ei, explorând dincolo de dulcea]a buzelor, pentrua reaprinde flac`ra dorin]ei.

– E[ti frumoas`, atât de frumoas`, murmur` el, \nclinând-o cudelica]e spre covorul de pe podea, culcând-o pe neglijeul cefusese l`sat s` cad` mai devreme. Mâinile lui \i mângâiau fa]a, cufebrilitate, buzele lui omagiind fiecare tr`s`tur`, mi[cându-se cuging`[ia unui fluture, pe fiecare pleoap`, \n jos pe linia perfect`a nasului, pe fiecare obraz \mbujorat [i, \n final, \napoi spremoliciunea buzelor \ntredeschise.

Teama de ea \ns`[i, reac]ia de respingere fa]` de un b`rbat,

MINUNILE DRAGOSTEI 97

pe care ar fi trebuit s`-l urasc`, fuseser` date uit`rii, Brooke\ntorcându-i s`rutul, ag`]ându-se de umerii lui largi, gemând depl`cere când mâna lui puternic` \i cuprinse sânul.

– Te doresc, gemu el f`r` rost, buzele lui umede mi[cându-se\n jos pe trupul ei. Nu pot s` las neatins` nicio p`rticic` din tine.

Ea \[i strecur` degetele \n p`rul lui negru, \ntorcându-[i guraspre a lui. Era exact ca la \nceput, \nainte ca domeniulCharlwood [i verigheta s` distrug` totul \ntre ei, ne\ncrederea [iteama desp`r]indu-i, dragostea devenind un lucru din trecut.

Dragoste! Dumnezeule, nu-l putea l`sa pe Rafe s`-i fac` a[aceva! Rafe n-o iubise niciodat` [i nici acum nu era dragoste \ntreei, doar atrac]ie [i dorin]`.

– Jacqui, ce s-a \ntâmplat? Rafe \[i l`s` capul spre spate,sim]ind fr`mântarea ei, privirea \ntunecându-i-se brusc, cândrealiz` ce f`cuse. Doamne! [uier` el, ridicându-se, scuturând dincap de consternare.

– Ce s-a \ntâmplat, Rafe? Ai \nchis din nou ochii [i ]i-aiimaginat c` sunt so]ia ta?

El p`li, ochii devenindu-i dou` g`uri negre!– Brooke...– Te rog s` pleci. Ea \ntoarse capul, pentru a-[i ascunde

teama.– Eu nu... Nu pot...– Pleac`!– Isuse! Voi fi bântuit de ea, tot restul vie]ii? se \ntreb` el cu

o voce tremurând`, \ndreptându-se spre u[`, l`sând \n urma luio femeie distrus`.

98 CANDY MOORE

Capitolul 6

De când plecase brusc de la ea, Rafe p`rea s-o evite din nou.Pe Brooke \ns` n-o deranja deloc, nici ea nu dorea s`-l vad`.

Dar, dac` hot`r\se s-o evite, nu f`cu niciun efort s`-l opreasc`pe Robert s-o viziteze. B`ie]elul venea s-o vad` zilnic, petrecândamândoi foarte mult timp \mpreun`, \n gr`din`. Adora]ia luiRobert pentru tat`l s`u devenise evident`, micu]ul fiind foartetrist când Rafe trebuia s` plece \n c`l`toriile lui de afaceri. {iacele c`l`torii devenir` mai frecvente ca niciodat`, f`când-o peBrooke s` se \ntrebe dac` nu cumva sim]ea nevoia s` fie departede Charlwood. Patrick, dup` spusele so]iei sale, era \nc` laLondra, chiar dac` trecuser` dou` s`pt`mâni de la cearta care oadusese pe Rosemary acas`, \ntr-o stare de nedescris.

|ntr-o dup`-amiaz`, Rosemary \l \nso]i pe b`ie]el la vil`,ar`tând palid` [i tras` la fa]`, \n lipsa so]ului ei.

– Robert m-a \ntrebat toat` ziua de tine. N-am [tiut ce s` fac

cu el, a fost atât de agresiv.Brooke se uit` \ngrijorat` la fiul ei, observând c` avea ochii

prea str`lucitori [i obrajii ro[ii.– Scumpule, te sim]i bine? Se l`s` pe vine [i-i puse palma pe

frunte. Ardea ca focul. |[i ridic` privirea la Rosemary. I-ai luattemperatura?

– Nu exagera, Brooke...– I-ai luat temperatura?Rosemary se \nro[i, stânjenit`.

– Normal c` nu. Este foarte bine, vrea doar s` i se dea aten]ie,pentru c` Rafe e plecat din nou.

Brooke \l lu` pe Robert de mân`, \l conduse \n buc`t`rie,a[ezându-l pe un scaun.

– Puiu], te superi dac`-]i ridic tricoul un minut? \l \ntreb` ea,convins` c` Robert era departe de a se sim]i bine.

– Ce faci? Rosemary st`tea \n spatele ei, \ncruntat`. Ea nu era\nc` foarte prietenoas` cu Brooke, cu toate c`, atunci când \laducea pe Robert la vil`, era politicoas`, sim]indu-se jenat` descena pe care o f`cuse \n seara când Brooke luase cina cu Rafe.

– Pune-i palma pe frunte, o \ndemn` Brooke, \ndreptându-sespre dul`piorul cu medicamente, de unde lu` un termometru [ii-l puse lui Robert sub bra]. La atingere, trupul micu]ului erafierbinte [i transpirat.

– Oh, Doamne, exclam` Rosemary, \ngrozit`.– Sunt bolnav? Robert risipi brusc tensiunea din \nc`pere. O

s` mor [i o s` plec, cum au f`cut m`tu[a Jossy [i mami? Ochiimari alba[tri le priveau cu spaim`.

100 CANDY MOORE

Rosemary, realizând ce efect avusese reac]ia ei asupracopilului, râse, c`utând s`-l \nveseleasc`.

– Vei sta câteva zile \n pat [i vei fi hr`nit [i r`sf`]at, \l tachin`ea, ciufulindu-i p`rul, cu afec]iune. Dar, cu siguran]`, nu veimuri. |[i ridic` privirea \ngrijorat` la Brook, care citeatermometrul.

– Treizeci [i nou`, \i spuse lui Rosemary, for]ându-se s`schi]eze un zâmbet, când \l lu` pe Robert \n bra]e.

– Ce-ai zice, s` mergem la culcare, chiar acum? Ea ie[ise dejape u[` când puse \ntrebarea, gr`bindu-se spre conac, [tiind, f`r`s` se uite, c` Rosemary era \n spatele ei.

– Pot s` m`nânc \nghe]at`? \ntreb` copilul, plin de speran]`.– Poate dup` ce pleac` doctorul, s` vedem ce zice, hmm?El p`ru dezam`git, dar d`du afirmativ din cap, l`sându-[i-l

apoi pe um`rul ei. Când ajunser` la conac, p`rea s` fi adormit,fa]a fiindu-i ro[ie [i fierbinte.

– Niciodat` n-a f`cut a[a ceva, \i spuse Rosemary, cu vocetremurând`. Are atâta energie, \ncât nu adoarme decât când \lpui \n pat, noaptea. Oh, Doamne, chiar este bolnav! gemu ea,deschizând u[a camerei copilului, pentru Brooke. {i eu credeamc` este neascult`tor. Lacrimi de c`in]` \i umplur` ochii. Dac` i se\ntâmpl` ceva...

– N-o s` i se \ntâmple nimic, o asigur` Brooke, \ntinzându-lpe Robert pe pat. Cheam` un doctor, \i spuse lui Connie, careintrase s` vad` ce se \ntâmpla.

Fata \i arunc` o privire sfid`toare, la fel de dornic` s` i sesupun` ca [i \n trecut.

MINUNILE DRAGOSTEI 101

– Chem eu doctorul, interveni Rosemary. {i tu, Connie, du-tedup` un prosop [i un lighean cu ap` rece. Nu sta aici depoman`! \i strig` aceasta, v`zând c` nici ei nu-i r`spunde. {i adu-le imediat domni[oarei Adamson, adaug` ea, \n timp ce fatase gr`bi spre u[`.

Prosopul [i ligheanul ap`rur` ca prin minune, [i Brooke \lfrec` pe Robert cu ap` rece, pân` veni doctorul.

Amândou`, Brooke [i Rosemary, st`tur` la capul patului,pân` ce doctorul termin` consulta]ia.

– Oreion, se pronun]` el.– Oreion? \ntrebar` amândou`, uimite.– Pe partea stâng`. Vede]i? Cu grij`, el \ntoarse fa]a lui Robert,

spre dreapta, l`sând s` se vad` o u[oar` inflama]ie \n stângaobrazului [i b`rbiei lui Robert. Nimic grav, dr`g`la[ule, \l asigur`doctorul pe b`ie]elul cu ochii mari. Câteva zile o s` te sim]i unpic sl`bit, atâta tot.

Cele dou` femei \l urmar` pe doctor afar` din camer`.– Cineva trebuie s` stea cu el \n permanen]`, pân` \i scade

febra, le spuse doctorul. A]i v`zut cum i-am \nclinat capul \n fa]`?Ei bine, dac` se plânge de vreo durere la ceaf`, sau rigiditate \nmembre, când ve]i repeta testul, vreau s` m` chema]i imediat.Cazurile de meningit` \n…

– Meningit`? repet` Brooke, disperat`.– Sunt foarte rare.– Dar posibile, insist` ea.– Da. Acum, important este s`-i scad` febra.Brooke \l ascult` cu aten]ie, explicând ce trebuia f`cut. Nu

102 CANDY MOORE

putea s` lase s` se \ntâmple ceva cu fiul ei!– Stau eu prima cu el, \i spuse lui Rosemary, dup` plecarea

doctorului.– Tu? Dar…– Stau eu cu el, Rosemary, repet`, cu hot`râre.– Dac` a[a vrei. Recunosc c`, \n ultimele trei s`pt`mâni,

Robert a \nceput s` ]in` foarte mult la tine, ad`ug` ea.– Poate po]i s` iei leg`tura cu Rafe…Rosemary se \ncrunt`.

– Nu [tiu unde este.– Nu [tii? Precis a l`sat vorb` unde poate fi g`sit, \n caz c` se

\ntâmpl` ceva, ca acum, spuse Brooke, nevenindu-i s` cread`.Când erau c`s`tori]i, ea [tia \ntotdeauna unde era.

– Patrick trebuie s` [tie…– Atunci, sun`-l, ridic` Brooke vocea, exasperat`.– Nu pot.– Rafe va fi furios dac` nu-l anun]`m, o avertiz` Brooke.– Pur [i simplu, nu pot vorbi cu Patrick, \i explic` Rosemary.

Ne-am certat foarte r`u, ne-am spus cuvinte grele, m`rturisiaceasta, scuturând din cap. Pur [i simplu nu pot vorbi cu el,repet`, cu o voce \n`bu[it`.

– |l sun eu, o asigur` Brooke, dac` tu \l suni apoi pe Rafe,ad`ug` râzând.

– S-a f`cut.Conversa]ia cu Patrick fu scurt` [i la obiect.

– Rafe este \n Australia, o anun]`, \ngrijorat. |l sun acum [i vin[i eu acolo, cât mai repede posibil. |nchise brusc telefonul.

MINUNILE DRAGOSTEI 103

Rosemary era \n camera copilului, [i nici m`car nu clipi, cândBrooke o inform` despre sosirea so]ului ei.

– Cheam`-m`, dac` ai nevoie de mine.Când el sosi, o or` mai târziu, Brooke realiz` c` era la fel de

afectat de desp`r]irea lor.– Vine cu primul avion.– Bine. Ea oft`, [tiind c` asta nu putea fi decât seara

urm`toare. Robert trebuia s` treac` de perioada critic`, pân`atunci. Rosemary este \n dormitorul vostru… Brooke \i arunc`o privire scrut`toare. De[i exista o foarte mic` asem`nare fizic`\ntre cei doi fra]i, \n acel moment ar`ta exact ca Rafe. Patrick…

– Ce ]i-a spus?Brooke se uit` la Robert, f`cându-i semn b`rbatului de lâng`

ea s` ias` din camer`.– Rosemary nu mi-a spus nimic, dar am \n]eles c` lucrurile nu

merg bine \ntre voi.– Isuse! El râse zeflemitor. Asta ar trebui s` fie [tirea anului!– Patrick… Ea se opri brusc, c`ci \n u[a deschis` de pe

coridor z`ri figura \ndurerat` a lui Rosemary, devenindacuzatoare, \nainte ca aceasta s` se strecoare din nou \ndormitor. Oh, Doamne, gemu Brooke, dezam`git`. Mi-e team`c` a \n]eles gre[it. N-ai vrea s` te duci la ea? \i ceru lui Patrick,\ngrijorat`.

El \[i \ncle[t` maxilarele.– Voi r`mâne aici, doar pân` vine Rafe, apoi m` \ntorc la

Londra.– {i Rosemary?

104 CANDY MOOREgiannijollys

– Rosemary are câteva probleme personale de rezolvat. Credc` [i le poate rezolva mai bine singur`.

– Dar, Patrick…– |mi pare r`u, Brooke. {tiu c` ai inten]ii bune, dar ce este

\ntre mine [i Rosemary… este numai problema noastr`.– Este foarte sup`rat`.– {i eu. Uite, trebuie s` fac un du[ [i s` m` schimb. Dac` ai

nevoie de mine, m` g`se[ti \n dormitorul de vizavi.Brooke b`tu \ncet la u[a lui Rosemary, intrând imediat,

privirea devenindu-i blând` când o v`zu gr`bindu-se s`-[i [tearg`lacrimile de pe obraji, pentru a-[i lua obi[nuita figur` arogant`.

– Robert a adormit, \i spuse Brooke. Sper c` nu te deranjeaz`s` stai câteva minute cu el, ca s`-mi iau de la vil` câteva lucruripentru noapte.

Rosemary deveni [i mai palid`.– Pentru noapte…?Brook d`du afirmativ din cap.

– Voi sta cu Robert, noaptea asta.Rosemary era vizibil indignat`.

– |]i sunt recunosc`toare pentru ajutor, domni[oar`Adamson, dar cred c` exagerezi. Robert are o d`dac` [i oasistent`, [i m` are pe mine, n-are nevoie de nimeni altcineva.

Ochii lui Brooke devenir` ca de o]el, \nfruntând privireaceleilalte femei.

– Voi r`mâne cu Robert, Rosemary.– Nu cred…– Voi r`mâne, Rosemary, repet` Brooke, ridicând b`rbia,

MINUNILE DRAGOSTEI 105

provocator. Ai de gând s` stai cu el? Sau o chem pe d`dacaPerkins?

– Normal c` voi sta, este nepotul meu.– Sunt foarte con[tient` de asta. Nu voi \ntârzia mult, ad`ug`

ea. Rafe vine mâine din Australia. Patrick va sta \ntr-una dintrecamerele libere, pân` atunci. Rosemary…

– Nu e treaba ta, cum vom dormi, eu [i so]ul meu.– Ai dreptate. Nu este.

Rosemary \[i schimb` din nou atitudinea, un lic`r deincertitudine ivindu-se pe figura arogant`.

– Mai devreme, când… Se opri brusc, fr`mântându-[i buzacu din]ii. Tu [i Patrick…

– Este foarte \ngrijorat pentru Robert, cu to]ii suntem.– Da, da, desigur, r`spunse Rosemary, u[urat`. Eu am… \mi

pare r`u pentru ce… am gândit, \ncheie scurt, incapabil` s`-i\ntâlneasc` privirea lui Brooke.

– Este tulburat [i de situa]ia dintre voi…– O situa]ie pe care el a creat-o.– Nu cunosc nimic despre problemele pe care le ave]i. Dar

vreau s` [tii c`, dac` sim]i nevoia s` discu]i cu cineva, eu suntaici.

Rosemary \i arunc` o privire plin` de resentiment.– Cum ]i-am mai spus, nu este treaba ta. Ea porni spre u[`. O

s` aranjez s`-]i pun` un pat pliant \n camera lui Robert. Dac` totai insistat s` r`mâi.

Patrick primi un telefon scurt de la Rafe, care-l anun]` c`urma s` vin` seara urm`toare, târziu. Simplul fapt c`-l [tia pe

106 CANDY MOORE

Rafe \n drum spre cas` \i d`du lui Brooke \ncrederea c` totulurma s` fie bine [i c` Robert se va \ns`n`to[i repede.

|n cursul nop]ii, când lui Robert \i crescu febra la patruzecide grade, Brooke \ncepu s`-[i piard` speran]a c`, frecându-l cuap` rece, a[a cum \i spusese doctorul, \i va aduce temperatura lanormal.

Patul pliant, care fusese adus pentru Brooke, r`masenefolosit, ea ne\ncetând s` se \ngrijeasc` de Robert. |ntr-untârziu, pe la ora cinci diminea]a, constat` o u[oar` sc`dere atemperaturii, [i fu gata s` ]ipe de bucurie, când realiz` c`picioru[ele copilului nu d`dur` niciun semn de rigiditate, latestul recomandat de medic.

Pe la [apte, când d`daca Perkins insist` s`-i ia locul, Brookese sim]i chiar triumf`toare. Temperatura lui Robert sc`zuse latreizeci [i opt [i fa]a nu-i mai era a[a de congestionat`.

– M-am gândit c` a]i dori s` coborâ]i, s` lua]i micul dejun.Ei nu-i era foame deloc, dar dup` o noapte nedormit`, o

cafea era binevenit`.– Da, mul]umesc.D`daca Perkins, pufni pe nas, exprimându-[i nemul]umirea.

– Sunt sigur` c` m` voi descurca aici.– Sunt convins`. Dac` intervine vreo schimbare, m` chemi,

nu?– Da, v` chem. Acum, fugi]i [i mânca]i ceva.

Brooke nu avea poft` de mâncare, dar când intr` \nsufragerie [i v`zu mâncarea a[ezat` pe platouri calde din argint,se servi cu ni[te [unc` [i ciuperci [i se a[ez` vizavi de

MINUNILE DRAGOSTEI 107

posomorâtul Patrick.– Ce face Robert? \ntreb` acesta, ar`tând ca [i când nici el

n-ar fi dormit.– Mai bine, cred. Vom afla mai multe mai târziu, când va veni

doctorul.Patrick o privi cu aten]ie.

– Se pare c` ]ii foarte mult la el.Lui Brooke \i pieri brusc pofta de mâncare.

– Este un copil afectuos.– Da, spuse el, \ngândurat. Dar, chiar [i a[a...– Rosemary nu vine? Ea \l provoc` inten]ionat, [tiind c` astfel

\l va abate de la subiect.– Am fost informat de una dintre menajere c` ia micul dejun

\n camer`, replic` \n]epat, ridicându-se de la mas`. Te rog s` m`scuzi, murmur`, \nainte de a porni spre u[`.

Rosemary \[i petrecu aproape toat` ziua sus, ie[ind dincamera sa, doar pentru a sta cu Robert. Cele trei femei, d`dacaPerkins, Connie [i Rosemary st`tur` pe rând cu Robert, \n cursuldimine]ii, \n timp ce Brooke se retrase s` se odihneasc`, \ntr-unadintre camerele libere. Dar nu putu s` adoarm` [i, imediat ce-lauzi pe doctor, se duse \n camera lui Robert, pentru a aflaverdictul.

– Se pare c` pericolul a trecut. Doamna Charlwood mi-a spusc` dumneavoastr` a]i avut grij` de el, domni[oar` Adamson. Aifost o asistent` excelent`.

Brooke se \mbujor`.– Mul]umesc, murmur` ea.

108 CANDY MOORE

Medicul \i arunc` o privire p`trunz`toare.– Cred c` ar trebui s` te odihne[ti un pic, acum.– I-am promis lui Robert c`-i citesc o poveste. Nu pot

dezam`gi pacientul, doctore.El \[i p`str` expresia serioas`.

– Numai s` nu deveni]i [i dumneavoastr` o pacient`.– O s` m` str`duiesc s` nu fie cazul.– Tati vine curând?– Sunt sigur` c` nu mai \ntârzie mult, iubitule. Australia este

foarte departe, [tii.– Da. Mi-a spus tati. Mi-a ar`tat odat` \ntr-o carte. A[ vrea s`

fi mers cu el, atunci nu m-a[ mai fi \mboln`vit.– Ba da, Robert. Doctorul ne-a spus c` aveai boala de câteva

zile, \nainte ca noi s` ne d`m seama.– Dar acum sunt mai bine, insist` el.– Aproape.– Destul de mai bine, \ncât s` m`nânc \nghe]at`?– Suficient de bine, \l corect` Brooke. {i nu cred c` un pic de

\nghe]at` \]i va face r`u.Robert adormi din nou, dup` numai câteva \nghi]ituri de

\nghe]at`.Brooke \l privi dormind un timp, recunosc`toare c` avusese

[ansa s`-l scape de boal`, [tiind c`, dac` Rafe ar fi fost acas`, n-arfi l`sat-o s` aib` grij` de copilul ei.

– Vre]i s` stau cu el acum?La \ntrebarea [optit`, se \ntoarse [i f`cu ochii mari, v`zând-o

pe Connie.

MINUNILE DRAGOSTEI 109

– Nu, mul]umesc, o refuz` ea, scurt.– Atunci, s` v` aduc un ceai?Brooke se \ncrunt`, la schimbarea brusc` a atitudinii ei.

– Nu trebuie s` faci asta, Connie.– {tiu, dar a]i vrea unul?– Sun` tentant, mul]umesc.– Bine. Nu o s` \ntârzii mult.Brooke se \ntinse pe patul pliant, a[teptând ceaiul, [i nu mai

[tiu de ea câteva ore.Se trezi brusc, c`utând cu privirea prin camera \ntunecat`,

patul aflat la mic` distan]`, [i f`cu ochii mari, z`rindu-l peb`rbatul ce st`tea \n fotoliul asistentei. Rafe era acas`! R`masenemi[cat`, uitându-se la el.

Ca [i când i-ar fi sim]it privirea, Rafe se \ntoarse, ochiistr`lucindu-i \n lumina veiozei, când se ridic` \ndreptându-sespre ea. Brooke se ridic` \n capul oaselor, trecându-[i mâinileprin p`rul ciufulit [i aranjându-[i tricoul care i se ridicase \ntimpul somnului.

– Te-ai trezit.Ea \[i puse picioarele jos, umezindu-[i buzele.

– Robert?– Este foarte bine– mul]umit` ]ie. Temperatura i-a revenit la

normal [i Rosemary m-a asigurat c` [i umfl`tura i s-a retras pu]in.– Slav` Cerului! Amândoi vorbeau \n [oapt`, pentru a nu trezi

copilul. Te-ai... \ntors de mult? |[i ridic` privirea la el, curioas` s`afle cât timp dormise \n prezen]a lui.

– De vreo trei ore. Rosemary mi-a spus cum ai avut grij` de

110 CANDY MOORE

Robert. Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc.Nu era niciun dubiu asupra sincerit`]ii tonului s`u, [i ea ro[i,

stânjenit`.– Nu doresc [i n-am nevoie de mul]umiri.– Ei bine, o s` le prime[ti, totu[i. |]i sunt foarte recunosc`tor

pentru ce ai f`cut pentru Robert, mai ales dup` felul \n care ne-am desp`r]it când ne-am \ntâlnit ultima dat`.

Brooke \nghe]`, de parc` ar fi plesnit-o.– Noi putem s` fim du[mani, domnule Charlwood, dar nu voi

l`sa ca asta s` influen]eze afec]iunea mea pentru Robert.– Nu suntem du[mani, gemu Rafe, a[ezându-se pe pat lâng`

ea, privirea c`utându-i cu aviditate fa]a palid`. Oh, Doamne,Brooke! murmur` el, aplecându-se s-o s`rute. M-am gândit latine \n fiecare zi, \n ultimele trei s`pt`mâni. {i \ntr-adev`r la tinem-am gândit, Brooke! El puse din nou st`pânire pe gura ei,strângând-o cu putere la piept.

Ea se sim]i f`r` vlag`, din cauza oboselii, incapabil` s` selupte cu valurile de dorin]` ce o invadar`. |l dorea pe Rafe, [idac` era s` fie sincer`, [i ea se gândise la el \n fiecare zi, \nultimele trei s`pt`mâni. Aceast` explozie a sim]urilor \ntre eifusese doar amânat`, acum nu mai putea fi.

Brooke se l`s` pe spate, luându-l pe Rafe cu ea, degetelestrecurându-i-se \n p`rul lui des, acceptând omagiul pe care el \laducea gurii ei.

Un zgomot, altul decât cel al r`sufl`rilor lor neregulate, otrezi pe Brooke la realitate. Fiul lor era \n camer` cu ei!

– Robert! [opti ea, dându-l pe Rafe deoparte [i gr`bindu-se

MINUNILE DRAGOSTEI 111

c`tre b`ie]el.Robert doar se \ntorsese \n somn, dormind normal acum, cu

gura u[or \ntredeschis`. Ea continu` s`-l priveasc`, sim]indprezen]a lui Rafe \n spatele ei.

– Iubito...– Te rog, Rafe, nu aici, nu pot.

R`spunsul lui fu s` p`r`seasc` \nc`perea, \nchizând cuhot`râre u[a \n urma lui.

Brooke r`mase f`r` suflare. |ntâlnirea cu Rafe din seara astafusese mai periculoas` ca niciodat`, c`ci \n seara asta se iubisedoar cu Brooke Adamson, so]ia lui fiind complet uitat`.

Se \ntoarse brusc spre u[a care se deschise \n spatele ei,r`suflând u[urat` v`zând-o pe Rosemary.

– Am de gând s` stau cu Robert la noapte, spuse aceasta cufermitate. Unul dintre dormitoarele libere a fost preg`tit pentrutine.

Lui Brooke i-ar fi pl`cut s` se certe cu Rosemary, dar fiindfoarte obosit`, consider` c` era mai bine s` doarm` noaptea asta,a[a c` d`du afirmativ din cap. Ie[ind din camer`, r`mase\mpietrit` când \l v`zu pe Rafe afar`, sprijinit de perete. Brusc, \[isim]i palmele umede.

– ~``... Rosemary va sta cu Robert.– {tiu. Eu i-am cerut.– Oh. {tii... cumva ce dormitor voi folosi? Rosemary a spus...– Ba da, [tiu. O lu` hot`rât de bra], conducând-o pe coridor

pân` \n fa]a unei u[i pe care o \mpinse, deschizând-o.Brooke se d`du \napoi.

112 CANDY MOORE

– Asta e camera ta...– Da.– Nu! |i arunc` o privire \nsp`imântat`, sim]indu-se \mpins`

\n camer`.– Da, iubita mea, Brooke, \i confirm` el cu blânde]e. Da,

repet`, \nchizând u[a \n urma lui.

MINUNILE DRAGOSTEI 113

Capitolul 7

Brooke se uit` \n sus la el, \n lumina slab` a veiozei de penoptier`, [tiind c` nu putea s` permit` s` se \ntâmple a[a ceva,c` nu trebuia s`-l lase pe Rafe s` fac` dragoste cu ea. Era foarteu[or s-o recunoasc` pe Jacqui \n \ntuneric, mâinile [i sim]urileac]ionând independent, [i Rafe, cu siguran]`, urma s`-[iaminteasc` trupul femeii care fusese so]ia lui. Trebuia s`p`r`seasc` imediat intimitatea acestei camere!

– Prefer s` dorm \n camera liber`, \i spuse Brooke, distant`.– Nu inten]ionez s` te las s` dormi nic`ieri, urm`toarea

perioad` de timp.– Rafe...– Brooke, interveni el, apropiindu-se de ea, imobilizând-o cu

privirea lui p`trunz`toare. Iubito, asta nu este ceva r`u. Tedoresc atât de mult. Vreu s`-]i ofer atât de mult.

– Nu vreau nimic de la tine. Dac` m-a[ d`rui ]ie vreodat`,

n-a[ face-o pentru c` m-a[ a[tepta la cadouri scumpe, pe caresunt sigur` c` ]i le cer celelalte femei, \i spuse ea, furioas`.

– Nu vreau s` fii amanta mea, Brooke. Vreau s` fii iubita mea,Brooke. Vreau s`-]i \mp`rt`[esc gândurile mele, s` fiu cât maimult timp cu tine, s` te cunosc.

Era o invita]ie, greu de refuzat, [i ea se apropie de Rafe,punându-[i capul pe pieptul lui.

Bra]ele lui se strânser` convulsiv \n jurul ei, \nainte de a o\ndep`rta de el.

– Te conduc \n camera care ]i-a fost preg`tit`.Pentru un moment, Brooke f`cu ochii mari, nevenindu-i s`

cread` c` o respinsese. Apoi, v`zând \ncordarea din privirea lui,realiz` c` nu voia cu adev`rat ca ea s` plece, ci f`cuse exact ceeace credea c` dorea ea. {i brusc, \i deveni limpede c` asta nu eradeloc ceea ce dorea, c` dorea s` fie cu el, cel pu]in \n noapteaasta.

– Patul de aici arat` chiar confortabil, spuse ea, simplu. – Este. Dar \ncerc s`... s`-]i dau ceva timp, Brooke, r`spunse,

el cu o voce \n`bu[it`.– {i dac` eu nu doresc "ceva timp", dac` pur [i simplu, te

doresc pe tine?El \nghi]i cu greu.

– Sunt aici oricând pentru tine.– Acum?– Da!Brooke se \ntoarse \n bra]ele lui, [i buzele li se \ntâlnir`

\ntr-un s`rut vulcanic, toate gândurile, \n afar` de a d`rui

MINUNILE DRAGOSTEI 115

pl`cere, disp`rând din min]ile lor. |n câteva secunde, fur`amândoi goi \n pat.

R`suflarea \i reveni la normal [i, uitându-se la Rafe, \l v`zu cuprivirea fixat` pe tavan. Ceea ce tocmai se \ntâmplase \ntre ei,fusese ceva cu adev`rat minunat, dar era oare posibil s`-i fidovedit c`, de fapt, so]ia lui nu era moart`, c` femeia care st`tea\ntins` lâng` el era chiar Jacqui? Dumnezeule, era oare posibil camomentul ei de sl`biciune s` fi scos la iveal` un secret pe carec`utase s`-l p`streze cu sfin]enie, timp de trei ani?

– Brooke? Cu un geam`t surd, el se \ntoarse [i-[i culc` fa]a pepieptul ei.

Mai mult ca sigur, Rafe nu [tia c` era so]ia pe care o urâse;atunci, ce nu era \n regul` cu el?

– Rafe? C`ut` s`-i vad` fa]a, sperând ca tr`s`turile severe s`-ispun` ceva despre comportarea lui ciudat`. Ce s-a \ntâmplat?\ntreb`, \ngrijorat`. Am gre[it cu ceva?

– Nu, cu nimic. Te-ai sim]it la fel de minunat ca mine?– Da, r`spunse ea, f`r` s` ezite.– Jacqui [i cu mine, ne-am \n]eles foarte bine la pat. |ncerc

s`-mi explic de ce acum, pentru o frac]iune de secund`, m-amsim]it aproape vinovat c` am putut s`-]i satisfac dorin]a, a[a cumam f`cut-o. |ntotdeauna am crezut c` nu poate exista o alt`femeie \n via]`, care s`-mi dea satisfac]ia pe care mi-o d`dea ea.Dar tu tocmai ai f`cut-o.

– Rafe...– Spre sfâr[itul c`s`toriei obi[nuiam s` plec din patul ei,

dezgustat de mine, c` luasem ceva ce ea nu mai dorea s`-mi

116 CANDY MOORE

ofere. Tu e[ti o iubit` generoas`, Brooke. Trebuie s` fi fost foartefericit` cu so]ul t`u.

– La fel ca [i tine cu so]ia ta, la \nceput. S` tr`ie[ti cu cinevazi de zi, este mai pu]in fascinant decât la prima vedere, mai alesatunci când la mijloc este [i o verighet`.

– Nu vrei s` te rec`s`tore[ti?– Niciodat`!– Dar vei fi iubita mea, nu? Se \ncord`, v`zând c` ea \i ocoli

privirea. Brooke? Nu mai ai nicio sc`pare, acum. E[ti a mea!Rafe nu p`ru s` sesizeze c` nu i se r`spunde [i, f`r` mil`,

puse st`pânire pe gura ei, pedepsind-o pentru c` \ndr`znise s`-l sperie \n felul `sta.Momentele \n care erau unul \n bra]ele celuilalt fur` mai

scurte, sau mai lungi, dar \ntotdeauna se consumar` cu aceea[iintensitate, amândoi adormind, doar pentru a se trezi, pu]in maitârziu, ca s` fac` dragoste din nou.

– Am senza]ia c` nu m` mai satur de tine, murmur` Rafe. Ca[i când ai putea s` dispari de lâng` mine diminea]` [i eu nu ]i-a[mai putea admira frumuse]ea trupului vreodat`. Nu o s` m`p`r`se[ti, nu-i a[a, Brooke?

– Nu o s` te p`r`sesc, replic` ea, Rafe p`rând mul]umit der`spunsul ei. Dar, \n clipa când se aplec` s-o s`rute din nou,Brooke fu convins` c` \n momentul când va p`r`si acest pat, va\nceta s` mai fie iubita lui Rafe, c` noaptea asta nu trebuia s` semai repete, chiar dac` va r`mâne la vila de pe proprietateaCharlwood.

Diminea]`, Rafe \nc` dormea, neclintindu-se, când ea p`r`si

MINUNILE DRAGOSTEI 117

camera. Oboseala lui nu era surprinz`toare; zburase dinAustralia, cu o zi \nainte, [i f`cuse dragoste cu ea toat` noaptea.Brooke era \ncântat` c` putea s` plece de lâng` el f`r` a finevoit` s` fac` fa]` \ntreb`rilor lui inevitabile, [tiind c` nu ar fifost \ncântat de r`spunsurile pe care era preg`tit` s` i le dea.

Fusese nebun` s` cedeze impulsului, \n felul acela; puteafoarte u[or s`-[i ruineze via]a, pentru a doua oar`, dac` Rafe ar firealizat cine era. Dar trebuia s` fie mai puternic`, de acum\ncolo, [tiind c` Rafe va fi [i mai hot`rât acum, dup` cepetrecuser` o noapte \mpreun`.

Connie st`tea lâng` patul lui Robert, citindu-i o poveste,când Brooke intr` \n camera copilului, [i se \ntoarse, adresându-i un zâmbet prietenos.

– V` sim]i]i mai bine?– {i tu ai fost bolnav`? \ntreb` Robert, din pat.– Ea a avut grij` de tine. Connie \i ciufuli p`rul cu afec]iune,

ridicându-se \n picioare. Tocmai voiam s`-i aduc lui Robert miculdejun, \i spuse lui Brooke. Vre]i s` v` aduc [i dumneavoastr`?

S` ia micul dejun cu Rafe, dup` noaptea pasional` petrecut`\mpreun`, nu era ceva ce-[i dorea \n momentul acela.

– Ce vrei s`-]i aduc`, Robert?– Omlet`. {i pâine cu unt.– Cât mai multe, \n]eleg. Brooke \i zâmbi lui Connie. {i eu

vreau acela[i lucru, dac` nu te deranjeaz`. Mi-e greu s` cobor...– Nu m` deranjeaz` deloc, spuse aceasta, aproape cu

sfiiciune.Robert reu[i s` m`nânce foarte pu]in` omlet`, dar faptul c`

118 CANDY MOORE

mâncase un pic, [i b`use pu]in lapte, era un mare progres fa]` deultimele dou` zile.

Brooke o ajuta pe d`daca Perkins s` fac` patul, când u[a sedeschise \n spatele ei, realizând instinctiv c` era Rafe, \nainte cafemeia s` se scuze [i s` p`r`seasc` \nc`perea.

– Tati! strig` Robert, \ncântat.Rafe \l lu` \n bra]e.

– Ai alertat toat` lumea degeaba, \l tachin` acesta. Mie nu mise pare c` ai fi bolnav.

– Dar am fost, protest` Robert, indignat. Nu-i a[a, Brooke?– Da, ai fost. |ns` acum e[ti mult mai bine.Rafe \[i puse fiul \napoi pe pat.

– Datorit` lui Brook care a avut grij` de tine. Amândoi artrebui s`-i mul]umim foarte mult pentru asta.

– Oh, scuza]i-m`. Femeia mai \n vârst` ar`ta stânjenit`. Amcrezut c` a]i plecat. Voiam s`-i fac baie lui Robert... Revin maitârziu.

– Nu. Rafe o opri, traversând camera [i prinzând-o pe Brookede bra]. Noi coborâm s` lu`m micul dejun. Ne \ntoarcemimediat, \[i asigur` el fiul.

– Eu am mâncat mai devreme, cu Robert, \l refuz` Brooke.– Atunci, stai cu mine. Sunt sigur c` ]i-ar pl`cea s` mai bei o

cafea.– P`i...– Te rog, Brooke.– Bine. Se aplec` s`-l s`rute pe Robert, urmându-l pe Rafe

afar` din camer`.

MINUNILE DRAGOSTEI 119

Tensiunea \i crescu \nzecit, v`zându-se singur` cu Rafe pecoridor, \nlemnind când el se \ntoarse [i o lu` \n bra]e.

– Acum o jum`tate de or`, când m-am trezit, \i [opti el, amcrezut c` a fost un vis. Dar n-a fost, nu-i a[a?

Brooke nu [tiu ce s`-i r`spund`, nedorind s-o ]in` \n bra]e \nfelul acela, [tiind c` trebuia s` respecte hot`rârea luat`, c` nutrebuia s`-i mai cedeze acelui b`rbat.

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, domnule Charlwood. |ncerc` s`scape din \mbr`]i[area lui, dar el râse \ncet, bra]ele strângându-i-se [i mai tare \n jurul ei.

– {tii foarte bine, Brooke. A fost la fel de minunat pentru tine,ca [i pentru mine.

– Eu... Rafe o opri cu un s`rut.Ea nu dorea asta [i totu[i, \i \ncol`ci gâtul cu bra]ele,

r`spunzând s`rutului lui.– Nu, n-am visat deloc. Brooke, doar nu regre]i ce s-a

\ntâmplat \ntre noi azi-noapte?Oare regreta? Dac` era s` fie sincer` cu ea \ns`[i, a[a cum

\ncercase de când se desp`r]ise de Rafe, cu trei ani \n urm`,r`spunsul era nu. Dar n-avea de gând s`-l lase s-o distrug`, cumo f`cuse prima dat`.

– Nu, r`spunse cu sinceritate.– Perfect, spuse el satisf`cut, luând-o dup` umeri [i pornind

\mpreun` pe sc`ri \n jos.– Tu?– Eu nu regret nimic. M-ai f`cut s` m` simt liber, liber s` simt

din nou, s` doresc din nou, s`...

120 CANDY MOORE

– M` bucur, \l \ntrerupse ea. La pat ne... potrivim, ad`ug`,hot`rât` s`-l fac` s` \n]eleag` c`, pentru ea, la asta se rezumasetotul.

– Brooke...– Ce-ai vrea s` m`nânci? \l \ntreb`, când intrar` \n sufragerie.

Stai aici, \i ordon` ea, indicându-i un scaun la mas`. Te servesceu. {unc`, ou`, cârn`ciori [i, desigur, rinichi.

Rafe strâmb` din nas.– Te-ai descurcat foarte bine, pân` la rinichi. Pune ro[ii \n loc,

[i accept.Brooke [tia c` nu-i pl`ceau rinichii, punându-i inten]ionat pe

farfurie, pentru a-i alunga orice suspiciune. Se descurc` foartebine, cunoscându-i preferin]ele culinare, ca [i preferin]ele \n pat,preferin]e pe care ea le folosise din instinct, noaptea trecut`.

– Poftim. |i puse farfuria \n fa]`, a[ezându-se vizavi de el [iturnându-[i cafea \ntr-o cea[c`.

Rafe \i zâmbi, p`rând s` nu-[i poat` dezlipi privirea de ea.– }i se r`ce[te mâncarea, \l aten]ion`, sim]indu-se jenat` de

privirea lui insistent`.– Nu-mi pas` de mâncare, Brooke, eu...– Rafe... Rosemary se opri brusc \n cadrul u[ii, uitându-se la

ei, derutat`. N-am [tiut... M` \ntorc mai târziu, când a]i terminat.– Nu! Brooke se ridic` s` se duc` la ea. Vino [i stai cu Rafe,

oricum eu trebuie s` plec. Da, trebuie, insist` cu fermitate,v`zându-l gata s` protesteze. N-am mai fost acas` de ceva timp.

Rafe se \ncrunt`.– Cel pu]in, termin`-]i cafeaua.

MINUNILE DRAGOSTEI 121

~sta era Rafe pe care-l cuno[tea ea, un Rafe c`ruia nu-i pl`ceas` i se opun` cineva. Dar, Brooke Adamson n-avea niciun motivs` fac` a[a cum dorea el.

– Numai dac` Rosemary st` cu noi. Se \ntoarse spre femeia delâng` ea. Vrei?

Rosemary p`rea sup`rat` [i Brooke b`nui c` era ceva legat delipsa lui Patrick \n diminea]a asta, de[i femeia era prea mândr` cas` recunoasc`.

– Dac` te \ntrebi unde este Patrick, interveni Rafe, afl` c` esteplecat câteva zile, s` rezolve ni[te probleme pentru mine.

– Ce te face s` crezi c` m-ar interesa unde este fratele t`u,Rafe? Sunt sigur` c` nu ]i-a sc`pat, dar ne-am desp`r]it.

– Doar tr`i]i separat, deocamdat`, o corect` Rafe. Nu pute]i fidesp`r]i]i, când asta este casa lui Patrick.

Ochii verzi sc`p`rar` de furie.– |mi ceri s` plec, Rafe?– Nu fi copil, Rosemary. Mai curând, cred c` situa]ia dintre

tine [i Patrick este un pic ridicol`.– Serios? {i presupun c` felul \n care te-ai purtat cu Jacqui

n-a fost ridicol, nu?Rafe se \ncord`, privirea devenindu-i amenin]`toare.

– Nu cred c` este timpul, sau locul, s` discut`m despre so]iamea, \i arunc` el printre din]i, tonul lui avertizând-o c` erapericulos s`-l mai stârneasc`.

Toat` arogan]a lui Rosemary se spulber` \ntr-o clip` [i, cu unstrig`t \n`bu[it, porni alergând spre u[`.

– Las-o, \i ordon` Rafe lui Brooke, când aceasta fu pe punctul

122 CANDY MOORE

de a ie[i dup` ea.Brooke se \ntoarse, f`când ochii mari de indignare.

– Ce-ai spus? \l \ntreb` cu o voce st`pânit`.– Brooke...– Eu nu primesc ordine de la tine, sau de la nimeni altcineva,

domnule Charlwood. Se pare c` exist` o mul]ime de servitori \ncasa asta, dac` vrei s`-]i manife[ti autoritatea, dar eu nu suntunul dintre ei. Se \ntoarse s` plece, \ns` se sim]i tras` \napoi debra]ele lui puternice.

– Iart`-m`, Brooke. Iart`-m`. Cred c` sunt prea obi[nuit s`dau ordine. M` ier]i?

Ea r`sufl` adânc, cedând \n fa]a c`in]ei lui.– Te-am iertat.Rafe o \ntoarse \n bra]e, cu fa]a la el.

– Sunt de p`rere \ns` c` Patrick [i Rosemary trebuie s`-[irezolve singuri problemele.

– Dar tu l-ai trimis \n delega]ie.– Doar pentru câteva zile, cel mult. M` \ndoiesc c` asta va

afecta \n vreun fel situa]ia lor.Brooke [tia c` avea dreptate. Ostilit`]ile dintre cei doi durau

de s`pt`mâni.– Ce... Ce-a vrut s` spun` Rosemary despre so]ia ta? Sau

preferi s` nu vorbe[ti despre ea?Rafe ridic` din umeri.

– N-am nimic \mpotriv` s` vorbesc despre ea... cu tine. Cutoate c` nu cred c` este momentul potrivit s` discut`m ceva atâtde personal. Robert se va \ntreba unde suntem.

MINUNILE DRAGOSTEI 123

– Mi-e team` c` va trebui s` te \ntorci singur la Robert. N-ammai fost de dou` zile la vil`. Robert este mult mai bine acum [itu e[ti aici cu el.

– M` \ndoiesc c` va aprecia asta.– O s`-l convingi. Vreau s` m` duc acas`, s` fac o baie

fierbinte [i apoi s` dorm câteva ore.– Pare o idee bun`.– Dac` nu m` \n[el, tu e[ti motivul pentru care am nevoie de

somn la ora asta.– Eu?– Da, tu, spuse scurt, \ndreptându-se spre u[`. Spune-i lui

Robert c` vin s`-l v`d dup`-amiaz`.– {i, eu...?– Sunt convins` c` te voi vedea [i pe tine, dup`-amiaza asta.– M` scuza]i c` v` \ntrerup, domnule Charlwood, interveni

Connie cu timiditate, dar Robert insist` s` v` duce]i amândoi sus.Brooke se \ntoarse spre Rafe.

– Explic`-i tu \n locul meu, te rog. Chiar trebuie s` plec.Vila era ca un sanctuar pentru ea, un loc lini[tit unde reu[i

chiar s` uite ce se \ntâmplase noaptea trecut`, gândindu-se c`fusese doar un vis urât. Numai c` nu fusese a[a, fusese unmoment aparte, când un b`rbat [i o femeie se doreau cudisperare.

O baie prelungit` o relax` suficient pentru a putea dormipân` târziu dup`-amiaz`, când se trezi, f`cu un du[, \[i periep`rul [i-[i puse o rochie lejer` de m`tase albastr`, \nainte de aporni spre conac.

124 CANDY MOORE

Brooke fu fericit` când afl` c` Rafe se afla \n biroul lui,vorbind la telefon, \n timp ce Robert tr`gea un pui de somn. Erascutit` de o alt` confruntare, deocamdat`!

Se convinse c` Robert era mult mai bine acum, dormindadânc, culoarea din obraji revenindu-i la normal. D`daca Perkinso anun]` c` doctorul era foarte \ncântat de felul \n care ar`tacopilul. {i de aceea, d`daca [i Connie p`reau s-o accepte, lucrupentru care le era recunosc`toare.

Când Robert se trezi, jucar` c`r]i \mpreun`, apoi Brooke \iciti pân` când \ncepu s` se simt` obosit` din nou, l`sându-l \ngrija d`dacei Perkins, s`-l preg`teasc` pentru noapte.

Brooke nu-l v`zuse deloc pe Rafe \n timpul vizitei, cu toatec` aflase c`-[i petrecuse majoritatea zilei cu Robert pân` cândcopilului i se f`cuse somn. R`sufl` u[urat` c` reu[i \nc` o dat` s`plece de la conac, f`r` proteste.

Dar \n seara aceea, ea fu atent` la fiecare zgomot venit dinafara vilei, a[teptându-se ca Rafe

s`-[i fac` apari]ia \n orice moment, [tiind c` el continua s`cread` c` era iubita lui.

|ns` pe la ora zece se sim]i relativ \n siguran]` [i, când tocmaivoia s` sting` veioza de la pat, auzi o b`taie puternic` \n u[`.Rafe! El trebuia s` fie. O cuprinse iritarea, [tiind c` \ntâlnireaurma s` fie una nepl`cut`.

Imediat ce deschise u[a, fu cuprins` de bra]e puternice [istrâns` cu putere la pieptul lui Rafe, care o s`rut` cu l`comie.Toate gândurile disp`rur` din mintea ei, mai pu]in unul, acela dea r`spunde s`rutului lui, sim]ind c` se contope[te cu el,

MINUNILE DRAGOSTEI 125

devenind o parte din el.Brooke era o parte din el [i a[a va r`mâne. |nc` \l iubea pe

acest b`rbat– \n ciuda oric`rei \mpotriviri, \nc` \l iubea pe Rafe!

126 CANDY MOORE

Capitolul 8

Rafe o ridic` \n bra]e, strângând-o la piept pentru a intra \nvil`, purtând-o \n sus pe sc`ri, spre dormitor.

El se a[ez` pe pat, ]inând-o \nc` \n bra]e, uitându-se la ea, cuochi plini de afec]iune.

– Credeai c` n-o s` vin?– Da, r`spunse Brooke, cu sinceritate.– Mi-am petrecut seara cu Robert– acum doarme. De ce n-ai

venit s` m` vezi, când te-ai \ntors la conac, dup`-amiaz`?|ntrebarea o lu` prin surprindere [i clipi cu rapiditate.

– Erai ocupat...– Nu sunt niciodat` prea ocupat pentru tine, Brooke. Te-ai

odihnit pu]in, ast`zi?Ea d`du afirmativ din cap.

– Tu?– Gândul c` o s` te rev`d m-a ]inut treaz.

– Rafe... Oh, Rafe! Protestul ei se transform` \ntr-un geam`tde capitulare.

– E[ti a mea!– Da.|n acel moment, se l`s` prad` inevitabilului. Se p`rea c`, din

nou, era a lui, atâta timp cât o dorea. {i acum o dorea foartemult, o dorea pe Brooke Adamson. {i va r`mâne BrookeAdamson, pentru el; nu-i va spune niciodat` c` era so]ia lui. CaBrooke Adamson s` poat` r`mâne la vil`, atunci când leg`turalor amoroas` va lua sfâr[it– [i de data asta era preg`tit` pentruziua aceea.

Rafe \[i puse capul pe pieptul ei, dezmierdându-i trupultremurând, dup` pasiunea consumat`.

– De fiecare dat` când sunt cu tine, simt c`-mi pierdcontrolul.

– De fiecare dat`?– |ntotdeauna când te privesc, doresc s` fac dragoste cu tine

[i, dac` a[ face asta, cred c` a[ muri \ntr-o s`pt`mân`! Nu cred c`exist` un mod mai pl`cut s` mor!

– Rafe! Râzând, se cuib`ri la pieptul lui, ridicându-[i privirea\ngrijorat`, sim]indu-l \ncordat. Ce s-a \ntâmplat? |i studie fa]a,\ngrozit` la gândul c`, \ntr-un fel sau altul, \i trezise b`nuieliprivind adev`rata ei identitate. Ar pierde acum mai mult decât peRobert; [tia c`, de[i aceast` nou` rela]ie cu Rafe va fi doartemporar`, nu dorea s` se termine \nc`. Rafe?

– El \i atinse buzele \ntredeschise.– Este prima dat` când te-am auzit râzând, \i explic` el, \n

128 CANDY MOORE

[oapt`. A fost minunat.Brooke se relax`, zâmbind.

– Am râs pentru c` sunt fericit`. {i sunt fericit` pentru c` aif`cut minunat dragoste cu mine.

Rafe o s`rut` pe buze.– Nu mai pu]in minunat ca tine. Privirea \i deveni foarte

atent`. Tu n-ai dorit s` vin \n seara asta la tine, nu-i a[a?|ntrebarea direct` o f`cu s` ro[easc`.

– Hai s` ne vârâm sub plapum`. |l lu` \n bra]e, [i el traseplapuma peste ei. Nop]ile deveniser` reci, vara fiind pe sfâr[ite.

– Brooke, \i [opti Rafe la ureche.Ea \nghi]i \n sec.

– Nu prea \n]eleg ce vrei de la mine, de la rela]ia pe care oavem. Am pornit ca du[mani [i acum nu [tiu exact ce suntem.

– Suntem iubi]i, draga mea, [i tot ce vreau de la aceast`rela]ie, e[ti tu.

– Nu o s`-mi...ceri ceva ce nu doresc s`-]i ofer?– Cum ar fi?– Cum ar fi... statornicie, leg`minte...– Nu-mi po]i oferi a[a ceva?– Nu, replic` Brooke, f`r` ezitare.– Atunci, n-o s`-]i cer.Brooke \[i mu[c` buza.

– E[ti sigur c` te vei mul]umi cu situa]ia asta?– |n momentul `sta sunt sigur doar de un lucru– c` te doresc,

c` vreau s` fiu cu tine, indiferent care sunt condi]iile tale.– Asta este valabil pentru amândoi, spuse ea. Nici eu nu-]i voi

MINUNILE DRAGOSTEI 129

cere s` faci vreun leg`mânt [i, cu certitudine, nu-]i voi cerefidelitate.

– Nu va fi nevoie s` pui vreodat` la \ndoial` fidelitatea meafa]` de tine. Inten]ionez s`-mi petrec fiecare noapte aici, cu tinede acum \ncolo.

– Aici? repet` uimit`.Rafe d`du afirmativ din cap.

– Doar dac` nu e[ti de acord s` te mu]i cu mine la conac, cezici?

– Nu! Brooke \[i ascunse cu greu \nfiorarea. Dar eu... Ce arspune toat` lumea?

– Dac` prin "toat` lumea" te referi la familie [i la personalulde serviciu, afl` c` nu m` intereseaz` absolut deloc ce spun, saugândesc ei, conchise Rafe, cu o u[oar` arogan]`. Eu aici a[ vreas` fiu.

– {i... [i Robert?– Cu Robert este altceva. El n-ar \n]elege. Nu sunt sigur c` ar

trebui s` lu`m o decizie, \nc`.– Nu este suficient s` ne mul]umim [i s` ne bucur`m de ce

avem acum?– Dumnezeule, sigur c` da, aprob` el, s`rutând-o cu o

dorin]` ren`scut`, pasiunea izbucnind din nou, cuprinzândfiecare fibr` a trupurilor lor.

Dormir` adânc, unul \n bra]ele celuilalt, Brooke trezindu-sebrusc, când Rafe plec` de lâng` ea.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb`. ame]it`. Ce se \ntâmpl`? Se trezicomplet [i-l v`zu pe Rafe stând lâng` pat.

130 CANDY MOORE

El se aplec` [i o s`rut` pe frunte.– Trebuie s` primesc un telefon, iubito. Voi r`spunde de jos.– Cât este ora?– Trei. Culc`-te la loc când m` \ntorc \n pat, o s` consider c`

]i-ai f`cut deja somnul de noapte.Cine putea s`-l sune la ora asta din noapte? {i de unde [tia

c` \l g`sea la ea?Rafe vorbi ceva timp; \n cele din urm`, clinchetul telefonului

de la patul ei anun]` c` receptorul fu pus \n furc`. {i totu[i, Rafenu se \ntoarse \n pat.

Brooke cobor\ din pat [i-[i puse pe ea capotul de m`tase, luatdintre hainele ce z`ceau pe podea. El st`tea pe \ntuneric, \nfotoliul de lâng` telefonul din hol.

– Nu! strig` el, când vru s` aprind` lumina.Brooke se \ncrunt`, nedumerit` de reac]ia lui ciudat`, se

duse lâng` fotoliu [i \ngenunche \n fa]a lui, atingându-i mâna cublânde]e.

– Rafe? S-a \ntâmplat ceva? Cine a fost la telefon?El era livid la fa]`, cu ochii aproape negri [i mâinile

tremurânde.– Nu este vorba de Robert, nu?– Nu, nu este vorba de Robert, r`spunse cu o voce gâtuit`,

ridicându-[i \n cele din urm` privirea.Brooke fu uimit` de durerea ce se putea citi \n ochii lui.

– Iubitule, ce s-a \ntâmplat? Spune-mi. D`-mi voie s` te ajut.– Nimeni nu m` poate ajuta. Oh, Brooke, eu... eu...– Ce este? Pentru Dumnezeu, spune-mi. Nu pot suporta s` te

MINUNILE DRAGOSTEI 131

v`d suferind \n halul `sta.– Ia-m` \napoi \n pat, o rug` el, las`-m` s` fac dragoste cu

tine.Ea nu ezit`, [i amândoi se \ntoarser` \n pat, pierzându-se

unul \n bra]ele celuilalt.A doua zi diminea]`, la ora [apte [i treizeci, Brooke st`tea

\ntins` \n pat, cu un zâmbet de satisfac]ie pe fa]`, urm`rindu-lcum se \mbr`ca. Rafe era \nc` palid, dar având \n vedere c` totrestul nop]ii f`cuse dragoste cu ea, nu era surprinz`tor.

El se a[ez` pe marginea patului. – Ce ai de gând s` faci azi?– Dup` noaptea trecut`? Am de gând s` dorm, normal. De

fapt, m-am gândit s`-mi petrec ziua cu Robert. {i apoi s`preg`tesc masa pentru un b`rbat nes`tul.

– Dac` este vorba de mine, accept. Se aplec` [i o s`rut` penas.

Brooke \[i ridic` privirea la el, zâmbindu-i.– Ce alt b`rbat nes`tul, mai cunosc? Zâmbetul \i \nghe]` brusc

pe buze, amintindu-[i cât de incredibil de posesiv era Rafe.Spre u[urarea ei, \n ochii lui nu exista, nici urm` de mânie.

– Niciunul.– Trebuie s` te duci la lucru.– Serios? Am trei ani de amor de recuperat [i nu m` gândesc

la nicio alt` femeie cu care s-o fac, \n afar` de tine.– {i eu te doresc, Rafe.– Adev`rat?– {tii foarte bine.

132 CANDY MOOREgiannijollys

– N-ai vrea s`-]i petreci ziua cu mine?– Nu trebuie s` mergi la lucru?– Nu, dac` pot s` stau cu tine.– Aici?– Nu, nu aici. Cred c` nici \n tinere]e n-am f`cut atâta

dragoste, \n treizeci [i [ase de ore. {i nici n-a fost a[a de bine. Mi-ai f`cut farmece, Brooke Adamson, c`ci mi-e imposibil s` plecde lâng` tine.

– }i-am f`cut, \l nec`ji Brooke, \ntinzându-[i bra]ele spre el.Credeam c` vom petrece ziua \mpreun`, \i repro[`, bosumflat`,când el se dep`rt` [i \ncepu s` se \mbrace. Am putea s` facem

ceva ce ne face ferici]i pe amândoi, nu crezi?– Uite ce vom face, ne vom petrece ziua cu Robert.Gândul la fiul ei, o f`cu s` uite de glume.

– Vin [i eu la conac, dup` ce-mi iau micul dejun.– Brooke? Rafe se \ntoarse [i se a[ez` din nou pe marginea

patului.– Oh, nu, nu cred, spuse ea, \mpingându-l. Ultima oar` când

ai f`cut asta, am pierdut o or` \ntreag`...– Am pierdut? Rafe se ar`t` indignat, apropiindu-se de ea,

pref`cându-se furios. O s`-]i ar`t eu ce pierdere a fost! oamenin]`, cu hot`râre.

Cu un râs scurt, ea s`ri din pat, fugind \n baie [i \nchizându[a \n urma ei.

– O s` m` ocup de tine la noapte! o anun]` Rafe, din spateleu[ii.

– Dac` nu o s-o fac eu prima.

MINUNILE DRAGOSTEI 133

– Vom vedea.Ziua petrecut` cu fiul lor, fu cea mai fericit` din via]a lui

Brooke, ajungând aproape s` cread` c` erau o familie normal`.Amândoi se jucar` [i se amuzar` cu Robert, pân` ce acesta\ncepu s` dea semne de oboseal`, manifestându-[inemul]umirea când i se impuse s` mearg` la culcare.

Ie[ind din camera copilului, Rafe o prinse de mijloc.– Un pic de somn, este o idee bun`.Ea zâmbi, amuzat`.

– Trebuie s` m` gândesc la s`n`tatea ta. La urma urmei, e[timult mai \n vârst` decât mine [i... Nu mai apuc` s` spun` ceva,c`ci el o \mpinse \n dormitor, pentru a-i demonstra c` diferen]ade vârst` nu se reflecta \n vitalitatea lui.

Brooke fu \ntr-o permanent` stare de euforie, \n urm`toareletrei zile– [i trei nop]i. Robert se sim]ea mult mai bine,petrecându-[i majoritatea timpului cu ea la conac, [i Rafe veneala Brooke seara, imediat dup` du[, r`mânând acolo pân`diminea]a.

|n a patra sear` petrecut` \mpreun`, \i prepar` cina,\ncântat` c` \i pl`cu mâncarea f`cut` de ea.

– Am z`rit-o pe Rosemary azi, \i spuse Brooke \n treac`t, ladesert.

Rafe se \ncrunt`.– Da?– Pare tot... nefericit`.– {i este. Patrick s-a \ntors la Londra, dar a refuzat s` vin` aici.– L-ai rugat? Brooke fu surprins`, amintindu-[i iritarea lui fa]`

134 CANDY MOORE

de situa]ia dintre Rosemary [i Patrick.– Da. Probabil, c` g`sindu-mi din nou fericirea, \ncerc s`

rezolv [i problemele altora. {tiu foarte bine ce propor]ii pot luani[te ne\n]elegeri. Eu [i Jacqui nu ne-am \n]eles de multe ori, daramândoi am fost prea mândri ca s` discut`m unul cu cel`lalt.

– Fii serios, Rafe, nu \ncerca s`-mi spui c` ai fost unul dintreb`rba]ii aceia ne\n]ele[i, nu cred asta.

– Nu. Am vrut s` spun c` nu ne-am \n]eles, unul pe cel`lalt.– |n ce privin]`?– Se pare c` \n toate privin]ele. Am iubit-o foarte mult, s` [tii.

Nu cred c` a [tiut vreodat` cât de mult, ad`ug` el.– Serios?– Pentru mine, niciodat` nu va fi moart`.– Cum adic`?– De fiecare dat` când m` uit la Robert, \mi amintesc de

Jacqui.– De asta... se opri brusc, mu[cându-[i buza.– Deseori, mi-e greu s` fiu blând cu el, \ncheie, sec. Uneori...

uneori, \mi dau seama c`-l r`nesc f`r` s` vreau, v`d asta \n ochiilui, care sunt atât de asem`n`tori cu ai mamei lui. Se spune c`ochii sunt oglinda sufletului; ei bine, când Jacqui m-a p`r`sit,[tiam c` m` ura din tot sufletul.

– Oh, dar...– Dar? \ntreb` el, repede.– Cu certitudine, nu ea te-a p`r`sit– tu ai dat-o afar`.– Exista un alt b`rbat...– Greg Davieson.

MINUNILE DRAGOSTEI 135

– Da. Se vedea mereu cu el [i nu puteam face nimic, s-oopresc.

– Puteai \ncerca s`-i spui c-o iube[ti. Poate asta ajuta.Rafe oft` adânc.

– Nu m-am gândit vreodat` c` are nevoie, credeam c` a\n]eles ce simt.

– E limpede c` nu.– }i-am spus c` de foarte multe ori nu ne-am \n]eles.– Ei bine, asta nu se va \ntâmpla niciodat` cu noi. Noi [tim

exact cum st`m.– Da?– Bine\n]eles. Nou` ne place s` fim \mpreun`, s` facem

dragoste, [i niciunul din noi nu dore[te un angajament serios.– A[a st`m?– {tii foarte bine. Acum, vrei s` te speli– sau s` mergem \n

pat?– Mai era nevoie s` \ntrebi?– Nu. Ea râse când o lu` \n bra]e, conducând-o spre

dormitor.A doua zi dup`-amiaz, Rosemary i-l aduse pe Robert la vil`,

sesizând \ncordarea lui Brooke, când aceasta d`du cu ochii deea. Locuind la conac, lui Rosemary nu putea s`-i scape cum Rafedisp`rea la vil`, imediat ce Robert adormea, sau faptul c` a douazi diminea]a când se \ntoarcea, nu lua micul dejun, petrecânddoar câteva minute cu Robert, \nainte de a se schimba [i a plecala lucru. Brooke se preg`ti s` \nfrunte comentariile caustice aleceleilalte femei, \n schimb, primi doar un zâmbet abia schi]at [i

136 CANDY MOORE

o privire \ndurerat` din partea acesteia.– Vrei s`-]i fac un ceai? se oferi Brooke, sesizând profunda

suferin]` [i dorin]a de a nu fi singur`, ale celeilalte femei.– Mul]umesc, accept` Rosemary, a[ezându-se la masa din

buc`t`rie.– Brooke, \mi dai voie s` merg \n gr`din`, te rog? \i ceru

Robert. Ea \i zâmbi, cu afec]iune fiului ei, pornind c`tre u[`, s` i-o

deschid`.– S` r`mâi \n gr`din`, o s`-]i g`se[ti acolo g`letu[a [i lop`]ica,

dar s` nu sapi prea mult la flori.– {tii s` te por]i cu el, spuse Rosemary, oftând. Eu habar

n-am.– Are nevoie doar de dragoste [i aten]ie. De atâta au nevoie

copiii.– N-am [tiut niciodat` cum s` m` port cu ei. Eu nu pot avea,

[tii asta.– Foarte multe femei nu pot avea copii.– {i cum crezi c` reac]ioneaz` b`rba]ii lor?– Când un b`rbat [i o femeie se iubesc, pur [i simplu se

c`s`toresc.– Dar, cu siguran]`, urm`torul pas firesc sunt copiii.– Uneori, nu \ntotdeauna.– Patrick \[i dore[te copii.

Fu o m`rturisire la care Brooke nu g`si un r`spuns pemoment.

– Am fost la autoritatea pentru adop]ii, acum aproape un an.

MINUNILE DRAGOSTEI 137

Patrick \[i dore[te atât de mult un copil, \ncât m-am gândit c` voiface fa]` unui bebelu[. Se pare c` foarte multe cupluri doresc s`\nfieze copii. Era o list` foarte lung` de a[teptare. |ncepusemaproape s`-mi pierd speran]a, când m-a sunat Patrick s`-mispun` c` au g`sit o feti]` pentru noi [i s` mergem s-o vedem. |[iridic` ochii \nl`crima]i la Brooke. A fost \n dup`-amiaza când te-am rugat s` stai cu Robert.

– |mi amintesc.Rosemary \nghi]i cu greu.

– Patrick a omis s`-mi spun` c` era vorba de o feti]` de patruani! Oh! era o fiin]` \ncânt`toare, cu p`r negru ca al meu [i ni[teochi minuna]i, alba[tri. Dar nu era bebelu[ul pe care mi-ldoream, [i eu... eu... eu... le-am spus c` nu cred c` m` potdescurca. Patrick le-a cerut s` ne mai lase un timp de gândire, [ieu am crezut c` povestea s-a \ncheiat. Dar lui Patrick i-a pl`cutfoarte mult feti]a [i a fost de ne\nduplecat. Ori o adopt`m peSharon– a[a o cheam`– ori c`s`toria noastr` ia sfâr[it.

Brooke \[i aminti seara \n care Rosemary se \ntorsese de laLondra, pe nea[teptate.

– Nu [tiu s` m` port cu copiii mici, gemu Rosemary. |ncerc,dar... Ai v`zut cum m-am comportat când Robert a avut oreion.Nici m`car nu mi-am dat seama c` era bolnav!

– Nimeni nu [i-a dat seama, nu numai tu. Nicio femeie nudevine mam` peste noapte. Este ceva care vine de la sine. Ce s-a\ntâmplat cu p`rin]ii lui Sharon?

– Au murit \ntr-un accident de ma[in`. |n]elegi, n-ar fi ca [icând a[ adopta un copil care n-a cunoscut al]i p`rin]i. Nu [tiu

138 CANDY MOORE

dac` a[ face fa]` traumei suferite de Sharon.– Ai discutat toate astea cu Patrick?– Nu chiar. Pare s` fie convins c` toate femeile se nasc cu

instincte materne, [i tot ce au nevoie este un copil de care s` aib`grij`.

– Atunci, nu crezi c` ar trebui s`-i explici c` n-are dreptate?– Adic` s` m` duc la el la Londra?– De ce nu?– Nu sunt sigur` c` dore[te s` m` vad`.– Nu po]i afla decât \ntr-un singur fel, nu? Nu l`sa ca mariajul

vostru s` ia sfâr[it, doar pentru c` sunte]i prea mândri s` sta]i devorb`.

– Nu merit s` fii a[a de bun` cu mine, spuse deodat`Rosemary. Eu am fost rea cu tine, de la bun \nceput.

– Erai sup`rat`. Aveai tot dreptul– eu sunt o intrus` aici.Rosemary scutur` din cap.

– Nu cred. L-ai f`cut pe Rafe atât de fericit, cum nu l-am maiv`zut de foarte mult timp.

Brooke se \mbujor`.– M` bucur.Rosemary se ridic`.

– {i eu. El a iubit-o foarte mult pe Jacqui... Nu vrei s` vorbescdespre so]ia lui, realiz` ea, v`zând-o pe Brook p`lind. {tiu sigur\ns` c` ]ine la tine, mai mult decât mi-am imaginat c` va ]ine dinnou la vreo femeie. Se apropie de Brooke [i o \mbr`]i[`. |]imul]umesc pentru asta [i pentru tot ce ai f`cut pentru mineast`zi. Voi pleca la Londra. S-ar putea s` n-am succes, dar orice

MINUNILE DRAGOSTEI 139

este mai bine, decât s` stau aici f`r` Patrick.– A[a este, r`spunse Brooke, conducând-o la u[`.Rosemary era aceea care, prin r`ut`]ile ei, o convinsese pe

Jacqui c` Rafe n-o iubea. Acum pretindea c` Rafe \[i iubise so]ia.Oare Rafe \i spusese adev`rul, noaptea trecut`, când m`rturisisec` o iubise pe Jacqui foarte mult?

{i dac` era a[a, ce putea face acum? Ea nu mai era Jacqui, nuva mai fi niciodat`, [i se \ndoia c` Rafe ar mai dori s` fie, când\nc` era convins c` avusese o aventur` cu Greg Davieson. {ioricum, Rafe o dorea pe Brooke Adamson, pe care, sigur, nu oiubea!

140 CANDY MOORE

Capitolul 9

– E[ti o persoan` conving`toare, \i spuse Rafe, punând josreceptorul telefonului de pe noptiera din dormitor. EraRosemary, \i explic` el. A discutat cu Patrick [i s-au \n]eles cuautoritatea pentru adop]ii s-o ia pe Sharon, pentru o perioad` deprob`.

Brooke st`tea cuib`rit` la pieptul lui, amândoi fiind \ntin[ipe pat, \n acea superb` diminea]` de sâmb`t`. Era minunat s` setrezeasc` lâng` Rafe, [tiind c` nu trebuia s` plece la serviciu [iputeau s`-[i petreac` ziua \mpreun`, dac` doreau. Era deja oraunsprezece [i niciunul din ei nu d`du vreun semn c` ar dori s`coboare din pat.

– M` bucur, murmur` ea, somnoroas`.– Ei bine, acum m`car [tiu ce se \ntâmpl`. Când Rosemary a

plecat la Londra, trebuia s`-mi imaginez c` a fost mâna ta. Separe c` e[ti \n stare s` organizezi via]a \ntregii familii!

– Mai pu]in a ta.– Nu po]i?– Pot?Rafe scutur` din cap, ridicându-se din pat.

– Nu uita c` i-am promis lui Robert c`-l lu`m la prânz.– Abia a[tept.Ca de obicei, Robert fu foarte \ncântat s`-i vad` \mpreun` [i,

tot ca de obicei, Brooke \[i imagin` c` erau o familie adev`rat`.– Poate ar trebui s` lu`m un tobogan [i ni[te juc`rii pentru

el, s` le aib` aici, spuse Rafe, când Brooke i se al`tur` \n gr`din`,dup`-amiaz`. Sau am putea s` i le aducem pe cele de la conac.Am senza]ia c` vom petrece o mul]ime de timp aici. Am puteachiar s` ne mut`m permanent.

Ea \nghi]i \n sec.– E cazul s`-]i amintesc c` asta este vila mea, domnule

Charlwood? Trebuie s` fii invitat s` stai aici, \nainte s` te mu]ipermanent.

Rafe o fix` cu privirea.– Poftim?– Niciun fel de angajamente, ai uitat?– Brooke...– S` nu ne gr`bim s` facem ceva ce am putea regreta mai

târziu.Rafe p`ru nemul]umit, dar nu insist` asupra subiectului.Cum n-o f`cu nici \n s`pt`mânile care urmar`, de[i rela]ia lor

continua s` \nfloreasc`. Rafe se dovedi un iubit generos,surprinzând-o adesea cu mici cadouri pe care nu le putu

142 CANDY MOOREgiannijollys

considera ofensatoare, uimind-o atunci când insist` s` fieamfitrioana unei mici petreceri pe care urma s-o dea \nurm`torul sfâr[it de s`pt`mân`.

– Sunt foarte mândru de tine. Vreau s` te prezint tuturorprietenilor mei. Te deranjeaz`?

C`rei femei nu i-ar fi f`cut pl`cere un astfel de compliment?Dar gândul de a-i \ntâlni pe to]i acei oameni din jurul lui Rafe, o\ngrozi. Nu voia s` se implice prea mult \n via]a lui. Ei \i pl`ceavia]a intim` pe care o duceau la vil`.

– Nu ]ii la mine suficient de mult, \ncât s` dore[ti ca lumea s`afle despre noi, asta este, nu? continu` el, v`zând c` ea nu-ir`spunde.

Rafe se ar`t` sup`rat, dar sup`rarea lui n-o mai speria.Brooke era convins` c` se sim]ea r`nit de ezitarea ei, mândriadeterminându-l s`-[i ascund` adev`ratele sentimente \n spatelearogan]ei [i mâniei.

– Cu ce s` m` \mbrac?Ochii lui Rafe str`lucir` de fericire.

– N-are importan]`. Ar`]i bine \n orice. Sau goal`, ad`ug` el,cu ochii plini de pasiune. Eu te prefer goal`. Am fantezii cu tinetoat` ziua.

– Bietul, Rafe!– Norocosul Rafe, o corect` el. La noapte, o s`-mi pun \n

practic` fanteziile astea.Petrecerea fusese una reu[it`, Brooke realizase asta,

observând mândria din ochii lui Rafe, ori de câte ori se uitase laea.

MINUNILE DRAGOSTEI 143

– A fost foarte bine, nu? \ntreb` el când se \ntâlnir` \n hol,dup` plecarea invita]ilor.

– Nu eu trebuia s` \ntreb asta?– Nu a fost o \ntrebare, iubito, a fost o afirma]ie. To]i te-au

pl`cut foarte mult.– Pentru c` sunt cu tine.– Pentru c` e[ti tu, o corect`, cu fermitate. E[ti o fiin]`

echilibrat`, sigur` de tine, cald` [i deosebit de frumoas`. Brookerealiz` acum c` era posibil ca tinere]ea ei, nesiguran]a [i lipsa de\ncredere \n sine, s` fi fost o parte din motivele destr`m`riic`sniciei ei. Fusese \ns` mult mai u[or s`-l \nvinuiasc` pe Rafepentru toate.

– Brooke? o strig` Rafe, v`zând-o p`lind.Ea \i zâmbi, cu senin`tate.

– M` gândeam c` sunt cam obosit`. A fost o sear` lung`. Maibine plec.

– R`mâi.Brooke scutur` din cap.

– Nu.– De ce nu?– Nu... nu m` simt... \n largul meu cu tine... aici.– Nu te po]i ascunde la nesfâr[it, Brooke.– Ce vrei s` spui?– Nimic, hai s` mergem acas`, murmur` el cu o voce

\n`bu[it`, o pasiune familiar` ivindu-se \n ochii lui.Acas`. Da. Vila devenise repede casa lor. O mul]ime de

lucruri ale lui Rafe erau a[ezate \n dulap, lâng` ale ei. {i

144 CANDY MOORE

majoritatea telefoanelor le primea acolo. {i când sun` telefonul,luni seara, Brooke crezu c` era probabil pentru Rafe.

– Brooke?Recunoscu instinctiv vocea lui Rosemary, care p`rea foarte

fericit`. – Ce faci?– Nu cred c` voi fi mama anului, dar m` voi str`dui.– Ce fac, Patrick [i Sharon?– Nu-]i imaginezi ce bine sun` numele lor rostite \mpreun`.

Parc` am fi o familie adev`rat`. Cred c` vom fi, \ntr-o bun` zi,ad`ug`. Sharon este \nc` u[or timid` fa]` de noi, dar se vaobi[nui, cu timpul.

– M` bucur.– {i eu sunt foarte bucuroas` c` am rezolvat problemele, cu

ajutorul t`u. |n ultimul timp, mi-am analizat foarte mult comportamentul [i nu mi-a pl`cut

deloc ce am constatat.– Rosemary...– Nu, las`-m` s` termin, Brooke, o opri ea cu fermitate. Poate

n-o s` mai am vreodat` curajul s` spun asta. Nu sunt o persoan`dr`gu]`, [i când m`... simt r`nit`, m` r`zbun pe ceilal]i.

– To]i facem asta.– Da, dar uneori pot fi foarte crud`– [i nu \ntotdeauna

corect`, \n du[m`nia mea. A[a a fost cu Jacqui.– Oh! Brooke c`ut` s`-[i ascund` interesul.– Când Rafe s-a c`s`torit cu ea [i a adus-o la Charlwood, n-am

\n]eles la \nceput de ce a luat-o. Nu ne-a luat foarte mult timp

MINUNILE DRAGOSTEI 145

pân` s` realiz`m cu to]ii,cât de mult o iubea. Era tân`r`, inocent`[i deloc con[tient` de puterea pe care o avea asupra lui Rafe. Eunu sem`nam deloc cu ea, mai ales când a r`mas \ns`rcinat`.

Lui Brooke \i crescu tensiunea. Cum nu realizase, la vremeaaceea, c` du[m`nia lui Rosemary pornea din gelozie? Pentru c`era tân`r`, inocent` [i complet imatur` ca s` \n]eleag` dragosteaprofund` a lui Rafe pentru ea. {i acum era prea târziu.

– Brooke? Mai e[ti acolo? se auzi vocea \ngrijorat` a luiRosemary. Te-am sup`rat, vorbind despre so]ia lui Rafe?

– Da. Brooke \i r`spunse cu sinceritate.– |mi pare r`u. Am \ncercat doar s`-]i explic. El ]ine foarte

mult la tine [i am vrut s` [tii motivul pentru care am reac]ionatfa]` de tine a[a cum am f`cut-o. Nu este nimic personal. Am fostdin nou geloas` pe fericirea altuia.

– Cred c` ai \n]eles gre[it situa]ia dintre mine [i Rafe. Suntemprieteni, dar... Se opri, c`ci Rafe \i lu` receptorul din mân`, cu oexpresie dur` pe fa]`.

– Rosemary? Da, \n]eleg. El \[i cobor\ privirea la Brooke. Voiaidoar s-o l`mure[ti, hmm? Da, [tiu. Sunt sigur c` i-ar pl`cea.Robert o va ajuta. Câteva secunde mai târziu, \nchise telefonul,uitându-se la Brooke care amu]ise.

Brooke \i evit` privirea, realizând c` ceva \l sup`rase.Deodat`, Rafe o lu` de mâini.– Suntem prieteni, Brooke– chiar sper s` fim, ad`ug`, dar

suntem [i iubi]i. {i asta \nseamn` c` suntem mai mult decâtprieteni.

Ea \nghi]i \n sec.

146 CANDY MOORE

– Rosemary vorbea despre so]ia ta [i...– {i? Te sup`r` s` auzi vorbindu-se de Jacqui?– Nu. Normal c` nu. Pur [i simplu nu \n]eleg de ce toat`

lumea, inclusiv tu, consider` c` trebuie s`-mi dea explica]iidespre so]ia ta. Doar totul este de domeniul trecutului, nu?

Rafe se \ncrunt`.– Din câte \mi amintesc, tu e[ti cea care ai adus \n discu]ie

trecutul, când ne-am \ntâlnit prima dat`.Brooke \[i umezi buzele.

– Atunci nu cuno[team toate faptele.– {i acum le cuno[ti?Ea \i evit` din nou privirea.

– Nu chiar pe toate, nu. Dar destule... oh, da, destule!– Vrei s` le afli pe toate?– Nu, spuse hot`rât`. Ce i-ai spus lui Rosemary, c` mi-ar

pl`cea s` fac cu ajutorul lui Robert? schimb` ea subiectul. Despremine vorbea]i, nu-i a[a?

– Da. Se \ntorc la Charlwood la sfâr[itul s`pt`mânii [iRosemary se \ntreba dac` ai vrea s-o aju]i cu decorarea camereilui Sharon. Pute]i merge amândou` la Londra, s` alege]i tapetul[i ce mai trebuie, o \ncuraj` el.

Brooke d`du afirmativ din cap.– Nu-i a[a c` e frumoas`? Robert s`rea \n sus de bucurie.Camera pe care o preg`tir` pentru Sharon, era \ntr-adev`r

frumoas`, cu tapetul reprezentând imagini din desenele luiDisney, cuvertura roz pal, ca [i perdelele [i covorul, armonizându-se perfect cu albul imaculat al a[ternuturilor de pe

MINUNILE DRAGOSTEI 147

p`tu]. Rafe cump`rase câteva juc`rii pentru nepo]ica lui, carefuseser` puse \ntr-o minunat` cutie pentru juc`rii, la cap`tulpatului.

Brooke [i Robert aruncar` o ultim` privire \nc`perii, Robertfiind extaziat de faptul c` urma s` aib` o veri[oar`.

– Sunt sigur c` lui Sharon \i va pl`cea foarte mult. Rafe se ivi\n cadrul u[ii, f`r` ca vreunul din ei s` realizeze. |naint` \n\nc`pere, punându-[i mâna pe um`rul lui Brooke. Ai f`cut otreab` excelent`, o l`ud` el, s`rutând-o pe buze.

– Uf!Amândoi se uitar` \n jos la Robert, surprin[i de grimasa lui

de dezgust.– Ce \nseamn` asta? \ntreb` Rafe.– V` place s` v` pupa]i [i chestii din astea...Lui Rafe \i fu greu s`-[i re]in` un zâmbet amuzat.

– Mi-e team` c` da.Robert se strâmb`.

– Cred c` este \ngrozitor. Eu n-o s` las niciodat` fetele s` m`pupe, \i anun]`, indignat.

– De ce nu te duci jos, s` vezi dac` buc`t`reasa a preg`titlimonada pentru Sharon? \i suger` Brooke.

– {i pentru mine?– {i pentru tine.– Femeile probabil \l vor alunga cu b`]ul, când va fi mare.– A[a cum ]i-au f`cut ]ie? \l tachin` ea, extaziat` c` acest

b`rbat, deosebit de atr`g`tor, era iubitul ei.– Posibil, când eram mai tân`r. De fapt, sunt bucuros c` l-ai

148 CANDY MOORE

trimis pe Robert jos, c`ci vreau s` vorbesc ceva cu tine. Brooke se \ncord` brusc.

– Da?Rafe trase adânc aer \n piept.

– Sharon este o feti]` foarte sensibil`, \ncepu el \ncet. A trecutprintr-o grea \ncercare [i are nevoie acum de dragoste [i destabilitate, pe toate planurile.

– Da. Brooke \ncuviin]` din cap, \ngrijorat`, ne[tiind undevoia s` ajung`.

– Vreau s` [tiu un singur lucru. S` i te prezint ca pe so]ia meaJacqui, sau preferi ca pe so]ia mea Brooke? Mie-mi convinambele nume, dar cred c` se poate evita o confuzie, mai târziu,când ne vom decide...

Brooke \[i reveni brusc din [ocul pe care tocmai \l primise.– {tii ?– Da, spuse el, calm, [tiu.

MINUNILE DRAGOSTEI 149

Capitolul 10

|ngrozit`, Brooke \[i fix` privirea pe fa]a lui.– {tiai, repet` ea. – Da. |nghi]i \n sec.– D... de mult? De la \nceput? Ochii \i erau larg deschi[i, de

uimire.– Nu de mult. Dar, de ceva timp, da.– Dumnezeule! Oh! Doamne! Cu un geam`t de durere, se

r`suci pe c`lcâie [i, ignorând c` Rafe \i strig` numele, ie[i \ngrab` din camer`, alergând pe sc`ri \n jos, pân` \n fa]a casei. Seopri un moment, ne[tiind \ncotro s-o ia, dar sim]indu-l venind \nurma ei, o lu` la fug` spre vil`. Ajuns` \n cas`, \nchise u[a \nurma ei, f`când ochii mari de groaz`, când \l v`zu pe Rafe intrândpe u[a din fa]`.

– Brooke...Ea \[i \ngrop` fa]a \n mâini.

– Ce ai de gând s` faci cu mine? Eu n-am vrut decât s` fiu cuRobert! N-am vrut s` r`nesc pe nimeni. Doar...

– {tiu, [tiu. Rafe o lu` \n bra]e. {tiu cât ai suferit ca s` ajungiaici. Bra]ele i se strânser` convulsiv \n jurul ei.

Brooke plângea prea tare ca s` aud` ceva din ceea ce spuneael. De ce \i fusese groaz`, nu sc`pase. Urma s`-i piard` peamândoi, [i pe Robert [i pe Rafe, pentru a doua oar`! {i de dataasta nu mai voia s` tr`iasc`, nici m`car pentru Robert. Rafe o l`s`s` plâng` câteva minute, apoi o scutur` cu blânde]e.

– |]i faci singur` r`u. Haide, Brooke, nu mai plânge.– Vreau s` mor!– Nu vorbi a[a. S` nu mai spui niciodat` a[a ceva! Te-am

pierdut o dat`, crezând c` e[ti moart`, n-o s` mai pot trece prince-am trecut, dac` se va \ntâmpla din nou!

Trecu mult timp pân` când mintea ei confuz` \nregistr`cuvintele lui dar, chiar [i atunci, nu-i venea s` cread` c` \ntr-adev`rle auzise. Rafe voia s-o scoat` din via]a lui– nu era a[a?

– Dac` po]i s` crezi a[a ceva, spuse el, Brooke exprimându-[igândurile cu voce tare, f`r` s`-[i dea seama. Dup` tot ce-a fost\ntre noi \n ultimele trei s`pt`mâni, atunci a[ putea foarte bines` mor [i eu! Ultimele cuvinte fur` rostite cu disperare. Brooke,tot ce este acum, tot ce a fost \ntotdeauna \ntre noi, este iubire.Te iubesc mai mult decât via]a \ns`[i. {i am sperat c` [i tu m`iube[ti.

– Ce vrei s` spui?– }i-am pus o \ntrebare cu pu]in timp \n urm`, \i reaminti el,

nedezlipindu-[i privirea de pe fa]a ei palid`. La care nu mi-air`spuns \nc`. Ce decizie ai luat, privind numele sub care vrei s`te prezint, sau nu vrei s` fii so]ia mea, sub niciun nume?

Brooke \nghi]i \n sec.

MINUNILE DRAGOSTEI 151

– De ce vrei s` fiu so]ia ta?– Tocmai ]i-am spus c` te iubesc. Dumnezeule, cât de mult te

iubesc! Când am \nceput s-o doresc pe Brooke Adamson la felde mult cât am dorit-o pe Jacqui, am crezut c` va \ncepe din nouco[marul. Am iubit o singur` dat` \n via]a mea, continu` Rafe,con[tient c` era foarte atent`. {i a fost dezastruos.

– Pe Jacqui?– Pe tine! o corect` el. Am crezut c`-mi ies din min]i când ai

\nceput s`-mi aminte[ti de ea– numai ochii [i statura erauasem`n`toare. Dar prima dat` când te-am s`rutat, am realizat c`m-am \ndr`gostit din nou. Iubind-o pe Jacqui, [tiind c` ea m`ura, aproape m-a distrus. Am plecat \n seara aceea, hot`rât s` nute mai v`d vreodat`. |ns` n-am putut rezista s` stau prea multdeparte de tine. |n seara când m-am \ntors la Charlwood [i te-amg`sit \n camera copilului, dup` ce-]i petrecuse[i toat` ziua cuRobert, totul mi s-a p`rut atât de firesc...

– Sunt mama lui, \i aminti ea, cu am`r`ciune.– {i ai pl`tit un pre] imens, ca s` fii cu el. |n noaptea aia, eram

pe punctul de a face dragoste cu tine. {i din ce \n ce mai mult\mi aminteai de Jacqui. Chiar te-am strigat cu numele ei.

– |n noaptea aia mi-ai spus c`-]i urai so]ia.– Pentru c` murise [i m` p`r`sise!Brooke scutur` din cap.

– Te-am p`r`sit cu mult \nainte– m-ai dat afar`. N-ai vrut s`m` ascul]i, s` m` la[i s`-]i explic ce era cu Greg. Ai refuzat s`vorbe[ti cu mine, l-ai luat pe Robert de lâng` mine, \i reaminti,cu triste]e. Nu erau ac]iunile unui b`rbat care iube[te, ci aleunuia care ur`[te. {tiu c` ai fost dezam`git, dup` ce ne-am

152 CANDY MOORE

c`s`torit, c`ci eram tân`r` [i prostu]`, [i n-aveam nicio ideedespre cum trebuia s` se comporte so]ia ta. Am refuzat s` facnumai ce voiai tu. Dar m-ai fi ajutat s` trec peste toate, dac` mi-ai fi ar`tat c` m` iube[ti...

– S`-]i ar`t ? \ntreb` el, nevenindu-i s` cread`. Dar n-am f`cutaltceva decât asta, chiar dac` n-am spus-o \n cuvinte. Am dormit,am visat, am tr`it, numai iubindu-te. Numai pe tine te aveam \ngând. Tot timpul doream s` fii \n bra]ele mele, s` fac dragoste cutine. Dar tu ai \nceput s` te dep`rtezi de mine, s` fii tot mainemul]umit` de via]a al`turi de mine, tânjind dup` cea tr`it`Londra, \nainte.

– Asta nu este adev`rat. Odat` ce ne-am mutat la Charlwood,ai \ncetat brusc s` mai fii Rafe, devenind st`pânul propriet`]iiCharlwood. Eu devenisem \nc` una dintre propriet`]ile tale, pecare o scoteai s-o ar`]i cu diferite ocazii [i de care uitai, \ntretimp.

– Este o minciun`, strig` Rafe. Niciodat` n-am vrut s` se uitealtcineva la tine. Uram acele ocazii \n care trebuia s` ie[im \nlume. Am crezut c` un copil te va lega definitiv de mine. Darcând s-a n`scut, m` iritau chiar [i momentele pe care le petreceaicu el. Te voiam numai pentru mine.

Brooke fu uimit` de evidenta lui sinceritate.– M-ai tratat ca pe o proprietate, nu ca pe o so]ie. Nu mi-ai

spus nici m`car o dat` c` m` iube[ti.– Era limpede pentru toat` lumea.– Nu [i pentru mine. Rafe r`sufl` adânc.– Te iubeam atât de mult, \ncât devenisem slab. Am crezut...– C` profitam de acea sl`biciune, realiz` ea, cu triste]e.

MINUNILE DRAGOSTEI 153

– Da! Da, repet` Rafe.– M-ai iubit atât de mult, c` nici m`car n-ai venit \n America

s`-mi identifici cadavrul!– N-am putut, spuse el, cu o voce gâtuit`. Nu puteam suporta

s` te v`d desfigurat`, f`r` niciun pic de via]` \n ochii t`i frumo[i.Aveam co[maruri, numai gândindu-m` la asta. Am fost nevoit s`beau, luni \n [ir, pentru a-mi scoate din minte imaginea ta.

– N-a[ fi ajuns \n America, dac` nu m-ai fi alungat din via]a ta,luându-l pe Robert de lâng` mine!

– Am gre[it f`când a[a ceva, dar odat` ce am pornit pe undrum, n-am mai putut s` m` opresc. Se p`rea c` aveai o aventur`cu Greg Davieson [i numai gândul `sta...

– Le vizitam pe fetele din " Romanticele senzuale", nu pe el!– N-am putut accepta asta. Credeam c` orice b`rbat care te

vede te dore[te la fel de mult ca mine. {i fiind nefericit` cu mine,era posibil s`-l dore[ti [i tu.

– Am avut un singur iubit \n via]a mea, Rafe, spuse ea, cur`ceal`. Atunci [i acum.

– Eram gelos...– Trebuia s` vorbe[ti cu mine! Cum puteam s`-]i explic, când

nici m`car nu vorbeai cu mine?– Nici atunci n-am putut s`-]i spun cât te iubeam. Am crezut

c` m` vei ruga, prin intermediul avoca]ilor, s` te primesc \napoi,\i dezv`lui el. M`car pentru a fi cu Robert.

– De aceea mi-ai interzis s`-l v`d? Rafe d`du afirmativ din cap.– Am crezut c` fiul nostru te va aduce \napoi, chiar dac` nu

m` mai iubeai. |n schimb, ai plecat \n America– [i a[a cum amcrezut, ai murit acolo. Te iubeam, dar \n momentul `la te-am [i

154 CANDY MOORE

urât. Plecase[i de lâng` mine pentru totdeauna, [i tot ce-mir`m`sese era doar un gol imens, ani \n [ir f`r` tine. Dup` aceea,n-am mai dorit o alt` femeie \n via]a mea, abia sesizându-leexisten]a, pân` când Brooke Adamson a \nceput s-o viziteze peJocelyn. Pentru prima dat` \n trei ani, a \nceput s` m` interesezedin nou o femeie.

– Intotdeauna mi-ai l`sat impresia c` nici m`car nu m-aiobservat.

– N-am vrut s` te observ. Mi se p`rea o tr`dare fa]` de ceea ceam sim]it pentru Jacqui. Dar dorin]a mea pentru tine a devenitatât de puternic`, \ncât trebuia s` fac ceva. Am \ncercat s` m`conving c` era doar o dorin]` fizic`, c` nu m` voi implicaemo]ional.

– Mi-ai f`cut propuneri.– {i tu m-ai umilit, mergând pân` acolo \ncât s`-mi spui c` am

fost ranchiunos [i nemilos, luându-i copilul so]iei mele. Am fostranchiunos [i nemilos dar, dup` cum ]i-am spus, asta a fost unadintre gre[elile pe care le-am f`cut \n mariajul meu, pe care apoia fost foarte greu s-o repar. Te-am iubit, \ns` tu p`reai plictisit`de c`s`toria noastr` [i de mine. M-am gândit c` singura cale s` te]in lâng` mine, era Robert. |n schimb, tu ai ales s` te lup]i publiccu mine.

– Când trebuia s` te implor s` accep]i s` m` \ntorc? N-ai l`satniciodat` impresia c` m` doreai \napoi– \n vreun fel sau altul.Am crezut c` te-ai c`s`torit cu mine doar pentru a-]i d`rui unfiu.– Rosemary, spuse el, oftând. Ea f`cu ochii mari.

– {tii... ce mi-a spus \n ziua \n care am p`r`sit conacul?Rafe d`du afirmativ din cap.

MINUNILE DRAGOSTEI 155

– Când se presupunea c` ai murit, con[tiin]a a \nvins-o [i am`rturisit c` ea fusese responsabil` c` ai plecat la studio.

Brooke scutur` din cap.– Nu cred c` este \n totalitate adev`rat. Dac` a[ fi fost mai

sigur` de tine, de mariajul nostru, nu m-ar fi afectat nimic din cemi-a spus.

Rafe trase adânc aer \n piept.– Probabil c` nu. Nici Jocelyn n-a [tiut vreodat` ce sim]eam

cu adev`rat pentru tine. A fost furioas` pe mine c` te-am tratata[a cum am f`cut-o, [i luni de zile a refuzat s` mai vin` la conac.Este posibil ca `sta s` fi fost motivul pentru care n-a aflat c` amfost nevoit s` m` refugiez \n b`utur`, numai ca s` reu[esc s` trecpeste nop]ile f`r` tine.

– Atunci ai \nceput s` bei?– F`r` tine nu mai aveam nimic [i era prea târziu s` te aduc

\napoi. Tu nu m` mai puteai suporta ca so], nici m`car de dragullui Robert, \i aminti el cu am`r`ciune. M` \ndoiesc c` ]i-a fostfoarte greu s-o convingi pe Jocelyn s` te ajute, dup` accident; eaa crezut \ntotdeauna \n inocen]a ta, dezaprobând felul \n care te-am tratat. Nu m-a iertat niciodat` pentru asta.

– Dar te-a iubit. A acceptat s` m` ajute, numai dup` cedoctorul i-a spus c` eram \n pragul unei iremediabile c`derinervoase, c` puteam chiar s`-mi pierd via]a.

– Pentru ceea ce ]i-am f`cut?– Da.– Dumnezeule! gemu el, dezn`d`jduit.– Rafe, când ai aflat c` Brooke Adamson este Jacqui?– Am \nceput s` am ni[te b`nuieli de... ceva timp, dar am fost

156 CANDY MOORE

sigur \n noaptea când m-am \ntors din Australia [i am f`cutdragoste. Tot \n noaptea aceea am \nceput s` sper, gândindu-m`c`, dac` erai Jacqui, nu puteai s` m` ur`[ti [i \n acela[i timp s`faci dragoste cu mine \n felul acela. A[a c` l-am trimis pe Patrick\n America, s` afle adev`rul...

– Acolo a fost? El a telefonat la vil` \n noaptea aceea!– Da. Atunci am \nceput s` cred \n miracole. Se p`rea c` mi

se oferise o a doua [ans` cu tine, una pe care nu trebuia s-oratez... Am \n]eles c` motivul pentru care te aflai aici era Robert,interesul t`u pentru el m-a convins. Sacrificiul pe care [tiam c` l-ai f`cut, felul \n care mi-ai spus c` ]i-ai iubit so]ul, mai multdecât via]a \ns`[i, m-au convins, \n final, c` acel Greg Daviesonn-a \nsemnat nimic pentru tine. O femeie a[a cum am crezut euc` erai, n-ar fi trecut niciodat` prin ce ai trecut tu, pentru a fi cufiul ei.

– Nu-]i place noua mea figur`? Brooke \[i duse mâna la fa]`.– Iubesc fiecare p`rticic` din tine. Ai fost frumoas` atunci,

e[ti [i acum. Dar nu m` intereseaz` cum ar`]i, eu te iubescpentru frumuse]ea ta interioar`. Faptul c` ]i-am recunoscutspiritul, \n ciuda schimb`rii evidente a chipului t`u, nu-]idovede[te asta?

– Am crezut c` trupul a fost cel pe care l-ai recunoscut.Rafe zâmbi.

– {i el. Ultimele trei s`pt`mâni \mpreun` au fostdumnezeie[ti pentru mine [i sunt sigur c` n-ai fi putut s`r`spunzi dorin]ei mele cu atâta sinceritate, dac` m-ai fi urât. Dedata asta am \ncercat s` fiu mai deschis cu tine, s`-]i ar`t ce simt.Sper c` s`pt`mânile astea ]i-au mai diminuat durerea pe care

MINUNILE DRAGOSTEI 157giannijollys

]i-am pricinuit-o. Dac` nu, nu [tiu ce s` mai fac. N-a[ suporta s`m` p`r`se[ti din nou! Ultimele cuvinte sunar` ca o rug`mintedisperat`.

– Deci, Patrock [tie adev`rul despre mine. N-a fost [ocat?– Oripilat, o corect` Rafe. {i mândru, când a aflat cât de

curajoas` ai fost, \n ultimii trei ani.– Atunci, [tie [i Rosemary?– Da. Patrick i-a spus, când s-au \ntâlnit la Londra.– De asta a adus vorba de trecut, \n discu]ia de la telefon.– Da.– Atunci... cred c` Brooke, ce zici?– Brooke, ce? \ntreb` Rafe, nedumerit.– Brooke, so]ia ta. |ntr-un fel, Jacqui chiar a murit [i e mai

bine s` r`mân` a[a. Sunt o alt` persoan` acum, dar mi-ar pl`ceas` fiu din nou so]ia ta. Oh, Rafe, te iubesc! Te iubesc a[a de mult!Se arunc` \n bra]ele lui. Nu [tiam ce o s` se \ntâmple. Te-am urâtatât de mult timp [i apoi, deodat`, am realizat c` te [i iubeam. Untimp am fost confuz`, dup` care mi-am dat seama c` te iubesc.

– Iubito! Rafe \i umplu fa]a cu s`rut`ri. Iubito...– |mi pare r`u c` v` \ntrerup...Amândoi se \ntoarser`, uitându-se la Patrick, care st`tea \n

cadrul u[ii, cu o figur` plin` de \ncântare.– Jacqui...?Brooke alerg` la el [i-l \mbr`]i[`. Prefer Brooke acum, dar te

iert de data asta. Rosemary [i Sharon sunt la conac?– Da, Robert b`nuia c` sunte]i aici... c` v` pupa]i [i chestii din

astea, parc` a[a s-a exprimat.– Dr`cu[orul! Rafe li se al`tur`, luând-o pe Brooke dup`

158 CANDY MOORE

umeri.– A avut dreptate, nu? Bine ai venit acas`, Brooke. V` a[tept

la conac, vreau s-o cunoa[te]i pe fiica mea.– Venim imediat. Rafe \nchise \ncet u[a \n urma lui Patrick,

luând-o pe Brooke \n bra]e. Voi face ca totul s` fie perfect \ntrenoi, Brooke. |]i promit c` nu voi l`sa s` mai intervin` ceva \ntrenoi, s` ne despart` din nou.

– Ne mut`m \napoi la Charlwood? \ntreb` ea. – Nu, dac` nu vrei. Putem locui aici. De fapt, \mi place via]a

intim` pe care o avem aici.– {i mie. {i va fi foarte pl`cut s` mai venim, s` petrecem

câteva zile \mpreun`. Dar cred c` locul nostru este la conac. M-am schimbat, Rafe, m-am maturizat, nu-mi mai este team` detine, sau de ceea ce e[ti. {i n-o s` mai admit vreodat` s` se repetece mi s-a \ntâmplat.

– Tigroaica mea!– So]ia ta, Rafe Charlwood! S` nu ui]i asta niciodat`!– Crezi c` a[ putea?– Te voi iubi mereu, Rafe, \i promise ea.– A[a cum [i eu te voi iubi mereu.

Sfâr[it

MINUNILE DRAGOSTEI 159

giannijollys