Cancerul colorectal

GeneralitatiCancerul este definit ca o aglomerare de celule cu morfologie anormala, acestea cresc

rapid si formeaza diferite mase, numite tumori. In cazul cancerului colorectal, aceste mase de celule anormale apar la nivelul intestinului (colon si rect).

Cancerul colorectal este denumirea comuna folosita in clinica pentru cancerul de colon cat si de rect, pentru ca au simptome foarte asemanatoare.

Cancerul colorectal este a treia cauza de cancer in SUA, cat si in Europa si apare mai frecvent in randul persoanelor peste 50 de ani.

Daca este diagnosticat in stadiile incipiente, cancerul colorectal poate fi tratat relativ usor si uneori chiar vindecat, dar din cauza ca in majoritatea cazurilor diagnosticul este tardiv, acest tip de cancer este a doua cauza de deces secundara unui proces neoplazic (pe primul loc situandu-se cancerul pulmonar).

CauzeNu este cunoscuta cauza exacta a cancerului colorectal. Majoritatea cazurilor

debuteaza prin aparitia unor vegetatii mici sau polipi la nivelul rectului sau colonului. Polipii colonici sunt excrescente pediculate atasate de mucoasa colonului, respectiv a rectului. O parte dintre acesti polipi pot suferi in timp modificari canceroase (transformare maligna), dand nastere cancerului colorectal. Daca sunt descoperiti din timp in cadrul unui examen de rutina, acestia pot fi indepartati chirurgical, evitand astfel transformarea maligna a acestora.

SimptomeCancerul colorectal este de obicei asimptomatic in stadiile incipiente. Simptomele

apar relativ tarziu in evolutia bolii, atunci cand tumora este greu de tratat si aproape imposibil de vindecat. Simptomele cele mai frecvente, includ:

- durere abdominala (frecvent periombilicala)- scaun sanghinolent sau scaun inchis la culoare, negricios (melena)- tulburarea tranzitului intestinal normal (scaune frecvente, constipatie cronica sau

senzatia de defecatie incompleta)- fatigabilitate marcata (oboseala accentuata)- scaderea in greutate, apare relativ rar (cateva kilograme in ultimele luni) In unele cazuri, cancerul colorectal poate fi asimptomatic. De asemenea, simptomele

depind in majoritatea cazurilor de localizarea anatomica a tumorii la nivelul intestinului gros.

EvolutieDupa cum am mentionat, cancerul colorectal este constituit dintr-o aglomerare de

celule anormale (care au suferit transformare maligna), cu localizare la nivelul intestinului gros. Polipii intestinali (tumori benigne), sunt relativi frecventi in randul populatiei. Acestia pot suferi in timp diferite modificari, care duc in final la aparitia cancerului colorectal. Excizarea chirurgicala a polipilor (in cazul in care sunt detectati in urma unui examen de rutina), poate preveni aparitia cancerului la acest nivel.

Cancerul colorectal are de obicei o evolutie lenta, deseori fiind necesari mai multi ani ca tumora sa fie suficient de mare pentru a produce simptome clinice. In cazul in care nu este diagnosticat si tratat, cancerul colorectal poate invada tesuturile si organele invecinate si poate de asemenea determina metastaze. Dupa ce tumora trece de stratul muscular al intestinului, aceasta invadeaza ganglionii limfatici adiacenti, ca apoi sa metastazeze in alte organe, precum ficatul, (ficatul este pricipala localizare a metastazelor secundare cancerului

colorectal). Alte determinari secundare (metastaze), pot aparea la nivelul plamanilor, ovarelor sau sistemului osos.

Prognosticul (evolutia pe termen lung), al cancerului colorectal depinde de localizarea si dimensiunea tumorii. Majoritatea expertilor oncologi folosesc termenul de prognostic la 5 ani (cate procente din persoanele cu cancer colorectal supravietuiesc peste 5 ani din momentul diagnosticului). Nu trebuie totusi sa se uite ca aceste cifre pot fi in unele cazuri doar orientative si nu se poate cunoaste cu exactitate evolutia fiecarui caz in parte.

Rata supravietuirii la 5 ani in cazul persoanelor cu cancer colorectal, este de: - 90%, sau mai mult daca diagnosticul este precoce si este astfel tratat inaintea

aparitiei determinarilor secundare (tumora localizata strict la nivelul intestinului)- 67%, daca tumora s-a extins la nivelul ganglionilor limfatici adiacenti sau a

organelor invecinate- 10%, daca tumora s-a raspandit la nivelul ficatului, plamanilor sau oaselor

(metastaze la distanta).

Factori de riscFactorii de risc in aparitia cancerului colorectal, sunt: - varsta. Riscul de aparitie a cancerului colorectal creste considerabil dupa varsta de

50 de ani. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu acest tip de cancer au peste 50 de ani, odata cu inaintarea in varsta riscul crescand exponential

- istoricul medical familial (antecedentele heredo-colaterale). Persoanele care au o ruda de gradul intai (parinti, frati, surori, copii), cu neoplasm colorectal, au un risc crescut de a dezvolta si ei boala. De asemenea riscul de aparitie a tumorii este corelat cu varsta la care aceasta a fost diagnosticata la membrii familiei. In cazul persoanelor care au un istoric familial pozitiv pentru cancerul colorectal, se pot efectua anumite teste genetice care pot evidentia modificari specifice neoplaziei colorectale. Mutatiile genetice sunt mai frecvente in randul unor populatii etnice precum evreii ashkenazi (din Europa de est).

a) Istoricul medical personal Riscul de a dezvolta cancer colorectal creste in urmatoarele situatii: istoric personal

pozitiv pentru neoplasm cororectal; istoric personal pozitiv pentru alte tipuri de neoplasme, precum, cancerul ovarian, cancerul de endometru sau de san ; polipi intestinali, rezecati sau nerezecati; diagnostic de polipoza familiala; boala Crohn sau colita ulcero-hemoragica, cu evolutie indelungata (mai mult de 10 ani); radioterapia abdomenului si pelvisului.

b)Alimentatia Persoanele cu o alimentatie bogata in calorii, predominant proteica sau lipidica (in

special lipide de origine animala), dietele sarace in calciu, cresc riscul aparitiei cancerului colorectal.

c)Fumatul Studiile medicale au aratat ca fumatul (in special consumul exagerat de tutun), creste

riscul de neoplasm colorectal. d)Activitatea fizica Sedentarismul, lipsa exercitiului fizic regulat, asociate deseori si cu obezitatea, cresc

riscul aparitiei cancerului colorectal. e)Greutatea corporala Persoanele supraponderale au un risc crescut de a dezvolta cancer colorectal.

Persoanele cu exces de tesut adipos (grasime) abdominal, asa zisa obezitate de tip masculin, are un risc mai mare de aparitie a cancerului decat persoanele cu tesut adipos excesiv reprezentat la nivelul bazinului si coapselor, obezitatea de tip feminin.

f)Consumul de alcool

Persoanele care consuma mai mult de 2 bauturi alcoolice zilnic (in special tarie) au un risc crescut pentru neoplasmul colorectal.

InvestigatiiPe langa anamneza si istoricul medical, sunt necesare unele investigatii pentru a

confirma diagnosticul de cancer colorectal: - colonoscopia este o investigatie in care este utilizat un tub cu fibre optice

(endoscop), capabil sa vizualizeze lumenul intestinului gros (colon, sigmoid) - endoscopia este necesara in cazul pacientilor care acuza simptome precum

sangerarea inexplicabila de la nivelul rectului, constipatie sau diaree cronica, scaun sanghinolent, scaun negricios (melena) sau durere la nivelul abdomenului inferior. Colonoscopia este de asemenea recomandata in cazul pozitivarii testelor de screenig pentru cancerul colorectal

- tuseul rectal este o examinare de rutina in care medicul examineaza digital regiunea anala si rectul si poate identifica cu usurinta sangerarea activa aparuta la acest nivel, durerea rectala sau adenomul de prostata la barbati

- testul de sangerare oculta, identifica sangerarile microscopice de cauza intestinala, prin examinarea scaunului

- sigmoidoscopia, o investigatie asemanatoare colonoscopiei, care poate identifica leziuni cu localizare la nivelul colonului sigmoid. Ca si colonoscopia, este recomandata la persoanele cu sangerare rectala inexplicabila, diaree sau constipatie cronica sau durere la nivelul abdomenului inferior

- examenul baritat (irigografia) este o investigatie in care este vizualizat radiologic colonul, dupa ce in prealabil s-a efectuat o clisma cu bariu (substanta care poate fi vizualizata radiologic)

- biopsia este o procedura care consta in examinarea la microscop a unei mostre de tesut de la nivelul leziunii suspecte

- teste de sange (in special hemograma) sunt folosite pentru evaluarea unor simptome precum anemia, fatigabilitatea sau scaderea ponderala

- colonoscopia virtuala este o metoda de investigatie imagistica, ce foloseste un computer si un aparat care emite raze X si care permite vizualizarea radiologica a lumenului intestinal. Aceasta investigatie este folosita ca metoda de screening pentru cancerul colorectal in cazul persoanelor cu un risc mic de aparitie a bolii. In cazul persoanelor cu risc crescut pentru neoplasmul colorectal este recomandata mai degraba efectuarea unei colonoscopii, deoarece aceasta permite excizia polipilor (polipectomie) care pot fi gasiti la acest nivel si care se pot maligniza in timp. Colonoscopia virtuala este de asemenea o metoda rar folosita datorita costurilor mari, care nu sunt acoperite de asigurarile medicale.

TratamentDesi rezectia chirurgicala radicala a rectului este predominanta in terapie, chirurgia

singura are rate de recurenta crescute. Recurenta locala pentru chirurgie ca unica metoda terapeutica este de 30-50%. Adenocarcinoamele rectale sunt sensibile la terapia de iradiere. Terapia de iradiere poate fi preoperativa, intraoperativa sau postoperativa cu sau fara chimioterapie. La acestea se adauga chimioterapia. Folosirea chimioterapiei postoperative este recomandata ca criteriu standard pentru pacientii cu cancer rectal stadiul III. Aceste recomandari sunt bazate pe studii care arata ca combinarea 5-fluorouracilul si levamisolului reduce riscul de recurenta. Modalitatea combinata de iradiere adjuvanta si chimioterapie cu fluorouracil amelioreaza controlul local, extinderea la distanta si supravietuirea. Ameliorarea se considera a fi determinata de sensibilizarea la radiatii a fluorouracilului.

In ultimii 10 ani au fost disponibile citeva chimioterapice noi cum sunt irinotecanul, oxiliplatin, bevacizumab si cetuximab. Prognosticul a fost ameliorat semnificativ prin adaugarea acestor agenti cu o rata medie de supravietuire de 20 luni la pacientii cu metastaze.