CÂMPIA MOLDOVEI

1

Se află în nord-estul Podişului Moldovei, între culoarul Prutului şi podişurile Sucevei şi Bârladului. Reprezintă 26 % din podiş, are 125 m altitudine medie şi 265 m în Dealul Cozancea, altitudine maximă. I. Rick (1931) a numit-o Depresiunea Jijiei, I.Simionescu (1934), Câmpia Moldovenească, M.David (1933) – parte din Depresiunea Prutului mijlociu, V. Tufescu (1942), Câmpia Moldovei. Sensul de câmpie este legat de folosinţa agricolă, altitudine, solurile cernoziomice, vegetaţia de silvostepă, regimul scurgerii apelor etc. Sensul noţiunii de depresiune este impus de poziţia mai joasă în raport cu podişurile vecine care o domină prin denivelări de peste 100 m. În realitate este o unitate de podiş jos care îmbracă trăsăturile de peisaj ale câmpiei, alcătuită din formaţiuni marno-argiloase uşor monoclinale care asigură condiţii pentru numeroase degradări.

Relieful aparţine unui peisaj sculptat în pliocen-cuternar prin înaintarea rapidă spre vest a afluenţilor Prutului datorită rocilor moi şi nivelului de bază jos. Culmile sunt rotunjite, adesea apar platouri care coboară lin spre sud-est. Văile sunt largi, cu lunci extinse, terase (3 – 6) şi glacisuri coluvio-proluviale. Între pâraiele de la obârşiile Bahluiului, Bahluieţului, Sitnei, Miletinului, Jijiei s-au realizat captări locale (V. Băcăuanu, 1960). Văile, care se desfăşoară de la vest la est sau pe direcţii apropiate au profil asimetric, cu versantul drept abrupt (cuestic) cu intense degradări (torenţi şi alunecări); tipice sunt cuestele (coastele) Jijiei, Jijioarei, Bahluiului.

Climatul este continental cu temperatură medie anuală de 9...10o C, peste 120 zile de îngheţ, 40 – 50 zile de iarnă, peste 75 zile de vară, amplitudini termice de peste 75o C, îngheţuri de durată pe culoarele văilor Prut, Jijia, Bahlui, Sitna, variaţii mari în regimul anual, sezonier, lunar al precipitaţiilor (ploile au caracter torenţial), sunt frecvente secetele.

Reţeaua hidrografică autohtonă are caracter semipermanent cu variaţii mari în regimul scurgerii (secarea albiilor; revărsări şi inundaţii la viituri); debitele la Prut sunt de 85...104 m3/s. Există un număr mare de iazuri. Alimentarea cu apă potabilă şi pentru industrie se face din pânzele de adâncime, lacuri special amenajate (ex. Stânca-Costeşti, Ciric etc.) şi prin conducte din pânzele freatice din terasele Moldovei.

Vegetaţia iniţială de silvostepă (pâlcuri de cvercinee pe dealuri mai înalte şi pajişti cu păiuş şi colilie) a fost înlocuită de culturi.

Solurile. Predomină molisolurile (cernisoluri) cu grad diferit de levigare; local, sărături, erodisoluri, soluri gleice.

Aşezările. Sunt zece oraşe (trei municipii) şi peste 25 % din aşezările rurale din Podişul Moldovei (o mare parte s-au format începând cu sec. XIX prin luarea în cultură a silvostepei). Există un spor natural care variază, fiind mai mare în oraşe şi localităţile vecine şi mic în centru, nord şi est, dar şi o deplasare intensă din mediul rural în cel urban. Iaşi, târg la 1395, capitală a Moldovei între 1564 şi 1862, puternic centru industrial (chimie, construcţii de maşini, metalurgie, textilă, alimentară), cultural, ştiinţific, nod de cale ferată şi rutier, aeroport etc. Botoşani, atestat documentar la 1493; centru al industriei textile, confecţii, utilaj textil şi agricol, şi al industriei alimentare. Dorohoi, atestat documentar la 1408; are industria de ceramică, materiale de construcţii, alimentară. Darabani, târguşor până la începutul sec. XIX; profil agricol şi de servicii, industrie mică (morărit, ţesături, ceramică). Hârlău, atestat documentar la 1394

2

(Bahlovia); are mici unităţi în industria alimentară, mase plastice, prelucrarea lemnului. Săveni, târguşor în sec. XIX, este oraş din 1968; bilanţ demografic negativ; profil agricol şi de servicii; unităţi de morărit, covoare. Târgu Frumos, atestat documentar la 1448; industria încălţămintei, stofe, tricotaje, funcţie agricolă. Din 2004 au devenit oraşe localităţile Flămânzi (11.799 loc.) şi Podul Iloaiei (aprox. 10.000 loc.) cu funcţie agricolă.

Din totalul aşezărilor rurale, peste 2/3 au sub 1.000 de locuitori, dar au vetre întinse şi funcţie agricolă dominantă.

Agricultura este bazată pe culturi cerealiere (2/3 din arabil), floarea-soarelui (10 % din arabil), sfeclă de zahăr şi culturi furajere. Se cresc ovine (ţurcană, ţigaie şi karakul) în zona Săveni – Hlipiceni.

Subunităţi

Podişul Jijiei superioare şi al Başeului. Relief mai înalt, platouri în vest şi culmi rotunjite separate de văi largi în est; aparţine silvostepei; slabă dezvoltare economică şi profil agricol dominant în est; în vest – aşezări ceva mai mari, cu putere economică; aici sunt oraşele Botoşani, Dorohoi, Darabani, Săveni, Ştefăneşti.

Podişul Jijiei inferioare şi al Bahluiului. Relief aplatizat, văi largi (lunci, terase) care au frecvent versantul drept cu caracter structural; climat puternic continentalizat ce asigură trecerea de la silvostepă la stepă. Este intens populat, având aşezări mari. Se remarcă influenţa puternică a municipiului Iaşi şi prezenţa unor oraşe mici, recent declarate (Flămânzi, Podu Iloaiei).

PODIŞUL BÂRLADULUI

Se desfăşoară în partea central-sudică a Podişului Moldovei pe cca 49 % din acesta. Limita de nord se află la baza povârnişului cuestic „Coasta Iaşilor”, în vest versanţii săi domină lunca Siretului, iar în sud intră în contact cu Câmpia Română.

Geologic, la suprafaţă este un sedimentar sarmaţian în nord şi pliocen tot mai nou către sud; faciesurile sunt marno – argilo – nisipoase; în nord, apar şi calcare oolitice, gresii calcaroase, iar în sud – tufuri andezitice. Relieful are altitudini frecvent peste 400 m în nord (Doroşanu, 564 m, Poiana Neamţului, 530 m, Aninoasa, 522 m) dar spre sud scad treptat, ajungând la 200...120 m.

Relieful este puternic influenţat de structura monoclinală şi de stratele mai dure. Acestea au permis dezvoltarea de: fronturi cuestice cu amplitudini de zeci de metri şi lungimi de zeci de kilometri. Între acestea sunt: Coasta Iaşilor, cu denivelări de 200...300 m, considerată de M.David de natură tectonică iar de V.Băcăuanu de origine erozivă; Sineşti – Cheia, Domniţei – Vulpeşti; pe dreapta Bârladului, Racovei; pe stânga Crasnei, Jaravăţului etc. Reversul cuestelor sunt platourile structurale (Repedea – Tansa – Suhuleţ, Cheia Domniţei, Scheia – Ipatele, Avereşti – Băneasa, Slobozia – Cantemir, Dobrovăţ etc.). Prin fragmentare au rezultat văi subsecvente (Bârladul superior, Racova, Lohanul, Jaravăţul, Crasna), văi consecvente (tipice în Colinele Tutovei şi Podişul Covurlui), dar şi văi obsecvente scurte.

M. David a separat 4 suprafeţe de nivelare cu caracter structural (Tansa – Cheia Domniţei, ± 450 m, sarmaţian; Repedea – Suhuleţ la 350...400 m, ponţian; Scheia –

3

Ipatele la 300...350 m, dacian şi Bodeşti – Onceşti la 250...350 m, levantin). În realitate, sunt doar două suprafeţe (în nord una superioară din pliocen inferior şi alta în sud, din pliocen superior – cuaternar inferior). În culoarele de vale sunt lunci largi (supraînălţate prin aporturi laterale de materiale), dominate de terase diferite ca număr (5-6 la Prut şi Bârlad).

Climatul este mai umed pe dealurile înalte (600 mm de precipitaţii) şi mai uscat în sud şi est (450 mm). Se caracterizează prin: 110 – 125 zile de îngheţ, 35 – 40 zile de iarnă, 85 – 95 zile de vară, 20 – 25 zile tropicale; inversiuni de temperatură în culoarele marilor văi şi depresiuni; secete lungi mai ales în sud şi est.

Reţeaua hidrografică are caracter intermitent (secarea este frecventă la toate râurile cu bazin sub 100 km2); prezintă variaţii de debit ca urmare a alimentării predominant pluviale. Debitele variază la Bârlad între 0,2 m3/s în cursul superior şi 6,9 m3

în cursul inferior, pe Crasna 0,6 m3/s, Tutova 0,9 m3/s. Amenajări lacustre sunt la Puşcaş, Soleşti, Mânjeşti etc.

Pădurile de gorun şi stejar pedunculat (uneori fag) sunt în nord, iar silvostepa în sud şi est (înlocuită de culturi, păşuni şi fâneţe).

În regiune sunt aşezări vechi, mici, în bazine de recepţie, pe dealuri. Sporul natural este important, cu toate că a scăzut după anul 2000. Sunt şase oraşe din care s-au afirmat economic doar Vasluiul şi Bârladul, care constituie centre polarizatoare pentru populaţie şi diversele activităţi.

Agricultura este orientată spre culturi cerealiere (2/3 din arabil), floarea-soarelui (10 % din arabil), viticultură, pomicultură, creşterea oilor, legumicultură în luncile râurilor Bârlad şi Prut.

Subunităţi

Podişul Central Moldovenesc. Aflat în nord, între Coasta Iaşilor şi culoarul văilor subsecvente Racova, Bârlad şi Lohan (versant sudic cuestic) a fost numit de M.David – Podiş sarmatic, de C.Martiniuc - Podişul Central Moldovenesc, de V.Mihăilescu – Podişul Bârladului Superior.

Structura geologică a impus un relief cu profil asimetric, cu abrupturi cuestice în nord şi poduri structurale în sud; afluenţii Bârladului au caracter consecvent. Bârladul superior a realizat o depresiune subsecventă cu terase pe stânga. Este încă bine împădurit (îndeosebi la peste 350 m şi pe versanţii nordici). Culmile sudice au platouri cu păşuni şi fâneţe.

Aşezările sunt mici (cca. 500...800 locuitori, pe văile mari; 150...200 locuitori, la obârşiile văilor secundare). Se practică culturi cerelariere, pomicultură şi viticultură (renumite la Moşna – Răducăneni – Bohotin), creşterea oilor. Vaslui, atestat documentar în secolul XIV; industrie textilă, confecţii, alimentară, materiale de construcţii. În ultimele decenii şi-a triplat populaţia, îndeosebi pe seama sporului migratoriu. Negreşti, atestat documentar în secolul XIV, oraş din 1968; spor migratoriu apropiat de cel natural; unităţi ale industriei alimentare, textile. Huşi, atestat documentar în 1487, centru al unei renumite podgorii; industrie alimentară (vinificaţie, morărit), textilă, încălţăminte, materiale de construcţii.

Podişul Central Moldovenesc se divide în: Podişul Sacovăţ (nord-vest);

4

Podişul Vaslui (nord-est); Podişul Racovei (sud-vest); Depresiunea Bârladului superior; Depresiunea Huşi.

Colinele Tutovei. Se desfăşoară între Bârlad şi Siret. Numele prezent al unităţii a fost dat în 1935 de M.David; C.Martiniuc (1955) îi stabileşte limitele actuale.

Geologic sunt alcătuite dintr-o succesiune de formaţiuni tot mai noi de la nord la sud (în nord facies argilo-nisipos cu intercalaţii de gresii; în centru – nisipuri, argile, marne, tufuri; în sud - nisipuri şi pietrişuri acoperite de depozite loessoide (în vest) şi mai multe culmi înguste, prelungi, paralele care coboară spre sud la 300 – 350 m; între ele – văi intens aluvionate şi coluvionate, cu 1-3 terase; dinamica actuală activă este dominată de spălarea în suprafaţă, alunecări, torenţialitate.

Reţeaua hidrografică, realizată în pliocen – cuaternar s-a definitivat ca structură prin captări în holocen (I.Hârjoabă, 1968). Traseul Bârladului, după D.Paraschiv (1969) a fost influenţat de o afundare mai accentuată în sudul Depresiunii Bârladului, iar după I.Hârjoabă de contactul conurilor aluviale ale Prutului şi Siretului.

Apele freatice au debite mici, iar râurile suferă variaţii sezoniere mari; secarea este un fenomen caracteristic impus de climat şi de formaţiunile permeabile ce alcătuiesc substratul; viiturile mari provoacă inundaţii.

În cuprinsul lor se face trecerea de la pădurea de gorun (nord) la silvostepă (sud).Cea mai mare parte a populaţiei se află la sate; sporul natural este ridicat,

mişcarea migratorie este intensă spre centrele de pe valea Bârladului, Iaşi, Galaţi etc. Sunt sate mici (multe sub 500 locuitori) de tip înşirat.

Municipiul Bârlad, a fost punct de vamă în 1408; în ultimele patru decenii ale sec. XX populaţia s-a triplat, dar a scăzut după anul 2000; industrie de rulmenţi, aparatură de măsură şi control, chimică, textilă, alimentară (ulei, tutun).

Dealurile Fălciului. Se desfăşoară între văile Prut (E) şi Bârlad (V), culoarele subsecvente ale Lohanului şi Jaravăţului (sud). Predomină faciesurile marno-argiloase, nisipoase; în vest apar calcare, gresii calcaroase. Ca urmare, apar formele de relief structural (cueste, platouri structurale slab înclinate spre sud-est) şi depresiuni de eroziune diferenţiată (Elan-Horincea), unde placa dură lipseşte.

Climatic se remarcă 450 mm anual de precipitaţii şi 10,5o temperatura medie anuală.

Râurile sunt scurte şi seacă frecvent. Vegetaţia şi solurile fac trecerea de la silvostepă la stepă. Sunt sate mici la baza versanţilor cu expunere favorabilă.

Subunităţi: - Dealurile Fălciului (vest), mai înalte, forme structurale, păduri la partea

superioară a culmilor.

- Depresiunea Elan – Horincea (în est) alcătuită din culmi desfăşurate de la nord-vest la sud-est (influenţă structurală), de la 250 la 100 m; zonă pomiviticolă însemnată; aşezări în Culoarul Prutului şi pe văile secundare; oraşul Murgeni, a fost declarat în 2003 (filatură de bumbac, industrie alimentară, profil agrar, 7.832 locuitori în 2005).

5

Podişul Covurlui. Se află în sud-est, la contactul cu Câmpia Covurlui (trecere lină). Este alcătuit din nisipuri, pietrişuri, argilă cu caracter fluvio-lacustru acoperite parţial de depozite loessoide ce cresc în grosime către sud.

Relieful este reprezentat de culmi înguste, rotunjite, cu înălţimi de 300 m (nord) care se lărgesc treptat spre sud unde se aplatizează, văi adânci (100...150 m), versanţi abrupţi cu degradări intense.

Clima are nuanţă de ariditate accentuată. Reţeaua hidrografică are caracter semipermanent, cu alimentare predominant

pluvială. Se trece de la silvostepă la stepă cu predominarea elementelor sudice.Aşezările mai mari (sub 1.000 locuitori) se află pe afluenţii Bârladului şi Prutului.

Târgu Bujor (8.731 locuitori în 2005) şi Bereşti (3.526 loc. în 2005) sunt oraşe mici, cu caracter agricol (cereale, plante tehnice, viticultură), industrie alimentară.

CULOARUL MOLDOVA-SIRET

Se desfăşoară în vestul podişului. Unii geografi (Gr.Posea, L.Badea pe harta geomorfologică a României) îl ataşează la Subcarpaţi, alţii (V.Băcăuanu) la Podişul Moldovei. Relieful este alcătuit din luncile şi terasele celor două râuri la care, în aval de Roman, se adaugă glacisul de racord cu dealurile.

Luncile sunt largi, au 2-3 trepte, aluviuni groase (10...15 m) cu pânze freatice bogate, captate pe plan local sau pentru alimentarea oraşelor Iaşi, Roman, Bacău etc. Sunt şapte terase pe Moldova şi opt pe Siret, cu dezvoltare mare în sectorul de confluenţă.

Condiţiile climatice sunt similare regiunilor vecine; iarna gerurile intense şi lungi creează inversiuni de temperatură.

Debitele râurilor sunt, pe Moldova, de 26,5 m3/s, iar pe Siret de la 70 m3/s în nord la 130 m3/s în sud dar fluctuează de la un sezon la altul.

Pe terasele înalte sunt soluri argiloiluviale (luvisoluri), iar pe cele joase – cernoziomuri şi lăcovişti (gleiosoluri). Cea mai mare parte din vegetaţia iniţială a fost înlocuită de culturi agricole. Pădurile au rămas în lunci.

Prin culoarele celor două văi au existat încă din cele mai vechi timpuri importante drumuri comerciale. Însemnătatea lor a crescut în Evul Mediu, dar mai ales din secolul XIX. În lungul lor s-au dezvoltat multe aşezări.

Municipiul Bacău, atestat documentar la 1408, a fost curte domnească în secolul XVI. Astăzi este reşedinţă de judeţ, un important centru industrial (construcţii de maşini, alimentară, textilă, pielărie şi încălţăminte, lemn, hârtie), nod feroviar, rutier şi centru universitar de interes regional, centru turistic.

Municipiul Roman, atestat documentar la finele secolului XIV, este un însemnat centru al industriei (metalurgică – ţevi fără sudură, materialelor de construcţii, alimentară – zahăr etc.).

BIBLIOGRAFIE

Apăvăloaiei, M., 1965, Contribuţii la studiul aşezărilor rurale din Moldova, A.S.C.U.C.I., G.G., XI.Apăvăloaiei, M., Chiriac, D., Lungu N., 1974, Aşezările rurale cu industrie din Moldova, A.S.U.C.I., G.G., XX.Barbu, N., 1974, Raporturi geomorfologice în Câmpia Moldovei, A.S.U.C.I., Geogr., XX.

6

Băcăuanu, V., 1968, Câmpia Moldovei – studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti.Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică Maria, Ungureanu, Al., Chiriac, D., 1980, Podişul Moldovei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.Chiriac, D., 1971, Câteva aspecte geografice-economice referitoare la evoluţia populaţiei şi vetrelor aşezărilor rurale din Moldova (sec. XIX – XX), A.S.U.C.I. – G.G., XVII.David, M., 1921, O schiţă morfologică a Podişului sarmatic din Moldova, B.S.R.R.G., L, (1931).David, M., 1941, Relieful Coastei Iaşilor şi probleme pe care le ridică sub raportul geomorfologic şi antropografic, Lucr. Soc. Geogr. „D.Cantemir”, III, Iaşi.Donisă, I., 1968, Geomorfologia văii Bistriţei, Editura Academiei, Bucureşti.Donisă, I., Hârjoabă, I., 1974, Problema piemonturilor din Moldova, A.S.U.C.I., Geogr. XX.Ghenea, C., 1968, Studiul depozitelor pliocene dintre valea Prutului şi valea Bârladului, S.T.E., Sr. J., Stratigrafia, 6.Giurăscu, C., 1967, Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, Editura Academiei, Bucureşti.Gugiuman, I., 1959, Depresiunea Huşi, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.Hârjoabă, I., 1968, Relieful Colinelor Tutovei, Editura Academiei, Bucureşti.Lupu, N., 1937, Contribuţii la studiul fizic şi antropografic al regiunii subcarpatice din Bucovina, cunoscută în literatura geografică sub denumirea de bazinul Rădăuţului, Lucr. Soc. Geogr. „D.Cantemir”, I, Iaşi.Martiniuc, C., 1948, Contributions a la connaissance du Sarmatian entrwe sireth et les Carpathes, A.U.A., I., Cuza, Iaşi, XXXI.Martiniuc, C., 1956, Cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava, A.S.U.C.I., Şt.Nat., II, 2.Mihăilescu, V., 1930, Podişul înalt din vestul Botoşanilor, regiunile Dealu Mare şi Mândreşti, B.S.R.R.G., XLVII.Nimigeanu, V., 1973, Probleme de structură a populaţiei în Câmpia Moldovei, A.S.U.C.I., XIX.Nimigeanu, V., 1976, Unele aspecte geografice ale reţelei rutiere şi transporturilor de călători din Câmpia Moldovei, A.S.U.C.I., XXII.Pantazică, Maria, Schram, Maria, 1964, Contribuţii la cunoaşterea regimului de îngheţ al râurilor din bazinul Bârladului, St. cerc.geogr. Inst. Ped. Bacău.Pantazică, Maria, 1974, Hidrografia Câmpiei Moldovei, Ed. Junimea, Iaşi.Poghirc, P., 1972, Satul din Colinele Tutovei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.Poghirc, P., Chiriac, D., 1974, Reţeaua aşezărilor rurale din Moldova după condiţiile geografice, A.S.U.C.I., G., XX.Sârcu, I., 1955, Valea Siretului în sectorul raionului Paşcani şi problema şeii de la Ruginoasa, Probl. de geogr., II.Sârcu, I., 1965, Terrasses fluviales, surfaces d'erosion locales et pseudopeneplaines dans le nord du Plateau Moldave, A.S.U.C.I., G.G., XI.Sficlea, V., 1980, Podişul Covurlui, în vol. Cercetări în Geografia României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.Şenchea, Natalia, 1943, Cercetări geografice în bazinul superior al Bârladului, Lucr. Soc. Geogr. „D. Cantemir”, IV, Iaşi.Tufescu, V., 1933, Captări actuale între afluenţii Prutului şi ai Siretului în judeţul Dorohoi, B.S.R.R.G., LI.Tufescu, V., 1937, Dealul Mare – Hârlău. Observaţii asupra evoluţiei reliefului şi aşezărilor omeneşti, B.S.R.R.G., LVI.Ungureanu, Al., 1980, Oraşele din Moldova – studiu de geografie economică, Ed. Academiei, Bucureşti.Vâlsan, G., 1915, Câmpia Română, B.S.R.R.G., XXXIV.Zaharia, N. şi colab., 1970, Aşezările din Moldova din paleolitic şi până în sec. XVIII, Ed. Academiei, Bucureşti.

7