Referat la istoria artei militare

Campania armatei romane din anul 1916

CUPRINS

1. Introducere

2. Principalele actiuni de lupta desfasurate de armata romana in campania

din anul 1916.

- Ofensiva armatei romane in Transilvania 15 august – 13

septembrie 1916.

- Situatia pe frontul de sud. Operatia de la Flamanda, 18-22

septembrie 1916

- Operatiile de aparare ale trupelor romane pe Carpati

- Luptele de la Oituz 28 septembrie - 13 octombrie 1916

- Luptele din zona Bran, Campulung: 27 septembrie- 10 noiembrie

1916

- Luptele din Valea Jiului: 10-15 octombrie 1916

- Batalia de pe Arges si Neajlov (Batalia pentru Bucuresti) 12-20

noiembrie 1916

3. incheiere

4.bibliografie

Prima mare conflagratie a secolului XX desfasurata intre 1914-1918 a

constituit un eveniment cu urmari deosebite asupra dezvoltarii ulterioare a

societatii in special din Europa. Izbucnit la 15/28 iulie 1914 avand ca pretext

atentatul de la Sarajevo al unui grup de patrioti sarbi asupra ducelui mostenitor

al Austro – Ungariei, Ferdinand de Habsburg si sotiei sale, armatele austro-

ungare au invadat Serbia. In cateva zile razboiul a capatat un caracter mondial,

fiind o confruntare intre doua coalitii de forte: Puterile Centrale (Germania,

Austro-Ungaria si Italia, ulterior Turcia si Bulgaria, respectiv Antanta: Anglia,

Franta si Rusia, ulterior si Japonia si Belgia, Italia, Romania, SUA si Grecia.

Intrarea Romaniei in razboi la 15/28 august 1916 de partea Antantei, s-a

facut in baza Tratatului si Conventiei militare din 4/17 august 1916 care a

promis, satisfacerea dezideratului unitatii nationale a Romaniei, prin unirea

Transilvaniei cu patria mama. Tratatul de alianta dintre Romania pe de o parte si

Franta, Anglia, Rusia si Italia pe de alta garanta integritatea teritoriala a

Romaniei si recunoasterea de catre cele 4 puteri a dreptului Romaniei de a uni

teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungarie, fixandu-se traseul viitoarei

frontiere de N si V a Romaniei. Prin Conventia militara aliatii se angajau sa

devanseze ofensiva armatei romane in Transilvania cu cel putin 8 zile printr-o

ofensiva a armatelor de la Salonic; armata rusa sa actioneze deosebit de activ pe

frontul austriac din Bucovina; flota rusa sa faca siguranta portului Constanta si

sa aduca in Dobraogea 3 divizii pentru a coopera cu armata romana; sa procure

Romaniei zilnic 300 de tone materiale de razboi timp de o luna de zile, etc;

Principalele actiuni de lupta desfasurate de armata romana in campania

din anul 1916.

Ofensiva armatei romane in Transilvania 15 august – 13 septembrie 1916.

La 14/15 august cand fortele romane care au trecut la ofensiva(135000

oameni incadrati in 119 batalioane si 77 baterii de artilerie), au avut de infruntat

fortele armatei 1 austro-ungare care avea in contact: 50 de batalioane, 9

escadroane de cavalerie si 25 baterii de artilerie rezultand un raport de forte de

2,4/1 in infanterie si 3/1 in artilerie. Operatia ofensiva strategica a celor 3 armate

s-a desfasurat astfel: Armata de Nord a patruns cu diviziile 14,7 infanterie si 8

cavalerie si intr-o prima etapa(15/20 august) a respins inamicul din trecatori,

apoi intre 21/28 august a iesit prin lupte grele pe aliniamentul muntilor

Calimani, Gurghiu-Harghita, debusind in Podisul Transilvaniei. Actiunile

armatei s-au dus in stransa cooperara la dreapta cu Armata 9 Rusa, iar la stanga

cu Armata 2 Romana. In ultima etapa a operatiei ofensive 29 august – 13

septembrie, diviziile romane au inaintat cucerind aliniamentul Slatina, Deda,

Reghin, Cristuru Secuiesc. Operatia ofensiva s-a caracterizat prin: largimea

fasiei pana la 200 km, adancimea operatie 50-100 km, ritmul ofensivei 3-5 km

in 24 ore. Ofensiva Armatei 2 romane s-a declansat simultan cu cea a armatei de

nord cu grupurile de acoperire „Putna”, „Buzau”, „Tabla Butii”, „ Bratocea” ,

„Predelus”, „ Predeal” si „Bran”, care au produs pierderi Diviziei 71 infanterie si

a respins unitatile dincolo de cursul raului Olt. Ulterior Divizia 4 infanterie a

fortat Oltul, iar la incheierea operatiei ofensive, fortele armatei au atins

aliniamentul: Odorheiul Secuiesc, Palos, Daisoare, Dealul Cincu, Cartisoara,

Avrig. Operatia ofensiva s-a caracterizat prin: largimea fasiei 100-130 de km,

adancimea operatie 120 km, cu fortele de la centrul fasiei, ritmul ofensivei 3-5

km. Ofensiva Armatei 1 romane s-a desfasurat astfel: intr-o prima etapa(15-20

august grupurile de acoperire au cucerit mici capete de pod la nord de Carpatii

Meridionali, apoi in etapa a doua 21/28 august trupele armatei au facut efortul

pentru dezvoltarea ofensivei spre Sibiu, Hateg si Caransebes. Armata a actionat

intr-o fasiei larga de circa 200 km cu mari intervale intre grupurile „Olt”, „Jiu”

si „Cerna”. Adancimea pe care au patruns unitatile armatei a fost in general

mica, cuprinsa intre 10 si 35 km.

La incheierea operatiei ofensive strategice din Transilvania trupele

romane s-au oprit la ordinul Marelui Cartier General pe aliniamentul: sud Vatra

Dornei, est Rastolita, pantele vestice ale muntilor Gurghiului, est Sovata, Pride

inclusiv Odorhei, Rupea, Cincsor, sud Sibiu, Valea Cernei.

Situatia pe frontul de sud. Operatia de la Flamanda, 18-22 septembrie

1916

In timp ce ofensiva din Transilvania se desfasura cu succes pe frontul de

sud, inamicul a trecut in noaptea de 18/19 august 1916 la ofensiva in sudul

Dobrogei. In curand capetele de pod de la Turcaia, Bazargic si Silistra au cazut

pentru a face fata noii situatii, de pe frontul din Transilvania au fost scoase o

serie de divizii si trimise pe frontul de sud. In Dobrogea sosise Corpul 47 armata

rus dar nu intrase in lupta. Intrucat pericolul in sud se agrava, Marele Cartier

General roman a hotarat, in consfatuirea din 2 septembrie de la Peris sa opreasca

ofensiva din Transilvania si sa constituie Grupul de armate „sud” sub comanda

generalului Averescu care sa treaca la ofensiva si sa lichideze inamicul din sud.

Conceptia operatiei prevedea: trecerea la ofensiva simultan cu Armata de

Dobrogea pe directia Flamanda, Acadanlar, sa incercuiasca si sa nimiceasca

fortele Armatei 3 bulgare, principalul adversar pe acest front.

Dupa ample pregatiri ce au durat 15 zile, ofensiva s-a declansat in

dimineata zilei de 18 septembrie ora 3 cand Divizia 18 infanterie a fortat

Dunarea la Flamanda. Pana seara s-a construit un pod de pontoane, la sud de

Dunare trecand si diviziile 10 si 21 infanterie. Inrautatirea vremii, ruperea

podului de catre o furtuna, inundarea luncii Dunarii in sectorul de fortare si

iesirea din canalul Belene a monitoarelor Bodrag si Kurusii cat si ritmul lent al

inaintarii gruparii din sudul Dobrogei, dar mai ales faptul ca inamicul

concentrase in Transilvania noi forte (constituind

Armata 9 germana sub comanda Feldmaresalului Falkenhayn) care, impreuna cu

armata inai austro-ungara a trecut la ofensiva, au determinat comandatul gruparii

sa ordone incetarea operatiei. Astfel operatia de la Flamanda s-a terminat practic

cu un insucces. Ea a avut implicatii grave asupra planului de companie al

comandamentului roman. A slabit frontul din Transilvania prin scoaterea unor

divizii de aici si trimiterea lor pe frontul de sud.

Operatiile de aparare ale trupelor romane pe Carpati

Dupa 13 septembrie 1916 cand ofensiva din Transilvania a fost oprita

inamicul a trecut la ofensiva cu fortele celor doua armate (9 germana si 1 austro-

ungara) a respins trupele romane si s-au apropiat de zonele muntoase ale

Carpatilor de curbura si Meridionali unde s-au desfasurat o serie de batalii cum

au fost: batalia de la Sibiu, din zona Brasov cat si de pe alte directii ofensiva

inamica fiind oprita la intrarea dinspre nord a lantului muntos.

Luptele de la Oituz 28 septembrie - 13 octombrie 1916

In urma ofensivei Puterilor Centrale, Trupele armatei de nord au fost

respinse spre sfarsitul lunii septembrie pe aliniamentul de pe care plecasera la

ofensiva, la 15 august 1916. Inamicul a inceput ofensiva pentru deschiderea

trecatorii Oituz. Astfel a luat nastere batalia de la Oituz care s-a desfarurat oin 2

etape, prima intre 28 septembrie si 5 octombrie in care Dvizia a doua cavalerie

si parti din Divizia 15 infanterie au trecut la aparare pentru a opri ofensiva

inamicului declansata cu Divizia 71 austro-ungara, avand lovitura principala pe

directia Bretcu, Poiana Sarata, Herastrau in scopul de a patrunde prin Valea

Oitusului in Valea Trotusului spre Onesti. In cursul acestei etape catre sfarsitul

lunii spetembrie,divizia 15 infanterie, comandat de General Eremia Grigorescu a

inlocuit divizia 2 cavalerie care s-a regrupat in raionul Manastirea Casin . pana

la sfarsitul etapei inamicul a reusit sa inainteze circa 6-7 km pe Vaile Slanicului

si Oituzului. In cea de-a doua etapa, 6-13 octombrie, unitatile Diviziei 15 au

executat numeroase contraatacuri, iar in final, intarite cu brigazile 15 si 37

infanterie din Divizia 8 au trecut la ofensiva respingand fortele adverse peste

frontiera. In cursul actiunii ofensive atacul frontal in lungul vailor Slanicului si

Oituzului a fost combinat cu o manevra de intoarcere in lungul Vaii Lesuntului.

Ofensiva trupelor romane s-a oprit datorita faptului ca inamicul a introdus in

lupta Divizia 8 bavareza, rezistenta fortelor sale intarindu-se considerabil. In

aceste conditii Divizia 15 a trecut la consolidarea apararii pe aliniamentul: varful

Sandor, Poiana Sarata, varful Clabucet. Divizia a luptat sub deviza „pe aici nu se

trece”, fiind supranumita si „Divizia de Fier”

Luptele din zona Bran, Campulung: 27 septembrie- 10 noiembrie 1916

Concomitent cu ofensiva Corpului 39 armata german pentru deschiderea

vailor Buzaului si Prahovei, Corpul 1 rezerva german a declansat ofensiva

pentru a patrunde prin culoarul Bran, Campulung. Trecatoarea Bran era aparata

de Divizia 22 infanterie care avea fortele dispuse intre Muntii Bucegi si varful

Comisului intr-o fasie larga de 70 de km. Fortele principale fiind concentrate in

fasia cuprinsa intre Muntii Bucegi si varful Piatra Craiului, larga de 30 km.

Inamicul a trecut la ofensiva cu Divizia 76 pe directia Bran, Rucar, iar cu

Brigada 8 a executat o manevra de intoarcere pe directia Zarnesti, la 15 km vest

varful Piatra Craiului, Valea Dambovitei, Podul Dambovitei. La 25 septembrie,

Brigada 8 a inceput deplasarea, iar la 27 septembrie Divizia 76 a trecut la atac pe

directia Bran. Aceasta ofensiva s-a soldat cu un esec nereusind a cucerii

Moeciul de jos. Inamicul a reluat ofensiva la 29 septembrie in timp ce Brigada

8 munte se apropia de Podul Dambovitei. Restructurandu-si dispozitivul,

Corpul 1 german a reluat la 2 octombrie ofensiva , a respins dreapta Diviziei 22

si a cucerit localitatea Dragoslavele. A fost trimisa in sprijin Divizia 12

infanterie, constituindu-se Grupul „Namaiesti”. In noaptea de 2/3 octombrie

Divizia 22 romana s-a repliat inchizand vaile Dambovitei si Argesului. La 8

octombrie Corpul 1 german a reluat ofensiva cu toate cele 3 mari unitati,

reusind a cuceri localitatea Leresti dar dupa un viguros atac roman inamicul a

fost respins pe vechiul aliniament care a fost mentinut pana la 10 noiembrie

cand, ca urmare a ruperii apararii romane in lungul vaii Jiului, au fost nevoite a

se retrage.

Luptele din Valea Jiului: 10-15 octombrie 1916

Nereusita eforturilor pentru deschiderea trecatorilor Oituz, Buzau,

Predeal, Bran a determinat comandamentul Armatei 9 germane sa concentreze

diviziile pentru a deschide Valea Jiului, care a trecut la ofensiva executand o

lovitura frontala cu Brigada 144 prin pasurile Surduc si Valcan combinata cu o

manevra de invaluire executata cu Divizia 11. In aparare se gasea Divizia 11

infanterie romana pe un front larg de 63 km concentrandu-si fortele in fasia

cuprinsa intre Cordonul Prisloapelor si Dealul MuncelulMic, larga de 27 km. La

10 octombrie inamicul a trecut la ofensiva fortand trupele romane sa se replieze.

Rezistand presiunii inamicului, in ziua de 13 octombrie fortele acestuia au fost

oprite pe aliniamentul: pasul Surduc, malul de est al Jiului pana la Targu Jiu,

Rasova, Francesesti. In cursul noptii de 13/14 octombrie, Divizia 11 infanterie

romana a primit o serie de intariri. Desi raportul de forte era doar partial

favorabil Diviziei 11 romane s-a hotarat trecerea la ofensiva executand o

manevra dublu invaluitoare sa incercuiasca si sa nimiceasca inamicul, iesind cu

fortele principale pe aliniamentul pozitiilor existente pe frontiera. Contraatacul

urma sa inceapa la 14 octombrie dar si Grupul Kneussl a reluat atacul dand

nastere la aprige lupte de intalnire. La centru, inamiculs-a apropiat de podul de

peste Jiu. Aici o tanara sora de cariatea Ecaterina Teodoroiu cu ranitii din spital

si localnicii au mentinut podul pana la sosirea unei subunitati din Regimentul 59

infanerie care a respins inamicul. Pe celelalte detasamente au trecut la contraatac

succesiv. La scurt timp Divizia 11 romana, care suferise mari pierderi a fost

inlocuita de divizia 1 infanterie romana.

Batalia de pe Arges si Neajlov (Batalia pentru Bucuresti) 12-20 noiembrie

1916

Pentru a contracara ofensiva inamicului, cu cele trei grupari, convergent

spre Bucuresti, Marele Cartier General a hotarat sa angajeze o batalie decisive

(pe directii interioare). La elaborarea conceptiei acestei batalii a contribuit si

seful misiunii militare franceze generalul H. Berthelat. Marele Cartier General a

hotarat: sa constituie Grupul de armate “General Prezan” (Armata 1, Grupul

“Aparatorii Dunarii” si Grupul de “Manevra”), cu care sa treaca la

contraofensiva si aplicand manevra pe directii interioare sa nimiceasca succesiv

cele 3 grupari inamice incepand cu cea mai periculoasa Gruparea “Kosch”. In

vederea acestor actiuni, marile unitati au primit urmatoarele misiuni: Armata 1

romana (6 divizii), intre Curtea de Arges si Ipotesti, In contact cu forte din

grupurile “Kraft” si “Kuhne”, sa intarzie cat mai mult cele doua grupari

asigurand libertatea de actiune a grupului de manevra. Grupul “Aparatorii

Dunarii” – 4 divizii in contact cu grupul “Kosch”, sa atace inamicul sis a-l arunce

in Dunare; Grupul de manevra – 5 mari unitati, sa loveasca in flancul stang si

spate Grupul “Kosch”.

Pe Carpatii Meridionali, nesubordonata Grupului de armate “Genera

Prezan”, se gasea Armat 2 romana (6 ivizii) intre valea Buzaului si Campulung

Muscel, aparand iesirile spre sud ale trecatorilor din aceasta fasie.

La 17 noiembrie Grupul de “Manevra” a lovit flancul stang si spatele

Gruparii “Kosch”. In timp ce Grupul de “Manevra” inainta, intre el si stanga

Armatei 1 s-a creat un gol prin care au patruns forte ale lui Kuhne astfel ca

Grupul de “Manevra” era amenintat sa fie lovit in flanc si spate. La 20

noiembrie generalul Prezan a ordonat retragerea generala spre est, iar la 23

noiembrie trupele inamice au intrat in Bucuresti.

Au urmat zilele calvarului retragerii spre “Poarta” Focsanilor si sudul

Moldovei. Compania armatei romane din anul 1916 a fost pierduta. Puterile

Centrale nu si-au atins insa obiectivul propus, de a scoate Romania din Razboi,

aceasta a continuat razboiul alaturi de Antanta, cu greutati si suferinte deosbit

de mari

Experienta acumulata in timpul campaniei din anul 1916 a fost

valorificata in perioada reorganizarii si campaniei din anul 1917, cu precadere

in marile batalii purtate in sudul Moldovei.

BIBLIOGRAFIE:

1. „Istoria artei militare”, Dr. Nicolae Ciobanu

2. www.google.ro - imagini