New Energie Technologies July – August 2001 http://www.faraday.ru

12 mai 2010

CopyLeft SaDAng 1

Calcularea Efectului de

Structură Multi-Cavitară

(Structură Celulară)

Comentarii la articolul Profesorului Zolotariov făcute de Alexander V. Frolov

Profesorul V.F. Zolotariov mi-a dat acest articol în anul 1992

împreună cu alte material nepublicate pentru studiu şi dezvoltare

în acest domeniu. Articolul este dedicat descoperirii făcute de

către V.S. Grebennikov şi V.F. Zolotariov “Fenomenul de

interacţiune a structurilor multi-cavitare cu sistemele vii”,

referinţă de prioritate rusească la descoperirea #32-OT-

11170 din 03.09.1985. Activitatea lui V.S. Grebennikov este

examinată în detaliu pe site-ul http://www.sinor.ru/~che/

grebennikov.htm

Acest efect este un exemplu al interacţiunii între undele de

Broglie şi sistemele biologice. În opinia profesorului Zolotariev,

mişcarea grupată a electronilor în corpurile solide generează

unde de Broglie. Cavităţile din corpuri devin rezonatori pentru

undele de Broglie, şi prin urmare, surse pentru undele staţionare

de Broglie. Câmpul este produs de cavităţile situate ritmic în

spaţiu şi care conduc la consolidarea efectului de rezonanţă.

(Nota editorului: în acest caz noi nu ne referim la un ritm în

timp, ci la un ritm în spaţiu, într-un caz similar cu acela în care

se spune că arhitectura este muzică îngheţată) “Ca rezultat, apar energii de diferite tipuri, ca de exemplu de la o serie de tuburi de hârtie, cuiburi de albine şi aşa mai departe. Organismul reacţioneză la aceste diferite energii, fiind posibilă apariţia de schimbări în starea fiziologică”. (V.S. Grebennikov, "Pchelovodstvo" #12, 1984, p. 28).

Profesorul Zolotariov presupune că, deoarece doar categoriile care au legătură cu natura pot interacţiona între ele însele, originea mecanismelor fizice ale impulsurilor nervoase are o natură comună cu undele materiale de Broglie. Se poate presupune că aceste unde sunt unde longitudinale. Realizarea tehnică a efectului poate fi făcută prin metode variate. “Pereţii structurilor multi-cavitare… sunt în mod obişnuit considerate ca fiind marginile unei potenţiale cutii cu electroni. Aceasta este în general adevarat pentru dielectrice căt şi pentru metale. Mişcarea grupată a electronilor conduce la crearea unui sistem de unde staţionare de Broglie în spaţiul potenţial, care au frecvenţele clasice (B.N. Rodimov,

Autofluctuational quantum mechanics, Tomsk, TGU, 1976). Frecvenţele clasice sunt

f clasic = n h/4 m L2 [1]

şi frecvenţele cuantice sunt următoarele:

fquantum = n fclassic [2]

unde n este un număr întreg, L este mărimea cavităţii potenţiale în centimetri, m este masa efectivă a electronului”.

Mai departe, profesorul Zolotariov scrie că lungimea undelor staţionare este mai mult decât dublu L, mărimea cavităţii potenţiale. Un exemplu de calcul pentru n=1 şi L=1cm, frecvenţa f va fi aproximativ egală cu 2Hz. Aceasta este apropiată ca valoare de frecvenţa impulsurilor sistemului nervos central, şi este periculoasă pentru sănătate. De aceea activitatea trebuie realizată cu parametri constructivi care nu vor afecta organismul.

Aplicarea acestui efect pentru un nou tip de sistem de tele- comunicaţii este posibilă, dato- rită proprietăţii lui unice de a nu putea fi ecranat!

Fig 1 Sistemul zburător al lui

VS.Grebennikov (fotografii din

cartea "Lumea Mea")

New Energie Technologies July – August 2001 http://www.faraday.ru

12 mai 2010

CopyLeft SaDAng 2

“Deoarece efectul de cavitate structurală se propagă pasiv prin câmpurile cuantice din toată lumea (vacuum), noi nu ar trebui să observăm o ecranare a Efectului Structurilor Cavitare (ESC). Aceasta a fost verificată în experienţe cu foi metalice, texlile, plastice, carton, lemn, pereţi de cărămidă. În conformitate cu concluziile noastre teoretice, nu am putut găsi nici o ecranare.” (text al profesorului Zolotariov)

Mai departe, profesorul Zolotariov dă o formulă de calcul pentru poziţia de maxim a undei. “Regularitatea poziţiei maximului undei de Broglie pe distanţa D faţă de structura tubului poate fi calculată cu formula:

D = 2L (N+1) 2K

unde N,K=0,1,2... L este circumferinţa tubului, N este numărul armonic al undelor staţionare de Broglie, K este numarul maximului”.

Concluzia acestor articole a fost de a face o asociere între “secţiunea de aur” şi efectul studiat: “…holograma memoriei umane este situată în câmpul vacuum şi rămâne în spaţiu şi după moartea omului” (Maneev A.K., Movement, contradiction, development. Minsk, "Technique and Science", 1982))

Toate acestea ne duc la gândul că organismul interacţionează cu undele de Broglie care trec prin el. Caracterul rezonant al interacţiunii presupune o multitudine de lungimi de undă şi frecvenţe, care sunt determinate de marimea geometrică a structurilor cu care interacţionează. De aici rezultă importanţa proporţiilor geometrice, “sectiunea de aur”. De aceea apariţia “secţiunii de aur” în natură nu este întâmplătoare, deoarece aceasta este fundamentată pe undele de Broglie. În practică, ar trebui recomandată tuturor invetatorilor sistemelor bazate pe efectul ESC.

Această imagine din cartea “Lumea Mea” a lui Grebennikov ne sugereză câteva idei de experimente foarte simple cu role de film (partea stângă) şi o posibilă tehnologie antigravitaţionlă (partea dreaptă). În 1996 profesorul Zolotarev a demonstrat de asemenea

participanţilor la Congresul Ştiinţific Internaţional “Noi Idei în Ştiinţa Naturală” experimente similare, de exemplu, a utilizat o mică bobină de fibră optică suspendată într-un container de sticlă. Bobina dielectrică poate reacţiona (se roteşte) în prezenţa magneţilor

permanenţi sau a mâinilor. În ambele cazuri bobina operează ca un detector de unde de Broglie.

Fig