cal Radu Lucian Alexandru Ce este filosofia? Personaje: Ion, Ioana, Mihai, Laura, Gheorghe, Viorel...

download cal Radu Lucian Alexandru Ce este filosofia? Personaje: Ion, Ioana, Mihai, Laura, Gheorghe, Viorel (organizatorul

of 169

  • date post

    08-Sep-2019
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of cal Radu Lucian Alexandru Ce este filosofia? Personaje: Ion, Ioana, Mihai, Laura, Gheorghe, Viorel...

  • Colecţia Repetare şi Întâmplare

    Ce este filosofia?

    2016 © Copyright deţinut de Radu Lucian Alexandru. Toate drepturile rezervate.

    E-mail: radu.lucian.alexandru@gmail.com Web page: radu-lucian-alexandru.blogspot.ro

    Ilustraţia copertei: Radu Lucian Alexandru

    Alba Iulia 2016

    mailto:radu.lucian.alexandru@gmail.com http://radu-lucian-alexandru.blogspot.ro/

  • Radu Lucian Alexandru

    Ce este filosofia?

    Personaje: Ion, Ioana, Mihai, Laura, Gheorghe, Viorel (organizatorul taberei), soţia lui Aurelia şi băieţelul lor Relucu.

    Costume: ţinute de vacanţă... Decor: Tabără de filosofie. Pădure, iarbă, luminiş. Sunete din

    natură. În dreapta, corturi – primul al familiei organizatorului, apoi corturile participanţilor. În mijloc, două măsuţe cu scaune aferente...

    I. Filosofia este...

    1. Trezire

    (Viorel iese voios din cort, face câteva exerciţii de înviorare, după care, cu o lingură şi o oală scoase din cort, începe să facă gălăgie, ca să trezească trupa...)

    Viorel (cu voce puternică): Scularea filosofilor!... Treziţi-vă fraţi gânditori!... Fiinţe cugetătoare întru filosofie deschideţi ochii şi reflectaţi la viaţă!... Nu mai dormiţi şi treziţi-vă conştiinţa!... Vremea somnului a trecut!... E timpul să vă deşteptaţi!... Treziţi- vă!... A început o nouă zi pentru filosofie!

    Aurelia (ieşind din cort nervoasă): Nu mai zbiera măi zăpăcitule, că ne-am trezit!

    Viorel: Credeţi voi că v-aţi trezit!... În fapt voi încă dormiţi! – Treziţi-vă!... Treziţi-vă şi filosofaţi!... Treziţi-vă spre filosofie! (Bate în continuare în oală...)

    Relucu (somnoros, iese împleticit şi o trage pe mama sa de mână): Mamă! Mamă!

    Aurelia: Ce e puiu' mami? Relucu: Mamă... Ce e aceea „filosofie”?... De ce s-a speriat tati? Aurelia (către Viorel): Mai taci mă nebunule, că uite: ai trezit

    copilul!... Aurelia (către copil): Nu te speria mamă! Filosofia nu e pentru

    copii! Du-te înapoi în cort şi te culcă! Relucu: Dar mami... Dacă filosofia nu e pentru copii, de ce m-a

    trezit tati? Aurelia: De nebun ce e, de aia!... Haide puişor şi te culcă aici

    lângă cort, dacă nu mai vrei înăuntru... (Copilul se întinde pe o saltea şi dă să adoarmă. Aurelia se

    aşează pe un scaun şi se uită cu grijă spre copilaş...)

    3

  • Ce este filosofia?

    (O parte din participanţi (Mihai, Laura şi Gheorghe) ies de prin corturi uşor dezorientaţi...)

    Viorel (către participanţi): Bună dimineaţa trupă! Hai, cu toţii, treceţi la exerciţii de înviorare!... Sunt foarte bune pentru corp şi minte!...

    Gheorghe (căscând): Bună Viorel... Laura (căscând): Bună dimineaţa... Viorel: Haideţi!... Hai să ne punem fiinţa în mişcare!... (Viorel indică prin semne celor care s-au trezit să i se alăture în

    a face câteva exerciţii de înviorare – ceea ce şi fac, nu însă cu prea mare entuziasm...)

    Viorel (după ce fac câteva exerciţii): Ajunge fraţilor cu gimnastica pentru trup! Să trecem acum la înviorarea minţii!... V- aţi trezit cu toţii?

    Laura (căscând): După câte văd, Ion şi Ioana încă nu au ieşit din cort...

    Viorel: Aha! Nu prinde trezirea de ei prea uşor!... Trebuie atunci să insistăm. Cine nu vrea să filosofeze de bună voie va filosofa forţat... Aşa e viaţa! Aşa e şi în tabăra noastră de filosofie!

    (Viorel le face semne şi le şopteşte să pună şi ei mâna pe ceva oale/ obiecte şi să se apropie de unul din corturi, apoi încep deodată să facă gălăgie cu toţii, stând în jurul cortului celor adormiţi...)

    Viorel (după ce zgomotul încetează, pe un ton oficial): Treziţi-vă fraţi adormiţi!... Deschideţi ochii! Ciuliţi urechile! Căscaţi gura!... Şi hai: ieşiţi la aer! Mişcaţi-vă existenţa şi vă treziţi raţiunea!...

    Gheorghe: Scularea, bă! Scularea, fă! Scularea, mă!... Laura (fără vlagă, uşor adormită): Haai... haai... Hai fraţilor,

    hai!... (Căscând:) Suuus!... Suus!!!... Haaai... Hai suus!... Mihai (cu putere, ritmat, fără grabă): Treziţi-vă!... Sculaţi-vă!...

    Ridicaţi-vă!... Lăsaţi visele! E timpul să vegheaţi! Viorel: Treziţi-vă spre filosofie!

    Relucu (ridicându-se de pe saltea): Mami! Mami!... Aurelia: Ce e dragu' mami? Relucu (somnoros): Mami... Ce e filosofia? Aurelia (nervoasă): Nebunia din capul lu' taică-tu! Că i-am zis

    să nu mai zbiere, da' el ce ştie? – Doar filosofie!... Filosofie în sus, filosofie în jos... Doar atâta îl duce capu'!...

    (Privind în direcţia soţului îşi flutură mâna în dreptul tâmplei indicându-i acestuia că îl consideră dus cu pluta...)

    Relucu: Dar mami, de ce se face atâta gălăgie când oamenii filosofează? (Căscând:) Nu pot şi ei să filosofeze în linişte?...

    Aurelia: Lasă mamă şi nu îţi mai bate tu capul cu problemele filosofiei, că eşti prea mic să pricepi acum ce e filosofia! Haide, mai bine, să mergem până la râu, să te speli pe faţă!...

    4

  • Radu Lucian Alexandru

    (Relucu şi Aurelia ies prin stânga.) Viorel (către cei treziţi): Haideţi să mai facem nişte

    gimnastică!... (Se îndepărtează de cortul adormiţilor şi încep să facă câteva mişcări de înviorare...)

    2. Timpul

    (Ion şi Ioana ies din cort şi, întinzându-şi oasele, cască nedumeriţi...)

    Ion: Ce e bre cu gălăgia asta?... Cine s-a trezit? Şi de ce? Gheorghe (apropiindu-se de Ion): Noi ne-am trezit, bădiţă! Nu

    se vede? Ion: Ba se vede! Da' eu întreb: de ce?... Nu e cam devreme?...

    Şi de unde atâta grabă? Că doar avem toată ziulica la dispoziţie să filosofăm!... Şi apoi aseară, până târziu, în jurul focului de tabără, ce am făcut?!

    Gheorghe: Am filosofat, evident! Ion: Păi vezi?! Tot filosofăm, una-întruna... (Mai încet, către

    Gheorghe:) Ar putea şi Viorel să ne lase mai moale, că totuşi filosofia nu e bufet să stai toată ziua în ea!...

    Ion (către Viorel): Bună dimineaţa maestre! Ce trezire încântătoare ne-aţi mai făcut azi! O vom ţine minte pentru posteritate!

    Viorel: Bună trezire, stimabililor! Haideţi şi voi la un pic de gimnastică... (În timp ce face nişte mişcări de înviorare, în principal cu mâinile:) Că apoi ne luăm pe stomacul gol... (căscă cu elan) filosofia de dimineaţă... în cadrul unei mini-conferinţe... filosofice... de... înviorare!... Vom dezbate tema:... Ce este... filosofia?

    Gheorghe: Iară?! Păi aseară ce am făcut? Viorel (oprindu-se din a face exerciţii...): Iară Gheorghe, iară!

    Că asta face filosofia mai întâi de toate – se chestionează sceptică pe ea însăşi!

    Mihai: Nu putem discuta despre altceva? Viorel: Propui ceva anume, Mihai? Mihai: Da – haideţi să discutăm despre... despre... Despre ce...

    să discutăm noi aşa de dimineaţă?... (Că mie îmi stă mintea doar la mâncare!...)

    Ioana: Am putem discuta despre mâncare... Da!... despre procesul ontologic specific asimilării hranei în fiinţă la ceasul soarelui răsare peste a noastră dorinţă... Dar poate ar fi mai bine, dacă am uita puţin de mâncare şi dorinţă şi ne-am limita la a contempla puţin timpul prezent... pentru a sorbi în noi puţină linişte... după gălăgia de adineauri...

    5

  • Ce este filosofia?

    Viorel: Bine dragilor – despre timp vreţi să discutăm, despre timp vom discuta!... Staţi jos să reflectăm! Sau dacă unii reflectaţi mai bine în picioare, rămâneţi în picioare! – Fiecare să se aşeze sau să se mişte cum crede el că se simte mai bine!

    Ioana: Putem sta şi în cap? Viorel: Puteţi! Dar nu ştiu la ce vă foloseşte! Ioana: Atunci mai bine să stăm în fund!... Viorel: Că bine zici! (Se aşează cu toţii pe scaunele de

    vacanţă.) Ion: Haide maestre... spune-ne atunci ceva despre timp – pe

    stomacul gol, dacă zici matale că astfel prindem filosofie mai bine!... Dar... te rog... mai încet şi cu dulceaţă în glas, că, după trezirea pe care ne-ai făcut-o azi, urechile noastre sunt un pic mai sensibile!...

    Viorel (pregătindu-se să-şi înceapă discursul): Hm, hm... (Îşi drege glasul şi îşi aranjează ţinuta...) Ascultaţi deci!...

    3. Explicaţii întrerupte

    Relucu (strigând): Tati! Tati! (Copilul intră în fugă pe scenă.) Viorel: Da tati!... Care e baiul? Relucu: Tati... Ce e filosofia? Viorel: Vedeţi cine ştie ce trebuie să întrebe?... Vă face de

    ruşine un copil! Doar v-am spus că trebuie să lămurim problema filosofiei mai întâi – şi un copil de zece ani ştie asta!

    Viorel (către Relucu): Du-te tată de aici, du-te la mami şi întreab-o pe ea, că eu am treabă acum!...

    (Aurelia a intrat pe scenă în urma lui Relucu, a mers la cort şi, fără să intre de tot în el, acum căuta ceva prin interiorul lui.)

    Relucu (schimonosindu-se): Dar tati, mami zice că nu poate să- mi spună, că sunt prea mic şi că nu pricep... şi nu vrea să-mi spună!...

    Viorel: Aşa deci... Nu vrea să-ţi spună... Bine, atunci lasă că îţi spun eu. Stai aici jos lângă tati, ca să