8/15/2019 Cinele i celul, de Grigore Alexandrescu

1/1

Cinele i celul

de Grigore Alexandrescu

"Ct mi sunt de urte unele dobitoace,

Cum lupii, urii, leii i alte cteva,Care cred despre sine c preuiesc ceva!

De se trag din neam mare,

Asta e o-ntmplare:

i eu poate sunt nobil, dar s-o art nu-mi place.

Oamenii spun adesea c-n ri civilizate

Este egalitate.

Toate iau o schimbare i lumea se cioplete,

Numai pe noi mndria nu ne mai prsete.

Ct pentru mine unul, fietecine tieC-o am de bucurie

Cnd toat lighioana, mcar i cea mai proast,

Cine sadea mi zice, iar nu domnia-voastr."

Aa vorbea deunzi cu un bou oarecare

Samson, dulu de curte, ce ltra foarte tare.

Celul Samurache, ce edea la o parte

Ca simplu privitor,

Auzind vorba lor,

i c nu au mndrie, nici capricii dearte,S-apropie ndat

S-i arate iubirea ce are pentru ei:

"Gndirea voastr, zise, mi pare minunat,

i sentimentul vostru l cinstesc, fraii mei."

- "Noi, fraii ti? rspunse Samson plin de mnie,

Noi, fraii ti, potaie!

O s-i dm o btaie

Care s-o pomeneti.

Cunoti tu cine suntem, i i se cade ie,

Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?"

- "Dar ziceai..." - "i ce-i pas? Te-ntreb eu ce ziceam?

Adevrat vorbeam,

C nu iubesc mndria i c ursc pe lei,

C voi egalitate, dar nu pentru cei."

Aceasta ntre noi adesea o vedem,

i numai cu cei mari egalitate vrem.