CENTRUL JUDEȚEAN DE EXCELENȚĂ, VRANCEA 16.12.2017LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂTEMA: FABULASubiect propus de:Prof. înv.primar Ţecu MariaProf. înv.primar Rusu Mirela

Fabula este o scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele, fenomenele naturii și lucrurile, satirizează anumite năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.

o alegoria - figură de stil; realitatea abstractă este înlocuită cu o imagine concretă, pe baza unor asemănări existente între acestea;

Fabulele se pot grupa după structură în trei modele principale, alcătuite din: povestire alegorică şi morală; morală şi povestire alegorică; numai povestire alegorică, morala este implicită, adică îi revine cititorului sarcina de a o deduce din

text;

Caracteristici:

Fabulele sunt de mici dimensiuni, întrucât naraţiunea este adesea înlocuită cu dialogul. Povestirea scurtă se aseamănă cu o scenetă ce are puţine personaje, dar reprezentative. Locul şi timpul suntvagi, întărind ideea că asemenea fapte se pot petrece oriunde şi oricând (un timp

nedeterminat, neprecizat, care permite cititorului să identifice timpul ficţiunii cu timpul lecturii, care subliniază caracterul etern valabil al situaţiei narate).

Animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu măiestrie, încât să redea cât mai fidel trăsăturile personajului pe care-l întruchipează (furnica - omul harnic, greierele - omul leneş, vulpea - omul şiret, lupul - omul lacom, boul - omul prost, căţelul - omul fricos, măgarul - omul încăpăţânat etc.).

Fiecare personaj este simbolic, deoarece redă un anumit tip uman, având mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu.

Limbajul folosit este unul comun, fără prelucrări literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor.

Prin umor, satiră, ironie, autorul urmăreşte provocarea hazului, a bunei dispoziţii, dar şi criticarea, ridiculizarea anumitor năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli.

Fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator), scopul lor este de a îndrepta defectele omeneşti.

În fabula se utilizează cuvinte şi expresii populare, într-un ritm vioi bogat în mijloace expresive ale oralității pentru a sugera faptul că subiectul prezintă un aspect obişnuit , banal, din viaţă şi societate.

Figura de stil dominantă este personificarea, deoarece prin intermediul ei personajele animaliere vorbesc, gândesc, se comportă asemenea oamenilor.

Fabula demonstreaza mai mult decat oricare alt gen sau specie literara ca cele relatate de autor nu se savarsesc gratuit, ci cu un scop bine definit – pentru a dezvalui o morala.

Morala – are o importanta covarsitoare, ea constituie insusi mobilul speciei, determina actiunile personajelor si insusi dreptul de existenta a fabulei ca gen literar.

Termenul de fabulă vine din latină şi înseamnă povestire. S-a păstrat şi astăzi sensul cuvântului a fabula = a spune poveşti, lucruri neadevărate.

Momentele subiectului într- o fabulă:1. Situaţia iniţială- EXPOZITIUNEA2. Modificarea printr- un element perturbator-INTRIGA3. Actiunea- DESFASURAREA ACTIUNII4. Situatia dificila- PUNCT CULMINANT5. Situatia finala- DEZNODAMANTUL

MARI FABULIŞTI

Esop a fost un scriitor antic grec. Este considerat „părintele fabulei”.

Lupul şi mielulCâinele, căţelul şi vulpea

Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg şi prozator francez ce s-a impus în literatura universală prin fabulele sale, transformându-le în adevărate opere de artă.

Greierele şi furnicaVulpea şi strugurii

Grigore Alexandrescu (1880-1885) a fost un poet şi renumit fabulist român. Tonul fabulelor este extraordinar de umoristic.

Lupul moralistVulpea liberală

Alecu Donici a fost un poet şi fabulist român-basarabean, care a tradus şi publicat o mulţime de creaţii ale clasicilor literaturii universale, dar şi opere proprii.

Racul, broasca şi ştiucaCalul şi călăreţul

George Topârceanu a fost un mare poet şi fabulist român.

Leul deghizatBoierul şi argatul

Ion Luca Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români din toate timpurile. A scris puţine fabule.

Mic şi mareBoul şi viţelul

BOUL ŞI VIŢELUL – de GRIGORE ALEXANDRESCU

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire, expoziţiunea……………………………………….În zilele noastre de soartă-ajutat, ………………………………………………….Şi decât toţi fraţii mai cu osebire, …………………………………………… Dobândi-n cireadă un post însemnat. ……………………………………………

Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine, ……………………………………………Dar asta se-ntâmplă în oricare loc, …………………………………………………………Decât multă minte, ştiu că e mai bine …………………………………………………………Să ai totdeauna un dram de noroc. ………………………………………………………….

Aşa d-a vieţei veselă schimbare, intriga………………………….Cum şi de mândrie boul stăpânit, …………………………………………………………….Se credea că este decât toţi mai mare, ……………………………………………………………Căci cu dânsul nimeni nu e potrivit. …………………………………………………………..

Făr-a pierde vreme viţelul porneşte, desfăşurarea acţiunii…………………………

Ajunge la unchiul, cearcă a intra, …………………………………………………………Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte, ………………………………………………………..„Acum doarme,-zice-nu-l poci supăra.” ……………………………………………………….

„Acum doarme? Ce fel! Pentru-ntâia dată După prânz să doarmă, obiceiul luiEra să nu şază ziua niciodată,Ast somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.”

„Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală,S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii,Trebuie înainte-i să mergi cu sfială,Primit în casă dacă vrei să fii.

La o mojicie atât de mare, punct culminant…………………………………Viţelul răspunde că va aştepta. ……………………………………………………………Dar unchiul se scoală, pleacă la plimbare, ……………………………………………………………..Pe lângă el trece, făr-a se uita. ……………………………………………………………

Cu mâhnire toate băiatul le vede,Însă socoteşte că unchiu-a orbit,Căcă fără-ndoială nu putea a credeCă buna lui rudă să-l fi ocolit.

A doua zi iarăşi prea de dimineaţă,Să găsească vreme la dânsul veni,O slugă ce-afară îl vede că-ngheaţă,Ca să-i facă bine, de el pomeni.

„Boierule-zice-aşteaptă afară deznodământ…………………………………Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.” ……………………………………………………

„Cine? A mea rudă? Mergi de-l dă pe scară, ……………………………………………………N-am astfel de rude şi nici voi să-l ştiu.” ……………………………………………………

1. Ce însuşiri are fiecare personaj?

boul - ____________________________________________________________________________- ___________________________________________________________________________viţelul - ____________________________________________________________________________

2. Cvintetul (structură)

1 substantiv 2 adjective 3 verbe propoziţie de 4 cuvinte trăsătură definitorie

a) Boul

b) Viţelul

3. Care este învăţătura care se desprinde din text?

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Completează harta textului:

trăsătura morală trăsătura morală

Operă literară în

_____________

Personaje

FABULA

………….

structura

Aparţine genului

_____________

Descoperă momentele subiectului fabulei ,,Bivolul şi coţofana”, de G Topârceanu

Bivolul şi coţofana

de George Topârceanu

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos.Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:

- Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aşa de prost Să ia-n spate pe oricine...Ia stai, frate, că e rostSă mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,Se piteşte la pământŞi de-odată - zdup! - îi sare Bivolului în spinare... Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi Să-l răstoarne,Să-l ia-n coarne Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

- Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suportCă mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni Şi de alte spurcăciuni...

Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci? Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,Să te port degeaba-n spate?

Vocabular:bivol = animal rumegător asemănător cu boulcotofană = pasăre sedentară, de mărimea unui porumbeldobitoc = (aici) lipsit de bun simțmalac = pui al bivoliței

1. Completează enunţul şi vei obţine învăţătura fabulei. Foloseşte următoarele cuvinte: interese, foloase, prietenii, avantaje.

Unii oameni îşi aleg ______________________ urmărind anumite _________________, mai ales obţinerea de ___________________________ de pe urma acestora. Nu-ţi folosi prietenii în scopul obţinerii de _________________________ personale!

Musca la aratde Alecu Donici

De la arat un plug Venea încet spre casă Şi, la un bou pe jug, O muscă se-aşezase. Iar ei, spre-ntâmpinare, O altă muscă-n zbor Îi face întrebare: - De unde, dragă sor’? - Şi mai întrebi de unde! Ei musca îi răspunde C-un aer supăr Au nu pricepi ce facem? Nu vezi că noi ne-ntoarcem Din câmp, de la arat! Spre laudă deşartă Mulţi zic: noi am lucrat, Când ei lucrează-n faptă,

Ca musca la arat.

Corbul și vulpea de Jean de la Fontaine

Cumătrul corb ţinea-n plisc o bucatăDe caşcaval, furată.Cumătră vulpe, atrasă de miros,Vorbi cu el de sub copac, de jos:- Măria-ta, îi zise, să trăieşti!Că tare mândru şi frumos mai eşti.De-oi fi la ghiers cum te arăţi la pene,E lămurit, cu ochi şi cu sprâncene, Nu vreau să mint, dar nici nu vreau să neg,Că eşti minunea codrului întreg.El, măgulit de-această cuvântare,Voi să dovedească ce-i în stare;Deschise pliscul, caşcavalul cade,Vulpea i-l ia şi-i ţine, cum se cade,O altă cuvântare: - Domnul meu,O să te-nvăţ acum ceva şi eu.Linguşitorii se înfruptă de la ceiCe cască gura ascultând la ei. Lecţia mea, văzuşi, nu te-a costat Decât un colcovan de caş furat.

1.Citește cu atenție fabulele de mai sus și completează tabelul:

Titlul și autorul Personaje Trăsături criticate Învățătura desprinsă

„Musca la arat”Alecu Donici

„Corbul şi vulpea”de Jean de la

Fontaine

2. Uneşte titlul fabulei cu proverbul care i se potriveşte:

Bivolul şi coţofana Doctorul cel mai bun este cumpătul.

Lauda de sine nu miroase-a bine.

Musca la arat Munca lungeşte viaţa, lenea o scurtează.

Puţin e mai bine decat deloc.

Corbul şi vulpea Cine se lăcomeşte să apuce cele străine pierde şi pe ale sale.

Prostul dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.

3.Stabileşte asemănările şi deosebirile dintre cele două fabule ("Musca la arat" deAlecu Donici / "Corbul şi vulpea"de Esop)

Musca la aratAsemănăriCorbul şi vulpea

Joc de creaţie "MiciiJoc de creaţie "Micii fabulişti"fabulişti"

Creaţi o fabulă cu titlul "Cartea şi calculatorul", respectȃnd structura şi caracteristicile acestei specii literare.

Cartea și calculatorul

Într-o zi pe înserat,Computerul s-a supăratPe o carte de poveştiCu figuri împărăteşti,Ce se-odihnea, cu greu,Lângă monitorul său,Creionat în culori vii,Atractiv pentru copii.

Cartea îi grăi aşa:________________________________________________________________________________________________________________________________________

Computerul iritat îi răspunse revoltat: ________________________________________________________________________________________________________________________________________

La această gălăgie, Asistă, făr` să se știe,Mihnea, copil studios,Ce le replică tăios:________________________________________________________________________________________________________________________________________

Peste-un timp-n apartamentFu o pană de curent.Şi băiatul, implicit,__________________________________

Iar PC-ul ȋngȃmfat_________________________________

Cartea și calculatorul

Într-o zi pe înserat,Computerul s-a supăratPe o carte de poveştiCu figuri împărăteşti,Ce se-odihnea, cu greu,Lângă monitorul său,Creionat în culori vii,Atractiv pentru copii.

Cartea îi grăi aşa:- Care-i treaba, măi vecine ?Ce te-ai îmbufnat pe mineC-am fost luată la citit,Învelită, răsfoită Și tuturor povestită?

Computerul iritat îi răspunse revoltat: -Tu vorbeşti? O... neînsemnată,Cu scris mult, neilustrată,Pe rafturi de mult uitată?

La această gălăgie, Asistă, făr` să se știe,Mihnea, copil studios,Ce le replică tăios:-Cartea nu-i neînsemnată!Ea-ți dezvăluie îndatăIstețimea lumii toată.Pe când tu, calculatorCu taste și monitor,Folosit din abundențăCreezi multă dependență.

Peste-un timp-n apartamentFu o pană de curent.Şi băiatul, implicit,Luă cartea la citit.

Iar PC-ul ȋngȃmfatAcum, inutilizabil,Se simţi abandonat,Deveni ... inabordabil.Şi rămase plictisit, Singurel, nefolosit.