Caietele Institutului Catolic I (2000) 206-210

Tendinţe actuale privind psiho-pedagogia lecturii

Lucia Iorga

Lectura are un rol major în formarea personalităţii copilului şi adolescentului. Aspectele avute în vedere privesc lectura ca proces, lectura ca activitate, factorii care influenţează deprinderea cititului şi aspecte practice de încurajare şi dezvoltare a lecturii.

Preocuparea pentru problematica complexă a lecturii este în principal determinată de rolul major pe care aceasta îl are în formarea personalităţii copilului şi adolescentului.

Lectura ca proces implică, pe de o parte, aspecte fizice (contactul vizual cu semnele grafice), pe de altă parte, aspecte psihice (memoria, gîndirea, imaginaţia).

În procesualitatea ei, lectura cuprinde patru trepte: – perceperea literelor şi recunoaşterea cuvintelor (lectura literală) – identificarea şi asimilarea de informaţie (lectura funcţională) – supunerea textului reflecţiei, criticii, comparaţiei, evaluării, deci

unor operaţii de tip reflexiv-hermeneutic (lectura critică sau lectura inferenţială);

– intervenţia imaginaţiei cititorului asupra textului (lectura creativă) Prin lectură se stabileşte o relaţie totală între individ şi informaţia

simbolică. Analiza detaliată a procesului lecturii a pus în evidenţă şapte etape:

– identificarea – acţiunea de recunoaştere de către cititor a simbolurilor (precede actul lecturii propriu-zise);

– percepţia senzorială – ochiul receptează imaginea cuvintelor şi o transmite în creier;

Tendinţe actuale privind psihopedagogia lecturii 207

– integrarea mesajului în domeniul de cunoştinţe la care se referă (corespunde înţelegerii);

– integrarea mesajului în sistemul de referinţă al individului (cuprinde analiza, critica, evaluarea, selecţia şi respectiv respingerea informaţiei receptate);

– întipărirea (stocarea informaţiei); – apelul mnemonic (găsirea a ceea ce este necesar atunci cînd este

nevoie); – utilizarea imediată sau întîrziată (antrenarea în procesul de

comunicare).

Se consideră că două componente sunt esenţiale: analiza actului de lectură însuşi şi analiza deprinderilor de bază necesare pentru a opera cu toate tipurile de material de lectură.

Lectura ca activitate se realizează prin desfăşurarea componentelor deprinderii de a citi: copilul trebuie să cunoască limba, să înveţe să despartă cuvintele în sunetele componente, să înveţe să deosebească literele alfabetului şi să le deosebească în ceea ce priveşte forma, să înveţe principiul citirii „de la stînga la dreapta“, să ştie că orice cuvînt tipărit este un semnal pentru cuvîntul respectiv din limbajul oral şi că el posedă un înţeles analog celui vorbit, să înveţe să opereze cu judecăţi şi raţionamente şi să gîndească în legătură cu ceea ce citeşte, la nivelul capacităţii şi experienţei sale. La adult, aceste componente ale deprinderii de citit se contopesc într-o performanţă unică.

În practica educaţională se face distincţie între învăţarea cititului şi lectura în scopul învăţării. Literatura recentă pune accentul pe factorii care influenţează deprinderea de a citi. Pentru cadrele didactice este necesară evidenţierea aspectelor specifice grupului de vîrstă căruia aparţin elevii.

În cursul primar trebuie dezvoltat vocabularul vizual, trebuie acordată atenţie pronunţării distincte în cursul citirii şi trebuie făcute eforturi pentru căutarea detaliilor şi găsirea ideilor principale. Aceasta face posibilă realizarea lecturii critice şi creative. După ciclul primar se trece la predarea „cititului“ în vederea înţelegerii conţinutului şi axării pe aspectul informaţional al textului.

Actualmente, în predarea cititului, se impun ca tendinţe trei concepţii lingvistice diferite la care învăţătorul poate adera: cea bazată

208 Lucia Iorga

pe fonologie, cea care se bazează pe abordarea de tip structuralist şi cea care utilizează datele obţinute în domeniul psiholingvisticii.

În cadrul primei tendinţe, se includ cei care operează cu relaţia sunet-simbol, dar care evită predarea sunetelor. Învăţătorii care folosesc propoziţia ca unitate de predare, punînd accentul asupra cuvîntului-semnal, modificărilor formei cuvintelor şi asupra intonaţiei, aplică în practica lor diferite principii ale şcolii structuraliste. Psiholingvistica utilizează datele de psihologia limbajului şi pledează pentru îmbogăţirea vocabularului copilului şi a dezvoltării proceselor de gîndire.

Indiferent de tipul teoriei, esenţială pentru formarea bunei deprinderi de citit este problema ordinii de însuşire a componentelor deprinderii. O problemă importantă este stabilirea gradului în care o componentă a deprinderii este esenţială pentru însuşirea alteia, relaţia între ordinea de însuşire a componentelor şi trăsăturile individuale şi cele ale grupului de apartenenţă, dacă există o ordine optimă, şi la ce nivel stăpînirea unei componente face posibilă introducerea alteia.

O tendinţă actuală se referă la studiul factorilor ce influenţează deprinderea cititului şi la consecinţele lor în planul practicii educaţionale. Aceşti factori, deşi nu se manifestă în viaţă decît în interacţiunea lor, pot fi grupaţi în factori psihologici (inteligenţă, atitudini, adaptabilitate afectivă, imagine de sine, motivaţie, trăsături de personalitate), factori sociali (mediu familial, şcoală, statut socio-economic al părinţilor) şi factori contextuali, medicali.

Inteligenţa este un factor unanim recunoscut ca intervenind în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de citit. Dar implicaţiile de ordin social şi consecinţele lor culturale în plan ontogenetic individual au relevat că inteligenţa influenţează mediat prin alţi factori performanţa actului citirii, respectiv lecturii. Ceea ce numim slab cititor, în condiţii normale, poate fi considerat bun cititor în condiţiile unui coeficient de inteligenţă sub-mediu.

Studiul motivaţiei care influenţează activitatea de lectură a elevilor a pus în evidenţă, în primul rînd, dorinţa de a se lăsa capturat de lectură, dorinţa de a afla şi cunoaşte lucruri noi, dorinţa de a exprima o trăire literar-estetică, dorinţa de a se realiza în plan personal, dorinţa de a comunica pe teme de literatură, dorinţa de a evada din cotidian, nevoia de a citi pentru lecţii şi pentru obligaţii şcolare, dorinţa de a crea poezii sau povestiri.

Tendinţe actuale privind psihopedagogia lecturii 209

Profesorii situează mult mai sus dorinţa copilului de a citi pentru şcoală.

Datorită faptului că lectura depinde atît de vîrstă, cît şi de particularităţile individuale (determină şi structurează interesele), cadrele didactice interesate de dirijarea motivaţiei pentru lectură şi formarea deprinderii trainice de citit trebuie să folosească metode adecvate şi acestor factori.

Unii copii nu îşi formează deprinderea de lectură, din dorinţa de a prelungi starea de dependenţă de părinţi.

Elevii cititori buni se caracterizează prin nevoia de succes şi dorinţa de angajare în activitate.

Un loc aparte în problematica lecturii îl ocupă aspectele practice referitoare la modalităţile de încurajare şi dezvoltare a lecturii ca activitate şi preocupare constantă a elevilor. Acest deziderat trebuie să stea în centrul atenţiei profesorilor şi părinţilor.

În clasele II-IV, o bună parte din timpul liber este petrecut citind pentru delectare şi învăţare, cititul fiind pe locul întîi ca preocupare extraşcolară. Mai tîrziu, însă, se situează pe locul 4-5 (din 12 preferinţe), televizorul producînd această mişcare în ierarhie.

Unii autori propun două modalităţi de lectură, în cadrul şcolii, în funcţie de vîrstă: pentru cei mici, citirea în cor, bazată pe efectul pozitiv al contagiunii, iar pentru cei mari, organizarea unor întîlniri în care fiecare citeşte ceva, avînd libertatea să aleagă orice şi să schimbe cartea, dacă ea nu-l interesează.

Această ultimă modalitate se soldează cu rezultate satisfăcătoare în ceea ce priveşte motivaţia ulterioară pentru lectură. Pentru dirijarea comportamentului de cititor, cadrul didactic trebuie să aprecieze dificultăţile de înţelegere a materialului citit. Dificultatea înţelegerii este influenţată de material, de factorii psiholingvistici şi de factorii lingvistici legaţi de sintaxă. În ceea ce priveşte textul, două caracteristici participă la stabilirea gradului său de dificultate: dificultatea cuvintelor şi lungimea propoziţiilor şi a frazelor.

Aspectul educaţional important este cel al dezvoltării flexibilităţii lecturii. Pentru ca lectura să fie flexibilă trebuie asigurată integrarea cu succes a trei variabile: obiectivul urmărit de cititor, materialul care este parcurs şi viteza cu care se citeşte. Fiecare variabilă are o serie de

210 Lucia Iorga

componente, încît în funcţie de felul în care are loc interacţiunea lor se realizează rolul variabilei în această operaţie de integrare.

Flexibilitatea lecturii reprezintă componenta fundamentală a instruirii de bază pentru învăţarea cititului.

Ipostaza de cititor este un deziderat educaţional major în epoca noastră în care informaţia este atît de bogată şi atît de rapid modificată de progresele ştiinţei şi tehnicii.

Bibliografie

BORDEI, Rita, „Stimularea intereselor“, Revista de pedagogie, 1/1982

BUTOI Adrian, „Trezirea intereselor pentru lectură“, Revista de pedagogie, 10/1988 JIGĂU, Mihai, „Copiii supradotaţi şi învăţarea precoce a lecturii“, Revista de pedagogie, 4-7/1993

POPESCU, Tiberiu, „Riscurile lecturii ca problemă de educaţie“, Revista de pedagogie, 16/1988 PRESSLEY, Michael; GASKINS, Irene; SCHUDER, Ted, „Beyond Direct Explanation: Transactional Instruction of Reading Comprehension Strategies“ in The Elementary School Journal Chicago, 5/1993

Modern trends in the educational psychology of reading(Abstract)

This article deals with the influence reading has on the formation of the child’s and the teenager’s personality. We have focused on four aspects:

I. Reading as a process, involving four stages: literal reading, functional reading, critical reading, creative reading;

II. Reading as an activity (the reading skill elements). It is very important here to differentiate between the activity of learning to read and reading in order to learn;

III. The study of the factors that influence the reading skills: a) psychological factors, such as: intellect, attitude, affectivity, motivation, personality trends; b) social factors, such as: family, school;

IV. Practical aspects concerning the development of reading as a constant activity for pupils. The central element of education is the flexibility of reading (a successful integration of three elements: the reader purpose, the material for reading and the reading speed).

Tendinţe actuale privind psihopedagogia lecturii 211