Caiet Practica - Forme Farmaceutice Eterogene

Caiet Practica - Forme Farmaceutice Eterogene

ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 09.02.2011

MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogeneNR. ORE: 66

TEMA: Coloizi- Preparare.Proprietati.Stabilitate.Solutiile coloidale sunt sisteme disperse coloidale sau ultra microeterogene care sunt constituite din particule dispersate intr-un anumit mediu de dispersie.La prepararea solutiilor coloidale trebuie sa se tina seama ca datorita proprietatilor fizico-chimice caracteristice si de natura la substantele coloidale procesul de dizolvare este mai lent.

Dintre proprietatile cinetice si optice comune tuturor solutiilor coloidale cele mai caracteristice sunt:

particulele care au o viteza redusa de difuzie

nu pot sa treaca prin membrana semipermeabila

sunt vizibile numai la ultramicroscop sau la microscopul electronic.

Proprietatile caracteristice ale coloizilor liofobi sunt:

* nu au tendinta de solvatare

* se transforma ireversibil dupa eliminarea solventului

* dau stabilitate redusa de aceea in practica farmaceutica se utilizeaza mai des in combinatii cu substante coloidale liofobe (coloizi de protectie)

* sunt sensibili fata de electrozi

* vascozitate redusa,difera de vascozitatea solventului

* tensiunea superficiala se deosebeste putin de cea a mediului de dispersie.

Dispersarea si stabilitatea lor este conditionata in primul rand de sarcina electrica, de acelasi semn al particulelor.Particulele coloidale dispersate intr-un mediu apos prin sarcina electrica cu care sunt incarcate dispun de un potential manifestat

Prin energie cinetica care este mai mare decat forta gravitatiei.

ANUL: II Asistent medical farmacieDATA: 16.02.2011


TEMA: Emulsii.Definitie.Formulare.Agenti de emulsionare.Alegere emulgatorilorEmulsiile sunt preparate farmaceutice lichide mai mult sau mai putin vascoase, constand dintr-un sistem dispers,format din doua faze lichide nemiscibile realizate cu ajutorul unor emulgatori si destinate administrarii interne sau externe.

Emulsiile sunt compuse din trei parti principale:

*faza dispersa

*faza dispersanta

*agentul de emulsie

Fiecare faza poate fi formata dintr-un amestec de lichide miscibile, iar emulgatorul poate fi constituit dintr-un amestec de emulgatori si agenti de vascozitate sau alte substante auxiliare (conservanti, stabilizanti, aromatizanti, edulcoranti).

Emulgatorul are rolul de a reduce tensiunea superficiala dintre cele doua faze lichide, usurand dispersarea.

Emulgatorii maresc intr-o oarecare masura si vascozitatea mediului, astfel mobilitatea particulelor devine mai scazuta iar apropierea si contopirea este ingreunata.

Actiunea emulgatorilor se realizeaza prin:

*reducerea tensiunii superficiale ( se usureaza dispersarea )

*formarea unui strat in jurul particulelor (inhiba tendinta particulelor mici de a se contopi );

*conferirea unei sarcini electrice a particulelor dispersate

*marirea vascozitatii mediului.

Emulgatorii se aleg dupa caracter, dupa modul de folosire, dupa provenienta pe baza sartcinilor electrice, in finctie de structura si proprietatile fizico-chimice.


MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogeneNR.ORE: 66

TEMA: Prepararea si conditionarea emulsiilor.Conditii de calitate.Prepararea emulsiilor se poate realiza prin procedee diferite: metoda continentala sau metoda gumei uscate.

Metoda engleza sau metoda gumei umede.

Metoda borcanului

Metoda seringii

Metoda solventului comun

Metoda cu ultrasunete

Metoda maionezei

Pentru prepararea emulsiilor in farmacie se folosesc in general mojare cu dimensiuni corespunzatoare: ele trebuie sa fie de 2-3 ori mai mari decat volumul emulsiei.

Sunt preferate mojare cu peretii mai inalti si cu asperitati, iar pistilul sa asigure o suprafata cat mai mare de contact cu peretele acestuia.

In industrie se intrebuinteaza diferite tipuri de masini, care dupa modul cum lucreaza pot fi impartite in:

masini de emulsionat

masini de omogenizat

Datorita continutului mare in apa, emulsiile pot fi usor invadate de microorganisme, mai ales ca unii emulgatori ( guma arabica, gelatina ) creeaza medii corespunzatoare pentru dezvoltarea lor.Emulsiile au aspect laptos si omogen.

Culorea ,mirosul si gustul sunt caracteristice componentelor.

Diluate cu faza externa, in proportie de 1:10 emulsiile trebuie sa ramana omogene.

Prin adaugare de conservanti se poate asigura o protectie de cateva zile cu conditia sa fie tinute la loc racoros 8-15 C in recipiente bine inchise.



TEMA: Conditionarea si conservarea suspensiilor.Conditii de calitate

Suspensiile farmaceutice de uz extern au ca vehicul principal apa si sunt denumite lotiuni sau suspensii.

Suspensiile topice trebuie sa se usuce rapid, lasand pe locul de aplicare un strat fin de pulbere.

Adaosul de agenti de ingrosare favorizeaza stabilitatea si aderenta la epiderm, dar intarzie evaporarea apei, micsorand efectul racoritor.

Preparatul cel mai folosit este lotiunea care contine oxid de zinc, talc, glicerina ,apa in parti egale.

Uneori in formula se adauga si substante insolubile: acid salicilic,

sulfamida.

Agentii de suspensie sunt: guma arabica, tragacanta, alginatii, pectina, derivati de celuloza, alcoolul polivinilic, polivinil pirolidona, carbopolii, argile coloidale,aerosil.Formularea suspensiilor trebuie sa tina seama de modul de administrare si de necesitatea asigurarii unei stabilitati optime.In Farmacopeea Romana X se mentioneaza anumite prevederi privind calitatea suspensiilor.

Se admite ca suspensiile pot sedimenta, dar dupa agitare preparatul trebuie sa se omogenizeze pentru a putea fi administrat.

La controlul suspensiilor din industrie se urmareste:

*marimea particulelor

*sedimentarea

*vascozitatea.

Marimea particulelor si distributia lor se poate face cu ajutorul metodei microscopice sau a dispozitivelor electronice.

Analiza sedimentarii serveste la aprecierea calitatii suspensiilor cu ajutorul determinarii claselor aferente particulelor.



TEMA: Emulsia de tip A/U- picaturi pentru nas.Emulsii cosmetice.Emulsiile de tip A/U sunt emulsiile apa in ulei ,adica un lichid hidrofil iubitor de apa este dispersat intr-un lichid lipofil iubitor de ulei.

Emulsiile se utilizeaza extern pot fi diluate cu ulei.

Exemple picaturi pentru nas. Rp.-prescriptii magistrale.

Rp/ Eucalypti aetheroli

0.10g

Helianthy oleum netralisati10.00g

M.S. solutio

D.S. extern pentru nas

Farmacopeea Romana X mentioneaza ca vehiculul pentru erine este uleiul de foarea soarelui neutralizat.In formula de preparare a picaturilor de nas intra : una sau mai multe substante medicamentoase (substante active), vehicol lichid si substante auxiliare (adjuvanti ).

PH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa fie cuprins intre 6.0-7.5 ,si se determina potentiometric.

Dintre emulsiile cosmetice amintim :

* cremele de ras sunt emulsii de tipul U/A cu diferite adaosuri de substante dezinfectante, conservante, umectante, odorante.

* produse dupa barbierit care sunt emulsii de creme cu actiune emolienta, anestezica, atenuand iritatiile si usturimea pielii.

* produse cosmetice pentru baie,care au actiune tonica si invioratoare pentru stimularea functiilor pielii; deasemenea au rol in dedurizarea apei si in parfumarea corpului.

* produse antisolare si pentru bronzare ;pentru combaterea fenomenului de roseata, descuamare a pielii se folosesc emulsiile.

* produse deodorante si antisudoripare.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 16.03.2011


TEMA: Suspensii de uz intern.In terapeutica actuala o serie de medicamente greu solubile in apa sunt formate sub forma de suspensii.

Vehiculul acestor preparatwe cuprinde pe langa apa si urmatoarele componente : *coloizi protectori

*edulcoranti

*aromatizanti

*coloranti

*conservanti

Printre substantele medicamentoase prescrise sub forma de suspensii se pot mentiona : antibiotice, sulfamide, sulfatul de bariu..

Substantele medicamentoase sunt de obicei pulberi insolubile, iar mediul de dispersie este apa sau uleiul.

Suspensiile se prepara atat in farmacie cat si in industie :

*cele preparate in farmacie au o stabilitate redusa;

*cele preparate in industrie trebuie sa-si pastreze omogenitatea timp de 2-3 ani.Suspensiile de uz intern au o biodisponibilitate superioara fata de alte preparate lichide.

In general sunt folosite foarte mult in pediatrie.

Cu ajutorul suspensiilor este posibila administrarea unor medicamente insolubile.

Suspensiile de uz intern se prepara prindispersare deoarece este metoda cea mai folosita adica pulberile folosite sunt aduse la un grad de pulverizare avansat sunt dispersate intr-un vehicul in care particulele se umecteaza si se disperseaza usor.

Sunt inclusi si agenti de ingrosare care maresc vascozitatea si intarzie depunerea si aglomerarea particulelor.

In mod obisnuit prepararea suspensiilo presupune pulverizarea, umectarea, dispersarea, fazei solide in vehicul si stabilizarea sistemului.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 23.03.2011


TEMA: Suspensii de uz extern.Suspensii cu oxid de zinc si talc.Suspensiile farmaceutice de uz extern au ca vehicul principal apa si sunt denumite lotiuni sau suspensii.Suspensiile topice trebuie sa se usuce rapid, lasand pe locul de aplicare un strat fin de pulbere.

Adaosul de conservanti, de agenti de ingrosare favorizeaza stabiliatea si ederenta la epiderm, dar intarzie evaporarea apei, micsorand efectul racoritor.

Preparatul cel mai folosit este lotiunea care contine oxid de zinc, talc, glicerina ,in parti egale.

Uneori in formula de preparare se adauga si substante insolubile:

acid salicilic si sulfamida.

Oxidul de zinc are proprietati antiinflamatoare si usor astringente, iar glicerina favorizeaza aderarea pulberii la suprafata pielii.

La prepararea unor astfel de suspensii nu se adauga agenti de suspensie deoarece proportia de pulberi este destul de mare si s-ar produce o marire a vascozitatii.

Preparare- Suspensie cu oxid de zinc si talc.

Rp/ Sulf precipitat

5g

Oxid de zinc

10g

Talc

Glicerina

20g.

Alginat de natriu pur 2g.

Apa distilata

55g.

M.F. solutie

D.S. extern.

Mod de preparare:

Sulful cu oxidul de zinc si talcul se omogenizeaza in mojar cu alginatul de natriu, apoi se umecteaza cu glicerina.

Se adauga apa distilata prescrisa. Dupa 30 minute de repaus se

Recomanda sa se tritureze din nou suspensia astfel obtinuta.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 30.03.2011


TEMA: Unguente.Definitie.Formulare.Alegerea bazei de unguent.Unguentele sunt constituite din substante active incorporate in diferite baze de unguent.

Ele sunt destinate administrarii in afectiunile topice.

Definitie :Unguentele sunt forme farmaceutice alcatuite din substante active de consistenta semisolida, obtinute prin dispersarea, in mod uniform, a substantelor active in excipienti grasi sau hidrosolubili, si sunt destinate aplicarii externe pe piele sau pe mucoase.Selectarea componentelor care constituie baza (excipientul) reprezinta latura importanta a formularii preparatelor dermatologice.

Atunci cand se alega o baza de unguent, primul lucru care conteaza este conditia terapeutica.

Unguentele care servesc pentru tratamentul ranilor nu trebuie sa fie preparate cu baze care sunt nefavorabile procesului de vindecare.

Unguentele oftalmice trebuie sa aiba o buna capacitate de intindere si de aplicare si nu trebuie sa fie iritante.

Amestecurile cu parafina moale, parafina lichida si lanolina sunt cele mai utilizate de regula.

Un unguent trebuie sa aiba calitatea de a se intinde cu usurinta si de asemenea de a se indeparta usor prin spalare cu apa.

In unguentele apoase drogurile incorporate pot suferi un proces de descompunere (hidroliza, oxidare) si prin urmare problema stabilitatiitrebuie tratata cu foarte mare atentie.Alegerea conservantului este facuta in mod obligatoriu pentru fiecare preparat individual in lumina testelor cu diferite microorganisme.

Din punct de vedere fizico-chimic unguentele sunt geluri plastice

Pentru a-si putea schimba forma la exwrcitarea unor forte mecanice

( exemplu : ungere, apasare, forfecare ).



TEMA: Unguente simple.Exemple oficinale.Unguent emulgator.Unguent de glicerina.

Unguente simple baze de incorporare

Unguent emulgator.Preparare.

Rp/Alcool cetil stearilic30.0 g (100.0000 ui )

Ulei de parafina

35.0 g.

Vaselina alba

35.0g.

M.F. unguent

D.S. extern.

Componentele se topesc la 60 * C si apoi se tritureaza pana la racire.

Acest unguent sub forma hidratata este denumit si unguent emulgator apos.

Unguentul anhidru poate fi utilizat si pentru incorporarea solutiilor apoase ale unor substante medicamentoase.Unguent simplu.Rp. PreparareRp/ Lanolina anhidrica10.0 (100.000 ui)

Vaselina albas

90.0

M.F. unguent

D.s. extern

Lanolina si vaselina se topesc impreuna intr-o capsula.

Amestecul obtinut prin topire se strecoara printr-un tifon si se amesteca pana la racire.

Este baza de unguent cea mai utilizata pentru incorporarea diferitelor substante active.

Unguent cu glicerina. Rp. Preparare.

Rp/Amidon de grau

7.0 g

Paraxidroxibenzoat de metil

0.18 g

Paraxidroxibenzoat de propil

0.02 g

Glicerol

93.0 g

Apa

7.00g

Amidonul, p-hidroxibenzoatul de metil si propil se trateaza cu apa fierbinte si se tritureaza intr-o capsula de portelan. Se lasa in repaus 10 minute inainte de a se adauga glicerina. Se recomanda incalzirea direct pe sita la flacara mica ( 15-20 minute ) Unguentele obtinute sunt albe, translucide.


MODULUL X: Forme farmaceurice ca sisteme disperse eterogeneNR.ORE: 66

TEMA: Prepararea,conditionarea si conservarea unguentelor.La prepararea unguentelor se respecta urmatoarele faze de lucru :

pregatirea bazei de unguent

dispersarea substantelor medicamentoase

omogenizarea

verificarea calitatii

ambalarea

Prepararea unguentelor se face in cele mai multe cazuri aseptic, deoarece incalzirea la temperatura de sterilizare antreneaza distrugerea gelurilor , separarea substantelor medicamentoase sau a fazelor.

Daca intr-o prescriptie magistrala nu se specifica excipientul ,se va folosi unguentul simplu sau unguentul cu alcooli de lana.

In officina , se folosesc ustensile si aparatura simple:

placi pentru unguent, mojarele, capsulele.

Caracteristica principala majora a tuturor unguentelor este de a fi un gel pklastic care sa prezinte urmatoarele conditii de calitate :

sa-si pastreze consistenta semi-solida

sa prezinte omogenitate.

Unguentele preparate in farmacie se elibereaza in borcane de sticla, portelan, materiale plastice.

Ambalajele din sticla sau portelan sunt bune dar nu sunt de preferat deoarece sunt casante, permit influenta factorilor de mediu.

Ambalajele din metal, polisate cu lac izolant sunt cele mai eficiente si corespunzatoare pentru ambalarea unguentelor.

Ambalajele din material plastic sunt usoare, ieftine,dar peretele acestor ambalaje pot sa permita schimburi cu mediul ambiant, de aceea le exclude la ambalarea unguentelor sterile.

Tuburile se pot umple manual sau mecanic, cu ajutorul masinilor de umplut tuburi.

Farmacopeea Romana X prevede conservarea unguentelor prin adaugarea de conservanti care inhiba dezvoltarea microorganismelor si constituie la stabilitatea componentelor.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 27.04.2011


TEMA: Unguente.Aspect.Miros.PH.

Pentru a corespunde cerintelor terapeutice, unguentele si excipientii trebuie sa indeplineasca anumite conditii : sa nu prezinte activitate sensibilizanta asupra pielii normale

sa nu produca deshidratarea pielii.

Sa nu prezinte afinitate fata de grasimile pielii

Sa nu fie onctuoase;

Sa nu impiedice schimburile normale ale mantalei cutanate;

Sa aiba ph intre 4.5 si 6.5 pentru a nu modifica ph-ul acid al pielii;

Sa fie indiferente din punct de vedere chimic;

Sa nu reactioneze cu componentele active cu care se asociaza;

Sa se poata aplica usor , sa se inmoaie la temperatura corpului fara sa curga;

Sa prezinte o vascozitate si o omogenitate corespunzatoare;

Sa permita incorporarea substantelor active si sa fixeze apa ( in cazul unguentelor care contin apa sau substante hidrofile ), permitand aderarea substantei medicamentoase la locul de aplicare; Sa prezinte o stabilitate fizico-chimica buna la actiunea aerului si aluminii, astfel incat in timpul pastrarii sa nu manifeste fenomene de oxidare, colorare ,etc;

Sa fie economice .

Dupa actiunea terapeutica unguentele se clasifica in:

unguente de acoperire, racoritoare, epitelizante, revulsive

sicative, antiacneice si antiseboreice.

Dupa locul de aplicare unguentele se clasifica in :

unguente dermice, unguente oftalmice, unguente nazale,

unguente anale, unguente vaginale, unguente mamare.



TEMA: Unguente medicamentoase.Unguente solutii.Exemple magistrale si oficinale.

Un numar mic de droguri, de exemplu camforul, mentolul si timololul sunt solubile in parafina moale in proportie suficienta pentru a se permite obtinerea unguentelor solutie.

Majoritatea drogurilor insa sunt putinsolubile in parafina moale si uleiuri vegetale.

Prin urmare prepararea unguentelor la cald poate uneori sa dea nastere la solutie suprasaturata.

In cursul perioadei de stocare a unui asemenea unguent, drogul va cristaliza si cristalele sale pot fi destul de mari.

Exemplu : Unguent cu Kanamicina . Rp. Preparare.

Rp/

Sulfat de Kanamicina

0.5

Eucerina anhidra

50.0

M.F. unguent

D.S. extern

Activitatea kanamicinei asupra germenilor gram pozitivi ( stafilococi ) si gram negativi recomanda unguentele pentru afectiunile dermatologice.

De obicei se asociaza cu hidrocortizonul.

In cazul unguentelor tip solutie, la cald solubilitatea majoritatii substantelor este marita si odata cu racirea, datorita suprasaturatiei, acestyea pot recristaliza usor ( exemplu : acidul salicilic, anestezina, acidul boric, boraxul ).

Exemplu : Ultraproct. Rp. Preparare.

Rp/

Un gram unguent contine :

Fluocortolon pivalat 0.92 mg.

Flucortolon caproat 0.95 mg.

Concocainhidroclorid 0.5mg.

Acest unguent se aplica rectal si este indicat in tratamentul hemoroizilor, fisurilor anale si proctite.

Unguentul se va aplica dupa scaun in urma unei atente toalete locANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 11.05.2011


TEMA: Unguente emulsii.Unguente suspensii.Exemple magistrale si oficinale.

Unguentele emulsii sunt unguente de tipul A/U adica ap in ulei care pot fi preparate prin incorporarea fazei apoase in baza grasa topita, ambele fiind incalzite la aceeasi temperatura dupa care amestecul este triturat la rece pana la racire.Prepararea unguentelor de tip A/U este facuta in general in conditii de incalzire la temperasturi de 70* C si apoi este incorporata in faza grasa care fusese incalzita la aceeasi temperatura, dupa care amestecul este triturat pana la racire.Unguentele de suspensie includ un numar mare de unguente.

Drogul incorporat se mareste ca sa se obtina o marime maxima a particulelor de aproximativ 50 microni.

Majoritatea drogurilor trebuie sa fie totusi maruntite si apoi cernute pentru a se obtine o marime redusa a particulelor.

Acidul salicilic- in pulbere au fost gasite particule care aveau o marime chiar de 400 microni ; atunci cand suspensia (1+3 ) de acid salicilic in parafina lichida a fost tratata de mai multe ori in moara cu trei valturi, cristalele au fost sparte complet .

Exemplu- Unguent cu penicilina . Rp. Preparare.

Rp/

Penicilina

100.0000ui

Vaselina alba

78.0

Parafina lichida

10.0

Lanolina anhidra

10.0

Apa distilata

2.0

M.F. unguent

D.S. extern

Penicilina se dizolva in solutia de citrat de sodiu sterila, iar apoi solutia obtinuta se emulsioneaza in baza de unguent.

Unguentele de tip emulsie desi au valabilitate mai scurta au resorbtie mai buna, ele se introduc in borcane sterile.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 18.05.2011


TEMA: Unguente sterile.Unguente oftalmice.Exemple oficinale.

Unguentele sterile sunt o categorie de unguente reprezentata de unguentele oftalmice, care trebuie sa fie obligatoriu sterile si , din aceasta cauza , sunt preparate in mod aseptic, folosind excipienti, ustensile si recipiente sterilizate cu radiatii ultra-violete sau chimic.Unguentele oftalmice sunt destinate tratamentelor locale ale afectiunilor oculare si, fata de solutiile oftalmice , au avantajul unei actiuni de durata, oferind posibilitatea dirijarii resorbtiei ( prin alegerea corespunzatoare a bazei de unguent ).

Aceste unguente nu trbuie sa irite mucoasa oculara, trebuie sa aiba o consistenta potrivita si proprietati de adezivitate, astfel incat sa permita un contact cat mai prelundit cu mucoasa oculara.

In limita posibilitatilor, nu trebuie sa reactioneze cu lichidul lacrimal,sa fie cat mai inerte din punct de vedere chimic, filmul format sa nu afecteze vederea.

Ca excipienti, pentru acest tip de unguente trebuiesc evitate grasimile animale si fazele garase, deoarece acestea oxideaza rapid, au rol esential avand marimea particulelor de substanta medicamentoasa.

Exemplu : Unguent cu clorhidrat de pilocarpina.

Rp/

Pilocarpina hidroclorica2,0

Unguent simplu

88,00

Apa distilata

10,00

M.F. unguent

D.s. extern

Clorhidratul de pilocarpina se dizolva in apa si solutia se emulsioneaza cu unguent simplu triturand pana la omogenizare.

Se indica in afectiunile oculare majore ( glaucom ) aplicandu-se de 3-6 ori pe zi.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 25.05.2011

MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogeneNR. ORE:

TEMA: Unguente cu antibiotice.Unguente cosmetice.Exemple.

Unguentele cosmetice sunt unguente protectoare care au destinatia sa apere pielea de actiunea agresiva a unor agenti nocivi si sa contribuie la ingrijirea ei.

Asemenea unguente pot fi de natura hidrofoba, hidrofila si unguente care formeaza un film protector si protejeaza pielea impotriva agentilor externi ,iritanti,

In aceasta categorie se incadreaza:

Pomezile care sunt unguente de consistenta semisolida, care se inmoaie cand sunt frecate pe piele, formand un film superficial.

Cremele care sunt unguente asemanatoare la consistenta cu smantana datorita unui continut ridicat de apa, sunt folosite pentru corectarea unor deficiente ale pielii.Cremele se pot clasifica in : creme si lotiuni emoliente, creme pentru curatarea pielii, creme evanescente, creme de ingrijirea mainilor, creme protectoare, creme pentru albirea pielii, creme pentru machiaj, creme de ochi, creme antisolare, creme cu hormoni.

Prin produs cosmetic se intelege orice substanta sau preparat destinat aplicarii pe epiderma, par, organe genitale externe, pe dinti si pe mucoasa bucala, in scopul spalarii, protejarii, hranirii si mentinerii acestora sau pentru a corija mirosurile corporale.

Produsele dermato-cosmetice sunt foarte apropiate de produsele dermatologice, dar, in acest caz, se pune accent pe proprietatile preventive si nu pot sa contina substante puternic active.

Exemple de unguente cosmetice : crema de galbenele pentru maini,

Crema de maini cu glicerina, crema nutritiva pentru fata, crema hidratanta pentru fata (Elmiplant,Nivea,Loreal,Gerovital ), crema antirid de noapte si de zi.Exemplu : Unguent cu tetraciclina. Rp. Preparare.

Rp/

Clortetraciclina

3,0

Unguent simplu

100,0

M.f. unguent, D.S. extern.

Unguentul cu tetraciclina este indicat in infectii streptococice,cu coci gram pozitivi,stafilococi, furunculoze, pilodermite, infectii oculare stafi.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 01.06.2011


TEMA: Supozitoare.Definitie.Formulare.Excipienti pentru supozitoare.Alegerea excipientului.

Dupa destinatia lor supozitoarele sunt clasificate in: supozitoare rectale

supozitoare vaginale (ovule) sunt de forma sferica de greutate diferita 2-5 g cele pe baza de unt de cacao si 6-12g cele pe baza de masa gelatinoasa

supozitoare uretrale ,cu forma cilindrica, ascutita.Supozitorul este de forma solida (cilindrico- conica sau de torpila ) la administrarea intrarectala a medicamentelor.

La capat sunt retezate drept ,iar partea cealalta cea cu care se introduc fiind conica deoarece strangerea sfincterului anal pe capatul ascutit ii permite acestuia sa avanseze si sa fie retinut dincolo de sfincter.

Supozitoarele difera ca marime , in functie de administrarea lor la copii sau adulti si sunt prezentate in cutii de carton, fiecare supozitor fiind invelit in hartie pergamantata ( exemplu : antigermin ) sau in staniol ( poleialas ) , ca de exemplu supozitoarele cu glicerina pentru copii.In compozitia supozitoarelor intra substante medicamentoase active si un excipient.

Substantele active administrate intrarectal cu ajutorul supozitoarelor pot urmari un efect local, lent, antiinflamator sau dezinfactant.

Excipientele folosite in prepararea supozitoarelor sunt de obicei

untul de cacao, gelatina cu glicerina si emulsii de ulei in apa sau apa in ulei.Ele treuie sa dea un anumit grad de consistenta preparatului, sa nu fie iritante in general ,sa se topeasca lent la temperatura corpului, sa nu intre in reactie cu medicamentele incluse si sa nu fie descompuse de flora microbiana bogata din rect.



TEMA: Prepararea supozitoarelor prin modelare manuala.Prepararea prin presare.Preparare prin topire si turnare.

Principalele procedee de preparare a supozitoarelor sunt:

modelare manuala ( presare la rece )

presarea masei solide in forme de supozitoare

turnarea masei topite in forme metalice.

Modelarea manuala este cea mai veche metoda si se aplica la prepararea in officina, la obtinerea supozitoarelor cu unt de cacao.

Fazele de obtinere sunt :

pregatirea substantei active si auntului de cacao;

incorporarea componentelor si obtinerea masei de supozitoare;

divizarea supozitoarelor.

Pentru prepararea prin presare este nevoie de presele pentru supozitoare.

Avantajele sunt ca nu necesita aparatura sofisticata, asigura o forma mult mai regulata si de aceeasi marime, este inlaturata posibilitatea sedimentarii substantelor insolubile iar ca dezavantaje amintim posibilitatea introducerii aerului in masa de supozitoare, dispersarea substantei active este mai slaba, productia de supozitoare prin presare este ingreunata la temperaturile ridicate, ceea ce va deforma supozitoarele.Metoda cea mai moderna si mai raspandita este turnarea masei topite in forme metalice.

Aceasta metoda poate fi aplicata atat in cazul bazelor hidrosolubile, cat si liposolubile.

Procedeul se bazeaza pe turnarea la cald a amestecurilor topite de substanta activa si masa de supozitoare in forme metalice, care apoi se racesc.

La fabricarea supozitoarelor trebuie sa se tina seama de forma medicamentoasa in care se afla substanta activa, suspensie, solutie sau emulsie.

De obicei in supozitoare sunt inglobate suspensii de substante active.ANUL: II Asistent medical de farmacieDATA: 15.06.2011.

MODULUL X: Foreme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene.NR.ORE: 66

TEMA: Supozitoare rectale.Exemple oficinale si magistrale.Supozitoarele rectale sunt medicamente administrate pe cale rectala, ele fiind iritante prin alta cale de administrare ( pentru stomac de exemplu ) ,precum si in cazurile in care starea grava a bolnavului nu o permite.

In acest caz, medicamentele fiind absorbite in sange au efect general sau la distanta de locul administrarii.

Astfel se administreaza sub forma de supozitoare unele spasmolitice si mai ales hipnotice ( opiaceele ).Cele mai frecvente vehicule folosite sunt uleiul de vaselina, uleiul de arahide, uleiul de masline, lecitina etc., dispersarea fiind usurata de prezenta unui emulgator neionic ulei in apa U/A.

Supozitoarele rectale sunt de forma cilindro-conica, cu lungimea de 2-3 cm., si diametrul de 0,8-1 cm.

Ca avantaje amintim ca ele pot produce o actiune locala eficienta, in cazul fisurilor anale, afectiunilor rectale, parazitozelor intestinale.

Calea rectala este un traseu mai eficient, evitand bariera hepatica, efectul fiind prompt si mult mai rapid decat cel pe cale orala.

Dezavantajele sunt legate de leziunile locale ale rectului ( atunci cand mucoasa rectala nu mai joaca rolul de membrana selectiva de resorbtie ) atunci cand principiile active pot trece in circulatie prin intermediul leziunilor.

Exemple : Procto-Glyvenol

Compozitie: tritenozida 400mg

Lidocaina

40mg

Ultraproct, Tramadol, Diclofenac, Voltaren, supozitoare cu glicerina, Novocalmin, Hemorzon, Paracetamol supozitoare pentru sugari si copii sub 3 ani, Aminofenazona,

Caiet Practica - Forme Farmaceutice Eterogene

Documents

Transcript of Caiet Practica - Forme Farmaceutice Eterogene