FORMULAREA SI EVALUAREA UNOR FORME FARMACEUTICE...

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ”CAROL DAVILA” – BUCUREȘTI

FACULTATEA DE FARMACIE

TEZĂ DE DOCTORAT

FORMULAREA SI EVALUAREA UNOR FORME FARMACEUTICE SEMISOLIDE CARE CONȚIN

COMPLECȘI DE INCLUZIUNE A UNOR INGREDIENTE ACTIVE FOTOPROTECTOARE ÎN DIFERITE

CICLODEXTRINE

- REZUMAT -

Coordonator științific Prof.univ.dr.farm. DUMITRU LUPULIASA

Doctorand farm. RALUCA MARIA TABAN

-2016-

2

Teza de doctorat cuprinde 178 pagini din care:

- 22 pagini: PARTEA GENERALĂ

- 139 pagini: PARTEA EXPERIMENTALĂ (CONTRIBUłII PROPRII) care

include:

• 139 figuri

• 49 tabele

• 65 indici bibliografici

- 17 pagini: ANEXE

3

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR DE SPECIALITATE UTILIZATE ÎN CADRUL TEZEI DE

DOCTORAT.........................................................................................................................

5

INTRODUCERE ................................................................................................................. 7

I. OBłINEREA ŞI CARACTERIZAREA COMPLECŞILOR DE INCLUZIUNE AI

AVOBENZONEI ȘI 4 – METILBENZILIDEN CAMFORULUI CU Β –

CICLODEXTRINA, HIDROXIPROPIL – Β - CICLODEXTRINA ŞI HIDROXIPROPIL

- Α – CICLODEXTRINA ....................................................................................................

11

I.1. Prepararea complecşilor de incluziune ai avobenzonei și 4-metilbenziliden

camforului cu β-CD, HP-β-CD şi HP-α-CD.........................................................................

11

I.2. Caracterizarea complecşilor de incluziune prin microscopie electronică cu scanare

(SEM)....................................................................................................................................

12

I.3. Caracterizarea complecşilor de incluziune prin calorimetrie diferenŃială dinamică (cu

scanare sau baleiaj).........................................................................................................

19

I.4. Analiza prin spectroscopie IR (FT-IR)........................................................................ 24

II. FORMULAREA, PREPARAREA ȘI CARACTERIZAREA FARMACOTEHNICĂ

A CREMELOR CONȚINÂND COMPLECȘII DE INCLUZIUNE A AVOBENZONEI

ȘI 4-METILBENZILIDEN CAMFORULUI CU CICLODETRINE ...................................

28

II.1. Formularea și prepararea formelor farmaceutice semisolide........................................ 28

II.2. Controlul organoleptic.................................................................................................. 28

II.3. Determinarea pH-ului................................................................................................... 29

II.4. Determinarea capacității de întindere........................................................................... 29

III. ANALIZA CORELATĂ IN VITRO, STRUCTURALĂ ŞI DIFUZIONALĂ, A

FORMELOR FARMACEUTICE SEMISOLIDE TOPICE CONțINÂND COMPLECŞII

DE INCLUZIUNE A AVOBENZONEI ŞI 4-METIL-BENZILIDEN CAMFORULUI

(ENZACAMEN) ...................................................................................................................

32

4

III.1. Metode.......................................................................................................................... 32

III.1.1. Analiza proprietăților structurale............................................................................... 32

III.1.2. Studiul profilelor de cedare in vitro........................................................................... 32

III.1.3.Determinarea cantitativă a avobenzonei și enzacamenului în probele prelevate....... 33

III.1.4. Analiza profilelor de deformare și difuzionale.......................................................... 33

III.2. Rezultate....................................................................................................................... 34

III.3. Concluzii....................................................................................................................... 47

CONCLUZII GENERALE ................................................................................................... 48

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................... 52

5

LISTA ABREVIERILOR DE SPECIALITATE UTILIZATE

ÎN CADRUL TEZEI DE DOCTORAT

CD ═ ciclodextrină / ciclodextrine

α-Cd = alfa- ciclodextrină / alfa - ciclodextrine

β-CD ═ beta - ciclodextrină / beta – ciclodextrine

HP-β-CD ═ hidroxipropil - beta - ciclodextrină

Me-β-CD ═ metil - beta - ciclodextrină

AVB = avobenzona

4MBC = 4-metilbenzilidencamfor

CGT-aza ═ ciclodextrin – glucozil – transferază

Da ═ daltoni

DM ═ 2,6-di-O-metil

TM ═ 2,3,3-tri-O-metil

2-HE ═ 2-hidroxietil

2-HP ═ 2-hidroxipropil

3-HP ═ 3-hidroxipropil

2,3-DHP ═ 2,3-di-hidroxipropil

G1 ═ glucozil

G2 ═ maltozil

(G2)2 ═ di-maltozil

DE ═ 2,6-di-O-etil

TE ═ 2,3,6-tri-O-etil

CME ═ O-carboximetil-O-etil

DS ═ 2,6-di-O-sulfat

DIMEB ═ dimetil-ciclodextrine

TRIMEB ═ trimetil-ciclodextrine

UV ═ ultaviolet

IR ═ infraroşu

RMN ═ rezonanŃă magnetică nucleară

6

SM ═ spectroscopie de masă

CMC ═ carboximetilceluloză

MC ═ metilceluloză

UV-VIS ═ ultraviolet – vizibil

rpm ═ rotaŃii pe minut

SEM ═ microscopie electronică cu scanare

FT-IR ═ spectroscopie în infraroşu

DSC ═ calorimetrie diferenŃială dinamică

SEI ═ imagistica cu electroni secundari

BSE = electroni retroîmprăştiaŃi (back – scattered electrons)

SE = electroni secundari (secondary electrons)

ODF = distribuŃia orientării cristalelor

ATR = reflexie totală atenuată

ppm = părŃi per milion

FR = farmacopeea română

USP = farmacopeea Statelor Unite ale Americii

s.r. = substanŃă de referinŃă

ASC = aria de sub curbă

KV = kilovolŃi

7

INTRODUCERE

FotoprotecŃia este esenŃială pentru a preveni efectele nocive pe termen scurt şi

lung ale soarelui şi în prezent, în Ńările dezvoltate, este considerată a fi indispensabilă

atunci când pielea este expusă direct la radiaŃiile solare.

De-a lungul timpului au fost descoperite treptat o serie de substanŃe ce au diferite

calităŃi fotoprotectoare, culminând cu etapa revoluŃionară în care au fost introduse

moleculele ce acŃionează ca absorbanŃi ai radiaŃiilor UV, printre acestea numărându-se

avobenzona şi 4-metilbenziliden camforul, substanŃele selectate în prezentul studiu.

Deşi ele prezintă o pronunŃată acŃiune fotoprotectoare, au dezavantajul faptului că

prin expunere la lumină suferă un puternic proces de foto-degradare în urma căruia

rezultă compuşi inactivi şi chiar toxici. Acesta este motivul pentru care este foarte

important să utilizăm diferite metode eficiente de creştere a stabilităŃii acestora prin

prevenirea descompunerii lor, aceasta conducând în cele din urmă la mărirea acŃiunii

acestora.

SoluŃia aleasă în prezentul studiu a fost microîncapsularea fotoprotectoarelor în

cavitatea diverselor ciclodextrine.

Ciclodextrinele sunt substanŃe macromoleculare care au abilitatea de a forma complecşi

de incluziune cu numeroase substanŃe organice [1]. În urma complexării, o parte din

proprietăŃile fizico-chimice ale moleculelor “oaspete” se schimbă. Astfel, creşte

stabilitatea moleculelor complexate la acŃiunea luminii şi a oxigenului, scade presiunea

vaporilor şi creşte solubilitatea substanŃelor puŃin solubile în apă. Cercetările teoretice şi

experimentările practice efectuate în ultimii ani privind utilizarea ciclodextrinelor au

cunoscut o dezvoltare exponenŃială.

Obiectivul prezentului studiu a fost acela de a creşte foto-stabilitatea avobenzonei şi a 4-

metilbenziliden camforului prin complexarea acestora cu trei ciclodextrine: β-

ciclodextrina, hidroxipropil- β-ciclodextrina şi hidroxipropil- α-ciclodextrina.

Dimensiunea moleculară a substanŃelor fotoprotectoare indică faptul că molecula

acestora poate fi cuprinsă în totalitate şi stabil numai în cavitatea α sau β-ciclodextrinelor,

8

γ-ciclodextrinele având o cavitate prea mare pentru a putea include aceste substanŃe, iar

complexul final nu este stabil.

Ciclodextrinele (CD) sunt oligozaharide ciclice obŃinute prin degradarea

enzimatică a amidonului sub influenŃa ciclodextrin–glucozil–transferazei (CGT-aza). Ele

au caracter hidrofil la suprafaŃa exterioară şi lipofil la nivelul cavităŃii interioare.

În soluŃie apoasă, cavitatea slab apolară a ciclodextrinelor este ocupată de

molecule de apă, ocupare nefavorabilă din punct de vedere energetic (interacŃie polar-

apolar), motiv pentru care acestea pot fi uşor înlocuite de molecule oaspete mai puŃin

polare decât apa.

Într-o primă etapă, am avut drept scop confirmarea formării complecşilor de

incluziune între avobenzonă şi a 4-metilbenziliden camfor şi beta-ciclodextrină,

hidroxipropil-beta-ciclodextrină şi hidroxipropil- α-ciclodextrină obŃinuŃi în stare solidă.

Complecşii de incluziune au fost preparaŃi prin coprecipitare, apoi au fost supuşi

caracterizărilor fizico-chimice prin comparaŃie cu simple amestecuri fizice preparate în

acelaşi raport molar de 1:2 (ingredient activ : ciclodextrină). Complecşii au fost evaluaŃi

prin microscopia electronică cu baleiaj (SEM), prin calorimetrie diferenŃială dinamică

(DSC) şi prin spectroscopie IR (FT-IR).

În cea de-a doua etapă, complecşii obŃinuŃi au fost încorporaŃi în forme

farmaceutice semisolide destinate administrării topice, matricile fiind amestecuri de

componente hidrofile şi lipofile, cu un conŃinut minim de alcooli, stabilizate în prezenŃa

unui formator hidrofil de reŃea şi a unui tensioactiv neionic.

Cremele obŃinute au fost supuse testărilor de calitate, urmărindu-le caracteristicile

organoleptice, pH-ul, capacitatea de întindere, profilul reologic şi cel mai important

dintre studii, determinarea cineticii de cedare.

Măsurătorile efectuate au permis o analiză comparativă a celor şase combinaŃii

posibile între două fotoprotectoare şi trei ciclodextrine. Deoarece toŃi complecşii

preparaŃi şi încoropraŃi în cremele studiate au fost obŃinuŃi printru-un raport molar de 1:2,

ingredient activ-ciclodextrină, s-a putut studia eficacitatea fiecărei ciclodextrine în parte

asupra comportării dinamice a cremelor.

Testele de cedare in vitro efectuate asupra celor şase complecşi de incluziune reprezintă

un instrument veridic de control al calităŃii în vederea asigurării uniformităŃii produselor

9

farmaceutice topice şi a detectării schimbărilor în procesul de fabricaŃie care influenŃează

procesul de cedare cutanată a celor două fotoprotectoare.

10

PARTEA GENERALĂ

Prima parte a tezei de doctorat, partea teoretică, prezintă stadiul actual al

cunoaşterii cuprins în cinci capitole, astfel:

CAPITOLUL I – în care sunt redate noŃiuni generale despre ciclodextrine şi utilizarea

acestora în industria farmaceutică;

CAPITOLUL II – reprezintă motivarea alegerii celor două substanțe fotoprotectoare şi a

hidroxipropil - α – ciclodextrinei, β – ciclodextrinei și hidroxipropil - β – ciclodextrinei la

formarea complecşilor de incluziune utilizaŃi ca ingrediente active în formularea unor

forme farmaceutice semisolide.

PARTEA EXPERIMENTALĂ

Cea de-a doua parte a tezei, partea experimentală, prezintă contribuŃiile ştiinŃifice

proprii cu privire la tema cercetării şi cuprinde cinci capitole, a căror obiective au fost:

- obŃinerea complecşilor de incluziune a avobenzonei și 4-metilbenziliden camforului

cu HP-α-CD, β-CD și HP-β-CD prin metoda liofilizării;

- caracterizarea complecşilor obŃinuŃi prin metodele convenŃionale specifice descrise

în normativele oficiale şi literatura de specialitate;

- încorporarea complecşilor obŃinuŃi în forme farmaceutice semisolide;

- controlul calitativ specific forme farmaceutice semisolide, efectuate conform

prevederilor descrise în farmacopei, în normativele oficiale şi literatura de

specialitate;

- studiul asupra cedării in vitro a ingredientelor active din formulările studiate.

11

I. OBłINEREA ŞI CARACTERIZAREA COMPLECŞILOR DE INCLUZIUNE A

AVOBENZONEI ȘI 4 – METILBENZILIDEN CAMFORULUI CU Β –

CICLODEXTRINA, HIDROXIPROPIL – Β - CICLODEXTRINA ŞI

HIDROXIPROPIL - Α – CICLODEXTRINA

Scopul prezentului studiu a fost acela de a confirma formarea complecşilor de

incluziune între cele două fotoprotectoare şi HP-α-CD, β-CD și HP-β-CD.

I.1. Prepararea complecşilor de incluziune a avobenzonei și 4-metilbenziliden

camforului cu β-CD, HP-β-CD şi HP-α-CD

Pentru obŃinerea complecşilor de incluziune a avobenzonei și 4-metilbenziliden

camforului cu β-CD, HP-β-CD şi HP-α-CD, ce urmează a fi caracterizaŃi, am ales metoda

de complexare în soluŃie, metoda liofilizării. Pentru compararea rezultatelor obŃinute la

testele de evidenŃiere a complecşilor de incluziune formaŃi am preparat simple amestecuri

fizice ale avobenzonei și 4-metilbenziliden camforului cu fiecare din cele trei

ciclodextrine, respectând acelaşi raport molar de 1:2 (ingredient activ: ciclodextrină).

Prepararea amestecurilor fizice dintre avobenzonă și 4-metilbenziliden camfor cu

β-CD, HP-β-CD şi HP-α-CD

SubstanŃele cântărite corespunzător raportului molar de 1:2 au fost amestecate,

timp de 15 minute, la temperatura camerei, într-un mojar, utilizând o cartelă de hârtie

cerată.

Prepararea complecşilor de incluziune a avobenzonei și 4-metilbenziliden

camforului cu β-CD, HP-β-CD şi HP-α-CD prin liofilizare

Pentru fiecare complex de incluziune au fost preparate două soluŃii, una apoasă şi

una în metanol.

La soluŃia apoasă se adaugă, treptat şi sub continuă agitare, soluŃia alcoolică, iar

agitarea se continuă cu agitatorul magnetic Heidolph MR 3001K, timp de 6 ore, la 750

rpm, la temperatura camerei.

12

Suspensiile hidroalcoolice obŃinute au fost congelate şi liofilizate la temperaturi

între -60°C şi -58°C, cu ajutorul liofilizatorului Christ ALPHA 1 – 2, B Braun Biotech

International, Germania..

Prin complexare s-au obŃinut pulberi amorfe, iar prin simpla amestecare fizică s-

au obŃinut pulberi cristaline.

În continuare, atât amestecurile fizice, cât şi complecşii de incluziune obŃinuŃi au

fost supuse controlului calitativ prin următoarele metode: microscopie electronică cu

scanare (SEM), spectroscopie IR (FT-IR) și microcalorimetrie diferenŃială (DSC).

I.2. Caracterizarea complecşilor de incluziune prin microscopie electronică cu

scanare (SEM)

Morfologia probelor a fost studiată utilizând microscopul electronic cu scanare

model VEGA II, producător TESCAN, Cehia. Imaginile microscopice au fost captate cu

o mărire între 500 şi 5000 de ori, astfel încât se poate urmări uniformitatea pe o cantitate

mai mare de pulbere, respectiv se pot vedea toate detaliile probelor.

Imaginile de microscopie electronică cu scanare, cu o mărire de 4000 de ori,

pentru subsatnŃele ca atare (avobenzonă, 4-metilbenziliden camfor, β-CD, HP-β-CD și

HP-α-CD) sunt redate în figura nr. 1 (a, b, c, d şi e), cele pentru amestecurile fizice AVO-

β-CD, AVO-HP-β-CD, AVO-HP-α-CD şi 4-MBC-β-CD, 4-MBC-HP-β-CD, 4MBC-HP-

α-CD sunt prezentate în figura nr. 2 (a, b, c, d, e şi f) şi pentru complecşii preparaŃi prin

liofilizare în figura nr. 3 (a, b, c, d, e şi f).

13

Figura 1. Imaginea de microscopie electronică cu scanare, la o mărire de 4000 x,

avobenzonă (a), 4-metilbenziliden camfor (b), β-CD (c), HP-β-CD (d) și HP-α-CD (e)

a.

b.

14

c.

d.

e.

15

Figura 2. Imaginea de microscopie electronică cu scanare, la o mărire de 4000 x, pentru

amestecurile fizice AVO-β-CD (a), AVO-HP-β-CD (b), AVO-HP-α-CD (c) şi 4-MBC-β-

CD (d), 4-MBC-HP-β-CD (e), 4MBC-HP-α-CD (f)

a.

b.

c.

16

d.

e.

f.

17

Figura 3. Imaginea de microscopie electronică cu scanare, la o mărire de 4000 x, pentru

complecşii de incluziune AVO-β-CD (a), AVO-HP-β-CD (b), AVO-HP-α-CD (c) şi 4-

MBC-β-CD (d), 4-MBC-HP-β-CD (e), 4MBC-HP-α-CD (f)

a.

b.

c.

18

d.

e.

f.

19

În urma evaluării morfologiei complecşilor de incluziune a avobenzonei și 4-

metilbenziliden camforului cu β-CD, HP-β-CD, HP-α-CD obŃinuŃi în soluŃie prin metoda

liofilizării, prin comparaŃie cu substanŃele ca atare şi cu simplele lor amestecurile fizice,

s-a evidenŃiat o modificare semnificativă care duce la concluzia că fenomenul de

incluziune a ingredientului activ în cavitatea ciclodextrinelor a avut loc.

Se remarcă faptul că prin metoda liofilizării complexarea dintre componente a fost

totală.

I.3. Caracterizarea complecşilor de incluziune prin calorimetrie diferenŃială

dinamică (cu scanare sau baleiaj)

În prezentul studiu, curbele DSC au fost înregistrate cu un instrument SETARAM DSC

131EVO. Condițiile de înregistrare ale curbelor au fost:

- Domeniul de temperatură: 30 – 210°C;

- viteza de încălzire k = 10°C/min;

- Atmosferă inertă: N2; debit: 50 ml/min;

- creuzete de aluminiu sertizate (sealed aluminium pans);

- verificarea calibrării aparatului s-a făcut in energie şi temperatura cu standardul

de Indiu.

Termogramele DSC înregistrate în intervalul de temperatură cuprins între 20°C şi 200°C

au prezentat pentru avobenzonă un aspect caracterisic substanŃelor cristaline, cu un pic

caracteristic, corespunzător punctului său de topire, cu o intensitate maximă la 85,45°C şi

un efect energetic endoterm de 70,09 J/g, iar pentru 4-metilbenziliden camfor de

asemenea, un aspect caracterisic substanŃelor cristaline, cu un pic caracteristic,

corespunzător punctului său de topire, cu o intensitate maximă la 69,37°C şi un efect

energetic endoterm de 73,25 J/g. Cele trei ciclodextrine, au prezentat termograme DSC

caracteristice substanŃelor amorfe, cu efecte endotermice foarte largi, în domeniul de

temperatură 20 - 200°C, cu maxime la 133,95°C pentru β-CD, la 109,28°C pentru HP-β-

CD şi la 109,85°C pentru HP-α-CD şi cu efecte endoterme mari de 222,52 J/g pentru β-

20

CD, de 166,15 J/g pentru HP-β-CD şi de 175,01 J/g pentru HP-α-CD, aspecte tipice

substanțelor amorfe.

Termogramele DSC ale celor șase amestecuri fizice studiate au prezentat câte două picuri

endotermice, unul la valori mari ale temperaturilor caracteristic ciclodextrinelor şi un

altul la valori mici ale temperaturilor (până în 100°C) şi cu un efect endotermic mic,

caracteristic ingredientelor active din probă, dar de intensitate mai mică decât cel al

substanŃei ca atare, astfel demonstrând afinitatea dintre cele două substanŃe, dar fără

formarea complexului de incluziune.

Pentru complecşii de incluziune obŃinuŃi prin metoda liofilizării, se observă că pentru

complecşii cu β-CD şi HP-β-CD complexarea a fost totală pentru raportul molar

ingredient activ:ciclodextrină de 1:2, termogramele prezentând doar picuri endotermice

largi, la temperaturi crescute, picuri caracteristice ciclodextrinelor, remarcabilă fiind

dispariŃia totală a picului caracteristic ingredientului activ. În termogramele DSC ale

complecșilor cu HP-α-CD, se observă pe lângă picul de intensitate mare, cu efect

endotermic larg, la temperaturi crescute, un pic datorat ingredientului activ, dar

necaracteristic totuşi pentru acesta, la o temperatură mai scăzută, de o intensitate mică,

ceea ce indică faptul că în aceste cazuri incluziunea în cavitatea ciclodextrinei nu este

totală.

De asemenea, se remarcă faptul că toŃi complecşii de incluziune preparaŃi prin liofilizare

au un aspect al curbelor DSC tipic substanŃelor amorfe.

Rezultatele înregistrate în termogramele DSC ale complecşilor de incluziune a

ingrdeientelor active (avobenzonă şi 4-metilbenziliden camfor) cu ciclodextrinele

studiate (β-CD, HP-β-CD şi HP-α-CD) obŃinuŃi prin liofilizare indică formarea unor

compuşi amorfi printr-o puternică intercaŃie între ingredientul activ şi ciclodextrine la un

raport molar de 1:2, probabil prin încapsularea moleculară a acestuia în cavitatea

ciclodextrinelor.

21

Figura nr. 4. Termograma DSC a complexului de incluziune al avobenzonei cu β-CD

Figura nr. 5. Termograma DSC a complexului de incluziune al avobenzonei cu HP-β-CD

22

Figura nr. 6. Termograma DSC a complexului de incluziune al avobenzonei cu HP-α-CD

Figura nr. 7. Termograma DSC a complexului de incluziune al 4-metilbenziliden

camforului cu β-CD

23


camforului cu HP-β-CD


camforului cu HP-α-CD

24

I.4. Analiza prin spectroscopie IR (FT-IR)

Spectrele în înfraroşu (IR) ale complecşilor de incluziune sintetizaŃi s-au efectuat

în fază solidă folosind un spectrofotometru JASCO FT/IR-4200 prevăzut cu un accesoriu

ATR PRO450-S cu optică de diamant, lucrând în tehnica de reflexie totală atenuată

(ATR) în intervalul spectral de 400 ÷ 4000cm-1, la o rezoluŃie de 4cm-1.

Spectrele IR efectuate demonstrează includerea compuşilor fotoprotectori în interiorul

moleculelor de ciclodextrină. Se observă o mai bună includere, pentru ambii compuşi, în

cazul utilizării HP-α-CD sau HP-β-CD, comparativ cu β-CD.

Figura nr. 10. Spectrul FT-IR al complexului de incluziune avobenzonă - β-CD

25

Figura nr. 11. Spectrul FT-IR al complexului de incluziune avobenzonă – HP-β-CD

Figura nr. 12. Spectrul FT-IR al complexului de incluziune avobenzonă – HP-α-CD

26

Figura nr. 13. – Spectrul FT-IR al complexului de incluziune 4-metilbenziliden camfor -

β-CD

Figura nr. 14. Spectrul FT-IR al complexului de incluziune 4-metilbenziliden camfor –

HP- β-CD

27

Figura nr. 15. Spectrul FT-IR al complexului de incluziune 4-metilbenziliden camfor –

HP-α-CD

28

II. FORMULAREA, PREPARAREA ȘI CARACTERIZAREA

FARMACOTEHNICĂ A CREMELOR CONȚINÂND COMPLECȘII DE

INCLUZIUNE A AVOBENZONEI ȘI 4-METILBENZILIDEN CAMFORULUI CU

CICLODETRINE

II.1. Formularea și prepararea formelor farmaceutice semisolide

Pentru formularea vehiculelor semisolide destinate administrării locale pe piele au

fost selectate compoziții simple, adaptate caracterului intens lipofil al celor două

substanțe. Astfel, sisteme hidro-alcoolice conținând etanol (10%), propilenglicol (2.5%)

și izopropanol (5%) au fost utilizate pentru dispersarea inițială a complecșilor sau

entităților active (2% AVO sau 3% 4MBC). În apă purificată au fost dizolvate în

prealabil la cald cantități adecvate de conservanți (para-hidroxi-benzoat de metil, 0.08%,

respectiv para-hidroxi-benzoat de propil, 0.02%), soluția obținută fiind utilizată pentru

hidratarea carbomerului 940. Componentele lipofile (vaselină și alcool cetilstearilic) au

fost omogenizate în prezența tensioactivului neionic tween 80 la aproximativ 50°C. Cele

două fracțiuni au fost reunite și amestecate în sisteme închise cu volumul util de 20 mL la

4000 rpm timp de 10 minute (echipament Unguator 2100, Gako GmbH, Germania), etapă

urmată de racire lentă, la temperatura camerei.

Formulările semisolide au fost analizate după un interval minim de 72 de ore de la

momentul preparării. S-au realizat serii de câte 4 formulări pentru fiecare dintre cele două

entități (codificarea fiind F1-F4 pentru AVO, respectiv F5-F8 pentru 4MBC, pentru

includerea complecșilor cu βCD, HPαCD și HPβCD). Compozițiile F4 și F8 au fost

preparate ca martor, conținând substanța activă necomplexată, în prezența HPβCD

dispersată în formularea finală.

II.2. Controlul organoleptic

S-au obŃinut opt creme cu aspect omogen, de culoare albă, cu miros caracteristic

componentelor.

29

Omogenitatea am efectuat-o conform FR X, prin întinderea cremelor în strat

subŃire pe o lamă de sticlă şi examinare cu lupa (4,5x), acestea prezentând un aspect

omogen, fără aglomerări de particule.

Aceste caracteristici au rămas nemodificate în timpul conservării, pe o perioadă de 90 de

zile.

II.3. Determinarea pH-ului

În prezentul studiu am determinat pH-ul cremelor studiate prin metoda

potenŃiometrică, cu ajutorul pH-metrului INOLAB level 1.

pH-ul cremelor imediat după preparare a fost cuprins între 5,20 (F6) și 6,08 (F2),

iar după 90 de zile de la preparare valorile s-au menținut constante, diferențele nefiind

semnificative.

Valorile de pH înregistrate pentru cremele studiate indică faptul că ele sunt uşor

tolerate la aplicarea pe piele, nefiind iritante.

II.4. Determinarea capacității de întindere

Acest parametru a fost determinat utilizând dispozitivul Ojeba – Arbussa.

Se remarcă faptul că toate cele opt creme preparate prezintă o plasticitate

corespunzătoare, acestea putând fi ușor de etalat pe piele. De asemenea, se observă faptul

că ingredientele active utilizate nu influențează foarte mult capacitatea de întindere a

bazei de cremă, valorile obținute fiind destul de apropiate.

30

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

9000

10000

0 100 200 300 400 500 600 700

Masa

Suprafata (mm2)

F1 F2 F3 F4

Figura nr. 16. Capacitatea de întindere a F1, F2, F3, F4 imediat după preparare

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

0 100 200 300 400 500 600 700

Masa

Suprafata (mm2)

F1 F2 F3 F4

Figura nr. 17. Capacitatea de întindere a F1, F2, F3, F4 la 90 de zile după reparare

31

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

0 100 200 300 400 500 600 700

Masa

Suprafata (mm2)

F5 F6 F7 F8

Figura nr. 18. Capacitatea de întindere a F5, F6, F7, F8 imediat după preparare

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

0 100 200 300 400 500 600 700

Masa

Suprafata (mm2)

F5 F6 F7 F8

Figura nr. 19. Capacitatea de întindere a F5, F6, F7, F8 la 90 de zile după

preparare

32

III. ANALIZA CORELATĂ IN VITRO, STRUCTURALĂ ŞI DIFUZIONALĂ, A

FORMELOR FARMACEUTICE SEMISOLIDE TOPICE CONțINÂND

COMPLECŞII DE INCLUZIUNE A AVOBENZONEI ŞI 4-METIL-BENZILIDEN

CAMFORULUI

III.1. Metode

III.1.1. Analiza proprietăților structurale

Pentru analiza caracteristicilor structurale a fost aplicat testul buclei de histeresis. S-a

utilizat un vascozimetru rotațional tip Thermo Haake Viscotester VT550 (Thermo

GmbH, Germania), dotat cu un ansamblu de cilindri rotaționali concentrici tip SV-DIN.

Volumul probei a fost de aproximativ 10 mL, iar testele s-au efectuat în triplicat la două

valori relevante ale temperaturii (25±0.5°C pentru condițiile de stocare, respectiv

32±0.5°C pentru aplicarea in vivo). Vitezele de rotație pentru traseul ascendent au fost

limitate la 25 sec-1. Între determinările consecutive s-a aplicat un interval de recuperare

structurală de 5 min.

III.1.2. Studiul profilelor de cedare in vitro

Evaluarea profilelor de cedare in vitro s-a realizat în cadrul unor celule verticale de

difuzie statice, corespunzătoare modelului A din capitol 1724 al Farmacopeei Americane

(United States Pharmacopoeia, USP). Unitățile individuale de testare (Hanson Microette,

Hanson Research Inc.) au fost prevăzute cu agitator magnetic și helix superficial (600

rpm). Sistemul receptor conțînând 50% etanol absolut în apă purificată a fost degazat prin

filtrare sub vid (800 mBar) la temperatura ambientală. După umplerea compartimentului

receptor. istemul a fost încălzit la 32±0.5°C cu ajutorul unui termostat cu recirculare

EcoLauda StarEdition. Probe de 0.5 mL au fost prelevate manual, timp de 240 de min

după aplicarea formulărilor experimentale semisolide pe membrane de nylon

(PhenomenexTM, diametru de 25 mm și pori de 0.45µm). Interfețele polimerice au fost

pre-condiționate prin îmbibare în mediu receptor timp de 30 de min. Studiul s-a

desfășurat în condiții ocluzive (discuri superficiale de sticlă, etanșeizate cu cleme), prin

33

aplicarea unei doze pseudo-infinite și transfer către un receptor care a asigurat condiții

sink.

III.1.3. Determinarea cantitativă a avobenzonei și enzacamenului în probele

prelevate

Analiza cantitativă a AVO și 4MBC s-a efectuat printr-o metodă spectrofotometrică

validată (λmax 361 nm, respectiv 305 nm). Probele de calibrare au fost generate pornind

de la o soluție stoc metanolică, având concentrația de 400 µg/mL. S-au efectuat diluții

succesive în mediul receptor (50% etanol absolut în apă purificată, v/v). A fost utilizat un

spectrofotometru Agilent 8453 (Agilent Instruments, Germania), dotat cu detector de tip

șir de diode și sistem de 8 celule de cuartz cu drum optic de 10 mm. Probele prelevate în

cadrul studiului de cedare in vitro au fost analizate după diluare cu amestec hidro-alcoolic

(factor de diluție: 4.75).

III.1.4. Analiza profilelor de deformare și difuzionale

Pentru analiza profilelor individuale de cedare in vitro a fost aplicat modelul compendial

(Higuchi). Cantitățile recuperate la nivelul compartimentului receptor al celulelor

verticale de difuzie au fost calculate pornind de la valorile concentrațiilor individuale,

determinate în probele prelevate. Volumul celulelor a fost determinat printr-o metodă

gravimetrică. Vitezele de cedare au fost calculate ca pantă a dreptei de regresie pentru

reprezentarea cantității recuperate, corectată cu prelevările anterioare, raportate la

unitatea de suprafață (1.767 cm2) în funcție de radical din timp. Pentru analiza profilelor

de deformare sub stres controlat (hysteresis loop test) s-a aplicat modelul Ostwald de

Waele (legea puterii), considerându-se un posibil comportament pseudoplastic generat de

formatorul de rețea hidrofil. Au fost estimate valorile indicilor de curgere și de

consistență.

34

III.2. Rezultate

Evaluarea profilelor de cedare in vitro

Formulări: F1, F2

a. Cantitatea cedată (µg) / unitatea de timp (min) – profile individuale

Formularea F1 Fomularea F2

b. Cantitatea cedată (µg) / unitatea de suprafață (cm2) / unitatea de timp (min1/2)

profile individuale


Figura nr. 20. Profilul de cedare al AVO din formulările F1 și F2

-membrană: nylon (PhenomenexTM), pori de 0.45µm, diametru 25mm;

-mediu receptor: 50% etanol absolut în apă, dezaerat prin filtrare, la temperatura

ambientală;

35

a. Regresiile corespunzătoare profilelor individuale


b. Regresia corespunzătoare profilelor medii


Figura nr. 21. Cantitatea cedată (µg)/unitatea de suprafață (cm2)/unitatea de timp (min1/2)

36

Formulări: F3, F4




profile individuale


Figura nr. 22. Profilul de cedare al AVO din formulările F3 și F4



ambientală;

37






38

Formulări: F5, F6




profile individuale


Figura nr. 24. Profilul de cedare al 4MBC din formulările F5 și F6



ambientală;

39






40

Formulări: F7, F8




profile individuale


Figura nr. 26. Profilul de cedare al 4MBC din formulările F7 și F8



ambientală;

41






42

Formularea suplimentară a unei compoziții martor, conținând cele două substanțe

și HPβCD dispersate individual (nu sub formă de complex de incluziune), a urmărit

evidențierea simultană a două procese care au loc la nivelul barierei biologice.

Ciclodextrina trebuie să elibereze entitatea activă, dar își manifestă în continuare

influența asupra microstructurii.

Intervalul de timp de minim 72 de ore între momentul preparării și cel al evaluării a

permis echilibrarea internă a sistemelor, reducând variabilitatea datelor experimentale

obținute în cadrul studiilor in vitro. Profilele medii de cedare au fost caracterizate de o

linearitate remarcabilă, prin aplicarea modelului Higuchi, însă debutul procesului a fost

invariabil lent. Intervalul de timp care caracterizează stabilirea echilibrului de transfer

prin membrana artificială a fost mai mare de 10% din durata totală a evaluărilor în cazul

formulărilor F3 și F8 (18.06, respectiv 21.87 de min). Considerând similaritatea

compoziției calitative și cantitative (cu excepția complexului și a entității active), se poate

estima că cedarea in vitro a avut două limitante majore. În primul rând, solubilitatea în

mediul receptor hidro-alcoolic a fost redusă, dar creșterea concentrației de etanol absolut

peste nivelul de 50% (v/v) ar fi antrenat retro-difuzia, cu modificări majore ale

compartimentului donor și reducerea sensibilității metodolgiei. În al doilea rând,

disocierea complexului a fost lentă, favorizând distribuirea la interfață a AVO sau 4MBC

și astfel, atingerea obiectivului formulării farmaceutice.

Deși fenomenul difuzional a prezentat latențe considerabile, din punct de vedere

cinetic nu au fost observate modificări pe durata de testare. Cedarea a fost constantă, fără

limitări induse de atingerea pragului de solubilitate sau de epuizarea donorului. Viteza

maximă a fost atinsă în cazul 4MBC, pe fondul concentrației superioare (figura nr. 28).

43

Figura nr. 28. Profilele medii de cedare ale AVO și 4MBC din formele farmaceutice

semisolide topice (n=3)

Diferențele de cedare in vitro induse de includerea în cele două ciclodextrine

modificate chimic au fost reduse, ceea ce confirmă că natura duală a vehicului asigură o

solubilitate adecvată pentru a atenua stabilitatea distinctă a complecșilor de incluziune.

Analiza comparativă a formulărilor conținând AVO sau 4MBC necomplexate a sugerat

că mobilitatea acestora este crescută. În cazul complecșilor realizați de HPβCD, viteza de

difuzie a fost cu 59 - 65% mai mare. În același timp, solubilitatea apoasă mai mică a

βCD, precum și particularitățile procesului de complexare și relația acestuia cu caracterul

lipofil al celor două substanțe active, a generat un comportament atipic. Dacă în cazul

AVO (având o valoare a coeficientului de partitie cu 0.56 unități mai mică), s-a obținut

viteza de cedare in vitro maximă (4.7 µg/cm2/min0.5), pentru 4MBC impactul complexării

a fost redus (16.51, respectiv 14.79 µg/cm2/min0.5, pentru formulările F1 și F4, valori

minim la nivelul grupului).

Interacțiunile specifice incluziunii, alături de stabilitatea complecșilor obținuți și

utilizați în formularea produselor semisolide topice, reprezintă două dintre limitantele

procesului difuzional. Mărimea moleculară a ciclodextrinelor induce alterări structurale,

aranjamente specifice care influențează performanțele in vivo. Toate compozițiile au

prezentat un comportament pseudoplastic tipic, faraă evidențierea unor arii evidente de

histeresis. Aplicabilitatea modelul Ostwald de Waele a permis calculul indicilor de

curgere și de consistență, acesta din urmă având valori subunitare (tabelul nr. 1).

44

Tabelul nr. 1. Parametrii medii ai modelului Ostwald de Waele (n=3)

Temperatură 25±0.5°C 32±0.5°C

Formulare K (Pa) SD n SD K

(Pa) SD n SD

F1 25.20 0.26 0.2063 0.0040 61.59 0.74 0.2628 0.0022

F2 13.49 0.53 0.2366 0.0127 48.73 0.72 0.2407 0.0022

F3 60.75 0.22 0.2794 0.0123 42.53 2.25 0.2979 0.0017

F4 60.11 0.71 0.2393 0.0097 51.48 1.68 0.2834 0.0133

Temperatură 25±0.5°C 32±0.5°C

Formulare K (Pa) SD n SD K

(Pa) SD n SD

F5 14.38 2.90 0.1932 0.0206 44.94 1.00 0.2518 0.0134

F6 14.60 0.29 0.2535 0.0091 37.70 0.17 0.2528 0.0054

F7 86.70 1.77 0.2815 0.0063 48.63 1.39 0.3155 0.0118

F8 59.46 0.59 0.2453 0.0051 50.67 0.97 0.2914 0.0083

Existența unei fracții libere din entitățile active a determinat exprimarea directă a

caracteristicilor fizico-chimice, cu impact variabil în funție de natura matricei semisolide.

Prezența HPβCD a imprimat o consistență maximă în cazul formulărilor conținând

4MBC (figura 62.b). În același timp influența temperaturii a fost diferită. La 32°C, s-a

constatat o nivelare a diferențelor structurale, cu un comportament reologic intermediar

cremelor și gelurilor hidrofile. Deformările induse de stresul mecanic controlat au fost

sensibil similare. Se poate estima că, deși orientarea macromoleculelor formator de rețea

este alterată semnificativ de prezența ciclodextrinelor, dispunerea prin forfecare, în

special la viteze crescute și prin încălzire, este comparabilă. Non-similaritatea constatată

între formulările identice în cazul celor doi compuși poate fi atribuită atât modificărilor

conformaționale induse de complexare, dar și de exprimarea caracteristicilor acido-bazice

sau altor interacțiuni generate de fracția liberă.

45

a) temperatura de stocare (25±0.5°C)

b) temperatura barierei biologice (32±0.5°C)

Figura nr. 29. Profilele medii de deformare (n=3, medie ± deviație standard)

46

Non-corelarea directă între viteza de cedare in vitro și parametrii care

caracterizează profilul de deformare (cei doi indici determinați prin aplicarea modelului

Ostwald de Waele) demonstrează faptul că rezistența difuzională nu este determinanta

procesului difuzional. Diferențele sunt generate în special de migrarea complecșilor și

disocierea acestora. În același timp, fracția liberă sau eliberată a celor două substanțe

active poate fi implicată într-un proces complex de distribuție internă, urmată de

distribuția către interfața membranară. Aceasta din urmă a jucat rolul uzual de suport

mecanic inert. Latența sesizată este generată probabil pe fondul disocierii lente a

complecșilor, gradientul de concentrație existent inițial între cele două compartimente

fiind extrem de redus.

Această ultimă ipoteză susține utilizarea agenților de tipul AVO sau 4MBC în

formulări topice destinate protecției solare sub formă de complecși. Penetrarea și

distribuția în straturile profunde ale pielii, inclusiv la nivel sistemic, sunt prospectiv

reduse, fiind posibilă dispunerea la nivelul stratului cornos. Soluția tehnică propusă,

bazată pe vehicule cu natură duală, este destul de simplă, putând asigura ușor consistența

interșarjă (reproductibilitatea profilului țintă de calitate). Nu în ultimul rând, este necesar

studiul adecvat al stabilității complexului, în special în domenii de temperatură superioare

intervalului fiziologic, simulând contextul real de administrare.

47

III.3. Concluzii

Formulările experimentale au fost suspuse unor teste corelate de evaluare a

profilului de cedare in vitro și de analiză structurală. Profilele medii de difuzie,

determinate în condiții dezvoltate în conformitate cu ghidurile și normele compendiale în

vigoare, au prezentat latențe variabile, dependente de stabilitatea complecșilor de

incluziune.

Ciclodextrinele au influențat în mod diferit aranjamentul structural, non-

similaritatea profilelor de deformare fiind evidentă la temperaturi care simulează

condițiile de stocare. În același timp, stresul termic și mecanic au atenuat diferențele

structurale.

Se poate estima că eliberarea lentă a entității active din complecșii de incluziune

favorizează dispunerea superficială, fără pătrundere în straturile mai profunde ale pielii.

Fenomenul susține fezabilitatea utilizării în compoziția formulărilor destinate protecției

solare, însă solicită studii de stabilitate în condiții de stres termic avansat.

48

CONCLUZII GENERALE

În prezenta lucrare de doctorat am urmărit formularea unor complecşi de

incluziune cu β-ciclodextrina, hidroxipropil-α-ciclodextrina şi hidroxipropil-β-

ciclodextrina, în scopul îmbunătăŃirii fotostabilității avobenzonei și 4-metilbenziliden

camforului.

Teza este structurată în două părŃi:

1. partea generală

2. contribuŃii proprii.

Prima parte a tezei de doctorat, partea teoretică, prezintă stadiul actual al

cunoaşterii cuprins în trei capitole, în care sunt redate noŃiuni generale despre

ciclodextrine şi utilizarea acestora în industria farmaceutică şi motivarea alegerii celor

două fotoprotectoare (avobenzonă și 4-metilbenziliden camfor) şi β – ciclodextrinei,

hidroxipropil - α – ciclodextrinei şi hidroxipropil - β – ciclodextrinei la formarea

complecşilor de incluziune utilizaŃi ca ingrediente active în formularea unor creme.

În cea de-a doua parte a tezei, partea experimentală cercetarea efectuată a fost

focalizată pe trei direcții de studii comparative: investigații morfologice - în vederea

evaluării formării complecșilor de incluziune în raport molar de 1:2, investigații asupra

cineticii de cedare a substanțelor active înglobate în creme și investigații asupra

profilurilor de curgere ale formulărilor semisolide pentru aplicații topice, prezentând

contribuŃiile ştiinŃifice proprii cu privire la influenŃa ciclodextrinelor asupra cedării

avobenzonei și 4-metilbenziliden camforului din creme şi cuprinde trei capitole din care

se pot formula următoarele concluzii:

→ O primă direcŃie de cercetare a constituit-o prepararea, confirmarea formării şi

caracterizarea complecşilor de incluziune dintre avobenzonă și 4-metilbenziliden camfor

49

şi β-CD, HP-α-CD şi HP-β-CD, în raport molar de 1:2, în stare solidă. Complecşii de

incluziune au fost preparaŃi prin liofilizare, apoi au fost supuşi caracterizărilor fizico-

chimice prin comparaŃie cu simplele amestecuri fizice preparate în acelaşi raport molar de

1:2. Complecşii au fost evaluaŃi prin microscopie electronică cu baleiaj (SEM),

calorimetrie diferenŃială dinamică (DSC) şi prin spectroscopie IR (FT-IR).

În urma evaluării morfologiei complecşilor de incluziune prin comparaŃie cu

substanŃele ca atare şi cu simplele lor amestecurile fizice, prin SEM, s-a evidenŃiat o

modificare semnificativă în forma, dimensiunea şi structura sistemelor binare, fapt care

duce la concluzia că fenomenul de incluziune a ingredientelor active în cavitatea

ciclodextrinelor a avut loc. S-a evidenŃiat faptul că avobenzona, 4-metilbenziliden

camforul şi β-CD sunt caracterizate prin prezenŃa particulelor cristaline, HP-β-CD şi HP-

α-CD sunt pulberi amorfe, în cazul amestecurilor fizice fotoprotectoarele aderă la

suprafaŃa ciclodextrinelor, aceasta confirmând afinitatea dintre substraturi, în timp ce prin

liofilizare s-au format noi faze solide cu structuri amorfe.

Termogramele DSC înregistrate în intervalul de temperatură cuprins între 30°C şi

210°C au prezentat pentru avobenzonă și 4-metilbenziliden camfor un aspect caracterisic

substanŃelor cristaline, picuri regăsit în amestecurile fizice, dar de intensitate mai mică

decât cele ale substanŃelor ca atare, astfel demonstrând afinitatea dintre cele două

substanŃe, dar fără formarea complexului de incluziune. Pentru complecşii de incluziune

obŃinuŃi prin metoda liofilizării, se observă că pentru complecşii cu β-CD şi HP-β-CD

complexarea a fost totală pentru raportul molar ingredient activ:ciclodextrină de 1:2,

termogramele prezentând doar picuri endotermice largi, la temperaturi crescute, picuri

caracteristice ciclodextrinelor, remarcabilă fiind dispariŃia totală a picului caracteristic

ingredientului activ. În termogramele DSC ale complecșilor cu HP-α-CD, se observă pe

lângă picul de intensitate mare, cu efect endotermic larg, la temperaturi crescute, un pic

datorat ingredientului activ, dar necaracteristic totuşi pentru acesta, la o temperatură mai

scăzută, de o intensitate mică, ceea ce indică faptul că în aceste cazuri incluziunea în

cavitatea ciclodextrinei nu este totală.

Analizele spectrale FT-IR efectuate au demonstrat prin comparaŃie cu

amestecurile fizice şi substanŃele ca atare, includerea compuşilor fotoprotectori în

interiorul moleculelor de ciclodextrină. Se observă o mai bună includere, pentru ambii

50

compuşi, în cazul utilizării HP-α-CD sau HP-β-CD, comparativ cu β-CD. Aceste aspecte

sunt demonstrate prin valori ale lungimilor de undă mai scăzute pentru cele două grupări

carbonil şi pentru vibraŃiile de întindere O-H.

Prin toate aceste studii, s-a evidenŃiat faptul că atât avobenzona cât și 4-

metilbenziliden camforul formează complecşi de incluziune stabili cu toate cele trei

ciclodextrine, β–CD, HP–β–CD şi HP–α–CD, în raport molar de 1:2.

→ Cea de-a doua direcŃie a cercetărilor a constat în formularea, prepararea și

caracterizarea farmacotehnică a unor preparate semisolide de tipul cremelor, utilizând ca

ingrediente active cei șase complecși de incluziune preparați și caracterizați anterior.

Matricile producelor semisolide au fost amestecuri de componente hidrofile și

lipofile, cu un conținut minim de alcooli, stabilizate în prezența unui formator hidrofil de

rețea și a unui tensioactiv neionic.

pH-ul celor opt creme se încadrează în limitele prevăzute în FR X, fiind apropiat

de neutralitate, preparatele fiind bine tolerate și neiritante la aplicarea pe piele.

Din punct de vedere a capacității de întindere se remarcă faptul că toate cremele

preparate au o plasticitate corespunzătoare, acestea putând fi ușor etalate pe piele.

→ Studiile din cea de-a treia direcŃie de cercetare au avut ca obiectiv studiul in

vitro al unor sistemelor semisolide preparate anterior și destinate administrării locale a

avobenzonei și 4-metil-benziliden camforului sub formă de complecși cu diferite sorturi

de ciclodextrine. Formulările experimentale au fost dezvoltate prin analiza datelor

experimentale generate anterior și prin evaluarea unor descriptori moleculari relevanți

pentru profilul biofarmaceutic al celor două entități active. Au fost selectate metodologii

corelate de determinare a parametrilor structurali și de cedare in vitro pentru estimarea

interacțiunilor specifice existente în interiorul matricelor semisolide, precum și pentru

prospectarea performanțelor formelor farmaceutice.

Profilurile de cedare s-au obținut prin medierea rezultatelor studiilor in vitro

efectuate cu ajutorul unui sistem de celule Franz cu evaluare sincronă.

S-au efectuat studii comparative ale profilurilor reologice, deoarece curgerea

afectează în mod semnificativ cantitatea de substanță transferată zonei țintă din corpul

51

uman. Cremele care înglobează complecșii de incluziune trebuie să fie suficient de fluide

pentru a curge ușor, dar suficient de consistente pentru a nu picura și a rămâne pe locul

aplicării în prezența unui stres mecanic, inevitabil și caractersitic aplicării unui produs

semisolid topic.

Profilele medii de difuzie, determinate în condiții dezvoltate în conformitate cu

ghidurile și normele compendiale în vigoare, au prezentat latențe variabile, dependente de

stabilitatea complecșilor de incluziune.

Ciclodextrinele au influențat în mod diferit aranjamentul structural, non-

similaritatea profilelor de deformare fiind evidentă la temperaturi care simulează

condițiile de stocare. În același timp, stresul termic și mecanic au atenuat diferențele

structurale.

Se poate estima că eliberarea lentă a entității active din complecșii de incluziune

favorizează dispunerea superficială, fără pătrundere în straturile mai profunde ale pielii.

Fenomenul susține fezabilitatea utilizării în compoziția formulărilor destinate protecției

solare, însă solicită studii de stabilitate în condiții de stres termic avansat.

52

BIBLIOGRAFIE

1. Al-Marzouqi A., Shehatta I., Jobe B., Dowaidar A., Phase solubility and inclusion

complex of itraconazole with beta-cyclodextrin, J. Pharm. Sci, 95, 292-304, 2006;

2. Anthony J. H., Kuriyan K., Understanding critical material properties for solid dosage

fron design, J. P. I., 12-17, 2006;

3. Avnir D., The fractal approach to heterogeneous chemistry, John Willey & Son,

Chichester, 1989;

4. Baghaei Rad L., Economic approximate models for backscattered electrons, J. Vac.

Sci. Technol., 25, (2007);

5. Barnes P. R. F., Mulvaney R., Wolff E. W., Robinson K. A., A technique for the

examination of polar ice using the scanning electron microscope, J. of Microscopy, 205,

(2), 118–124, (2002);

6. Bhupendra G. , et al., Beefing up bioavailability, Pharm. Formulation and Quality, 9,

(1), 42-46, (2007);

7. Challa R., et al., Cyclodextrins in drug delivery: An updated review, AAPS Pharm. Sci.

Tech., 6, 2, 329-357, 2005;

8. Challa R., et al., Cyclodextrins in drug delivery: An updated review, AAPS Pharm. Sci.

Tech., 6, (2), 329-357, (2005);

9. CreŃu E., Lupuleasa D., Hîrjău M., Balaci T., Şaramet G., Avantajele terapeutice ale

includerii unor substanŃe active în cavitatea ciclodextrinelor, ConferinŃa InternaŃională

EducaŃie şi Creativitate pentru o Societate bazată pe cunoaştere, Comunicări ştiinŃifice,

ed. Univ. Titu Maiorescu Bucureşti, 87 – 96, (2007);

10. Danilatos G. D., Foundations of environmental scanning electron microscopy,

Advances in Electronics and Electron Physics, 71, 109–250, (1988)

11. Dean J. A., The analytical chemistry handbook, New York: McGraw Hill, Inc.,15.1–

15.5., (1995);

12. Dodziuk H., Applications other than in pharmaceutical industry. Introductory

remarks, Cyclodextrins and Their Complexes. Chemistry, Analytical Methods,

Applications, Ed. H. Dodziuk, Wiley-VCH, Weinheim, 2006;

53

13. Dodziuk H., Molecular and chiral recogition by cyclodextrins. A minireview, Biol. J.

Armen., 53, 282, (2001);

14. Dodziuk H., Molecules with holes. Cyclodextrins, Cyclodextrins and Their

Complexes. Chemisrty,Analytical Methods, Applications, Ed. H. Dodziuk, Wiley-VCH,

Weinheim, (2006);

15. Dodziuk H., Nowiński K., Structure of cyclodextrins and their complexes. Part 2. Do

cyclodextrins have a rigid truncated-cone structure?, J. Mol. Struct. (THEOCHEM), 110,

61, (1994);

16. Dodziuk H., Other physicochemical methods. Introductory remarks, Cyclodextrins

and Their Complexes. Chemistry, Analytical Methods, Applications, Ed. H. Dodziuk,

Wiley-VCH, Weinheim, (2006);

17. Dubin C.H., Formulation strategies for poorly soluble drugs, Drug Delivery

Technol., 6, (6), 34-38, (2006);

18. Emmet S., Watson R., Michael J., US Patent 3,263,484 Differential

Microcalorimeter, West Redding, Conn., Filed, Ser. No. 185, 499, (1962);

19. Everhart T. E., Thornley R. F. M., Wide-band detector for micro-microampere low-

energy electron currents, Journal of Scientific Instruments, 37, 246–248, (1960);

20. Gavriloaia M. R., CreŃu E. A., Lupuleasa D., Infrared studies on the thermal efect of

topical glucocorticoids/cyclodextrins complexes, ACTA MEDICA MARISIENSIS, 56,

(2), The XIVth National Congress of Pharmacy from Romania, Tîrgu-Mureş, October

13th-16th,Official publication of the University of Medicine and Pharmacy of Târgu

Mureş, 100, (2010);

21. Gorbunov V., Fuchigami N., Stone M., Grace M., Tsukruk V. V., Biological thermal

detection: Micromechanical and microthermal properties of biological infrared

receptors, Biomacromolecules, 3, (1), 106–115, (2002);

22. Hanson B. L., Harp J. M., Bunick G. J., The well-tempered protein crystal: annealing

macromolecular crystals, Methods in enzymology, 368, 217–35, (2003);

23. Harp J. M., Hanson B. L., Timm D. E., Bunick G. J., Macromolecular crystal

annealing: evaluation of techniques and variables, Acta crystallographica, Section D,

Biological crystallography, 55, (7), 1329–34, (1999);

54

24. Harvey R. A., Champe P. C., Pharmacology, Lippincott’s Illustrated Reviews, 3rd

Edn., 245-255, (2006);

25. Harwood L. M., Moody C. J., Experimental organic chemistry: Principles and

practice, (Illustrated ed.) Wiley-Blackwell, 292, (1989);

26. Hincu L., Lupuliasa D., Andries A. – Formulation and characterization of topical

liposome gel bearing piroxicam, Farmacia, LV 4, 404-415, 2007;

27. Hindmarsh J. P., Russell A. B., Chen X. D., Fundamentals of the spray freezing of

foods - microstructure of frozen droplets, J. of Food Engineering, 78, (1), 136–150,

(2007);

28. Jones S.P., şi colab., Cyclodextrin in the pharmaceutical sciences Part. II, Acta

Pharm. Technologica, 30, 263-277, (1984);

29. Jun S. W., Kim M. – S., Kim J. – S., Park H. J., Lee S., Woo J. – S., Hwang S. – J.,

Preparation and characterization of simvastatin/hydroxypropyl-b-cyclodextrin inclusion

complex using supercritical antisolvent (SAS) process, Eur. J. of Pharm. and Biopharm.,

66, 413–421, (2007);

30. Kassbender K., Simons M., Bergmann C., et al., Simvastatin strongly reduces levels

of Alzheimer’s disease beta-amyloid peptides Ab42 and Ab40 in vitro and in vivo, Proc.

Nat. Acad. Sci., 98, 5856-5861, (2001);

31. Kryscio D, Sathe P, Lionberger R, Yu L, Bell M, Jay M, et al. Spreadability

measurements to assess structural equivalence (Q3) of topical formulations - A technical

note. AAPS PharmSciTech. 2008;9(1):84-86;

32. Loftsson T., Brewster M. E., Pharmaceutical applications of cyclodextrins. 1. Drug

solubilization and stabilization, J. Pharm. Sci., Easton, 85, 1017-1025, (1996);

33. Loftsson T., Increasing the cyclodextrin complexation of drugs and drug

bioavailability through addition of water-soluble polymers, Pharmazie, 53, 733-740,

1998;

34. Loftsson, T.; Brewster, E. M. Pharmaceutical apliccations of cyclodextrins. Drug

solubilization and stabilization. Journal Pharmac. Sciences, v. 85, p. 1017- 1025, 1996;

35. Loftsson. T., Brewster M.E., Pharmaceutical applications of cyclodextrins 1. Drug

solubilization and stabilization, J. of Pharm. Sci., 85 (10), 1017-1025, (1996);

55

36. Loftsson. T., et al., Methods to enhance the complexation efficiency of cyclodextrins,

S.T.P. Pharma. Sci., 9, 237-242, (1999);

37. Loftsson. T., et al., Self-association and cyclodextrin solubilization of drugs, J.

Pharm. Sci., 91, 2307-2316, (2002);

38. Loftsson. T., et al., Self-association and cyclodextrin solubilization of drugs, J.

Pharm. Sci., 91, 2307-2316, 2002;

39. Lundstrom K., Structural genomics for membrane proteins, Cell. Mol. Life Sci., 63,

(22), 2597, (2006);

40. Matei I., Soare L., Tablet C., Hillebrand M., Characterization of simvastatin and its

cyclodextrin inclusion complexes by absorption and circular dichroism spectroscopies

and molecular mechanics calculations, Rev. Roum. de Chi., 54, (2), 133 – 141, (2009);

41. O'Neill M. J., The analysis of a temperature-controlled scanning calorimeter, Anal.

Chem., 36, 1238–1245, (1964);

42. Pungor E., A practical guide to instrumental analysis, Florida: Boca Raton, 181–191,

(1995);

43. Rajesh Agrawal, Vishal Gupta; Cyclodextrins - A review on Pharmaceutical

Application for Drug Delivery; International Journal of Pharmaceutical Frontier

Research; 2012; 2(1):95-112;

44. Rajewski, R. A.; Stella, V. J. Pharmaceutical application of cyclodextrins. In vivo

drug delivery. Journal Pharmac. Sciences, v. 90, p. 976-986, 2001;

45. Reusch W., Infrared Spectroscopy, Michigan State University, 27, (10), 197, (1999);

46. Scapin G., Structural biology and drug discovery, Curr. Pharm. Des., 12, (17), 2087,

(2006);

47. Schatten H., Pawley J. B., Biological low-voltage scanning electron microscopy,

Springer, 61–63, (2007);

48. Seligman A. M., Wasserkrug H. L., Hanker J. S., A new staining method for

enhancing contrast of lipid-containing membranes and droplets in osmium tetroxide-

fixed tissue with osmiophilic thiocarbohydrazide (TCH), J. of Cell Biology, 30, (2), 424–

432, (1966);

56

49. Shah VP, Elkins J, Shaw S, Hanson R: In vitro release: comparative evaluation of

vertical diffusion cell system and automated procedure. Pharm Dev Technol

2003;8(1):97-102;

50. Shah VP: IV-IVC for topically applied preparations-a critical evaluation. Eur J Pharm

Biopharm 2005;60(2):309-314;

51. Sham S., Bhaskar C., Prjakta S., Cyclodextrin application in different route of

administration, Acta Pharm. Technologica, 55, 139-156, (2005);

52. Sham S., Bhaskar C., Prjakta S., Cyclodextrin application in different route of

administration, Acta Pharm. Technologica, 55, 139-156, (2005);

53. Skoog D. A., Holler J. F., Nieman T., Principles of instrumental analysis (5 ed.), New

York, 805–808, (1998);

54. SUPAC-SS, 1997. U.S. Food and Drug Administration, Center for Drug Evaluation

and Research – Guidance for Industry: Nonsterile Semisolid Dosage Forms. Scale-Up

and Postapproval Changes: Chemistry, Manufacturing, and Controls; In Vitro Release

Testing and In Vivo Bioequivalence Documentation, 1997;

55. Suzuki E., High-resolution scanning electron microscopy of immunogold-labelled

cells by the use of thin plasma coating of osmium, J. of Microscopy, 208, (3), 153–157,

(2002);

56. Szejtli J., Cyclodextrin and their inclusion complexes, Academiai Kiado, Budapest,

(1982);

57. Szejtli J., Cyclodextrin Technology, vol. I, Ed. J. Szejtli, Kluwer Academic

Publishers, (1988);

58. Szejtli J., Cyclodextrin Technology, vol. I, Ed. J. Szejtli, Kluwer Academic

Publishers, (1988);

59. Szejtli J., Past, present, and future of cyclodextrin research, Pure Appl. Chem., 76

(10), 1825-1845, (2004);

60. Szejtli J., Past, present, and future of cyclodextrin research, Pure Appl. Chem., 76

(10), 1825-1845, (2004);

61. Ueda CT, Shah VP, Derdzinski K, et al. Topical and Transdermal Drug Products.

Dissolut Technol. 2010;17(4):12-25;

57

62. USP 39/NF34. United States Pharmacopoeia 39 - National Formulary 34, 2016.

Chapter <912> Viscosity - Rotational Methods, United States Pharmacopeial

Convention, Rockville, MD 20852;

63. Wunderlich B., Thermal analysis, New York: Academic Press, 137–140, (1990);

64. Yacobi A, Shah VP, Bashaw ED, et al. Current challenges in bioequivalence, quality,

and novel assessment technologies for topical products. Pharm Res. 2014;31(4):837-846;

65. Zheng-Yu Jin; Cyclodextrin Chemistry: Preparation and Application; China; World

Scientific Publishing Company; Octombrie, 2013.

FORMULAREA SI EVALUAREA UNOR FORME FARMACEUTICE...

Documents

Transcript of FORMULAREA SI EVALUAREA UNOR FORME FARMACEUTICE...