caiet de semiologie.pdf

Semiologie

Introducere

Pentru necesitãþi didactice a fost redactat prezentul caiet de semiologie pe baza cursurilor pentru

rezidenþi din primãvara anului 2007 ºi a bibliografiei. Prima intenþie este de a pune la îndemâna

rezidenþilor un material orientativ printr-un set de liste de simptome ce caracterizeazã sindroamele

psihopatologice standard (tipice, ideale). Ca referinþã se folosesc criteriile de diagnostic ale episoadelor

din principalele afecþiuni psihiatrice aºa cum apar ele în ICD-10 ºi DSM-IV, care în mare mãsurã se referã

la astfel de sindroame sau pot fi reduse la ele. Pentru fiecare sindrom de bazã s-au mai formulat:

- O caracterizare generalã ce face legãtura ºi cu trãirile psihice normale ºi încearcã sã surprindã

ceea ce e esenþial în sindromul respectiv ºi aria sa de cuprindere.

- Prezantarea criteriilor de diagnostic din ICD-10 ºi DSM-IV în cazurile în care existã o evidentã

corelaþie între un sindrom psihopatologic ºi prezentãrile standardizate ale unor episoade clinice

prezentate în aceste manuale.

- O listã cât mai completã a simptomelor ce apar în sindromul respectiv, aºa cum sunt comentate

acestea de diverºi autori. Sintetizarea acestora e orientatã pentru unele sindroame de perspectiva:

subiectivã, cognitivã, somaticã ºi comportamentalã. Desigur, la diverse sindroame aceste perspective au

importanþã inegalã ºi nu totdeauna au relevanþã, esenþiale rãmânând trãirile subiactive.

Existenþa acestui material poate ajuta la întocmirea "listei de simptome" a unui episod

psihopatologic la un moment dat, fapt ce urmeazã sã susþinã diagnosticul.

Scalele de evaluare cantitativã pot fi aplicate separat.

Definirea simptomelor, care se va face în final, are la bazã sistemul SCAN, DSM-IVºi AMDP.

La fiecare sindrom se menþioneazã ºi principalele intersecþii ºi comorbiditãþi. Iar uneori, durata,

în mãsura în care referinþa e la episod.

În fiecare caz clinic, tabloul psihopatologic se poate centra pe unul sau mai multe sindroame

standard, fapt ce va antrena ºi prezenþa unor simptome specifice acestora. În cele din urmã esenþialã va fi

tot lista de simptome care justificã etichetarea prezenþei unor sindroame. Este important sã se noteze

ordinea apariþiei ºi dispariþiei simptomelor precum ºi intensitatea lor la evaluãri fãcute la diverse date.

Un diagnostic clinic este mult mai complex dacât identificarea semiologiei. El presupune evaluarea

terenului, factorilor etiopatogenici, a funcþionãrii sociale etc. Problematica ºi semiologia tulburãrilor de

personalitate nu e abordatã în acest caiet. Identificarea simptomelor se face prin orice mijloc disponibil:

interviu (dialog) repetat cu pacientul, folosind întrebãri deschise ºi închise sub forma de interviu

structurat, semistructurat ºi liber; observarea pacientului în timpul interviului ºi în afara acestuia pe

perioade variabile de timp; informaþii obþinute de la aparþinãtori, persoane apropiate, oficialitãþi, colegi,

asistenþi sociali; investigaþii psihologice þintite etc.

Pentru orice simptom mai important e util sã se noteze exemple, de ex. pentru: delir bizar,

depersonalizare, dezorganizare ideo-verbalã, pseudohalucinaþii, controlul gândirii, etc.

Important este sã se noteze intensitatea ºi dinamica lor în timp.

Actualul caiet va fi reeditat în urma observaþiilor rezidenþilor ºi psihiatrilor din Clinica

psihiatricã Timiºoara ºi de pretutindeni. El deschide seria unor caiete didactice pentru rezidenþi,

urmãtorul centrându-se pe tema interviurilor, diagnosticului psihiatric ºi a instrumentelor standardizate

de evaluare.

Timiºoara, August 2007 Prof. Dr. Mircea Lãzãrescu

medic rezident Magda Blaj

1

Caracterizare generalã

Semiologia psihiatricã poate fi prezentatã din mai multe incidenþe.

Un aspect e cel al definirii simptomelor psihopatologice. Acestea sunt înþelese, de obicei,

ca modificãri ale unei funcþii psihice simple cum ar fi atenþia, dispoziþia afectivã, autocontrolul

comportamental. Sintetizarea funcþiilor psihice, deci ºi a simptomelor psihopatologice se poate

face dupã diverse criterii.

În prezentul caiet nu se va face o prezentare sinteticã a simptomelor în perspectiva

funcþiilor psihice. Definiþii ale simptomelor sunt prezentate în partea aIIa, în ordine alfabeticã.

Prin sindrom se înþelege de obicei un ansamblu complex de simptome ce se întâlnesc

frecvent împreunã. În psihopatologie, principalele sindroame au un corespondent într-o trãire

specialã, fundamentalã a persoanei umane (tristeþe, fricã, euforie, convingere etc.). Se

presupune cã la baza sindroamelor ar sta o tulburare specificã.

Sindroamele stau la baza tabloului clinic al episoadelor psihopatologice. Ele pot fi mai

simple sau mai complexe. Exemple de sindroame simple ar fi: stuporul (în sens de nemiºcare

într-o poziþie durabilã), retragerea socialã, reducerea vigilitãþii conºtiente. Exemple de

sindroame complexe ar fi: depresia inhibatã, starea maniacalã, deliriumul. Simptome ºi

sindroame simple se combinã deseori cu tablouri clinice relativ constante cum ar fi: starea

delirant halucinatorie, starea (macrosindromul) dezorganizãrii ideo-verbale ºi comportamentale

schizomorfe. Oricum, unele sindroame au un numãr mai mic de "simptome", altele mai mare.

Pentru uz didactic se pot descrie sindroame "tipice" sau "standard". Ele nu se regãsesc în

aceastã formã în Clinicã; uneori sunt prezente doar o parte din simptome, alteori se combinã

douã sau mai multe sindroame standard: de ex. depresiv, anxios, delirant halucinator.

În evaluarea unui episod psihopatologic, sindroamele sunt elemente de referinþã. Se

stabileºte ce combinaþie sindromaticã este prezentã ºi care simptome pot fi identificate, precum

ºi intensitatea acestora.

Lista principalelor sindroame standard:

- Sindromul anxios - anxietate generalizatã

- Sindromul anxios - atac de panicã

- Sindromul fobic

- Sindromul obsesiv-compulsiv

- Sindromul depresiv

- Sindromul maniacal

- Sindromul conversiv-disociativ

- Sindromul de depersonalizare-derealizare

- Sindromul de transparenþã-influenþã

- Sindromul delirant

- Sindromul halucinator

- Sindromul cataton

- Sindromul schizo-paranoid

- Sindromul schizo-deficitar

- Sindromul schizo-dezorganizat

- Sindromul de delirium

- Sindromul demenþial

2

Criterii de diagnostic DSM-IV:

1. fricã excesivã sau îngrijorare prezentã de cel puþin 6 luni

2. persoanei în cauzã îi este greu sã-ºi controleze îngrijorarea

3. anxietatea ºi îngrijorarea sunt asociate cu 3 (sau mai multe) dintre urmãtoarele 6

simptome prezente de cel puþin 6 luni:- neodihnit, tulburat sau nervos- oboseºte uºor- concentrare dificilã sau senzaþie de gol în minte- iritabilitate- tensiune muscularã- tulburãri de somn (insomnie de adormire sau de trezire, somn neodihnitor,

nesatisfãcãtor)

Sindromul anxios - anxietate generalizatã

Durata: Cel puþin ºase luni

Interferenþe ºi comorbiditãþi: depresie, obsesie,

fobie, schizofrenie, demenþã, delirium

Criterii de diagnostic ICD-10:

1. simptome prezente mai multe zile, cel puþin câteva sãptãmâni în ºir

2. aprehensiune (temeri despre viitoare nenorociri, sentimentul de a fi pe marginea

prãpastiei)

3. tensiune motorie (frãmântare permanentã, cefalee tip tensiune, tremurãturi, incapacitate

de relaxare)

4. hiperactivitate vegetativã (ameþeli, transpiraþii, tahicardie sau tahipnee, disconfort

epigastric, gurã uscatã)

Anxietatea este trãitã ºi în normalitate ca sentiment al unui pericol iminent, neprecizat ca

sursã, mod de manifestare, timp ºi loc. Trãirea anxietãþii pune subiectul în tensiune psiho-

corporalã, cu investigarea continuã a ambianþei, hipervigilenþã, acordarea organelor de recepþie

ºi execuþie la nivel crescut de performanþã, neliniºte psihomotorie. În biologic se întâlneºte

starea de alertã a animalelor în faþa unor pericole potenþiale. Pentru om factorii ce favorizeazã

anxietatea pot fi: informaþii insuficiente, noutate ºi surprizã, conºtienþa incapacitãþii de reacþie la

pericol, etc. Anxietatea este trãitã în egalã mãsurã subiectiv conºtient, ºi corporal,

neurovegetativ ºi ca neliniºte comportamentalã. Ea se însoþeºte de îngrijorare, de nesiguranþã

privitor la evoluþia evenimentelor ce-l privesc pe subiect ºi pe cei apropiaþi. Subiectul e centrat

pe un prezent punctiform orientat spre un viitor imediat nesigur.

În psihopatologie anxietatea generalizatã poate însoþi mai des depresia, dar, practic, orice

sindrom psihopatologic. Deasemenea se întâlneºte în multe suferinþe somatice.

3

SUBIECTIV

• sentimentul continuu a unui pericol neprecizat,

nelocalizat în timp ºi spaþiu

• îngrijorare excesivã privitor la ce se poate întîmpla în

viitorul apropiat

• nervos, tulburat, încordat

• oboseºte repede

• iritabilitate, irascibilitate

• nerãbdare

• sentiment de nesiguranþã interioarã

• sentimentul de vulnerabilitate

• indecizie

• senzaþie de tensiune psiho-corporalã

• reacþie de tresãrire

• teamã de întuneric

• teamã de singurãtate

• teamã de persoane necunoscute

• preocupare faþã de senzaþiile corporale

• starea de rãu subiectiv se accentueazã vesperal

COGNITIV

• atenþie - concentrare dificilã

- mobilã, de investigare

- hipervigilitate

- persistenþa atenþiei dificilã

- fixare dificilã

• percepþie - intensificatã în raport cu ambianþa pe care o

investigheazã continuu

- cenestopatii

• memorie - hipomnezie (în sens de fixare dificilã a datelor

noi)

• gândire - senzaþie de gol în minte

- gânduri pline de îngrijorare

- preocupare faþã de moarte

- ideaþie dezordonatã, greu de menþinut pe o

singurã temã

- scãderea randamentului intelectual ºi profesional

COMPORTAMENTAL

• nevoia de protecþie, companie

• neliniºte psiho-motorie (nu poate sta locului, îºi frãmântã

mâinile, îºi roade unghiile)

• îl deranjeazã zgomotul (iritare, tresãrire la zgomote)

• miºcare permanentã ºi investigatoare a ochilor

• voce tremuratã

• posturã încordatã

• imposibilitate de relaxare

• încruntare

• facies încordat

• mimica exprimã îngrijorare, este mereu tensionat

• hiperreactivitate psiho-motorie

• vorbire precipitatã

• orientare spre viitorul periculos

(Subiectul este absent la prezent ºi orientat spre un viitor

imediat, pe care-l considerã periculos. Nu e preocupat de

trecut sau de viitorul îndepãrtat.)

SOMATIC (pe musculatura striatã ºi netedã)

• dissomnie - dificultate de adormire

- treziri frecvente cu coºmaruri

- somn neodihnitor

• hipertonie muscularã, dureri musculare

• obosealã la trezire


• tresãriri musculare, blocaje musculare

• tremor

• uscãciunea gurii

• apãsare în piept

• cefalee vesperalã de tip tensiune

• transpiraþii

• palpitaþii, tahicardie, puls accelerat

• dureri abdominale, balonare, borborisme

• regurgitaþii, eructaþii

• greaþã, vãrsãturi

• diaree / constipaþie

• scãdere în greutate (datoritã

catabolismului)

• creºtere în greutate prin polifagie

• polakiurie, micþiuni imperioase

• ejaculare precoce

• frigiditate

• amenoree

• pierderea libidoului

• piloerecþie

• parestezii, senzaþie de arsurã, furnicãturi, roºeaþã

• dermografism accentuat

Listã de simptome

4

Criterii de diagnostic DSM-IV (4 sau mai multe simptome; debut brusc):

1. palpitaþii, tahicardie

2. transpiraþii

3. tremurãturi

4. senzaþia de lipsã de aer sau de asfixiere

5. senzaþie de sufocare

6. durere în piept sau disconfort

7. greaþã sau disconfort abdominal

8. vertij, nesiguranþã a mersului, cefalgie, senzaþie de neputinþã

9. derealizare, depersonalizare

10. frica de a-ºi pierde controlul sau de a înnebuni

11. frica de moarte

12. parestezii (amorþealã, furnicãturi)

13. febrã sau frisoane


1. debut brusc al palpitaþiilor, durerii toracice, senzaþia de cãdere, ameþeli, derealizare, depersonalizare

2. teamã secundarã de a muri, de pierderea controlului sau de a înnebuni

3. durata - câteva minute sau mai mult

4. mai multe atacuri de panicã într-o perioadã de o lunã care:

- apar în circumstanþe în care nu existã un pericol obiectiv

- nu se datoreazã unor situaþii previzibile sau cunoscute

- între atacuri existã intervale libere de simptome anxioase

Durata: atinge maximul în decurs de 10 minute

Interferenþe ºi comorbiditãþi: anxietate generalizatã, fobie

Sindromul anxios - atac de panicãdebut brusc-duratã limitatã la câteva minute

Are ca echivalent în normalitate spaima puternicã ce se întâlneºte la om ºi la animale. Dar, în psihopatologie sindromul

nu apare reactiv la un eveniment comprehensibil.

Este o tulburare paroxisticã ce se instaleazã brusc ºi are duratã limitatã, de obicei de câteva minute, rareori mai mult.

Constã din sentimentul unui rãu subiectiv intens de moarte iminentã, cã îºi pierde controlul, înnebuneºte, etc. E preocupat de

oprirea inimii, sufocare, vertij, cãdere în gol, derealizare. .

Atacul de panicã prezintã multiple simptome somatice obiective, care îngrijoreazã subiectul, familia ºi medicul. Este

necesar, deseori, un diagnostic diferenþial amãnunþit.

Îngrijorarea ce însoþeºte starea dramaticã de panicã poate conduce la manifestãri hiperexpresive. De aceea se cere

diferenþierea de crizele conversive somatice psihogene prin lipsa contextului de declanºare, a impresionãrii anturajului ºi prin

amploarea fenomenelor neurovegetative. Dupã producerea unui atac de panicã, subiectul poate trãi o anxietate anticipatorie, în

sensul cã e preocupat sau îngrijorat de eventualitatea reapariþiei unui nou atac, mai ales în împrejurãri asemãnãtoare cu cele în

care a apãrut primul (de ex: aglomeraþie, înãlþime, somn etc.)

Atacul de panicã poate apãrea ca unic fenomen psihopatologic, (rar, ca tulburare de panicã), sau în context depresiv, de

anxietate generalizatã, în contextul tulburãrilor fobice, mai ales în corelare cu agorafobia. Mai poate apãrea în tulburarea

bipolarã, schizofrenie ºi suferinþe organic-cerebrale.

Se cere o descriere detaliatã a simptomelor, ambianþei ce favorizeazã apariþia atacului de panicã, durata, ritm de

apariþie (zilnic, dimineaþa – seara, sãptãmânal, lunar, etc.).

5

SUBIECTIV

• frica de moarte iminentã

• frica de a-ºi pierde controlul sau de a înnebuni

• sentiment de derealizare, depersonalizare

• senzaþie de cãdere în gol

• teroare psihicã

• anxietate anticipatorie, în sens de îngrijorare faþã de

apariþia unui nou atac


• vulnerabilitate

COGNITIV (în timpul crizei)

• atenþie - mobilã, de investigare - hipervigilitate - concentrare dificilã - persistenþa atenþiei dificilã - fixare dificilã

• percepþie - neatent la ambient- foarte concentrat perceptiv

pe propriul corp

• gândire - gânduri pline de îngrijorare- preocupare faþã de moarte- ideaþie dezorganizatã, dezordonatã

SOMATIC

• palpitaþii, tahicardie, puls accelerat, oscilaþii de tensiune

arterialã

• transpiraþii

• tremor

• valuri de cãldurã, frisoane

• dispnee

• senzaþie de sufocare

• apãsare în piept


• vertij, nesiguranþã a mersului

• parestezii


• vedere înceþoºatã

• senzaþie de leºin

• senzaþie de nod în gât

• hipertonie muscularã, dureri musculare

• spasme musculare, blocaje musculare

• mâini reci

• dificultate de înghiþire

• oftat

• dureri abdominale, balonare, borborisme

• regurgitaþii, eructaþii

• diaree / constipaþie

• dermografism accentuat

• polakiurie, micþiuni imperioase

• uscãciunea gurii

• congestie / paloare

• piloerecþie

• polipnee

• ROT vii

COMPORTAMENTAL


• neliniºte psiho-motorie (nu poate sta locului, îºi frãmântã

mâinile, îºi roade unghiile) sau stã nemiºcat, îngrozit

• miºcare permanentã ºi investigatoare a ochilor

• scrâºnete din dinþi

• voce tremuratã



• încruntare



• pupile dilatate

• exoftalmie

• reactivitate psiho-motorie

• vorbire precipitatã

• orientare spre viitorul periculos

Listã de simptome

6

Sindromul fobicpresupune evitarea sau asigurarea faþã de situaþia (obiectul)

fobogenã care poate declanºa atacuri de panicã

Fobia derivã din frica obiºnuitã, conduitã care în normalitate se învaþã în ontogenezã ºi

prin experienþe de viaþã (existã ºi frici care au o valoare simbolicã).

Fobia este un sindrom situaþional; tulburarae apare în anumite împrejurãri, în situaþii

fobogene; în contact cu acestea subiectul are o stare subiectivã neplãcutã, de anxietate

progresivã, pânã la atac de panicã.

Subiectul e conºtient de fobiile sale, el dezvoltã o conduitã de evitare ºi asigurare (în

sensul de a fi sprijinit, protejat de cineva puternic în situaþiile fobogene); în împrejurãri

inevitabile cautã sã traverseze cât mai repede situaþia.

Subiectul poate manifesta o anxietate anticipatorie, fiind preocupat ºi îngrijorat de

eventualitatea întâlnirii cu situaþia fobogenã; pe mãsurã ce aceasta se apropie el se preocupã

intens de evenimentele ce vor veni, fapt ce creºte reactivitatea. În afara situaþiilor fobogene nu

prezintã tulburãri.

Principalele direcþii sunt: -fobiile sociale (de a se manifesta în faþa unui public ce-l poate

critica, împrejurare în care deseori roºeºte); -agorafobia (fobia de spaþii publice, îndepãrtate de

cele familiale ºi protective, mai ales în aglomeraþii; -fobiile speciale (de înãþime, spaþii înguste,

animale, apã, foc, tunete, etc.). Existã ºi "fobii obsesive": de microbi, obiecte ascuþite etc., care

declanºeazã gânduri sau acte repetive (compulsive).

Fobii sociale


1. teama de a fi privit de alþi oameni, în grupuri, comparativ mici (opuse mulþimilor)ex. mâncatul în public vorbitul în public

2. teama de a fi criticat

3. scãdere a respectului de sine

4. roºeaþã a feþei

5. tremor al capului

6. greaþã

7. nevoie imperioasã de a urina

8. evitarea situaþiilor sociale pânã la izolare socialã


1. simptomele, psihologice, comportamentale sau vegetative, trebuie sã fie manifestãri

primare ale anxietãþii, ºi nu secundare altor simptome ca deliruri sau gânduri obsesive

2. anxietatea trebuie sã fie limitatã la situaþii sociale particulare

3. situaþiile fobice sunt evitate ori de câte ori este posibil

7

Agorafobie


1. frica de a pãrãsi casa

2. frica de a intra în magazine

3. frica de mulþimi ºi locuri publice

4. frica de a cãlãtori singur în trenuri, autobuze sau avioane




2. anxietatea trebuie sã fie limitatã la cel puþin douã dintre urmãtoarele situaþii: mulþimi,

locuri publice, plimbare în afara casei sau cãlãtoria solitarã

3. evitarea situaþiei fobice trebuie sã fie, sau a fost, o trãsãturã proeminentã

Fobii specifice (izolate)


1. fobii limitate la situaþii cu specificitate particularã:- animale obiºnuite - înãlþimi - furtunã cu trãsnete - întuneric - zbor - spaþii închise - urinarea sau defecarea la toalete publice - consumarea anumitor alimente- vederea sângelui sau a leziunilor - teama de a se expune la anumite boli




2. anxietatea trebuie sã fie limitatã la prezenþa situaþiilor sau obiectelor particulare

3. situaþiile fobice sunt evitate ori de câte ori este posibil

8

SUBIECTIV

• situaþia fobogenã

• anxietate anticipatorie


• senzaþie de tensiune, încordare în apropierea situaþiei

fobogene

• fricã persistentã ºi iraþionalã faþã de stimuli specifici (fobia

socialã, agorafobia, fobiile specifice)

• expunerea la aceºti stimuli declanºeazã rãspuns anxios de

tip atac de panicã • nevoia de protecþie, de a fi asigurat în împrejurãrile

fobogene

îngrijorare excesivã faþã de eventualitatea de a întâlni

COGNITIV

• atenþie - pãstratã cât timp se aflã în zona de siguranþã

(unde nu existã elementul fobic)

• gândire - gânduri pline de îngrijorare

- preocupare faþã de obiectul fobiei

SOMATIC

• fãrã modificãri când se aflã în zona de siguranþã

• modificãri de tip atac de panicã în afara zonei de siguranþã

COMPORTAMENTAL


• neliniºte psiho-motorie

• conduitã de evitare ºi asigurare


• încruntare



(elemente prezente în afara zonei de siguranþã; în absenþa

elementului fobic, pacientul funcþioneazã normal)

Interferenþe ºi comorbiditãþi: depresie, hipocondrie,

obsesie (apariþia obiectului fobogen), depersonalizare

Listã de simptome

9

Sindromul depresiv

Criterii de diagnostic DSM-IV (cel puþin 4 simptome):

1. dispoziþie depresivã, indicatã subiectiv sau obiectiv (sau dispoziþie iritabilã)

2. o pronunþatã diminuare a interesului sau a plãcerii în ceea ce priveºte toate sau aproape toate activitãþile

3. o semnificativã scãdere în greutate în lipsa unei cure de slãbire (mai mult de 5% din greutatea

corporalã/lunã) sau scãdere / creºtere a apetitului

4. insomnie / hipersomnie

5. agitaþie psihomotorie sau lentoare psihomotorie (observate ºi de cãtre alþii. nu doar senzaþie subiectivã)

6. fatigabilitate, energie vitalã scãzutã

7. idei de inutilitate sau de vinovãþie (pânã la delir)

8. dificultate de a gândi sau de concentrare a atenþiei, indecizie (subiective, obiective)

9. gânduri recurente despre moarte (nu doar frica de a muri), idei recurente suicidare fãrã un plan specific


1.dispoziþie depresivã

2. pierderea intereselor ºi a bucuriilor

3. energie vitalã scãzutã cu fatigabilitate ºi activitate diminuatã; obosealã accentuatã dupã un efort mic

4. diminuarea capacitãþii de concentrare a atenþiei

5. reducerea stimei ºi a încrederii în sine

6. idei de vinovãþie ºi de autodevalorizare

7. viziune pesimistã asupra viitorului

8. idei sau acte de autovãtãmare sau suicid

9. somn perturbat (insomnie de trezire)

10. apetit diminuat (cu scãdere în greutate)

11. agitaþie sau lentoare psihomotorie

Durata: Cel puþin douã sãptãmâni

Interferenþe ºi comorbiditãþi: anxietate, schizofrenie, IM, DZ, cancer, AIDS

Echivalentul în normalitate este tristeþea ºi depresia normalã ce apare la fiecare om,

deobicei în urma unei pierderi.

În forma tipicã – standard- acesta se caracterizeazã prin inhibiþie generalizatã,

bradipsihie, senzaþii subiective cu repliere pe trecut, cu gândul inutilitãþii ºi morþii. Existã ºi

modele animale pentru depresie.

Tristeþea normalã, la fel ca cea patologicã, e de obicei reversibilã. Ea implicã retragerea

omului din activitate ºi relaþionare socialã, repliere pe sine. Poate fi corelatã cu suicidul.

Depresia psihopatologicã poate apãrea în foarte multe condiþii, fiind cel mai rãspândit

sindrom psihopatologic. Existã multiple combinaþii cu alte sindroame ºi deasemenea, multiple

comorbiditãþi somatice.

10

SUBIECTIV •

• dezinteres

• anhedonie (lipsa capacitîþii de a se bucura)

• obosealã care nu se corecteazã dupã repaus

• lipsã de energie (astenie), sentiment de incapacitate

• sentimente de vinovãþie, inutilitate, incapacitate, ruinã

• indecizie, nehotãrâre, ezitare

• lipsa speranþei cu replierea pe trecut, dezinteres pentru

prezent

• viziune pesimistã asupra viitorului

• stimã de sine scãzutã

• scãderea încrederii în sine

• absenþa sensului vieþii cu resimþirea corpului ca pe o povarã

• suferinþã sufleteascã, durere moralã

• sentimentul scurgerii lente a timpului

• tensiune interioarã, neliniºte

• experimentare negativã a vieþii

• agravare matinalã

dispoziþie depresivã, tristã

COGNITIV

atenþie - diminuatã cu concentrare pe evenimentele negative

de viaþã- concentrare scãzutã- persistenþã scãzutã

• percepþie - diminuatã (obiecte percepute pal, estompat, cu

detalii puþine) - totul este cenuºiu, ºters, lipsit de viaþã

- cenestopatii• memorie - hipomnezie de fixare ºi de evocare (prin deficit de

concentrare ºi de persistenþã a atenþiei) - hipermnezie selectivã pentru evenimentele

negative din trecut • gândire - gânduri recurente despre moarte

- idei suicidare - bradipsihie - lentoare ideaticã - debit ideativ diminuat - ruminaþii pe tema bolii ºi pe teme existenþiale - ideaþie scãzutã cantitativ - idei de vinovãþie - idei de inutilitate - idei hipocondriace - idei delirante dismorfofobice (devitalizare, negare a

unor pãrþi ale corpului)

SOMATIC

• somn perturbat - insomnie de adormire - insomnie de trezire - uneori hipersomnie

• scãderea marcatã / creºterea apetitului

• scãderea în greutate

• coºmaruri

• dureri musculare

• greutate în picioare, cap, spate

• cefalee

• greþuri

• vãrsãturi

• constipaþie

• gura uscatã

• meteorism

• dureri articulare

• nevralgii

• accentuarea unor fenomene algice subclinice, se modificã

pragul algic

• spasme pe organele interne - diskinezie biliarã - accentuarea crizelor de astm bronºic - accentuarea unor fenomene digestive

• tonus muscular flasc (episod depresiv sever)

• piele uscatã, pãr aspru ºi uscat

• scãderea libidoului

COMPORTAMENTAL

• miºcãri lente - bradikinezie- hipokinezie- rigiditate- stupor

• agitaþie psihomotorie

• posturã gârbovitã

• facies depresiv

• vestimentaþie în culori închise

• retragere socialã, izolare

• abulie

• plâns facil (incapacitatea de a plânge în depresia severã)

• hipomobilitate a mimicii

• latenþa rãspunsurilor

• lipsa spontaneitãþii verbale

• bradilalie

• debit verbal diminuat

• mutism

• neglijarea propriei persoane

• consum de alcool sau droguri

• diminuarea tendinþelor la act

• diminuarea îngrijirilor materne

• diminuarea reacþiilor de apãrare

• comportament suicidar

Listã de simptome

11

Sindromul maniacal

Criterii de diagnostic DSM-IV (cel puþin 3 dintre urmãtoarele simptome):

1. stimã de sine crescutã sau grandiozitate

2. nevoie redusã de somn (se simte odihnit dupã doar trei ore de somn)

3. logoree, presiune crescutã a vorbirii

4. fugã de idei sau senzaþie subiectivã cã gândurile nãvãlesc în minte

5. distractibilitatea atenþiei

6. hiperactivitate sau agitaþie psihomotorie

7. implicare excesivã în activitãþi ce conferã plãcere, dar cu risc crescut pentru consecinþe

dureroase


1. dispoziþie elevatã (sau iritabilã): de la jovialitate nepãsãtoare pânã la excitare aproape

incontrolabilã

2. creºterea energiei vitale cu hiperactivitate ºi nevoie redusã de somn

3. pierderea inhibiþiilor sociale normale

4. distractibilitatea atenþiei

5. autoapreciere exageratã

6. creºterea volumui ºi vitezei activitãþii mentale

7. idei grandioase sau supraoptimiste

8. tulburãri perceptuale

9. cheltuieli exagerate

Durata: Cel puþin o sãptãmânã

Interferenþe ºi comorbiditãþi: schizofrenie

În normalitate are corespondent în euforia sãrbãtoreascã, în cadrul cãreia subiectul e

hipersociabil, expansiv ºi euforic, centrat pe un prezent cu deschidere optimistã spre viitor.

În ansamblu se caracterizeazã prin tahipsihie, dezinhibiþie generalizatã, dispoziþie

afectivã pozitivã, energie crescutã, optimism, bunã încredere în sine ºi în viitor, lipsa reticenþei.

Pe lângã varianta tipicã euforicã ºi sintonã, ce induce buna dispoziþie celor din jur, existã ºi

varianta "disforicã", iritabilã, cu atitudine ostil-agresivã; variantã în care existã o mixtare variatã

cu depresia ºi/sau anxietatea.

Sindromul maniacal e cel mai caracteristic pentru tulburarea bipolarã, în care apare

episodic ºi în diverse intensitãþi, de la hipomanie pânã la manie agitatã ºi confuzivã (furor

maniacal). Episodul se poate combina cu delir (congruent ºi incongruent), halucinaþii

(predominant auditive) ºi simptome din seria schizofrenã. "Fuga de idei" ºi exprimarea

verbalã..., rapidã ºi cu multiple asociaþii libere se cere diferenþiatã, în mãsura posibilului, de

dezorganizarea ideo-verbalã din schizofrenie.

12

Listã de simptome

SUBIECTIV

• dispoziþie euforicã (stare subiectivã de bine care se

transmite celor din jur, nimic nu poate schimba

aceastã stare de bine)

• dispoziþie disforic-iritabilã, care o poate înlocui pe

cea euforicã

• stimã de sine crescutã

• încredere în sine

• sentiment de capacitate, abilitate

• energie vitalã crescutã

• nevoie redusã de somn fãrã obosealã diurnã

• sentimentul scurgerii rapide a timpului

• trãirea exclusivã a prezentului (prezent punctiform)

• optimism

• planuri multe

COGNITIV

• atenþie - mobilã - distractibilitatea atenþiei - hipoprosexie, concentrare scãzutã,

persistenþã dificilã

• percepþie - intensificatã, vie (vede culorile mai vii),

preocupare faþã de detaliile fine ale

texturii materiale

• memorie - hipermnezie de fixare ºi de evocare

• gândire - flux ideativ accelerat - accelerarea cursului gândirii - asociaþii multiple, superficiale - fugã de idei - idei de grandoare, de capacitate, de

bogãþie

SOMATIC

• insomnie

• lipsa oboselii

• energie fizicã crescutã

• creºterea performanþelor fizice

• apetit alimentar crescut

• creºterea performanþei sexuale

• creºterea libidoului

• greutatea poate scãdea datoritã catabolismului

crescut

COMPORTAMENTAL

• þinutã extravagantã, fardare excesivã

• privire prezentã, mobilã

• logoree

• presiune crescutã a vorbirii

• tahilalie

• incoerenþã a vorbirii

• lipsa de reticenþã în comunicare

• decenzurare în expresivitatea verbalã, uneori

expresii coprolalice

• hiperexpresivitate mimico-gestualã (miºcã mâinile

în afara corpului, face gesturi largi)

• hiperactivitate motorie -> neliniºte -> agitaþie

psihomotorie

• comportament riscant, iresponsabil (jocuri de noroc,

conducere imprudentã)

• comportament expansiv

• dezinhibiþie comportamentalã

• schimbãri constante ale planurilor

• cheltuieli excesive

• hipersociabilitate

• comportament ebrios

13

Sindromul obsesiv-compulsiv

În cursul vieþii dupã evenimente deosebite pot apãrea reamintiri pe care subiectul nu le

doreºte, dar pe care nu le poate îndepãrta.

Trãirile obsesiv-compulsive sunt resimþite ca impunându-se subiectului fãrã dorinþa ºi

voinþa sau acceptul sãu, neputând fi îndepãrtate sau oprite cu toate eforturile sale. Sunt trãiri

scurte, care paraziteazã psihismul ºi se repetã fãcând ca pacientul sã petreacã mult timp în luptã

cu sine însiºi, fapt ce reduce performanþele ºi calitatea vieþii.

Se eticheteazã drept obsesii în primul rând trãiri subiective recurente ºi parazite, cum ar

fi amintirile sau întrebãrile fãrã rãspuns pe care ºi le pune subiectul. Compulsiile se referã în

primul rând la acte repetitive cum ar fi verificãrile, spãlatul pe mâini, ordonarea ambianþei.

Mare parte din compulsii (dar nu toate) au în spate trãiri obsesive (ca îndoiala, sentimentul

contaminãrii cu microbi, disconfortul creat de dezordine). Executarea actului compulsiv îl poate

liniºti pe moment subiectul. Intermediare între obsesiile subiective ºi compulsiile

comportamentale sunt intenþiile de act obsesive care au de obicei conþinut agresiv sau sexual;

subiectul nu executã pânã în final actul, în urma unei importante lupte interioare; sau îl executã

doar simbolic.

Patologia obsesiv-compulsivã este strâns corelatã cu nehotãrârea, preocuparea faþã de

ordine, faþã de curãþenie, cu încãpãþânarea ºi perfecþionismul (acestea fiind trãsãturi de

personalitate).

Trãirile obsesiv-compulsive sunt frecvent corelate cu depresia, anxietatea ºi fobia. Se pot

combina cu multe stãri psihopatologice.

Interferenþe ºi comorbiditãþi: depresie, anxietate,

tulburare de personalitate obsesiv-compulsivã

14


Obsesiile sunt definite prin 1, 2, 3, 4:

1. gânduri, impulsuri sau imagini recurente ºi persistente, care sunt experimentate ca

supãrãtoare ºi nepotrivite determinând pacientului o stare de epuizare ºi de anxietate

2. gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt doar simple îngrijorãri legate de probleme

ale vieþii

3. pacientul încearcã sã ignore sau sã stopeze aceste gânduri impulsuri sau imagini, sau sã

le contracareze prin alte gânduri sau acþiuni

4. persoana recunoaºte cã aceste gânduri, impulsuri sau imagini obsesive sunt produsul

propriei minþi (nu impuse ca în inserþia gândirii)

Compulsiile sunt definite prin 5, 6:

5. comportamente repetitive (spãlarea mâinilor, ordonarea, verificarea) sau acte mentale

(rugãciune, numãrare, repetarea unor cuvinte în ºoaptã) pe care persoana se simte

îndemnatã sã le execute ca rãspuns la obsesie sau potrivit unor reguli rigide

6. comportamentele sau actele mentale sunt destinate pentru prevenirea sau reducerea

neliniºtii sau pentru prevenirea unor evenimente sau situaþii periculoase; în orice caz,

aceste comportamente sau acte mentale fie nu sunt corelate într-un mod realist cu ceea ce

ar trebui sã previnã, fie sunt executate excesiv

Persoana recunoaºte cã obsesiile sau compulsiile sunt excesive sau nepotrivite.

Obsesiile sau compulsiile determinã o stare marcatã de neliniºte, sunt consumatoare de

timp (mai mult de o orã pe zi) sau interfereazã semnificativ cu rutina personalã normalã,

funcþionarea ocupaþionalã.


Pentru un diagnostic cert, simptomele trebuie sã fie prezente majoritatea zilelor pentru cel

puþin douã sãptãmâni ºi sã fie o sursã de suferinþã sau sã interfereze cu activitãþile

obiºnuite. Simptomele obsesionale trrebuie sã aibã urmãtoarele caracteristici:

1. trebuie sã fie recunoscute de pacient ca aparþinându-i

2. trebuie sã existe cel puþin un gând sau un act la care pacientul încã mai opune (fãrã

succes) rezistenþã, deºi pot fi prezente ºi altele la care pacientul nu mai rezistã

3. gândul sau executarea actului nu trebuie sã fie plãcut în el însuºi (simpla ameliorare,

potolire a anxietãþii sau tensiunii, nu e privitã ca plãcutã)

4. gândurile, imaginile sau impulsurile trebuie sã fie repetitive în mod neplãcut

15

Listã de simptome

SUBIECTIV

• trãiri ce apar fãrã intenþia ºi voinþa subiectului, de

care se detaºeazã, împotriva cãrora luptã fãrã succes,

care se repetã

• amintiri

• reprezentãri

• frici (ex. frica de contaminare)

• idei abstracte sub forma de întrebari fara raspuns

• preocupãri (ex. faþã de boalã)

• intenþii de act agresive (a lovi pe cineva, a înjura, a

da foc)

• intenþii de act erotice

• acte mentale repetitive de tip obsesiv-compulsiv:

numãrat obsesiv, rugãciune obsesivã, expresii diverse

• actele mentale compulsive diminueazã tensiunea

interioarã, ele parcã ar preveni o nenoricire

• alte trairi subiective

• tensiune

• dispoziþie depresivã

• anxietate

• fobii obsesive

• sentiment de vinovãþie în raport cu intenþiile de act

agresive

• indecizie / îndoialã / nesiguranþã

COGNITIV

• atenþie - diminuatã, cu concentrare pe trãirile

obsesive

• percepþie - redusã a ambientului

• memorie - amintiri obsesive

• gândire - amintiri, reprezentãri, idei obsesive

COMPORTAMENTAL

• verificãri

• ordonare

• spãlare, curãþare

• colecþionare patologicã

• spovedanie

• acte sexuale compulsive

• numãrãtoare

• decizie dificilã

• terminã greu lucrul început

• perfecþionism în acþiune

• randament profesional scãzut datoritã faptului cã

obsesiile ºi compulsiile sunt mari consumatoare de

timp

16

Durata: sãptãmâni sau luni

Interferenþe ºi comorbiditãþi: depresie, anxietate, disforie,

stres posttraumatic, epilepsie, tulburare de personalitate

Sindromul conversiv-disociativApare, de obicei în situaþii stresante psihologic, durabile. Debut ºi final brusc

(se menþioneazã frecvent sub formã de crize). Disocierea câmpului actual de conºtienþã

Punctul de referinþã în normalitate pot fi considerate emoþiile puternice.

Sindromul este condiþionat predominant psihogen, prin stãri psiho-sociale ce se

cumuleazã în timp, mai ales la persoane disarmonice (histrionice, borderline,

dependente).

Se manifestã prin tulburãri corporale ºi comportamentale care atrag atenþia

anturajului, impresioneazã intens pe altul. Tulburarea se însoþeºte frcvent de

reducerea vigilitãþii conºtiente, mai ales în sensul conºtienþei de sine (a

reflexivitãþii conºtiente) ºi a rememorãrii tuturor datelor din perioada episodului.

Prezintã relativ puþine trãiri subiective patologice ºi o indiferenþã faþã de

simptome.

Simptomatologia se manifestã de obicei prin episoade delimitate în timp,

condiþionate sau doar declanºate de factori psihogeni (uneori factorii declanºatori

nu au semnificaþie directã, ci simbolicã).

Principalele direcþii de grupare a simptomatologiei sunt:

- tulburãri comportamentale "conversive" ce mimeazã mai ales tulburãri

neurologice, dar ºi alte tulburãri organice

- crize de leºin sau pseudoepileptice, care impresioneazã anturajul (sunt

anunþate, descrise, vigilitatea nu e complet suspendatã, nu se loveºte cãzând, nu

are simptome neurologice, dureazã mult, plânge, ofteazã, etc.)

- stare de agitaþie sau fugi patologice (crepusculare) cu duratã delimitatã în

timp

Aspecte particulare: -tulburãri mnezice; -fenomene halucinatorii vizuale ºi

stãri de transã; - acuze somatice comunicate hiperexpresiv; -dublã personalitate.

17

Criterii de diagnostic pentru tulburarea conversivã, DSM-IV:

1. unul sau mai multe simptome sau deficite ale funcþiilor senzoriale sau motorii voluntare

care sugereazã o afecþiune neurologicã (sau alt tip)2. factorii psihologici sunt incriminaþi în determinarea simptomului sau deficitului

deoarece iniþierea sau exacerbarea acestora sunt precedate de conflicte sau alþi factori de

stres3. simptomul sau deficitul nu este produs intenþionat, nici simulat4. simptomul sau deficitul nu poate fi explicat, dupã investigaþiile necesare, printr-o

afecþiune medicalã, prin efectele unei substanþe sau printr-un comportament determinat

cultural

Criterii de diagnostic pentru amnezia disociativã, DSM-IV:

1. tulburarea predominantã este unul sau mai multe episoade în care pacientul este

incapabil sã-ºi aminteascã informaþii personale importante, de obicei de naturã traumaticã.

Episodul nu se poate explica printr-o simplã uitare.

Criterii de diagnostic pentru fuga disociativã, DSM-IV:

1.tulburarea predominantã este o cãlãtorie subitã, neaºteptatã, departe de casã sau de locul

de muncã, cu incapacitatea de a-ºi aminti aceastã cãlãtorie2. confuzie în legãturã cu propria identitate sau asumarea unei noi identitãþi (parþial sau

complet)

Criterii de diagnostic pentru tulburarea disociativã de identitate, DSM-IV:

1. prezenþa a douã sau mai multe identitãþi distincte sau personalitãþi (fiecare cu propriul

model de percepþie, relaþionare ºi de gândire faþã mediu ºi sine)2. cel puþin douã dintre aceste identitãþi sau personalitãþi preiau în mod recurent controlul

asupra comportamentului persoanei3. incapacitatea de a-ºi aminti informaþii personale importante, de naturã prea vastã

pentru a putea fi explicatã printr-o simplã uitare4. tulburarea nu este determinatã efectele psihologice ale unei substanþe, nici de vreo

afecþiune medicalã

Criterii de diagnostic pentru depersonalizarea din sindromul disociativ, DSM-IV:

1. senzaþia recurentã ºi persistentã de detaºare faþã de propriul corp sau de propriile

procese mentale, ca ºi cum pacientul ar fi un observator din afarã2. pe parcursul acestei trãiri, contactul cu realiatatea rãmâne intact

18

Criterii de diagnostic pentru amnezia disociativã, ICD-10:

1. amnezia, fie parþialã, fie completã, pentru evenimente recente care sunt de naturã

traumaticã sau stresantã (aceste aspecte pot fi considerate numai dacã alþi informanþi sunt

disponibili)

2. absenþa tulburãrilor cerebrale organice, intoxicaþiei sau oboselii excesive

3. dovada cauzalitãþii psihologice, în forma unei clare asociaþii în timp cu probleme ºi

evenimente stresante sau relaþii perturbate (char dacã sunt negate de pacient)

Criterii de diagnostic pentru fuga disociativã, ICD-10:

1. trãsãturile amneziei disociative (a se vedea mai sus)

2. cãlãtorie fãrã scop în afara zonei uzuale cotidiene (diferenþierea între cãlãtorie ºi

vagabondaj trebuie fãcutã de acei ce cunosc locul)

3. menþinerea autoîngrijirii bazale ( ca alimentarea, spãlatul etc) ºi a interacþiunilor sociale

simple cu strãinii (cumpãrarea de bilete, de benzinã, întrebãri asupra direcþiei, comanda

meniului etc)

Criterii de diagnostic pentru stuporul disociativ, ICD-10:

1. stuporul este diagnosticat pe baza diminuãrii profunde sau absenþei miºcãrilor

voluntare ºi a rãspunsului normal la stimuli externi, cum ar fi lumina, zgomotul sau

atingerea. Pacientul zace sau stã nemiºcat pentru perioade lungi de timp. Vorbirea ºi

miºcarea spontanã ºi cu scop sunt absente sau aproape complet absente. Deºi unele grade

de perturbare a nivelului de conºtiinþã pot fi prezente, tonusul muscular, postura,

respiraþia, uneori deschiderea ochilor ºi miºcãrile oculare sunt de o asemenea manierã

încât e clar cã pacientul nu este nici adormit, nici inconºtient.

2. absenþa unei tulburãri somatice sau psihice care ar putea explica stuporul

3. dovada unor evenimente stresante recente sau probleme curente

Criterii de diagnostic pentru tulburãrile disociative ale miºcãrii ºi senzaþiei, ICD-10:

1. absenþa unei tulburãri somatice

2. poziþia psihologicã ºi socialã ºi relaþiile personale ale pacientului trebuie sã fie suficient

de bine cunoscute pentru a permite o formulare convingãtoare a motivelor apariþiei

tulburãrii

19

SOMATIC (toate simptomele sunt psihogene, fara

substrat organic)

• paralizii/ pareze psihogene cu reflexe nemodificate

• astazoabazia

• miºcãri coreice

• apraxie

• dizartrie

• mutism

• convulsii

• cecitate

• tremor

• surditate

• anosmie

• anestezii, parestezii (care nu respectã zonele de

inervaþie)

• hiper / hipoestezie cutanatã

• disconfort abdominal, flatulenþã, vãrsãturi

• pseudosarcinã

• crize de pseudoastm

• globus histericus

• leºin (psihogen, hiperexpresiv)

• vedere prin tunel / diplopie

• crizã pseudoepilepticã (ce se desfãºoarã îdelungat în

timp ºi atrage atenþia anturajului)

• tulburãri de echilibru

• parasomnii

• somnambulism

• disfuncþii sexuale

COMPORTAMENTAL

• hiperexpresivitate verbalã, teatralã, lamentativã, care

atrage atenþia anturajului

• agitaþie hiperexpresivã

• comportament de model imitativ

• toleranþa paradoxalã (la belle indiference) faþã de

simptomele conversive

• rãspunsuri alãturi (sdr Ganser)

• automutilare demonstrativã

• comportament parasuicidar care impresioneazã

anturajul

• acte agresive demonstrative

• fuga psihopatologicã în condiþie de semivigilenþã

(stare crepuscularã)

• stuporul disociativ

• transa disociativã

Listã de simptome

COGNITIV

• atenþie - concentrare crescutã

• percepþie - cenestopatii - psihalgia - iluzii - halucinaþii vizuale - depersonalizare - tulburãri ale trãirii propriei identitãþi

• memorie - amnezie disociativã (retrogadã)

- localizatã- selectivã- generalizatã- continuã- sistematizatã

- hipomnezie lacunarã - stare crepuscularã cu fugã psihogenã ºi

amnezia episodului

• afectivitate - hiperemotivitate - senzaþia de straneitate

SUBIECTIV

• dependent de anturaj

• neagã problemele sale psihologice

• resimte "milã faþã de sine"

• conflicte, frustrãri refulate

20

Sindromul de depersonalizare-derealizare

Depersonalizarea se referã la sentimentul modificãrii sau pierderii identificãrii cu sine,

psihice ºi/sau corporale.

Derealizarea se referã la sentimentul ciudãþeniei, irealitãþii lumii percepute corect din

punct de vedere formal. Cele douã tablouri sindromatice se coreleazã frecvent.

În cadrul depersonalizãrii subiectul poate resimþi:

- impresia modificãrii formei corporale

- iluzii de schemã corporalã: unele pãrþi ale corpului sau corpul în întregime sunt

resimþite mai mici sau mai mari decât în realitate

- sentimentul pierderii limitelor corporale, a vulnerabilitãþii pentru elemente exterioare

- nerecunoaºterea propriului corp, a propriei feþe în oglindã

- sentimentul pierderii identitãþii psihice (eu nu mai sunt eu)

- sentimentul transformãrii psihice (eu mã transform)

- trãire "heautoscopicã" (subiectul se percepe ca o realitate exterioarã)

În cadrul derealizãrii, lumea din jur, deºi este perceputã corect din punct de vedere

formal, este resimþitã ca strãinã, ciudatã, neobiºnuitã, "ca în vis" , stranie, oamenii parcã sunt

marionete etc.

Sindromul de transparenþã-influenþã

Acest sindrom exprimã sentimentul pierderii intimitãþii psihice, a controlului liber

asupra sinelui; ceea ce ar trebui sã fie þinut ca un secret personal poate fi cunoscut ºi de alþii ºi

poate fi fãcut public. Deasemenea, în mod firesc, subiectul decide singur ce sã facã, fãrã a fi

dirijat sau influenþat de alþii.

În afara psihopatologiei, astfel de trãiri pot apãrea când sunt smulse secretele personale

prin torturã, ameninþãri. La zona intimã a psihicului au, de obicei, acces doar persoanele

apropiate, "intime" cu subiectul.

Simptomele din acest sindrom sunt trãite strict subiectiv, fãrã a se manifesta

comportamental. De aceea informaþia se poate obþine doar prin întrbãri þintite, amãnunþite ºi

printr-o interpretare, fãcutã cu grijã, a rãspunsurilor.

Simptomele de transparenþã-influenþã pot fi interpretate delirant, ca acþiune strãinã,

"xenopaticã" a altora asupra persoanei. Subiectul interpreteazã felul în care alþii obþin informaþii

despre sine ºi acþioneazã asupra sa. Principalele interpretãri sunt:

- prin fenomene psihologice speciale: hipnozã de la distanþã, telepatie, parapsihologic

- prin fenomene supranaturale: vrãji, demoni, etc.

- prin mijloace tehnice: televizor, unde radio, laser, calculatoare speciale.

În aceste cazuri simptomele se includ în deliruri speciale (schizomorfe).

21

Listã de simptome

SUBIECTIV

• sentimentul pierderii intimitãþii

• citirea gândurilor

• furtul, publicarea gândurilor

• rãspândirea gândurilor

• retragerea gândurilor

• inserþia gândurilor

• controlul gândirii

• ecoul gândirii

• sonorizarea gândirii

• senzaþii corporale neplãcute, dureroase, impuse de

alþii

• sentimentul unor modificãri corporale impuse

• sentimentul dirijãrii acþiunilor

COGNITIV

• atenþie - diminuatã, hipoprosexie de fixare ºi de

concentrare

• percepþie - intensificatã - sonorizarea gândirii (fenomen de tip

halucinator)

• memorie - hipomnezie de fixare

• gândire - citirea gândurilor - furtul gândurilor - difuzarea gândurilor - retragerea gândurilor

- inserþia gândurilor - controlul gândurilor - ecoul gândurilor

COMPORTAMENTAL

• comportament controlat, influenþat, dirijat, impus,

direct sau de la distanþã de cãtre forþe exterioare

• pierderea autocontrolului voluntar asupra vieþii sale

psihice ºi asupra corpului sãu, asupra miºcãrilor,

expresivitãþii mimico-gestuale

22

Sindromul halucinator

Percepþia poate fi circumscrisã ca reflectare psihicã sinteticã, structuratã ca formã ºi

semnificaþie a informaþiilor actuale. Ea presupune orientarea atenþiei, selectarea ºi

ierarhizarea informaþiei, compararea cu datele mnestice ºi cele imagistice.

Percepþia e integratã în cunoaºterea ce serveºte acºiunii. Existã o percepþie continuã a

propriului corp ºi a propriei persoane ºi o percepere variabilã a ambianþei ºi altora. Percepþia

se poate referi la informaþia imediatã sau la o perioadã mai îndelungatã de timp. În

normalitate percepþia poate fi mai clarã sau mai vagã, mai mult sau mai puþin exactã.

Aºteptãrile, emoþiile ºi imaginarul modeleazã semnificaþia percepþiilor. Visul este o trãire de

tip perceptiv ce se desfãºoarã în contextul reducerii vigilitãþii conºtiente.

În psihopatologie, percepþia corectã formal poate fi intensificatã sau esrompatã. Ea

poate fi trãtã cu semnificaþii speciale ca în derealizare, dispoziþia delirantã, trãiri relaþionale.

Iluziile formale se referã la percepþii insuficient de clare, uneori deformate ce pot fi

interpretate neobiºnuit. Obiactele pot apãrea mai mari sau mai mici decât în realitate, cu

contururi modificate, cu modificarea relaºiei dintre formã ºi fond. Pot apãrea iluzii de schemã

corporalã.

Halucinaþia constã într-o percepþie ce nu are corespondent în informaþia actualã

(percepþie fãrã obiect), se poate desfãºura în toate ariile senzoriale, fiind mai diferenþiatã în

zona auzului ºi vãzului. Trãirile halucinatorii sunt plasate în spaþiul exterior corpului ca orice

percepþie. Halucinaþia funcþionalã constã dintr-o percepþie nerealã, clarã, care se bazeazã

totuºi pe peceperea unei informaþii brute, neclarã: de ex. când trece un tramvai pacientul

aude clar voci care vorbesc despre el. În domeniul vizual pot apãrea paraeidolii, în sensul

unor perepþii clare ce apar pe fundalul unor informaþii vagi (nori, mucegai, pete de cafea). În

unele arii senzoriale (olfactive, gustative, cutanate) diferenþierea dintre halucinaþia propriu-

zisã ºi cea funcþionalã este deseori deficilã.

S-au descris halucinaþii psihice (pseudohalucinaþii) care sunt resimþite în interiorul

propriului corp, de ex. pacientul afirmã cã aude voci în interiorul capului.

Tradiþional se vorbeºte de "halucinozã" ca de o halucinaþie criticatã, cum ar fi în cazul

unor boli neurologice care comprimã nervul optic. În psihiatrie, critica halucinaþiilor se

petrece destul de des în ultimul timp în urma programelor de psihopedagogie.

Halucinaþiile sunt comentate în funþie de organele de simþ. Halucinaþiile auditive

constau în auzirea unor sunete, zgomote, muzicã sau, cel mai des, a unor voci umane. SE

analizeazã: direcþia din care vin, distanþa, intensitatea, timbrul vocii (barbat, copil, femeie),

numãrul vocilor, conþinutul acestora. Mai importante sunt: halucinaþiile apelative care

cheamã pe nume pacientul, halucinaþiile imperative care ordonã sã se facã anumite lucruri ºi

halucinaþiile comentative:: douã sau mai multe vocidiscutã între ele despre pacient,

comenteazã comportamentul sãu, îl criticã, îl laudã, etc. Halucinaþiile auditive pot fi auzite

într-o singurã ureche sau în ambele cu conþinut identic sau diferit.

Halucinaþiile vizuale pot fi simple (scântei, culori), pot consta în perceperea unor

obiecte, animale, oameni, fiinþe supranaturale; cele complexe constau în scene panoramice în

desfãºurare (ca la cinematograf) la care pacientul participã mai mult sau mai puþin, cu

implicare afectivã ºi comportamentalã.

Halucinaþiile mai pot fi: olfactive (mirosuri variate, senzaþia cã propriul sãu corp

emanã un miros pe care alþii îl percep), gustative (deseori sunt halucinaþii funcþionale),

cutanate (senzaþie de arsuri, cãldurã sau cã se miºcã ceva pe piele), kinestezice (senzaþia cã

23

Listã de simptome

SUBIECTIV


• iritabilitate

• anxietate

COGNITIV

• atenþie- diminuatã

• percepþie - intensificatã

- halucinaþii auditive

vizuale

gustative

olfactive

tactile

• gândire - idei delirante secundare trãirilor

halucinatorii: idei de control, de otrãvire ºi

idei senzitiv-relaþionale

COMPORTAMENTAL

• comportament motivat halucinator

• agitaþie psiho-motorie

• izolare socialã

este împins, tras), interne (senzaþii deosebite în zona organelor interne), sexuale (senzaþia de

orgasm). Deseori pacientul participã comportamental la conþinutul halucinaþiilor, mai ales în

cazul celor vizuale ºi auditive.

Halucinaþiile se combinã cel mai des ºi intens cu delirul.

24

Sindromul delirant

Delirul constã dintr-o convingere patologicã ºi de neschimbat prin argumente, într-o idee

(temã) neadevãratã, uneori ciudatã sau absurdã. Comportamentul e congruent cu aceastã

ideaþie, devenind ºi el anormal.

Delirul se plaseazã în continuarea convingerilor exagerate, fanatice a unor oameni.

Între delir ºi convingerile argumentate se plaseazã ca fapt psihopatologic "ideea

supraevaluatã" sau "prevalentã". În acest caz o idee (temã) care e marginalã preocupãrilor fireºti

ocupã centrul preocupãrilor în manierã insuficient de argumentatã, concluzionând un

comportament deviant. Ea poate fi susþinutã parþial de evenimente de viaþã, dar insuficient de

comprehensibil ºi firesc.

Ideaþia delirantã se poate manifesta în diverse forme structurale ºi în diverse contexte

psihopatologice, în combinaþie cu alte sindroame în cadrul unor entitãþi nosologice.

Simptomatologia deliranta se desfãºoarã în plan subiectiv, cognitiv ºi comportamental fãrã

simptome somatice directe.

Vor fi prezentate mai multe profile sindromatice centrate pe delir:

1. Sindromul delirant sistematizat monotematic

Tabloul clinic este dominat de convingeri delirante monotematice structurate ce se desfãºoarã în

stare de luciditate ºi de suficientã coerenþã a gândirii argumentative (apar ca deliruri "logice" ºi

sistematice). Lipsesc de obicei tulburãrile perceptiv senzoriale (rareori iluzii), delirul

constituindu-se în general prin intuþie ºi interpretare. Starea afectivã poate fi variabilã.

Comportamentul e adecvat convingerilor delirante.

Teme delirante:

- posesiune zoopeticã

- posesiune demonicã

- delir "dermatozic"

- temã dismorfic corporalã

- temã sexualã, de transformare corporalã

- temã hipocondriacã

- teme megalomane: descendenþã ilustrã, bogãþie, invenþie, descoperiri excepþionale,

capacitãþi ºi valoare deosebitã, convingerea de a avea abilittãþi deosebite (a se diferenþia de

delirul secundar stãrii maniacale)

- teme micromane: incapacitate, lipsã de valoare, ruinã generalã (a se diferenþia de delirul

secundar depresiei)

- temã de gelozie, erotomanã

- teme paranoide, de atitudine ostilã a celorlalþi: senzitiv-relaþionalã, de urmãrire,

persecuþie, complot, otrãvire, prejudiciu. Uneori atitudinea ostilã este resimþitã ca secundarã

valorii sale deosebite (invidie).

Ca atitudine ºi comportament , subiectul poate fi pasiv sau activ, luptãtor, revendicativ.

2. Sindromul delirant secundar stãrilor afective

Tulburarea delirantã se manifestã în acest caz în continuitatea ideaþiei, caracteristice stãrii

maniacale (tematicã megalomanã, de grandiozitate) sau depresive (tematicã micromanã), fiind

25

congruente cu tulburarea de ansamblu. Ideaþia specificã acestor sindroame poate fi uºor

exprimatã, se poate manifesta mai intens ºi insistent (în sens de "ideaþie supraevaluatã) sau

poate fi exageratã, excentricã, absurdã, ocupând un loc important în economia sindromului, caz

în care poate fi etichetatã ca delirantã. În prim plan se aflã, însã, elementele semiologice ale

sindromului maniacal sau depresiv.

Delirul congruent poate fi asociat uneori cu halucinatii simple, mai ales auditive. Delirul

megaloman se poate însoþi de opinia privitor la atitudini ostile (de invidie) care sã nu atingã

intensitatea unui delir paranoid incongruent. Intensitatea ºi absurditatea ideilor delirante decid

diagnosticul.

3. Dispoziþia delirantã ºi delirul primar

Dispoziþia delirantã constã dintr-o stare de tensiune psihicã a subiectului care are impresia cã:

-se întâmplã ceva deosebit, care are legãturã cu el, care-l priveºte

-lucrurile percepute, evenimentele au o semnificaþie specialã, misterioasã, care anunþã

ceva, uneori pãrând ameninþãtoare. Sub aceste incidenþe cad: -percepþia unor lucruri banale:

unele culori, unele numere, unele cuvinte, emisiuni de la televizor sau radio, care parcã i se

adreseazã, îi transmit mesaje; -are impresia unor coincidenþe neîntâmplãtoare, care au

semnificaþie pentru subiect.

Faþã de aceastã situaþie subiectul este tensionat, neliniºtit, încordat, atent, în aºteptare, uneori

agitat sau perplex.

Pe acest fond se poate ajunge brusc la anumite convingeri delirante prin: -intuiþie delirantã, -

amintire delirantã, - percepþie delirantã; aceasta este o percepþie banalã care brusc precipitã

convingere delirantã, fãrã un lanþ explicativ cauzal. Odatã apãrutã convingerea delirantã, starea

de încordare ºi cãutare a subiectului se liniºteºte.

4. Sindromul delirant relaþional-paranoid

Sindromul paranoid este centrat de convingerea delirantã cã alte persoane sunt ostile

subiectului, cã intenþioneazã sã-i facã ceva rãu. Tabloul psihopatologic derivã din atitudinea de

suspiciune mai mult sau mai puþin motivatã pe care o trãiesc oamenii normali în diverse situaþii.

4.1 Convingerea senzitiv-relaþionalã constã în aceea cã subiectul se simte în atenþia celor din jur

care-l investigheazã ºi au tendinþa sã-l comenteze negativ. Se constatã:

- suspiciune în legãturã cu atitudinea celorlalþi (fie anumite persoane, fie un grup lãrgit de

persoane, fie orice persoanã, de exemplu pe stradã)

- impresia cã alþii se uitã în mod special la subiect, îl privesc, îl analizeazã cu privirea, îl

evalueazã, îl supravegheazã

- impresia cã alþii îºi fac semne între ei despre subiect, ca ºi cum ar fi înþeleºi între ei

- impresia cã alþii vorbesc între ei despre subiect, îl comenteazã negativ, râd de el, îl

batjocoresc, îl criticã

Convingerea senzitiv-relaþionalã poate avea diverse intensitãþi, de la o suspiciune mai

pronunþatã (tulburare de personaliatate paranoidã) la intensitatea "ideii supraevaluate" pânã la

convingere delirantã fermã.

Notã: O situaþie pânã la un punct similarã, dar distinctã existã în cazul fobiei sociale în

care subiectul se teme, dar nu se manifestã neadecvat în public, astfel încât ceilalþi sã îl

26

comenteze negativ; tulburarea apare în contextul manifestãrii subiectului în raport cu persoane

puþin cunoscute în situaþii speciale ºi nu e trãitã pasiv, indiferent de manifestarea sa ca în

tulburarea relaþional-paranoidã.

4.2 Delirul paranoid constã în convingerea cã alþii persecutã subiectul, vor sã-i facã rãu într-un

mod determinat. E un tablou psihopatologic în mare parte diferit ºi mai accentuat decât

convingerea relaþionalã. Elementul de legãturã îl poate constitui sentimentul cã este urmãrit.

Apar urmãtoarele convingeri:

- subiectul se simte urmãrit

- se simte persecutat în diverse modalitãþi (se cere specificat - cum?)

- alþii vreau sã-i facã rãu, sã-l distrugã, sã-i creeze prejudicii morale, materiale (îl lipsesc

de bunuri, averi, drepturi)

- alþii vor sã-l omoare, sã-l otrãveascã, sã-l chinuie, sã-l spânzure etc.

Persoanele persecutoare pot fi identificate între cunoºtinþe, între persoanele din reþeaua socialã

sau sunt strãini, reprezentanþi ai unor instituþii (poliþie, SRI, sau organizaþii (mafie), eventual

alte fiinþe speciale (extratereºtri).

4.3 Delirul paranoid de punere sub supraveghere.

Subiectul se simte în permanenþã supravegheat de cãtre persoane care îl controlezã pretutindeni

ºi pãtrund în intimitatea sa. Apar urmãtoarele convingeri:

- urmãrirea (aceastã trãire este în continuitatea trãirilor senzitiv-relaþionale ºi paranoide

simple); urmãrirea este resimþitã pe stradã, realizatã de diverse persoane, care vin în urma sa,

care se schimbã între ele, cu maºini, cu înlocuitori, care îl spioneazã mereu, etc.

- punerea sub supraveghere prin mijloace tehnice: telefon, camere de filmat, microfoane,

telescoape, televizor, calculator; supravegherea poate fi ºi pe stradã sau în alte locuri, cu apariþia

de filmare la distanþã, din sateliþi etc.

- investigarea lucrurilor intime, impresia cã s-a umblat în casa proprie, printre haine,

jurnale intime etc.

- iluzia Fregoli ºi Sosia; subiectul se simte supravegheat de o altã persoanã care ia diverse

înfãþiºãri; sau i se pare cã persoanele familiare ºi apropiate (de exemplu soþia) a fost înlocuitã cu

un spion, deºi aspectul sãu rãmâne identic.

Delirul de punere sub supraveghere rãscolºte intimitatea subiectului, a sinelui ºi prin aceasta se

apropie de sindromul de transparenþã-influenþã.

5. Delirurile schizomorfe

Acestea sunt predominant paranoide, dar pot avea ºi altã tematicã: grandiozitate, misticã,

hipocondriacã, sexualã. Ele sunt marcate de simptomatologia dezorganizantã ºi negativã a

schizofreniei.

În perspectiva structurii ºi tematicii delirante, caracteristice sunt:

- tematica predominant relaþional-paranoidã, fapt ce accentueazã retragerea socialã, prin

suspiciozitate

- simptome din seria punerii sub supraveghere

- dispoziþie delirantã cu eventualitatea instalãrii unui delir primar

- simptome de transparenþã-influenþã

- halucinaþii predominant auditive comentative, dar ºi olfactive, sexuale, cenestopate,

kinestezice; uneori iluzii formale ºi de schemã corporalã

27

Sindromul cataton

Este un sindrom psihomotor caracterizat prin stupor sau agitaþie însoþitã de

necomunicare ºi fenomene relaþionale particulare.

Stuporul constã în:

- pãstrarea timp îndelungat a unei poziþii bizare (dar fãrã expresivitatea tristã a

melacolicului)

- areactivitate ºi necomunicare

- rigiditate muscularã, negativism ºi opoziþionism (se opune miºcãrilor imprimate); din

aceastã cauzã uneori nu poate fi alimentat

Agitaþia se caracterizeazã prin:

- miºcãri continui fãrã scop, repetitive, stereotipe

- subiectul se agitã în spaþiu restrâns oricât spaþiu ar avea la dispoziþie

Alte simptome (intermitente sau facultative)

- sugestionabilitate crescutã

- fenomene de ecou, în sensul repetãrii a ceeea ce face interlocutorul: ecomimie,

ecopraxie, ecolalie

- flexibilitate ceroasã(pãstrarea miºcãrilor imprimate)

Sindromul cataton se întâlneºte în: -schizofrenia catatonã, - stãri infecþioase, -suferinþe

organice cerebrale

Stuporul cataton trebuie diferenþiat de stuporul melancolic ºi de cel reactiv.

28

- simptome de depersonalizare-derealizare

- anxietate delirantã

Tabloul delirant halucinator se combinã cu simptomatologia dezorganizantã ºi deficitarã,

de retragere socialã.

6. Delirul parafreniform

Se caracterizeazã printr-o structurã confabulator-fantasticã a tematicii, expansivitatecoloraturã

megalomanã. Se mai considerã cã delirul parafreniform este "încapsulat", adicã delimitat în

cadrul unei personalitãþi care rãmâne parþial normalã; astfel, uneori, cei din jur nu ºtiu cã

pacientul delireazã; se pot adãuga fenomene de transparenþã-influenþã ºi halucinaþii auditive,

uneori imperative. Un comportament neobiºnuit motivat delirant poate atrage atenþia asupra

unei persoane cu delir parafreniform care pânã atunci pãrea normalã.

7. Delirul din "delirium"

Este rar, asociat cu halucinaþii vizuale, tranzitorii; pacientul participã intens, afectiv ºi

comportamental la conþinutul trãirilor halucinator-delirante.

8. Delirul din demenþe este, de obicei, paranoid ºi cu tematicã de prejudiciu; poate fi parþial

tratat.

Sindroame schizomorfe

Acestea sunt, de fapt, macrosindroame ce se referã la caracterizarea principalelor aspecte

ale schizofreniei. Cel puþin, macrosindromul schizo-paranoid e format din cumularea

elementelor mai multor sindroame. Elementul de suferinþã nosologic este schizofrenia.

Macro-sindromul schizo-paranoid

Acesta se organizeazã în jurul unui delir nesistematizat (datorat dezorganizãrii ideo-

verbale), de obicei cu tematicã paranoidã. Elementele de caracterizare sunt:

- Delir nesistematizat cu tematicã predominant paranoidã (sau senzitiv-relaþionalã), dar

sunt posibile ºi alte teme: de grandiozitate, mistic, hipocondriac, de posesiune, cu tematicã

sexualã, erotomanã etc. Sunt caracteristice:

- dispoziþia delirantã conducând uneori la delir primar

- delir de punere sub supraveghere, în diverse modalitãþi

- Sindromul de transparenþã-influenþã, de obicei organizat delirant

- Halucinaþii, predominant auditive comentative, dar ºi imperative; mai pot fi prezente

halucinaþii kinestezice, cenestopate, sexuale, olfactive, gustative etc.; uneori iluzii formale ºi de

schemã corporalã.

- Depersonalizare, derealizare

- Anxietate psihoticã

Suspiciunea accentueazã tendinþa de retragere socialã ºi izolare, necolaborare; acestea se

adaugã tendinþei la retragere socialã dupã un macro-sindrom schizo-deficitar.

Macrosindromul schizodezorganizat

Acesta se manifestã prin deficienþã în sinteza mentalã, atât în planul gândirii cât ºi al

motivaþiei. Deficitul de sintezã în gândire constã în primul rând în nearticularea coherentã a

datelor informaþionale în gânduri sau texte cu sens. În plan motivaþional apare ambivalenþã,

insuficienta logicã în motivaþia ºi semnificaþia comportamentului. Ciudãþenia, bizareria,

incomprehensibilitatea sunt principalele caracteristici prin care se eticheteazã manifestãrile

schizodezorganizate.

Macrosindromul schizodeficitar

Acesta se organizeazã în jurul tocirii afective ºi a indiferenþei corelate cu deficienþa de

relaþionare interpersonalã. Ca o consecinþã, manifestãrile interpersonal-sociale sunt foarte

reduse, în sensul retragerii sociale care, însã, nu e dublatã, ca în cazul depresiei, de o

simptomatologie a suferinþei subiective (tristeþe, autodepreciere, vinovãþie). Se mai are în vedere

o deficienþã în desfãºurarea funcþiilor cognitive care poate interfera cu sindromul de

dezorganizare ideo-verbalã. Retragerea socialã poate fi accentuatã în cazul în care apare ºi

suspiciunea din delirul paranoid.

29

Sindromul schizodezorganizat

SUBIECTIV

• ambivalenþã

- afectiv

- decizional

- interpersonal

• inversiune afectivã

• veselie nemotivatã

• iritabilitate nemotivatã

COGNITIV

• atenþie - hipoprosexie de concentrare, de fixare

• percepþie - diminuatã

• memorie - hipomnezie de fixare, de evocare

• gândire - derulare haoticã a gândirii - asociaþii bizare - gândire vagã, aluzivã - baraj mental - mentism - gol mental - tendinþã la: - simbolism - abstractizãri - neologisme - tulburãri logico-semantice - gândire fãrã coerenþã ºi sintezã - deraierea gândirii - dezorganizarea gândirii

SOMATIC

• refuz alimentar sau bulimie

• alimentaþie selectivã, bizarã, inconsecventã

COMPORTAMENTAL

• mutism

• solilocvie

• ecolalie

• rãspunsuri alãturi

• dpdv grafic: - stereotipii- intercalãri de simboluri geometrice- desene- manierisme- dezordine graficã

• hetero / autoagresivitate nemotivatã

• ambitendenþã

• manierisme

• atitudini bizare

• comportament cu motivaþie bizarã

• tulburãri de sexualitate (dezinhibiþie, perversiuni)

• vorbire fãrã coerenþã ºi fãrã sintezã

Sindromul schizoproductiv

A se vedea sindroamele de transparenþã-influenþã, halucinator, delirant

30

Sindromul deficitar schizomorf

SUBIECTIV

• tocire afectivã

• rãcealã afectivã (gol interior)

• anhedonie

• lipsa curiozitãþii

• dezinteres, indiferenþã, lipsa spontaneitãþii în acþiune

• astenie; deficienþã în a iniþia o acþiune

• apatie, indiferenþã faþã de tot ce se întâmplã; nu

reacþioneazã la evenimente

• abulie, dificultate de a decide, a demara ºi persista

într-o acþiune

• anemotivitate

- nu se sperie

- nu se întristeazã

- nu se supãrã

- nu se bucurã

• dispoziþie afectivã indiferentã (nu e nici vesel, nici

trist, nici anxios etc.)

• lipsã de afectivitate tranzitivã (nu iubeºte ºi nu

urãºte pe nimeni)

• planuri de viitor absente

COGNITIV

• deficienþã în desfãºurarea funcþiilor cognitive

• atenþie - hipoprosexie de concentrare, de fixare, cu

deficit în filtrarea informaþiilor ºi

ierarhizarea importanþei acestora


- depersonalizare


• gândire - sãrãcirea gândirii

- flux ideativ încetinit

SOMATIC

• indiferenþã faþã de alimentare ºi/sau refuz alimentar

COMPORTAMENTAL

• retragere socialã

• izolare, inactivitate

• autism

• aspontan

• dificultate de interacþionare interumanã

• neexprimare a pulsiunilor

• reducerea iniþiativei

• amotivaþie

• dezinteres pentru ambianþã

• inhibiþie psihomotorie

31

Schizofrenia

Criterii de diagnostic DSM-IV (cel puþin douã dintre urmãtoarele simptome):

1. deliruri

2. halucinaþii

3. vorbire dezorganizatã

4. comportament puternic dezorganizat sau catatonic

5. simptome negative (avoliþie, alogie, aplatizare afectivã)

Nota: Este necesar un singur criteriu daca delirul este bizar sau daca halucinatiile sunt

comentative (o voce care comenteaza comportamentul sau gândurile pacientului, sau doua

sau mai multe voci care converseaza între ele).

Subtipuri:- schizofrenie paranoida- schizofrenie dezorganizata- schizofrenie catatona- schizofrenie nediferentiata- schizofrenie reziduala

Criterii de diagnostic ICD-10 (cel puþin un simptom foarte clar, aparþinând 1 ºi 4):

1. ecoul gândirii, inserþia sau furtul gândirii ºi rãspândirea gândirii

2. idei delirante de control, influenþã sau pasivitate, clar referitoare la miºcãrile corpului, membrelor sau la

gânduri, acþiuni sau sentimente specifice; percepþia delirantã

3. halucinaþii auditive comentative sau alte tipuri de halucinaþii auditive venind dintr-o anumitã parte a

corpului

4. idei delirante persistente

5. halucinaþii persistente, de orice tip, când sunt însoþite fie de idei delirante temporare sau abia schiþate, fãrã

un conþinut afectiv clar, fie de idei de supraevaluare persistente sau halucinaþii care apar zilnic, timp de mai

multe zile sau luni, succesiv

6. întreruperi sau alterãri prin interpolare în cursul gândirii cu incoerenþã, vorbire irelevantã sau neologisme

7. comportament catatonic: excitaþia, posturã catatonicã, flexibilitate ceroasã, negativism, mutism, stupor

8. simptome negative: apatie marcatã, sãrãcirea vorbirii, rãcirea sau incongruenþa rãspunsurilor emoþionale,

când acestea nu se datoreazã depresiei sau medicaþiei neuroleptice

9. modificare semnificativã ºi intensã în calitatea globalã a unor aspecte ale comportamentului: lipsã de

interes, finalitate, inutilitate, atitudine tip autorepliere, retragere socialã

Subtipuri:

- schizofrenie paranoida

- schizofrenie hebefrena

- schizofrenie catatona

- schizofrenie nediferentiata

- schizofrenie reziduala

- schizofrenie simpla

Durata: Cel puþin 6 luni (incluzând cel puþin o lunã de simptome)

32

Sindromul de delirium

33

În cursul vieþii zilnice, fiecare om oscileazã între stare de vigilitate conºtientã ºi somn, în

cursul somnului apãrând perioade de vis. Deliriumul se poate asemãna cu o stare intermediarã

între veghe ºi somnul cu vise.

Simptomatologia denivelãrii vigilitãþii conºtiente apare cel mai frecvent în suferinþele

organic cerebrale, dar ºi dupã emoþii puternice ºi în unele stãri disociative de conºtienþã.

Simptomatologia se organizeazã dupã urmãtoarele axe:

- reducerea vigilitãþii (conºtiente) de la uºoarã obnubilare la comã

- tabloul comportamental

- dezorientare mentalã cu deficit cognitiv, incoerenþã ideo-verbalã ºi posibil sindrom

halucinator delirant

În perspectiva comportamentului se poate întâlni:

- imobilitatea în poziþie culcatã; se întâlneºte în obnubilare, însoþitã de o reducere a atenþiei,

percepþiei ºi reactivitãþii la stimuli, lentoare psihicã globalã, apatie, lipsã de iniþiativã,

indiferenþã; pe acest fond pot apãrea simptomele de dezorientare. Denivelarea areactivã a

vigilitãþii se poate accentua pânã la comã de diverse grade.

- stupor: pacientul prezintã o poziþie neobiºnuitã, cu hipertonie, areactivitate la stimuli. lipsa de

iniþiativã, opoziþionism

- stare crepuscularã (disociativã de conºtienþã): pacientul se deplaseazã în diverse locuri, fãrã

noi incidente, dar fãrã conºtienþa reflexivã a ceea ce face; apare ca un episod delimitat în timp,

cu amnezie lacunarã pe perioada episodului

- agitaþie psihomotorie cu comportament perturbator, uneori clastic.

Starea de delirium, în sens restrâns, constã dintr-o denivelare de diverse grade a

vigilitãþii conºtiente, însoþitã de neliniºte sau agitaþie, dezorientare, tulburãri mnestice,

perceptive ºi somatice.

- dezorientarea se produce în timp (înþelegerea situaþiei actuale ºi a succesãrii

evenimentelorpânã la aceasta, cunoaºterea datei, a zilei din sãptãmânã), în spaþiu (locul unde se

aflã ºi cum a ajuns acolo), în raport cu propria persoanã (nume, identitate, adresã, date

biografice), în raport cu alþii (insuficienta identificare a cunoscuþilor, confuzie de persoane, false

identificãri)

- deficitul cognitiv constã în scãderea atenþiei, a perceperii ºi înþelegerii situaþiei actuale,

cu dezorganizarea cursului gândirii ºi vorbirii (incoerenþã ideo-verbalã)

- pot apãrea iluzii, halucinaþii predominant vizuale (imagini izolate, oameni, animale

scene panoramice) uneori însoþite de halucinaþii auditive, olfactive, mai rar de alt tip; pacientul

participã intens afectiv ºi comportamental la conþinutul trãirilor halucinator delirante.

În stãrile de delirium - mai des în forma complexã menþionatã ca "delirium în sens

restrâns" - apar ºi multiple fenomene somatice datorate patologiei organic-cerebrale ce stã la

baza tulburãrii.


1. alterarea conºtiinþei cu abilitate redusã de a focaliza, susþine sau schimba atenþia

2. perturbare a funcþiilor cognitive (deficit de memorie, dezorientare, afectarea limbajului) sau

dezvoltarea unor tulburãri de percepþie care nu se datoreazã unui sindrom demenþial preexistent,

demonstrat

3. alterarea se dezvoltã dupã o perioadã de timp (de obicei, câteva ore pânã la câteva zile) ºi tinde

sã fluctueze ca intensitate pe parcursul unei zile


Pentru un diagnostic clar trebuie sã fie prezente simptome în fiecare din urmãtoarele domenii:

1. alterarea conºtiinþei ºi a atenþiei (de la obnubilare la comã), abilitate redusã de a focaliza, de a

susþine ºi schimba atenþia

2. perturbarea globalã a funcþiilor cognitive (distorsiuni perceptuale, iluzii ºi halucinaþii, cel mai

adesea vizuale; afectarea gândirii abstracte ºi comprehensiunii, cu sau fãrã idei delirante

tranzitorii, dar cu un anumit grad de incoerenþã; afectarea evocãrii imediate ºi a memoriei recente,

dar cu memoria trecutului îndepãrtat relativ intactã; dezorientare temporalã, iar în cazurile mai

grave, ºi spaþialã ºi false recunoaºteri)

3. tulburãri psihomotorii (hipo- sau hiperactivitate ºi schimbãri imprevizibile de la una la cealaltã;

creºterea timpului de reacþie; creºterea sau descreºterea fluxului vorbirii; reacþie de tresãrit

întârziatã

4. tulburarea ritmului somn-veghe (insomnia sau pierderea totalã a somnului; inversarea ritmului

somn-veghe); somnolenþã diurnã; agravarea nocturnã a simptomelor, vise perturbate sau

coºmaruri ce pot continua cu halucinaþii dupã trezire

5. tulburãri emoþionale (depresie, anxietate, teamã, iritabilitate, euforie, apatie sau perplexitate)

Durata: Ore sau sãptãmâni

Debut rapid sau în câteva ore, zile

Interferenþe ºi comorbiditãþi: depresie, anxietate

Forme: stupor, obnubilare, forma confuzo-oniricã (crepuscularã), delirium

34

Listã de simptome

SUBIECTIV

• consternare, perplexitate (în sens de neînþelegere a

situaþiei ºi informaþiei)

• anxietate


• excitabilitate, iritabilitate

• dispoziþia variazã de la teroare la amuzament,

euforie, apatie

• confuzie (în sens de percepere fragmentarã ºi lipsitã

de coherenþã a realitãþii)

COGNITIV

• atenþie - diminuatã - dezorientare temporospaþialã, auto ºi

allopsihicã, biograficã ºi situaþionalã

• percepþie - diminuatã - iluzii - false recunoaºteri de persoane - halucinaþii - vizuale

- tactile- auditive

- derealizare


• gândire - ineficientã - false interpretãri - delir cu tematicã paranoidã, dar ºi de

grandoare, misticã etc.

SOMATIC

• tahicardie

• transpiraþii abundente

• tremor accentuat

• deshidratare

• febrã

• convulsii


• insomnie

• hipotensiune, hipertensiune

• hipoglicemie

• bronhopneumonie

• facies vultuos

• conjunctive injectate

• inversare ritm somn-veghe

• pupile dilatate

COMPORTAMENTAL

• neliniºte psihomotorie

• agitaþie psihomotorie

• manifestãri clastice (distrugerea a tot ce este în jur)

• vorbire incoherentã

• dromomanie crepuscularã

• comportament de apãrare motivat halucinator

• subiectul participã afectiv ºi comportamental la

conþinutul trãirilor halucinator-delirante

35

Sindromul demenþialdeficit cognitiv global persistent cu tendinþã de agravare; CAC clar

36

În normalitate întâlnim îmbãtrânirea care pe lângã multiple caracteristici somatice se

caracterizeazã ºi prin reducerea funcþiilor cognitive, mai des a memoriei, atât fixãrii unor date

noi, cât ºi a rememorãrii, mai ales a informaþiilor recente. Alte aspecte sunt: lentoarea psihicã,

dificultatea adaptãrii la nou ºi reducerea sferei de interese. Demenþa senilã se manifestã prin

accentuarea evoluþiei intensã ºi nefireascã a acestor aspecte de deteriorare psihicã mai des în

perspectiva deficitului de memorie ce duce la dezorientare personalã ºi pierderea treptatã a

identitãþii.

Demenþa, ca sindrom medical ce are la bazã o lezare ireversibilã cerebralã, se desfãºoarã

dupã acest model.

Spre deosebire de tulburãrile din delirium, dezorientarea ºi deficitele mnestice din

demenþe sunt ireversibile.


Dezvoltarea unor multiple deficite cognitive manifestate prin:

1. Deteriorarea memoriei (pierderea abilitãþii de a învãþa noi informaþii sau de a-ºi

reaminti date recent învãþate)

2. unul (sau mai multe) dintre urmãtoarele tulburãri cognitive:

- afazia

- apraxia

- agnozia

- deficienþa funcþiilor executorii (planificare, organizare, abstractizare)


1. deteriorarea memoriei (înregistrarea, stocarea ºi redarea noii informaþii; în stadii tardive

se pot pierde ºi activitãþi bine cunoscute ºi învãþate anterior)

2. deteriorarea gândirii (reducerea capacitãþii de raþionare, reducere a fluxului de idei)

3.deficit de atenþie (reducerea capacitãþii de concentrare ºi de schimbare a focalizãrii

atenþiei)

4. afectarea vieþii cotidiene

SUBIECTIV

• dispoziþie tristã

• iritabilitate

• labilitate emoþionalã

• indiferenþã

• apatie

COGNITIV

- dezorientare temporalã, spaþialã, biograficã ºi

situaþionalã

• atenþie - hipoprosexie de concentrare; dificultate în a

schimba focalizarea atenþiei de la o temã la

alta


- halucinaþii

• memorie - hipomnezie de fixare, de evocare;

pierderea memoriei biografice în sens

retrograd (dinspre prezent înapoi, pe

diverse durate)

• gândire - inhibiþie ºi lentoare

- deteriorarea gândirii ºi a judecãþii

- false identificãri de persoane

- idei delirante cu tematicã paranoidã (mai

ales de prejudiciu)

SOMATIC

• tulburãri sfincteriene cu pierderea controlului

sfincterian

• tulburãri motorii

COMPORTAMENTAL

• dezinhibiþie

• agresivitate

• acte ilogice, absurde

• neglijenþã faþã de propria persoanã

• dependenþã de ceilalþi în ceea ce priveºte îmbrãcarea,

alimentarea, igiena corporalã

• afazie

• ecolalie

• limbaj incoerent

• rãspunsuri inadecvate

• perseverãri verbale

• îngustarea comportamentului social

Listã de simptome

37

Glosar

acþiuni obsesive asociate cu curãþenia Preocuparea cu contaminarea ºi ritualurile asociate pentru a

preveni apariþia acesteia, cum ar fi spãlarea excesivã a mâinilor, sunt resimþite în ciuda rezistenþei

conºtiente. Subiectul cu aceste simptome recunosc cã sunt lipsite de sens þi fac tot ce pot, cel puþin în

fazele de început, pentru a le rezista, dar nu reuºesc. Sunt "obligaþi" sã se spele, sau sã efectueze

ritualuri complexe legate de curãþenie, în mod repetat.

afazia Dificultate în înþelegerea sau transmiterea ideilor prin limbaj în oricare dintre formele sale - citit,

scris sau vorbit - care se datoreazã unei rãniri sau boli a centrilor nervoºi implicaþi în limbaj.

afonie Incapacitatea de a produce sunete vorbite care necesitã folosirea laringelui, care nu se datoreazã

unei leziuni la nivelul sistemului nervos central.

agitaþia (agitaþia psihomotorie) Simptomul constã din miºcãri motorii excesive pe un fond de anxietate

mascatã. Subiectul nu poate sta pe scaun sau întins, se plimbã în sus ºi în jos sau se ridicã din timp în

timp sau chiar întrerupe interviul din cauza agitaþiei motorii.

agresivitate Tendinþe sau conduite agresive pentru a ataca sau pentru a se apãra, constând în cuvinte

(injurii) sau în acte agresive faþã de persoane sau obiecte.

ambitendenþa Este fluctuaþia între douã alternative. Subiectul este incapabil sã ducã la bun sfârºit orice

miºcare începutã.

ambivalenþã afectivã Coexistenþa conºtientã, cel mai adesea penibilã, de sentimente contradictorii pe

care pacientul le trãieºte ca simultane. De exemplu urã ºi iubire în acelaºi timp faþã de aceeaºi persoanã.

amnezia Pierderea memoriei. Include:

amnezie anterogradã Subiectul uitã evenimentele care au loc dupã declanºarea condiþiei

etiologice.

amnezie retrogradã Subiectul uitã evenimentele care au avut loc înainte de declanºarea

condiþiei etiologice.

amnezia disociativã Principala caracteristicã este lipsa memoriei, de obicei a unor evenimente recente

importante, nedatoratã unor tulburãri mentale organice ºi mult prea mare pentru a fi explicatã prin

obiºnuita uitare sau obosealã. Nu existã o integrare a evenimentelor recente în memoria trecutului.

Amnezia se presupune a se datora unor cauze de origine psihogenã ºi e de obicei parþialã ºi selectivã.

Principala problemã este nu înregistrarea ºi reþinerea în memorie, ci reamintirea faptelor asociate de

obicei cu probleme insolubile sau inacceptabile de facturã personalã, sau evenimente traumatice ca

accidente sau privaþiuni neaºteptate.

anhedonia Pierderea capacitãþii de a simþi plãcere în activitãþi care, în mod normal, le provoacã aceastã

senzaþie. Deasemenea subiectul nu mai este capabil sã anticipeze plãcerea.

anxietatea Anticiparea aprehensivã a unor pericole viitoare sau catastrofe acompaniate de disforie sau

simptome somatice de tensiune. Punctul central al pericolului anticipat poate fi extern sau intern.

apetit crescut Accentuarea capacitãþii ºi a plãcerii de a mânca, cuprinzând ºi perioada dintre mese.

38

apetit diminuat Reducerea capacitãþii ºi a plãcerii de a mânca contrastând cu obiceiurile pacientului

aplatizarea afectivã Absenþa sau aproape absenþa oricãror semne de expresie afectivã.

aplatizarea afectului Acest termen include aplatizarea afectului, indiferenþa emoºionalã ºi apatia. În

esenþã, simptomul implicã o scãdere a rãspunsului emoþional. Faþa ºi vocea subiectului sunt lipsite de

expresie, nu existã o implicare a subiectului în interviu, sau un rãspuns emoþional la schimbarea

subiectului conversaþiei. Subiectele, aparent supãrãtoare, sunt primite cu indiferenþã (indiferent dacã

aceste subiecte sunt sau nu delirante). Existã un domeniu extrem de limitat al expresiilor emoþionale.

astenie Senzaþie de obosealã, de epuizare fizicã care preexistã efortului ºi tinde sã se atenueze în cursul

acþiunii. Astfel, astenia este adesea mai marcatã dimineaþa ºi se risipeºte de-a lungul zilei; repausul o lasã

neschimbatã sau o agraveazã. Toate acestea disting astenia de oboseala fiziologicã.

ataxie Pierderea parþialã sau completã a coordonãrii miºcãrilor musculare voluntare.

atenþia Capacitatea de a se concentra asupra unui anumit stimul sau unei anumite activitãþi într-o

manierã susþinutã.

autodeprecierea Subiectul cu acest simptom afirmã cã se simte inferior altora, iar în formele cele mai

grave ale simptomului se simte complet lipsit de valoare. Ideile de autodepreciere sunt o formã

exageratã a cunoaºterii de sine-însuºi privin o parte a caracterului subiectului, care îºi creeazã o impresie

falsã, aprecierea nefiind contrabalansatã de recunoaºterea faptului cã cele mai multe fiinþe umane au

imperfecþiuni similare. Autodeprecierea implicã o creºtere a standardelor aplicate subiectului, fãrã o

creºtere a echivalentã a standardelor aplicate celorlalþi, sau fãrã a lua în cosiderare meritele

contrabalansatoare.

automutilarea Include lovirea capului, muºcãturile, trasul de pãr.

avoliþia O incapacitate de a iniþia sau a persista în activitãþi conduse de un scop. În forma severã

împiedicã persoana sã realizeze mai multe tipuri de activitãþi (muncã, îngrijire personalã, activitãþi

intelectuale).

blocarea gândirii Este rar întâlnitã ºi trebuie notatã ca fiind prezentã atunci când examinatorul este

sigur cã ea existã. În timp ce gândurile curg liber, subiectul trãieºte o oprire bruscã ºi neaºteptatã a

gândurilor. Blocajul este dramatic ºi apare, de obicei, destul de des. Experienþa este pasivã.

citirea gândirii Aceasta este de obicei o explicaþie delirantã. De obicei, însoþeºte un delir de referinþã sau

interpretãri greºite care necesitã unele explicaþii privind felul în care oamenii ºtiu atât de multe despre

acþiunile viitoare ale subiectului. Poate fi o elaborare a difuzãrii gândurilor, inserþie a gândurilor,

halucinaþii auditive, delir de control, delir de persecuþie sau influenþã. Poate apãrea cu delir expansiv.

colecþionarismul Strânge mari cantitãþi de obiecte nefolositoare, cum ar fi ziare vechi ºi gunoaie. Dacã i

se iau aceste obiecte, manifestã nemulþumire.

coma Este cea mai gravã tulburare în continuumul tulburãrilor de conºtienþã. Ochii pacientului sunt

închiºi ºi el nu poate fi trezit. Nu existã rãspuns la stimuli exteriori, nici miºcãri voluntare. Tonusul

muscular este diminuat ºi reflexele se pierd progresiv, pe mãsurã ce coma se adânceºte.

comentarea gândirii Subiectul spune cã are mai mult de un flux de gândire în minte. Gândurile trãite ca

fiind strãine sau invadatoare pot comenta gândurile sau acþiunile subiectului.

39

compulsii Conduite pe care subiectul le îndeplineºte sub forþa unei constrângeri interioare obsedante;

aceastã constrângere este conºtientã, incoercibilã ºi repetitivã, întreþinutã de îndoialã.

confabularea Sunt amintirile false. Ele apar în stãrile clare ale conºtienþei, de obicei la pacienþii cu

amnezie. Subiectul oferã o descriere clarã dar complet falsã a unor evenimente recente. Confabularea

poate fi o amintire realã dar prost încadratã în timp ºi spaþiu pentru a umple golurile de memorie.

Totuºi, confabulãrile pot avea ºi conþinut fantastic, în care pacientul descrie evenimente, experienþe care

sunt foarte probabil ireale.

convulsii disociative Convulsiile pot imita crizele de epilepsie, în care una sau mai multe pãrþi ale

corpului tremurã. Cu toate acestea, ele dureazã de obicei mai mult ºi muºcarea limbii, rãnirea datoritã

cãderii sau incontinenþa urinarã sunt rare. Nu existã o pierdere realã a conºtienþei, ci doar o stare de

transã sau de stupor disociativ. O notare pozitivã nu poate fi fãcutã decât dupã o investigare neurologicã

completã.

coºmaruri Acest item trebuie notat pe baza neplãcerilor provocate de coºmaruri, dar este în general

legat de frecvenþa acestora. Subiectul este supãrat de coºmaruri de câteva ori în cursul unei perioade de 2

sãptãmâni.

creºterea libidoului Simptomul poate fi exprimat prin creºterea activitãþii sexuale cu partenerul

obiºnuit, sau prin creºterea flirturilor sau indiscreþiei sexuale.

delir hipocondriac Subiectul simte cã trupul lui nu este sãnãtos, este bolnav sau putred. Ei pot fi

convinºi doar pentru scurt timp cã sunt sãnãtoºi. În formele mai grave, existã o convingere delirantã

privind existenþa unui cancer incurabil sau cã intestinele sunt putrede.

depersonalizarea Aceasta reprezintã o pierdere a componentei emoþionale a conºtienþei de sine.

Simptomul este de tipul "ca ºi cum", subiectul percepându-se pe el însuºi ca fiind ireal, jucând un rol, în

loc de a fi spontan ºi natural, o umbrã a adevãratei persoane. Existã o oarecare înþelegere a situaþiei, iar

subiectul ºtie cã condiþia sa este anormalã. Ei se simt detaºaþi de trãirile proprii, ca ºi cum le-ar vedea de

departe, sau de la capãtul nepotrivit al unui telescop. O formã mai gravã a simptomului apare când

subiectul simte simte cã este mort sau cã trãieºte într-o "lume paralelã", complet diferitã ºi nu pot sã

interacþioneze cu lumea noastrã.

derealizare (oameni) Detaºarea componentelor emoþionale de percepþie poate sã aparã ºi în cazul

perceperii altor oameni. Subiectul nu poate înregistra motivaþia afectivã a acþiunilor celorlalþi oameni,

astfel cã ei îi par a fi actori, mai degrabã decât oameni obiºnuiþi fãcând lucruri obiºnuite. Ei par a

pretinde cã au motivaþii ºi sentimente. În formele mai grave, subiectul simte cã oamenii sunt "pãpuºi

manevrate de sfori, fãrã o viaþã proprie".

derealizare (obiecte) În derealizare, componentele emoþionale se detaºeazã de percepþie, astfel încât

subiectul poate sã perceapã mediul înconjurãtor ca fiind ireal. Experienþa are o calitate de tipul "ca ºi

cum". Un birou, un autobuz sau o stradã pot fi vãzute ca un decor de scenã. Totul pare lipsit de culoare,

artificial ºi mort.

dezorientarea Confuzie în ceea ce priveºte ora din zi, data sau anotimpul, locul în care persoana se aflã

sau propria identitate.

"difuzarea" gândirii Esenþa simptomului constã în faptul cã subiectul îºi simte gândurile "transmise" în

exterior, astfel cã ceilalþi le pot "auzi". Trãirea este pasivã, în sensul cã nu este doritã, ci numai resimþitã.

Mai mult, nu este absolut necesar ca gândurile sã poatã fi "auzite".

40

disfuncþie sexualã Pentru a face aceastã notare e necesar ca subiectul sã fi manifestat în mod normal un

oarecare interes sexual, care s-a pierdut în cursul perioadei evaluate. Simptomul trebuie evaluat pe baza

nivelului de interes al subiectului, nu numai pe baza activitãþii sexuale verbalizate.

dismorfofobia Cei afectaþi simt cã s-a schimbat ceva în înfãþiºarea lor. Nasul e prea larg, gura are o

formã ciudatã, dinþii sunt proeminenþi, etc. Ei recunosc totodatã cã ceilalþi oameni nu pot vedea

schimbãrile, ºi cã sentimentul este anormal, cu toate cã nu pot scãpa de el foarte mult timp.

dispoziþia disforicã O dispoziþie neplãcutã cum ar fi tristeþea, anxietatea sau iritabiliatea.

dispoziþia elevatã O stare de bine exegeratã, euforie. O persoanã cu dispoziþie elevatã poate afirma cã se

simte "la înãlþime", plutind sau "în nori".

dispoziþia expansivã Subiectul este euforic sau exaltat în cea mai mare parte a timpului pe o perioadã

de cel puþin 4 zile. Starea este deseori o caracteristicã contagioasã, ºi în cazuri extreme, cei afectaþi pot fi

într-o stare de exaltare. Starea este disproporþionatã faþã de circumstanþele subiectului care pot fi într-

adevãr de fapt incerte, dacã nu de-a dreptul depresive. Exaltarea trecãtoare legatã de circumstanþe nu

trebuie inclusã.

dissomnia Tulburare primarã a somnului sau stãrii de trezire, caracterizatã prin insomnie sau

hipersomnie. Dissomniile sunt tulburãri legate de cantitatea, calitatea sau momentul somnului.

distractibilitatea Acesta este echivalentul extern al "fugii ideilor", în sensul cã reflectã intruziunile

provenite din afarã (mediu). Fuga ideilor este întreruptã de distragerea atenþiei subiectului de cãtre

diferite schimbãri în mediul exterior.

distractibilitatea atenþiei Se poate manifesta prin distractibilitate uºoarã sau dificultate de a duce la

capãt un lucru sau de a se concentra la muncã.

ecolalia Repetarea patologicã, "ca un papagal" ºi aparent fãrã sens a unui cuvânt sau grup de cuvinte

tocmai rostite de o altã persoanã.

ecopraxia Repetarea prin imitare a miºcãrilor unei alte persoane. Acþiunea nu este doritã sau voluntarã,

ci este necontrolabilã ºi semiautomatã.

ecoul gândirii Acest simptom este rareori notat ca prezent în lipsa unor informaþii suficiente. Subiectul

îºi percepe gândurile proprii ca repetitive sau cu ecou cu un interval foarte mic între original ºi ecou.

Repetiþia poate sã nu fie perfectã, ci schimbatã subtil sau grosolan în esenþã.

flexibilitatea ceroasã Situaþie în care muºchii membrelor devin moderat rigizi, iar braþele, dacã sunt

miºcate pasiv, se miºcã fãrã a opune rezistenþã. Dacã un braþ este ridicat într-o anumitã poziþie, subiectul

va menþine aceastã poziþie timp de cel puþin 15 secunde.

fobia O teamã iraþionalã ºi persistentã de un anumit obiect, activitate sau situaþie (stimulul fobic), care

determinã o dorinþã puternicã de a-l evita. Aceasta duce deseori, fie la evitarea stimulului fobic sau la

suportarea lui foarte greu.

fuga de idei Un flux aproape continuu de vorbire acceleratã cu schimbãri abrupte ale subiectului care

sunt de obicei bazate pe asocieri acceptabile, stimuli care îi distrag atenþia pacientului sau jocuri de

cuvinte. În forma severã vorbirea poate fi dezorganizatã ºi incoerentã.

41

fuga disociativã Vagabondãri cu scop aparent, dincolo de limitele obiºnuite, în stare amnezicã.

Comportamentul subiectului în timpul fugii poate apare complet normal observatorilor. Cu toate acestea

pacientul prezintã o amnezie disociativã completã referitoare la evenimentele din aceastã perioadã.

Trebuie sã existe dovezi a cauzelor psihologice, sub forma unor asociaþii convingãtoare în timp cu

evenimente sau probleme stresante.

gândire circumstanþialã Incapacitatea de a distinge esenþialul de neesenþial, þinând cont de de temele

evocate pe durata discuþiei. Subiectul se pierde în detalii, fãrã ca totuºi sã neglijeze scopul sãu.

gândire sãrãcitã Reducerea conþinutului ideilor prin diminuarea numãrului de centri de interes, slãbirea

bogãþiei lor ºi-sau polarizarea pe un numãr redus de interese. Pe durata discuþiei, pacientul are

dificultãþi de a trece de la o temã la alta, chiar dacã este incitat în acest sens.

halucinaþii cenestezice Sunt halucinaþii ale sferei corporale (tactile, algice, somatognozice, motorii,

zoopatice, etc). Bolnavul se plânge cã este iradiat, electrocutat, victima atingerilor sexuale.

hiperactivitatea Este exprimatã în comportamentul motor ca ºi în vorbire ºi gândire. Cei afectaþi au mai

multã energie, sunt mult mai activi decât de obicei, miºcãrile lor sunt rapide ºi au o nevoie de somn mai

scãzutã decât de obicei.

hiperemotivitate Emergenþã bruscã de reacþii afective.

hipersociabilitate Creºterea contactelor sociale sau alterarea calitãþii lor în raport cu starea obiºnuitã a

subiectului. Acesta se adreseazã oricui, într-un mod familiar, slugarnic, adeziv, superficial, febril,

certãreþ, etc.

hipersomnia Somnolenþã excesivã evidenþiatã de un somn nocturn prelungit, dificultate în menþinerea

unei stãri alerte în timpul zilei sau episoade de somn diurn nedorite.

hipoestezia sau anestezia disociativã Aceasta este o lipsã declaratã a sensibilitãþii pielii, ale cãrei limite

nu se încadreazã deseori în nicio deficienþã neurologicã. Poate fi asociatã cu diferite senzaþii, cum ar fi

þiuitul sau alte parestezii. Poate exista o pierdere diferenþiatã între modalitãþile senzoriale (atingere,

cãldurã, durere, vibraþii etc.) care nu poate fi pusã pe seama unei probleme neurologice.

hipomnezie de evocare Reducerea capacitãþii de a evoca amintiri, impresii, cunoºtinþe reîntorcându-se

în timp la mai mult de zece minute.

hipomnezie de fixare Reducerea capacitãþii de reþinere imediatã a unor date noi.

hipoprosexie de concentrare Subiectul se plânge cã nu poate sã acorde întreaga lui atenþie lucrurilor

care necesitã acest lucru, sau nu pentru atât timp cât este nevoie de ea. Senzaþia este neplãcutã, iar

subiectul nu are posibilitatea de a-ºi corecta starea, exceptând unele perioade scurte. Este

disproporþionatã faþã de dificultatea problemelor în cauzã. În cea mai gravã formã a sa, subiectul nu

poate nici mãcar sã citeascã câteva propoziþii dintr-un ziar, nu se poate uita la televizor ºi nu poate lua

parte la o conversaþie deoarece gândurile lor rãtãcesc aiurea.

idei de grandoare O lãudare exageratã a valorii, puterii, cunoºtinþelor, importanþei sau identitãþii unei

persoane. Dusã la extrem poate fi de proporþii delirante.

idei de referinþã Sentimentul cã incidente obiºnuite sau evenimente externe au un anumit înþeles

42

insomnia Dificultate de a adormi sau de a rãmâne adormit sau calitate scãzutã a somnului.

insomnia de adormire

insomnia de trezire

iritabilitatea Subiectul este "sub tensiune" sau "fierbe". Subiectul recunoaºte, de obicei, cã reacþia sa este

excesivã, disproporþionatã faþã de evenimentele care i-au dat naºtere, ºi dificil de controlat. Experienþa

este neplãcutã.

iritabilitatea Pacientul se supãrã repede ºi este uºor stârnit la mânie.

izolare socialã Reducerea contactelor sociale.

labilitate afectivã Variabilitate anormalã a afectului cu schimbãri repetate, rapide ºi abrupte în expresia

afectivã.

lentoare (inhibiþie) Cei afectaþi se simt ca ºi cum s-ar miºca mult mai încet ca de obicei, ca ºi cum ar

merge de parcã ar fi mult mai bãtrâni decât sunt în realitate. Vorbirea poate, deasemenea, apãrea ca fiind

încetinitã. Când simptomul este foarte sever, existã un sentiment subiectiv de incapacitate de a merge

sau de a vorbi.

lentoarea gândirii Este recunoscutã prin latenþa rãspunsurilor ºi lentoarea discursurilor.

logoree Subiectul poate sesiza o necesitate de a continua sã vorbeascã, dar, mult mai des, ceilalþi

sesizeazã o anormalitate. Vorbirea este rapidã, fluentã, ºi pe un ton ridicat.

manierismul Manierele sunt ciudate, miºcãrile stilizate, de obicei în mod specific subiectului, ºi într-un

mod care sugereazã aparent o semnificaþie sau un scop special. De exemplu, subiectul poate sã salute de

trei ori înainte de a intra într-o camerã sau sã facã gesturi complexe cu mâinile.

mutismul akinetic (coma vigilã) Apare la pacienþii cu leziuni ale diencefalului ºi ale pãrþii superioare a

creierului. Pacientul zace nemiºcat ºi mut, dar ochii îi sunt deschiºi ºi îl observã pe examinator sau

urmãreºte miºcãrile unor obiecte. Nu existã miºcãri voluntare. Starea este deseori urmatã de comã.

negativismul Apare când subiectul face în mod persistent contrariul a ceea ce i se cere, de exemplu când

i se cere sã întindã o mânã, o strânge ºi mai tare.

neîncredere Atitudine bãnuitoare, când anxioasã când ostilã, bazatã pe un comportament al anturajului

interpretat ca încãrcat de intenþii necinstite sau rãuvoitoare.

nevoie scãzutã de somn Este o reflectare a hiperactivitãþii, se duc la culcare la ore târzii ºi se trezesc

devreme simþindu-se refãcuþi dupã un somn scurt ºi nerãbdãtori sã înceapã o nouã zi foarte activã.

obsesii Idei fixe asociate unui sentiment penibil din cauza caracterului lor parazit, repetat, incoercibil.

Pacientul se strãduieºte în van de a le alunga deoarece el are conºtiinþa caracterului lor intrusiv,

invadator, persistent ºi/sau a caracterului lor iraþional.

obnubilarea Este cea mai uºoarã stare de alterare a conºtiinþei, subiectul este somnolent ºi gândirea,

atenþia, percepþia ºi memoria îi sunt afectate. Totuºi, subiectul poate îndeplini instrucþiuni simple ºi sã se

miºte sau sã se comporte relativ normal. Poate fi trezit uºor din somn, verbal sau prin contact fizic, dar

este dezorientat când se trezeºte. Vorbirea spontanã este redusã.

43

neobiºnuit care îl priveºte pe pacient. Trebuie fãcutã distincþia faþã de delirul de referinþã în care existã o

convingere absolutã, susþinutã în mod delirant.

idei de vinovãþie Se bazeazã pe dispoziþia depresivã. Cei afectaþi cred cã au adus nenorocire familiilor

lor prin faptul cã sunt într+o asrfel de stare, sau cã simptomele lor sunt o pedeapsã pentru neputinþa lor.

Într-o formã mai gravã, existã convingerea delirantã cã au pãcãtuit prea mult, sau cã au comis o crimã

teribilã, sau cã au adus nenorocire lumii.

idei delirante de gelozie Convingere delirantã de a fi înºelat de cãtre partenerul de dragoste.

idei delirante de persecuþie/de prejudiciu Bolnavul se simte þinta animozitãþii celorlalþi, obiectul de

ameninþãri, de comploturi, de injurii, se atenteazã asupra bunurilor sale, asupra vieþii sale chiar.

idei delirante de ruinã Convingere delirantã de a fi ameninþat în mijloacele sale de existenþã, de a

pierde serviciul sãu, veniturile sale, acoperiºul sãu, hrana sa zilnicã.

idei delirante de vinovãþie Bolnavul îºi imagineazã cã a încãlcat poruncile lui Dumnezeu sau ale unei

instanþe morale superioare, de a fi încãlcat legile sau de a fi înºelat încrederea cuiva.

idei delirante hipocondriace Convingere delirantã ºi nerealã de a fi ameninþat în sãnãtatea sa, de a fi

atins de o boalã incurabilã sau de o infirmitate permanentã.

idei obsesive privind rãnirea sau accidentarea Aceste idei pãtrund în minte în ciuda unei rezistenþe

conºtiente. Subiecþii sunt constrânºi sã se gândeascã la anumite idei sau imagini (de obicei neplãcute ºi

supãrãtoare), ca de ex. cuþite sau obscenitãþi. Ei pot, de ex., avea dorinþa de a vârî cuþite în oamenii care

sunt cu ei, sau sã-i rãneascã în alte feluri. Subiecþii recunosc aceste impulsuri ca provenite din interiorul

lor, dar sunt supãraþi deoarece aceste gânduri diferã de felul în care se privesc pe ei înºiºi în mod normal.

iluzia O percepþie greºitã sau o interpretare greºitã a unui stimul extern real cum ar fi interpretarea

foºnetului frunzelor ca fiind voci.

iluzii Percepþia deformatã a unei fiinþe sau a unui obiect real.

incoerenþa Vorbire sau gândire care este de neînþeles pentru alþii pentru cã cuvintele sau expresiile sunt

folosite fãrã o conexiune logicã. Este uneori denumitã "salatã de cuvinte" pentru a exprima gradul de

dezorganizare lingvisticã. Nu sunt considerate ca incoherenþã construcþiile incorecte gramatical,

folosirea jargonului caracteristic unei anumite regiuni sau mediu cultural, lipsa educaþiei sau inteligenþa

scãzutã. Termenul nu se aplicã atunci cînd existã dovezi cã tulburãrile de limbaj se datoreazã afaziei.

îngrijorarea O serie de gânduri neplãcute, dureroase, inconfortabile, care nu pot fi controlate conºtient

prin încercarea de a-ºi deturna atenþia spre subiacte care în general ar fi absorbante. Depãºeºte frecvent

proporþiile condiþiilor care au cauzat preocuparea, astfel cã persoana respectivã pare cã se consumã

inutil datoritã unui fapt minor.

inserþia gândirii Esenþa acestui simptom îl constituie lipsa simþului normal de proprietate a subiectului

asupra gândurilor din minte. Gândurile subiectului sunt trãite ca strãine, neaparþinându-i. În cazurile

cele mai tipice, gânduirle strãine sunt considerate a fi inserate în minte din exterior, prin radar sau

telepatie, sau prin alte mijloace.

44

opoziþionismul Miºcãrile în orice direcþie sunt contracarate de o rezistenþã egalã în direcþia opusã.

ordonare obsesivã Cei afectaþi nu sunt, pur ºi simplu, ordonaþi; ordinea lor este asociatã cu o aranjare

sau ordonare precisã a obiectelor - de exemplu notele curente trebuie împãturite corect în portofel;

acþiunile trebuie sã urmeze o succesiune rigidã a secvenþelor, de ex. în pregãtirea pentru culcare. Dacã

aceste constrângeri nu sunt urmate, se creeazã un puternic sentiment de jenã, anxietate, iritabilitate sau

neplãcere. În acelaºi timp, se recunoaºte cã acestea sunt impulsuri interne. Se includ ritualurile privind

gãtitul ºi servitul mesei.

parasomnia Comportament anormal sau evenimente fiziologice care au loc în timpul somnului sau în

timpul trezirii.

percepþie delirantã Atribuire imediatã a unei semnificaþii anormale unei percepþii normale, cel mai

adesea în sensul unei referinþe la sine. Percepþia delirantã este, în alþi termeni, interpretarea eronatã,

delirantã a unei percepþii reale.

perplexitatea Zãpãcealã resimþitã de pacient faþã de el însuºi, de situaþia sa, de tot ceea ce-l înconjoarã,

de viitorul sãu, etc. El se întreabã ce i se întâmplã, ce trebuie sã gândeascã sau sã prepare, ce trebuie sã

facã. el este incapabil sã înþeleagã evenimentele, sã aibã o vedere de ansamblu a situaþiei. Perplexitatea

este evidentã în expresia de stupefacþie, de insecuritate neliniºtitã a subiectului, uneori în agitaþie sau

într-o perseverare ezitantã, în lipsa de reacþii.

pierderea speranþei Pesimism al dipoziþiei; bolnavul a pierdut încrederea în viitor.

presiunea ºi accelerarea gândirii Acest simptom constituie aspectul subiectiv al "fugii ideilor". Imagini

ºi idei trec fulgerãtor prin minte, fiecare din ele sugerând la rândul lor altele, într-o succesiune rapidã.

presiunea vorbirii Vorbire care creºte în cantitate, este acceleratã ºi dificil sau imposibil de întrerupt.

Deseori pacientul vorbeºte tare ºi cu patos, fãrã o stimulare socialã ºi poate continua chiar când nimeni

nu-l ascultã.

rãspuns alãturea Bolnavul nu rãspunde înrebãrilor, chiar celor mai simple, dar el dã un rãspuns

nepotrivit.

retragerea gândurilor Subiecþii spun cã gândurile le-au fost scoase forþat din minte, astfel încât ei nu

mai au gânduri. Experienþa este pasivã; nu este doritã, doar trãitã.

rigiditatea Include "încremenirea" într-o anumitã poziþie în cursul unei miºcãri voluntare.

ruminaþia Preocupare nesfârºitã pe o singurã temã

ruminaþii obsesive Cei afectaþi au gânduri intrusive ºi repetitive care apar în ciuda rezistenþei

conºtiente. Acestea au deseori de a face cu încercãrile de a rezolva o anumitã problemã sau cu

clarificarea în mintea subiectului a unui anumit subiect obscur. El trebuie sã se convingã cã ºi-a reamintit

fiecare detaliu al unui eveniment. Poate sã rumineze la nesfârºit ºi fãrã spor la o teorie filosoficã.

Câteodatã el trebuie sã repete în minte detaliile unei sarcini pe care nu se poate convinge cã au

îndeplinit-o complet.

scãderea apetitului Mâncarea ºi gândul la mâncare nu sunt atractive nici mãcar atunci când este ora

mesei. Mâncarea ºi-a pierdut gustul. Este posibil ca miºcãrile de mestecare ºi înghiþire sã necesite un

efort considerabil. Poate sã nu aparã o scãdere în greutate dacã cantitatea de hranã este menþinutã

aceeaºi în mod deliberat.45

sonorizarea gândirii Subiectul susþine cã gândurile par sã rãsune "tare" în capul lor, ca ºi cum cineva

care ar sta alãturi le-ar putea auzi.

stereotipiile Subiectul face anumite miºcãri repetitive, cum ar fi legãnatul înainte ºi înapoi pe un scaun,

scãrpinatul continuu în cap cu o mânã, datul din cap sau strâmbãturile. Se includ ticurile. Aceste miºcãri

nu par sã aibã o semnificaþie deosebitã.

stimã de sine crescutã Cei afectaþi se pot simþi ca fiind extraordinar de sãnãtoºi, cu o inteligenþã foarte

mare sau cu capacitãþi extraordinare.

stranietate Lumea înconjurãtoare apare deformatã, strãinã, fantasticã, irealã (depersonalizare); aceastã

impresie de ne-familiaritate poate sã se refere la percepþia timpului. Sentimentul de stranietate poate fi

legat de presentimentul delirant sau deasemenea de o diminuare a percepþiilor ca în anumite depresii.

stupor O stare de aresponsivitate cu imobilitate ºi mutism.

stupor disociativ O stare de origine psihogenã în care existã o profundã diminuare sau absenþã a

miºcãrilor voluntare ºi a reactivitãþii normale la stimulii exteriori, ca lumina, zgomotul ºi atingerea.

Tonusul muscular se menþine normal ca ºi respiraþia ºi miºcãrile coordonate limitate ale ochilor. Trebuie

sã existe dovezi ale cauzelor psihogene sub forma unor evenimente stresante, ca ºi o absenþã totalã a

cauzelor fizice.

suspiciozitate Subiectul exprimã sentimentul cã ceva nu este în ordine, ceea ce reiese clar din ceea ce

acesta spune despre relaþiile cu ceilalþi oameni ºi cu mediul înconjurãtor, avute pe parcursul lunii

precedente interviului. De obicei, subiectul crede cã existã o încercare deliberatã de a-l rãni sau enerva,

în spatele simplelor semnificaþii ale evenimentelor.

tendinþe suicidare Dorinþã de moarte, idei, proiecte ºi tentative de suicid.

tensiune muscularã O încordare neplãcutã în una sau mai multe grupe de muºchi, cu incapacitatea de a

se relaxa voluntar. Tensiunea muscularã nu este legatã de niciun efort muscular specific intenþionat.

tensiune nervoasã Un sentiment de neliniºte interioarã sau disconfort, exprimat în termeni ca "nervi",

"pe muchie", sau "blocat". Tensiunea nervoasã este o stare de excitare care are cele trei caracteristici de

bazã a multor simptome nespecifice ºi nevrotice, este neplãcutã, nu are control conºtient ºi nu este

complet explicabilã în termeni situaþionali.

tocire afectivã Reducerea semnificativã în intensitate a expresiei emoþionale.

torpoarea Subiectul are o stare de apatie cu puþine miºcãri spontane, în afara miºcãrilor de apãrare sau

de evitare atunci când i se aplicã stimuli dureroºi sau miºcãri de corectare ale posturii. Subiectul nu

vorbeºte spontan ºi rãspunde la interpelãrile vocale prin vorbire disartricã sau prin mormãieli. Se

trezeºte uºor când i se vorbeºte tare sau la un contact fizic. Reflexele se menþin dar tonusul muscular,

reflexele de tuse sau de înghiþire sunt deseori diminuate.

transa disociativã O pierdere temporarã a sensului identitãþii personale ºi lipsa totalã a conºtienþei

mediului înconjurãtor sau limitarea miºcãrilor, posturilor ºi vorbirii prin repetarea unui mic repertoriu.

Starea de transã trebuie notatã aici doar dacã nu este indusã voluntar ca parte a unui ritual, apãrând în

afara condiþiilor culturale ºi religioase acceptate.

46

tulburãri ale ciclului somn-veghe În forma extremã poate apãrea o inversare a ciclului zi-noapte;

subiectul poate sã se învârtã în van toatã noaptea ºi sã doarmã în timpul zilei. Cu toate acestea, de obicei,

implicã rãmânerea în stare de veghe pânã la ore târzii, urmatã de somn.

verificãrile obsesive ºi repetiþiile Reverificãrile sau acþiunile repetitive sunt resimþite ca fiind executate

în ciuda unei rezistenþe conºtiente. Astfel de subiecþi sunt "împinºi" sã verifice întrerupãtoarele luminilor

sau robinetelor de gaz de mai multe ori (nu doar de douã, trei ori), sã atingã sau sã numere obiectele, sau

sã repete mereu aceeaºi acþiune. Câteodatã repetiþia are un caracter ritual, având ca obiectiv sã

controleze situaþia de care subiectul se teme în mod superstiþios. Subiecþii ºtiu cã impulsul vine din

interiorul lor.

Bibliografie

1. C. Scharfetter - General Psychopatology

2. A. Sims - Symptoms in the Mind

3. Mircea Lãzãrescu - Psihopatologie clinicã - 1994

4. Curs de psihiatrie, Colectivul Clinicii de Psihiatrie Timiºoara - 1986

5. AMDP

6. SCAN - OMS

7. ICD-10

8. DSM-IV

47

Cuprins

Introducere 1

Caracterizare generalã 2

Sindromul anxios - anxietate generalizatã 3

Sindromul anxios - atac de panicã 5

Sindromul fobic 7

Sindromul depresiv 10

Sindromul maniacal 12

Sindromul obsesiv-compulsiv 14

Sindromul conversiv-disociativ 17

Sindromul de depersonalizare-derealizare 21

Sindromul de transparenþã-influenþã 21

Sindromul halucinator 23

Sindromul delirant 25

Sindromul cataton 28

Sindroame schizomorfe 29

Sindromul de delirium 33

Sindromul demenþial 36

Glosar 38

48

caiet de semiologie.pdf

Documents

Transcript of caiet de semiologie.pdf