caiet-6

INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE din Decembrie 1989

Caietele Revolutiei,,Caietele Revolutiei

Nr. 4(6) / 2006

COLEGIUL EDITORIAL:

Viorel Domenico - director al Editurii I.R.R.D. Marian Cojoc - responsabil de numãr

COLECTIVUL DE REDACÞIE:

Carmen RãdulescuAngela ToaderŞtefan DiaconuAlina StanIlie Zan

Coperta I. Monument dedicat eroilor Revoluţiei, la Constanţa

Coperta IV. 22 Decembrie 1989: Bucuria victoriei

© INSTITUTUL REVOLUÞIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989Str. C. A. Rosetti nr. 33, sector 2, Bucureºti

tel./fax: 021.311.87.06; tel. 021.311.99.80 www.irrd.ro

ISSN 1841 - 6683

CAIETELE REVOLUŢIEINR. 4(6)/2006

3

CUVÂNT ÎNAINTE

„Trăim un moment istoric. Clanul Ceauşescu care a adus ţara la dezastru a fost eliminat de la putere”, sunt cuvinte–verdict cuprinse în începutul Comunicatului către Ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale care au avut, cu certitudine, acelaşi impact asupra locuitorilor dobrogeni, impact resimţit, în fapt, de întreaga populaţie a României, în decembrie 1989. Revoluţia română din decembrie 1989 trebuie analizată şi înţeleasă într-o triplă accepţiune: naţională, internaţională şi, nu în ultimul rând, regională. În acest sens, ne propunem în paginile prezentului număr al „Caietelor Revoluţiei” să abordăm aspecte relevante ale fenomenului produs în decembrie 1989, cu precădere în regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră. Am inserat, în acest context, în conţinutul revistei noastre stu-dii, documente şi semnale editoriale pe care le-am considerat semnificative în descrierea desfăşurării Revoluţiei române în Dobrogea. Şi pentru că Dobrogea este o parte a întregu-lui numit România, iar România, la rându-i, este parte a mai marelui întreg numit Europa, am crezut firesc să nu tratăm faptele produse în ţinutul dintre Dunăre şi Mare rupte de context, explicând prin seria documentară, şi nu numai, unele întâmplări petrecute în acele zile la Constanţa sau Tulcea. Reconstituirea acelor clipe istorice se bazează şi în cazul de faţă pe documente, mărturii şi studii ale celor care, direct sau indirect, au fost în măsură atunci, în decembrie 1989, să cunoască faptele petrecute şi să le reproducă ulterior în diverse forme. Aşadar, conţinutul revistei noastre cuprinde o succintă cronologie vizând momentele importante în derularea Revoluţiei în spaţiul dobrogean, insistând asupra Constanţei, urmând ca într-un alt număr să dezvoltăm analiza la sfera întregului spaţiu dobrogean, între care esenţială ne apare constituirea noilor structuri administrative în teritoriu. Am inclus în numărul de faţă materiale referitoare la modul în care evoluţii similare ţărilor Europei Centrale şi Răsăritene şi-au găsit un corespondent în România „pre-revoluţionară”. Am considerat necesară abordarea unor aspecte interesante privind disfuncţionalităţile provocate intenţionat sau accidental pe linie radioelectronică, atingând starea de spirit a factorilor responsabili ce aveau în supraveghere litoralul românesc al Mării Negre. Seria documentară aduce în prim-plan un material inedit privind acţiunile desfăşurate de efectivele Centrului de Scafandri Constanţa în intervalul 17-31 decembrie 1989. În finalul scurtelor noastre consideraţii, ne exprimăm speranţa că prezentul număr al revistei „Caietele Revoluţiei” va contribui la sporirea interesului pentru descifrarea unei istorii, în mare măsură necunoscută, a Dobrogei contemporane. Prof. univ. dr. Marian COJOC


5

Revoluţie la Constanţa*

Prof. Nicolae Cuşa

22 Decembrie 1989. După apariţia la televizor a lui Mircea Dinescu, Ion Caramitru şi a grupului de oameni ce au reuşit să pătrundă în studioul de emisie al Televiziunii, poporul român s-a dezlănţuit în sfârşit. Cartierele şi străzile Constanţei, în câteva minute, erau pline de oameni. Sirenele va-poarelor din port sunau fără întrerupere. Maşinile, cu farurile aprinse, claxonau si ele continuu. Cu geamurile deschise, acestea purtau, atârnate de portiere, steaguri tricolore. Si oamenii de diferite vârste purtau steaguri. Că au făcut rost de ele aşa de repede, nu-i de mirare. Fiecare instituţie, fiecare unitate comercială sau de altă natură era înzestrată cu aşa ceva; erau necesare la împodobirea sărbătorilor comuniste. De data aceasta, drapelul naţional simboliza cu adevărat ţelurile naţionale. Cu atât mai mult, cu cât ele erau găurite în mijloc deja. Aici este mirarea. Când au realizat smulgerea simbolului nefast? Atât de repede... În locul stemei, unde până mai ieri tronau secera şi ciocanul, marca comunismului totalitar, era o imensă gaură, un halou prevestitor: reacţia oamenilor vis-à-vis de regimul atât de elogiat, impus din afară! Acum, chiar frapa acest lucru şi multe zile se va păstra aşa; sunt convins, era o satisfacţie firească. Întreaga mulţime, ca un tot, s-a îndreptat către Comitetul Judeţean de Partid, „Casa Albă“. Ulterior, am aflat că, încă de când era păzită, iar circulaţia de pe aleile ce o înconjura era interzisă, au existat ceva incidente. În jurul orei 1000, un cetăţean, al cărui nume nu a fost aflat, ar fi trecut prin faţa intrării principale, apostrofându-i pe miliţienii aflaţi de pază: „O să vă duceţi dracului cu comunismul vostru!“ La balconul Comitetului Judeţean, la ora prânzului, a apărut Mihai Marina, fostul prim-secretar al judeţului. Rămăsese în sediu. Ceilalţi, „camarazii roşii“, plecaseră care încotro, fără să întrebe pe nimeni. Alţii, care deşi nu plecaseră, înainte de acea apariţie la televizor, aşezaţi însă la startul de plecare, au primit ordin să plece şi ei. Primul secretar le-a cerut-o. Nu-i aşa, comandan-tul navei care se scufundă... Era un vacarm de nedescris. Nu se mai desluşea nimic. Se întrevedea prin gesturile dis-perate ale lui M.Marina că face apel la calm, că nu este bine să se distrugă nimic. Sărăcul de el, îl luaseră grijile faţă de avutul obştesc! S-a creat totuşi un moment de linişte, o fracţiune de secundă, când s-a putut auzi că primul secretar a rugat să se formeze o delegaţie pentru discuţii. Din rândurile celor aflaţi în faţă, cineva i-a cerut să arunce cheile. S-a format chiar un cordon în faţa intrării principale. Cheile n-au fost aruncate. Din acel moment, huiduielile s-au amplificat, mulţimea împingându-se către intrarea principală, unde nu mai exista nici urmă de miliţieni. Din rândurile celor din faţă doi tineri au încercat să escaladeze stâlpii de la intrare pen-tru a se urca la balcon. Nu au reuşit. Abia la a treia încercare, pe care a făcut-o un tânăr1 a reuşit, dar nici n-a ajuns bine sus că geamurile de la intrare au început să fie sparte. În interiorul sediului au pătruns mulţi, foarte mulţi oameni2. S-au împrăştiat peste tot. Unii nici nu ştiau pe unde s-o apuce... Orice intervenţie, chiar imediată era de prisos. Erau sparte în continuare geamurile din

*Din lucrarea „Momente ale Revoluţiei din Decembrie 1989 la Constanţa. Aşa cum a fost“, Editura Muntenia, Constanţa, 19951El se numeşte Ungureanu Aurel. A fost primul care a ajuns la balconul „Casei Albe“. S-a căţărat pe o coloană. Când mai avea aproximativ un metru i-a întins mâna Mihai Marina, ajutându-l să urce. 2Dintre cei care au fortat intrarea în „Casa Albă” menţionăm pe: Ştefan Simion, Petrică Iordache, Agi Ali Remzi, Sârbu Ion, Sârbu Florică, Regep Iusein, Enea Ion, Ghiţă Sorin, Raicu Nicolae, Sandu Constantin, Oprişan Iulian Teodor, Faida Ioan, Mihai Gheorghe, Gheorghiu Petre, Alexandrian Jorj, Boboc Neluţu, Broască Mircea, Bărbulescu Marcel, Botezatu Dragoş, Cercel Lazăr, Cerchez Metin, Cordonescu Gabri-el, Coca Constantin, Corneanu Eugen, Corbu Gabriel, Badea Ionut, Dănescu Barbu, Dima Marian, Dumitrof Constantin, Enescu Romeo, Haşoti Ionel, Gurzău Nicolae, Ghiţă Tănase, Ignat Pompiliu, Ilie Viorel, Luca Doru, Pribac Gheorghe,Pandici Marin, Stamule Hristu,Şurubaru Valeriu,Turcu George, Vasilescu Constantin, Vicol Gheorghe, Voicu Constantin ş.a.

_____________

INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNEdin Decembrie 1989

6

interior, iar uşile erau avariate sau chiar distruse. Peste tot cioburi, documente de partid aruncate pe jos, rupte. Deh! erau berechet prin toate birourile. Portretele „iluştrilor conducători“ au fost sparte şi călcate în picioare. Mulţi s-au îndreptat furioşi către biroul personajului principal, Mihai Marina. Către el era acum aţintită mânia celor care reuşiseră să pătrundă în sediu, cât şi a celor rămaşi afară. Din iniţiativa inspirată a unor oameni de bine (expresie mult uzitată la acea vreme), s-a format un cordon viu în faţa intrării principale. Această iniţiativă a fost mai mult decât salutară. Clădirea a fost salvată. Dacă ar fi pătruns în interior toată mulţimea de afară, cu siguranţă că s-ar fi distrus mai mult. Majoritatea, reacţie firească altfel, acţiona în virtutea primului impuls, încărcat de ură şi de răzbunare. Pentru moment, ura lor era concentrată asupra acestei clădiri: „Casa Albă“! Simbolul stăpânirii totalitare în Constanţa! La fel s-au petrecut lucrurile în toate oraşele ţării. În biroul său, primul secretar era străjuit de Barbu Dănescu şi alţi câţiva care ajunseseră primii. Cunoscători ai drumului - cine ştie, câţi dintre ei n-au bătut aceste coridoare în zadar, cu diverse probleme la vreun activist-secretar sau chiar la acest prim-secretar! Mulţi dintre cei care au pătruns s-au repezit la el. O serie de exaltaţi au cerut să fie omorât. Cei din jurul său, evident, cu mare greutate, au făcut un paravan, protejându-1. Câţiva, au încasat şi ei pumni în cap sau docu-mente azvârlite în faţă, odată cu primul secretar, asaltat din toate părţile. Un bărbat solid reuşeşte să-1 izoleze de furia celor intraţi. Când spiritele păreau oarecum potolite, cineva propune să fie arătat mulţimii, la balcon. S-a produs din nou o busculadă. Oricât de stăpân ar fi fost pe picioarele sale, cu toată împotrivirea, Mihai Marina a fost târât, arătat la balcon, bruscat, ţinut de mâini, de haine. Mulţimea era în extaz. Nu puţini au fost cei care au propus să-1 arunce din balcon, dar prezenţa de spirit a câtorva persoane 1-a salvat de acest deznodământ. Încadrat de oameni, s-a reuşit scoaterea lui din balcon şi a fost condus într-un birou mai mic, al fostei secretare cu propaganda, Elena Borodi, eminenţa cenuşie a judeţului... În acest birou a fost adus, lângă Mihai Marina, şi fostul primar al oraşului Constanţa, Gheorghe Marinică. Acesta, după unii, ar fi rămas şi el în sediu, încă de la început, după alţii, ar fi apărut după. În orice caz, mânia celor din jur nu era îndreptată asupra lui. De altfel, primarul, atât în noaptea de 22 spre 23 decembrie, cât şi în celelalte care au urmat, şi-a adus o contribuţie importantă în menţinerea legăturilor cu unităţile de aprovizionare a oraşului. În fostul său birou, sub supraveghere evident, a contactat permanent aceste întreprinderi. S-au format gărzi cetăţeneşti pentru asigurarea pazei clădirii. În biroul „cu propaganda“, discuţiile erau aprinse. Se aflau acolo fel de fel de oameni, de diverse categorii sociale. Suspiciunile vis-à-vis de prezenţa unora n-au întârziat să se arate. Se discuta mult, nu ca la şedinte; toţi deodată; fiecare avea ceva de spus, fiecare avea câte o părere. În acel birou intraseră şi o serie de personalităţi, dintr-un anume punct de vedere. Printre ei, directorul Teatrului Fantasio, Aurel Manolache, directorul Teatrului de Stat, Eugen Mazilu, Stere Samara - directorul unei firme de export - Transamonia, Gheorghe Căpăţână - directorul Casei de cultură, Sorin Calafus, avocat etc. După mai multe discuţii, dar scurte ca durată, s-a adoptat soluţia sustinută de majoritate. La aceeaşi soluţie şi-au adus contribuţia şi o parte dintre cei menţionaţi, cu atât mai mult cu cât ei se bucurau de o anumită popularitate. Atât primarul, cât mai ales prim-secretarul trebuiau păziţi cu orice preţ. Acest considerent avea la bază faptul că, cel puţin la început, puteau fi folosiţi în vederea colaborării cu întreprinderile de importanţă majoră. Pe de altă parte, asupra soartei lor, trebuia să hotărască justiţia. S-a propus punerea în funcţiune a unei staţii de amplificare pe balcon pentru a se vorbi oa-menilor din jurul clădirii. Toată lumea a fost de acord. De atunci, s-au perindat la microfon foarte mulţi tineri, oameni de vârstă mijlocie, vârstnici, de toate profesiile, fiecare având ceva de spus. Pentru cei din birourile cu pricina, – care s-au trezit dintr-o dată, în momentul acela, oameni de la


7

care se aştepta coordonarea acţiunilor, – faptul a fost favorabil. S-au asigurat, într-un fel, cât de cât, condiţii pentru acest lucru. S-a hotărât mutarea cartierului general în biroul alăturat, al fostului secretar cu probleme agrare (azi biroul primarului oraşului Constanţa). Motivaţia nu era, desigur una afectivă, în acest bi-rou se aflau mai multe telefoane. Era şi normal, nu? Agricultura constituia un sector important! În noul birou, unde a fost adus şi Mihai Marina, s-a instalat la punctul de comandă Cercel Lazăr care, din acel moment a preluat conducerea acţiunilor. Primul secretar a stabilit legăturile cerute. Orice convorbire era dirijată şi apoi interceptată de Cercel, care intervenea şi dădea, în numelc său, instrucţiuni întreprinderilor contactate. Într-un fel, el exercita conducerea acestor operaţiuni. Deja, numele lui, în noaptea aceea, făcuse ocolul oraşului. La telefoanele primite, adăuga doar: „Sunt Cercel. Cu cine vorbesc?“ Şi dădea instrucţiuni... Cei contactaţi, probabil auziseră deja acest nume. În orice caz, indiferent de părerea lor, sinceră sau nu, la toate convorbirile acelea se auzea doar atât: „Am înleles, domnule Cercel. Aşa vom face.“ Ba unii, adăugau, la începutul, cât şi la sfârşitul convorbirii, mult uzitatul: „Să trăiţi!“. Altfel spus, în prima noapte, Cercel a avut rolul său. În jurul orei 1400, o parte dintre cei adunaţi la „Casa Albă’ s-au îndreptat către sediul Securităţii, în coloană. Pe drum, coloana s-a oprit la Centrul Militar Constanţa. Mulţi au rămas aici, manifestând în jurul Comisariatului Militar (cum se obişnuia să i se spună înainte de revoluţie) Alţii şi-au continuat drumul către sediul Securităţii şi al Miliţiei Judeţene. Pe traseu, străbătut pe strada Mircea cel Bătrân, apoi pe B-dul Lenin, s-au alăturat tot mai mulţi oameni. În faţa sediului era deja adunată multă lume. Atmosfera era asemănătoare cu cea din faţa „Casei Albe“, petrecută în urmă cu câteva ceasuri. La un moment dat, cei adunaţi în faţa sediului s-au despărţit în două grupuri. Aproximativ 1000 de persoane s-au masat în faţa intrării principale, iar alţii, s-au deplasat prin lateral, pe strada Renaşterii, la Cazierul judiciar. Au forţat poarta metalică năvălind în garaj, unde au răsturnat o parte din maşini. În interiorul clădirii au devastat fişetele de la parter, rămase neîncuiate, au distrus telefoane, au sustras bunuri. Erau oameni de toate categoriile sociale, de toate vârstele. O serie dintre ei avuseseră probleme cu Securitatea, cu Miliţia. Erau printre ei şi foşti condamnaţi de drept comun, delincvenţi, oameni fără ocupaţie etc. Colonelul Ionel Simionescu, inspector şef al Securităţii, colonelul Octavian Stoenescu, inspector şef adjunct, colonelul Ion Ciucur, inspector şef al Miliţiei Judeţene, au ieşit la balcon încercând să se adreseze mulţimii. Au fost huiduiţi. Era un vacarm în toată regula. De sus, de la balcon, se auzeau unele cuvinte: „Noi nu tragem în dumneavoastră“, „Suntem cu dumneavoastră. Cu poporul“. Din mulţime, cineva le-a cerut să fie distrus portretul dictatorului, ca un semn al bunei credinţe, vis-à-vis de cele afirmate. Colonelul I.Simionescu a intrat în Interiorul clădirii şi în câteva minute a apărut cu portretul pe care l-a spart de colţul stâng al balconului, în văzul manifestanţilor. Mulţimea, la fel ca la „Casa Albă“, era în extaz. S-a cerut eliberarea deţinuţilor. Cei de sus au motivat că pentru acest lucru este nevoie de un jurist, de un procuror. Acest răspuns a declanşat răbufnirea celor din primele rânduri. Uşa principală a fost forţată, pe la Miliţia Judeţeană, prin toate părţile.


8

Cadrele aflate în interiorul Miliţiei judeţene au fost lovite, li s-au rupt hainele, epoleţii. Unii au fost chiar maltrataţi. Colonelul Tănase, de exemplu, şeful biroului „cercetări penale“, a fost salvat, în cele din urmă, de un grup de tineri. Colonelul Bilu Nicolae, la fel etc. De la subsolul clădirii au fost eliberaţi toţi arestaţii, care apoi au ieşit în curtea interioară. Unii au plecat, alţii au rămas. S-a pătruns şi în camera „Corpuri delicte“ de unde au fost sustrase însemnate cantităţi de ţigări, cafea, cosmetice, aparatură electronică, audio şi video, încercându-se apoi, chiar incendierea clădirii cu ajutorul unor baloţi de paie. Nu s-a întâmplat aşa ceva ! Debandada a luat sfârşit. De altfel, mulţi dintre cei care au pătruns printre primii în sediu au plecat. Din iniţiativa spontană a unor oamenii s-au format şi aici gărzi cetăţeneşti. La intrările în sediu s-au instalat oameni de ordine. Multe elemente certate cu conduita morală au fost evacuate. În biroul Inspectorului şef, la etajul I, s-a alcătuit un nucleu de conducere revoluţionară condus de col(r) Miulescu Nicolae.Nucleul de la securitate a fost organizat pe grupe, în trei schim-buri, până la venirea armatei. S-a putut asigura astfel, integritatea bunurilor, a documentelor şi a celorlalte valori din clădire. Acelaşi lucru s-a realizat, prin echipajele de revoluţionari trimise, la sediile de miliţie din staţiunea Mamaia şi Cumpăna. (Cele două sedii, atât din Mamaia cât şi din localitatea Cumpăna fuseseră asediate). Tot în jurul prânzului a fost asaltată şi clădirea Miliţiei municipale din Constanţa.3

Pe 1a ora 1500, mulţimea a forţat şi aici uşile de acces în sediul Miliţiei (din strada I.G.Duca şi strada Cuza Vodă), poarta de acces de la garajul auto. Au spart geamurile de la clădire, au pătruns în interior. Au fost devastate birourile, fişetele cu documente, agresaţi lucrătorii de miliţie, au fost eliberaţi reţinuţii în arestul miliţiei... Situaţia s-a redresat şi la acest sediu prin intervenţia grupului de revoluţionari sosiţi de la „Casa Albă“4. Imediat s-a trecut la organizare. În biroul colonelului Ioniţă Cleon, de la etajul I, s-a format nucleul naţional de conducere de la Miliţie. Acesta era coordonat de Victor Stancu, preşedinte, şi de profesor Grama Emanoil, vicepreşedinte. Interiorul sediului de la „Casa Albă“ căpăta tot mai mult un aspect dezolant: mobilier şi obiecte sparte, documente P.C.R. aruncate peste tot, unele fumegând încă. Exista, deci, pericolul de incendiu. Circulaţia pe etaje era intensă. Unii se manifestau în mod nefiresc, distrugând tot ce întâlneau în cale. Era o situaţie de anarhie, de dezordine, sub masca întronării ordinii... Se cerea imperios organizarea în interior. În acel moment critic, a apărut, adus de mulţimea ce asaltase Centrul Militar judeţean Constanţa, locotenent-colonelul Malciuc Ioan, împreună cu colegul său, locotenent-colonelul Ionescu Ion. Aceştia au luat mai întâi legătura cu gărzile patriotice de la etajul III, conduse de locotenent-colonelul Ginghină Lucian. S-a trecut îndată la organizarea sediului. Unităţile de pază au fost formate din civili - voluntari - cu brasarde tricolore pe mână, aduse probabil dintr-un bi-rou al gărzilor patriotice sau ale UTC-ului. Acesta era, de fapt, semnul apartenenţei grupelor de ordine în interior. De asemenea, mulţi în afara sediului au adoptat banderola tricoloră. Acest in-diciu se confunda, în zilele următoare, cu adeziunea la Revoluţie. Unii le purtau cu reală mândrie şi răspundere, în special cei tineri. Alţii, însă, din rândurile celor care colaboraseră cu regimul comunist, chiar activişti de frunte, dar şi jurişti corupţi, îşi puseseră, fără ruşine, pe mânecă tri-colorul din cu totul alte motive. De frică, probabil! Sau cei mai putini compromişi, din motive de Hopa-Mitică!

3Aici ofiţerii aflaţi în sediu, coordonaţi de maiorul Cârlig Ion, luaseră măsuri de strângere a armamentului. Au fost chemate patrulele din oraş, cărora li s-a luat armamentul şi muniţia. Toate au fost depozitate în camera special destinată de la etajul I. Totodată s-a ordonat întregului personal de miliţie să predea armamentul avut asupra lor. Acesta a fost depozitat în camera de lângă dispecerat. Ambele camere au fost încuiate. Cheile au fost predate, mai târziu grupului de revoluţionari sosiţi de la „Casa Albă“.4 Stancu Victor, Grama Emanuel, Bucur Daniel, Mogos Romulus, Sârbu Marian, Romete Marcel, Tisa Emil, Cordonescu Gabriel, Popa Codrul, Gheorghe Virgilius, Ionescu Vasile ş.a.

_____________


9

Mulţi îmbrăcaseră chiar renumitele şube, purtate de regulă, de paznici sau de muncitorii care lucrau în condiţii speciale. Renunţaseră la costum şi cravată, la binecunoscutele lor costume de înmormântare. Se aflau dintre aceştia şi în „Casa Albă“, cei care-i cunoşteam, îi lăsam în pace atunci când primeam încurajările lor ipocrite. Meritau daţi în vileag. Dar, nu!, bucuria era prea mare, nimănui nu-i ardea de aşa ceva! Intrările au fost blocate cu baricade construite din birouri si scaune. Scânduri fixate în cruce înlocuiau geamurile sparte, cu prilejul intrării în clădire la prânz.5 Între timp, a sosit voluntar şi un ofiţer al unei subunităţi care lucra în port la descărcatul navelor, împreună cu soldaţii săi din subordine. Au desfăşurat o activitate deosebită atât la intrările principale, cât şi în interior. Sosirea lor a fost binevenită. Era prea puţin însă! Afară, spiritele se agitau. Mulţimea a înconjurat tot perimetrul clădirii. Numărul cetăţenilor era impresionant. Erau mii de manifestanţi grupaţi pe un spaţiu cuprins între hotelul „Continental“, B-dul Tomis, restau-rantul „Pescarul“, Casa Armatei şi strada Mihai Viteazu. Foarte mulţi se aflau, de asemenea, în parcul arheologic din apropiere. Un grup de câteva persoane, în frunte cu Barbu Dănescu s-a deplasat la Comandamentul marii unităţii pentru a cere sprijin. S-a insistat asupra necesităţii ieşirii armatei pentru a controla situaţia. Anumite elemente, profitând de situaţia creată, se puteau deda la vandalisme, la tâlhării, compromiţând astfel Revoluţia, contribuind la dezordine. S-a cerut, deci, insistent ieşirea armatei pe străzi, invocându-se ca argument precedentul creat deja la Bucureşti. Domnul general Popa Gheorghe, comandantul marii unităţi, într-un mod răspicat, dar protocolar, a refuzat să accepte această propunere: „Sunt militar şi nu pot mişca un deget fără ordin!“ Acelaşi demers, cu rezul-tat asemănător, 1-au făcut, în zorii zilei de 23 decembrie, profesorii Gheorghe Dumitraşcu şi Alexandru Mihalcea. Generalul le-a motivat că nu poate lua nici o decizie, deoarece nu el era comandantul garnizoanei Constanţa. S-a trecut la alegerea Comitetului judeţean al Frontului Salvării Naţionale, titlu împrumu-tat de la cei din Bucureşti, de la centru, deci. Componenţa cu membrii primului Front al Salvării Naţionale a fost trimisă la Bucureşti prin telexul cu numărul 3570029. Din acest Front făceau parte următorii:1. Cercel Lazăr - instrumentist6 9. Badea Titi - marinar2. Dănescu Barbu - şef mecanic 10. Nicolae Adriana - recepţioner3. Şurubaru Valeriu - profesor 11. Săraru Rodica - inginer4. Vasilescu Costel - marinar 12. Iani Mircea - dirijor Teatru Fantasio5. Cuşa Nicolae - profesor 13. Nedelcu Eugen - impegat CFR6. Vicol Gheorghe - muncitor 14. Popa George - general7. Badea Ionuţ - elev 15. Iordache Constantin - contraamiral 8. Botezatu Dragoş - electrician Exceptând cei doi militari, aleşi onorific, ei nefiind de faţă, ceilalţi membri erau dintre cei care au luat cu asalt, la prânz, sediul Comitetului judeţean PCR. Era doar un comitet provizoriu, cum provizorii erau toate. În jurul orei 2000, un om de pază a adus un ziarist, Vladimir Bălănică, de la revista „Tomis“, care spunea: „Am venit şi eu să vă ajut cu ceva“: Este solicitat să contribuie la alcătuirea unui apel către populaţia din afara clădirii. În esenţă, era un apel către toţi cetăţenii oraşului, pe care îi îndemna la calm şi vigilenţă, la continuarea activităţilor în întreprinderile vitale: energetice, de aprovizionare, transport etc. După elaborarea lui, cu asentimentul lt.colonelului Maliciuc I.

5Un rol important în aceste acţiuni l-au avut gărzile patriotice. Acestea au fost formate din rândul revoluţionarilor. Ei au fost îmbrăcaţi cu uniforme albastre, luate dintr-o cameră de lângă cantină, cu uniforme verzi, de la etajul III. Îmbrăcaţi astfel, o serie de revoluţionari au fost trimişi pe străzile Constanţei, la intersecţiile principale. Cu organizarea lor, în sensul că s-au ocupat cu livrarea uniformelor menţionate s-au ocupat: Enescu Romeo, Boboc Neluţu, Florea Turcu, Chicos Celestin, Ghiţă Sorin. Ultimul a transportat alimente din „Casa Albă“ la Miliţie şi Securitate. 6Copie după telexul cu nr.3570029 transmis la Bucureşti pe data de 22 decembrie 1989.

_____________


10

care, treptat, prelua prin competenţa de care dădea dovadă, conducerea acţiunilor, apelul a fost citit mulţimii. Se strigă din răsputeri. Doamne, cât s-a mai strigat în noaprea aceea! „Libertate!“, „Armata e cu noi!“, „Timişoara!“, ,,Ole, Ole! Ceauşescu nu mai e“., ,,.Jos comunismul!“ şi altele,. Entuziasmul era copleşitor. Câţiva binevoitori au venit cu informaţia că la Muzeul Marinei, de pe strada Traian, s-a format, şi acolo, un fel de Front, coordonat de contraamiralul Constantin Iordache. S-a hotărât de-plasarea la faţa locului pentru a se vedea despre ce este vorba. S-a încercat o înţelegere şi o coor-donare a acţiunilor. Propunerea unora de a se forma acolo, în Muzeul Marinei, un Front adevărat, prin cooptarea şi a câtorva din sediu, avându-1 în frunte pe contraamiralul Constantin Iordache, n-a fost acceptată de delegaţie. De altfel, această propunere nu a fost acceptată nici de contraamiral. O Revoluţie declanşată de civili să aibă în frunte un militar era absurd. Ar fi însemnat, pentru mulţi, un fel de dictatură militară. S-a convenit ca armata să-şi facă datoria conform ordinelor primite, iar cei de la „Casa Albă“ să-şi continue acţiunile conform celor stabilite de oamenii de acolo. În Muzeul Marinei s-a format, totuşi, un comitet provizoriu. Desemnat de către contraamiralul C.Iordache, comitetul

era alcătuit din militari şi civili. Comandamentul operativ de aici era format din: Cioenaru Gheorghe, căpitan rangul I şi directorul muzeu-lui, Vasca Andrei, căpitan rangul III, Moldovan Jianu, căpitan rangul II, Herla Ilie, căpitan ran-gul I, Damaschin Dumitru, căpitan rangul II. Locţiitor al contraamiralului Constantin Iordache era căpitan rangul I Nicola. Comandamentul operativ a condus acţiunile întreprinse de armată în perioada 22-24 decembrie. Era un fel de centru de legătură. În exterior, într-o activitate neîntreruptă aproape, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, a acţionat maiorul Constantin Vălinescu, comandantul Comenduirii Garnizoanei. Îmbar-cat pe un „Aro“ al armatei, împreună cu şoferul său, caporal Ion Mihai şi cu subinginerul Mircea Stoian, a colindat oraşul de la un capăt la altul, aducându-şi o contribuţie substanţială la orga-nizarea principalelor obiective constănţene. Prezenţa primului secretar, care con-tinua să fie sechestrat în sediu, devenea tot mai mult şocantă pentru mulţimea din jurul ,,Casei

Albe“. La propunerea celor de la Muzeul Marinei s-a hotărât să fie adus la această unitate. În muzeu exista un comandament de acţiune al armatei şi i se putea garanta securitatea persoa-nei. Majoritatea celor din sediu au acceptat. Delegaţia trimisă în recunoaştere s-a întors de la muzeu şi a dat asigurarea că nu se află la mijloc nici o stratagemă. Toată lumea era convinsă că prezenţa primului secretar în sediu incita masele de afară, şi aşa aflate într-o permanentă stare de agitaţie. S-a format o echipă de tineri pentru îndeplinirea acestei misiuni temerare. „Casa Albă“ era înconjurată şi gestul celor din echipă putea fi interpretat altfel. S-a încercat deghizarea cât de cât a primului-secretar. De fapt, nici nu prea era nevoie de o asemenea intervenţie, hainele îi erau răvăşite. I s-a pus doar o şapcă pe cap. În orice caz, figura a mers. A fost îmbarcat în fostul garaj al partidului într-un „Aro“ metalizat şi apoi transportat către muzeu. Acţiunea s-a desfăşurat fără

Asociaţii de revoluţionari în Constanţa

4 Liga luptătorilor şi urmaşilor eroilor martiri în Revoluţia din Decembrie 1989 – Preşedinte: Darie Valentin 4 Federala revoluţionarilor – Preşedinte: Agi Ali Remzi 4 Asociaţia revoluţionarilor – Preşedinte: Constantin Vasilescu 4 Asociaţia revoluţionarilor „Tomis“ – Preşedinte: Turcu Gheorghe 4 Asociaţia celor care au luptat în Revoluţia din Decembrie 1989 „Pheonix“ – Preşedinte: P. Voicu


11

incidente. Ajunşi însă la destinaţie, tinerii care ne însoţeau, nu au fost primiţi. Au fost opriţi de soldaţi, la intrare, fiind poftiţi să aştepte afară. Înăuntru am fost copleşiţi de mulţimea ofiţerilor superiori care, contrar celor stabilite anterior, ne-au declarat cu nonşalanlă că Mihai Marina trebuie dus la Comandamentul Marinei. Această hotărâre s-a stabilit a fi dusă la capăt din ordinul contraamiralului Constantin Iordache, aflat şi dumnealui în muzeu. La auzul acestei hotărâri, cei veniţi din sediu au intrat în panică. Suspiciunile se purtau, erau la ordinea zilei! Ei ştiau că primul-secretar trebuia să rămână în muzeu. Când, după câteva minute, Marina, încadrat de civili şi ofiţeri era condus către maşina „Aro“, tinerii s-au năpustit asupra lor. Câţiva s-au instalat în faţa maşinii, alţii în spate. A fost deschisă uşa maşinii, forţată, ruptă, şoferul dat jos de la volan. A fost o ambuscadă în toată regula. Primul-secretar, care fusese instalat în maşină, a fost dat jos. În acel moment a sosit un alt „Aro“, al armatei. Ofiţerii nu au intervenit, numai câţiva civili din interiorul muzeului, cât şi alţii sosiţi de la Căpitănia portului. Ei fuseseră şi în sediu, atunci când se hotărâse scoaterea lui Mihai Marina. Aveau legitimaţii de la această instituţie. S-a ajuns iarăşi la o situatie confuză. Unii încercau să oprească „Aro-ul“, nou sosit, în care M.Marina reuşise să urce, alţii simulau doar. În tot cazul, noua operaţiune a reuşit şi, până la urmă, M.Marina a fost dus la Comandamentul Marinei. (După alte surse, la Centrul de Scafandri de pe b-dul 1 Mai). După acest episod, contactele între cele două fronturi, în noaptea de 22 spre 23, au încetat. A doua zi, o delegaţie s-a deplasat la Comandament, unde a fost primită de contraamiralul C.Iordache. Delegaţia a fost asigurată de faptul că M.Marina era mai în siguranţă acolo, evident într-o stare de semiarest preventiv. Justiţia va hotărî asupra lui. Deznodământul problemei se ştie. Fostul prim-secretar, prieten până mai ieri cu o mulţime de personalităţi ale armatei, inclusiv cu contraamiralul C.Iordache, a fost transferat la... domiciliu, în reşedinţa sa de pe strada Costache Burcă, atunci, azi I.Lahovari, cu pază asigurată şi bine întărită pe la porţile sale. La solicitarea Frontului Salvării Naţionale Constanţa a sosit, în noaptea de 22 decembrie 1989, la „Casa Albă“, doamna Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă. În biroul lui Gheorghe Marinică, ex-primarul Constanţei, au fost depistate o serie de tablouri. Din declaraţia d-lui am aflat că fuseseră depozitate încă din dimineaţa zilei de 22 decembrie, pentru a nu fi distruse. Câţiva membri ai FSN, împreună cu Ghilă Tănase, şeful de acum al biroului „Borodi Elena” (unde erau strânse toate cheile birourilor, ştampilele cât şi altele...) s-au depla-sat la fostul birou al primarului (actualul birou al preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa). D-na Doina Păuleanu, ajutată de doi revoluţionari, desemnaţi pentru această misiune, Măgureanu Dorin şi Lazăr Pavel, a ridicat numai câteva. Un tablou, „Flori“ de Gheorghe Pătraşcu, două, „Flori“ şi „Peisaj“, de Ştefan Popescu, tablouri aparţinând patrimoniului naţional, şi încă cinci considerate a fi de valoare. O parte dintre obiectele luate din „Casa Albă“ au fost restituite muzeelor posesoare: Mu-zeul Naţional de Artă, Muzeul Municipal Bucureşti, Muzeul Bran şi Muzeul Braşov. O altă parte au rămas la Muzeul de Artă Constanţa. Deşi conducerea Muzeului de Artă a solicitat, încă din seara zilei de 22 decembrie, sprijinul armatei pentru supravegherea clădirii, acest lucru nu s-a realizat. Din 22 până în 28 decembrie, paza muzeului a fost asigurată de paznicii de serviciu, cei doi revoluţionari, directoare, şi un grup de plasticieni profesionişti, Gheorghe Firică, Nicolae Mira, Gheorghe Farcaşiu etc. Adăugăm, după 23 decembrie, şi un grup de studenţi de la Institutul Pedagogic Constanţa. Sub îndrumarea lt.colonelului I.Malciuc, care, treptat, aşa cum s-a mai spus, a devenit coordonatorul acţiunilor din sediu, s-a alcătuit minuţios un nou apel ce urma a fi publicat a doua zi în cotidianul local „Cuget liber“ - noul titlu al ziarului „Dobrogea Nouă“. Apelul adoptat în noaptea de 22 decembrie 1989, a fost citit la balconul „Casei Albe“. El cuprindea următoarele:


12

„1. Să se păstreze calmul, liniştea, obiectivele de importanţă vitală. 2. S-a format şi acţionează un comitet de organizare şi apărare a bunurilor sociale, bunuri aparţinând întregului popor. În acest scop, este necesar să acţionăm uniţi, cu responsabilitate patriotică toţi cetăţenii judetuţui Constanţa, cetăţeni ai României, pentru ca libertatea cucerită să se transforme într-un act viabil al întregii naţiuni. Cetăţenii sunt rugaţi să sprijine delegaţii comitetului pentru apărarea următoarelor obiective de importanţă vitală, între care: - telefoanele, spitalele, centralele electrice, CET-ul, Exploatarea Apă-Canal, Banca Naţională; - să păzim şi să păstrăm cu grijă toate unităţile comerciale şi de alimentaţie publică, care ne vor asigura produse şi hrană pentru următoarele zile; securităţii, miliţiei, stării civile si închisorilor. Toţi cetăţenii din toate unitătile de producţie să-şi desfăsoare sau să-şi reia activitatea după programul normal de lucru; - să se organizeze în întreprinderi grupe de autoapărare, care să vegheze la desfăşurarea normală a activităţii de producţie; - să se evite folosirea forţei şi răzbunările personale; - să se evite abuzurile de orice fel; - vinovaţii de abuzuri vor fi traşi la răspundere de la instaurarea ordinii normale. Avem toate garanţiile că armata este de partea poporului. Nu va face nici un uz de arme şi nu va acţiona decât pentru ca să-şi asigure ordinea de drept în condiţii paşnice depline“. De asemenea, pe străzile oraşului erau împărţite manifeste cu următorul conţinut:,,Români! Ieşiti pe străzi şi manifestati paşnic! Ajutaţi sprijinirea Revoluţiei! A sosit ceasul când trebuie să dovediţi că sunteţi adevăraţi români!“ Noaptea a fost albă şi agitată pentru toţi cei din sediu. Tot albe au fost şi următoarele două. Cu multe activităţi. S-au întocmit legitimaţii pentru membrii Comitetului Provizoriu, pen-tru colaboratori. Primele legitimaţii au fost preluate de Ia gărzile patriotice. S-a şters antetul cu Republica Socialistă sau PCR şi s-a scris numele şi prenumele persoanei respective. S-au format echipe care s-au deplasat la centrele de importanţă majoră ale oraşului: Spital, Chimpex, Integrata, Fabrica de gheaţă, Midia, Zona Industrială, Depozitul de petrol-port, Pompele de apă -Cişmea, Poştă, Bănci, CEC şi altele. Au fost alcătuite liste cu civili care trebuiau să rămână la aceste unităţi ca forţe de pază şi de ordine. Acestea au fost organizate de muncitori în fiecare unitate, din iniţiativa proprie. Echipele de pază trebuiau să asigure legătura cu sediul. În acest sens, au fost împărţite staţii portabile de emisie-recepţie, aduse de la Securitate. Toate acestea s-au desfăşurat fără incidente. Reprezentanţii echipelor anunţau eventualele greutăţi survenite şi problemele îşi găseau rezolvarea. Astfel, la „Chimpex“, echipa trimisă a găsit la faţa locului, paza, anterioară Revoluţiei, neclintită. Aceasta era asigurată de militarii în termen ai trupelor de Securi-tate. Au existat suspiciuni. Dilema a fost rezolvată just. În cele din urmă, conducerea Comitetului provizoriu a optat pentru ei. Raţionamentul era bine cântărit. Aceştia erau mai competenţi şi în cunoştinţă de cauză. În data de 23 decembrie, generalul Popa George a pus la dispoziţie celor de la „Casa Albă“ patru transportoare militare, taburi şi militari înarmaţi. Taburile au fost aşezate în faţa intrărilor, la sediu. Două la Intrarea principală, cu faţa către b-dul Tomis, unul la cea cu faţa către str.Traian şi, în fine, ultimul către parcul arheologic. Militarii înarmaţi au fost distribuiţi la intrări şi în exterior, la fiecare etaj. Toate intrările, de acum, erau păzite de armată. Nimeni nu mai putea pătrunde în sediu, decât cu ajutorul legitimaţiilor. Pentru aceasta au fost executate la Tipografie legitimatii noi. De asemenea, au început să se trimită trupe înarmate, echipe de militari-studenţi de la Institutul de Marină şi Şcoala de maiştri, la centrele de importanţă majoră, menţionate mai sus.


13

Atât telefonic, cât şi prin zvonuri furnizate de diverşi oameni, parveneau veşti care mai de care mai alarmante: apa este otrăvită, prin tunelele imaginare de sub „Casa Albă” vor începe să apară terorişti. Se vehicula ideea existenţei, în curtea interioară, a unui fel de buncăr de unde ar ieşi presupuşii terorişti. S-au trimis oameni, s-au făcut analize la spital, în laborator, nu s-a confirmat otrăvirea - apa era potabilă. Începând cu ziua de 23 decembrie, s-a alcătuit o nouă schemă a Consiliului provizoriu, avându-1 în frunte pe locotenent colonelul Maliciuc Ioan. În noul Consiliu Judeţean al Frontului Salvării Naţionale Constanţa, aşa cum se preciza în antet, „în mod provizoriu” intrau următorii:

1. Maliciuc Ioan - lt.colonel, preşedinte2. Vicol Gheorghe - muncitor3. Cuşa Nicolae - profesor istorie4. Ionescu Ion - lt.colonel5. Ismăileanu Constantin - redactor „Cuget Liber”6. Stoian Mircea - subinginer Liceul C.F.R. Palas7. Lepădatu Olga - inginer8. Şurubaru Valeriu - profesor limba engleză, liceul „M.Eminescu”9. Corbu Gabriel - profesor, Liceul „Nevrom”10. Dănescu Barbu - mecanic energetic11. Pălimaru Constantin - avocat12. Haşoti Ionel - economist13. Ignat Pompiliu - avocat14. Calafus Sorin - recepţioner15. Nicolae Adriana - elev16. B adea Ionuţ - inginer17. Săraru Rodica - inginer18. Mihai Ştefan - domeniul artei19. Mazilu Eugen - domeniul artei20. Aurel Manolache - redactor, revista „Tomis”21. Bălănică Vladimir - preot, Catedrală22. Picu Viorel - muncitor agricultură23. Ghiţă Tănase - muncitor24. Rusu Cristian - matematician „Petromar”25. Luca Doru - şef mecanic26. Cordonescu Gabriel - inginer27. Samara Stere - economist Odată cu întunericul a început şi la Constanţa să se tragă. Ştirile soseau una după alta. S-a tras în acea noapte în Tomis Nord - zona „Cişmea“, în zona Filimon Sârbu, azi L.C.Brătianu, în dreptul Poştei, în zona Staţiei de butelii, Poştă-centru, zona „Continental“, restaurantul „Pescarul“, în Port, spre „Casa Albă“, „Terasa Colonadelor“... Se mai zvonea că se trăgea din maşini care cir-culau cu mare viteză, din clădiri, care se presupunea că erau locuri de întâlnire a securiştilor sau informatorilor. Un alt zvon, care a produs o adevărată panică, a fost acela că în trenul de Tulcea se aflau terorişti care intenţionau să intre în Port, dorind să fugă cu vreuna din nave, în înţelegere cu echipajul unor firme străine... Cele mai multe victime s-au înregistrat în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989. Unul dintre episoadele dramatice (poate cele mai dramatice) din timpul eveni-mentelor petrecute în zilele de 22-25 decembrie 1989 în Constanţa şi imprejurimi, a fost


14

acela din ziua de 24 decembrie 1989, de la ora 08.30, în zona localităţii Ion Corvin. În apropierea acestei localităţi se află unitatea de elicoptere 02010. Cauzele acestui episode dramatic ţin de inadevertenţa ordinelor, a lipsei colaborării dintre unităţi, nesiguranţei comandanţilor mili-tari (Ceauşescu nu fusese încă arestat!), completate de confuzia, încărcătura psihică şi dezordinea existentă în acele zile şi nopţi. În ziua de 24 decembrie 1989, la ora 7.30, echipajele elicopterelor nr. 82 şi 89 au primit misiunea verbală să execute cercetarea aeriană şi vânătoarea liberă, în zona Adamclisi, unde a fost semnalat un elicopter ce făcea tranzlaţia radio a unor mesaje ! Către cine, cum, ce fel? Nu se ştia exact! La ora 8.05 au decolat în formaţie. Zborul s-a desfăşurat cu interdicţie radio. După ce s-a ajuns în zona Adamclisi şi, la 30 minute după survolarea întregii zone, fără a se constata ceva suspect, cele două elicoptere se pregăteau, în formaţie fiind, la o depărtare corespunzătoare, să se înapoieze. Deodată, echipajul elicopterului nr. 82, după ce a trecut deasupra unui deal, a auzit o explozie şi toţi membrii echipajului au avut senzalia că se trage asupra lor. Acest lucru i-a determinat să încerce imediat o legătură radio cu echipajul elicopterului nr. 89, aflat în spatele dealului. S-a realizat legătura radio. Nu s-a primit nici un răspuns. La sol a apărut un incendiu. Apropiindu-se de acel loc s-a putut identifica elicopterul cu nr. 89, care ardea! Echipajul martir al elicopterului nr. 89, cu număr predestinat, era format din: lt.col. Serghei Eftimie - pilot principal, 43 ani, colonel post-mortem; cpt. Enache Mihai - pilot secund, 37 ani, maior post-mortem; m.ml. Deleanu Gheorghe, 38 ani, sublocotenent post-mortem; m.ml. Petrea Ştefan, 35 ani, sublocotenet post-mortem. Duminică, 24 decembrie, a fost ziua alegerilor democratice pentru Frontul Salvării Naţionale, în Constanta. În jurul orei 1000, cadre superioare ale armatei, ale miliţiei, ale justiţiei, precum şi o serie de civili s-au întrunit într-o şedinţă prezidată de contraamiralul Constantin Iordache. Şedinţa a avut loc în sala Casei Armatei, de pe strada Traian. Aici s-a stabilit, pentru prima oară în mod public un plan de organizare şi de acţiune pe întregul municipiu Constanţa, cu măsuri concrete de pază şi de prevedere. După încheierea acestei şedinţe, o parte dintre participanţi s-a deplasat la sediul „Casei Albe”, unde se anunţase ţinerea alegerilor Frontului Salvării Nalionale. Participau şi reprezentanţi ai Frontului sau Comitetului format la Muzeul Marinei, civili însă. Unii dintre ei au fost chiar aleşi. Alegerile au avut loc în jurul orei 1400, în sala mare, la sediu. Pe lângă reprezentanţii celor din sediu (cei mai numeroşi de fapt,) ai celor de la Muzeul Marinei, se aflau şi reprezentanţi miliţiei, în frunte cu colonelul Ion Ciucur, ziarişti şi oameni de cultură. Printre ei,nedespărţiţi până atunci, profesorii Alexandru Mihalcea şi Gheorghe Dumitraşcu, publicistul Costin Costandache ş.a. În faţa „Casei Albe”, mulţimea nu mai era aşa de numeroasă. Cu toate acestea, se manifesta în continuare, dar numai în fata intrării principale, din dreptul b-dului Tomis. Deoarece manifestanţii şi-au exprimat neîncrederea în desfăşurarea alegerilor, s-a propus şi s-a acceptat în acelaşi timp, să participe şi delegaţi ai celor din afara clădirii. Odată cu aceşti delegaţi aleşi pe moment, au reuşit să pătrundă şi altii. Din acest motiv, sala nu era chiar plină, asistenţa fiind, totuşi, destul de numeroasă, s-a creat iar o stare de dezordine. Era, nu-i aşa, în preajma alegerilor! Coordonatorul acestor alegeri a fost contraamiralul Constantin Iordache, iar cu redactarea rezultatului lor s-a ocupat Iani Mircea. S-au făcut propuneri libere, pe sectoare de activitate. Se anunţa un sector de activitate, un domeniu mai bine zis, apoi urmau propunerile pentru ocuparea postului respectiv. Cel care întrunea cel mai mare număr de voturi era confirmat şi anuntat de către contraamiral, aflat în prezidiu. Au fost, evident, şi contestaţii la propuneri, huiduieli... În cele din urmă, s-a reuşit să se alcătuiască acest front. După încheierea alegerilor, mem-brii Frontului Provizoriu al Salvării Nalionale, au ieşit la balcon, unde au fost citiţi şi prezentaţi mulţimii. Cuvântul de deschidere 1-a avut contraamiralul C.Iordache, care a precizat, în


15

scurta sa alocuţiune, că „acesta este primul comitet revoluţionar ales, în mod democrat, de către dumneavoastră!. Să-i felicităm”. Lista cu membrii componenţi, pe domenii, cu numele şi prenumele fiecărui ales, cu scurte date despre fiecare, a fost citită de Iani Mircea, care, profitând de faptul că redacta aceste alegeri, cu de la sine putere, s-a trecut si el pe listă. A luat cuvântul apoi părintele Viorel Picu: „Mâine va fi Crăciunul..: Demonstranţii scandau: „Dumnezeu este cu noi”. Părintele V.Picu începe să spună „Tatăl nostru”. Mulţimea îngenunchiază... După aceasta, toţi componenţii C.F.S.N., proaspăt aleşi, s-au retras, fără reprezentanţii armatei sau ai altor instituţii, pentru alegerea presedintelui Comitetului Provizoriu al F.S.N. Constanţa. Această nouă şedintă s-a desfăşurat imediat, în sala mică a„Casei Albe”. Funcţia de preşedinte nu a fost acceptată de către majoritatea celor aleşi. S-a propus aceea de coordonator. În această calitate, în unanimitate, a fost ales Barbu Dănescu, funcţie care, de altfel, a deţinut-o până la alegerile din mai 1990. Componenţa Consiliului Judeţean Provizoriu al Frontului Salvării Nalionale a fost:Coordonatori: - Dănescu Barbu - lt. col. Malciuc Ioan1. Probleme sociale:- Lisievici Brezeanu Ioan2. Probleme economice:- Samara Stere3. Probleme de industrie alimentară:- Lepădatu Olga4. Probleme de industrie şi energie:- Florescu Marcel - Hervea Dan5. Agricultură: - Neguţ Petre6. Construcţii, arhitectură: - Panaitescu Dan7. Navigaţie şi comerţ: - Dima Marian8. Transporturi auto: - Voicu Constantin9. Organizaţii sindicat:- Alexandrian Jorj - Marian Pavel10. Învăţământ: - Şurubaru Valeriu11. Ocrotirea sănătăţii: - Craiu Ion12. Justiţie: - Haşoti Ionel13. Probleme studenţeşti:- Pătraşcu Adriana - Frăţilă Vasile14. Elevi: - Badea Ionuţ15. Cultură: - Iani Mircea16. Culte: - Picu Viorel17. Presă: - Costin Costandache18. Asigurări sociale şi forţă de muncă: - Pribac Gheorghe19. Apărare şi ordine publică: - Maliciuc Ioan20. Educaţie fizică, sport - turism: - Draica Ioan21. Probleme administrativ - gospodăreşti: - Ignat Pompiliu Se specifică însă, atunci când a fost dată publicităţii, această listă în ziarul „Cuget liber“ din 26 decembrie 1989, următoarele: „Lista acestui consiliu constituie doar un început, componenţa sa urmând a fi lărgită prin cooptarea de noi membri, avându-se în vedere, în special, componenţa lor personală“. Ulterior, CPFSN s-a mai îmbogăţit, s-a mai modificat prin cooptarea unor jurişti, arhitecţi, ingineri. S-a apelat, de asemenea, la aportul unor personalităţi culturale.


16

Marina Militară a României a fost pusă pe timpul evenimente-lor din decembrie 1989 în situaţia de a face faţă, pentru prima dată în istoria sa, unei adevărate agresiuni radioelectronice şi psihologice. Desfaşurată sub forma acţiunilor diversioniste în reţelele radio-electronice şi în cele telefonice controlate de Marina Militară, agresi-unea a fost realizată de un inamic necunoscut, care s-a dovedit însă extrem de persuasiv. Acţiunile au debutat cu câteva zile înainte de dramaticele eveni-mente din 22 decembrie 1989, când armata a fraternizat cu poporul, iar Nicolae Ceauşescu a decis să fugă din sediul Comitetului Central al P. C. R. sub presiunea puternică a manifestanţilor. În noaptea de 18 spre 19 decem-brie 1989 de la vedeta purtătoare de rachete 194, aflată în serviciul de „navă de gardă” în rada Portu-lui Mangalia, s-a transmis primul raport din care reieşea că un grup de ţinte navale se apropie de litoralul românesc. După cum ne informează comandorul (r) Mircea Neacşu:* „Aşa a început sarabanda informaţiilor false, obţinute prin mijloace electronice, ca urmare a acţiunilor de dezinformare asupra forţelor proprii din compunerea Marinei Militare dispuse la uscat, sau aflate pe mare, ca formă a contraacţiunii electronice executate de forţe ne-cunoscute nouă”1. Începând cu 22 decembrie si până în 26 decembrie 1989 diver-siunile, dezinformările şi avalanşa informaţiilor contradictorii au fost extrem de intense. Din consemnările jurnalelor de operaţii ale unităţilor Marinei Militare, din declaraţiile unor ofiţeri cu responsabilităţi în sec-torul radioelectronic, şi nu numai, reiese cu claritate că litoralul româ-nesc a constituit o zonă importantă de presiune psihologică asupra României.

CRONOLOGIE

6 11 decembrie 1989

w Personalul tehnic canadian părăseşte Şantierului C.N.E. Cernavodă prin

Bulgaria, operaţiune încheiată în

dimineaţa zilei de 22 decembrie;6 17 decembrie

1989w(ora 23.45) Primirea precizărilor ministrului

Apărării Naţionale la unităţile Marinei Militare (au fost

executate alarmări de exerciţiu la majoritatea

unităţilor); wO stare de

crispare şi nelinişte se înregistrează la Comitetul Judeţean de Partid Constanţa, care va dura până în 22 decembrie 1989; 6 18 decembrie

1989wOrganizarea de patrule militare în

AGRESIUNEA PSIHOLOGICĂ ŞI RADIOELECTRONICĂ PE LITORALUL ROMÂNESC

Prof. univ. dr. Valentin CIORBEA

*În decembrie 1989 deţinea functia de şef al luptei Radioelectronice din Comandamentul Marinei Militare.1Apud Viceamiralul (r) Constantin Iordache, Acţiunile navale ale Marinei Militare în Revoluţia din decembrie 1989, Editura Ex Ponto, Bucureşti, 2004, p.14.

_____________


17

Pentru factorii de decizie din comandamentul Marinei Militare, în contextul derulării evenimentelor pe plan intern, informaţiile primite au dus spre concluzia că dinspre Marea Neagră, România va fi supusă unei mari agresiuni aeronavale. Declaraţiile a doi comandanţi, cu poziţia cea mai înaltă în co-mandament, sunt elocvente în acest sens. Astfel, viceamiralul (r) Con-stantin Iordache, care îndeplinea funcţia de comandant al Marinei Mili-tare**, îşi aminteşte: „Începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989, s-a creat o situaţie navală deosebită. Mijloacele de cercetare şi desco-perire radioelectronică ne indicau că asupra teritoriului nostru, din-spre mare, se desfăşoară o mare operaţie aeriană şi navală, iar navele comerciale din porturi sunt minate de către scafandrii de luptă”2. Amiralul (r) Gheorghe Anghelescu*** rememorează la rân-dul său: „Acţiunile noastre au început să se desfăşoare atunci când ne aşteptăm mai puţin. În noaptea de 22-23 decembrie, pe ecranele radiolocatoarelor sistemului de observare electronic al Marinei şi Apărării Antiaeriene a teritoriului au apărut nenumărate nave, avioane şi elicoptere, care toate se îndreptau spre litoralul nostru. Prin reţelele ra-dio se primeau cele mai diverse informaţii care confirmau această mare acţiune aeronavală ostilă. Totul părea incredibil. În portul Constanţa navele comerciale aveau indicii că sunt minate de scafandri inamici, de pe litoral, posturile de observare ne semnalau elicoptere, navele civile şi platformele petroliere marine descopereau şi informau despre ţinte aeriene, în reţelele radio se intensifica frecvenţa convorbirilor în limba rusă, arabă şi engleză; toate acestea ne-au făcut să percepem ca reală o agresiune aeronavală”3. Ţintele se îndreptau către plajele Mamaia, Mangalia, Sf. Gheorghe şi Sulina, zone propice efectuării de desantări de trupe. Rapoartele primite înştiinţau prezenţa elicopterelor în largul Mării Negre, în zona platformelor de foraj marin. S-a raportat despre prezenţa scafandrilor de luptă, a submarinelor şi minisubmarinelor, a unor mine derivante menite să pună în pericol securitatea litoralului românesc4. Posibili-tatea de selectare a informaţiilor, de verificare ori confirmarea acestora au solicitat, fizic şi psihic, la maxim echipajele navelor. Bunăoară, în noaptea de 23-24 decembrie 1989 de la Poligonul Midia s-a raportat că în zona Vadu se constituise deja un cap de pod din mai multe elicoptere şi maşini blindate. Cercetarea pe timp de zi a zonei nu a relevat nici un indiciu cât de mic al prezenţei mijloacelor respective. Regizorii acţiunii şi-au atins, cel puţin în primele nopţi, obiec-tivele. Lipsa de pregătire în domeniul războiului psihologic, tensi-unea momentelor, au făcut ca cel puţin în nopţile de 22-23 şi 23-24

CRONOLOGIE

municipiul şi oraşele judeţului Constanţa620 decembrie

1989wLa Comitetul

Judeţean al P.C.R. Constanţa a fost con-stituit comandamentul

de criză;621 decembrie

1989 w Presa

dobrogeană publică Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul judeţului

Timiş, precum şi cuvântarea lui

Nicolae Ceauşescu la posturile de radio si televiziune referitoare

la „evenimentele grave” care au

avut loc în ultimele zile la Timişoara; evident, sunt in-serate hotărârile „ferme pentru

apărarea integrităţii, suveranităţii şi

independenţei patriei” pronunţate în adu-nări ale „oamenilor muncii”, organizate

ad-hoc de către comitetele de partid.

**Comandantul Marinei Militare, Viceamiralul Ioan Muşat, era în concediu medical.2Ibidem, p. 10.3Ibidem, p. 11.***Pe timpul evenimentelor din decembrie a îndeplinit funcţia de şef al Statului Major al Marinei Militare.4General – Locotenent (r) prof. dr. Costache Codrescu (Coord.), Armata românã în Revoluţia din decembrie 1989. Studiu documentar – pre-liminar, Ed. Militarã, Bucureşti, 1994, p.242-243.

_____________


18

decembrie să se acţioneze de la nivelul factorilor de decizie fără prea mult discernământ. Au apărut disfuncţionalităţi, chiar stări de panică şi timorare, în monitorizarea şi conducerea acţiunilor. S-au transmis unele ordine la unităţi pe baza informaţiilor despre prezenţa inamicului şi a teroriştilor fără a fi verificate. A fost „în primul rând, o luptă psihologică”5. Treptat, sce-nariul diversiunii radioelectronice a fost înţeles şi s-a acţionat cu toată responsabilitatea pentru îndeplinirea misiunilor primite. Moralul s-a îmbunătăţit treptat pe masură ce situaţia politică din ţară s-a clarificat. O întrebare a frământat în acele zile dramatice eşaloanele Marinei: Cine a organizat agresiunea radioelectronică şi psihologică la litoralul românesc şi în ce scop? Nu s-a putut răspunde cu claritate. Le-a rămas istoricilor să cerceteze sursele şi să caute adevărul. Trebuie precizat că izvoarele istorice românesti, avem în vedere în primul rând pe cele militare, nu au făcut decât să consemneze concis faptele, aşa cum le-au observat pe aparatura aflată în dotare ori pe baza informaţiilor primite prin reţelele telefonice. Credem că nu numai cercetarea izvoarelor istorice străine atât din ţările limitrofe Mării Negre, cât şi din alte state, ar putea să aducă cercetătorilor informaţii edificatoare. Nu va fi uşor de aflat în actuala fază a studiilor ce forţe străine au fost implicate în agresiunea radioelectronică şi psihologică asupra litoralului românesc. Se ştie că în Raportul Departamentului Securităţii Statului, datat 1 decembrie 1989, referitor la proiectata reuniune Bush - Gorbaciov de la Malta, se preconiza să se discute problema exercitării de presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de reforme reale, fiind avute în vedere îndeosebi R.P Chineză, Cuba şi România”6. În cursul lunilor noiembrie şi decembrie 1989, structurile informative semnalau pregătiri militare specifice unor acţiuni de cer-cetare – diversiune efectuate de trupe maghiare la frontiera ungaro - română. Din direcţia U.R.S.S. s-au cules ştiri alarmante privind aplicaţii cu mari unităţi tactice, iar în zona Isaccea, la 19 decembrie 1989, s-a constatat construirea unui cap de pod plutitor. Pregătiri militare se semnalau şi în Bulgaria, într-un raion din sud-vestul Mării Negre. În sfârşit, după 9 decembrie numărul „turiştilor” sovietici „s-a înmulţit incredibil: de la aproximativ 80 pe zi la peste 1000 în 24 de ore”7.Toate aceste fapte şi multe altele susţin implicarea factorului extern în Revoluţia din Decembrie 1989. Scopurile urmărite de cei care au orchestrat agresiunea radioelectronică şi psihologică la litoralul maritim românesc au fost multiple. Având în vedere că perioada de manifestare intensă s-a deru-lat între fuga cuplului Ceauşescu, procesul şi execuţia dictatorului şi

CRONOLOGIE

622 decembrie 1989

wora 11.00 – Co-mandamentul Mari-nei Militare a primit

Nota telefonică Nr.36 privind

instituirea stării de necesitate.wora 12.10

– După fuga familiei Ceauşescu, populaţia din oraşul Constanţa a manifestat în stradă;wora 13.30

– Toate patrulele din Constanţa au fost

retrase în cazărmi; wÎn zona Gării Constanţa s-a

format un Coman-dament al Gărzilor

Patriotice;worele 14.00 – 16.00

– Manifestanţii au pătruns în sedi-ile Comitetului

Judeţean al P.C.R. Constanţa („Casa Albă”), Inspecto-

ratului Judeţean de Securitate şi Miliţiei Constanţa; a fost constituit primul

Consiliu revoluţionar de conducere la

Constanţa, la sediul Consiliului Judeţean,

şi un altul

5Viceamiral (r) Constantin Iordache, op.cit., p.12.6Apud General – locotenent (r) prof.dr. Constantin Codrescu, op. cit., p.27.7Gheorghe Buzatu, Evenimentele din decembrie 1989 în context internaţional, în „Anuarul Muzeului Marinei Române”, Tom II, 1999, p.19

_____________


19

a soţiei sale, principalul scop a fost, în opinia noastră, ma-nipularea şi persuasiunea. S-a dorit în primul rând să se suge-reze că Nicolae Ceauşescu era susţinut de forţe externe, care doreau să-l repună în funcţie, iar regimul să fie păstrat. Uti-lizarea în reţelele radio a con-vorbirilor în limbile engleză, rusă şi arabă, în scopul bruia-jului şi interferenţei pentru a afecta legăturile radio cu na-vele aflate pe mare, se adaugă argumentelor în favoarea tezei de mai sus.

Desigur, s-au urmărit şi scopuri militare. Testarea reacţiei sis-temului de apărare, capacitatea de mobilizare, modalitatea în care s-a acţionat în dispozitivul de apărare a porturilor, hotărârea de a acţiona ş.a., trebuie luate în calcul când se analizează evenimentele.

REPERE DOCUMENTAREPRIVIND MODUL ÎN CARE AU ACŢIONAT

EFECTIVELE CENTRULUI DE SCAFANDRI ÎN PERIOADA

17 – 31 DECEMBRIE 1989*

Căpitan-comandor dr. Marian MOŞNEAGU

„DUMINICĂ 17.12.1989 Ora 18.30 S-a primit semnalul „Radu cel Frumos”, s-a pus în aplicare planul de înştiinţare şi aducere a personalului la unitate, precum şi de întărire a pazei şi apărării comandamentului şi unităţilor subordonate. Ora 19.35 S-a primit ordin de la 140/Comandamentul Marinei Militare (C.M.M.) să se constituie 2-3 patrule formate din patru militari şi un ofiţer, cu armament şi muniţie, gata de acţiune, la ordin. Comandantul a prelucrat informaţiile primite şi a ordonat: -distribuirea muniţiei pe militari şi pregătirea armamentului pentru tragere ; -instalarea a două patrule de militari sub conducerea căpitanului Savin Vasile şi căpitanului locotenent Anghel Marius;

CRONOLOGIE

la InspectoratulJudeţean de Secu-

ritate;un alt centru al Revoluţiei

constănţene a fost la Muzeul Marinei Române, unde a fost constituit un

Comitet provizoriu, în fapt, cel operativ; Comitete provizorii

de conducere a localităţilor au fost constituite şi la Ba-sarabi, Cernavodă, Eforie Sud, Med-gidia, Mangalia,

Techirghiol;wora 15.15 – Na-vele de gardă au

revenit în portul de dislocare;wora 17.40

– În Constanţa s-a trecut la apărarea

obiectivelor politico-administrative şi

industriale;wApel adresat

locuitorilor oraşului Constanţa de către Consiliul Judeţean

al Frontului Salvării Naţionale

Constanţa;wÎn noaptea de 22/23 decembrie la Releul TV de lângă Tuzla a fost ucis căpitanul de rangul 3 Şercăianu

Ion;

*Registrul Istoric al Centrului de Scafandri, Constanţa, decembrie 1989

_____________


20

-constituirea subunităţii de apărare civilă, sub comanda locote-nentului major ing. Rusu Romulus; -punerea în funcţiune a aparaturii de cercetare chimică şi de radiaţii; -ocuparea locurilor de adunare de către subunităţile de coman-dament; -verificarea sistemului de transmisiuni şi trecerea în recepţie pe reţeaua de garnizoană; -sistarea concediilor (mai puţin cele medicale) şi a permisiilor, chemarea cadrelor aflate în răspândiri.

LUNI 18.12.1989 Ora 03.15 S-a primit prin calculator ordinul comandantului Marinei Militare în legătură cu noi măsuri ce trebuie luate în situaţia creată şi anume: -muniţia să fie grupată pe subunităţi, la companie şi distribuţia numai la primirea misiunii de luptă; -muniţie au asupra lor: garda, patrulele şi cadrele la primirea misiunilor; -ofiţerii pe timpul executării misiunilor în afara unităţii poartă pistol cu cartuşe; -toţi din concediul de odihnă să fie chemaţi la serviciu (expediaţi telegramele cât mai discret); -funcţiile unicat să fie în unităţi, chiar dacă sunt în economie (naţională – n.n.); -companiile cu 3 (trei) plutoane să aibă cel puţin 3 (trei) ofiţeri; -comandanţii de companie de orice fel să fie aduşi în unitate, chiar dacă sunt în economie; -militarii care primesc misiuni în exteriorul unităţii să aibă asu-pra lor harnă rece; -subunităţile care pleacă în misiuni să aibă staţii radio, dublate de agenţi; -când se are de-a face cu demonstranţi să se facă prin toate mijloacele avertizări puternice; -să se execute somaţiile legale; la nesupunere sau atac execută foc la picioare; -tehnica militară pentru intervenţie să evite capetele de coloană, întrucât au fost împinşi copii, bătrâni (să fie luate lateral); -unităţile de armă să fie pregătite să intervină ca infanterişti; -patrulele în oraş vor fi compuse din 4 (patru) militari înarmaţi, conduse de un ofiţer.Semnează: p. Comandantul Marinei Militare, contraamiral Iordache Constantin. Comandantul Centrului de Scafandri a ordonat următoarele: 1. trimiterea a câte un exemplar din ordinul comandantului

CRONOLOGIE

wÎn zona Tuzla – Schitu au fost sem-

nalate aparate aflate în zbor si

semnale luminoase; raidurile efectuate

(unitatea de elicoptere 02010 şi a-vioane de tip MIG 23 ale unităţii

01941 din Mihail Kogălniceanu)

nu au identificat apa-rate de zbor inamice;623 decembrie

1989wA fost consti-

tuit la Constanţa, Comitetul Municipal

al F.S.N.w La Constanţa a apărut primul număr al cotidi-

anului „Cuget liber” prin transformarea „Dobrogei Noi”; la Tulcea – „Tulcea

liberă”;wOrele 7.00-9.00; 11.00-11.30 – Au fost executate mi-siune de cercetare

aeriană şi vânătoare liberă în zonele

Tuzla-Platforma de Foraj Marin-Sfântu Gheorghe-Deltă-

Uzlina; la întoarece-rea din misiune,

navele Marinei Mili-tare au tras asupra

elicopterelor;


21

Marinei Militare la U.M. 02020, U.M. 02018, U.M. 02014 şi U.M. 02133; 2. muniţia se aduce grupată la companie; 3. la subunităţi au fost numiţi următorii comandanţi de plu-toane: - la Compania Aprovizionare, Pază, Transmisiuni: comandant Plutonul 1 căpitan Chenaru Valere, comandant Plt. 2 căpitan Savin Vasile, comandant Plt. 3 căpitan Costăchescu Vladimir; - la Centrul de Transmisiuni: căpitan Văleanu Petre; - la Cursul de Scafandri: comandant Plt. 1 căpitan de rangul 2 Munteanu Ion, comandant Plt. 2 căpitan locotenent Anghel Marius. Ora 10.55 S-a primit de la 151/C.M.M. următoarea comunicare telefonică: - raportaţi situaţia operativităţii navelor; - raportaţi care este situaţia chemării cadrelor din concediu de odihnă; - P.m.c. va executa program normal; - la terminarea programului, personalul civil poate pleca acasă, cu condiţia să fie găsit în orice moment la domiciliu, cei necesari pot fi opriţi în unitate; - orice informaţie privind neregulile constatate de patrule, să fie raportată imediat la 151/C.M.M.; - întocmiţi o situaţie cu subunităţile ce se pot constitui pentru misiuni, conform pct. 14 din Ordinul comandantului Marinei Militare; - la intrarea şi ieşirea din serviciu a turelor, se va raporta la: Statul Major 151/C.M.M.; serviciul tehnic, serviciile şi medicul şef la 152/C.M.M. (comunică căpitan de rangul 3 Benţa Ştefan, primeşte maior Costiniuc Vasile). Ora 13.05 S-a raportat la 151/C.M.M. despre problemele cerute la ora 10.55. Ora 15.05 S-a primit de la 151/C.M.M. următoarea comunicare telefonică: „Coloanele de maşini pentru alarmă să fie pregătite în remize şi gata de a acţiona imediat”.

MARŢI 19.12.1989 Ora 08.30 S-a primit ordin de la 151/C.M.M. (comunică căpitan de rangul 3 Leahu Dan): - din ordinul contraamiralului Iordache Constantin, raportaţi până la ora 12.00, nominal, toate cadrele şi P.m.c. (personal muncitor civil - n.n.) care nu s-au prezentat din concediu. Ora 08.15 Escortorul 283 (actuala navă ,,MIDIA”) a plecat de la cheu către platformele de foraj marin (la bord se află comandantul Centrului de Scafandri, contraamiralul ing. Ilie Ştefan).

CRONOLOGIE

wOra 21.30 – Contraamiralul

Constantin Iordache a ordonat ieşirea tuturor navelor în

mare;wPe străzile

Constanţei a în-ceput „să se tragă”;wAu fost reluate

cursele cu navele de pasageri pe linia

Tulcea - Galaţi;624 decembrie

1989wora 10.00 – La

Casa Armatei din Constanţa au fost convocate toate

cadrele din armată, miliţie, justiţie din municipiul Constanţa;wÎn noul cotidian

„Cuget liber”, Consiliul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale a publicat un nou Apel

către populaţie;wLa Constanţa au avut loc alegerile

pentru Frontul Salvării Naţionale;wÎntre localităţile

Viile şi Oltina a fost doborât un elicopter aparţinând M.Ap.N;wA fost lansată

„informaţia” potrivit căreia forţe teroriste străine intenţionau debarcarea pe lito-ral, între Mamaia


22

Ora 10.05 N.M.S. „EMIL RACOVIŢĂ” pleacă la platforme, la cererea ,,PETROMAR”. Ora 14.55 Din ordinul şefului de stat major al Centrului de Scafandri, o grupă de scafandri formată din: căpitan locotenentul Jalobă Tudor, trei scafandri civili, un tehnician de scufundare şi un medic, au executat o misiune de căutare în zona Lacului Taşaul. Nu s-a constatat nimic deo-sebit. Ora 18.30 Escortorul 283 acostează la cheul de staţionare permanentă. Ora 19.45 120/C.M.M. a cerut telefonic să se raporteze situaţia stării reale a instalaţiilor de avertizare-efracţie magazii speciale. Ora 23.05 120/C.M.M. solicită telefonic valorile câmpurilor magnetice ale navelor din Centrul de Scafandri, aflate în eficienţă.

MIERCURI 20.12.1989 Ora 17.35 S-a primit de la 151/C.M.M. (căpitan de rangul 3 Tănăsache Ion) următoarea comunicare: „În această noapte să se ia măsuri supli-mentare pentru întărirea pazei şi apărării unităţilor şi comandamentu-lui. Militarii care execută măsurile suplimentare de întărire a pazei şi apărării să aibă asupra lor armament şi muniţie. În punctul de comandă să se afle în permanenţă comandantul sau unul din locţiitori” (primeşte maior Costiniuc Vasile). Şeful de Stat Major al Centrului de Scafandri ordonă: ,,Depla-sarea cadrelor la domiciliu pentru rezolvarea problemelor personale se face numai et imp de zi”.

JOI 21.12.1989 Ora 03.30 De la 191/C.M.M. s-au primit următoarele precizări în legătură cu desfăşurarea de adunări ale personalului, cu următorul conţinut: „În ziua de 21.12.1989 în comandamentele de mari unităţi, unităţi şi formaţiuni vor avea loc adunări, în care să se condamne faptele grave care au avut loc în municipiul Timişoara. Activitatea se desfăşoară cu întregul efectiv al unităţii. Adunările vor fi deschise de către comandanţi, care vor prezenta în spiritul cuvântării tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al P.C.R., rostită în seara zilei de 20.12.1989 la posturile de radio şi televiziune, caracterul fascist, naţionalist, iredentist şi şovin al evenimentelor grave care au avut loc la Timişoara. În cadrul adunărilor vor lua cuvântul 5-7 participanţi - ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, militari în termen şi P.m.c., care vor exprima: a. Adeziunea deplină la politica statului nostru exprimată în cu-vântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu transmisă la radio şi televiziune,

CRONOLOGIE

şi Constanţa; Coman-damentul Marinei a

pla-sat în perimetrul plăjii

„Modern” luptători-scafandri. In-spectoratul Judeţean M.I. a fost întărit cu trupe ale Institutului de Marină şi al Şcolii de Maiştri Militari de

Marină.625 decembrie 1989wÎn nr. 3 al cotidi-

anului „Cuget liber” a apărut adeziunea

colegiului redacţional al revistei „Tomis”,

ca urmare a apelului adresat prin inter-mediul Televiziunii

Române de constituire a Societăţii Scriito-rilor din România;

de asemenea, a fost publicată şi adeziunea „oamenilor de suflet şi de credinţă din toate

instituţiile culturale, de spectacole, de creaţie şi patrimoniu artistic şi de istorie naţională (...) Suntem cu suflet,

spirit şi acţiune în Frontul Salvării Naţionale. Vom

acţiona în consens unanim”;wAcelaşi coti-

dian anunţa pe prima pagină înfiinţarea Con-siliilor Frontului Salvării Naţionale în comunele

Deleni,


23

în seara zilei de 20.12.1989 privind apărarea cuceririlor revoluţionare, a independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale României so-cialiste, condamnarea fermă a actelor teroriste, fasciste, provocatoare, produse de grupuri huliganice aflate în slujba cercurilor reacţionare imperialiste, iredentiste, şovine, prin care se urmăreşte destabilizarea vieţii social-politice, dezmembrarea teritorială a României, distrugerea patriei noastre socialiste; b. Să se sublinieze faptul că armata a acţionat în urma atacurilor violente împotriva unităţilor militare, săvârşite de elemente huliga-nice şi teroriste, în conformitate cu prevederile Jurământului militar, Constituţiei, îndeplinindu-şi cu cinste datoria faţă de patrie, partid şi popor; c. Să se exprime hotărârea fermă a întregii armate, de la ge-neral la soldat, de a acţiona împreună cu întregul popor pentru a apăra, chiar cu sacrificiul vieţii, independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a R.S.R., a hotărârii de a îndeplini măreţele programe de dezvoltare a patriei noastre pe calea socialismului şi comunismului adoptate de marele forum al comuniştilor – Congresul al XIV-lea al P.C.R. În încheierea adunărilor se vor adopta moţiuni, în care se vor exprima angajamentele personalului de a sluji patria, de a apăra cu fermitate şi consolida cuceririle revoluţionare socialiste ale poporului român. În aceste moţiuni se va sublinia hotărârea neabătută de a acţiona strâns uniţi în jurul partidului, al secretarului său general, în făurirea şi apărarea României Socialiste.

Indicaţii: 1. La M.U. şi U. care au subordonaţi, textul se transmite până la Divizion Corp aparte. Când s-a terminat de transmis acest text în toate unităţile subordonate, se raportează la 191/C.M.M. numărul locurilor în care s-a transmis acest text şi ora la care vor avea loc adunările (indicaţia este să se înceapă cât mai de dimineaţă); 2. Cuvântul comandantului să dureze circa 10 minute şi să se dea orientarea pentru ceilalţi vorbitori, să fie cât mai mobilizator;

CRONOLOGIE

Cobadin, Castelu, Comana, Pecineaga,

Cerchezu;626 decembrie

1989 wÎn cadran ne-

gru, cotidianul de luptă patriotică şi democratică al

judeţului Constanţa, „Cuget liber” anunţa:

„Poporul şi-a dat verdictul. Moarte

celor care au adus moartea dreptăţii şi adevărului în Româ-

nia! În ziua de 25 decembrie 1989 a

avut loc procesul lui Nicolae Ceauşescu

şi al Elenei Ceauşescu în faţa

Tribunalului Militar Extraordinar (...) Pentru crime grave săvârşite

împotriva poporu-lui român şi a

României, inculpaţii Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi con-fiscarea averii.

Sentinţa a rămas definitivă şi a fost

executată”;wA fost pus în apli-

care ordinul Coman-damentului Militar al

judeţului


24

3. Pentru cuvânt să fie selecţionaţi cei mai buni oameni (cu-vântul acestora să fie pregătit împreună cu activiştii de partid, U.T.C. şi comandanţi).„ Activitatea se va pregăti în această noapte”. Semnează secretarul Consiliului Politic al Marinei Militare, căpitan de rangul 3 Popa Constantin. Transmite locotenent Spălăţelu Iulian. Primeşte căpitan de rangul 2 Munteanu Ion. Ora 04.00 În baza aprobării comandantului Marinei Militare şi a Planului de ieşire în mare ce se anexează, submarinul 609 execută manevra de plecare de la cheu şi iese din port. La bord se află comandantul Cen-trului de Scafandri, contraamiralul ing. Ilie Ştefan, întrucât submarinul 609 predă misiunea „S-2”. Ora 11.10 S-a raportat la 191/C.M.M. (maior Ţincu Ovidiu) următoarele: În cadrul comandamentului şi unităţilor subordonate s-au desfăşurat adunări cu întregul personal. Au participat 700 ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, militari în termen şi personal muncitor civil. Au luat cuvântul 12 ofiţeri, opt maiştri militari, patru subofiţeri, cinci P.m.c. şi patru militari în termen. Ora 11.20191/C.M.M. a ordonat ca întregul efectiv al comandamentului şi unităţilor subordonate să vizioneze la televizor adunarea populară din Capitală, începând cu ora 12.20. Ora 14.40 S-au primit de la 191/C.M.M. (căpitan locotenent Bordeianu) măsuri privind cunoaşterea şi înfăptuirea tezelor, ideilor şi orientărilor rezultate din cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu din zilele de 20 şi 21.12.1989: 1. Secretarii organelor şi organizaţiilor de partid vor asigura în cursul zilei de astăzi şi în continuare studierea aprofundată a cuvântării secretarului general al partidului noastru, tov. Nicolae Ceauşescu din data de 20.12.1989 şi aplicarea temeinică a poziţiei partidului şi statului nostru faţă de evenimentele ce au avut loc la Timişoara în perioada 14 – 17.12.1989; 2. Prin întregul sistem al muncii de partid, organizatorice şi po-litico-educative se vor prezenta marile realizări obţinute de ţara noastră în anii socialismului şi cu precădere după Congresul al IX-lea al par-tidului, concepţia partidului şi statului nostru privind făurirea socialis-mului cu poporul şi pentru popor; 3. Să fie larg popularizate măsurile hotărâte de conducerea superioară de partid în cursul zilei de azi privind creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii din ţara noastră; 4. Organele şi organizaţiile de partid vor acţiona cu fermitate şi spirit revoluţionar pentru asigurarea pregătirii de luptă şi politice, pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului nostru.Semnează – Secretarul Consiliului Politic al Marinei Militare, căpitan de rangul 3 Popa Constantin. Primeşte: căpitan locotenent Tianu Gheorghe.

CRONOLOGIE

Constanţa cu privire la inter-

zicerea circulaţiei cu maşini proprietate

personală între orele 17.30-6.30 în vederea facilitării

„organelor de ordine în reglementarea şi controlul deplin ale situaţiei actuale, de-mascarea celor care

mai încearcă să compromită cuceri-rile revoluţionare”;w„Cuget liber” a

continuat publicarea atât a Apelurilor

Consiliului Judeţean al Salvării Naţionale cât şi a adeziunilor;

în nr. 4 au fost publicate cele ale Procuraturii, ale cadrelor din Se-curitate, Miliţie,

ale magistraţilor şi avocaţilor;

wApelurile Consiliului Judeţean al F.S.N.

Tulcea sunt publicate în „Tulcea liberă”;wAu fost readuse

în portul Constanţa navele ieşite în larg;627 decembrie

1989 – 5 ianuarie 1990

wAsigurarea fără incidente majore a pazei şi apărării

obiectivelor politico-


25

Ora 17.00 S-a primit următoarea comunicare telefonică de la 151/C.M.M. (căpitan de rangul 3 Botezatu Valentin): La unităţile subordonate să se intensifice antrenamentele tactice şi de specialitate cu P.L. (Postul de luptă – n.n.), U.L. (Unitatea de luptă) şi nava, în vederea creşterii gradului de pregătire a echipajelor în folosirea armamentului şi teh-nicii. Ora 17.45 S-a primit de la contraamiralul Iordache Constantin următorul ordin: - Patrulele care execută serviciul de patrulare în oraş vor avea asupra lor: comandantul patrulei – 2 încărcătoare x 6 cartuşe (7,62 mm); militarii din patrulă – 2 încărcătoare x 30 cartuşe (7,62 mm).

VINERI 22.12.1989 Ora 00.50 S-a primit de la 151/C.M.M. (căpitan de rangul 1 Simion Ion): Militarii din posturile de santinelă şi cei din patrulă vor avea asupra lor, fiecare, câte 60 cartuşe. Înlocuitorul la comandă al Centrului de Scafandri (căpitanul de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu) a ordonat să se distribuie fiecărui militar din patrulă şi santinelelor câte 60 cartuşe; participă din grupa operativă căpitanul de rangul 3 Luca Gheorghe. Ora 11.20 S-a transmis de la C.M.M. ordinul de aplicare a stării de necesi-tate. S-a ordonat şi s-a executat prelucrarea cu tot efectivul a măsurilor ce se iau pentru aplicarea stării de necesitate. Ora 12.00 S-a primit semnalul că submarinul intră în port (Semnal fals – n.n.). Ora 12.05 S-a primit de la 151/C.M.M. următorul ordin: „Patrulele care observă grupuri de oameni, adunări, deplasări de trupe să raporteze la Centrul de Scafandri şi, ierarhic, la C.M.M. Ora 12.53 Am primit nota telefonică nr. 37/22.12.1989 de la ministrul Apărării Naţionale, prin C.M.M.: „Potrivit Decretului difuzat la radio şi televiziune, în ziua de 22.12.1989, orele. 00.00, începând cu această dată se instituie starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării. Unităţile M.Ap.N. vor acţiona potrivit decretului” – Semnează general locotenent Ilie Ceauşescu. Transmite căpitan de rangul 3 Leca. Primeşte căpitan de rangul 2 Munteanu Gheorghe. Ora 16.20 De la 140/C.M.M. se comunică că submarinul 609 se îndreaptă spre portul Constanţa. Ora 18.10Înlocuitorul la comandă al Centrului de Scafandri, căpitanul de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu ordonă: „Din ordinul contraamiralului Iordache

CRONOLOGIE

– administrative şi industriale ale

judeţului;629 decembrie

1989wPublicarea Decret-ului-lege privind con-stituirea, organiza-rea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor terito-riale ale Frontului

Salvării Naţionale;65 – 10 ianuarie

1990wRetragerea

treptată a dispozi-tivelor militare care au asigurat paza obiectivelor civile;

CENTRUL DE

SCAFANDRI - CONCLUZII -

1. Participa-rea efectivelor Centrului de Scafandri la evenimentele din decembrie

1989, abnegaţia şi dăruirea

dovedită, au demonstrat com-pleta asociere a


26

Constantin, se reia executarea serviciului de patrulare pe vechile itine-rarii. Ofiţerii şi militarii vor fi înarmaţi şi vor purta banderole tricolore, în scopul păstrării ordinii publice”.

SÂMBĂTĂ 23.12.1989 Ora 05.40 De la 140/C.M.M. s-a comunicat telefonic că submarinul 609 a plecat din rada Eforie către Constanţa. Începând cu ora 20.00/22.12.1989, s-au încredinţat misiuni de pază şi apărare Centrului de Scafandri, după cum urmează: - Sediul Securităţii şi Radio Coastă: căpitan locotenent Geor-gescu Ştefan + 13 militari (Radio Coastă) şi căpitan locotenent Anghel Marius + 17 militari (sediul Securităţii); - Începând cu ora 11.35/23.12.1989, locotenentul major Cruceru Vasile şi 10 militari, merg la Casa Armatei Constanţa. - Începând cu ora 12.25, căpitanul locotenent Paţa Dănuţ + 10 militari se deplasează la Gara Constanţa; - Începând cu ora 20.30, maistrul militar clasa 1 Saviuc Du-mitru + 3 militari asigură paza şi apărarea Întreprinderii Piscicola. La ora 20.15, două grupe de scafandri de luptă formate din câte un ofiţer, un maistru militar şi un militar în termen au plecat pentru verificarea plajei. Ora 10.45 S-a primit Dispoziţiunea prim-adjunctului ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat Major: 1. Pentru ziua de 23 decembrie şi în continuare toate unităţile armatei, organele şi unităţile de miliţie, formaţiunile de gărzi patriotice, vor pregăti şi executa următoarele măsuri: - Organizarea de patrule militare şi mixte, care să execute misiuni în garnizoanele de reşedinţă, în scopul restabilirii ordinii. Toate persoanele suspecte vor fi verificate şi dacă este cazul vor fi reţinute şi depuse în locuri sigure, bine amena-jate şi păzite; - Scotocirea practică a zonelor unde au acţionat grupurile teroriste până în prezent şi în special a locurilor care sunt mai mult frecventate noaptea, folosind în acest scop şi informaţiile obţinute de la cetăţenii patrioţi (sic!); - Refacerea capacităţii de luptă sub toate aspectele (aprovizionare cu carburanţi,

CENTRUL DE


personalului la ideile generoase ale Revoluţiei,

ca şi la apărarea şi consolidarea acesteia. Indife-rent de grad şi funcţie, ofiţerii, maiştrii mili-

tari, subofiţerii, personalul civil

şi militarii în termen, fără excepţie, cu tot entuzias-

mul, începând cu 22.12.1989 au participat la misiunile şi

activităţile ordonate.

2. Efortul opera-tiv fizic, solicitat

de activităţile sistematice de

pază şi apărare, de acţiunile de

intervenţie la or-dinul eşalonului

superior sau la cererea

cetăţenilor a fost mare, variind

între 55-85% la militarii în ter-men şi în medie


27

muniţie, alimente, întreţinerea armamentului şi tehnicii din dotare) a tuturor unităţilor care au dus acţiuni de luptă; - Analizarea tuturor lipsurilor care s-au manifestat pe timpul misiunilor primite şi luarea tuturor măsurilor pentru intensificarea pregătirii trupelor, astfel încât acestea să poată acţiona în timp scurt, atunci când situaţia o impune; - Sporirea măsurilor de pază a obiectivelor militare şi a obiec-tivelor vitale din fiecare localitate. 2. Comandanţii de garnizoane vor lua legătura cu comandanţii unităţilor de securitate şi miliţie care au fost recunoscute de către noile organe ale puterii de stat pentru ca acestea, împreună cu unităţile mili-tare, să acţioneze în comun şi să restabilească ordinea desăvârşită în toate localităţile ţării.s/s Prim-adjunct al M.Ap.N. şi şef al Marelui Stat Major, general-maior Ştefan Guşă.

Informaţii primite: Ora 18.00 Căpitan locotenent Georgescu Ştefan raportează: Focuri de armă de la Podul Agigea şi dinspre Cumpăna. Ora 18.20 S-a primit prin telefon de la PETROMAR cererea de ajutor la Gara CFR Constanţa. Se întăreşte paza şi apărarea Gării CFR cu două grupe a câte 15 militari de la U.M. 02018 şi U.M. 02020, conduse de locotenent major Micu Dorel şi locotenent major Tudor. Ora 20.30 De la cetăţeni civili s-a primit informaţia că grupuri suspecte, posedând arme, se află în incinta Liceului 10. Căpitanul de rangul 3 Luca Gheorghe, locotenentul Dospinescu Virgil, maistrul militar clasa a 2-a Creţu N., maistrul militar clasa a 2-a Calen Gheorghe şi plutonierul Daneţ Mihai, sunt trimişi în intervenţie la Liceul 10. (Informaţia nu s-a confirmat – apreciem zvonul fals – n.n.). Ora 20.20 Am primit informaţia că subunităţile care au în pază şi apărare Inspectoratul Ministerului de Interne pot fi atacate de diversionişti din-spre mare. (Informaţia nu s-a confirmat). Ora 22.50 Două grupe scafandri de luptă, conduse de căpitan locotenent Cucu Victor şi căpitan locotenent Stănimir Ion, execută misiune de recunoaştere şi cercetare pe plaja Modern.

DUMINICĂ 24.12.1989 Ora 02.00 S-a primit ordin să se controleze navele „BAZIAŞ”, „SEBEŞ”, RÂMNICU VÂLCEA” şi „HAŢEG”. La ora 03.20, căpitanul de rangul 3 Mihai Cornel raportează că panica produsă la aceste nave se datorează exploziei grenadelor în apă.

CENTRUL DE


de 40-50% la cadre.

La acest efort se adaugă activitatea,

uneori supradimensionată

în raport de realitate, de

autoapărare a cazărmii Coman-damentului Cen-

trului de Scafandri şi unităţilor subor-donate, cu o parte

din cadre şi militari în termen, precum

şi acţiuni

sistematice de asigurare logistică, bazate pe mijloace auto total insufi-

ciente.3. În perioada analizată, efec-tivele angajate în misiuni au

îndeplinit corect consemnele încredinţate,

dând dovadă de discernământ şi

reţinere în folosi-rea armamentu-

lui, neînregistrân-du-se accidente


28

Ora 08.25 S-a primit de la 151/C.M.M. telefonic următoarele: ,,Avioane şi elicoptere proprii de la aeroportul Alexeni vor survola litoralul. Unităţile din port nu vor deschide focul”. Ora 11.00 O echipă de cinci scafandri de la nava „GRIGORE ANTIPA”, condusă de căpitanul locotenent Iftimie Dumitru, a executat controlul unor nave comerciale. Nu s-a constatat nimic deosebit. Ora 15.00 A fost reţinut în unitate pentru cercetări cetăţeanul Nasso Kedri, având paşaport de turist expirat la 28.10.1989 (sirian). Ora 16.05 Grupa de intervenţie a unităţii a verificat un camion care staţiona în dreptul SRNTL. Nu s-a constatat nimic deosebit. Ora 16.25 S-a primit de la 140/C.M.M. semnalul: „Elicoptere dinspre Cernavodă-Medgidia se îndreaptă spre Constanţa. Nu se cunoaşte numărul sau apartenenţa acestora.” Ora 17.00 Grupa de intervenţie permanentă a unităţii, condusă de căpitanul de rangul 3 ing. Petru Aron, a executat o misiune de verificare la blocul turn de la Gara CFR, pe baza sesizării unui civil. Nu s-a constatat nimic deosebit. Ora 17.20 Reprezentantul E.M.I. din port a transmis că navele „RABUN-ION” au la bord muniţii pentru terorişti. Informaţia s-a dovedit falsă. Ora 17.40 De la 140/C.M.M. s-a primit semnalul: „Alarmă aeriană. Se deschide focul împotriva oricărui elicopter care zboară la joasă înălţime”. Ora 17.48 S-a primit de la Antrepriza portuară informaţia că în dreptul farului staţionează un tir turcesc, suspect. S-a controlat şi nu s-a con-statat nimic deosebit. Ora 19.20 S-a primit informaţia de la un civil că în zona Sălii ,,Portul” s-au observat terorişti. S-a controlat zona cu o grupă condusă de căpitan locotenent Paţa Dănuţ, maistru militar clasa 1 Saviuc Dumitru şi P.m.c. Nicola Valentin. Nu s-a constatat nimic deosebit. Informaţia o apreciem falsă. Ora 19.25 S-a primit informaţia că în blocul I2 din Str. 1 Decembrie 1918, la apartamentul colonelului (r) Salomir s-au văzut mişcări suspecte. S-a controlat informaţia cu o grupă condusă de căpitan locotenent Stănescu Dorin, plutonier Simion Viorel şi doi militari în termen. Informaţia s-a dovedit falsă. Ora 20.45 S-a primit semnalul că apa este contaminată în portul Constanţa şi în zona Gării C.F.R.. Zvonul a fost infirmat de analize.

CENTRUL DE


prin folosirea imprudentă

sau abuzivă a acestuia.

De asemenea, la obiectivele încredinţate în

pază şi apărare, nu s-au înregis-trat nici un fel de evenimente

deosebite.4. S-a acţionat

rapid şi efi-cient pentru

intervenţia, în baza ordinelor

eşalonului supe-rior sau la so-licitarea unor

cetăţeni ai muni-cipiului

Constanţa, ex-ecutându-se şase verificări de per-sonal, trei descin-deri la domiciliu, trei reglementări de situaţii locale, 11 verificări de informaţii, filtre auto, patrulări

sau alte activităţi la chemare. Nu s-au înregistrat

sesizări sau plângeri


29

Pentru data de 24.12.1989, efectivele Centrului de Scafandri au asigurat paza şi apărarea următoarelor obiective, astfel: 1. Obiective permanente de apărat: - Sediul Inspectoratului M.I. – căpitan locotenent Anghel Marius, cu 16 militari în termen; - Radio Coasta Agigea – căpitan locotenent Georgescu Ştefan, cu 17 militari în termen; - Casa Armatei – locotenent major Cruceru Vasile, cu 10 mili-tari în termen. 2. Grupe de intervenţie în zona de responsabilitate: - Pentru paza şi apărarea cazărmii: căpitan de rangul 3 ing. Petru Aron, locotenent major ing. Slămnoiu George, P.m.c. ing. Beiu Vasile, locotenent major Zaman Constantin, locotenent major Tomescu Emil; - Pentru intervenţii în afara unităţii: 3 grupe x 6 cadre, conduse de locotenent major ing. Slămnoiu George, locotenent major Tomescu Emil, locotenent major Zaman Constantin.

LUNI 25.12.1989 Începând cu 25.12.1989, ora 07.00 se execută pază şi patrulare, după cum urmează: 1. Obiective permanente de apărat: - Sediul Inspectoratului M.I. – căpitan locotenent Anghel Marius, cu 16 militari în termen; - Radio Coasta Agigea – 1 cadru + 10 militari în termen; - Miliţia municipală – 1 cadru + 14 militari în termen; - Redacţia ,,Dobrogea Nouă” – 1 cadru + 5 militari în termen; - Întreprinderea Piscicolă – 1 cadru + 2 militari în termen; - Staţia C.F.R. Constanţa – 1 cadru + 25 militari în termen. 2. Patrulare în zona de responsabilitate: - Direcţia 1 – traseul I.G. Duca – Casa de Cultură: asigură U.M. 02018; - Direcţia 2 – Casa de Cultură – I.C.I.L. – Filimon Sârbu până la Policlinica CFR: asigură U.M. 02014; - Direcţia 3 – Policlinica CFR – Autogară – asigură U.M. 02021; - Direcţia 4 – Staţia CFR – Şoseaua Mangaliei – asigură U.M. 02020; - Direcţia 5 – B-dul 1 Mai – Gară – asigură U.M. 02020. Ora 04.00 S-a transmis de la 151/C.M.M. ordinul de verificare cu o patrulă a zonei ,,Egreta”, de unde se transmit semnale luminoase către mare. S-a verificat, informaţia nu s-a confirmat. Ora 04.55 S-a primit semnalul că se transmit semnale luminoase cu o lanternă roşie, din 2 în 2 ore, de la etajele VI-VII din blocul turn, semnale ce sunt probabil recepţionate de o navă din port. Informaţia nu s-a confirmat.

CENTRUL DE


despre maniera de acţiune sau

modalităţile prac-tice de executare

a misiunilor prim-ite de personalul

Centrului de Scafandri.

5. Informaţiile primite la Punc-tul de Comandă al Centrului de Scafandri, din afara M.Ap.N., au fost în marea lor majoritate

neconfirmate sau nu au justificat

intervenţia forţelor mili-

tare. Apreciem, după datele pe care le deţinem, că nu se poate

vorbi de o acţiune concertată de

dezinformare, ci numai de efectele

generate în populaţia civilă de nesiguranţa

acelor momente, de efectele „de-vastatoare” ale panicii, lipsei


30

Ora 09.30 Căpitanul de rangul 1 Plăviciosu a solicitat o grupă de scafandri pentru verificarea navei „SOLARA”, aflată în dana 36, de unde s-au semnalat indicii de lăsare a unui obiect la apă. Informaţia nu s-a confir-mat. Ora 09.50 S-a primit de la 145/C.M.M. (căpitan de rangul 3 Vasile) următorul ordin: „Reţinuţii de către grupele de intervenţie şi patrule se pot transporta la miliţia municipală Constanţa (str. Cuza Vodă – n.n.), unde s-au asigurat spaţii de arest şi este prezent un procuror”. Ora 11.30 În zona Piaţa Griviţei sunt „forţe de ordine”, probabil bişniţari, care opresc cetăţenii, verifică acte şi percheziţionează. Nu s-a informat dacă au arme. Ora 11.50 S-a primit de la 151/C.M.M. (Căpitan Petre) următoarea informaţie: - „La Punctul termic de lângă unitatea dvs. s-au oprit muncitori care nu au acces. Să fie verificaţi şi să nu se permită decât accesul celor care fac serviciu.” - „La Abator, bişniţarii fac pe „oamenii de ordine”. Luaţi măsuri pentru „interzicerea acestei activităţi.” Ora 12.45 S-a primit de la 140/C.M.M. ordinul ca toţi militarii ce execută misiuni în Constanţa, să nu mai primească alimente de la populaţie. Ora 15.15 S-a primit informaţia de la căpitan locotenent Georgescu Ştefan că la intersecţia str. I.G. Duca cu B-dul Lenin se află Policlinica Miliţiei, care este atacată de borfaşi. Se solicită sprijin cu efective pentru verifi-carea informaţiei. Informaţia nu s-a confirmat. Ora 20.10 Şeful de Stat Major, căpitanul de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu ordonă ca în ziua de 26.12.1989 – ora 09.00, efectivele aflate în pază la sediul Securităţii din B-dul Lenin să fie aduse la sediul Centrului de Scafandri, urmând a fi transferate la sediul Miliţiei municipale. Ora 21.45 S-a primit informaţia de la maiorul (r) Andronescu că la blocul J2 A, Sc. C, ap. 47, de pe B-dul 1 Mai, locuieşte un miliţian dispărut de la domiciliu, iar în apartamentul său sunt alţi bărbaţi dubioşi. Se solicită intervenţia. S-a verificat informaţia cu grupa de intervenţia condusă de căpitanul de rangul 3 ing. Petru Aron şi nu s-a constatat nimic deosebit.

MARŢI 26.12.1989 Se menţin aceleaşi obiective de apărat, în sarcina unităţilor menţionate în ziua de 25.12.1989. De asemenea, serviciile de patrulare în zona de responsabilitate.

CENTRUL DE


de informaţii corecte,

zvonurilor ce se întreceau în

imaginaţie şi fantezie.

6. Conduce-rea Centrului

de Scafandri şi Statul Major au

acţionat corect în această perioadă, deşi informaţiile s-au primit pe mai multe căi.

Acest neajuns a generat şi unele

greutăţi în recon-stituirea

evenimentelor pe baza documente-

lor.A fost eficient condus efortul de asigurare a

rulării efectivelor la obiective şi de asigurare

logistică.


31

Ora 10.25 Din ordinul şefului de Stat Major – căpitanul de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu –, mais-trul militar principal Enică Tănase + 6 militari în termen a primit misiunea să se execute paza şi apărarea Consulatului Turc Constanţa. Ora 16.05 Şeful de Stat Major a primit de la I.J.T.L Constanţa comunicarea că o maşină de miliţie, dotată cu electromegafon, invită cetăţenii la miting. S-a raportat la 140/C.M.M. S-a verificat informaţia cu o grupă condusă de căpitan locotenent Dospineanu Virgil, care s-a deplasat cu ARO la locul indicat. Informaţia nu s-a confirmat în totalitate.

MIERCURI 27.12.1989

Se menţin aceleaşi obiective de apărat, în sarcina unităţilor menţionate în ziua de 25.12.1989, la care se adaugă apărarea Consulatului Turc şi serviciile de patrulare în zona de responsabilitate. Ora 02.25 S-a primit de la M.Ap.N., prin C.M.M., o telegramă telex către comandantul U.M. 02145, prin care se arată că: „ În numele poporului nostru, pentru libertate şi fericire, în scopul redresării grabnice a economiei naţionale, ca urmare a dezastrului provocat de clica Ceauşescu, conducerea Marinei Militare propune tuturor cadrelor şi P.m.c. din Marină ca fondul de prime să fie donat în contul ,,Libertatea”. Semnează comandantul Marinei Militare. Ora 07.50 Din ordinul comandantului Centrului de Scafandri, maistrul militar clasa a 2-a Partaş, maistrul militar clasa a 3-a Prună şi P.m.c. Maxim, au plecat sub comanda căpitanului de rangul 1 Roja la Cernavodă, pentru o intervenţie la o vedetă torpiloare ce are cârma blocată. Ora 11.05 Grupa de intervenţie condusă de căpitanul de rangul 3 ing. Petru Aron a cercetat din nou blocul J2 A. Nu s-a constatat nimic deosebit. Ora 12.35 Plutonierul Brabete, ajutorul ofiţerului de serviciu la Punctul de Control de la Centrul de Scafandri, a informat că se desfăşoară activităţi suspecte cu o maşină Dacia 1300 roşie, în apro-pierea unităţii noastre. S-a intervenit cu grupa de intervenţie şi nu s-a constatat nimic deosebit. Ora 14.30 Începând cu data şi ora prezentată, se trece la paza şi apărarea sediului Poştei centrale şi al Poştei Vechi. Asigură U.M. 02020 şi U.M. 02145. Ora 15.00 P.m.c. Stroe informează că în str. Mircea nr. 152, bl. MD-12B, sc. A, et. 7 există o garsonieră în care au intrat trei cetăţeni, cărând cu ei nişte lăzi care par a fi aparate. S-a verificat informaţia cu o grupă condusă de maistrul militar principal Vasiliu Mihai. Nu s-a constatat nimic deosebit. Ora 21.30 S-a primit informaţia de la căpitanul locotenent Chiron Paul că la ieşirea din Constanţa spre Ovidiu, pe partea stângă, la penultimul bloc, se află autoturismul 1-CT-991, din care a ieşit un individ suspect, probabil un retardat care nu s-a arătat şi s-a ascuns în acest bloc. S-a raportat informaţia la 140/C.M.M.


32

JOI 28.12.1989

Ora 02.00 Căpitanul de rangul 1 Mândru a raportat că în zona Poarta 3 Port s-a executat foc asupra patrulei. Nu sunt victime. Ora 02.10 Colonelul Andrieş/C.M.M. solicită intervenţia pe B-dul 1 Mai nr. 42-45, unde un grup de oameni neînarmaţi se bat. S-a intervenit cu grupa de intervenţie şi s-a făcut ordine. (Căpitan de rangul 3 Petru Aron). Ora 12.05 Căpitanul de rangul 1 Ţigănaş comunică faptul că la Gară (fântâna din parc) ar exista un depozit de armament şi muniţie subteran. Informaţia este verificată de o grupă condusă de căpitanul de rangul 1 Păduraru Mihai. Nu s-a confirmat. Ora 12.10 Căpitanul locotenent Dospineanu Virgil, cu o grupă formată din 5 militari, a verificat informaţia primită privind activităţi suspecte în blocul AR 2 de pe B-dul Lenin. Nu s-a constatat nimic deosebit.


33

Ora 15.25 Căpitanul de rangul 1 Oprea Dumitrache/C.M.M. ordonă să se pregătească subunitatea de intervenţie, formată din 20 militari, care să acţioneze la ordin. Ora 17.55 S-a verificat fântâna hidrocinetică (subsolul) din parcul Gării, de către o grupă de intervenţie formată din: căpitan locotenent Dospineanu Virgil, locotenent (r) Bucur L. şi 6 militari în termen. Nu s-a constatat nimic deosebit. Apreciem informaţia falsă. Ora 19.45 S-a primit informaţia de la un civil (familia Voinea), că pe Str. Cuza Vodă, la bloc AC 1 s-au semnalat focuri de armă din podul clădirii. S-a informat miliţia municipală (Căpitan Gheorghe).

VINERI 29.12.1989 Ora 11.00 S-a primit o informaţie de la o persoană civilă neidentificată despre activităţi suspecte pe B-dul Republicii, la blocul AR 2. S-a verificat informaţia cu o grupă de militari formată din: căpitan locotenent Dospineanu Virgil, căpitan locotenent Şogodel şi P.m.c. Beiu Vasile şi s-a con-statat că la etajul III al blocului amintit (familia Cutieru) se găsea fiica cetăţeanului, cu doi străini: Musli Musli, care avea paşaportul expirat la 01.12.1989 şi un alt cetăţean, care nu avea acte; nu s-a găsit armament sau alte obiecte suspecte. Ora 12.20 140/C.M.M. anunţă că elicopterele de la Tuzla execută un zbor către platformă, începând cu 12.30. S-a comunicat informaţia la unităţile subordonate. Ora 15.20 Căpitanul de rangul 1 Oprea Dumitrache/C.M.M. ordonă să se pregătească subunitatea de intervenţie formată din 20 militari, care să acţioneze la ordin. Ora 16.20 165/C.M.M. transmite: „Din ordinul comandantului Marinei Militare, toate M.U. (U) să ia măsuri de prevenire a efectelor de înzăpezire, astfel încât toate subunităţile să iasă rapid la îndeplinirea misiunilor pe care le vor primi”. S-au luat măsuri de transmitere a informaţiei la toate subunităţile subordonate. Ora 20.30 Cu aprobarea căpitanului de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu, se transferă 6 militari în ter-men din paza Inspectoratului M.I. de pe B-dul Lenin, în subordinea grupei care apără Consu-latul turc şi Arhivele Statului. La Inspectoratul M.I. paza se execută cu 9+1 militari în termen, comandaţi de către căpitan locotenent Anghel Marius.

SÂMBĂTĂ 30.12.1989

Ora 02.45 S-a primit informaţia de la căpitan locotenent Sasu Cristache că în zona sa de responsa-bilitate, autoturismul Dacia 1300 cu nr. 1-CT-507 nu a răspuns la somaţia de a opri. S-au tras două focuri de avertizare. Întrucât zona era aglomerată, nu s-a tras asupra autoturismului, existând pericolul de ricoşeu spre apartamentele blocurilor vecine. Ora 07.30 Căpitanul de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu ordonă ca, începând cu data şi ora respectivă, să se asigure paza şi apărarea Întreprinderii Pisciola şi pe timp de zi.


34

Ora 10.50 Din ordinul căpitanului de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu, la cererea Consiliului Judeţean al F.S.N., o grupă condusă de maiorul Boagiu Constantin şi trei meseriaşi intervine la Primărie pentru deblocarea unor uşi, fişete. Ora 11.45 Cu aprobarea căpitanului de rangul 1 Dumitrescu Eugeniu, o grupă de scafandri condusă de căpitan locotenent Iftimie Dumitru, execută un control la nava „BUCŞANI” (PETROMAR). Ora 20.55 În conformitate cu Ordinul S-1352 din 30.12.1989, în avanportul Constanţa se execută patrulare astfel: 21.30-22.30; 23.30-00.30; 01.30-02.30; 03.30-04.30; 05.3006.30; 17.30-18.30; 190.30-20.30. Şalupa are la bord echipajul complet şi 160 lovituri pentru fiecare ţeavă de instalaţie artileristică. Ora 21.50 De la 151/C.M.M. s-a transmis ordinul contraaniralului Anghelescu Gheorghe2 să se întărească vigilenţa, măsurile de pază şi apărare.

DUMINICĂ 31.12.1989 Ora 09.45 De la 151/C.M.M. s-a transmis ordinul comandantului Marinei Militare, care cere să se atragă atenţia militarilor, ca pe timpul îndeplinirii misiunilor, să nu consume băuturi alcoolice şi să nu tragă nejustificat, să se întărească vigilenţa în unităţi pe timpul îndeplinirii misiunilor. Ora 10.15 S-a primit informaţia de la un civil, căruia nu i s-a reţinut numele, că pe str. Şoseaua Viilor nr. 47 sunt ascunşi doi securişti înarmaţi. Informaţia a fost verificată de o grupă formată din căpitan locotenent Dospineanu Virgil, căpitan locotenent Şogodel, locotenent major Gonţ Ion şi locotenent major Băluţă. Nu s-a constatat nimic deosebit. Informaţia o considerăm falsă. Ora 11.05 S-a primit de la 151/C.M.M. următorul ordin: „Comandanţii de unităţi şi subunităţi care vor sta de vorbă cu militarii din patrulă şi paza obiectivelor, să dea dovadă de multă vigilenţă în executarea atribuţiunilor, să fie atenţi la obiceiurile din seara de Revelion şi să circule pe mijlocul străzilor, la depărtare de clădiri, deoarece se obişnuieşte să se arunce sticle, pahare, sau alte obiecte care fac zgomot. Să se dea dovadă de mult tact în folosirea armamentului”. S-au luat măsuri de transmitere a ordinului la unităţi şi obiectivele de apărat. Ora 14.35 Începând cu ora 16.00, se instituie în Gara C.F.R. Constanţa dublura impegatului de gară (ofiţer). Ora 19.20 Din ordinul comandantului Centrului de Scafandri, se transmite la unităţi şi la toate obiec-tivele semnalul să se întărească vigilenţa şi măsurile de autoapărare.

2Viitor comandant al Marinei Militare în perioada 1990 - 1997

_____________


35

Erori umane, victime colaterale

Colonel (r) Remus Macovei

În municipiul Constanţa, ca şi în întregul judeţ, în perioada 16 - 22 decembrie 1989 nu au avut loc manifestaţii împotriva regimului Ceauşescu. În ziua de 22 decembrie, militarii aflaţi în cazărmi au privit cu bucurie la televi-zor desfăşurarea evenimentelor din Bucureşti. Ei au răsuflat uşuraţi că au scăpat de coşmarul precizărilor generalului Milea - cele referitoare la uzul de armă împotriva manifestanţilor şi cele privind manevrarea coloanelor de demonstranţi pe flanc şi spate. Militarilor le fusese teamă că vor fi puşi în situaţia de a executa acest ordin, dar nu s-a semnalat nici un caz de militar care să fi luat poziţie publică împotriva acestuia, cu toate că acestora le era ruşine pentru această misiune ingrată, fixată de o conducere politică complet depăşită de evenimente. În timp ce militarii urmăreau în cazărmi evoluţia evenimentelor, la Bucureşti s-a dezlănţuit lupta pentru putere între diferite grupuri de interese. În acest context, au apărut invizi-bilii „terorişti“, superinstruiţi şi antrenaţi. În confruntările dintre aceştia şi militarii dobrogeni - care se vor bucura de sprijinul neprecupeţit al întregii populaţii - 26 de persoane au decedat (13 civili şi 13 militari), iar alte 75 (52 civili, 23 militari) au fost răniţi. Victimele au fost produse prin: - împuşcare: 22 morţi, 67 răniţi; - prăbuşirea unui elicopter: patru morţi; - agresiune fizică: patru răniţi; - accidente auto: doi răniţi; - alte cauze: doi răniti. Unităţile militare implicate în incidentele soldate cu morţi şi răniţi, au fost: - U.M.02145 Constanţa, U.M.02192 Constanţa, U.M.02003 Constanţa, U.M.02132 Man-galia, IJ.M.02091 Mangalia, U.M.02025 Schitu - toate în subordinea Comandamentului Marinei Militare; - U.M.01347 Basarabi, U.M.01527 Basarabi, U.M.01239 Topraisar, U.M.01248 Med-gidia, U.M.01295 Mihail Kogălniceanu - toate în subordinea Diviziei 9 Mecanizate; - U.M.01941 Mihail Kogălniceanu şi U.M.02010 Tuzla - în subordinea Comandamentu-lui Aviaţiei Militare; - U.M.01459 Medgidia - în subordinea Armatei a 2-a Buzău; - U.M.01727 Agigea şi U.M.02603 Agigea - în subordinea Direcţiei Lucrări în Economia Naţională. Dinamica producerii victimelor este următoarea: 22 decembrie - trei răniţi; 23 decembrie - şase morţi, 11 răniţi; 24 decembrie - 11 morţi, 38 răniţi; 25 decembrie - trei morţi, 12 răniţi; 26 decembrie - cinci răniţi;


36

29 decembrie - un mort, un rănit; 31 decembrie - un mort, un rănit; 01 ianuarie - trei morţi, doi răniţi; 02 ianuarie - un mort, un rănit; 04 ianuarie - un rănit. Decesul sau rănirea victimelor s-au produs, în 82 de cazuri, noaptea şi în 19 cazuri - ziua. Din studierea tuturor incidentelor soldate cu victime, se desprinde concluzia că nici o victimă nu este rezultatul acţiunii temuţilor “terorişti“, ci urmare a unor erori umane, ele reprezentând, – conform unui termen cinic, des utilizat în ultimele conflicte militare – , victime colaterale. Cauzele principale care au făcut posibilă o astfel de situaţie nefericită, constau în con-ducerea necorespunzătoare a forţelor şi mijloacelor, dezinformarea şi presiunea psihologică şi existenţa unor acte de indisciplină în rândurile militarilor. Conducerea acţiunilor militare reprezintă totalitatea acţiunilor desfăşurate în baza prevederilor regulamentelor militare, în vederea pregătirii şi ducerii luptei. Marea problemă pentru militarii români, în decembrie 1989, o reprezenta faptul că regu-lamentele militare nu conţineau nici o referire la lupta împotriva „teroriştilor“. Conducătorii mili-tari de la Constanţa, ca şi cei din restul ţării, de altfel, au folosit toate mijloacele avute la dispoziţie - tunuri, tancuri, TAB-uri, avioane, elicoptere, rachete AA şi nave militare -, ca în acţiunile clasice de luptă. Aceşti comandanţi nu s-au putut adapta la situaţia reală existentă, pregătirea acumulată pe timpul aplicaţiilor pe hartă sau de comandament cu transmisiuni în teren, fără trupe - toate încheiate cu calificative foarte bune -, dovedindu-şi din plin ineficienţa. Conform prevederilor Legii nr.14/29.12.1972, art.14 (e), Consiliul Judeţean de Apărare era obligat „să organizeze şi să conducă în mod unitar acţiunile pentru respectarea liniştii şi ordinii publice”, toate deciziile şi ordinele în perioada 16-22 decembrie 1989, respectând următorul circuit:

PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN DE APĂRARE CONSTANŢA

MIHAI MARINA

COMANDAMENTUL MARINEI MILITARE

ŞI COMANDANT AL GARNIZOANEI C.am.

IORDACHE CONSTANTIN

ŞEFUL INSPECTORATULUI JUDEŢEAN

AL MINISTERULUI DE INTERNE

Col. ION CIUCUR

EXECUTANŢI AI ORDINELOR


PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN DE APĂRARE CONSTANŢA

MIHAI MARINA


ŞI COMANDANT AL GARNIZOANEI

C.am. IORDACHE CONSTANTIN

ŞEFUL INSPECTORATULUI JUDEŢEAN

AL MINISTERULUI DE INTERNE

Col. ION CIUCUR




37

La 22 decembrie 1989, ora 14.00, singura instituţie rămasă în funcţiune şi în stare să acţioneze coerent era reprezentată de Comandamentul Marinei Militare şi unităţile subordonate. Conducerea acţiunilor în vederea apărării litoralului, a pazei şi apărării principalelor obiective publice, economice, dar şi militare, şi a desfaşurării normale a activităţilor este preluată, firesc, de acest comandament. În acelaşi timp, se încerca crearea de către manifestanţi a unor nu-clee de putere, care să înlocuiască structurile dispărute. În perioada 22 - 24 decembrie 1989, schema relaţională de decizie este următoarea:

Relaţiile erau tensionate, exista multă suspiciune, se comiteau greşeli. Să mai remarcăm că la Comandamentul Marinei Militare se primeau ordine de la punctele de conducere militară existente în Bucureşti - Ministerul Apărării Naţionale, Comitetul Central şi televiziune -, dar şi de la fantomaticul Consiliu Militar Superior1. De la Brăila, generalul Marin Pancea, care se prezenta ca noul şef al M.St.M., ia şi el legatura cu principalele garnizoane din Dobrogea pentru a generaliza „acţiunile speciale“ pentru victoria Revoluţiei. Militarii din Divizia 9 Mecanizată - aflată în subordinea Armatei a 2-a aşteptau ordine, care întârziau să apară, din cauză că ofiţerii comandamentului din Buzău se arestau şi se eliberau după interese numai de ei ştiute. O parte din unităţile din Dobrogea, subordonate altor comandamente, primeau ordine pe linie operativă de la acestea, care nu erau întotdeauna în concordanţă cu cele primite de la Comandamentul Marinei Militare. Exemplific situaţia de la aeroportul M.Kogalniceaunu, unde de la C.M.M s-a comunicat că vor primi întărire o subunitate de grăniceri, care să înlocuiască detaşamentul „USLA“, ai căror lupători fuseseră arestaţi. De la Comandamentul Aviaţiei Militare se ordona arestarea grănicerilor, iar de la M.St.M se ordona instruirea acestora şi introducerea lor în dispozitiv. De aceea, se poate afirma că în această perioadă a existat un haos în conducere, care s-a repercutat în mod deosebit asupra executanţilor direcţi ai ordinelor contradictorii care veneau de pretutindeni. Situatia va reveni la normal duminică 24 decembrie 1989, ora 1400, odată cu alegerea unui Consiliu Provizoriu al Frontului Salvarii Nationale, schema relaţională de conducere fiind urmatoarea:


C.F.S.N.„CASA ALBĂ“

COMITETULPROVIZORIU

„MUZEUL MARINEI“

C.F.S.N.„SECURITATE“

EXECUTANŢI AIORDINELOR


C.F.S.N.„CASA ALBĂ“

COMITETULPROVIZORIU

„MUZEUL MARINEI“

C.F.S.N.„SECURITATE“


1Ion Iliescu - Revoluţia trăită, Editura Redacţiei Publicaţiilor Pentru Străinătate, Bucureşti, 1995, pag. 125.

_____________


38

În perioada interbelică, intervenţia armatei pentru menţinerea ordinii publice se făcea numai în cazuri strict stabilite în Regulamentul Serviciului de Garnizoană (art.539) - revolte, dezordini, adunări zgomotoase şi ameninţătoare, atingeri grave aduse ordinii publice. Autorităţile cereau în scris trupe pentru reprimarea unor dezordini reale şi actuale (art.541). Aprobarea cere-rilor se făcea de către comandanţii de corp de armată şi M.Ap.N, iar în cazuri urgente de către comandanţii de garnizoane, cu obligaţia ulterioară de a raporta comandanţilor de corp de armată şi M.Ap.N În decembrie 1989, în lipsa prevederilor regulamentare, militarii vor acţiona conform Notei Telefonice nr.39 din 22 decembrie a M.Ap.N, care prevedea: „Comandanţii militari să asi-gure paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate, care să nu tragă decât în situaţia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităţilor în asigurarea pazei, comandanţii militari să se pună de acord cu reprezentaţii organelor locale“. În garnizoana Constanţa s-au manifestat două atitudinii contrare privind aprobarea efec-tivelor de militari pentru apărarea diferitelor obiective:– pe deoparte, s-a manifestat de către comandamentul C.M.M, contraamiralul Iordache Constantin, o maximă solicitudine la cererile venite de la conducătorii unor obiective sau la se-sizarea diferitelor persoane privind trimiterea unor militari pentru pază, apărare şi întervenţie. Nu conta că militarii respectivi erau militari de pe nave sau elevi ai instituţiilor de învăţământ, inclusiv din anul I, care nu executaseră decât o şedinţă de tragere şi care nu aveau nici măcar o vagă pregătire pentru lupta în localitate sau pe timp de noapte;– pe de altă parte, s-a manifestat o atitudine reţinută a generalului Popa George, comandantul Diviziei 9 Mecanizate, dezavuată la vremea respectivă de către revoluţionarii constănţeni, de a nu trimite în municipiu decât subunităţile strict necesare. Consecinţele nu au întârziat să apară. Toţi cei 15 decedaţi în Constanţa sunt urmare a inci-dentelor în care au fost implicaţi militarii marinari aparţinând U.M.02145 şi U.M.02192. Situaţia celor 58 de răniţi se prezintă astfel: 47 au fost răniţi de militarii marinari, cinci de către tanchiştii de la U.M.01347 Basarabi, patru au fost agresaţi de către manifestanţi, iar doi au fost răniţi fără ca autorii să poată fi identificaţi. În toate garnizoanele dobrogene sunt trimise patrule fără consemne, fără itine-rarii de patrulare precise şi fără semnale de recunoaştere. Multe din ele vor acţiona la indicaţiile unor civili panicaţi. Paza obiectivelor s-a făcut prin aplicarea sistemului de pază militară dispusă în interiorul obiectivului. Stabilirea sistemului de pază s-a făcut în colaborare cu reprezentanţi ai obiectivului apărarii, ţinându-se cont de specificul fiecăruia. Consemnele sunt stabilite de cei care instalează subunităţile, de multe ori fără a avea pregătirea necesară pentru o astfel de activitate, specifică lucrătorilor dintr-un stat major. Nicăieri nu s-au legalizat aceste consemne prin documente scrise.

C.P.F.S.M.

C.M.M.


C.P.F.S.N.

C.M.M.



39

De asemenea, subunităţilor de pază nu li s-au stabilit măsuri de cooperare cu subunităţile vecine, sau cu cele care trebuiau să intervină în cazul unui atac asupra obiectivului. La gara Constanţa, elevii marinari deschid focul împotriva scafandrilor veniţi să-i ajute în lupta cu „teroriştii“ - trei civili vor plăti cu viaţa, iar un altul va fi rănit în acest incident. Militarilor, care plecau în diferite misiuni în afara cazărmilor, nu li se explica în amănunt specificul misiunii, iar odată plecaţi, nu mai erau informaţi asupra situaţiei reale din Municipiul şi Judeţul Constanta. Comandanţii garnizoanelor nu coordonează realizarea dispozitivelor unitare de pază şi apărare a unităţilor din subordine. Nu puţine sunt situaţiile când au loc, „dueluri de foc“ pe timp de noapte, între unităţi aparţinând unor unităţi vecine. Exemplific doar cu situaţia din noaptea de 23/24 decembrie când, la Mihail Kogălniceanu, în urma unui astfel de duel de foc între infanterişti şi aviatori, un militar în termen va fi rănit. Pe platformele unde existau mai multe unităţi militare, fiecare comandant a realizat, de regulă, un dispozitiv de pază circular, în jurul comandamentului. Numai norocul a împiedicat ca în incidentele produse de câini, măgari sau alte animale, să nu-şi piardă viaţa nici un militar. La Constanţa, abia în ziua de 24 decembrie, după două nopţi tragice, contraamiralul Ior-dache Constantin adună toţi comandanţii forţelor din municipiu şi stabileşte responsabilităţi clare de pază, apărare şi patrulare - împărţind oraşul în şase zone - precum şi un sistem de indicative, semne şi semnale, toate acestea având consecinţe pozitive şi contribuind decisiv la diminuarea numărului de victime. În toată această perioadă a funcţionat din plin, contribuind la evitarea unor incidente cu consecinţe foarte grave, conducerea bazată pe talentul, experienţa şi inspiraţia micilor comandanţi. La Nicolae Bălcescu şi Medgidia, prin evitarea deschiderii focului cu armarnent greu asupra unor autobuze şi autodube pline cu civili, s-au prevenit adevărate catastrofe. La Neptun, inspiraţia unui ofiţer, dar şi norocul, au evitat repetarea evenimentelor de pe aeroportul Otopeni. Preocuparea scăzută pentru asigurarea coordonării neîntrerupte a acţiunilor de luptă ale tuturor subunităţilor militare între ele, dar şi cu celelalte forţe participante, în timp, spaţiu şi pe misiuni, a constituit una din cele mai grave deficienţe manifestate în această perioadă. Doar astfel pot fi explicate incidentele din portul Mangalia, de la releul de televiziune Tuzla, dar şi cele în care au fost implicate elicopterele U.M.02010 Tuzla. Comandantul garnizoanei Mangalia nu a luat măsuri de anunţare a tuturor unităţilor din portul militar despre misiunea de patrulare executată de o şalupă apartinând Diviziei 42 Marină, în cursul nopţii de 23/24 decembrie. În aceste condiţii, asupra şalupei 521 se va executa foc cu toate categoriile de armament de pe navele din port, în acest incident maistrul militar Dumitru Stan fiind ucis şi doi militari în termen răniţi. Comandamentul Marinei Militare ordonă, în noaptea de 23/24 decembrie, ca două subunităţi - una aparţinând U.M.01727 Agigea şi alta aparţinând U.M.02132 Mangalia - să asi-gure paza releului TV de la Tuzla. Militarii din Agigea ajung primii la obiectiv, iar la apariţia militarilor marinari, considerându-i „terorişti“, execută foc asupra acestora. În acest incident, căpitanul de rang III Sercăianu Ion este împuşcat mortal. În ziua de 23 decembrie, între orele 07.00 - 11.20, elicopterele cu numerele 76, 82 şi 89 - conduse în zbor de maiorul Toma Dumitru, au primit misiunea de a executa cercetarea aeriană şi vânătoarea liberă pe traiectul Tuzla-Platforma de Foraj Marin-Sfîntu Gheorghe-Deltă-Uzlima. Pe timpul executării aces-tei misiuni, militarii marinari vor trage asupra elicopterelor, fără a le lovi. La întoarcere, elicopterele vor cere aprobarea să aterizeze pe aeroportul Mihail Kogălniceanu pentru aprovizionare cu carburanţi, dar la apropierea de pista aeroportului, asupra lor se execută foc de către militarii din dispozitivul de pază. Elicopterul cu nr. 82 va fi lovit de nouă gloanţe, iar elicopterul 76, pur şi simplu va fi avariat.


40

Dezinformarea şi presiunea psihologică

Dezinformarea presupune existenţa a trei elemente: cei care concep planul dezinformării, care, de regulă, sunt şi beneficiarii acestuia ; cei care îl pun în aplicare; cei asupra cărora se aplică planul dezinformării. La aproape 17 ani de la desfăşurarea evenimentelor din decembrie 1989, se cunoaşte cu certitudine doar asupra cui s-a aplicat acest diabolic plan: Armata Română. Despre autorii planului, nu se cunoaşte cu certitudine decât că au acţionat din timp. În Nota Telefonică nr.39 din 22 decembrie 1989, putem găsi un indiciu care ne poate duce către ei. În această notă telefonică, întocmită în jurul orei 13.30 şi semnată de generalul Victor Atanasie Stănculescu, se ordona ca subunităţile care vor asigura paza unor obiective „să nu tragă decât în situaţia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc“. Întrebarea care apare este: de unde ştia domnul general că militarii vor fi atacaţi de grupuri înarmate cu arme de foc? Planul de dezinformare va fi pus la aplicare de „oameni cu o înaltă calificare profesională2 şi la Constanţa îşi va atinge pe deplin scopul. S-a instaurat teama, deruta şi panica în rândul militarilor şi civililor. S-au creat suspi-ciuni între forţele participante la apărarea Revoluţiei. Prin luarea unor decizii emoţionale de către comandanţi, au fost provocate erori militare soldate cu morţi şi răniţi. Schematic, sursele care au produs dezinformarea la Constanţa pot fi prezentate astfel:

2Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989, Editura Militară, Bucureşti, 1995, pag.21

_____________

TELEVIZIUNEAPUBLICĂ

COMANDAMENTULMARINEI MILITARE

RAPOARTE DE LACOMANDANŢI

INCOMPETENŢI SAUPANICAŢI

MILITARIIIMPLICAŢI ÎNACŢIUNI DE

DEZINFORMARE

CETĂŢENIDE BUNĂ-CREDINŢĂ

TELEVIZIUNEAPUBLICĂ

COMANDAMENTULMARINEI MILITARE

RAPOARTE DE LACOMANDANŢI

INCOMPETENŢI SAUPANICAŢI

MILITARIIMPLICAŢI ÎNACŢIUNI DE

DEZINFORMARE

CETĂŢENIDE BUNĂ-CREDINŢĂ


41

Televiziunea publică a jucat cel mai nefast rol în operaţiunea de dezinformare. Profitând de credibilitatea deosebită obţinută prin prezentarea imaginilor legate de fuga dictatorului, de aici au apărut şi, ulterior, s-au amplificat zvonurile legate de teroriştii securişti, de teroriştii arabi - care trag din orice poziţie, care otrăveau apa şi alimentele etc. Tot de aici au fost transmise date şi informaţii neverificate despre coloane de blindate care atacă diferite obiective, despre atacarea Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu de către securişti, despre debarcări marine sau desanturi aeriene. Transmiterea unor astfel de ştiri a influenţat hotărâtor moralul militarilor din dispozitivele de pază, determinând deschiderea precipitată sau chiar nejustificată a focului, de multe ori victimele fiind civili care doreau să sprijine acţiunile militarilor. La rândul său, Comandamentul Marinei Militare transmitea ierarhic informaţii care nu se ştie pe ce căi apăreau la televiziune. Desanturile maritime de la Costineşti şi Vadu, desantul aerian de la Babadag, atacurile asupra aeroporturilor Mihail Kogălniceanu şi Cataloi sunt evenimente care au contribuit la amplificarea panicii la nivelul întregii ţări. Cetăţenii de bună-credinţă, impresionaţi de ceea ce se transmitea la televizor, vor suna cu sutele, anunţând iminente atacuri teroriste, descoperirea unor „terorişti“ securişti sau arabi şi a locurilor în (din) care aceştia îşi desfăşurau activitatea şi solicitând, cu insistenţă, intervenţia armatei. În toate cazurile în care s-a intervenit la Constanţa, informaţiile s-au dovedit a fi false. Rapoartele unor comandanţi incompetenţi sau panicaţi au stat la baza multor decizii care s-au soldat cu victime nevinovate. Redau câteva asemenea rapoarte extrase din Jurnalul acţiunilor de luptă ale Marinei Militare: – 22 decembrie, ora 21.47 - căpitanul de rangul I Stoleru raportează că în zona punctului de comandă Tuzla au fost paraşutaţi securişti; – 23 decembrie, ora 20.11 - Divizionul 545 A.C. are o informaţie că mai multe elicoptere debarcă tanchete la nord de Midia (Vadu), sunt 23 de elicoptere; – 23 decembrie, ora 22.27 - Aeroportul Mihail Kogălniceanu a fost înconjurat din trei părţi de desant din circa 30 de elicoptere. Dar cele mai semnificative sunt rapoartele, ordinele în legătură cu incidentul de la gară (unde elevii militari deschid focul, iniţial, de frică, ulterior, odată cu apariţia scafandrilor, vor trage asupra acestora): – 23 decembrie • Ora 18.00 - Dintr-un accelerat din gară se trage; • Ora 18.29 - Gara Constanţa este ocupată de securitate şi se trage intens; • Ora 18.30 - Contraamiralul Iordache ordonă colonelului Anghel să trimită la gară pompieri şi grupe de intervenţie că este un incendiu mare. Centrul de Scafandri să trimită un pluton la gară; • Ora 18.41 - Căpitanul de rangul I Plăviciosu informează că nu sunt probleme la gară; • Ora 19.09 - Contraamiralul Iordache vorbeşte cu colonelul Buriu despre intervenţia la gară a blindatelor; • Ora 19.30 - Contraamiralul Iordache ordonă Brigăzii 4 Securitate, care a prins un pales-tinian la gară, să-i urmărească pe ceilalţi 11, care se retrag spre Palas; • Ora 19.38 - Gara a fost eliberată. S-au prins doi-trei indivizi, de către plutoanele marinei şi de către securitate şi se urmăresc ceilalţi. Toate aceste informaţii au fost false, iar măsurile ordonate au dus la decesul a trei per-soane şi rănirea uneia. La aşa informaţii, aşa măsuri şi aşa rezultate! Legat de informaţii, ar mai fi de amintit faptul că, în perioada acestor evenimente, elementele specializate de cercetare - aparţinând Centrului de Scafandri, cercetaşii de la Batalionul


42

185 Cercetare/Divizia 9 Mecanizată, dar şi cei aparţinând companiilor cercetare de la regimente mecanizate - nu au fost folosite conform pregătirii specifice, ci doar în misiuni de pază, apărare şi intervenţie. Astfel, comandanţii au fost privaţi de informaţii corecte despre ceea ce se întâmplă în realitate pe teren şi nu au cunoscut cu exactitate ce se întâmplă în locurile fierbinţi. Militari implicaţi în aplicarea planului de dezinformare Dacă Sergiu Nicolaescu afirmă în lucrarea sa Cartea Revolutiei Române. Decembrie 1989 că, printre cei care au pus in aplicare planul de dezinformare s-ar afla şi „pensionarii Ministerului de Interne şi ai Ministerului Apărării Naţionale, la Constanţa, – din relatările participanţilor la aceste evenimente – se poate deduce o implicare majoră a unor cadre aparţinând Ministe-rului Apărării Naţionale3. Martori din Comandamentul Marinei Militare din Constanţa, dar şi din comandamentul Diviziei 42 Maritimă din Mangalia vorbesc despre asemănarea izbitoare a informaţiilor primite în această perioadă, prin diferite mijloace, cu cele folosite pe timpul aplicaţiei din vara anului 1989 în „planul de difuzare a informaţiilor despre inamic“. Despre conţinutul acestora au cunoştinţă şi ofiţerii de contrainformaţii militare, care au fost implicaţi şi în răspândirea diferitelor zvonuri, care au provocat panică în rândul militarilor. De aseme-nea, este semnalat faptul că nici nu era instalat bine un telefon - pe fir civil sau militar - că şi începeau să curgă informaţii care mai de care mai alarmante şi mai fanteziste. Ceea ce le părea ciudat celor care le recepţionau consta în faptul că textul unora din acestea, venite de la civili, cuprindea termeni folosiţi, de regulă, de militari. Astfel, o femeie din zona Tomis-Nord comunica că „bărci pneumatice de asalt“ străbat lacul Techirghiol. O explicaţie probabilă ar consta în faptul că, deşi C.I-ştii erau reţinuţi şi izolaţi, reţelele lor de informatori, formate atât din civili, cât şi din militari, puteau pune în aplicare planul de dezinformare, respectând textele şi termenele stabilite anterior.

3Sergiu Nicolaescu, Cartea Revoluţiei Române. Decembrie 1989, Editura Ion Cristoiu, Bucureşti, 1999, pag.446.

_____________


43

S-a constatat, de asemenea, existenţa unei concordanţe între acţiunile unor forţe despre care aveau cunoştinţă doar un număr limitat de cadre din comandamente şi informaţiile care erau transmise către alte elemente aflate în dispozitive de luptă, prin care aceste acţiuni erau atribuite „teroriştilor“. Exemplific informaţia conform căreia trei elicoptere cu „terorişti“ de la Neptun vor ataca Constanţa, acestea erau, de fapt, de la U.M.02010 Tuzla şi executau o misiune ordonată de Comandamentul Marinei Militare. Indisciplina militarilor este una din cauzele care a dus la apariţia unor incidente soldate cu morţi, răniţi şi pagube materiale. Nerespectarea regulilor de pază s-a soldat cu moartea căpitanului Carp Vasile, comandan-tul obiectivului C.E.T. Constanţa, în noaptea de 23/24 decembrie, el fiind împuşcat de un subordonat care se afla în post, deoarece nu a comunicat parola solicitată de acesta şi a fost confundat cu un terorist. Mai mulţi militari în termen - unul de la U.M.01347, unul de la U.M.01295 şi doi de la U.M.02603 - au căzut victime ale nerespectării regulilor serviciului de gardă.Doi ofileri de la U.M.01527 Basarabi, împreună cu doi militari în termen, părăsesc obiectivul pe care îl aveau în pază, se deplasează în „oraşul de car-ton“ unde, în urma unei scotociri, rezultă trei civili răniţi. Un militar în termen de la U.M.01239 , după ce părăseşte postul de pază la C.E.T. Constanţa, împreună cu doi colegi, va fi împuşcat mortal de unul dintre aceştia, în urma mânuirii imprudente a armamentului. Cele mai multe victime în Constanţa s-au produs la puncte de control instalate de militari împreună cu luptători ai Gărzilor Patriotice şi civili. Neexecutarea ordinelor de către civilii supuşi controlului, dar şi pripeala în deschiderea focului, au provocat nu mai puţin de 26 de victime (şapte decedaţi, 19 răniţi). Consumul exagerat de băuturi, alcoolice s-a manifestat din plin, atât la nivelul coman-damentelor de mari unităţi şi unităţi, cât şi la nivelul subunităţilor. Pe acest fond, la Compania Protecţia Antichimică/Divizia 9 Mecanizată, un ofiţer răneşte un militar în termen, după care se sinucide, iar la Depozitul Codru de lângă Babadag, un luptător din Gărzile Patriotice este împuşcat mortal de către colegii cu care consumase băuturi alcoolice. La terminarea evenimentelor şi retragerea în cazărmi, în loc să se facă o analiză temeinică a modului cum s-a acţionat cu prilejul acestora, s-a trecut la avansarea la „Exceptional“ a unui foarte mare număr de cadre. Referitor la acest fenomen, generalul Nicolae Spiroiu declara într-un interviu din 23 aprilie 1998: „Cele peste 7.000 de avansări la Excepţional, în cea mai mare parte nemeritate, au fost făcute fără discernământ“

Monument al Eroilor Revoluţiei, la Constanţa


44

Nemulţumirile provocate de aceste măsuri abuzive sunt sintetizate de către colonelul (r) Floca Vasile astfel: „O grămadă de cadre ale armatei, care au tras aiurea, au produs victime şi pagube materiale, au fost avansate la Excepţional, primind câte două sau trei grade pe dinafara prevederilor Statutului cadrelor militare si a oricărei logici a bunei-cuviinţe, în timp ce eu, care mi-am pus viaţa şi viitorul familiei în pericol, nu am putut să obţin la termen şi în condiţiile legii gradul următor“.

Din păcate, din evenimentele nefericite ale lui Decembrie 1989 nu s-au tras concluzi-ile cuvenite. Mineriadele din 1990, 1991 şi 1999 au demonstrat odată în plus insensibili-tatea factorului politic la posibilelor drame ale militarilor puşi în situaţia de a acţiona într-o situaţie de criză internă. La aproape 17 ani de la evenimentele tragice din Decembrie 1989 şi la 14 ani de la aprobarea legii fundamentale, factorul politic nu a putut elabora, dezbate şi aproba o lege organică conform art.72, punctul 3, litera „e“ din Constituţie, care să reglementeze regimul stării de asediu şi a celei de urgenţă. Ordonanţa de Urgenţă nr. 1 din 21 ia-nuarie 1999, care ulterior nu va fi dezbătută şi aprobată în Parlament - elaborată sub pre-siunea unor evenimente dramatice în plină desfăşurare pe timpul mineriadei din ianuarie 1999, nu corespunde, din punctul de vedere al conţinutului, dar şi al formei, multe din preve-deri fiind cel puţin necorespunzătoare pentru militari. Nici până la ora actuală nu a fost elaborată o instrucţiune care să stabilească cu mare claritate cine are dreptul să ordone ieşirea armatei în stradă, documentele care se întocmesc, modul de acţiune şi organizarea cooperării în diferite situaţii, responsabilităţile pe cale ierarhică, precum şi modul de antrenare a militarilor şi subunităţilor, pentru a putea desfăşura astfel de misiuni.

Fără legi, ordine şi instrucţiuni clare, dacă conducerea politică a statului va solicita ar-matei să restabilească ordinea, este posibil ca evenimentele din decembrie 1989 să se repete. Şi ar fi păcat de sângele nevinovat vărsat.


45

CONSIDERENTE ASUPRA ROMÂNIEI ÎN DISCURSUL PUBLIC DIN POLONIA, ÎN 1989

Conf.univ.dr. Florin ANGHEL

1.Din vară până în iarnă: evoluţii politice în Polonia în cea de a doua jumătate a anului 1989 Aflat la Gdànsk, în 11 iulie 1989, în cadrul unei vizite oficiale în Polonia, preşedintele George Bush transmitea miilor de oameni adunaţi în jurul Monumentului Muncitorilor că „Po-lonia este acolo unde a început cel de-al Doilea Război Mondial. Şi Polonia este acolo unde – şi pentru care – a început Războiul Rece. Şi chiar aici, în Polonia, putem începe să lucrăm pentru a pune capăt divizării Europei. Stă în puterea noastră să ajutăm la lichidarea acestei diviziuni. Nu-mi pot închipui un popor mai bun, mai capabil, căruia i s-ar putea încredinţa această misiune”1. Discursul şefului Casei Albe- şi îndemnul explicit de a merge mai departe („Am venit aici pentru a vă asigura că vom ajuta Polonia!”)- intervenea pe fondul unor restructurări politice fundamentale la Varşovia, în vara anului 1989. În urma negocierilor şi a acordului încheiat în-tre Partidul Muncitoresc Unit Polon (P.M.U.P.) şi sindicatul liber „Solidaritatea” s-au desfăşurat primele alegeri libere parlamentare după al Doilea Război Mondial; preşedintele american re-fuza, la Gdànsk, să rămână un simplu arbitru şi amintea muncitorilor adunaţi să-l asculte că au spart ceea ce părea de nedistrus, organizând şi desfăşurând elemente vitale pentru „prime-le fructe ale democraţiei, alegerile”2. La o săptămână, doar, după încheierea vizitei, Adunarea Naţională (Parlamentul) se reunea, în 19 iulie, pentru a-l desemna pe preşedintele Repu-blicii Populare Polone în persoana generalului Wojciech Jaruzelski. Cu doar 270 de voturi fa-vorabile, 233 împotrivă şi 34 de abţineri3, au-torul loviturii de stat din 13 decembrie 1981 era departe, acum, de a mai pretinde primatul incontestabil în fruntea statului. Confirma-rea depăşirii ireversibile a situaţiei controlului absolut al partidului asupra întregii societăţi avea să fie dată la doar o lună după votul Par-lamentului: prăbuşirea încrederii în P.M.U.P. l-a obligat pe preşedintele Republicii Populare să-l învestească pe Tadeusz Mazowiecki, la 20 august, cu misiunea de a forma noul guvern.

1George Bush, Remarks at the Solidarity Workers Monument in Gdansk, July 11, 1989, în http://bushlibrary.tamu.edu/research/pa-pers/1989/89071102.html. Părţi din discurs se regăsesc în 1989. Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene, Ediţie de Dumitru Preda, Mihai Retegan, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000, p. 137; informare a Ambasadei României către Ioan Totu, ministru al Afacerilor Externe, 13 iulie 1989. Referiri şi în presa americană: William Echikson, Bush Visit Boosts Polish Morale, „Chris-tian Science Monitor”, Boston, 13.07.1989; A Polish Journey: Bush Escapes Pitfalls in Weathering Tough Economic and Political Climate, „New York Times”, 12.07.1989. 2George Bush, op. cit. Despre evenimentele din Polonia, relatate de la faţa locului, o perspectivă interesantă la Michael Mandelbaum, In Eu-rope, History Repeats Itself But Will There Be A Happy Ending This Time?, „Time”, 25.12.1989.3Paweł Kowal, Wojciech Roszkowski, Wojciech Jaruzelski, în „Słownik biograficzny Europy Środkowo-Wschodniej XX wieku”, red. Wo-jciech Roszkowski, Jan Kofman, Instytut Studiów Politycznych P.A.N., Warszawa, 2005, p. 504; Andrzej Paczkowski, Droga do „mniejszego zła”, Kraków, 2002.

_____________


46

Provenit din mediile intelectuale şi politice ale Bisericii Catolice, lider marcant al “Solidarităţii”, fost deputat în anii ’60, în Seim, din partea Bisericii, acum redactor-şef al săptămânalului catolic „Tygodnik Solidarnośći”4, Mazowiecki devenea, la sfârşitul verii anului 1989, primul om poli-tic necomunist, în spaţiul Europei Centrale şi Răsăritene, după al Doilea Război Mondial, care ajungea în fruntea statului. Astfel, cultura politică polonă, incompatibilă cu ideologia comunistă, îşi dovedise ex-plicit forţa de a acţiona, inclusiv prin atragerea spre reforme a elitelor liberale din P.M.U.P., în efortul neobosit de a restabili starea de normalitate. În felul acesta, în comparaţie cu toate cele-lalte state central-europene, Varşovia trebuie percepută drept o putere care, din a doua jumătate a anului 1989, pierduse definitiv statutul de regim totalitar comunist şi care se îndrepta rapid spre structurile democratice. Modificările fundamentale din vara anului 1989 fuseseră sprijinite şi de lideri din in-teriorul P.M.U.P., interesaţi de a salva structurile de conducere şi instituţionale din stat. Într-un articol programatic, ce poate fi lesne lecturat în cheie gorbaciovistă, ministrul comunist de Ex-terne, Tadeusz Olechowski, insera în „Rzeczpospolita”, din 23 mai 1989, necesitatea imediată a schimbării atât în viaţa politică internă, cât şi în ansamblul relaţiilor internaţionale. „Suntem mar-torii unor modificări fără precedent a sistemului socialist din Polonia – recunoştea Olechowski. Procesul restructurării din U.R.S.S. favorizează căutări şi rezolvări fără precedent, precum şi elaborări de principii şi mecanisme noi de conducere […] O dată cu adoptarea tezei necesităţii dezideologizării relaţiilor internaţionale şi începerea unei gândiri noi privind soarta omenirii, se reduce rolul internaţionalismului socialist ca bază teoretic-ideologică de formare a relaţiilor comunităţii statelor socialiste”5. În mod incontestabil, în această avalanşă de evenimente şi refaceri a fundamentelor po-litice, sociale şi mentale, în afara actorilor din rândul P.M.U.P. şi al „Solidarităţii”, Timothy Garton Ash, unul din cei mai familiari analişti ai fenomenului 1989 european, străduindu-se să definească în mod cronologic „începutul sfârşitului”, îl numeşte pe Papa Ioan Paul al II-lea. Comunismul european şi-ar fi provocat implozia, deja, în iunie 1979, crede Garton Ash, o dată cu primul pelerinaj al Papei în ţara natală. „Atunci – insistă autorul invocat de noi – s-a văzut prima oară acea masivă, susţinută şi totuşi profund paşnică şi disciplinată manifestare de uniune socială, mulţimea ridicându-se împotriva Partidului-Stat, lucru care a constituit atât pecetea distinctivă, cât şi principalul catalizator local al schimbărilor din 1989, în toate ţările, cu excepţia României (şi chiar în România, violenţa nu a pornit, iniţial, din partea mulţimii). Vizita Papei a fost urmată, un an şi ceva mai târziu, de naşterea Solidarităţii, iar fără vizita Papei e îndoielnic că ar fi existat o Solidaritate”6. Excepţionalul vizionar şi analist care este Vaclav Havel a găsit, în 1987, o formulă excepţională, care a făcut carieră în întreaga ştiinţă politică şi istoriografie, vorbind despre puterea celor fără de putere7. Atunci, în prima sa vizită oficială în Polonia, crede şi Adam Michnik, ideolog al „Solidarităţii” în anii ’80, polonezii şi-au recâştigat brusc capacitatea de autodeterminare, spunând cu voce tare că „nu poate fi o Europă dreaptă fără o Polonie independentă pe hartă. Papa a respins în mod clar aranjamentul post-război, prin care Polonia a fost subjugată puterii sovietice”8.

4Andrzej Friszke, Tadeusz Mazowiecki, în „Słownik biograficzny”, pp. 810-811; o prezentare a activităţii politice la Tadeusz Mazowiecki, Polityk trudnych czasów, Warszawa, 1997.5Tadeusz Olechowski, Polska polityka zagraniczna, „Rzeczpospolita”, 23.05.1989. Textul ministrului de Externe este amintit şi în 1989. Prin-cipiul dominoului, pp. 74-75; raport al ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al R.S. România la Varşovia, Ion Teşu, către ministrul de Externe, Ioan Totu, 23 mai 1989. 6Timothy Garton Ash, Foloasele prigoanei. Lanterna magică, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 388-389. În fragment, opiniile au fost republicate, sub titlul Anul adevărului, în volumul Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor, coordonator Vladimir Tismăneanu, Editura Polirom, Iaşi, 1999, pp. 123-124.7Textul a fost publicat de nenumărate ori: poate fi regăsit la Vaclav Havel, The power of the powerless, în vol. Open Letters: Selected Writings, 1965-1990, edited by Paul Wilson, Vintage Books, New York, 1992. 8Adam Michnik, Papa-revoluţionarul conservator, „Ziua”, an X, nr. 2842, 17 octombrie 2003.

_____________


47

Toamna anului 1989 - în paralel cu schimbările fundamentale de la Budapesta, Praga, Berlin şi Sofia - a consemnat lichidarea definitivă a puterii politice totalitare de la Varşovia atât prin măsurile consecvente ale guvernului condus de Tadeusz Mazowiecki, cât şi prin evoluţiile decisive din interiorul P.M.U.P. În timp ce la Bucureşti congresul Partidului Comunist Român, venea cu un mesaj nemodificat, la Varşovia, la 26 noiembrie 1989, Partidul Ţărănesc Unit, care obţinuse la alegerile parlamentare din iunie 15% din voturi, a redevenit Partidul Ţărănesc, nume uzitat în perioada dintre cele două războaie mondiale. La 29 decembrie 1989, Seimul a amendat Constituţia şi a schimbat numele statului din Republica Populară Polonă în Republica Polonă (Rzeczpospolita Polska). O lună după aceea, la 28 ianuarie 1990, Congresul al XI-lea (şi ul-timul) al P.M.U.P. a decis dizolvarea partidului şi înfiinţarea unei alte formaţiuni politice, Social Democraţia Republicii Polone9. 2. Câteva aspecte privind relaţiile româno-polone în cea de a doua jumătate a anului 1989 Despre stadiul relaţiilor politice şi ideologice româno-polone la mijlocul anului 1989, dincolo de articolele propagandistice negative publicate în „Scânteia” sau „România liberă” stă mărturie declaraţia deloc prietenească a primului ministru al R.P. Ungare, Miklós Nemeth, aflat la Varşovia, în vizită oficială, alături de omologul său polonez, Mieczysław Rakowski. Şeful guver-nului de la Budapesta arăta, la 15 mai 1989, ziariştilor din presa centrală poloneză că raporturile româno-ungare se înrăutăţiseră fără precedent în ultimele luni: „Vicierea drepturilor omului- con-tinua Miklós Nemeth- afectează nu doar comunităţile etnice maghiară şi germană din România, ci însuşi poporul român”10. Mieczysław Rakowski, ultimul premier comunist polonez, nu a găsit de cuviinţă să salveze, diplomatic, această declaraţie. O deteriorare ireversibilă în legătura dintre Bucureşti şi Varşovia a intervenit odată cu decizia generalului Jaruzelski de a-l desemna pe Tadeusz Mazowiecki în funcţia de prim-mi-nistru. Fără a mai aştepta confirmarea Seimului, Nicolae Ceauşescu a găsit de cuviinţă ca, la 19 august, să trimită o notă conducerilor de partid şi de stat din toate statele comuniste. Liderul de la Bucureşti invoca nimic altceva decât „îngrijorarea faţă de soarta socialismului” în Polo-nia şi a „dezvoltării evenimentelor pentru interesele comunităţii statelor socialiste”. Mai mult, Ceauşescu socotea de cuviinţă să considere că participarea liderilor „Solidarităţii” în noul guvern ar servi exclusiv „celor mai reacţionare cercuri imperialiste”, decizia partidului de la Varşovia depăşind statutul de „problemă internă”, deoarece aceste transformări ar constitui „o lovitură serioasă pentru Tratatul de la Varşovia, care ar crea un sprijin puternic pentru N.A.T.O.”11. Răspunsul Poloniei, extrem de acid, reprezenta- avant la lettre - poziţia adoptată de Mi-hail Gorbaciov, la începutul lunii decembrie 1989, în întâlnirea cu preşedintele George Bush, în largul coastelor insulelor malteze: „Fiecare popor are dreptul să-şi aleagă propriul destin, iar eu pot numai să-mi explic atitudinea mea personală: atât în U.R.S.S. cât şi în Europa Centrală, aceste schimbări au fost pregătite de mersul înainte al istoriei înseşi”12. Acum, însă, în noaptea de 21 spre 22 august 1989, ambasadorul R.S. România la Varşovia, Ion Teşu, a primit din partea ministrului adjunct de Externe, Bronisław Kulski, un foarte lung memoriu, deosebit de critic, şi care a statuat definitiv ruptura în relaţiile bilaterale de partid şi de stat. „Tovarăşii români- susţinea oficialul polonez - nu au avut nici un motiv de a face astfel de

9Wojciech Roszkowski, Historia Polski, 1914-1998, Wydawnictwo Naukowe P.W.N., Warszawa, 1999, pp. 406-409. 101989. Principiul dominoului, p. 61; raport al ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al R.S. România la Varşovia, Ion Teşu, către min-istrul de Externe, Ioan Totu, 17 mai 1989.111989.Principiul dominoului, pp. 165-166; raport al ambasadorului extraordinar şi plenipotenţial al R.S. România la Varşovia, Ion Teşu, către ministrul de Externe, Ioan Totu şi secretarul C.C. al P.C.R., Ion Stoian, 22 august 1989.12Citat regăsit în Pascal Lorot, Perestroika. U.R.S.S. sub Gorbaciov, 1985-1991, Editura Corint, Bucureşti, 2002, p. 82.

_____________


48

aprecieri, componenţa guvernului polonez şi modul lui de creare constituind o problemă exclusiv internă a poporului nostru”13. „Este inadmisibilă imputaţia făcută à priori unui guvern al unui stat suveran că ar sluji vreunor forţe străine”, continua textul elaborat de către Secretariatul C.C. al P.M.U.P., insistând fără echivoc asupra evidenţei că „transformările care au avut loc în Polonia şi în alte ţări socialiste nu încalcă cu nimic interesele României ci, dimpotrivă, servesc întăririi socialismului în lume, revenirii la vitalitatea ideilor socialismului şi a forţei ei de atracţie, şi prin aceasta nu dă Partidului Comunist Român motive să vină cu aprecieri şi concluzii de acest gen referitoare la situaţia din Polonia”14. Premoniţiile ministrului adjunct de Externe nu s-au transformat în realităţi, comunismul polon continuându-şi nestingherit drumul spre sfârşit. Cu toate acestea, între Varşovia şi Bucureşti, până la 22 decembrie 1989, s-a insta-lat o barieră impenetrabilă, nemaiexistând contacte oficiale la nivel înalt. Mai mult, guvernul „Solidarităţii” al lui Tadeusz Mazowiecki, şi ministrul de Externe, Krzysztof Skubiszewski, au declanşat atacuri făţişe la adresa comunismului românesc. Articole, discursuri, luări de poziţie (in-clusiv în cadrul vizitelor oficiale în capitalele est-europene), toate solicitau demontarea regimului Ceauşescu, prin eliminare rapidă, şi instaurarea unei puteri permisive din punct de vedere politic. Imediat după 22 decembrie 1989, Polonia a fost prima ţară care a strâns şi trimis ajutor umani-tar la Bucureşti: sânge, plasmă, medicamente, aparatură medicală15.

3.Congresul XIV al P.C.R. şi 22 decembrie 1989 aşa cum au fost: Polonia şi sfârşitul comunismului românesc Discursul diplomatic şi ideologic citit în chei contradictorii din toamna anului 1989 la Varşovia şi Bucureşti, alături de atitudinea ostilă a lui Nicolae Ceauşescu faţă de guvernul Tadeusz Mazowiecki, au epuizat ireversibil şi rapid orice posibilitate de colaborare şi au anulat, fără echivoc, posibilităţile unei reconcilieri. Câteva săptămâni după critica violentă a Bucureştilor la adresa „Solidarităţii”- conţinută într-o notă difuzată în mai multe capitale-, în contextul rupturii dintre guvernul Mazowiecki şi P.M.U.P., se pot observa tendinţele şi chiar eforturile liderilor comunişti polonezi de a atenua despărţirea ideologică de Ceauşescu, pentru a obţine- poate- concursul în disputa cu sindicatul liber. Astfel, la 7 septembrie 1989, ambasadorul R.S. România primea din partea lui Kazimierz Ortowski, adjunct al secţiei externe a C.C. al P.M.U.P., cele mai limpezi asigurări că liderul dog-matic de la Bucureşti rostise adevărul în legătură cu soarta comunismului în Polonia. „Singura speranţă a P.M.U.P.- recunoştea Ortowski- de menţinere a unui curs specific polonez de dezvoltare socialistă a Poloniei, o constituie poziţia şi activitatea preşedintelui Jaruzelski, care a strâns în jurul său un număr mare de cadre de partid şi de stat de încredere şi încercând să înlocuiască rolul partidului de forţă conducătoare prin instituirea unei politici de stat, în care ministerele vor constitui aparatul de realizare a acestei politici de stat, frânând astfel un eventual drum periculos pe care l-ar putea apuca Lech Wałesa sub influenţa aripii reacţionare a Solidarităţii”16. Târzia coincidenţă de puncte de vedere, între P.C.R. şi P.M.U.P., pe ruinele regimului comunist de la Varşovia, nu a detensionat relaţiile bilaterale, ba chiar le-a complicat şi mai tare. Încă din 7 iulie 1989, la Bucureşti, la întâlnirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, practic ultima reuniune la nivel înalt în formula clasică (Todor Jivkov, Gustav

131989. Principiul dominoului, p. 166. 14Ibidem. 15Magdalena Mazińska, Stosuńki polsko-rumuńskie, „Sprawy międzynarodowe”, 2, 1993.161989. Principiul dominoului, p. 191; raport al Ambasadei R.S. România la Varşovia, semnat de Marcel Mămularu, către ministrul adjunct de Externe, Constantin Oancea, 7 septembrie 1989.

_____________


49

Husák, Erich Honecker, Wojciech Jaruzelski, Nicolae Ceauşescu, Reszö Nyer, Mihail Gorba-ciov), liderul sovietic avertizase asistenţa, majoritar conservatoare încă, asupra faptului că „prin-cipalele condiţii ale eficienţei politicii externe sunt amploarea ei şi capacitatea de a fi în pas cu vremea. Iar momentul politic, în aceşti ani, la sfârşitul secolului al XX-lea, aleargă cu o viteză tot mai mare. El trezeşte la viaţă procese necunoscute în trecut, generează numeroase probleme complexe, impune adoptarea unor decizii îndrăzneţe, de excepţie”17. Patru luni mai târziu, la şedinţa Comitetului miniştrilor Afacerilor Externe ai statelor participante la Tratatul de la Varşovia, desfăşurată în capitala Poloniei în zilele de 26 şi 27 octom-brie 1989, se releva ruptura totală, definitivă, din interiorul alianţei militare. Polonia şi Ungaria, încurajate de Moscova, anunţau că, deşi nu militau deocamdată pentru dizolvarea structurii, im-puneau regula evitării examinării problemelor legate de situaţia internă a ţărilor neparticipante, ceea ce, constata ambasadorul R.S. România la Moscova, constituia nimic altceva decât „sfârşitul doctrinei Brejnev”18. Distanţa enormă dintre regimul comunist de la Bucureşti şi partenerii săi ideologici se poate lesne cuantifica prin analiza, fie şi sumară, a textelor, comentariilor şi informaţiilor publi-cate de către mass-media poloneze cu prilejul desfăşurării lucrărilor Congresului al XIV-lea al P.C.R., deschise la 20 noiembrie 1989. În plin proces de dizolvare a comunismului european, doar oficiosul P.M.U.P., „Trybuna Ludu”, a evitat critici violente şi atacarea făţişă a lui Nicolae Ceauşescu: trimişii speciali ai agenţiei polonez de presă, P.A.P., Maciej Kuczewski şi Stanisław Wojnarowicz, debitau celor care mai citeau cotidianul comunist citat aprecieri cât mai neutre. La 21 noiembrie 1989, cei doi dădeau doar detalii tehnice privind deschiderea, lista participanţilor, prezentarea expozitivă a discursului dogmatic al lui Ceauşescu19. Celelalte cotidiane centrale varşoviene, criticau fără reţinere - şi fără precedent- conduce-rea de partid şi de stat de la Bucureşti pentru lipsa de reforme politice şi economice, obtuzitatea în desfăşurarea relaţiilor de stat şi de partid, violarea drepturilor fundamentale ale omului (se in-forma prompt despre decizia Bucureştilor de a închide frontiera cu Ungaria). Nicolae Ceauşescu şi partidul său erau prezentaţi drept un potenţial pericol pentru transformările din Europa de Est. Aceasta este, în sinteză, concluzia articolului din „Życie Warszawy”, cu un titlu edificator: „128 de ovaţii pentru Ceauşescu”20. Cotidianul insera fraze dogmatice, vetuste ideologic, ale liderului suprem care promitea „asistenţei entuziaste” că „România nu se va abate de la comunism” şi că P.C.R. va rămâne „singura forţă politică, cea conducătoare în stat”.21 „Rzeczpospolita” atrăgea atenţia, în coloanele sale dedicate congresului P.C.R., asupra izolării internaţionale fără precedent în relaţiile postbelice a României, inclusiv în raporturile ei cu state vecine (Ungaria, Iugoslavia, U.R.S.S.). Totodată - continua cotidianul amintit- impor-tante partide comuniste europene (precum cele din Ungaria şi Italia), dar şi ambasadori ai statelor Comunităţii Economice Europene acreditaţi la Bucureşti, au refuzat să participe la reuniune, sub pretextul violării nepermise a drepturilor omului. Imperturbabil, scrie „Rzeczpospolita”, Nicolae Ceauşescu asigura că „socialismul va continua să existe în România”22. Cotidianul „Sztandar Młodych”- un echivalent mai liberal, polonez, al „Scânteii tine-retului”- prelua o ştire difuzată de către agenţia oficială P.A.P. şi o publica sub titlul România: armata de veghe a socialismului.23 Materialul consemna declaraţia categorică a secretarului

17„România Liberă”, an LVII, nr. 14 583, 8 iulie 1989.181989. Principiul dominoului, pp. 262-263; informare a Ambasadei R.S. România la Moscova, întocmită de către Ion Bucur, către ministrul adjunct de Externe, Constantin Oancea, 31 octombrie 1989.19„Trybuna Ludu”, 21.11.198920128 owacje dla Ceauşescu, „Życie Warszawy”, 21.11.1989.21Ibidem.22„Rzeczpospolita”, 21.11.1989.23 „Sztandar Młodych”, 21.11.1989.

_____________


50

general al P.C.R. privind „întărirea şi dezvoltarea capacităţii de luptă a armatei române, precum şi participarea activă a întregii societăţi pentru apărarea realizărilor revoluţionare”24. Oficiosul „Solidarităţii”- „Gazeta Wyborcza”- al cărui prim număr a apărut la 8 mai 1989, sub conducerea lui Adam Michnik, disident şi deţinut politic după lovitura de stat din decembrie 1981, afişa fără rezerve o atitudine ostilă faţă de puterea de la Bucureşti şi de situaţia generală din ţară. „Flagrante violări ale drepturilor omului într-un regim opresiv şi depăşit”25 conchidea publicaţia care prezenta cititorilor săi atmosfera apăsătoare de pe străzile Bucureştilor, împânzite de patrule militare şi de miliţie, cu controale stricte la intrarea în orice instituţie publică. La Con-gresul P.C.R., continua „Gazeta Wyborcza”, Ceauşescu nu a surprins pe nimeni prin anunţul con-form căruia partidul său nu se va alătura proceselor politice şi ideologice în desfăşurare ameţitoare în Ungaria, Polonia, Bulgaria şi R.D. Germană26. „Gazeta” mai credea a şti că precizarea dicta-torului era un răspuns direct adresat interpelării C.C. al P.C.U.S., în mesajul către congres, care solicita omologilor români o mai clară percepţie asupra schimbărilor din Europa de Est27. Relatările presei poloneze prezentau o imagine desuetă, dogmatică şi total depăşită a conducerii comuniste româneşti: un congres grandios al partidului comunist, cu ovaţii nesfârşite şi discursuri de tip stalinist păreau o punere în scenă abominabilă pentru toţi aceia care ascultau şi citeau, zilnic, despre prăbuşirea unei noi cărămizi din fundamentul regimurilor totalitare eu-ropene. Opinia publică poloneză, foarte bine informată în legătură cu schimbările din capitalele vecine, aştepta înfrigurată semnalul imploziei dictaturii din România. Întâlnirea la nivel înalt a conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia, desfăşurată la Moscova, în 4 de-cembrie 198928, ultima reuniune internaţională cu participarea lui Nicolae Ceauşescu, a definitivat decizia elitelor politice, mass-mediei şi partizanilor schimbării faţă de P.C.R. şi secretarul său general. Deja din seara zilei de 16 decembrie 1989 buletinele de ştiri ale posturilor de radio şi televiziune din Polonia au început să anunţe că, la Timişoara, grupuri de cetăţeni se strângeau în faţa clădirii pastorului Tökes Lászlo pentru a protesta faţă de decizia politică de expulzare a acestuia din oraş. O caracteristică fundamentală a conţinutului ştirilor provenite din Timişoara şi Bucureşti şi transmise în Polonia, în perioada 16-21 decembrie 1989, este aceea că era furnizat exclusiv de agenţii de presă occidentale (Reuters, France Presse) dar, mai ales, din Iugoslavia (Taniug) şi Ungaria (M.T.I.). În plus, informaţiile nu aveau acurateţea celor obţinute de la Sofia, Berlin sau Praga: persistau foarte multe generalizări, supoziţii, ştiri neverificate, chiar voit şi vizibil exagerate (spre exemplu, numărul celor ucişi la Timişoara care, din primele transmisiuni, depăşea câteva mii). Media poloneză credea că decizia lui Nicolae Ceauşescu de a pleca în vizită oficială la Teheran, la 18 decembrie 1989, era legată de intenţia de a stăvili elanul manifestaţiilor şi de a lua măsuri coercitive pentru liderii lor. În realitate, presa românească informase despre această deplasare, programată cu cel puţin două săptămâni înainte29. Confuzia, adâncită şi de precaritatea cunoştinţelor despre specificitatea regimului comu-nist românesc era atât de mare încât, chiar şi imediat după 22 decembrie 1989, unul dintre foarte puţinii corespondenţi polonezi aflaţi în România, Przemysław Walewski, credea că, pe străzile Bucureştiului, acţionau trupele de Securitate şi ale U.S.L.A., după un plan întocmit de servi-ciul special israelian Mossad, cu participarea soldaţilor libieni trimişi special de către Muammar al-Gaddafi30.

24Ibidem.25Nieugiety Ceauşescu, „Gazeta Wyborcza”, 21.11.1989.26Ibidem.27Ibidem. În identificarea acestor surse am pornit de la semnalarea din 1989. Principiul dominoului, pp. 314-316; raport al ambasadorului ex-traordinar şi plenipotenţiar al R.S. România la Varşovia, Ion Teşu, către ministrul adjunct de Externe, Constantin Olteanu, 22 noiembrie 1989.28„România Liberă”, an XLVII, nr 14 020, 5 decembrie 1989.29Vezi, spre exemplu, anunţul oficial din „România Liberă”, an XLVII, nr. 14.020, 5 decembrie 1989.30Przemysław Walewski, Securitate była czymś więcej niż polityczna bezpieką, „Gazeta Poznańska”, Poznan, 29.12.1999.

_____________


51

Toate cotidianele varşoviene avansau, în 22 decembrie, cifra de 65.000 morţi la Timişoara, Bucureşti şi în alte câteva mari oraşe ale ţării, urmare a acţiunilor în forţă ale trupelor Direcţiei V Securitate31. Cifra fusese înaintată, aşa cum aminteam, de agenţiile de presă din Iugoslavia şi Un-garia: nici chiar prezenţa lui Ceauşescu în Iran, între 18-20 decembrie 1989, nu a oprit execuţiile sumare şi represiunea violentă a acelora adunaţi în Piaţa Operei din Timişoara şi, din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, în centrul Capitalei32. Obligaţi de presiunile internaţionale, dar şi ale opiniei publice poloneze, noua clasă politică de la Varşovia a decis să adopte, în dimineaţa zilei de 19 decembrie 1989 o poziţie de condamnare fără echivoc a acţiunilor întreprinse de autorităţile de la Bucureşti în direcţia reprimării manifestaţiilor. O moţiune adoptată în unanimitate de către Seim- fapt extrem de rar în analele parlamentarismului polon- menţiona: „Ieri (n.n.-18 decembrie), în România, s-a ajuns la o tragedie. La Timişoara şi în alte oraşe din România a fost folosită armata şi poliţia îm-potriva demonstranţilor. Ne exprimăm protestul hotărât împotriva încălcării drepturilor omului în România. Chemăm autorităţile române să înceteze represiunile. Ne declarăm solidaritatea cu participanţii la manifestaţii şi chemăm opinia publică internaţională să condamne acţiunile autorităţilor române”33. Personaj detestat de media şi de opinia publică poloneze, „Dracula”, „geniul Carpaţilor”, sau „odiosul dictator” cum era numit, Ceauşescu nu a reprezentat, până la urmă, decât un su-biect fabulos de presă în ultimele zile ale anului 1989. Diabolizarea sistematică a personajului- laolaltă cu voinţa politică şi îndemnul organizaţiilor civice- a determinat organizarea unei ample manifestaţii de protest în faţa clădirii Ambasadei R.S. România din Varşovia. În seara zilei de 20 decembrie, la îndemnul „Solidarităţii”, Confederaţiei Poloniei Independente, Partidului Socialist, Partidului Verzilor şi Asociaţiei Independente a Studenţilor, în prezenţa numeroaselor echipe de cameramani de la posturi de televiziune din Polonia şi din Occident, mulţimea a spart geamurile reprezentanţei diplomatice, a aprins lumânări în memoria victimelor opresiunii de la Timişoara şi a dat foc instalaţiei electrice de la intrare34. Televiziunea naţională poloneză a transmis, în direct, de la faţa locului, insistând asupra revendicărilor politice ale demonstranţilor35. În 21 decembrie 1989, principalele cotidiane varşoviene relatau pe larg desfăşurarea demonstraţiei din faţa Ambasadei; erau inserate, în acelaşi timp, informaţii privind evoluţiile din Timişoara, din alte câteva oraşe transilvănene (Cluj-Napoca, Arad, Sibiu, Oradea), sub titluri precum Situaţia din România36, Represiunea continuă37, Încordare şi represiune în România38. Demonstraţii de amploare, ciocniri violente cu trupele de miliţie şi Securitate, soldate cu mii de morţi şi răniţi, încălcarea brutală a oricăror drepturi elementare, închiderea totală a fron-tierelor cu cei patru vecini, acestea sunt bazele structurii informaţiilor furnizate. Cea mai mare parte dintre aserţiuni (căci majoritatea ştirilor nu puteau fi verificate) provenea de pe fluxurile agenţiilor Taniug şi M.T.I. O excepţie a fost prezentă la posturile de radio şi televiziune poloneze: un material cuprinzător realizat de agenţia bulgară de presă B.T.A., din 20 decembrie 1989, conform căruia pe podul peste Dunăre, dintre Ruse şi Giurgiu, din cauza închiderii frontierelor româneşti, se adunaseră foarte multe autovehicule poloneze şi bulgare. Grănicierii români au fost admonestaţi şi chiar agresaţi de către grupurile furioase.

31„Rzeczpospolita”, 22.12.1989; „Gazeta Wyborcza”, 22.12.1989. Vezi şi Dan Edvin, Operacja „Dniestr” czyli kto obabił “geniusza karpat”, „ABC. Adriatyk, Bałtyk, Morze Czarne”, 1 (19), 2002.32Ibidem.33Text reprodus în 1989. Principiul dominoului, p. 459; comunicare a ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al R.S. România la Varşovia, Ion Teşu, către ministrul adjunct de Externe, Constantin Oancea, 19 decembrie 1989.34Ibidem, p. 471; informare a ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al R.S. România la Varşovia, Ion Teşu, către ministerul de Externe, Ion Stoian, 20 decembrie 1989. 35Ibidem.36„Życie Warszawy”, 21.12.1989.37„Gazeta Wyborcza”, 21.12,1989.38„Rzeczpospolita”, 21.12.1989.

_____________


52

În aceaşi zi, 21 decembrie, presa poloneză a informat despre articolul publicat în „Scân-teia”, la 19 decembrie, cu titlul Legile ţării respectate cu consecvenţă şi aplicate cu fermitate, în care conducerea politică a României condamna „amestecul în treburile interne” şi ameninţa cu tragerea la răspundere a vinovaţilor39. Din 22 decembrie 1989 este vizibilă o modificare substanţială în conţinutul ştirilor di-fuzate de media poloneză: deşi sunt preluate în continuare, agenţiile de presă occidentale, iugoslavă şi ungară sunt folosite fie în paralel cu agenţia poloneză de presă, P.A.P., fie motivându-se condiţiile excepţionale din România, în care orice informaţie nu putea fi controlată imediat. Astfel, în 22 decembrie, Polska Agencja Prasowa (P.A.P.), sub titlul România: apogeul terorii, revenea surprinzător asupra cifrei vehiculate despre morţi şi răniţi la Timişoara şi Bucureşti. Se stabilea că, în „demonstraţiile paşnice şi spontane”, fuseseră ucise de către securişti şi militari circa 4.000 de persoane, inclusiv femei şi copii. În acest material, P.A.P. utilizează, pentru prima dată în media polone, termenul de Revoluţie pentru a desemna evenimentele petrecute în orele imediat următoare fugii cuplului Ceauşescu din sediul Comitetului Central al P.C.R.40. Aflat în acele momente la Bucureşti, Przemysław Walewski susţine, astăzi, că atunci era convins că trupele Securităţii au declanşat represiunea în după-amiaza zilei de 22 decembrie şi, la fel, că au organizat „execuţia lui Dracula”, a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu, de Crăciunul anului 1989, când au constatat că au pierdut puterea şi că trebuia un gest de loialitate pentru noii lideri, revoluţionari41. Mai mult decât presa scrisă, din 22 decembrie 1989 evenimentele din România au devenit ştiri în direct, în toate buletinele informative la televiziunea poloneză, transformându-se treptat dar sigur într-o „Revoluţie televizată”. Oră de oră, Telewizja Polska (T.V.P.) a prezentat imagini de pe străzile Bucureştilor: sute de mii de oameni scandând, împuşcături, morţi şi răniţi, incendi-erea Palatului Regal şi a Bibliotecii Centrale Universitare42. Comunicatele guvernului polonez, ale diferitelor asociaţii şi organizaţii civice şi de caritate – care solicitau sprijin pentru românii aflaţi în nevoie – au găsit ecou imediat: posturile de radio şi televiziune au transmis organizarea de colecte publice şi a transporturilor cu ajutoare umanitare imediate43. Totodată, atât ştirile radiodifuzate şi televizate (din seara zilei de 22 decembrie), cât şi presa scrisă (din 24 decembrie)44 au relatat despre închegarea noii puteri politice, aceea a Fron-tului Salvării Naţionale. Apariţia lui Ion Iliescu – se pare- nu a surprins: ostracizatul regimu-lui Ceauşescu se bucura de o anume notorietate, fiind perceput drept cel mai convingător adept al conceptelor gorbacioviste privind transformarea profundă a socialismului. Disidenţii mai cunoscuţi, îndeosebi Doina Cornea şi Ana Blandiana, reprezentau, de asemenea, argumente în favoarea schimbării petrecute după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Figura – şi numele – lui Petre Roman, desemnat prim-ministru, era practic necunoscută mediilor publicistice poloneze45. Conţinutul materialelor informative reproduse în presa scrisă din Polonia, în zilele de 23, 24 şi 25 decembrie 1989, este unul strict expozitiv: jurnalismul radio şi T.V., mult mai eficient şi mai rapid, destructurau rapid orice efort emoţional, prezentând imagini, comentarii şi interviuri. Aproape toate zvonurile importante lansate de către televiziunea naţională română – spre exem-plu infestarea apei potabile – erau preluate în mod necontrolat de audiovizualul de la Varşovia.

39Ibidem.40Polska Agencja Prasowa (P.A.P.), Rumunia: apogeum terroru, 22.12.1989, în Edwarda Kisło, Kartki i dziennika, 1939-1989, Nauczycielskiej Klub Literacki, Białystok, 1996, p. 66.41Przemysław Walewski, op. cit.42Edwarda Kisło, op. cit., p. 67-68.43Ibidem.44Spre exemplu, „Rzeczpospolita” şi „Gazeta Wyborcza”.45Ibidem.

_____________


53

Se aşterne, în primele zile, un conformism semantic pe care îl regăsim, uşor, şi la Bucureşti („regim criminal”, „dictatorul odios”, „mii de morţi”, „luptători pentru libertate”, „atentate ale Securităţii”)46. În plus, deja din 24 şi, mai ales, 25 decembrie 1989, se constituie un consens în mass-media poloneze (anulat deja în ianuarie 1990) privind desemnarea prăbuşirii regimului Nicolae Ceauşescu drept „rewolucja rumuńska” (Revoluţia română), apelându-se lesne la opiniile noilor lideri ai Frontului Salvării Naţionale şi comparându-se, deja, cu celebra revoluţie de catifea care a provocat, în noiembrie 1989, implozia comunismului în Cehoslovacia şi la sfârşitul anului, alegerea lui Vaclav Havel, disident şi deţinut politic, drept preşedinte al Republicii. Reflectarea evenimentelor politice de la Bucureşti, cuprinse între momentul desfăşurării Congresului al XIV-lea al P.C.R. (noiembrie 1989) şi acela al execuţiei lui Nicolae Ceauşescu (25 decembrie 1989), în media poloneză nu reprezintă, până la urmă, decât arareori un subiect de primă pagină. Abia împuşcăturile, incendierile şi arestarea cuplului prezidenţial au reuşit să capteze, pentru prime-time, conţinutul informaţiilor externe. Acest lucru este valabil nu pentru că Varşovia ar fi fost puţin preocupată de situaţia din România. Au dovedit-o acţiunile politice, diplomatice şi umanitare de la sfârşitul anului 1989 şi începutul anului 1990. Derularea, însă, a evenimentelor din Europa comunistă era de o asemenea amploare, de o asemenea rapiditate, unele punând în discuţie chiar statutul teritorial al Poloniei (prin prăbuşirea R.D. Germane se re-lua problema frontierei de pe Oder-Neisse), încât România a rămas - până la urmă - o piesă (foarte importantă) a acestui puzzle fără precedent. Helmut Kohl, la 9 decembrie 1989, vorbea despre „autodeterminarea” popoarelor din Răsăritul Europei drept „un prim pas în vederea integrării în Comunitatea Economică Europeană”47. În aceeaşi noapte, la Berlin, noul lider al Partidu-lui Socialist Unit German (comunist) dezvăluia că R.D. Germană şi partidul său au ales calea „democraţiei radicale”48. La 12 decembrie 1989, în partea occidentală a Berlinului, secretarul de Stat al S.U.A., James Baker, susţinea „intrarea imediată a Germaniei unite în N.A.T.O.”49. În chiar zilele desfăşurării luptelor de stradă de la Bucureşti, Congresul al XX-lea al Par-tidului Comunist Lituanian, sprijinind independenţa republicii baltice, vota desprinderea totală de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice . Imediat, Mihail Gorbaciov şi C.C. al P.C.U.S. au comunicat, la 25 decembrie 1989, că nu recunoşteau independenţa comuniştilor lituanieni51. Cine a presupus, la sfârşitul anului 1989, că Europa a intrat într-o fază distinctă a evoluţiei, nu s-a înşelat: presa poloneză, în reflectările ei zilnice, a bănuit acest lucru. Iar ceea ce a denumit, pentru scurtă vreme, drept Revoluţia română, nu a făcut decât să întărească această opinie.

46Aproape toate ştirile provenind din, sau insistând asupra situaţiei de la Bucureşti, cuprind asemenea limbaj tipizat. Vezi ediţiile din 24 şi 25 decembrie 1989 ale cotidianelor „Rzeczpospolita” şi „Gazeta Wyborcza”.47„Le Monde”, nr. 13956, 10-11.12.198948Ibidem. 49“Rzeczpospolita”, 13.12.1989.50Pascal Lorot, Les pays baltes, Presse Universitaire de France, Paris, 1991, p. 57. 51Ibidem, p. 59.

_____________

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 organizează un fond public documentar format din cărţi, colecţii de ziare şi reviste, manifeste, manuscrise, acte oficiale (în original sau în copie), imagini foto, înregistrări audio-video, alte înscrisuri legate de premisele, desfăşurarea propriu-zisă şi evo-carea Revoluţiei din Decembrie 1989. În acest sens, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 achiziţionează contra-cost şi primeşte prin transfer, sau donaţie, orice document scris, fotografic sau audio-vizual, privitor la Revoluţia din Decembrie 1989. Cei interesaţi pot contacta instituţia la sediul din strada C.A. Rosetti, nr.33, sector 2, Bucureşti, Tel: 311.99.80, Fax: 311.87.06.


54

TABELcu persoanele decedate, în Dobrogea, în perioada Revoluţiei din Decembrie 1989

Nr.Crt.

Numele şi prenu-mele defunctului;

vârsta;ocupaţia şi locul

de muncă (în cazul militarilor, gradul

şi unitatea)

DomiciliulLocul, data

şi ora când a fost provocat

decesul

Felul leziunilor

Cauza decesului

1. BERCU GHEORGHE

- 36 ani- muncitor la I.T.S.A.

Autobaza I Constanţa

Constanţastr. Aristide

Raratzeli nr. 10

Constanţa23 decembrie

1989, ora 20,00

Plăgi împuşcate craniene şi

toraco-abdomi-nale

Încălcarea regulilor de

pază

2. CĂLIN ADRIAN- 32 ani

- muncitor la I.M.P.F. Constanţa

Constanţastr. Aleea Dealuluinr. 3, bl. B, sc. B,

ap. 60

Constanţa 24 decembrie

1989, ora 14.30

Plagă împuşcată în regiunea cervicală


pază

3. CAPAC NICOLAE

- 56 ani- ospătar la I.H.R.

Mamaia

Constanţastr. Preda Buzescu

nr. 16

Mamaia, 24 decembrie

1989, ora 16.00

Plăgi împuşcate

abdominale Eroare militară

4. Căpitan CARP VASILE- 37 ani

- U.M. 02192 Constanţa

Constanţa str. Nicolae Grin- deanu nr. 66, bl.

E.8, ap. 10.

Constanţa24 decembrie

1989, ora 03.00

Plagă împuşcată craniană


pază

5. CREŢU VIOREL- 27 ani

- navigator I.E.F.M. NAVROM Constanţa

Constanţastr. Topolog nr. 15

bl. F.7, sc. A, ap. 13

Constanţa, 24 decembrie

1989, ora 17.00

Plăgi împuşcate

toraco- abdominale

Eroare militară

6. DELEANU GHEORGHE

- maistru militar- 21 ani

- U.M. 02010 Tuzla

Constanţa, str. Dumitru

Marinescu nr. 32, bl. M, sc. F, ap. 85

Comuna Ioan Corvin, 24 de-cembrie 1989,

ora 08.30

Calcinare prin incendierea elicopterului cu care s-a

prăbuşit

Defecţiune tehnică?

Doborât de U.M. 01459Medgidia?

7. DEVRIŞ ACHIF- 26 ani

- muncitor la I.E.P.- M.T.Tc Constanţa

Constanţa,str. Antim

Ivireanu nr. 4


1989, ora 18.00

Plăgi împuşcate craniene şi

toraco- abdominale

Încălcarea regulamentului

de pază

Statistica represiunii


55

8. DOGA COSMIN-FLORIN- 13 ani- elev

Constanţa,str. Ştefan cel Mare

nr. 14, bl. M.4, ap. 11


1989, ora 04,00Plăgi toracice

prin împuşcare

Nerespec-tare semnale

patrulă militară

9. Căpitan DUMITRESCU

DORU- 33 ani

- Poliţia Port Constanţa

Constanţa, B-dul A.

Lăpuşneanu nr. 54, b. L.E. 2, sc.

B, ap. 31


1989 ora 17.00

Plăgi împuşcate

toraco- abdominale

Eroare militară

10. DUMITRU STAN- maistru militar

- 51 ani- U.M. 02132/A

Mangalia

Mangalia, str. Constanţei, bl. 3

ap. 1

Mangalia, 24 decembrie

1989, ora 01.00

Plăgi împuşcate

toraco-abdominale

Eroare militară

11. Căpitan ENACHE MIHAI- 49 ani

- U.M. 02010 Tuzla

Constanţa,şos. Mangaliei, nr. 2, bl. J.10, sc. C,

ap. 72

Comuna Ioan Corvin,24 de-cembrie 1989,

ora 08.30

Calcinare prin incedierea

elicopterului cu care s-a

prăbuşit


Doborât de U.M. 01459, Medgidia?

12. GRUIE PETRU- 50 ani

- muncitor CHIMPEX Constanţa

Comuna Agigea, nr. 282

Eforie-Nord 02 ianuarie

1990, ora 20.30

Plagă împuşcată în regiunea

toracică

Altercaţie şi comporta-

ment violent cu membrii

patrulei13. Soldat HODORAG

PETRE- U.M. 02603

Agigea

Constanţa, 01 ianuarie

1990 ora 08.00Împuşcat

în capEroare militară

14. HURUZEANU EMANUEL

VICTOR- 44 ani

- navigator la I.A.C.R.P. SERUN

CONSTANŢA

Constanţa str. Nicolae Grind-eanu nr. 41, bl. A.1,

sc. B, ao.85

Constanşa, 31 decembrie

1989, ora 19.30

Plăgi împuşcate

toraco-abdominale

Nu s-a supus controlului unei patrule

militare

15. Soldat MOGLAN PETRICĂ

- U.M. 01347 Basarabi

Constanţa, 01 ianuarie

1990 ora 13.00Împuşcat în

capEroare militară

16. PAVEL GHEORGHE

- 34 ani- muncitor la CPADM

Babadag

Babadag,str. 6 Martie, nr.1

Bagdad, 24 decembrie

1989, ora 22.00

Plăgi împuşcate craniene

17. PETREA ŞTEFAN- maistru militar

- 23 ani- U.M. 02010 Tuzla

Constanţa,str. Sălciilor, nr. 21, bl. 9B, sc.B, ap.32


ora 08.30


prăbuşit


Doborât de UM 01459 Medgidia?


56

18. PRISECARIU VASILE- subofiţer

- 45 ani- Compania de

pompieri Neptun

Mangalia str. Muncitorului, nr. 15, bl. M3, sc A,

ap. 8

Neptun, 25 de-cembrie 1989,

ora 01.00

Plăgi împuşcate toracice

Eroare militară

19.SALI AIDUN

- 22 ani- muncitor la I.E.P.M.T.Tc.

Constanţa

Constanţastr. Dr. Petru Groza nr. 53-c, bl. 50-A,sc.

B, ap.22

Constanţa,23 decembrie

1989, ora 18.00

Plăgi împuşcate

abdominale Eroare militară

20. Locotenent colonel SERGHEI EFT-

IMIE- 53 ani

- U.M. 02010 Tuzla

Constanţa, str. Tulcea nr. 13A, bl.T.L 4, sc.A, ap.2


ora 08,30


prăbuşit


Doborât de UM 01459 Medgidia?

21. STANCA PĂUN- 60 ani

- economist S.M.A. Independenţa

Comuna Dumbrăveni,

satul Olteni, jud. Constanţa

23 decem-brie 1989,

Constanţa, ora 18.00


Eroare militară

22. Căpitan rg. III SERCĂIANU ION

- 40 ani- U.M. 02132

Mangalia

Mangalia,str. Rozelor, bl. R.1,

sc. A, ap. 6

23 decembrie 1989, Eforie

Sud, ora 06.00


Eroare militară

23. Plutonier ŞTEFAN MIHAI- 29 ani

- S.I.M.T. Constanţa

Constanţa,Aleea Trandafirului nr. 2, Bl. L.V. 5, sc.

A, ap.19


1989, ora 20.00

Plăgi împuşcate în regiunea bazinului

Eroare militară

24. Soldat VOICU NICOLAE

- U.M. 02603, Agigea

Constanţa01 ianuarie

1990, ora 08.00

Împuşcat în cap Eroare militară

25.TULUŞ SAMIR

- 6 ani

Comuna Ovidiu, str. Poştei, nr. 15


1989, ora 19.30

Plăgi împuşcate

toraco-abdominale

Nu s-a supus controlului unui patrule

militare

Surse: – Procuratura militară Constanţa; – Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989, Editura Militară, 1998; – Remus Macovei, „Erori umane, victime colaterale. Constanţa, Decembrie 1989“, Editura Confession, 2004; – Nicolae Cuşa, „Momente ale Revoluţiei din Decembrie 1989 la Constanţa. Aşa cum a fost“, Editura Muntenia, 1995.


57

RESORTURI BIBLIOGRAFICE DESPRE REVOLUŢIA ROMÂNĂ

DIN DECEMBRIE 1989 ÎN DOBROGEA

Prof.univ.dr. Marian COJOC Elaborate cu minuţiozitate, volumele apărute în seria Bibliografia Dobrogei, cu ritmici-tate anuală, editate de Biblioteca Judeţeană „I.N. Roman” Constanţa, conţin într-o structurare ştiinţifică aproape exhaustivă, – deşi redactorii compartimentului de informare o intitulează cu modestie „prezentare selectivă”–, întreaga scriitură referitoare la spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră, realizată în decursul anului în cauză: cărţi, broşuri, pliante tipărite în Dobrogea, periodice, seriale, acte normative, foi volante, articole cu referire la zona în discuţie, materiale iconografice şi cartografice etc. Acest gen de „anuare” a debutat în 1969, astfel că în anul 1989 se împlineau două decenii de preocupări bibliografice autentice utile, neîndoielnic, celor interesaţi de evantaiul editorial şi scriitoricesc dobrogean şi nu numai. Volumul dedicat anului 1989 are darul de a ne oferi imaginea unei schimbări „din mers” a conţinutului, dacă avem în vedere introducerea în partea a III-a a capitolului intitulat Revoluţia din Decembrie 1989. Frontul Salvării Naţionale. Consiliul Judeţean Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale1. Sunt enumerate, indicându-se foarte corect sursa, un număr de 26 de articole despre ulti-ma decadă a lunii decembrie 1989 în Dobrogea, inserate în ziarele „Cuget liber”, „Tulcea liberă”, „Delta liberă” şi revista „Tomis”. Bibliografia Dobrogei, anuarul dedicat anului 1990, păstrează formal structurarea în trei părţi din anii precedenţi, modificând însă partea a doua, intitulată – Politică. Ştiinţe politice – cu subtitlul 1. Revoluţia din 22 Decembrie 1989, înregistrând un număr de 41 de articole în publicaţii dobrogene şi centrale: „Tulcea liberă”, „Cuget liber”, „Fair-play experiment”, „Contrast”, „Ars Amandi”, „România liberă”, „Tineretul liber”, „Opus”, „Tomis”, „Cetatea”, „Deşteptarea”, „Baricada”, „Expres” etc. Alte 18 sunt dedicate instituţiei post-decembriste intitulate Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională de la Constanţa şi Tulcea. În Bibliografia Dobrogei pentru anul 1991 articolele alocate Revoluţiei sunt în număr de opt, pentru ca în volumul rezervat anului 1992 tema Revoluţiei să dispară pur şi simplu, fiind substituită în partea a doua intitulată Politică, alegeri, partide politice prin subtitlul – 1. Probleme politice, aspecte istorice. Între cele 17 articole care tratează „probleme politice şi aspecte istorice” cu greu pot fi identificate câteva ultime articole care sugerează exclusiv aspectele revoluţionare din decembrie 1989, precum: Noi mărturii privind Revoluţia din Decembrie 1989. Declaraţia lui Nicolae Alexe, membru al unui grup de ofiţeri din Constanţa, arestat în 1987 în urma unei tentative de complot împotriva clanului Ceauşescu, publicat în „România liberă” de Al. Mihal-cea; Ei nu vor spune adevărul. I-IV Evenimente neelucidate din Decembrie 1989, publicate în „Delta” (Tulcea), nr. 397/31 iulie 1992, 399/4 august 1992, 400/5 august 1992, 401/6 august 1992, 402/7 august 1992, 403/8 august 1992; Cine sunt revoluţionarii constănţeni? Lista participanţilor la evenimentele din Decembrie 1989, în „Cuget liber”, nr. 774/16 decembrie 1992, 775/17 de-cembrie 1992; Festivităţi prilejuite de aniversarea Revoluţiei Române din Decembrie 1989 la

1 Bibliografia Dobrogei 1989, prezentare selectivă, redactor responsabil-Dumitru Constantin Zamfir, Constanţa, Biblioteca Judeţeană Constanţa, Atelierul de multiplicat al B.J.C., 1990, passim.

_____________


58

Constanţa, 22 Decembrie 1992, în „Cuget liber”, nr. 779/23 decembrie 1992, „Telegraf”, nr. 242, 243/23-24 decembrie 1992; Ceauşescu putea fugi pe mare de Ghinea Valentin, în „Cuvântul”, nr. 1/7-13 ianuarie 1992 şi...cam atât. O analiză statistică elementară demonstrează că în intervalul analizat (1989-1992) in-teresul materializat în articole dedicate Revoluţiei din decembrie 1989 după momentul exuberanţei redacţionale (23 decembrie 1989-ianuarie 1990) a scăzut dramatic - de la 41, vârful de sarcină, la doar... 13. Mai mult decât atât, jenantă ne apare dispariţia efectivă a temei Revoluţiei, distinctă la început, dar înghiţită apoi de valul devastator al politicului.

Cărţile Revoluţiei

Nicolae Cuşa, Momente ale Revoluţiei din Decembrie 1989 la Constanţa,

Editura Muntenia, Constanţa, 1995, 110 p. „Freamătul“ Revoluţiei s-a simţit puternic începând cu 21 decembrie când s-au organizat adunări care con-damnau evenimentele de la Timişoara. În ziua de 22 decembrie, Constanţa este pe stradă. Mulţimea de manifestanţi avea drept ţintă punctele cheie ale oraşului: „Casa Albă” (sediul Comitetului Judeţean de Partid), sediul Securităţii şi sediul Miliţiei Municipale. Ca peste tot în ţară, şi la Constanţa s-au format gărzi cetăţeneşti, au fost instalate difuzoare ale staţiei de amplificare, iar la microfon se perindau oameni din toate categoriile sociale.

De remarcat este faptul că Nicolae Cuşa relatează corect manifestările huli-ganice ale unor demonstranţi care mai târziu vor avea pretenţia să se numească revoluţionari! Este vorba despre distrugeri, devastări de birouri şi furturi din clădirea ce reprezenta totalitarismul la Constanţa, precum şi de molestarea ce-lor pe care manifestanţii i-au găsit înăuntru. O situaţie similară s-a înregistrat la sediul Securităţii în care manifestanţii au reuşit să pătrundă şi să fure din camera „Corpuri delicte” cam tot ce se putea căra (cafea, ţigări, cosmetice, elec-tronice, etc.), ba mai mult, au încercat chiar să incendieze clădirea, dar fără succes. Autorul relatează şi evenimentele petrecute la Miliţia Municipiului, arătând că miliţienii strânseseră armele şi se adunaseră la sediu, manifestanţii fiind aceia care i-au admonestat şi bruscat. În ciuda tuturor solicitărilor, Armata refuza încă ieşirea pe stradă. Ziarul „Dobrogea Nouă” şi-a schimbat numele în „Cuget Liber” şi prin intermediul său au fost adresate apeluri şi comunicate către populaţie. În noaptea de 22 spre 23 decembrie la releul T.V. de lângă Tuzla avea loc prima confuzie şi cădea prima victimă a revoluţiei constănţene. Începând cu 23 decembrie evenimentele se derulează la fel ca peste tot în ţară: apar zvonuri privind otrăvirea apei, formaţiuni teroriste şi inamici gata să atace unităţile mili-tare; pe străzile municipiului au apărut trupe, iar în noaptea de 23 spre 24 de-cembrie s-au înregistrat cele mai multe victime.

Autorul se opreşte şi asupra „cazului Ion Corvin” (prăbuşirea elicopterului nr. 89 şi moartea tuturor mem-brilor echipajului) fiind purtătorul de cuvânt al văduvelor care nu au aflat adevărul despre moartea soţilor lor. Nicolae Cuşa prezintă şi prima filă de democraţie la Constanţa: alegerile din 24 decembrie pentru Frontul Salvării Naţionale (iniţial 27 de membri), care au asigurat conducerea judeţului până în mai 1990. Profesorul Cuşa nu se sfieşte să vorbească despre confuzii, lipsă de comunicare şi situaţii greşit înţelese, care au dus la apariţia unui număr mare de victime (militari şi civili), morţi şi răniţi. În ultima parte a cărţii autorul prezintă momente ale revoluţiei şi în alte localităţi ale judeţului: Basarabi, Cernavodă, Eforie Sud, Medgidia, Mangalia, Techirghiol, în toate acestea înregistrându-se acţiuni care s-au înscris în linia generală a evenimentelor din decembrie.

Asist. univ. drd. Marius COJOCARU


59

• A apărut prima carte cu sigla Editurii Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989: „Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional“ de prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Pentru a marca acest eveniment, Institutul Revoluţiei Române a organizat o dezbatere cu tema: „Revoluţia Română între literatură şi istorie. Stadiul abordărilor editoriale“. Au participat istorici, cercetători, cadre didactice, studenţi. S-au remarcat cu intervenţii de substanţă: Florin Con-stantiniu, Ioan Chiper, Marian Oprea, general Mihail E. Ionescu, Alesandu Duţu, viceamiral Dinu Ştefan, Lorin Fortuna, Adrian Niculescu, Gelu Voican Voiculescu, Florin Muller. Despre Revoluţia Română din Decembrie 1989 s-au scris până în prezent aproape 500 de lucrări. Sunt cărţi de autor sau editate de instituţii; cărţi care prezintă evenimentul în plan naţional sau pe zone geografice, îndeosebi pe oraşe; cărţi care au în centrul atenţiei/analizei Revoluţia în ansamblu sau sectorial. Revoluţia a fost abordată memorialistic, eseistic, epic sau reconstituită cu martori. S-au publicat colaje de documente, de cele mai multe ori fragmentare, dar este şi multă ficţiune pe tema Revoluţiei. Atât ca număr şi tematică, dar şi stilistic, se poate constata că s-a constituit o bibliografie consistentă, apreciabilă. Lucrările editoriale dedicate Revoluţiei răspund unui nivel de aşteptare al cititorului, dovedit prin succesul de librărie. Sunt însă ele şi la nivelul de exigenţă al metodologiei cercetării istorice? Din acest punct de vedere, considerăm că ceea ce s-a elaborat şi editat până acum sunt lucrări pregătitoare pentru Cartea Revoluţiei Române. Pentru că, în ceea ce s-a scris până acum, dominant este punctul de vedere personal, al autorului sau al instituţiei editoare, şi nu obiectivitatea, detaşarea şi nepărtinirea istoricului. Fiecare autor şi fiecare instituţie, deşi işi bazează demersul pe surse, şi-a construit şi a publicat istorii partizane, deseori şi precumpănitor teziste. Nu-i vorba de o complementaritate a opiniilor, de o multitudine de puncte de vedere, care să creeze cadrul general complex şi încâlcit al unui eveniment de amploare, ci de o anumită aroganţă în interpretarea faptelor. Aşa se face că astăzi există atât în conţinutul lucrărilor editoriale, cât şi în mentalul colectiv – creat prin lectură, dar şi prin televiziune – mult prea multe revoluţii, pentru a o mai face credibilă pe cea care a avut loc, în realitate, în Decembrie 1989. Pluralitatea opiniilor, exprimarea democratică a punctelor de vedere, polemica ideologică şi de altă natură sunt drepturi pentru care s-au jertfit cei 1104 martiri ai Revoluţiei Române din Decem-brie 1989. Dar memoria lor ne obligă să trecem cel puţin în manualele şcolare de istorie realitatea de atunci, fotografiată, aşa cum a fost ea. În acest context, cartea prof. Ioan Scurtu este o sinteză remarcabilă a evenimentelor de atunci, o interpretare din punctul de vedere al metodologiei istorice fără egal privind acum în bibliografia românească. • La sediul IRRD, în prezenţa unui public interesat, a avut loc o conferinţă – dezbatere pe tema: „Revoluţia română din Decembrie 1989 în manualele şcolare“. Subiectul conferinţei a fost expus de prof. univ. dr. Marian Cojoc, decanul Facultăţii de Istorie de la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, iar la dezbatere au participat: Ioan Scurtu, Dumitru Mazilu, Radu Ciuceanu, Ioan Chiper, Ion Alexandru, Marian Ştefan, Laura Căpiţă de la Institutul pentru Ştiinţa Educaţiei şi alţii.

Din activitatea IRRD


60

Participanţii la dezbatere au subliniat necesitatea implicării active a IRRD în elaborarea unor mate-riale didactice destinate atât autorilor de manuale, cât şi elevilor şi studenţilor: documentare, sinteze, cronologii, pliante. • Ţinând seama de intenţiile unor responsabili din administraţiile publice locale de a modi-fica centrele istorice şi arhitecturale din localităţile pe care le gestionează, – în favoarea edificării unor construcţii comerciale –, Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a hotărât, în şedinţa din 21 septembrie a.c., elaborarea şi promovarea unei iniţiative legislative privind protejarea şi păstrarea întocmai a pieţelor şi a spaţiilor publice unde, în Decembrie 1989, poporul român şi-a manifestat categoric, cu preţul sacrificiului chiar, voinţa de schimbare a regimului dictatorial comu-nist. Devenite cu timpul simboluri ale luptei românilor pentru libertate şi democraţie, aceste spaţii istorice trebuie să rămână neştirbite, pentru a perpetua în conştiinţa şi memoria generaţiilor respec-tul pe care îl datorăm celor care s-au jertfit pentru România. • În ziua de 31 august 2006, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a găzduit întâlnirea dintre domnul Ion Iliescu, preşedintele IRRD, şi un grup de preminaţi ai concursurilor de cercetare istorică pentru tineret din Estonia, Germania, Letonia, Norvegia, Polonia, România, Rusia, Slovacia şi Slovenia, reuniţi în România pentru a participa la Academia de Vară a reţelei EUSTORY, organizată de Asociaţia DRIFI şi Fundaţia Köber, cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Tineret. În cadrul discuţiei, moderată de prof. dr. Bogdan Murgescu, coordonator naţional al concursului ISTORIA MEA – EUSTORY şi membru al Comitetului Executiv al reţelei EUSTORY, au fost abordate teme precum experienţa României în procesul de integrare europeană. Răspunsurile dom-nului Iliescu la întrebările tinerilor participanţi la Academia EUSTORY s-au referit, de asemenea, la eşecul comunismului ca alternativă de dezvoltare istorică, la diverse aspecte ale evoluţiei societăţii româneşti în perioada comunistă şi postcomunistă, precum şi la unele probleme globale cu care se confruntă omenirea în secolul XXI.

• Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a organizat un turneu de promovare a activităţii proprii în centre univeristare, la asociaţii de revoluţionari din Capitală şi din ţară. Cu acest prilej au fost prezente publicaţiile institutului şi s-a lansat cărtea: „Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional“ de prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Despre valoarea celor două cărţii au vorbit: prof. univ.

dr. Marian Cojoc şi Nicolae Dunăreanu (la Universitatea

„Ovidius“ din Constanţa), prof. univ. dr. Mihai Iacobescu şi conf. Univ. dr. Florin Pintescu (la Uni-versitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava), prof. univ. dr. Ioan Calafeteanu, Ion Stanciu, prof. Vior-ica Arghir şi prof. Gheorghe Sbârnă (la Universitatea „Valahia“ din Târgovişte). La Librăria „Mihai Sadoveanu“ din Capitală, cele două cărţi au fost prezentate de acad. Dan Berindei şi prof. univ. dr. Dumitru Mazilu. La întâlnirile cu asociaţiile de revoluţionari din oraşele menţionate, s-a căzut de acord ca arhiva IRRD să creeze – pe baza documentelor şi a mărturiilor puse la dispoziţie de asociaţii – câte

Lansarea cărţii „Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional“, la Constanţa


61

un fond documentar propriu pentru fiecare judeţ, astfel încât lupta revoluţionarilor din teritoriu, din Decembrie 1989, să fie integrată în cercetarea ştiinţifică desfăşurată de specialiştii în istoria Revoluţiei Române. • Institutul Revoluţiei Române, Memorialul Revoluţiei Române - Timişoara şi Asociaţia „Victoria“ a Luptătorilor în Revoluţia din Timişoara au organizat în data de 17 noiembrie a.c., la Timişoara, o dezbatere publică cu tema „Rolul Frontului Democratic Român în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989“. Moderate de Claudiu Iordache, Lorin Fortuna şi prof. univ. dr. Miodrag Milin, intevenţiile participanţilor au adus importante precizări şi clarificări privind istoria F.D.R. Au fost elaborate teme referitoare la: - Acţiuni premergătoare înfiinţării Frontului Democratic Român; - Constituirea Frontului Democratic Român; - Acţiuni de informare şi mediatizare a existenţei şi activităţii Frontului Democratic Român; - Documente fundamentale elaborate şi difuzate de Frontul Democratic Român; - Relaţii între Frontul Democratic Român, instituţii şi întreprinderi; - Asigurarea prezenţei populaţiei la manifestarea de protest organizată de Frontul Demo-cratic Român, la Timişoara, în perioada 20 - 24 decembrie 1989; - Relaţii între Frontul Democratic Român şi conducerea Armatei din Timişoara; - Relaţii între Frontul Democratic Român şi reprezentaţi ai Partidului Comunist Român; - Constituirea puterii de stat locale şi districtuale postrevoluţionare, coordonată de Frontul Democratic Român; - Coordonarea teritorială a organizării rezistenţei împotriva regimului comunist - ceauşist; - Relaţii între Frontul Democratic Român şi Frontul Salvării Naţionale; - Acţiuni subversive organizate împotriva Frontului Democratic Român; - Acţiuni de contestare a rolului conducător al Frontului Democratic Român, la nivel local şi teritorial, în perioda de după căderea regimului comunist - ceauşit, precum şi a organizării de alegeri libere în oraşul Timişoara şi în judeţul Timiş; - Autodesfiinţarea Frontului Democratic Român. Conţinutul dezbaterii va fi publicat în unul dintre numerele următoare ale Caietelor Revoluţiei.

Participanţi la Simpozionul „Frontul Democratic Român“ desfăşurat la Timişoara


62

Un caz deosebit Zilele trecute ne-a vizitat un domn cu vârstă înaintată, Colibă Niculae, care ne-a prezentat o doleanţă neobişnuită, dar care ne-a cutremurat prin îndârjirea de care a dat dovadă pentru a-şi îndepliniri dorinţa, demult visată şi mărturisită a fi ultima din această viaţă. Spera din tot sufletul ca prin apelul la IRRD să reuşească ce nu au reuşit autorităţile competente să facă, de fapt, să dea curs solicitării de deshumare a corpului neînsufleţit al fiului său, Erou-martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Colibă Florentin, din Cimitirul Eternitatea din Galaţi şi reînhumarea acestuia în Cimitirul Eroilor Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Florentin Colibă s-a născut la 3 martie 1958, în municipiul Brăila. A copilărit la Tecuci, iar în Galaţi a locuit pentru o scurtă perioadă de timp. Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins în Bucureşti ca salariat al Întreprinderii de Aparate şi Utilaje de Cercetare Bucureşti. Era căsătorit şi avea un copil, Bogdan Iulian, în vârstă de un an şi jumătate. Evenimentele petrecute în perioada premergătoare decesului au fost reconstituite şi desluşite de către familia sa. În ziua de 21 decembrie 1989, Florentin Colibă a fost desemnat ca responsabil al plu-tonului de Gărzi Patriotice care urma să par-ticipe la mitingul din faţa Comitetului Central. Asemenea detaşamente erau trimise de între-prinderi şi îndeplineau rolul de tampon între mulţimea de oameni şi forţele de ordine şi Securitate. Reconstituind cu lux de amănunte evenimentele din acea dată, domnul Niculae

Colibă prezintă firul întâmplărilor prin care a trecut fiul său, în încercarea de a găsi per-soana care s-a făcut vinovată de uciderea fiului. După celebra întrerupere a discursului dic-tatorului, Florentin Colibă nu poate să restabilească ordinea în grupul de care răspundea şi

FLORIN COLIBĂErou - Martir al Revoluţiei

din Decembrie 1989

Semnal


63

îşi îndeamnă colegii să iasă din mulţime şi să se împrăştie. Acesta se pare că este motivul pentru care atrage atenţia unui securist, care îl ameninţă pentru fapta sa. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, Florentin Colibă pleacă spre serviciu, dar se opreşte în Piaţa Universităţii şi se alătură demonstraţiilor care aveau loc. Apoi s-a alăturat grupului de revoluţionari care apărau sediul Comitetului Central, intrarea A. Acolo este rănit la umăr, dar având o rană superficială preferă să rămână la faţa locului. Reuşeşte să dea de ştire familiei că este în afară oricărui pericol. În noaptea de 22 spre 23 a fost împuşcat în şoldul drept, fiind transportat urgent la Spitalul Municipal pentru ca apoi să fie transferat la Spitalul Militar Central. Datorită complicaţiilor care au survenit, după amputarea piciorului drept, Florentin Petre a făcut septicemie şi a murit chiar pe masa de operaţie, în data de 25 decembrie 1989. Cu toate că atât domiciliul, cât şi locul de muncă al lui Florentin Colibă se aflau în Bucureşti, membrii familiei au decis, forţaţi de împrejurări şi de circumstanţele mo-mentului, ca eroul martir să fie înmormântat în oraşul Galaţi. Motivele au fost multiple: în primul rând părinţii acestuia, Niculae şi Vasilica Colibă aveau domiciliul stabil în Galaţi, iar serviciul domnului Niculae nu permitea nici măcar să meargă la Bucureşti să-şi aducă fiul mort, deoarece era ofiţer activ, cu grad de locotenent colonel la M.Ap.N., iar în acele zile, în unitate era decretată starea de necesitate şi nu putea părăsi cazarma. Toată responsabilitate a căzut pe umerii fratelui mai mic şi al soţiei acestuia. Dorinţa, cât se poate de legitimă şi justificată a părinţilor a fost de a-şi conduce fiul pe ultimul drum. Prin urmare, situaţia de compromis a fost să fie înmormântat la Galaţi. Acel compromis s-a dorit a fi de scurtă durată, dar din păcate a rămas fără soluţionare în momentul de faţă. Dorinţa explicită a familiei Colibă este de fapt, dezhumarea rămăşiţelor pământeşti ale fiului lor din Cimitirul Eternitatea din Galaţi şi reînhumarea acestora în Cimitirul Eroilor Revoluţiei din Bucureşti. Actualmente, părinţii lui Florentin Colibă locu-iesc în Bucureşti. A fost necesar să se mute în Bucureşti, datorită vârstei înaintate, pentru a beneficia de sprijinul fiului lor şi de asistenţa atât de necesară, datorită stării de sănătate precare (Vasilica Colibă a suferit 8 intervenţii chirurgicale). Odată să mutarea în Bucureşti a survenit şi nevoia imperioasă ca rămăşiţele pământeşti ale lui Florentin Colibă să-şi găsească locul de odihnă veşnică în Cimitirul Eroilor din Capitală. Cimitirul Eroilor din Bucureşti este declarat ansamblu monument istoric, conform listei Monumentelor Istorice Bucureşti, iar spaţiul nu permite reamanejarea acestuia. S-a apelat la Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională al Municipiului Bucureşti, Secretaria-tul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, Guvernului României, Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, Asociaţia pentru Cinstirea Eroilor Martiri ai Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Primăria Mu-nicipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 4 – Bucureşti, etc. Niciunul din forurile statului român menţionate mai sus nu au reuşit să ofere un răspuns afirmativ, în acest demers, inclu-siv pentru a nu crea un precedent.

CUPRINS

Marian Cojoc: Cuvânt înainte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 3

Nicolae Cuşa: Revoluţia la Constanţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .5

Valentin Ciorbea: Agresiunea psihologică

şi radioelectronică pe litoralul românesc. . . . . . . . . . . . . . . . 16

Marian Moşneagu: Repere documentare privind modul

în care au acţionat efectivele Centrului de Scafandri

în perioada 17 - 31 decembrie 1989 . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19

Remus Macovei: Erori umane, victime colaterale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35

Florin Anghel: Considerente asupra României

în discursul public din Polonia anului 1989 . . . . . . . . . . . . . . 45

Statistica represiunii

TABEL cu persoanele decedate, în Dobrogea,

în perioada Revoluţiei Române din Decembrie 1989 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54

Marian Cojoc : Resorturi bibliografice despre

Revoluţia Română din Decembrie 1989 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Cărţile Revoluţiei

Nicolae Cuşa: Momente ale Revoluţiei din Decembrie 1989

la Constanţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58 Din activitatea IRRD. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

Semnal

Un caz deosebit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

caiet-6

Documents

Transcript of caiet-6