Cadrul Teoretic Si Conceptual Al Auditului Financiar. Zeca Mioara

1

MOTIVAŢIE

Mi-am ales această temă deoarece consider că orice reuşită, indiferent de domeniu,

presupune cunosterea conceptelor teoretice.

Auditul financiar reprezintă examinarea profesională a informaţiilor contabile în vederea

exprimării unei opinii adecvate şi independente asupra situaţiilor financiare. Auditul este realizat

de către profesionisti contabili în conformitate cu reglementările standardelor internaţionale de

audit.

Auditorul este profesionistul contabil care îşi desfăşoară activitate luând în considerare

principiile fundamentale impuse de către Codul de conduită etică profesională conform cărora

acesta trebuie să îşi desfăşoare activitatea în mod obiectiv, să fie capabil să ofere servicii

profesionale bazate pe cele mai noi informaţii şi cel mai important să nu discrediteze profesia

prin acţiunile efectuate.

Auditul financiar este un domeniu într-o continuă dezvoltare şi extindere către numeroase

ramuri ce asigură funcţionarea şi dezvoltarea întreprinderii.

De aceea auditul reprezintă domeniul în care doresc să mă afirm şi să ma dezvolt din

punct de vedere profesional.

Prin abordarea acestei teme doresc să mă familiarizez cu procedurile realizate în

auditului, cu etapele necesare realizării misiunii de audit, cu riscurile şi limitările cu care auditul

se confruntă în fiecare zi, precum şi cu practicile specifice de audit desfăşurate în cadrul unei

societăţi.

2

CAPITOLUL I

1. Cadrul teoretic si conceptual al auditului financiar. Istoric, importanţă,

clasificare şi obiective ale auditului.

1.1. Normalizarea internaţională şi naţională în audit. Tipologii şi structuri.

Normalizarea internaţională şi naţională în audit

Activitatea de audit presupune o evaluare detaliată a situaţiilor financiare cu scopul final

de a exprima o opinie rezonabilă, obiectivă şi independentă privind gradul de respectare a

principiilor contabile generale.Activitatea de audit necesită o normalizare atât pe plan

internaţional cât şi pe plan naţional.

Organizarea activităţii pe plan internaţional este asigurată de către IFAC(Internaţional

Federation of Accountants), organizaţia de reglementare internaţională în domeniul auditului.

IFAC este o organizaţie profesională neguvernamentală şi non-profit ce are drept scop general

reglementarea profesiei contabile şi de audit. IFAC este formată dintr-un Congres şi un Consiliu.

Principalele atribuţii ale Congresului sunt stabilirea contribuţiilor financiare ale

membrilor, desemnarea membrilor Consiliului şi modificarea prevederilor actului de

constituire. Congresul este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărei organizaţii membre.

Responsabilitatea Consiliului în cadrul IFAC presupune supravegherea bugetului şi a

lucrărilor IFAC precum şi aprobarea unor proiecte specifice. Consiliul este compus din

reprezentanţi din 18 tări, aleşi de Congres pe o perioadă de 2 ani şi jumătate.

IFAC asigură normalizarea pe plan internaţional a auditului prin intermediul :

Codul de etică pentru Auditorii Profesionişti;

Standardele Internaţionale de Audit (ISA);

Standardele Internaţionale de Educaţie ;

Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public(IPSAS);1

Organizarea activităţii pe plan naţional este asigurată de către Camera Auditorilor

Financiari din România. Camera Auditorilor Financiari din România este persoana juridică

autonomă care în interesul statului supraveghează desfăşurarea activităţii de audit în România.

1 Flavia Stoian,Ana Morariu,Audit Financiar,Editura ASE,2010,p.39

3

Atribuţiile Camerei Auditorilor Financiari din România sunt:

Elaborarea următoarelor documente: regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei,

Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar, standardele

de audit etc;

Atribuie calitatea de auditor financiar şi emite autorizaţii pentru exercitarea acestei

profesii;

Organizează şi urmăreşte programul de pregătire continuă a auditorilor financiari;

Controlează calitatea activităţii de audit financiar;

Promovează actualizarea legislaţiei prin instituţiile abilitate precum şi a normelor de audit

financiar, în concordanţă cu reglementările instituţiilor profesionale europene şi

internaţionale;

Elaborează normele interne privind activitatea Camerei;

Retrage temporar sau definitiv dreptul de exercitare a profesiei de audit financiar în

condiţiile prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei;

Asigură reprezentarea internaţională a profesiei de auditor financiar din România;

Emite reguli şi proceduri în limitele şi competenţele stabilite în regulamentul de

organizare şi funcţionare , prin care să asigure respectarea dipoziţiilor legale în domeniu;2

Camera Auditorilor Financiari din România este formată din următoarele organe de conducere:

Conferinţa, Consiliul Camerei, Biroul permanent al Consiliului Camerei şi Comisia de auditori

statutari.

Normalizarea auditului atât pe plan internaţional cât şi pe plan naţional este esenţială deoarece

aceasta impune respectarea anumitor reguli şi principii asigurând astfel realizarea unui audit

financiar profesional.

2 Mircea Boulescu,Audit Financiar-Repere normative naţionale,Editura Economică,2003,p.12

4

Tipologii şi structuri

Auditul este clasificat în funcţie de doua criterii esenţiale: obiectivul urmărit şi afilierea

auditorilor.

Conform primului criteriu, auditul se împarte în trei categorii şi anume:

Audit financiar;

Audit de conformitate;

Audit operaţional;

Auditul financiar presupune o examinare a situaţiilor financiare, o examinare realizată în

conformitate cu standardele internaţionale de audit. Situaţiile financiare sunt concepute cu scopul

de a oferi informaţii referitoare la poziţia financiară a întreprinderii, performanţele acesteia şi de

asemenea, modificările poziţiei financiare ale întreprinderii.

Auditul de conformitate presupune stabilirea gradului de respectare a unor principii,

norme sau criterii prestabilite, precum un cod de legi sau set de reglementări, de către o persoană

fizică sau juridică.

Auditul operaţional presupune evaluarea riscurilor si a erorilor, având drept scop final

oferirea unor soluţii, recomandări sau sfaturi pentru ameliorarea deficienţelor descoperite.

În funcţie de afilierea auditorilor, auditul se împarte în urmatoarele tipuri de audit:

Audit extern;

Audit intern;

Audit guvernamental;

Auditul legal;

Auditul extern se efectuează pe baza unui contract încheiat între auditorii independenţi si

întreprinderea respectivă. Auditorul independent nu este considerat un angajat al întreprinderii

deoarece acesta îşi desfăşoară activitatea pe o perioadă limitată, respectiv pe durata stabilită în

contactul încheiat.

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor

entităţii în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi

proceselor de conducere a acestuia.3Auditul intern reprezintă o partea a controlului intern al

entităţii respective, acesta fiind realizat printre angajaţi în vederea oferirii unei asigurări

rezonabile asupra respectării regulilor interne stabilite de conducerea entităţii.


5

O diferenţă esenţială între auditul extern şi auditul intern este aceea că spre deosebire de

auditorul independent, auditorul intern se poate implica în realizarea recomandărilor făcute.

Auditul intern se aseamănă cu auditul extern prin faptului că auditorul intern trebuie să îşi

desfăsoare activitatea în totală independenţă faţă de entitate auditată.

Auditul guvernamental este auditul care este realizat de către angajaţii instituţiilor publice,

spre deosebire de primele două audituri care sunt realizate de către auditori profesionişti.

Auditului guvernamental se aplică atât companiilor cât şi persoanelor fizice, având drept scop

final, verificarea plătii impozitelor şi taxelor datorate de către aceştia.

Auditul legal este realizat de către experţi contabili sau contabili autorizaţi care au

responsabilitatea verificării casei şi bilanţului contabil precum şi asigurarea gestiunii entităţii

respective.

Având în vedere aceste tipologii şi structuri de audit, consider că fiecare audit în parte

este important pentru buna desfăşurarea a activităţii unei întreprinderi deoarece fiecare vizează

aspecte diferite.

1.2.Etica în audit

În opinia lui Mircea Boulescu, ,,codul privind conduita etică şi profesională în domeniul

auditului financiar constituie baza pe care se fundamentează normele de etică(codul de etică,

reguli detaliate, îndrumări, standarde de desfăşurare a activităţii etc.) pentru auditori financiari”.4

Codul de conduită etică profesională a fost constituit cu scopul de a descrie un

comportament profesional ideal, oferind astfel numeroase reguli, principii şi condiţii menite să

vină în ajutorul profesionistilor din domeniul contabilităţii şi auditului.

Codul de conduită etică profesională presupune respectarea unor standarde ridicate de

profesionalism, conform căror profesionistii contabili asigura oferirea unor servicii de calitate

superioară. Codul se aplică tuturor profesionistilor contabili, indiferent de activităţile pe care le

desfăsoară(contabilitate, audit, consultanţă) şi indiferent ca liberi profesionisti sau ca angajaţi. 5

Auditorul financiar isi desfăsoară activitatea respectând urmatoarele principii

fundamentale ce se regăsesc în Codul de conduită etică profesională:


5 Laurenţiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu,Audit,Concepte şi Practici ;abordarea naţională şi

internaţională,Editura Economică,2002

6

A. Integritatea

Acest principiu presupune că auditorul pe parcursul desfăşurării activitatii sale de audit

trebuie să fie onest şi direct.

B. Obiectivitatea

Conform acestui principiu, auditorul trebuie să evite să fie pus în situaţii care i-ar putea

afecta obiectivitatea precum conflicte de interese sau influenţe externe.

C. Competenţa profesională

În cadrul acestui principiu, auditorul trebuie în permanenţă să fie capabil să ofere servicii

profesionale bazate pe cele mai noi informaţii referitoare la legislaţie, tehnică şi practică.

D. Confidenţialitate

Conform acestui principiul, auditorul nu poate divulga sau utiliza informaţiile obţinute pe

parcursul desfăşurării activităţii de audit, excepţie fiind cazul în care există un drept sau o

obligaţie profesională sau legală.

E. Conduita profesională

Conform acestui principiu, auditorul trebuie să îşi desfăşoare activitatea în aşa măsură încât

profesia să nu fie discreditată, iar reputaţia profesională să nu fie afectată.

F. Standardele tehnice

Auditorii profesionali, conform acestui principiu, au obligaţia de a-şi desfăsura serviciile

profesionale respectând standardele tehnice şi profesionale6.

Independenţa auditorului faţă de entitatea auditată reprezintă o asigurare că auditorul îsi

realizează activitatea cu profesionalism în condiţii de integritate.

Deşi independenţa este un factor important, auditorii se găsesc frecvent puşi în faţa unor

situaţii care le pot afecta integritatea, independenţa şi mai ales îi pot discredita ca profesionişti

contabili.

6 Laurenţiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu,Audit,Concepte şi Practici ;abordarea naţională şi

internaţională,Editura Economică,2002

7

De aceea Codul Etic prevede o serie de măsuri de protecţie a independenţei auditorului:

Măsuri de protejare create de profesie, legislaţie sau reglementări;

Măsuri de protejare stabilite în cadrul contractului încheiat cu clientul beneficiar al

serviciilor profesionale;

Măsuri de protejare stabilite în cadrul propriilor sisteme7;

Un element important asupra căreia Codul de conduit etică profesională se axează în mod

semnificativ este confidenţialitatea pentru că pe parcursul desfăşurării activităţii de audit,

auditorul intră în contact cu numeroase informaţii confidenţiale atât de natură profesională cât si

de natura personală.

Astfel în vederea protejării intereselor clienţiilor, Codul de conduită etică profesională

impune auditorilor respectarea confidenţialităţii chiar şi după încetarea colaborării cu acestia, cu

excepţia cazului în care legea prevede altfel.

Consider că existenţa unui astfel de cod este benefică deoarece oferă profesioniştilor

contabili un ideal spre care acestia tind pe parcursul dezvoltării lor profesionale. Prin oferirea

unui set complet de principii si informaţii, Codul de conduit etică profesională devine un ghid

pentru profesionistii contabili având drept obiectiv oferirea unor servicii de calitate superioară

în condiţii de profesionalism ideal.

1.3 Documentaţia în audit

Documentaţia reprezintă o etapă importantă în realizarea misiunii de audit, atât din punct

de vedere al colectării probelor pe baza cărora se va baza opinia auditorului cât şi al întelegerii

mediului în care îsi desfăsoară activitatea clientul respectiv.

Documentaţia în audit presupune materialele pregătite de/şi pentru auditor sau păstrate şi

obţinute de acesta pe parcursul efectuării auditului.

Documentele de lucru sunt utilizate, după caz, de către auditorii financiari, supervizorii la

verificări, în audit, la emiterea comunicatelor pentru managementul clientului ca şi suport pentru

planificarea şi coordonarea angajamentelor de audit ulterioare, dar pot fi utilizate şi de clienţi

pentru sprijin în realizarea situaţiilor financiare.

7 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009

8

Documentelor de lucru au următoarele funcţii:

Constituie principalul instrument al auditorului financiar prin care se justifică

faptul că s-a realizat un audit adecvat conform standardelor de audit general

acceptate;

Demonstrează autorităţiilor statului şi instanţelor judecătoreşti ca auditul a

fost bine planificat şi supervizat în mod corespunzător;

Demonstrează că probele acumulate au fost temeice, suficiente şi oportune;

Demonstrează că opinia auditorului cuprinsă în raportul de audit a fost

adecvată;

Permite auditorului să planifice auditul anului în curs, acesta folosind

informaţiile cuprinse în foile de lucru;

Reprezintă o sursă importantă de informaţii, care îl ajută pe auditor să decidă

asupra raportului de audit pe care ar trebuie să-l emită;

Sunt utile în evaluarea corectitudinii situaţiilor financiare;

Oferă sprijin clientului în procesul de întocmire a situaţiilor financiare;

Sunt utilizate de personalul cu poziţii ierarhice superioare în firmele de audit

cu scopul de a evalua dacă s-au colectat suficiente probe pentru a justifica

raportul de audit;

Reprezintă un cadru de referinţă util pentru perfecţionarea personalului;8

Dupa încheierea activităţii de audit, dosarele realizate rămân în posesia auditorului,

acesta având obligaţia de a păstra un anumit număr de ani documentaţia de audit, conform

Standardelor Internaţionale de Audit.

În momentul pregătirii documentelor de audit, auditorul trebuie aibă în vederea ca aceste

documente să faciliteze întelegerea auditului. Auditorul trebuie să înregistreze în cadrul

documentelor informaţii despre planificarea activităţii de audit, natura, coordonarea în timp şi

gradul de cuprindere a procedurilor de audit realizate, rezultatele acestei activităţii şi concluziile

care se trag din probele obţinute.

8 Cristina-Gabriela Jinga,Audit financiar,Editura ASE,2009,p.96

9

Pe lângă toate aceste elemente, documentele trebuie să includă raţionamentul auditorului

asupra problemelor semnificative care necesită exercitarea raţionamentului profesional precum şi

concluziile asupra problematicii analizate.

Documentaţia de audit cuprinde două tipuri de dosare: permanente şi curente.

Dosarele permanente presupun actualizarea cu informaţii de importanţă permanentă, spre

deosebire de dosare curente care conţin informaţii referitoare la auditul unei singure perioade.

Ca formă şi structură, dosarul permanent cuprinde următoarele tipuri de informaţii:

Informaţii privind istoria companiei auditate;

Descrieri ale sistemului contabil şi controlul intern al companiei;

Documente emise de compania auditată ;

Analiza anuală a conturilor sau tranzacţiilor semnificative;

Programul de audit în cadrul căruia sunt prezentate procedeele utilizate pentru

stabilirea esantionului, acest lucru având un impact semnificativ asupra eliminării

greselii tehnice de a verifica aceleasi elemente în fiecare an;

Dosarul curent conţine programul de audit şi analiza conturilor pentru anul respectiv,

memorendumuri care privesc activitatea de audit prestată în anumite domenii, problemele

constate, dificultăţiile întâmpinate şi modul de soluţionare etc.9

După finalizarea activităţii de audit, auditorul trebuie să asigure condiţiile optime de

depozitarea şi condiţii de securitate a dosarelor de lucru.

Documentaţia în audit reprezintă o etapă esenţială în cadrul activităţii de audit deoarece

în această faza auditorul planifică misiunea de audit bazându-se pe probele obţinute.

9 Laurentiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu, Audit,Concepte si Practici;abordarea naţională şi

internaţională,Editura Economică,2002 ,p.102

10

1.4 Riscurile misiunii de audit

Riscul de audit

“Riscul de audit reprezintă riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit

neadecvate, atunci când situaţiile financiare conţin informaţii eroante material”.10

Tinând cont de

acest lucru, auditorii acordă o atenţie sporită detectării riscurilor care pot afecta misiunea de

audit, atât din momentul acceptarii misiunii cât şi în timpul exercitării acesteia.

Auditorul este responsabli cu detectarea denaturărilor semnificative, dar nu poate fi tras

la răspundere pentru nedetectarea denaturărilor care nu sunt semnificative la nivelul situaţiilor

luate ca un întreg.

Riscul de audit cuprinde:

Riscul inerent(RI);

Riscul de control(RC);

Riscul de nedetectare(RN) ;

Riscul de audit este produsul celor trei tipuri de riscuri: „RA=RI*RC*RN ”

Riscul inerent (RI)

Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau al unei categorii de

tranzacţii, la informaţii eronate care ar putea fi materiale individuale, sau atunci când sunt

cumulate cu informaţii eronate din alte solduri sau tranzacţii, presupunând că nu au existat

controalele interne corespunzătoare11

.

În evaluarea riscului inerent, auditorul trebuie să tină cont de următorii factori:

Rezultatele auditurilor precedente;

Angajamentele iniţiale, comparativ cu rezultatele;

Tranzacţiile neobişnuite sau complexe;

Raţionamentul profesional avut în vedere la stabilirea soldurilor conturilor şi la înregistrarea

tranzacţiilor;

Activele care sunt susceptibile la delapidări;

Formarea populaţiei şi dimensiunea eşantionului;

Schimbările în cadrul conducerii şi reputaţiei acesteia;

10

Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.19 11 Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.21

11

Natura activităţii entităţilor, incluzând natura producţiei realizate şi a serviciilor prestate de

acesta;

Natura sistemului de procesare al datelor şi gradul de utilizare al tehnicilor moderne pentru

comunicare ;12

Conform celor spuse mai sus, putem concluziona că risul inerent presupune aprecierea

auditorului faţă de capacitatea controlului intern de a depista erorile existente în situaţiile

financiare.

Riscul de control (RC)

Riscul de control reprezintă riscul ca o declaraţie eronată, ce ar putea apărea în soldul

unui cont sau intr-o categorie de tranzacţii şi care ar putea fi material individual sau atunci când

este cumulată cu alte informaţii eronate din alte solduri sau categorii de tranzacţii, să nu poată fi

prevenită sau detectată şi corectată în timp util de către sistemul contabil şi sistemul de control

intern13

. Riscul de control se referă în principiu la riscul ca controlului intern să nu poată depista

şi corecta la timp erorile din situaţiile financiare. Spre deosebire de riscul inerent, riscul de

control este analizat strict prin evaluarea controlului intern.

Riscul de nedetectare (RN)

Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fond utilizată de auditor să nu

detecteze o informaţie eronată ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacţiii care poate

fi materială, în mod individual sau când este cumulată cu infomaţii eronate din alte solduri sau

categorii. Riscul de nedetectare mai este definit ca fiind riscul ca un auditor să nu descopere

acele erori materiale care nu au fost depistate de sistemul de control intern14

.

Riscul de nedetectare este riscul care este stabilit ultimul, după stabilirea riscul inerent şi riscul

de control, deoarece acesta este invers proporţional cu rezultatul celor 2 riscuri.

Riscul de nedetectarea este singurul risc care poate fi influenţat de către auditor, deoarece

riscul de nedetectare presupune un risc rezultat din responsabilitatea auditorului de a detecta

erorile existente în situaţiile financiare

12

Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000 ,p.22 13

Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.23 14 Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.25

12

Riscul de audit poate fi generat şi de următoarele activităţii:

A. Etapele misiunii de audit:

Acceptarea misiunii de audit;

Evaluarea controlului intern;

Examinarea finală;

Faza iniţială a misiunii de audit presupune acceptarea misiunii sau a mandatului. În cadrul

acestei etape, auditorul apreciază gradul de îndeplinire a acestui mandat prin cunoasterea globală

a întreprinderii, prin evaluarea riscurilor si a mediului de afaceri. Auditorul stabileşte

componenţa echipei de audit, cursul planului misiunii de audit, iar ca finalizare a acestei etape

elaborează şi semnează scrisoarea de acceptare a misiunii.

Cea de a doua fază presupune evaluarea controlului intern a entităţii respective si a

departamentului de contabilitate prin deplasarea la sediul entităţii, această etapă fiind intitulată

audit interimar. În cadrul acestei faze sunt aplicate proceduri de fond şi teste de control şi sunt

verificate declaraţiile managementului pentru a putea concluziona dacă acestea sunt reale şi

rezonabile.

Ultima etapă intitulată examinarea finală presupune publicarea situaţiilor financiare.

Auditorul îşi elaborează raportul de audit şi comunică deficienţele constatate pe parcursul

misiunii.

Consider că fiecare etapă în parte are o importanţă semnificativă in momentul elaborării

misiunii de audit. Omiterea unei dintre acestea poate avea urmări negative atât pentru entitatea

respectivă, deoarece raportul de audit nu va fi unul care să reflecte realitatea, cât si pentru

auditor, deoarece această situaţie îi poate afecta reputaţia.

B. Acceptarea misiunii de audit

Acceptarea misiunii de audit presupune în primul rând cunosterea în detaliu atât a clientului

cât şi a mediului în care acesta îşi desfăşoară activitatea. Informaţiile obţinute de auditor despre

client sunt informaţii specifice societăţii comerciale, informaţii specifice sectorului de activitate

şi informaţii economice generale.

Cunoaştere mediului de afaceri a clientului reprezintă un avantaj pentru auditor deoarece

acesta poate realiza un audit eficient prin evaluarea rapidă a riscurilor şi depistarea imediată a

problemelor. Înainte de acceptarea mandatului, auditorul trebuie să se asigure de faptul că

13

membrii echipei sale de audit au aculmulat suficiente informaţii despre client astfel încât acestia

să-şi poată îndeplini sarcinile ce le revin.

Auditorul are responsabilitatea de a se interesa de motivele pentru care auditorul anterior nu a

mai colaborat cu clientul, precum şi să afle daca cumva motivele necolaborării sunt legate de

nerespectarea legislaţiei, neaplicarea măsurilor sugerate sau nerespectarea onorarilor. După

evaluarea acestor elemente, auditorul poate decide dacă acceptă sau refuză mandatul.

Acceptarea mandatului se finalizează cu elaborarea şi semnarea scrisorii de acceptarea a

mandatului.

Scrisoarea de acceptare a misiunii trebuie să conţine obligatoriu următoarele elemente:

Obiectivul auditului situaţiilor financiare;

Obiectivul misiunii de audit;

Responsabilitatea conducerii privind pregătirea şi prezentarea situaţiilor

financiare;

Întinderea lucrărilor de audit, făcând trimitere atât la legislaţia aplicabilă, cât şi la

normele organismelor profesionale;

Existenţa riscului inevitabil ca unele erori semnificative să rămână nedescoperite,

din cauza recurgerii la esantioane, fie ca urmare a altor limitări inerente ale

auditului sau sistemului contabil sau de control intern;

Necesitatea accesului, fără restricţii, la orice înregistrare, document, piesă

justificativă sau alte informaţii necesare în vederea realizării auditului;

Conţinutul şi natura oricărui raport;

Modul şi condiţiile de comunicare a rezultatelor misiunii;15

Acceptarea mandatului de către auditor presupune asumarea sarcinii de realizare a misiunii

de audit. Auditorul confirmă implicarea sa numai în cazul acumularii unei cantităţi suficiente de

informaţii referitoare la entitatea supusă auditului

15

Laurentiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu, Audit,Concepte si Practici;abordarea naţională şi internaţională,Editura Economică,2002

14

C. Planificarea misiunii de audit

Planificarea activităţii de audit ajută la stabilirea priorităţilor, la identificarea potenţialelor

probleme şi soluţionarea acestora. Planificarea de audit poate fi realizată numai după ce auditorul

a colectat informaţii despre client, şi-a actualizat baza de cunostinţe despre acesta si a realizat o

evaluare preliminară a riscului de audit.

Planificarea misiunii de audit permite auditorului să atribuie în mod corespunzător sarcini în

cadrul echipei de audit. Prin determinarea caracteristicilor misiunii, determinarea pragurilor de

semnificaţie adecvate precum şi evaluarea obiectivelor de raportare ale misiunii, auditorul

stabileşte strategia generală de audit.

Planificarea misiunii de audit este formată din planul general de audit şi programul de audit.

Planul general de audit cuprinde obiectivele activităţii de audit, precum asigurarea că toate

problemele potenţiale sunt identificate şi facilitarea verificărilor şi revizuirilor.

Programul de audit cuprinde toate procedurile necesare auditorului pentru a putea

fundamenta o opinie asupra situaţiilor financiare şi este elementul cel mai important de control al

auditului. Implementarea planului de audit necesită un program de audit, elaborat şi documentat

de către auditor în care acesta stabilieşte natura, durata şi aria de cuprindere a procedurilor de

audit planificate. Atât planul general de audit cât şi programul de audit pot fi revizuite pe

parcursul desfăşurării activităţii de audit ori de câte ori este nevoie.

Consider că această etapă are o importanţă aparte deoarece îi oferă auditorului

posibilitatea cunoasterii informaţiilor care îl ajută in planificarea misiunii de audit, evitând

astfel realizarea unor proceduri care nu au nici o semnificaţie atât pentru auditor cât şi pentru

entitatea auditată.

D. Evaluarea Controlului Intern

În opinia lui Marin Toma, ,,obiectivul urmărit prin aprecierea controlului intern este de a

determina în ce măsură auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a putea defini natura,

întinderea şi calendarul lucrărilor şi intervenţilor sale”.16

Nu este necesar ca auditorul să verifice întregul ansamblu al controlului intern, ci numai

acele elemente pe care acesta doreste să se bazeze.

16 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.123

15

Aprecierea controlului intern se face de către auditor prin parcugerea următoarelor etape:

1. Cunoşterea entităţii;

2. Efectuarea de teste;

3. Evaluarea riscurilor;

4. Verificarea funcţionării controlului intern;

5. Evaluarea finală;

Prima etapa presupune cunosterea entităţii şi a sistemului său de control intern, identificând

astfel problemele cu care entitatea se confruntă şi procedurile de control intern existente.

Cea de a doua etapă presupune efectuarea unor teste de conformitate care au drept scop

verificarea întelegerii procedurii de control si cât de corect este aplicată aceasta.

Testele de conformitatea pot fi realizate după diferite modalităţi, precum:

Observarea directă;

Confirmarea verbală a celor ce utilizează procedura respectivă;

Existenţa mijloacelor utilizate(ştampile, vize, fişiere etc);

Observarea ulterioară, test ce presupune reluarea în întregime a circuitului plecând de la

origine pentru a-l testa ;17

A treia etapa presupune evaluarea riscurilor de eroare în cadrul căreia auditorul caută să se

convingă de faptul că entitatea respectivă dispune de un sistem de control intern care asigură

protejarea acesteia împotriva riscurilor de eroare. În cadrul acestei etape auditorul realizează un

chestionar de control intern cu ajutorul căreia acesta verifică dacă toate operaţiile sunt reale şi

înregistrate în mod corect în contabilitatea.

La sfârşitul acestei etape auditorul determină zonele unde controlul intern este eficient

asigurând astfel fiabilitatea informaţiilor si zonele unde acesta lipseşte. Următoarea etapa se

axează pe verificarea funcţionării controlului intern prin intermediul a două tipuri de control:

control de prevenire şi control de detectare.

Controlul de prevenire este efectuat în timpul operaţiunilor înainte de înregistrare, iar

controlul de detectare este efectuat asupra operaţiunilor de aceeaşi natură pentru a se asigura că

nu există erori.

După parcurgerea acestor etape, auditorul realizează o evaluare preliminară cu scopul de a

stabili punctele tari şi punctele slabe ale sistemului de control intern.

17 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.126

16

Punctele tari ale sistemului de control intern sunt procedurile de control care oferă asigurarea

unor înregistrări corecte a datelor, iar punctele slabe ale controlului intern sunt reprezentate de

ineficienţa controlului intern care poate determina apariţia unor riscuri de erori.

Ultima etapă presupune efectuarea unei evaluări finale în urma căreia auditorul determină:

variabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv şi permanent), punctele slabe datorate

conceperii defectuoase a sistemului, punctele slabe datorate unor greşite aplicări a procedurilor

sistemului.18

Dupa parcurgerea tuturor etapelor, auditorul comunică conducerii observaţiile sale, sugestii

în cazul în care acesta consideră că sistemul de control intern necesită modificări, prin

intermediul unui raport asupra controlului intern.

Raportul asupra controlului intern este elaborat respectând următoarele principii:

Prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esenţial pentru a folosi conducerii

societăţii;

Prezentarea detaliată a problemelor pe servicii sau subunităţi ale societăţii pentru a putea

fi usor difuzate;

Analiza fiecărei probleme în mod logic, de o manieră constructivă, pentru a permite

societăţii să utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor în patru părţi:

introducere şi sinteză, sumar, detalii şi anexe;19

Evaluarea controlului intern are o importanţă deosebită pentru auditor deoarece acesta poate

realiza un program de control restrâns atunci când este sigur că se poate baza pe controlul intern

şi pe înregistrările acestuia sau un program de control extins când nu se poate baza pe controlul

intern, fapt care îl obligă să-şi marească volumul de proceduri.

Consider că o evaluare a controlului intern este absolut necesară deoarece un controlul

intern bine pus la punct poate eficientiza munca auditorului prin furnizarea de informaţii corecte

si necesare. Aceleaşi principii se aplică si în cazul unui control intern defectuos, în sensul că

acesta afectează munca auditorului prin furnizarea unor informaţii incorecte, de aceea auditorul

este obligat să aplice un volum ridicat de proceduri în vedere obţinerii unor informaţii suficiente

şi care să reflecte realitatea.

18

Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.130 19 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.132

17

1.5 Prag de semnificaţie, ,,element de răscruce într-un audit performant”

Conform Comisiei Standardelor de Contabilitatea Financiară(F.A.S.B), pragul de

semnificaţie este definit astfel: „Importanţa (gravitatea) unei omisiuni sau a unei prezentări

eronate a informaţiilor contabile care, prin prisma circumstanţelor generale dă nastere unei

probabilităţi ca raţionamentul unei persoane rezonabile care se bazează pe informaţiile respective

să fi fost schimbat sau influenţat de omisiunea sau eroarea de prezentare semnificativă”.

Conform celor spuse mai sus putem concluziona ca pragul de semnificaţie reprezintă acel

nivel peste care o eroare poate influenţa în mod semnificativ situaţiile financiare si de asemenea

acel nivel sub care erorile, deşi există, nu pot afecta în mod semnificativ situaţiile financiare.

În elaborarea planului de audit, auditorul stabileste pragului de semnificaţie la un nivel mediu

astfel încât să poată detecta denaturările semnificative din punct de vedere cantitativ. Auditorul

are în vedere atât pragul de semnificaţie la nivel global, cât şi pragul de semnificaţie în relaţie cu

clasele de tranzacţii şi prezentările de informaţii, cu soldurile conturilor. Pragul de semnificaţie

are o influenţă relativ importantă în determinarea tipului adecvat de raport de audit.

Astfel în cazul în care denaturările la nivelul situaţiilor financiare sunt considerate

nesemnificative de către auditor, atunci acesta va emite un raport fără rezerve, dacă denaturările

afectează în mod semnificativ situaţiile financiare atunci auditorul va emite fie o opinie

nefavorabilă, fie un refuz de a exprima o opinie.

Exprimarea unei opinii poate fi determinată în funcţie de 3 tipuri de praguri de semnificaţie:

Prag de semnificaţie nesemnificativ, caz în care situaţiile financiare nu sunt denaturate în

mod semnificativ, drept urmare auditorul va emite o opinie fără rezerve;

Pragul de semnificaţie este semnificativ, dar nu afectează situaţiile finaciare ca întreg,

prezentând în ansamblu o imagine fidela. În acest caz auditorul va emite o opinie cu

rezerve;

Pragul de semnificaţie este semnificativ afectând astfel prezentarea fidelă a situaţiilor

financiare. Auditorul, în acest caz, va emite fie un refuz de a exprima o opinie, fie o

opinie nefavorabilă;

Intre nivelul riscului de audit şi nivelul pragului de semnificaţie există o relaţie invers

proporţională. În cadrul examinării finale auditorul trebuie să aprecieze valorea finală a tuturor

erorilor nedescoperite pentru a putea determina dacă această sumă depăşeste sau nu pragul de

semnificaţie. În cazul în care această valoare depăseste pragul de semnificaţie, auditorul trebuie

18

să reducă riscul de audit fie prin corectarea situaţiilor financiare în funcţie de erorile

descoperite, fie prin aplicarea unor proceduri suplimentare de audit.

Prin aplicarea procedurilor de audit, auditorul va trebui să colecteze o serie de probe, pe care

se va baza in elaborarea opiniei sale. Aplicarea pragului de semnificaţie permite auditorului să

aprecieze măsura în care denaturărilor identificate au efect asupra auditului şi al celor

neindentificate, dacă acestea există, asupra situaţiilor financiare.

Una dintre responsabilităţiile auditorului în acest caz este de a determina pragul de

semnificaţie pentru situaţiile financiare percepute ca un întreg, dar si de a determina pragul de

semnificaţie în momentul planificării auditului.

O altă responsabilitate a auditorului este de a revizui pragul de semnificaţie pentru situaţiile

financiare ca întreg, în cazul în care sunt descoperite informaţii care ar putea avea drept efect

stabilirea unei noi valori, precum şi includerea pragului de semnificaţie funcţional, pragul de

semnificaţie pentru situaţiile financiare luate ca un întreg şi nivelurile pragurilor de semnificaţie

pentru anumite tranzacţii în documentaţia de audit.

Consider că pragul de semnificaţie este important deoarece sprijină auditorul în

determinarea cantităţii de erori semnificative sau nesemnificative a situaţiilor financiare. De

asemenea pragul de semnificaţie este crucial în determinarea raportului de audit emis de către

auditor.

1.6 Conversia managerială a concluziilor finale ale auditului financiar. Limite ale

auditului în procesul decizional

Conversia managerială a concluziilor finale ale auditului financiar.

Auditorul poate emite conform raportului de audit următoarele tipuri de opinii: opinia fără

rezerve, opinia cu rezerve, opinia contrară şi de asemenea poate exista şi cazul imposibilităţii

exprimării unei opinii.

Opinia auditorului se bazează pe probe de audit care reprezintă o informaţie competentă,

relevantă şi rezonabilă de natură documentară, vizuală sau orală privind entitatea

auditată.20

Aceste opinii se emit după desfăşurarea activităţii de audit asupra situaţiilor financiare,

urmând ca la finalul acestei operaţii raportul să ajungă la conducerea entităţii.

20

Laurentiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu, Audit,Concepte si Practici;abordarea naţională şi internaţională,Editura Economică,2002,p.109

19

După analiza raportului de audit, conducerea trebuie să pună în aplicare măsurile de redresare

a entităţii sugerate de către auditor.

Conducerea se poate afla în faţa următoarelor situaţii:

Opinia fără rezerve este stabilită atunci când auditorul consideră că situaţiile financiare

sunt prezentate în mod corespunzător sau oferă o imagine fidelă referitore la toate

aspectele semnificative în conformitate cu standardele de raportare financiară;

Acest caz este cazul favorabil pentru întreprindere deoarece demonstrează faptul ca situaţiile

financiare nu prezintă informaţii eronate utilizatorilor săi.

Opinia cu rezerve este stabilită de către auditor atunci când acesta se confruntă cu limitări

ale ariei de aplicabilitatea sau cu unele neînţelegeri la nivelul conducerii, dar efectul

acestor aspect nu este suficient de semnificativ încât să conducă la o opinie contrară sau

chiar imposibilitatea exprimării unei opinii;

Acesta este un caz care necesită implicare conducerii pentru reducerea limitărilor în scopul

oferirii accesului nelimitat a auditorului în cadrul întreprinderii şi de asemenea pentru lămurirea

neîntelegerilor ce împiedică efectuarea auditului.

Opinia contrară este stabilită atunci când auditorul ajunge la concluzia că o neîntelegere

cu conducerea entităţi are o influenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare, încât

acesta consideră ca un raport calificat nu este potrivit pentru a prezenta informaţii

referitoare la natura eronată a situaţiilor financiare;

În acest caz întreprinderea trebuie să ia în considerarea aspectele care au dus la emiterea

acestei opinii deoarece nu creează o situaţie favorabilă pentru întreprindere.

Imposibilitatea exprimării unei opinii apare atunci când limitarea accesului ariei de

aplicabilitatea are un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare, încât auditorul nu a

putut obtine probele de audit necesare exprimării unei opinii;

Cazul prezentat este un caz care necesită o implicare serioasă din partea conducerii deoarece

reprezintă un semnal de alarmă referitor la modul de organizare al întreprinderii.

Recomandările oferite de auditor prin intermediul raportului de audit trebuie aplicate

deoarece acestea sunt emise în vederea rezolvării problemelor identificate pe parcursul

desfăsurării misiunii de audit. De aceea este foarte importantă atitudinea conducerii în această

situaţie.

20

Limite ale auditului în procesul decizional.

Orice tip de audit efectuat nu poate oferi o garanţie absolută referitore la faptul că situaţiile

financiare nu contin erori sau fraude semnificative. Acestea pot apărea fie din cauza utilizării

unui raţionament greşit în aplicarea şi utilizarea standardelor, fie ca urmare a procesării incorecte

a datelor contabile, fie din cauza faptului că auditorul nu le poate depista.

Sistemul contabil creează de asemenea limitări ale auditului financiar prin oferirea unor

tratamente distincte pentru evidenţierea aceleiasi tranzacţii, lucru care va determina rezultate

diferite din punct de vedere al prezentării situaţiilor financiare.

Pe lângă aceste limitări, auditul se confruntă cu limitări ale sistemului contabil şi de control

intern determinate de managementul companiei. Deciziile echipei manageriale privind structura

sistemului contabil şi a celui de control intern, se bazează, în principal, pe raportul cost-

beneficiu. Chiar dacă procesul de audit s-ar afla în situaţia în care sistemul contabil este bine pus

la punct, tot nu ar putea oferi garanţia că datele prezentate în situaţiile financiare sunt obiective

100%.

Un alt timp de limitări sunt limitările procesului de audit, acest lucru obligând auditorul să se

asigure că obţine suficiente probe de audit în urma desfăsurării activităţii de audit în vederea

emiterii unei opinii rezonabile de audit. Chiar si aşa, auditori se confruntă cu anumite probleme

referitoare la faptul că asteptările publicului vizavi de performanţele pe care serviciile de audit ar

trebui să le atingă nu sunt realiste în comparaţie performanţele reale.

Acest lucru generează aşa numitul “audit-expectation gap”, respectiv diferenţieri generate de

asteptări ale publicului neconforme cu realitatea.

De la începuturile auditului, acesta s-a confruntat cu anumite limitări pe parcursul

desfăşurării activităţii de audit. Limitările actuale ale auditului sunt generate atât de oameni, de

sistemul contabil curent cât şi de tehnologie.

21

CAPITOLUL II

2.Practici specifice de audit la societatea S.C Farmec S.A.

2.1.Cunoaşterea clientului

S.C Farmec S.A a apărut pentru prima dată în anul 1945 sub denumire de Laborator Mal-

Moss,iar în anul 1995 prin reorganizarea întreprinderii de produse cosmetice FARMEC din

aceeaşi localitate şi-a schimbat denumirea în S.C Farmec S.A şi este înregistrată în Registrul

Comerţului la Camera de Comerţ şi Industrie Cluj-Napoca sub nr. 12/14.1991.

S.C Farmec S.A are sediul în localitatea Cluj-Napoca, strada H.Barbusse, nr 16.

În prima parte a anului 2002 societatea a fost cuprinsă în programul de privatizare pe anul de

privatizare 2001,fiind o societatea pe acţiuni. Obiectul de activitate al societăţii este cercetarea,

producerea şi comercializarea articolelor cosmetice şi chimico-casnice, proiectarea şi fabricarea

ambalajelor din mase plastice pentru aceastea, precum şi operaţiuni de export şi servicii pentru

terţi. Întreprindere cu o tradiţie de peste 45 ani în producerea articolelor cosmetice S.C Farmec

S.A este unul dintre cei mai mari producători de cosmetice din România.

Gama sortimentală a produselor realizate în întreprindere este foarte diversificată

cuprinzând deodorante, creme, emulsii, şampoane, lacuri, fixative, produse cosmetice pentru ras

şi după ras, produse de fardare, lacuri de unghii, insecticid şi produse de uz menajer.

22

2.2.Evaluarea riscului inerent

Nume

client

SC FARMEC S.A Perioada

contabila

31.12.2010 Ref B5/1

Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea ca un sold sau clasă de tranzacţii să fie denaturată

semnificativ şi e împărţit în următoarele componente:

Risc general (risc inerent pur şi risc de mediu). Acest lucru derivă din aspectele referitoare la

management, funcţia de contabilitate, natura de afaceri şi experienţa auditorului precedent al

acestui client;

Risc specific. Acesta derivă din aspectele referitoare la experienţa anterioară a auditorului şi

înţelegerea curentă a fiecărui domeniu de audit

Factor de risc 1 2 3 4 5 Comentarii

Foarte

scăzut

Scăzut Mediu Ridicat Foarte

ridicat

Elemente manageriale

Măsura în care conducerea

cuprinde şi acţionari

Capitalul social al

societăţi este deţinut

de acţionari

Poziţia financiară a clientului Societatea este într-o

continuă creştere

Lichiditatea clientului Lichiditatea generala

este de 2.05, valoare

care se situeaza

peste nivelul

recomandat de 2

Evaluarea noastră asupra

integrităţii conducerii

Integritatea

conducerii este sub

semnul întrebării

Măsura în care sunt folosite

situaţiile financiare de către un

terţ

Situaţiile financiare

sunt accesibile

utilizatorilor

23

Experienţa conducerii şi

cunoştinţele de conducere a

activităţii

Societatea are o

exeprienţă

îndelungata pe piaţă

Importanţa cifrei de afaceri

asupra conducerii

Cifra de afaceri este

importantă pentru

societate

Accentul pus pe păstrarea

nivelului veniturilor

Societate pune

accent pe păstrarea

nivelului veniturilor

Atitudinea conducerii asupra

raportării financiare

Da

Schimbarea frecventă a

consultanţilor

Nu

Experienţa trecută asupra

competenţei controlului

conducerii

Conducerea a fost

implicată în diverse

sandaluri

Istoric al încălcării legilor sau

regulamentelor

Da

Niveluri adecvate ale

remunerării pentru natura şi

performanţele activităţilor

Da

Mediul contabil

Competenţa personalului

contabil

Personalul contabil

este eficient

Atitudinea personalului contabil Personalul contabil a

colaborat

Probabilitatea unor informaţii

financiare eronate, inadecvate

sau întârziate

Puţin probabil

datorită activităţii

anterioare de audit.

24

Evaluare risc inerent(continuare)


Foarte

scăzut


ridicat

Măsura în care tranzacţii

materiale sau ajustări apar la sau

în apropierea încheierii perioadei

contabile

Nu

Dovezi mai vechi asupra

cosmetizării situaţiilor Da

Frecvenţa şi importanţa

tranzacţiilor dificile pentru audit

Nu

Politici contabile noi sau

complexe

Trecerea de la

OMFP 1752/2005 la

OMFP 3055/2009

Complexitatea structurii

corporative şi contabile, aferente

dimensiunii clientului

Da

Întreruperi sau căderi ale

sistemului contabil Nu

Probe prin care se prevede

probabilitatea apariţiei de

probleme în legătură cu

înregistrările contabile.

Nu

Nume

client


contabila

31.12.2010 Ref B5/1

25

Nume

client


contabila

31.12.2010 Ref B5/1



Foarte

scăzut


ridicat

Mediul operaţional

Natura domeniului de

activitate - creştere/scădere, nou/vechi

Este un domeniu

în continuă

dezvoltare

Afirmaţii şi/sau acţiuni iniţiate

împotriva companiei sau

conducerii de către părţi

terţe/reglementatori

Au existat cazuri

Modificări ale

profitabilităţii/lichidităţii

În anul 2010 s-a

înregistrat o

reducere a

lichidităţii

generale de la 2,75

in 2009 la 2,53

Relaţia cu banca sau cu

finanţatorii externi

Bună

Probabilitatea cedării unei părţi semnificative a

activităţilor sau vânzarea

intereselor deţinute de către un investitor semnificativ

Nu

Ameninţări la rentabilitatea

activităţilor.

Aceasta poate fi

ameninţată de

către concurenţă

Intenţia de noi creşteri

semnificative ale finanţărilor

Da

26

Nume

client


contabila

31.12.2010 Ref B5/1



Foarte

scăzut


ridicat

Dovezi ale comercializării

excesive

Nu

Planuri privind achiziţii

semnificative/investiţii

externe

Da

Nivelul de performanţă

aferent unui sector, ca

ansamblu

Client important/Client de

renume

Aspecte de audit

Înregistrări privind calificările

sau modificările anterioare

(referitor la opinii şi/sau

rapoarte)

Nu

Raportarea incertitudinilor

fundamentale, inclusiv

aspectele legate de continuitatea

activităţii.

Nu

Relaţia cu conducerea

superioară

O comunicare

bună

Probabilitatea întâmpinării de

dificultăţi în obţinerea de probe

de audit

S-au întâmpinat

anumite dificultăţi

Tranzacţii neobişnuite sau

specifice domeniului de

activitate şi practic care sunt

dificil de auditat

Nu

27

Evaluarea generală Scăzută (2)

2.3.Calculul pragului de semnificaţie

Nume

client


contabila

31.12.2010 Ref B5/1

Această planificare îşi propune să sprijine auditorul în stabilirea unui nivel al pragului de

semnificaţie. În scopul planificării şi în înregistrarea motivelor pentru care a fost selectat nivelul

planificat al pragului de semnificaţie.

Nivelul pragului de semnificaţie utilizat pentru evaluarea rezultatelor testelor şi în special

la nivelul situaţiilor financiare trebuie să reprezinte întotdeauna o parte a raţionamentului

auditorului. Atunci când este cazul, pot fi întocmite calcule separate ale pragului de semnificaţie

pentru contul de profit şi pierdere şi bilanţ.

Nivelul pragului de semnificaţie ar trebui revizuit la momente adecvate pe parcursul

auditului. Atunci când auditorul identifică factori care pot genera revizuirea pragului de

semnificaţie planificat, auditorul ar trebui să ia în considerare şi să documenteze impactul asupra

abordării auditului.

Pragul de semnificaţie ar trebui, de asemenea, revizuit, în etapa de finalizare

28

Determinarea pragului de semnificaţie Efectiv

2011

Efectiv

2010

lei lei

Profit înaintea impozitării,după

ajustarea pentru elementele

excepţionale şi primele directorilor

10.289.524 7.280.472

10% din acesta 1.028.952,4 728.047,2

5% din acesta 514.476,2 364.023,6

CIFRA DE AFACERI 109.577.705 95.551.704

2% din acesta 2.191.554,1 1.911.034,08

1% din acesta 1.095.777,05 955.517,04

Active brute 16.821.034 14.781.796

2% din acesta 336.420,68 295.635,92

1% din acesta 168.210,34 147.817,96

Pragul de semnificaţie al auditului stabilit la 955.517,04

Baza de calcul

Pragul de semnificaţie s-a determinat prin aplicarea coeficientului de 2% asupra Cifrei de

Afaceri

Justificarea nivelului pragului de semnificaţie ales

Având în vedere că întreprinderea înregistrează un profit care diferă în mod substanţial de la

an la an, nu îl putem considera ca fiind un element de referinţă, de aceea consider ca pragul de

semnificaţie ales reflectă cel mai bine performanţele întreprinderii deoarece este cel mai

constant indicator.

29

Întocmit de Zeca Mioara-Alina Data 15.02.2011

Revizuit de Data

2.4. Sumarul evaluării riscului şi planul de esantionare

Nume

client


contabila

31.12.2010 Ref B5/1

Inerent Foarte

scăzut

1

Scăzut

2

Mediu

3

Ridicat

4

Foarte

ridicat

5

Specific

Foarte scăzut 5 4 3 2 1

Scăzut 4 3.25 2.5 1.75 1

Mediu 3 2.5 1.75 1.5 1

Ridicat

2 1.75 1.5 1.25 1

Foarte ridicat

1 1 1 1 1

Afirmaţia din

situaţia

financiară

Valoarea

aprox. A

populaţiei

Pragul de

semnificaţie

Factorul

de risc

inerent şi

specific

Factor de

risc de

control

Relevanţa

acordată

revizuirii

analitice

Este

necesar

eşantionu

l?

Dimensiu

nea

minimă a

eşantionu

lui

Motivul

lipsei

eşantionului

A se vedea

tabelul de

mai sus

1 risc

ridicat: 5

risc scăzut

3 total :1

niciuna

Da/Nu

Terenuri 32.264.028 955.517,04 3.25 4 1 Y 1

Clădiri 38.440.725 955.517,04 3.25 4 1 Y 3

Instalaţii, utilaje,

autovehicule

28.333.827 955.517,04 3.25 4 1 Y 2

Mobilier,

echipament

tehnologic

1.082.567 955.517,04 3.25 4 1 Y 1

30

2.5.Audit financiar –Secţiunea Imobilizări corporale

Nume

client


contabila

31.12.2010 Ref B5/1

IMOBILIZĂRI CORPORALE

OBIECTIVELE AUDITULUI

1. Asigurarea faptului că imobilizările corporale sunt tratate corect în toate conturile,

în conformitate cu legislaţia adecvată şi cu standardele contabile aplicabile;

2. Asigurarea faptului că imobilizările corporale înregistrate în conturi există;

3. Asigurarea faptului că un titlu valid al imobilizărilor corporale înregistrate în

conturi este deţinut de client;

4. Asigurarea faptului că evaluarea imobilizărilor corporale ale companiei este

conformă cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate

consecvent;

5. Asigurarea faptului că formula contabila este respectată şi corect aplicată;

6. Asigurarea faptului că intrările de imobilizări corporale sunt corecte şi că cedările

şi dezafectările au fost corect înregistrate;

7. Identificarea fizică a terenurilor şi corelarea acestora cu informaţiile existente;

8. Asigurarea faptului că imobilizările corporale sunt amortizate conform OMFP

3055/2009 şi Codului Fiscal în vigoare;

9. Asigurarea faptului că deprecierea imobilizărilor corporale ale companiei este

conformă cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate

consecvent;

CONCLUZII

În opinia mea,consider ca au obţinute suficiente probe de audit care să ne permită să ajungem la

concluzia că imobilizările corporale nu sunt denaturate semnificativ în cadrul conturilor.

Semnătură Zeca Mioara-Alina Data 20.02.2010

Revizuit Data

31

Foaia de lucru 1

Auditor

Dosarul exercițiului

Secțiunea E

Imobilizări corporale

Capitol:Terenuri

Întocmit:Z.M

Data: 20.02.2011

Ref.:

E1 Societatea

Auditată:

S.C. FARMEC

S.A

Verificat:

Data:

Obiectiv: Identificarea fizică a terenurilor şi corelarea acestora cu informaţiile existente.

Metoda: Investigarea şi observarea.

In urma participării la inventariere în data de 31 decembrie, s-au constatat urmatoarele: în

baza deciziei de inventariere de la S.C. FARMEC S.A., nr 1 din data de 15 decembrie 2010,

au fost numite în comisia de inventariere următoarele persoane:

Nume si prenume Functia

Giurgiuman Cristian presedinte

Dan Alina membru

Tudorache Emilia membru

Care au hotarat înfiintarea subcomisiei 1 care a avut ca sarcina inventarierea terenurilor

companiei. Din cadrul subcomisiei au făcut parte:

Nume si prenume Functia

Buzea Marius presedinte

Dan Alina membru

Tudorache Emilia membru

Subcomisia 1 a hotărât că pe data de 22 decembrie 2010, auditorii să se deplaseze şi

să facă identificarea fizică a terenurilor.

In data de 22 decembrie ora 8:30, ne-am deplasat pe raza localităţii Cluj-Napoca, unde

am identificat un teren deţinut de către societate.

Concluzia: In urma participării la inventar, terenul identificat, nu prezintă probleme, motiv

pentru care nu solicitam reevaluarea. În acest caz avem o opinie fără rezerve.

32

Foaie de lucru 2

Auditor


Secțiunea E


Capitol:Imobilizări

Întocmit:Z.M

Data: 20.02.2011

Ref.: E2

Societatea

Auditată:

S.C. FARMEC

S.A

Verificat:

Data:

Obiectiv: Asigurarea faptului că imobilizările corporale sunt tratate corect în toate conturile, în

conformitate cu legislaţia adecvată şi cu standardele contabile aplicabile.

Metoda Observare, investigaţie, refacere calcul

Documente justificative: Bilanţ, cont de profit şi pierdere

Calcule și analize:

Concluzia: În urma acestei analize nu au fost identificate diferenţe la preluarea soldurilor iniţiale

din situaţiile financiare încheiate în anul 2009, dar nici între soldurile preluate din balanţa de

verificare şi soldurile prezentate de către client în situaţiile financiare.

Au fost calculate variaţiile absolute şi procentuale, iar pentru cele mai semnificative au fost

realizate teste suplimentare în cadrul secţiunii. Asadar emitem o opinie fără rezerve.

Situaţii

financiare

Situaţii

financiare

Preluare sold

iniţial

Preluare date

mapate din

bilanţ

Diferenţe

sold iniţial

Diferenţe

sold final

Variaţii

absolute

Variaţii

procentuale

31.12.2009 31.12.2010 31.12.2010 Diferenţă Diferenţă Variaţii Variaţii

1 2 3 4 5=3-1 6=4-2 7=4-3 8=7/3

IMOBILIZĂRI

CORPORALE

1.Terenuri şi

construcţii

81.123.938 70.704.753 81.123.938 70.704.753 0 0 -10.419.185 -12,8%

2.Instalaţii tehnice

şi maşini

10.463.937 9.750.257 10.463.937 9.750.257 0 0 -713.680 -6,8%

3.Alte

instalaţii,utilaje şi

mobilier

619.826 570.834 619.826 570.834 0 0 -48.992 -7,9%

4.Avansuri şi

imobilizări

corporale în curs

489.624 580.289 489.624 580.289 0 0 90.665 18,5%

Total 92.697.325 81.606.133 92.697.325 81.606.133 0 0 -11.091.192 9%

33

Foaia de lucru 3

Auditor


Secțiunea E



Întocmit:Z.M

Data: 20.02.2011

Ref.: E3

Societatea

Auditată:

S.C. FARMEC

S.A

Verificat:

Data:

Obiectiv: Calculul şi verificarea amortizării echipamentului tehnologic (instalaţie tehnică).

Metoda Observare, investigaţie, refacere calcul.

Documente justificative: proces verbal de recepţie, proces verbal de punere în folosinţă, fişa mijlocului

fix, registru jurnal .

Calcule și analize: 2131(instalaţie tehnică) Auditor Client Diferenţă

Valoare netă contabilă 45.312 45.312 0

Amortizarea 4.688 4.688 0

Rezultat 4.688 4.688 0

Cost de achiziţie 50.000

Client

2131=404 50.000

6811 =2813 (50.000/8 )*(9/12) =4.688

Valoare netă contabilă la data de 31.12.2010 =45.312

Auditor

2131=404 50.000

6813=2813 4.688

Valoare netă contabilă la data de 31.12.2010 =45.312

Calculul erorii

Eroare= diferenţa/corect * 100 = 0/4.688* 100 = 0%

Concluzia: În urma acestei analize s-a ajuns la concluzia că s-au respectat atât prevederile OMFP

3055/2009 cât şi ale Codului Fiscal în vigoare. Având în vedere aceste elemente, exprimăm o opinie

fără rezerve asupra calculului corect al valorii amortizării echipamentului tehnologic.

34

Foaia de lucru 4

Auditor


Secțiunea E



Întocmit:Z.M

Data: 20.02.2011

Ref.: E4

Societatea

Auditată:

S.C. FARMEC

S.A

Verificat:

Data:

Obiectiv:Asigurarea faptului că deprecierea imobilizărilor corporale ale companiei este conformă

cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate consecvent.


Documente justificative: proces verbal de recepţie, proces verbal de punere în folosinţă, fişa mijlocului

fix, registru jurnal

Calcule și analize: Valoarea

totala(1)

Imobilizări(2) Depreciere

înregistrată

(3)

Deprecierea

anuala CTB

(4)

Audit

conform

politicii

grupului

(5)

Diferenţă

(6) =(5)-(4)

Impact (7)

=( 6)/(4)

Impact

asupra

sumei(8)

=(7)*(3)

63.242.548 Clădiri 2.696.324 23% X 25% 2% 7% 177.597

27.856.692 Instalaţii,utilaje,

autovehicule

1.862.821 15% X 13% -2% -13% -243.414

1.053.925 Mobilier,echipament

birou

87.479 12% X 12% -0% 0% -347

Prag de semnificaţie : 955.517

Diferenţă amortizare totală: -66.164 (177.597+243.414+347)

Diferenţa este situată sub nivelul pragului de semnificaţie, drept urmare nu necesită ajustări.

Concluzia: În urma acestei analize s-a ajuns la concluzia că deprecierea imobilizărilor corporale ale

companiei este conformă cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate

consecvent. Având în vederea acest rezultat emitem o opinie fără rezerve.

35

Foaie de calcul 5

Auditor


Secțiunea E



Întocmit: Z.M

Data: 20.02.2011

Ref.: E5

Societatea

Auditată:

S.C. FARMEC

S.A

Verificat:

Data:

Obiectiv: Asigurarea faptului că imobilizările corporale înregistrate în conturi există.

Metoda Observare, investigaţie.

Documente justificative: Proces verbal de recepţie, proces verbal de punere în folosinţă, fişa mijlocului

fix, registru jurnal.

Calcule și analize:S-au selectat aleatoriu 5 mijloace fixe din registrul de mijloace fixe pentru a

verifica fizic existenţa acestora pe teren. De asemenea, pe teren s-au ales aleatoriu 5 mijloace fixe

pentru a verifica existenta lor în registru. În total, eşantionul selectat a fost de 10 mijloace fixe.

Din registrul de mijloace fixe la 31 Decembrie 2010 am selectat următoarele 5 elemente cu

scopul de a verifica existenţa lor pe teren:

Pe teren am selectat următoarele 5 mijloace fixe pe care ulterior le-am identificat în registrul de

mijloace fixe:

Concluzia: În timpul inspecţiei mijloacelor fixe nu au fost identificate probleme, drept urmare emitem o opinie

fără rezerve.

Număr

inventa

r

Descriere Cont Data punerii în

folosinţă

Durata utila de

viaţă(luni)

Valoarea

netă la

31.12.2010

Regăsit

145 Audi A4 B 19 ZXF 2133 3/31/2010 48 161.367 Da

54 Frigider depozit 214 8/31/2008 36 43.452 Da

158 VW Passat CL 20 TDI 2133 8/31/2009 48 96.651 Da

49 Audi A4 CL 10 FAR 2133 3/31/2010 48 115.484 Da

67 Imprimantă HP

Deskejet 6127

2132 5/19/2008 24 878 Da

Nr.Inventar Descriere Regăsit

214 Set mobilier birou Da

2132 Desktop HP Da

2132 Proiector Hitachi CP-X 430WA Da

214 Centrală telefonică Da

2132 Desktop HP Da

36

Foaie de calcul 6

Auditor


Secțiunea E



Întocmit: Z.M

Data: 20.02.2011

Ref.: E6

Societatea

Auditată:

S.C. FARMEC

S.A

Verificat:

Data:

Obiectiv: Verificarea formulei contabile SI+I-E-SF=0.


Documente justificative: Bilanţ, cont de profit şi pierdere.

Calcule și analize:

Concluzia: În urma acestei analize s-a ajuns la concluzia că formula contabila SI+I-E-SF=0 este

respectată.

Sold iniţial

2010

Creşteri 2010 Ieşiri 2010 Sold final 2010 Total

Imobilizări corporale 1 2 3 4 5=1+2-3-4

1.Terenuri 39.407.822 219.739 7.363.533 32.264.028 0

2.Cladiri 63.242.548 2.246.687 27.048.510 38.440.725 0

3.Instalaţii,utilaje şi

autovehicule

27.856.692 1.222.330 745.195 28.333.827 0

4.Mobilier,echipament

birou

1.053.925 39.622 10.980 1.082.567 0

Total 131.560.987 3.728.378 35.168.218 100.121.147 0

37

Raport al auditorului independent

Raport asupra imobilizărilor corporale:

Am realizat raportul asupra imobilizărilor corporale prezentate la 31.12.2010, ale societăţii

S.C FARMEC S.A cu sediul în localitatea Cluj-Napoca, strada H.Barbusse, nr 16, înregistrată în

Registrul Comerţului la Camera de Comerţ şi Industrie Cluj-Napoca sub nr. 12/14.1991.

Responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situațiilor financiare:

Responsabilitatea pentru pregătirea şi prezentarea fidelă a acestor situaţii financiare

consolidate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară adoptate de

către Uniunea Europeană aparţine conducerii. Această responsabilitate include: proiectarea,

implementarea şi mentinerea unui control intern relevant pentru pregătirea şi prezentarea corectă

a situatiilor financiare consolidate, acestea nu conţin erori semnificative, cauzate fie prin eroare,

fie prin fraudă; selectarea şi aplicarea politicilor contabile corespunzătoare; şi folosirea unor

estimări contabile rezonabile în circumstantele date.

Responsabilitatea auditorului:

Responsabilitatea noastră este aceea de a exprima o opinie asupra acestor imobilizări

corporale pe baza auditului nostru. Noi am efectuat auditul în conformitate cu Standardele

Internationale de Audit. Aceste standarde prevăd ca noi să respectăm cerintele privitoare la etică

şi să planificăm şi să efectuăm auditul pentru a obţine o asigurare rezonabilă că situatiile

financiare consolidate nu conţin erori semnificative.

Un audit implică efectuarea unor proceduri pentru a obtine probe de audit cu privire la

sumele şi notele explicative din situatiile financiare consolidate. Procedurile selectate depind de

judecata profesională a auditorului, inclusiv evaluarea riscului de apariție a erorilor semnificative

în situaţiile financiare consolidate, cauzate fie prin eroare, fie prin fraudă. În efectuarea acestor

evaluări de risc, auditorul analizează controlul intern relevant pentru pregătirea şi prezentarea

corectă a situaţiilor financiare consolidate, cu scopul de a defini proceduri de audit care sunt

38

corespunzătoare în circumstantele date, dar nu cu scopul de a exprima o opinie asupra eficacitătii

controlului intern al entitătii.

Un audit constă, de asemenea, în aprecierea politicilor contabile utilizate şi a

rezonabilității estimărilor contabile făcute de către conducere.

Considerăm că evidenţele de audit pe care le-am obţinut sunt suficiente şi adecvate pentru a

constitui o bază pentru opinia noastră de audit.

Opinia

În opinia noastră, în urma diverselor verificări efectuate asupra imobilizărilor corporale

s-au obţinut suficiente probe ce ne permit să afirmăm că situaţia financiară, imobilizări corporale

conţine informaţii corecte şi prezintă o imagine fidelă.

Zeca Mioara

București, România

16 august 2011

39

CONCLUZII

În cadrul acestei teme am abordat o prezentare cât mai amplă a auditului financiar şi

implicit a procedurilor de audit în cadrul unei societăţi. În opinia lui Marin Toma, ,,prin audit, în

general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii

responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu(standard, normă) de calitate”21

.

Cadrul teoretic şi conceptual al auditului financiar reuneşte elementele care

reglementează şi influenţează activitatea de audit precum şi acele elemente care sprijină

realizarea misiunii de audit. Cadrul teoretic şi conceptual reprezintă o însumare a elementelor

care fundamentează noţiunea de audit, oferind, astfel, posibilitatea cunoşterii acestui domeniu în

detaliu.

În cadrul studiului de caz, am realizat auditul imobilizărilor corporale asupra bunurilor deţinute

de societate S.C Farmec S.A.

Auditul imobilizărilor corporale reprezintă o procedură aplicată în cadrul unui audit al

situațiilor financiare. Auditul imobilizărilor corporale este efectuat de auditori pentru a determina

gradul de respectare de către entitate a standardele contabile aplicate sau dacă activele

înregistrate în situaţiile financiare există în patrimoniul entității. Auditul imobilizărilor corporale

are drept obiectiv verificare existenţei si înregistrării corecte a activelor în contabilitate, conform

standardelor internaţionale de audit.

Recomandări:

Recomand societăţii S.C Farmec S.A înfiinţarea unui departament distinct de control intern

deoarece fiind o societate cu peste 45 de ani de existenţă este necesară acordarea unei atenţii

mult mai sporite asupra acestui aspect.

S.C Farrmec S.A are o împărţire internă compusă din trei structuri de activitate : structura de

concepţie, structura funcţională şi structura de producţie. Fiecare structură are în componenţa sa

minim 8 birouri grupate în cadre de conducere şi subdiviziuni organizatorice, direcţii, servicii.

Având în vederea numărul mare de birouri cuprinse în fiecare structură organizatorică recomand

realizarea şi întreţinerea unor relaţii de colaborarea între aceste departamente pentru buna

desfăşurarea a activităţii societăţii

21 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ,pag 14

40

BIBLIOGRAFIE

Laurenţiu Dobroteanu & Camelia Liliana Dobroteanu, Audit, Concepte şi practici;abordarea

naţională şi internaţională, Editura Economică, Bucuresti, 2002

Dr Mircea Boulescu,Audit- concept, investigaţii, denaturări, Editura Tribuna Economică, 2011

Cristina-Gabriela Jinga, Audit Financiar, Editura ASE, Bucuresti, 2009

Ana Stoian & Eugenia Turlea, Audit Financiar Contabil, Editura Economică, 2001

Flavia Stoian & Ana Morariu, Audit financiar, Editura ASE, 2010

Camera Auditoriilor din România, Audit Financiar 2000, Editura Economică, 2000

Mircea Boulescu, Audit Financiar-Repere normative naţionale, Editura Economica, 2003

Marin Toma, Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Editura CECCAR,

Bucuresti, 2009

Curtea de Conturi a României, Manual de Audit Financiar, 2000

Ghidul Calităţii în Audit

41

ANEXE:

1. Bilanț

2. Contul de profit şi pierdere

3. Note contabile

Cadrul Teoretic Si Conceptual Al Auditului Financiar. Zeca Mioara

Documents

Transcript of Cadrul Teoretic Si Conceptual Al Auditului Financiar. Zeca Mioara