Tema de disertație: „Contabilitatea și analiza performanței financiare a

întreprinderii”

Cadrul legislativ

Din cele mai vechi timpuri, contabilitatea a reprezentat una dintre cele mai importante forme a unei

evidenţe economice primare (numărare), regăsindu-se în oricare dintre grupările sociale. După anul 1990,

procesul de reformare din întreaga economie a cuprins şi domeniul contabilităţii. În acest aspect, România s-a

confruntat cu multiple probleme, precum şi cea a alegerii modelului de contabilitate care să îi serveasca drept

sursă de inspiraţie.

Contabilitatea a fost supusă permanent operaţiunilor de modernizare şi modelare, atât la nivel

microeconomic, cât şi macroeconomic. Acest lucru s-a reflectat în principal în planurile de conturi generale şi în

situaţiile financiare anuale.

Internaţionalizarea contabilității a apărut odată cu aderarea României la UE, aceasta fiind condiționată

atât de cunoașterea aprofundată, cât și alinierea la Standardele Internaționale de Contabilitate/Standardele

Internaționale de Raportare Financiare (IAS / IFRS), ținând seama de evoluția economiei de piață în România.

Primul pas în schimbarea contabilității românești, tranziția de la o economie centralizată la economia de

piață, a solicitat o reformă a sistemului contabil în toate sectoarele acestuia: metode, funcții, obiective,

organizare, caracteristici ale reglementării contabile etc. Această tranziție a fost necesară pentru că vechiul

sistem contabil devenise nepotrivit în raport cu acea perioadă de timp și o simplă perfecționare a fost

considerată a fi insuficientă.

Stadiul actual al dezvoltării contabilității în România

Reforma contabilității din România a început în 1991, odată cu apariția Legii contabilității nr. 82/1991,

ce a vizat și vizeaz îmbunătățirea sistemului contabil din România utilizând unele principii și reguli prevăzute

de Directivele Uniunii Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS), astfel încât situațiile

financiare să răspunda cerințelor unor categorii cât mai largi de utilizatori.

O posibilă periodizare a contabilității românești în cadrul reformei contabile din România ar

cuprinde1:

1 Matiș D., Bazele contabilitații, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2010, p. 38

Perioada 1991-1993 caracterizată prin „disputa” din cadrul planului doctrinar dintre adepții și adversarii

unei reforme contabile în România. În aceasta perioadă a avut loc doar o „cosmetizare” a sistemului de

contabilitate monist, realizată sub deviza adversarilor reformei contabile.

Perioada 1994-1999 caracterizată prin acceptarea largă a necesității unei reforme contabile. Începand cu

1 ianuarie 1994 a intrat în vigoare aplicarea unui sistem contabil de tip dualist, de inspirație vest-

europeană, după modelul francez.

Perioada 2000-2005 caracterizată prin faptul că reforma s-a axat pe armonizarea legislației contabile cu

Directivele Contabile Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Anul 2006 este marcat de înscrierea contabilității românesti pe traiectoria conforma cu Directivele

Contabile Europene, fapt impus de aderarea și integrarea României în Uniunea Europeana

Perioada 2006-2013

Procesul de extindere la Uniunea Europeană, mondializarea economiilor, gruparea societăţilor, creşterea

capitalizării bursiere, dezvoltarea pieţelor financiare, apariţia de noi instrumente financiare, toate acestea

constituie cauze care conduc la necesitatea armonizării contabile internaţionale.

Armonizarea contabilă internaţională reprezintă procesul prin care normele sau regulile naţionale,

diferite de la o ţară la alta, uneori divergente, sunt perfecţionate pentru a deveni compatibile 2. Spre deosebire de

aceasta, normalizarea contabilă presupune uniformizarea completă a regulilor.

Normalizarea contabilă comportă la nivel internaţional elaborarea de reguli sau de norme aplicabile, în

totalitate ori parţial, la un ansamblu de ţări, la un ansamblu de specialişti ai profesiei contabile.

Pe plan mondial, în prezent se aplică două seturi de standarde, alături de practicile contabile specifice

economiilor fiecărei ţări în parte:

1. International Accounting Standards (IAS) - ce se aplică în ţările continental europene, precum şi în ţarile care

la un moment dat au fost sub sfera de influenţă a Franţei. România se află sub influenţa IAS.

2. General Accepted Accounting Principles (GAAP) - ce se aplică în ţările de orientare anglo-saxonă.

Exemple: Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Australia s.a.

Cele două seturi de standarde sunt reglementate de către acelaşi organism internaţional: International

Accounting Standards Board (IASB).

IFRS impun profesioniştilor contabili un limbaj nou. Modificările aduse de IFRS sunt semnificative. Un

exemplu în acest sens este rezultatul contabil care multă vreme a fost considerat principalul indicator de

măsurare a performanţei financiare a unei entităţi economice, şi care acum, conform IFRS, este înlocuit cu un

alt indicator: rezultatul global.3 În plus, în prezent, modelările econometrice ale industriei financiare devin

2Lenghel R.D. (2011) “Armonizare,convergenţă şi conformitate contabilă internaţională”, Anuarul Institutului de Instorie, Seria Humanistica

instrumente de lucru ale profesioniştilor contabili, transformând considerabil munca lor de reflectare a faptelor

verificabile în estimări convenţionale privind viitorul.4

Realitatea este că până în anul 2005 aproximativ 1.500 de entităţi au ajuns să întocmească situaţii

financiare conforme cu standardele IFRS. Studiile efectuate în anul 2005 asupra societăţilor mari care au trebuit

să aplice standardele IFRS au scos în evidenţă următoarele aspecte 5: aceste entităţi nu au avut resurse financiare

necesare implementării în formă şi fond a unui sistem de raportare bazat pe standardele IFRS; au existat

dificultăţi în asimilarea standardelor IFRS în rândul membrilor profesiei contabile, aceştia fiind obişnuiţi, mai

degrabă, să facă raţionamente fiscale decât economice; slaba deconectare a contabilităţii de fiscalitate, deoarece

în absenţa unor prevederi explicite în norma contabilă, contabilii aplică regula fiscală, ocolind prevederile

standardelor IFRS; slaba conştientizare a importanţei unui sistem de raportare bazat pe standardele IFRS de

către conducerea entităţilor (trecerea la aplicarea standardelor IFRS a fost văzută ca o schimbare a formei de

prezentare a situaţiilor financiare, şi nu ca o implementare a politicilor contabile în acord cu realitatea

economică şi financiară a entităţilor).

În cadrul programului de reformă contabilă din ţara noastră, care are drept scop armonizarea cu normele

europene şi realizarea compatilizării cu standardele internaţionale (IAS-IFRS) au fost puse în aplicare

reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a europeană şi cu standardele de contabilitate, fiind emise

OMFP nr. 94/2001 (pentru întreprinderile mari) şi OMFP nr. 306/2002 (aplicabil întreprinderilor mici şi

mijlocii).

Începând cu data de 1 ianuarie 2006 în România se aplică, în cazul entităţilor economice, Ordinul

Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile

conforme cu Directivele europene.

După 2006, sistemul contabil al entităţilor din România a fost structurat în două părţi: în primul rând

trebuia să se aplice Reglementările armonizate cu Directivele Europene şi cu Standardele Internaţionale de

Contabilitate, şi în al doilea rând, firmele considerate mici să aplice o variantă simplificată a Reglementărilor

Contabile armonizate doar cu Directivele Europene.

Aplicarea spiritului standardelor internaţionale în mediul contabil românesc va întâmpina greutăţi în

anumite situaţii ca urmare a resimţitei mixiuni a dreptului fiscal în sfera contabilităţii. Considerăm că ar fi

necesară o deconectare a contabilităţii de fiscalitate. Într-un sistem optim nu poate coexista libertatea

3 Ristea M., Jianu I., Jianu I. (2010) Experienţa României în aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară şi a Standardelor Internaţionale de Contabilitate pentru sectorul public, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 1 (25)/2010, pp. 169-192 4 Ristea M., Jianu I., Jianu I. (2010) Experienţa României în aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară şi a Standardelor Internaţionale de Contabilitate pentru sectorul public, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 1 (25)/2010, pp. 169-192 5 Feleagă, L. şi Feleagă, N.(2005) , Reformă după reformă: Contabilitatea din România înfaţa unei noi provocări, Bucureşti: Editura Economică

raţionamentului profesional împreună cu menţinerea în perimetrul aplicaţiilor contabile a legislaţiei şi

reglementărilor de natură fiscală.

Aplicarea normelor IAS de către companiile cotate din România este viabilă datorită modului lor de

finanţare. Putem considera că introducerea în practica contabilă din ţara noastră a normelor de consolidare a

conturilor, norme armonizate cu Directiva a VII-a a Consiliului 83/349/EEC privind conturile consolidate,

corelate cu standardele internaţionale de contabilitate IAS 27 “Investments in Associates” şi IAS 31 “Interestes

in jointventures”, a avut ca efect alinierea societăţilor comerciale la cerinţele de informare privind grupurile de

societăţi recunoscute pe plan european şi mondial. În România a crescut în ultima vreme ponderea societăţilor

stăine care deţin participaţii de seamă în cadrul întreprinderilor româneşti. Sunt necesare noi abordări contabile

pentru entităţile ce funcţionează sub denumirea consacrată de grupuri de societăţi, întrucât pe zi ce trece,

nevoile de informare interne ale terţilor cresc şi se diversifică, iar datele oferite de contabilitate devin

insuficiente .

Începând cu exerciţiul financiar al anului 2006, ramân în afara prezentelor reglementări doar agenţii

economici din categoria mici şi mijlocii, care vor aplica prevederile Legii Contabilităţii nr. 82/1991 republicată

şi Regulamentul de aplicare a acesteia. Planul contabil general adoptat în conţinutul OMFP nr. 94/2001 este

valabil pentru toţi agenţii economici, cu precizarea că pentru microîntreprinderi trebuie utilizate doar conturile

sintetice de gradul I.

CECCAR a emis în anul 2004 câte un ghid privind înţelegerea şi aplicarea fiecărui standard

internaţional de contabilitate, iar, din anul 2005 a preluat sarcina traducerii în fiecare an a standardelor IFRS, iar

din anul 2007 şi a standardelor IPSAS (International Public Sector Accounting Standards). Totodată în anul

2006 a fost creat, în cadrul său, Comitetul pentru IFRS, care reuneşte cele mai înalte competenţe în domenii din

România şi care are următoarele obiective :

analiza incidenţei deciziilor Comisiei Europene asupra evoluţiei sistemului contabil naţional;

analiza reglementărilor contabile naţionale şi identificarea stărilor conflictuale cu prevederile din

standardele IFRS;

formularea de soluţii menite să asigure coerenţă reglementărilor contabile naţionale cu prevederile IFRS

şi înaintarea lor organismului de normalizare;

extinderea programului de pregătire profesională prin organizarea de cursuri pentru manageri, pentru

specialişti din bănci, din domeniul asigurărilor, din instituţiile publice etc;

supravegherea modului de implementare a standardelor IFRS în entităţi, prin sondaje şi studii menite să

pună în evidenţă eventualele surse de dificultăţi;

acordarea de consiliere membrilor profesiei în vederea soluţionării dificultăţilor de aplicare a

standardelor IFRS 6

Prezentarea, pe scurt, ordinele emise de Ministerul Finanţelor Publice care au avut cea mai mare

influenţă asupra internaţionalizării contabilităţii

Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 907/2005 - Persoanele juridice care aplică reglementări

contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, respectiv reglementări contabile

conforme cu Directivele Europene a fost emis pentru a împărţi întreprinderile în două grupări: cele care aplică

reglementări contabile conforme cu Directivele Europene şi cele care vor aplica reglementări conforme în

totalitate cu IAS/IFRS. Acestea erau consecinţele procesului de pregătire pentru aderarea la Uniunea

Europeană.

Toate entităţile vor aplica reglementările conforme cu Directivele Europene, iar din anul 2006 instituţiile

de credit aveau obligaţia să întocmească situaţii financiare conforme cu IFRS, în timp ce alte entităţi de interes

public vor aplica aceste standarde doar dacă îndeplinesc criteriile.

Ordinul nr. 1752/2005 din 17 noiembrie 2005 al Ministrului Finanţelor Publice pentru Aprobarea

reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene a fost emis pentru a adopta Directiva a IV-a şi

Directiva a VII-a Europeană, ce vor fi aplicate de toate entităţile, începând cu 1 ianuarie 2006. ( cu exceptia

entităţilor menţionate mai sus ) .

Ordinul nr. 1121/2006 din 4 iulie 2006 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare

Financiară a apărut din necesitatea grupurilor de societăţi de a întocmi situaţii financiare conforme cu IFRS.

De aceea, începând cu 1 ianuarie 2007, instituţiile de credit (sub forma grupurilor de societăţi, listate sau nu la

Bursă) şi grupurile de societăţi vor întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu IFRS .

În data de 29 octombrie 2009 a fost implementat Ordinul nr. 3055 al Ministrului Finanţelor Publice

pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene care a intrat în vigoare la data

de 1 ianuarie 2010. OMFP 3055/2009 a devenit astfel fundamentul întocmirii tuturor situaţiilor financiare şi al

documentelor ce determină o bună funcţionare a sistemului fiscal într-o entitate. Reglementările prevăzute de

Ordin cuprind Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi

Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene. 7

În anul 2012, a fost publicat Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1286/2012 pentru

Aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară,

aplicabile societăţilor comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă

6 Bunea, S. (2006) „Analiza impactului procesului de convergenţă asupra evoluţiei unor sisteme contabile naţionale şi învăţăminte pentru România”, Congresul al XVI-lea al profesiei contabile din România, Bucureşti: Editura CECCAR, 2006, pp. 201-216. 7**** ORDIN Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene

reglementată, care specifica faptul că societăţile cotate la Bursa de Valori Bucureşti vor întocmi obligatoriu

situaţii financiare în conformitate cu IFRS.

Reglementările acestui ordin vor fi aplicate împreună cu Legea Contabilităţii nr. 82/1991, cu

modificările şi completările ulterioare, cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, precum şi cu alte

prevederi legale aplicabile, în scopul asigurării unui grad ridicat de transparenţă şi comparabilitate a situaţiilor

financiare anuale. 8

Însă prevederile acestui ordin nu se aplică instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare,

instituţiilor de plată, instituţiilor emitente de monedă electronică, Fondului de garantare a depozitelor din

sistemul bancar, precum şi a altor instituţii predominant bancare.

Pentru exerciţiul financiar al anului 2012, societăţile vor întocmi situaţii financiare individuale conform

IFRS, însă retratând informaţiile din contabilitatea organizată în baza reglementărilor contabile conforme cu

Directiva a IV-a, aprobate prin OMFP 3055/2009, iar începând cu 2013, entităţile vor ţine contabilitatea

conform prevederilor IFRS.

Trecerea la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară reprezintă adoptarea unui limbaj comun

de către societăţile transfrontaliere şi companiile multinaţionale, iar acest proces aduce o nouă perspectivă

asupra raportării financiare, acestea devenind mai transparente, coerente, comparabile şi complete, contribuind

la luarea unor decizii economice solide şi la creşterea lichidităţii companiilor ce aplică IFRS. Acest proces are,

totodată, un impact semnificativ asupra datelor financiare şi necesită restructurarea sistemelor informaţionale

interne. Esenţial rămâne faptul că în ţara noastră, contabilitatea a ţinut pasul cu cerinţele mai recente de

globalizare şi mondializare a economiilor naţionale, aflându-se astăzi în plin proces de armonizare şi

convergenţă a sistemului său contabil cu referenţialul contabil european şi internaţional.

Aplicarea IFRS-urilor şi în România a izvorât din necesitatea asigurării conformităţii reglementărilor

naţionale în domeniul contabilităţii cu reglementările Uniunii Europene. Adoptarea IFRSurilor de către firmele

româneşti a deschis accesul spre pieţele internaţionale de capital, a contribuit la reducerea cheltuielile şi la

derularea eficientă şi simplă a tranzacţiilor internaţionale.

Aplicarea IFRS-urilor a permis şi va permite societăţilor să se raporteze la alte societăţi similare de la

nivel mondial, investitorilor şi altor utilizatori interesaţi să compare performanţa societăţii cu competitori de la

nivel global.

8 ****Ordinul 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de raportare financiară, aplicabile societăţilor comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionarea pe o piaţă reglementată

Scopul, rolul şi importanţa adoptării şi aplicării Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară

Scopul adoptării IFRS-urilor este acela de a spori transparenţa, comunicarea şi comparabilitatea. Este

evident că aplicarea a IFRS urilor a consolidat şi va consolida lichiditatea pieţei de valori şi va duce la scăderea

costurilor de tranzacţie şi a costurile de capital, dar şi la o valoare de piaţă mai mare şi o mai bună reputaţie.

IFRS-urile au fost concepute să se aplice situaţiilor financiare şi altor raportări financiare ale tuturor

întreprinderilor orientate spre profit.

Rolul Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară este acela de a mijloci îmbunătăţirea

comunicării financiar-contabile, transparenţa şi crearea unui mediu de afaceri sănătos şi credibil, atât la nivel

naţional, cât şi la nivel global. IFRS-urile încearcă a răspunde cerinţelor de la nivel internaţional a economiilor

dezvoltate şi emergente de a avea un set riguros şi comun de standarde de contabilitate adresate tuturor celor

care acţionează în mediul de afaceri.

Importanţa aplicării, utilizării şi respectării principiilor cuprinse în IFRS-uri asupra situaţiilor financiare

izvorăşte din următoarele premise:

asigură inteligibilitatea situaţiilor financiare în sensul că IFRS-urile asigură înţelegerea cu uşurinţă a

acestora;

asigură relevanţa situaţiilor financiare care influenţează deciziile economice, contribuind la evaluarea

evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de către utilizatori confirmând sau corectând evaluările

anterioare;

asigură credibilitate şi încredere în situaţiile financiare elaborate pe baza acestor standarde;

asigură întocmirea situaţiilor economicofinanciare în concordanţă cu realitatea;

asigură comunicarea într-un unic care asigură un grad de încredere mai mare;

asigură oportunitatea firmelor româneşti de a optimiza maniera în care evaluează şi măsoară

performanţa internă.

Avantajele şi dezavantajele adoptării şi aplicării Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară

Câteva din avantajele adoptării IFRS-urilor de către firmele româneşti sunt:

creşterea transparenţei informaţiilor contabile care va conduce la noi oportunităţi de afaceri;

reducerea costului atragerii de capital prin creşterea încrederii investitorilor în raportările financiare;

implicarea prestatorilor de servicii de contabilitate deoarece vor fi antrenaţi în explicarea,

implementarea şi aplicarea noilor norme;

antrenarea prestatorilor de servicii informatice în procesul de implementare a IFRS-urilor, deoarece

firmele vor schimba programele informatice;

asigurarea în spaţiul european a unei mai bune comparabilităţi a informaţiilor financiare;

consolidarea rezultatelor pe filiale şi pe activităţi, astfel încât vor fi cunoscute performanţele

companiilor pe zone geografice şi pe sectoare de activitate;

analiştii şi investitorii vor dispune de mai multe informaţii în privinţa firmelor partenere, astfel încât

slabele performanţe ale acestora nu vor mai putea fi ascunse.

Este normal ca adoptarea normelor contabile internaţionale, ca orice schimbare de referenţial contabil să

aibă şi dezavantaje, dintre care semnificative sunt următoarele:

Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASB) trebuie să finalizeze textul anumitor

norme, iar pe de altă parte IAS/IFRS se existente sunt înlocuite ori modificate). În consecinţă, se

constată, spre exemplu, o reticenţă din partea instituţiilor financiare care sunt direct interesate de

normele IAS/IFRS, fiindcă le afectează în mare măsură, dar care sunt îngrijorate de evoluţia conţinutului

lor şi chiar de incertitudinea care planează asupra elaborării şi adoptării lor. Instabilitatea aceasta

conduce unele sisteme naţionale/companii la preluarea selectivă a unora dintre norme sau a unor

concepte considerate a avea mai mare stabilitate. 9

nevoia continuă de specialişti capabili să definească şi să aplice proceduri de implementare a acestor

standarde;

conştientizarea managementului şi a specialiştilor contabili cu privire la importanţa colaborării şi la

competenţele şi responsabilităţile care le revin în procesul de implementare a acestor standarde;

implică o serie de dificultăţi legate: de culture şi valori tradiţionale diferite între diversele şcoli de

contabilitate, de sisteme juridice şi de drept diferite de originea de drept a IFRS-urilor;

implementarea IFRS-urilor implică obligatoriu apelul la experţi externi (în special contabili şi

financiari), dar şi la alţii care oferă soluţii firmelor în privinţa procedurilor de organizare internă,

comunicării, formării personalului, diagnosticului sistemului informaţional, iar toate aceste vor antrena

costuri semnificative pentru companie.

complexitatea normelor implică dificultăţi inerente de înţelegere şi aplicare;

este dificilă identificarea situaţiilor particulare determinate de aplicarea IFRS-urilor.

Începând cu exercițiul financiar al anului 2012, societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt

admise la tranzacționare pe o piață reglementată au obligația de a aplica IFRS la întocmirea situațiilor financiare

anuale individuale. În data de 1 octombrie 2012 a fost aprobat de către Ministerul Finanțelor Publice Ordinul nr.

1286 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu IFRS, aplicabile societăților comerciale ale căror

valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Ordinul a fost publicat în Monitorul

Oficial nr. 687 din 4 octombrie 2012.9 Deaconu A., Adoptarea IAS/IFRS în Europa, Revista Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, Ed. CECCAR, nr. 8 din august 2009

Principalele diferențe între reglementările contabile românești aprobate prin OMFP 3055/2009 și

IFRS 10

Capitalul social (hiperinflație): în conformitate cu IAS 29 „Raportarea financiară în economii

hiperinflaţioniste” sunt necesare ajustări ale elementelor de active nemonetare (de exemplu: imobilizări

corporale și necorporale evaluate la cost, active financiare nemonetare evaluate la cost, capital social subscris și

vărsat înainte de 1 ianuarie 2004), având în vedere că economia românească a fost o economie hiperinflaţionistă

până la 31 decembrie 2003.

Investiții imobiliare: în conformitate cu IAS 40 „Investiţii imobiliare”, o investiţie imobiliară este o

proprietate imobiliară (un teren sau o clădire - sau o parte a unei clădiri - sau ambele) deţinută (de proprietar sau

de locatar în temeiul unui contract de leasing financiar) pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea

valorii capitalului, sau ambele, și nu pentru a fi utilizată pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii

sau în scopuri administrative sau a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii. Dacă societatea

optează pentru aplicarea modelului valorii juste pentru aceste active, înregistrarea diferențelor de valoare justă

se va face prin contul de profit sau pierdere, conform prevederilor IAS Conform OMFP 3055/2009, aceste

active sunt tratate ca și imobilizări corporale.

Active deținute în vederea vânzării: în conformitate cu precizările IFRS 5 „Active imobilizate deținute

pentru vânzare și activități întrerupte”, activele imobilizate deținute în vederea vânzării vor fi evaluate la

valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea justă minus costurile de vânzare. OMFP 3055/2009

conține doar reglementări privind reclasificarea imobilizărilor corporale la stocuri, în situația în care acestea

urmează a fi îmbunătățite în vederea vânzării.

Active biologice: în conformitate cu IAS 41 „Agricultura” activele biologice sunt evaluate la valoarea

justă minus costurile estimate la punctul de vânzare. OMFP 3055/2009 nu reglementează separat această

categorie de active.

Stocuri: conform OMFP 3055/2009, pentru evaluarea la ieșirea din gestiune a stocurilor sunt permise

metodele de evaluare: FIFO (primul

intrat – primul ieșit), CMP (costul mediu ponderat) și LIFO (ultimul intrat – primul ieșit), în timp ce IAS 2

„Stocuri” permite doar utilizarea metodelor FIFO și CMP.

Reduceri comerciale ulterioare: conform OMFP 3055/2009 reducerile comerciale primate ulterior

livrării bunurilor se recunosc integral ca și reduceri de cheltuieli la data facturării, sau în baza contabilității de

angajamente la data bilanțului când sunt întrunite condițiile de recunoaștere, în timp ce conform IAS 2

”Stocuri” acestea afectează costul bunurilor achiziționate și aflate în stoc la data bilanțului.

10Implementarea IFRS pentru societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată - https://www.kpmg.com/RO/ro/services/Audit/Documents/Implementare%20IFRS%20societati%20listate.pdf

Contracte de construcții: conform IAS 11 ”Contracte de construcții”, veniturile și cheltuielile aferente

sunt recunoscute în funcție de stadiul de execuție al contractului la finalul perioadei de raportare, în timp ce în

OMFP 3055/2009 nu există prevederi specifice privind aceste contracte.

Programe de fidelizare a clienților: conform IFRIC 13 „Programe de fidelizare a clienților”, pentru

punctele cadou acordate este necesară o ajustare a veniturilor din prestări servicii sau livrări de mărfuri, în timp

ce conform OMFP 3055/2009 veniturile se recunosc la valoarea integrală iar pentru punctele cadou acordate se

înregistrează cheltuieli cu provizioanele.

Fuziuni și achiziții: între OMFP 3055/2009 și IFRS există diferențe privind recunoașterea

imobilizărilor necorporale în cazul combinărilor de întreprinderi (de exemplu, spre deosebire de IFRS, listele de

clienți nu sunt recunoscute ca o imobilizare necorporală conform OMFP 3055/2009), precum și în ceea ce

privește tratamentul contabil al fondului comercial: conform IFRS, fondul comercial negativ este

recunoscut integral la venituri comparativ cu OMFP 3055/2009 unde în general acesta se recunoaște integral ca

și element de pasiv, cu anumite excepții; conform OMFP 3055/2009 fondul comercial pozitiv este supus

amortizării în timp ce conform IFRS acesta este testat periodic pentru depreciere.

Impozit pe profit amânat: conform IFRS se recunoaște impozit amânat pentru diferențele temporare

impozabile sau deductibile. Noțiunea

de impozit amânat nu este reglementată în cadrul OMFP 3055/2009, însă sunt reglementate anumite situații în

care pot fi constituite provizioane pentru impozite.

Instrumente financiare derivate: conform IAS 39 - „Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare”

instrumentele financiare derivate sunt recunoscute la valoarea justă la data raportării (dacă nu sunt desemnate

drept instrumente de acoperire într-o relație de acoperire a fluxurilor de numerar), în timp ce conform OMFP

3055/2009 instrumentele financiare derivate se contabilizează numai la decontare.

Bibliografie:

Articole:

1. Căruntu C., Lăpăduși M.L., Standardele internaţionale de raportare financiară - Viziune de ansamblu

asupra adoptării şi aplicării acestora la nivelul firmei, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din

Târgu Jiu, Seria Economie, Nr.2/2011,

2. Savu M.F., Scarlat A.M., Sobe M.I., Evoluția contabilității după 1989 – Repere cronologice, disponibil

lahttp://cig.ase.ro/cignew/pics/ss2013/SESIUNE%20COMUNICARI%20CIG%202013/SECT

%201%20CONTAB%20premiul%201%20Evolutia%20contab%20rom.pdf

Legislație:

***OMFP 3055/2009

***OMFP 1286/2012