Căderea ConstantinopoluluiPublished By Cezar Machidon On Thursday, March 25th 2010. Under Istorie  Tags: bizant, caderea, constantinopol, imperiul bizantin, iustinian    În cei aproape 1100 de ani de existentă ai Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori. A fost cucerit numai de două ori, în timpul Cruciadei a patra din 1204 şi atunci când bizantinii l-au recucerit câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, imperiul a fost redus treptat de către o nouă ameninţare, Imperiul Otoman.

După ce împăratul Iustinian reuşise, în secolul al şaselea, să recucerească teritorii pierdute şi să facă din nou din Mediterana, pentru ultima oară, un lac roman,  în 1453 “imperiul” nu era altceva decât cetatea Constantinopolului şi o porţiune din Peloponez (cu centrul în cetatea Mistra). Constantinopolul era deja înconjurat din toate părţile de otomani. Decimat de Cruciada a patra, de războiul civil din 1341-1347 urmat de ciuma bubonică, imperiul consta acum din mai multe sate înconjurate cu ziduri, separate de câmpii vaste, toate înconjurate de zidurile ridicate de împăratul Theodosius în veacul al patrulea. Administraţia provinciilor era nefuncţională, Tracia fiind controlată de nişte feudali care, în ciuda avuţiilor lor, nu-şi plăteau dările către centru.

La factorii administrativi şi politici s-a adăugat penuria de resurse. Numai Morea, neafectată de ravagiile războiului civil, mai era relativ prosperă. Numirea lui Manuel Kantakuzenos ca despot al ei în 1349 a condus la crearea principatului semi-independent al Moreei, care va avea parte de ultima revenire economică şi culturală a Imperiului Bizantin, înainte de a cădea şi el în mâna otomanilor în 1460.

Sultanul Mehmet al II-lea, în vârstă de numai

21 de ani, al cărui bunic Baiazid I construise o cetate în partea asiatică a Bosforului, a construit acum o a doua cetate în apropierea Constantinopolului, în partea europeană, menită a spori influenta turcească asupra strâmtorii. Cel mai important rol al acestei cetăti era acela de a împiedica primirea de ajutoare din coloniile genoveze de la Marea Neagră.

Constantin XI, încoronat împărat cu numai patru ani în urmă, în 1449, a cerut ajutor Apusului, dar în afară de compasiune nu a primit prea mult ajutor. De la Marea Schismă din 1054, existaseră mai multe încercări de unire a Răsăritului ortodox cu Apusul romano-catolic. Constient de amenintarea otomană şi având nevoie de ajutorul militar al Apusului, împăratul Ioan VIII Paleologul încercase să negocieze o unire cu Papa Eugen IV, iar Sinodul de la Ferrara, din 1439, chiar proclamase o unire între ortodocsi şi romano-catolici.

Felul în care se realizase însă această unire este discutabil. Desi dorită, din motive politice, de conducătorii ortodocsi, episcopii Bisericii Ortodoxe nu se grăbeau deloc să renunte la adevărurile de credintă. În fata pozitiei lor intransigente, prin care cereau ca Papa să renunte la Filioque şi la alte inovatii teologice apusene, romano-catolicii au recurs la intimidări şi amenintări pentru a-i face pe episcopii ortodocsi să semneze unirea. Supusi la înfometare, privare de libertate şi chiar violentă fizică, acestia au primit unul după altul conditiile apusenilor. Singurul care a rămas ferm în denuntarea învătăturilor apusene ca fiind eretice, în ciuda presiunilor făcute chiar de Ioan Paleologul, a fost Sfântul Marcu al Efesului. Desi s-a considerat că unirea s-a realizat, prilej de mare sărbătoare în Apus, popoarele ortodoxe din Răsărit au refuzat să o accepte şi i-au repudiat pe episcopii care au semnat-o. În cele din urmă, unirea a rămas doar pe hârtie.

Oastea bizantinilor număra puţin peste 8.000 de oameni, dintre care 2.000 erau mercenari străini, proveniţi, în mod ironic, din Genova şi Veneţia, două cetăţi-stat italiene care făcuseră mult rău Imperiului în ultimii 200 de ani. Cetatea avea 20 de kilometri de ziduri – cel mai puternic complex de ziduri din epocă. Pe de altă parte, otomanii erau mult mai numerosi. Unele cronici vorbesc de 100.000 de oameni, incluzând 20.000 de ieniceri.

Mehmet plănuia să atace zidurile lui Theodosius, un sistem de ziduri şi santuri care apărau latura apuseană a cetătii, singura care nu era înconjurată de ape. Oastea sa şi-a asezat tabăra în fata cetătii în ziua de luni, după Pasti, pe 2 aprilie 1453. Întrucât ridicase o turnătorie la câteva sute de kilometri depărtare, Mehmet trebuia acum să-şi care artileria toată această distantă. Cele mai mari piese aveau nevoie de o turmă de 90 de boi şi peste 400 de oameni. Se stie că otomanii puteau turna tunuri de mărime mijlocie, acestea fiind totusi mai mici decât cele pe care aveau să le folosească acum. Un rol important în artileria otomană l-a avut un anume Urban, un creştin din Transilvania, mare mester în turnarea de tunuri. Tocmit de Mehmet, el a construit un tun lung de 9 metri şi suficient de mare pentru ca un om să poată intra pe gura lui. Tunul a lovit zidurile bizantine vreme de câteva săptămâni, neputând însă să le străpungă din cauza impreciziei sale şi a timpului necesar pentru reîncărcare, bizantinii reusind să repare mare parte din stricăciuni. Flota lui Mehmet nu putea să intre în Cornul de Aur din cauza barajului construit de bizantini la intrare. Otomanii au construit deci un drum de busteni unsi cu vaselină, peste care au tras corăbiile, aducându-le astfel înăuntrul Cornului de Aur. Această mutare a oprit corăbiile genoveze care aduceau ajutoare în cetate şi i-a demoralizat pe bizantini. Mai mult, acestia trebuiau acum să se împartă în două locuri pentru apărare, slăbind astfel apărarea de la zidurile lui Theodosius.

Turcii au lansat mai multe atacuri frontale asupra zidului, dar au fost respinsi cu pierderi grele. De la jumătatea lunii şi până pe 25 mai, otomanii au încercat să străpungă zidurile construind tuneluri subterane în încercarea de a le surpa. Multi dintre lucrători erau sârbi, trimisi din Novo Brdo de voievodul sârb. Bizantinii aveau însă un constructor pe nume Johannes Grant, care a construit contra-tuneluri, permitând astfel ostenilor bizantini să intre în tuneluri şi să-i omoare pe săpătorii turci. Bizantinii au dat peste primul tunel al atacatorilor în noaptea de 16 mai. Pe 21, 23 şi 25 mai au întâlnit apoi celelalte tuneluri, pe care le-au distrus. Pe 23 mai au prins două căpetenii otomane, de la care au aflat pozitia tuturor tunelurilor săpate de otomani.

Mehmet s-a oferit să ridice asediul în schimbul unui tribut urias, imposibil de plătit de către cetate. Când oferta sa a fost respinsă, sultanul s-a hotărât să atace zidurile frontal, stiind că bizantinii vor fi istoviti înainte ca el să rămână fără trupe.

Pe 22 mai 1453, luna, simbolul Constantinopolului, a intrat în eclipsă, împlinind o prorocie despre căderea cetătii. După patru zile, întreaga cetate a fost acoperită de o ceată groasă, lucru necunoscut în această parte a lumii în luna mai. Seara, când ceata s-a ridicat, “flăcări erau deasupra cupolei Sfintei Sofia şi lumini se putea vedea în zare, mult dincolo de tabăra turcilor”. Aceasta a fost văzut ca un semn că Duhul Sfânt pleacă din sfânta biserică.

Dimineata, pe 29 mai, a început atacul. Primul val de atacatori, azabii, erau slab antrenati şi prost echipati, dar trebuiau să omoare cât mai multi apărători bizantini. Al doilea atac, constând din anatolieni, s-a concentrat pe partea de nord-vest a cetătii, care fusese partial dărâmată de tunul lui Urban. Zidurile de aici erau mai recente, din veacul al unsprezecelea, şi erau mai slabe. Cruciatii din 1204 intraseră în cetate pe aici. Tot pe aici au reusit acum să intre şi otomanii, doar pentru a fi dati afară imediat. Bizantinii au reusit să tină piept şi unui al treilea atac al ienicerilor, dar generalul genovez, Giovanni Giustiniani, care comanda ostile de pe uscat a fost grav rănit în luptă, iar iesirea lui de pe câmpul de bătaie a stârnit panică în rândul apărătorilor.

Unii istorici spun că bizantinii au uitat deschisă poarta Kerkoporta din zona Vlaherne, iar otomanii au descoperit repede această greseală.

Otomanii au năvălit în cetate. Împăratul Constantin însusi a condus ultima apărare a cetătii. Aruncându-şi mantia purpurie, şi-a condus în luptă oamenii, murind împreună cu acestia în luptele de pe străzile orasului.

Otomanii s-au răspândit în cetate, ocupând rând pe rând punctele principale şi îndreptându-se cu totii spre piata Augusteum din fata Sfintei Sofia, ale cărei porti de bronz erau ferecate de multimea creştinilor închisi înăuntru, la o ultimă Sfântă Liturghie de implorare a milei ceresti.

Devastarea şi distrugerea care au avut loc după căderea cetăţenii au fost poate depăşite doar de cele din timpul Cruciadei a patra.

Mehmet avea să transforme oraşul în capitala imperiului său. După colindarea Marelui Palat aflat acum în ruine, el rosteşte câteva cuvinte dintr-un poet persan:

Păianjenul ţese draperii în palatul Cezarilor; bufniţa vesteşte ceasurile în turnurile lui Afrasiab…

Se spune că în clipa pătrunderii primilor luptători turci în biserica Sf. Sofia, cei doi preoti care slujeau au dispărut în zidurile altarului, de unde vor reapărea pentru a sluji mai departe Liturghia întreruptă, atunci când sfânta biserică va fi din nou a creştinilor. Altii spun că împăratul Constantin XI nu a murit, ci a fost salvat de un înger şi prefăcut în marmură, asezat apoi într-o pesteră sub pământ, lângă Poarta de Aur, unde asteaptă să fie din nou adus la viată.

de Bogdan Mateciuc, http://www.odaiadesus.ro

Nota:

1.Se vorbește prea puțin despre corupția și filetismul care au făcut ca cei din Constantinopole să fie atât de urâți de Românii, Sârbii și Bulgarii din imperiu și din fostele stăpâniri ale imperiului (”bizantin”) încât aceștia nu au vrut să-i ajute în fața atacurilor otomane.2.Mult mai potrivit pentru termenul ”bizantin”, deși îndătinat la noi și în Apus, este cel de ”romaic”, ce arată caracterul grecizat al Imperiului roman de răsărit după împăratul Heraclius.

Harti si Nota de Cezar Machidon.

 Comentariile la acest articol se vor sfarsi aici. Cred ca s-a raspuns prea mult la niste acuze nefondate si pe care nu le inteleg.Desi se vorbeste de la inceput despre un lucru cat se poate de clar, din pacate am dat-o (nu eu) in diverse.Istoria va fi mereu un subiect controversat. Din pacate multi se indoctrineaza cu o istorie cernuta atat de capitalismul masonic cat si de comunismul sovietic, ambele doctrine luptand cu inversunare pentru

deznationalizarea si instrainarea neamului nostru. Din pacate au reusit. Din fericire nu in totalitate.Un neam cade si se (auto)distruge atunci cand isi pierde credinta stramoseasca si convingerile nationale. De la fanarioti si pana astazi se lupta in continuu pentru acest lucru, desi au fost mereu alte personaje si alte regimuri politice.

Nu ai dreptate absolut deloc, vorbești ca un îndoctrinat sau ca un semidoct, oricum nu competent. Ceea ce spui tu nu spun marii noștri istorici, spun unii și alții din cei care încearcă să ne scadă din răsputeri, fie din prostie, fie din trădare. Și, apropo de nuanțe, nici nu-ți dai seama, încă odată, cum te tot contrazici, și te contrazici… și nici nu vezi ce spune celălalt.O tot dai contra istoriei noastre, deși articolul, îți reamintesc a nu știu câta oară, este despre căderea Constantinopolului.Mie mi se pare că ești prea dominat de mândrie ca să poți să primești adevărul când te-ai pus contra lui de la început. De aceea nu voi răspunde atât pentru tine, cât mai ales pentru cititorii de bună-credință care ar vrea să vadă adevărul.

1. Pentru cultura ciobanilor români din S Dunării a se citi mărturiile agenților francezi și britanici de la sfârșitul sec. XVIII, începutul sec. XIX, mărturiile istoricilor germani, francezi, austrieci etc din sec. XIX (Pouqueville, William Martin Lake, Fallmerayer, T.S. Hughes, Gustav Weigand și mulți alții). Cităm doar câteva din spusele lui Victor Berard:”Aromânii au fost cei mai mari binefăcători ai rasei grecești. Ei au durat cele mai frumoase edificii aflate la Atena, cele mai frumoase fundații de binefacere ale lumii grecești…”și adăugăm mărturia unui grec, Neocles Kasasis (de altfel ultranaționalist!):”Spiritul de întreprindere, atașamentul la ideile morale, acel entuziasm care nu se întâlnește decât la popoarele de esență superioară, caracterizează pe Aromâni. Elenismul modern numără printre ei pe unii dintre autorii principali ai independenței sale, și mulți dintre aceia care în lumea greacă s-au distins în litere, știință, politică, activitate economică, au ieșit din această populație.”Între ideile acestor oameni care au fost la fața locului și elucubrațiile grecomanilor pseudo-români prefer să le cred pe primele. Mai ales că, străini fiind (ba unii dintre ei filogreci sau chiar greci), sunt mult mai în măsură să spună adevărul.

2. Acuzațiile de incultură și erezie erau și sunt frecvente față de toți dușmanii. La fel spunea și Robert de Anjou față de Basarab I când acesta n-a mai vrut să i se supună, dar mormântul domnesc al acestuia și urmașilor lui este de un rafinament și o bogăție cu adevărat imperiale. La fel erau terfeliți și Asăneștii de greci când le erau dușmani, pentru a deveni minunați când erau prieteni. Doar un om rău intenționat sau total lipsit de discernământ poate lua declarațiile evident interesate și subiective drept dovezi ale poziției sale.

3. Ideea că Românii din sudul Dunării nu cunoșteau catehismul și nu aveau biserici și cler este pe cât de mincinoasă pe atât de vicleană. Din secolul I și până în secolul XVIII Românii din sud au dat nenumărați sfinți, nenumărați monahi, preoți și episcopi, au fost ctitorii adevărați la Meteore și Rila, au concurat cu Românii nord-dunăreni în sprijinirea Athosului șamd. Când Patriarhia grecească de Constantinopole a plătit în anii 60 ai sec. XVIII pe musulmani să distrugă orașele românești din Pind unde erau episcopii, mitropolii, școli și academii românești (aceasta la Moscopole), Athosul a trecut printr-o mare decădere, căci mai bine de un sfert din fondurile anuale îi veneau din aceste orașe.După cumplitele distrugeri din acei ani este adevărat că mulți dintre Românii din Albania de azi au trecut la catolicism, ceea ce nu este de mirare, dacă vedem genocidul plătit de Patriarhia grecească și bucuria clericilor greci față de acest genocid (orașe ca Aminciu, Călărețu, Siracu, Moscopole, Frășeri au fost aproape complet sau în întregime distruse de armatele plătite de clericii greci, chiar cu banii dați pentru Locurile Sfinte de Românii din N și S Dunării…). Alți Aromâni au preferat să țină de episcopi bulgari sau sârbi pe care Grecii nu îi recunoșteau, declarându-i astfel pe Românii de acolo schismatici, fără biserică șamd.Nuanțe, desigur, nuanțe…

4. Ideea că primii noștri voievozi au fost catolici este halucinantă de-a dreptul. Este adevărat că erau vasali Ungariei, dar erau ”schismatici”, după cum arată nenumărate documente, adică ortodocși. Halucinante sunt și ideile cu bulgarii întăritori de Ortodoxie (mulți erau încă păgâni în secolele IX-X, încă aveau probleme cu

închinătorii la Soare și Lună, iar Alex îi crede întăritorii Ortodoxiei; probabil că și bogomilismul bulgăresc tot la Ortodoxie o intra după el).

5. Mișcările, iar nu migrațiile – nuanță… esențială! – Românilor atestate de Kekaumenos sunt cel puțin discutabile, cât despre îndoctrinata răstălmăcire pe care o face Alex altor surse, spun doar atât:Gh. Brătianu, ”O enigmă și un miracol istoric: poporul român”; Constantin Papanace, ”Geneza conștiinței naționale la macedoromâni”; Adolf Armbruster, ”Romanitatea românilor. Istoria unei idei”.Pentru început ar fi suficient. Aș putea să notez și propriile lucrări pe temă, dar nu ar fi delicat, nu? Oricum, între mișcări de populație în pământul natal (ca venirea moldovenilor în Ardeal sau a ardelenilor în Moldova) și migrații (adică așezare temporară sau permanentă într-un pământ străin), este o mare deosebire.Nicolae Iorga (istoric român care îndrăznește să aibă altă părere decât vrea Alex la istoricii români), spune că ”Românii s-au format între Carpații beșchizi și Peloponez și de la Marea Adriatică la Marea Neagră”. A se citi, de acest autor, ”Istoria românilor”.

6. Unitatea dialectală a Românilor este uimitoare pentru întinderea lor, este adevărat. Însă doar un om foarte superficial, sau unul foarte rău intenționat, poate încerca să explice aceasta printr-o arie mică de formare.Unitarea dialectală NU se menține obișnuit nici măcar pe o arie restrânsă de-a lungul veacurilor. Sunt limbi vorbite de zeci de mii sau chiar mii de vorbitori în arii restrânse care au mai multe dialecte. Aceasta deoarece în timp se formează deosebiri mari. Cu atât mai mult, chiar dacă am presupune, așa cum halucinează propagandiștii străini, că Românii s-au format într-o zonă restrânsă și s-au extins ulterior, tot NU se explică unitatea lingvistică românească după 200 de ani sau mai mult de la acea extindere.Mai mult!Când un neam restrâns începe să se răspândească, fărâmițarea dialectală este aproape automată, din pricina contactului cu populații noi de la care se împrumută mult, pe toate planurile. Doar cei care masacrează pe toți străinii întâlniți nu au parte de asemenea influențe. Dar chiar și aceștia suferă în timp, din pricina izolărilor locale (parțiale), de o fărâmițare dialectală.Deci ”explicația” unității lingvistice românești prin această idee este cu totul lipsită de valoare științifică.

7. E de observat că la un articol despre căderea Constantinopolului și cauzele ei s-a răspuns doar cu șiruri de acuze mincinoase împotriva Românilor și s-a ajuns la nevoia de a ne apăra Istoria și Neamul în fața acestora.O asemenea atitudine nu poate fi definită decât ca rasistă. (aș putea spune Q.E.D., însă e prea dureros…)

Cezar, e asa cum iti spun eu, vlahii din Balcani dar si cei de la nord de Dunare, erau semi-eretici, in sensul ca nu cunosteau catehismul, nu aveau biserici, nu aveau cler randuit canonic, amestecau franturi din invatatura crestina cu superstitii. Chiar si acum poti observa la tara cum babele tin o serie de randuieli contrare bisericii, dar acum 1000 de ani iti poti da seama ce era….La nord de Dunare bulgarii prin sec. IX-XII au intarit ortodoxia (si asa ne-am ales cu limba slavona) iar mai apoi patriarhia de la Consabtinopol a avut grija sa nu alunecam spre catolicism (primii nostri voievozi erau catolici si vasali ungurilor).

Migratiile vlahilor spre sudul Balcanilor sunt atestate istoric, Kekaumenos spune ca vlahii traiau langa Dunare si Sava iar apoi au coborat in Thessalia, acelasi lucru ne spune o hagiografie “Miracula Sancti Dimitri”, acelasi lucru ne spune prin sec. XIV un calugar franciscan ce zice ca vlahii din macedonia odinioara traiau in ungaria dar cand au venit ungurii i-au impins in sud (eu cred ca ii confunda pe unguri cu avarii dar nici un val mai tarziu nu e exclus).Daca romanii ar fi locuit un spatiu asa vast cum credeti, cu totul altfel arata acum limba romana, cate dialecte au spaniola, franceza sau italiana si cate avem noi. E o logica de bun simt, toti istoricii o cunosc dar nimeni nu o zice cu glas tare: oamenii nu sunt ca brazii, infipti in pamant, oamenii circula! Nu vreau sa spun mai mult….

Nu vreau sa ranesc sensibilitatile nimanui, pe undeva poate aveti dreptate, la cata propaganda antiromaneasca circula in mass-media, nu e chiar asa grav sa gasesc niste exagerari nationaliste pe un blog, ar fi grav daca le-as gasi intr-o lucrare stiintifica. Poate niste lucruri nu ar trebui spuse si gunoiul trebuie bagat sub pres nu vanturat in vazul lumii.Sunt de acord cu tine că sunt multe nuanțe.

Aceste nuanțe de care vorbești nu le vezi, însă, la cei cu care te contrazici.Dacă reiei postările mele, vei vedea că am insistat pe faptul că Românii din părțile Imperiului romaic nu au vrut să-l sprijine. Cei de la N de Dunăre, care nu au gustat papucul grecesc până în secolul XVIII, aveau o viziune idealizată asupra Constantinopolului, pe care îl vedeau așa cum îl visase Sfântul Constantin cel Mare, împăratul nostru (poate știi, cel care spunea ”Serdica e Roma mea” și care era traco-roman și după tată și după mamă, iar filetiștii greci îl declară… grec!). Acesta dorise un oraș creștin, care să unească lumea traco-romană și lumea grecofonă, de aceea l-a așezat și pe linia de îmbinare/demarcație între cele două. Tracii misieni, pontici, asiatici, erau în filoelini în cea mai mare parte. Cei din apus de Propontida (Marmara) erau latinofili în cea mai mare parte (de aceea au și ținut toți de Roma câtă vreme aceasta a ținut de Ortodoxie). Sfântul împărat Constantin a încercat să unească cele două părți, iar alți împărați după el au încercat același lucru, inclusiv Fericitul împărat Iustinian, care a încercat să înlăture ”mafia” grecească ce se lupta să preia puterea în Imperiu. Toate acestea, și multe altele, sunt ușor de găsit în lucrarea lui Constantin Papanace, ”Geneza conștiinței naționale la macedoromâni”, deci nu mai stărui asupra lor.Esențial este că și în această lucrare, dar și în multe altele, se vede adânca deosebire între felul în care priveau Românii din sudul și respectiv nordul Dunării Imperiul roman de răsărit, de fapt romaic, după Invazia slavă de la începutul sec. VII. Cei din sud, care știau gustul filetismului grecesc, îi urau pe greci, mai ales că aveau limpede amintirea vremii în care Imperiul fusese romanic, nu romaic, și se numea Romania. Cei din nord, despărțiți de Imperiu încă înainte de Fericitul Iustinian, nu simțiseră schimbarea pe pielea lor, păstrând deci o imagine idealizată a acestuia. Imagine pe care și grecii se pricepeau foarte bine să o păstreze, într-o vreme în care propaganda era mult mai ușor de realizat decât astăzi, de vreme ce comunicarea directă era cu putință doar pe distanțe mici.Domnitorii Români sunt mult mai îndreptățiți să fie socotiți continuatorii Imperiului roman de răsărit, atât etnic și lingvistic, dar mai ales duhovnicește vorbind. Căci ei au luptat pentru a păstra un duh, o simfonie între stat și Biserică, ce în Constantinopolul secolelor X-XV pierise de mult. Însă chiar și ei au ajuns în conflict cu Constantinopolul, din pricina acestui filetism fără margini al grecilor. Este de ajuns să vedem cum au încercat romaicii să impună Moldovei ierarhi greci, în pofida tuturor canoanelor, și au ajuns să blesteme țara și poporul pentru că, ținând Legea lui Dumnezeu, i-a respins pe acești ilegitimi ierarhi.

Atât de spus, pe scurt, despre legăturile Românilor din nordul și sudul Dunării cu Imperiul romaic și nuanțele pe care am avut grijă să le prezint, dar care ți-au scăpat.

În ceea ce privește compoziția etnică a Imperiului și alte asemenea lucruri, iar pierzi din vedere nuanțe esențiale.Desigur, podișul Anatoliei a fost totdeauna foarte populat, dar pentru vremea căderii Constantinopolului acest lucru nu contează. De ce? Simplu, pentru că atunci Podișul Anatoliei era… sub turci! Imperiul romaic stăpânea din Asia Mică doar o părticele la Pont (Marea Neagră), cu centre ca Trapezunt și Sinope, aceste zone fiind majoritar armenești, baza având-o în Tracia (majoritar românească) și Europa (în care cronicarii ”bizantini” înșiși vorbeau cu groază de mulțimea ”vlahilor”). La acestea se adăugau regiunea Sărunei sau Salonicului (majoritar românească până la sfârșitul sec. XIX) și părți din Moreea (româno-slavă pe atunci) și insulele Egeene. Se cuvine să nu uităm că pe atunci grecii trăiau mai ales în Asia Mică, în apus de Propontida fiind, în afară de cei din Constantinopole, doar în administrație, armată, biserică.Iată deci că afirmația fratelui Cezar este pur și simplu corectă pentru epoca de referință.

În ceea ce privește hărțile, sunt de acord că sunt profund eronate. Deși pare că vor să arate pătura Românității europene, totuși nu prezintă mulțimea Românilor care trăiau pe atunci în Iliria (Bosnia-Herțegovina de astăzi), în Dalmația, în Croația (”Valahia Mare”), în Alpi, Panonia, Carpații Moraviei etc, nici pe cei din Tesalia, Moreea, Candia sau Crimeea. Toți aceștia sunt atestați de documente istorice și nenumărate mărturii arheologice.Desigur, nu formau peste tot majoritatea populației, căci peste tot aveau parte de o politică de asuprire și, de cele mai multe ori și, de asimilare din partea alogenilor aflați la putere (fie ei Sârbi, Croați, Bulgari, Greci, Unguri etc). Dar peste tot sunt atestați, iar mărturiile în această privință sunt limpezi. Pe hărțile de mai sus, într-adevăr, mulți dintre ei nu se văd, iar aceasta este o mare lipsă. (P.S. nuanță! pătura Românității – a se vedea P. P. Panaitescu pt. noțiunea pături de populație)

În ceea ce privește părerile lui Capidan sau Dragomir, iar îți lipsește puterea de a observa nuanțele de care tu însuți vorbești.Amândoi fac discuția pe două planuri diferite, etnic și lingvistic, pe care tu le unifici într-un fel ciudat și anti-românesc.Pe plan etnic, amândoi sunt de acord că Românii sunt urmașii traco-ilirilor romanizați (la fel ca și Iorga, Panaitescu și mulți alții). Ei găsesc urme ale continuității neîntrerupe românești între Sărună (Salonic) și Alpi, în topografie, arheologie și documente.Lingvistic (aș spune LINGVISTIC, dacă nu mi-ar fi teamă să fiu nepoliticos), discuția se nuanțează, desigur. Căci fenomenele lingvistice fac probabile (a se citi PROBABILE) unele deplasări masive românești, atât spre nord cât și spre sud, dintr-o provincie în alta. Dar acest lucru se petrece în același cadru al Românimii! Nu prin emigrare, ci prin deplasări în cadrul propriei țări. Și Silviu Dragomir, și Teodor Capidan, găsesc în locurile bănuite de așezare a unor Români de la N de Dunăre (sau veniți din Macedonia în Iliria, Dalmația, Croația etc) așezări românești ANTERIOARE acestor presupuse deplasări.De observat că cele mai multe din aceste deplasări sunt PRESUPUSE de lingviști pentru a explica unele fenomene dialectale, dar NU sunt atestate istoric! Mai mult, fenomenele dialectale amintite pot avea și alte explicații istorice.Toate aceste nuanțe sunt menționate de Silviu Dragomir și Teodor Capidan, dar scapă la o lectură grăbită și mai ales bazată pe idei preconcepute.Repet îndemnul la studiu (nu ”lecturarea”) lucrărilor amintite, la care acum sunt nevoit să adaug și ”Dumnezeieștile Scripturi”, căci teologul care a spus că adevărata noastră Patrie este în ceruri este… Duhul Sfânt (prin Sfântul Apostol Pavel).Cât privește ”cel mai strălucit stat din istorie”, cred că este extrem de superficial a încerca să-l găsim noi (și tipic occidental, de altfel). Dumnezeu știe care este acesta, dacă o fi vreunul care să strălucească înaintea Lui…Ceea ce știm este că Dumnezeu ne-a poruncit să cercetăm toate și să păstrăm ce este bun. De aceea se cuvine să vedem adevărul și în ceea ce privește lucrurile noastre, ale Românilor, dar și pe cele ale celorlalți oameni.A cocoloși filetismul grecesc (sau sârbesc, sau bulgăresc, sau rusesc, sau românesc, desigur) este totuna cu a cocoloși păcatul (cam în felul în care se sprijină azi boala homosexualității).Sunt împotriva filetismului oriunde apare: la Români, la Bulgari, la Francezi, la Eschimoși sau la Marțieni (dacă ar exista). Dar în acest articol era vorba despre căderea Constantinopolului, și despre filetismul de acolo se cădea să vorbim.Pace tuturor!

cand ai pornit sa studiezi istoria cu siguranta ai uitat sa incepi cu inceputul.Faci niste confuzii si niste comparatii foarte, foarte eronate.Imperiul Bizantin s-a format pe o platforma de neamuri deja crestine, printre care si românii; e aberant sa zici ca voievozii romani au luat ortodoxia de la bizantini.…”ciobani vlahi semi-eretici“? De unde le scoti?!Harti aberante? De ce sunt aberante, pentru ca doctrina care ti-a predat tie istoria le avea altfel? Pentru ca nu stii teritoriu de formare a poporului român? Pe Iorga l-ai citit?Incearca sa fii onest, lasa ambitiile de sofist.Daca esti in contradictie cu aceste convingeri istorice care stau la baza acestui site, de ce te agiti incercand sa iti demonstrezi o veridicitate folositoare la nimic?Iti recomand sa citesti http://foaienationala.ro/teologia-istoriei-formarea-neamului-romanesc.html

Comentariul meu a plecat de la o nota din subsolul articolului conform careia bulgarii, sarbii si romanii nu doreau sa-i ajute pe greci, ba dimpotriva, datorita coruptiei, ceea ce este fals. Chiar recunoasteti ulterior ca romanii si sarbii si bulgarii au participat la cruciada de la varna care exact asta avea ca scop, depresuprarea constantinopolului. Deci doreau sau nu doreau sa-i ajute? Doreau pentru ca exista o solidaritate crestina (pe care in comentariile dvs. nu o vad) medievala insa aceste 3 popoare erau ele insele inghitite de turci. Romanii nu ii urau pe greci, voievozii nostri au preluat de la imperiul bizantin multe institutii si modelul politic si mai ales ortodoxia. Au incercat sa-i imite pentru ca ii urau sau pentru ca ii admirau? Ce va reprezinta, voievozii romani drept-credinciosi sau niste ciobani vlahi semi-eretici, talhari la drumul mare? Sunteti solidar cu Ramaru sau Ceasusescu pentru simplul fapt ca erau etnici romani? E aceeasi situatie cand ii scuzati pe talharii pomeniti de Tudela (care nu era grec) sau va indoiti de Kekaumenos pe motiv ca ar fi tradator (desi el nu era vlah cum credeti

ci era cumnatul unui vlah).Pe papanace si caragiani recunosc, nu i-am citit, dar daca il cititi pe Capidan o sa vedeti ce spune, ca aromanii de azi, au coborat in sud din jumatatea de nord a peninsulei, de pe langa muntii Balcani, acelasi lucru il sustine si Silviu Dragomir si sunt de acord cu aceasta ipoteza. Deci ei nu erau nici majoritari si nici bastinasi in Macedonia sau Thessalia.In schimb grecii spun ca erau bastinasi, greci romanizati, adica tot greci. Eu spun ca au venit acolo mai tarziu si ca sunt daci romanizati din moesia si dacia refugiati din cauza slavilor si avarilor. Insa in niciun caz nu erau majoritari in imperiu. Provincia cea mai dens locuita era anatolia (se vede si azi ca toata anatolia are mai multi locuitatori decat toate tarile balcanice la un loc)si Constantinopolul iar acolo erau greci, ma rog, vorbitori de greaca.La punctul 9 de asemeni exagerati, ce spuneti acolo era valabil pentru anii `50. Aromanii grecomani au fost curentul cel mai puternic, au avut un aport insemnat la revolutia din 1821, aromanii care se simteau romani au emigrat in romania, cei care se simteau greci au ramas pe loc, au mai fost si exceptii (vezi aromanii care vor sa fie minoritate de ex.) dar in linii mari asa a fost. Vedeti lucrurile doar in alb si negru, realitatea insa e plina de nunate.

La nicicunul din autorii citati, cu exceptia celor pe pomeniti mai sus, pe care nu i-am citit, nu am gasit ca aromanii ar fi fost vreodata majoritari in imperiu si nu am vazut harti aberante de genul celei din articol. De asta am facut referire la protocronism si la nepotii lui de azi de la “Gebeleizis” sau “Dacia Nemierlitoare”.

Daca imi permiteti un sfat, nu mai stiu ce teolog a zis dar a zis bine :”adevarata patrie e in ceruri, aici suntem doar calatori” iar in sf. scriptura zice “nu mai e iudeu, nici grec nici barbar ci toti sunt una in Hristos”.

Imperiul bizantin a fost cel mai stralucit stat din istorie, primul imperiu ortodox, candela civilizatiei in vremea in care Apusul se scufunda in barbarie, slava Domnului ca stramosii nostri l-au ales ca model si nu au ales modelul occidental, papistas, ca alte neamuri. In rest, nu exista imparatie perfecta decat imparatia lui Dumnezeu.

se pare, d-le Alex, că ești dintre cei care nu vor să recunoască niciodată că greșesc, oricât de limpede ar fi. Sari cu vorba dintr-o parte în alta, doar nu s-o vedea că greșești.S-o luăm pas cu pas.

1. Articolul este despre căderea Constantinopolului; corupția cumplită a acestui oraș este descrisă de cronicarii romaici și străini ai vremii. Retragerea Duhului Sfânt din oraș, care l-a lăsat fără apărarea lui Dumnezeu în fața turcilor, este legată de această corupție care pângărea și altarele și alcovurile și tot ce era în Constantinopole. Acest lucru este, repet, recunoscut fățiș chiar de istoricii greci de astăzi. Și a fost menționat de fratele Cezar.Tu, ai sărit că de ce s-a vorbit de asta. Răspuns: că era la subiect.Tu, ai spus că mai bine se vorbea de corupția românilor și altor nații. Răspuns: nu ăsta era subiectul.Tu ai spus: nu avem date despre corupția la români în epoca aia. Răspuns: deci vrei să vorbim într-un articol pe o temă despre lucruri pe altă temă despre care nu avem date.

2. S-a amintit că din pricina filetismului grecesc Românii, Sârbii și Bulgarii din Imperiu și împrejurimi nu au vrut să sprijine Constantinopolul în fața turcilor, ba unii chiar i-au sprijinit pe turci. Și acest lucru este mărturisit nu doar de cronicile venețiene sau genoveze, ci și de cronicarii romaici.Tu ai spus: nici nu aveau cum să ajute. Răspuns: dacă Sârbii i-au ajutat pe turci, cu atât mai mult puteau să-i ajute pe romei. La fel și Românii și Bulgarii. Mai mult, după căderea Constantinopolului în luptele pentru Moreea, Negroponte, Candia etc Românii înscriu pagini de nemuritoare vitejie, dar sub conducerea Venețienilor, pe care i-au preferat de mii de ori papucului grecesc. Deci, aveau cum să ajute, dar n-au vrut. (citește-l măcar pe Caragiani înainte de alte comentarii pe temă)

3. Batjocorești jertfele Românilor în campaniile lui Iancu de Hunedoara, prezentându-i ca ”a cincea roată la căruța ungurilor”. Acest lucru este pur și simplu rasism și înșelătorie. Românii au fost baza tuturor campaniilor câștigate de Iancu de Hunedoara. Când ”marii războinici unguri” au vrut să lupte ”fără câinii de valahi”, au fost făcuți zob de turci și transformați în pașalâc.Nu ți-ai cerut iertare pentru această minciună care batjocorește mii și mii de Români căzuți împotriva turcilor în campaniile lui Iancu de Hunedoara. Din câte se vede, tu crezi că e normal să batjocorești eroii unui popor, eroii

fără de care acel popor nu ar fi existat. Bine ți-ar fi dacă cineva și-ar bate joc de părinții tăi, care nu te-au învățat să-i respecți pe eroi, care au fost a cincea roată la căruța U.R.S.S. etc? Dar eroii Neamului Românesc sunt mai mari și mai sfinți decât părinții noștri, dacă suntem Români. Iar dacă nu ești Român, pleacă și lasă-ne!

4. Tu ai spus că: roman=romaic și bizantin=grec (”imperiul s-a redus la vorbitorii de limba greaca”). Acestea sunt afirmații ale ultra-naționaliștilor greci, lipsite de orice temei istoric. Ele stau la baza rasismului funciar ce domină societatea grecească și astăzi și sunt contrazise de nenumărate argumente, din care am amintit și eu doar câteva.În fața faptelor istorice pe care le-am prezentat ai răspuns prin tăcere. Puteam să indic destulă bibliografie pe temă, pornind de la Charles Diehl și Iorga, dar așteptam o eventuală contrazicere. Te-ai eschivat, sărind la alte teme, ceea ce mă face să cred că știi că ai mințit când ai spus aceste lucruri.

5. Imperiul romaic nu a fost bastionul Ortodoxiei pentru 1000 de ani. Între Heraclius, grecizatorul Imperiului roman de răsărit, și căderea Constantinopolului avem cam 800 de ani, nu 1000. Din aceștia, trebuie scăzuți și anii de după 1204, când Constantinopolul devine o umbră a ceea ce fusese și mai mult un bastion al corupției decât al Ortodoxiei. Vremile împăraților iconoclaști și ale altor nelegiuiți conducători ar trebui scăzute și ele. Ar ieși de aici o imagine mult mai corectă, aflată între ”bastionul” visat și mizeria ”Istoriei secrete”. Dar ce grecofil recunoaște scăderile Imperiului romaic, sau ce papist recunoaște scăderile Papalității?

6. Majoritatea sfinților din calendare au devenit ”bizantini” sub pana unor (pseudo-)aghiografi greci ultra-naționaliști. Capadocienii erau, desigur, capadocieni, deci nu greci. Ioan Gură de Aur era roman, fiul lui Secundus și Antuza. Sfântul Efrem Sirul era, uluitor, sirian. Și sunt zeci și sute de mii de alte asemenea exemple. A-i declara pe toți ”bizantini adică greci” cum fac rasiștii greci este egal cu a-i declara britanici pe toți cei care au vorbit sau publicat vreodată în engleză.

7. Tu ai spus: ”cu Bizantul, a fost cu bune si cu rele dar mai trainice au fost cele bune”. Dacă era așa, ar fi rezistat până astăzi. Tocmai asta este, că Imperiul romaic a căzut prin spurcăciunea filetismului grecesc, atât în sec. XV cât și în sec. XIX. Știi despre ce e vorba? Despre Românii și Bulgarii care au sprijinit pe Greci în eliberarea lor de sub turci, ca un pas către un nou Imperiu constantinopolitan în care toate popoarele creștine să fie egale. Și s-au trezit Românii și Slavii din Grecia nou eliberată că sunt tratați la fel, sau chiar mai rău decât turcii. Și atunci au refuzat să-i mai sprijine pe Greci, așa încât, chiar cu marele sprijin britanic, Grecia n-a mai ajuns să cucerească Orașul lui Constantin, iar Balcanii au devenit ceea ce sunt astăzi. Datorită filetismului grecesc, același azi și în vechime. Deci nu doar că relele au fost mai multe, dar au și rămas mai multe.

8. Tu ai spus ”să o lăsăm mai moale” cu românii sudici, că ”trunchem sursele”, când este exact ceea ce ai făcut tu în toate comentariile tale. Am citat o sursă relativ la un subiect (filetismul grecesc), nu m-am apucat să spun tot ceea ce conține referitor la altele. Dar sari la alt subiect pentru că n-ai argumente pe cel dinainte, doar om uita de unde a pornit discuția. Mai rău este că trunchezi și răstălmăcești sursele, cu o rea-voință și un anti-românism uimitoare. Beniamin de Tudela nu a spus că toți Românii din sud sunt tâlhari, ci că aceia care sunt tâlhari pe Evrei îi cruță și pe Greci îi ucid, din pricina urii față de Greci. Este cu totul altceva decât ai spus tu. Că Românii ar fi oameni fără credință a spus un trădător de atunci, care voia să-și acopere originea românească împroșcându-și fostul neam cu noroi. Iar învinuirea era legată chiar de faptul că nu se supuneau grecismului romaic, adică dovedește exact ceea ce s-a spus și mai sus: Românii (și Sârbii, și Bulgarii) din Imperiu urau pe Grecii de la Constantinopole pentru rasismul lor sălbatic și arogant. Iarăși trunchezi sursele pentru a acoperi adevărul, acuzându-i pe alții de aceasta.În fine, nu puțină rușine ar trebui să-ți fie să vorbești de prostituție românească, deși în fapt sursa istorică pe care o falsifici mărturisește curvia unor călugări din Athos, care sub pretextul că fac negoț cu ciobanii Români din peninsulă se dădeau la nevestele și fetele lor. Cum se întâmplă totdeauna în țările corupte, vinovat nu e puternicul care a violat, a furat, a jefuit, vinovată este victima că era acolo. Iar în fața unor asemenea tragedii mai îndrăznești și tu, după aproape 1000 de ani, să iei partea călăilor și să acuzi victimele!

9. Tu ai spus: ”daca va duceti in Grecia si intalniti aromani o sa aveti o mare deceptie, 90% dintre ei nici nu vor sa auda ca ar fi altceva decat greci (nu spun ca au si dreptate dar le respect optiunea)”.Asta e ca si cum ai spune ”daca mergeți în închisori o să vedeți că 90% din oamenii de acolo nu vor să încerce să

evadeze, nu spun că au dreptate dar le respect opțiunea”.Dacă un Român din Grecia vorbește public despre Românii din Grecia are trei posibilități: să fie asasinat repede și să-i fie terorizată toată familia, să intre în pușcărie și să-i fie terorizată toată familia, să fie dat afară din Grecia și să-i fie terorizată toată familia.Când Caramitru s-a dus în Grecia – fiind Ministrul Culturii în România – să-și viziteze familia, M.I. grecesc i-a impus un timp strict de vizită, l-a obligat să nu meargă decât în locurile îngăduite de ei și i-a amenințat rudele ca să împiedice orice manifestare românească. Asta știu chiar de la el, de la o întâlnire a aromânilor petrecută la București. Și tu, ca un grecofon adevărat, îndrăznești să-mi vorbești mie de ”opțiunea lor”, cum vorbeau comisarii sovietici de ”opțiunea moldovenilor de a se uni cu U.R.S.S.”.

10. La sfârșitul uneia dintre ”mărețele” tale pseudo-argumentații, trântești încă un comentariu tipic rasist, gen ”Nu pacalim pe nimeni daca ne culcam pe urechea laudei de sine… etc”, deși nu a fost vorba NICĂIERI în articol de o laudă la adresa Românilor! Articolul este despre căderea Constantinopolului, iar în această cădere un rol esențial l-au jucat corupția și filetismul grecești. Ca de aici să ajungi la a da în fel și chip în Români, trebuie să fi într-adevăr un mare fanatic al grecismului, un rasist tipic. Dacă se va posta un articol despre crimele Inchiziției, sigur se va trezi alt rasist să sară la gâtul Românilor, dacă va fi despre crimele Revoluției Culturale din China, la fel etc etc. Parcă Românii ar fi obligați, prin cine știe ce lege, să fie mereu laudativi față de străini, să nu le vadă niciodată defectele și să își spurce mereu strămoșii și istoria.

11. După toate aceste absurdități halucinante, mai ataci și cu ”protocronism” (deși nici în articol, nici în comentarii, nimeni n-a atins această temă, nici de bine, nici de rău), ”păgânism” (Societatea Gebeleizis) și politicianism (”România Mare”).Ei bine, nu ține!Vrei să știi cum și unde erau Românii majoritari în Imperiul roman de răsărit? Pune mâna și citește și altceva decât materialele de propagandă grecești. Caragiani, Papanace, Capidan – toți trei Români din Epir, de altfel, ca să vezi ce greci se cred toți! – sunt doar câțiva.Pentru nimicirea sistematică a Românilor de către Greci în secolele XVIII-XX poți să citești la Ionel Zeană și Hristu Cândroveanu (aoleu! și ei sunt Români din sud! uimitor!)Mai citește și ”Istoria Românilor” de Nicolae Iorga, studiile lui Silviu Dragomir, amintita lucrare a lui Șerban Papacostea (”Românii în secolul al XIII-lea…”), Ion Nistor și alți autori care se bazează pe documente și mărturii limpezi.

Problema e ca ai strecurat in articole o multime de bazaconii protocroniste sau dacomane. De exemplu de unde pana unde sa fie vlahii majoritari in imperiu? Sau de unde ai luat harta aia ridicola? Ca o paranteza, limba romana la nord de Dunare e foarte unitara, nu are dialecte, asta inseamna ca s-a format pe un teritoriu restrans, nicidecum de la Tisa la Nistru (ce sa mai vb de dincolo de Nistru), romanii au colonizat treptat spatiul actual. Intelegi acum de ce harta aia e ridicola?Vrei sa ai un blog serios, cu articole competente, cu informatii corecte, sau vrei sa concurezi cu revista “Romania Mare” si “societatea Gebeleizis”?Tu stii mai bine ce vrei sa faci….

Frate Alex,Nu iti inteleg problema legata de minusurile sociale ale romanilor din acea vreme. Acesta e un articol despre Caderea Constantinopolului, dupa cum zice si titlul.Ajung si eu la aceasi concluzie de antiromanism din partea ta, precum a zis si parintele.In primul rand nu s-a dezis nimeni de importanta Imperiului pentru Ortodoxiei. Tu dezvolti niste subiecte care nu au nicio legatura cu subiectul de fata.In al doilea rand nu o putem “lasa mai moale” cu vlahii, deoarece reprezentau majoritatea bastinasa din intreg Imperiul.Spui ca nu ai intentia sa dezvolti o polemica dar prin comentariile tale exact asta faci.Si te atentionez in legatura cu limbajul, urmatorul comment nu iti va mai fi aprobat.

1. Despre coruptia la curtea bizantina avem amanunte pentru ca s-au pastrat surse scrise, la noi nu prea se scria pentru epoca aia, abia daca avem mentiuni despre romani, nici vorba de detalii de capa si spada. Insa prin sec.

XV-XVIII avem si noi o multime de exemple care nu ne fac cinste. Asa ca nu mi se pare “fairplay” sa vezi in Bizant doar detaliile picante din “Istoria Secreta” si sa nu recunosti rolul de bastion al ortodoxiei pentru 1000 de ani de exemplu. Majoritatea sfintilor din calendare au fost bizantini iar limba greaca a fost si a ramas o limba a ortodoxiei. Cum ar fi daca ar veni unu si la istoria BOR ar vorbi numai de tradarile patriarhilor (ca pana acum nu am avut unul fara pata, ba afurisea trupele romane care intrau in ardeal la 1918, ba colabora cu securitatea)si nu ar spune nimic de sfintii si mucenicii nostri? Asa si cu Bizantul, a fost cu bune si cu rele dar mai trainice au fost cele bune, pentru ce sa scormonim numai in rahat?

2. Eu zic sa o lasati mai moale cu vlahii/aromanii ca trunchiati sursele (adica alegeti din ele doar ce va convine), aceleasi surse (Tudela de ex.) ne spun despre ei ca erau talhari, oameni fara cuvant si fara credinta in Dumnezeu (alta sursa ne spune ca se prostituau la Athos si autoritatile au trebuit sa-i goneasca de acolo). Iar daca va duceti in Grecia si intalniti aromani o sa aveti o mare deceptie, 90% dintre ei nici nu vor sa auda ca ar fi altceva decat greci (nu spun ca au si dreptate dar le respect optiunea). Istoria asta nu e chiar asa simpla, depinde din ce parte privesti….

Ca romanii nu s-au condus niciodata singuri nici nu ma gandisem pana acum dar cred ca aveti dreptate. Ar avea capacitatea sa o faca? Poate prin cine stie ce minune, uitati-va cum votam numai.

Nu pacalim pe nimeni daca ne culcam pe urechea laudei de sine, ne batem cu pumnul in piept ca suntem neam ortodox dar suntem pe primul loc in europa la avorturi si prostitutie.

Nu am intentia sa port o polemica si nici nu ar folosi la ceva, daca va place sa va mintiti singuri cu harti de tot hazul si cu acuze la fel de hilare (cica rasism antiromanesc) nu aveti decat!Post linistit si Doamne ajuta!

Încă un comentariu purtând pecetea rasismului antiromânesc ce domină toată gândirea publică! Articolul este despre Imperiul romaic în zilele căderii sale, dar noi nu avem voie să vorbim despre rădăcinile acestei prăbușiri… că așa vor unii.1. Corupția și filetismul de la greci, atât la cei din secolul XV, cât și dinainte și după nu sunt egalate decât de corupția Papalității inchizitoriale sau de cea a Imperiului roman în vremea sa de maximă decădere. Orice comparație făcută cu ceea ce era la Români sau alte nații de pe atunci ține ori de incompetență, ori de filetism filogrecesc. Documentele de epocă sunt atât de grăitoare în această privință încât o contradicție pe temă este pur și simplu ridicolă.

2. În Imperiul romaic de la mijlocul secolului XV cei mai însemnați luptători băștinași erau Românii din Moreea și Candia, care au luptat după căderea Constantinopolului alături de venețieni, cu o ferocitate și un curaj dincolo de cuvânt. Ei nu au făcut asta însă alături de grecii bizantini, pentru că urau rasismul nemărginit al acestora, care disprețuia orice nu era ”elinesc” (filetism existent până astăzi în Grecia, unde milioanele de Români băștinași nu au absolut niciun drept național). Bulgarii și Românii din provincia Europa nu au vrut să lupte împotriva turcilor, considerându-i mai răi pe grecii bizantini decât pe turci. Sârbii au preferat să-i ajute pe turci decât să-i sprijine pe grecii bizantini (lucru amintit în treacăt și în studiul de față, dar ratat de fratele alex…).Mărturiile pentru ura popoarelor din Imperiul romaic față de greci sunt atât de multe, încât neștiința nu poate fi o scuză pentru cei care au îndrăzneala comentariilor (a se vedea măcar Beniamin de Tudela apropo de Românii din Tesalia).

3. Toate victoriile lui Iancu de Hunedoara împotriva turcilor s-au realizat cu armatele de Români din Banat și Hunedoara, pe care în același timp îi teroriza să treacă la papistășie. Fără acești luptători Ungaria a devenit pașalâc. Fără Românii ungurii n-au câștigat niciodată un război cu turcii.

4. Dacă roman=romaic, atunci ar fi rămas termenul de roman, nu cel de romaic. Egalitate între ele poate să pună ori cineva care vorbește de ce nu știe, ori cineva care vrea să strâmbe adevărul. Termenul de ”romaic” apare după ce împăratul Heraclius grecizează Imperiul roman de răsărit. El înlocuiește latina, limba oficială a Imperiului, cu greaca, înlătură pe români din administrație, conducerea Bisericii, justiție și învățământ, anulează ocrotirile împotriva filetismului elinesc pe care le adusese împăratul nostru Iustinian și impune în aceste domenii

(administrație, justiție, învățământ și conducerea Bisericii) pe greci și grecofoni.Această grecizare masivă, favorizată de invazia slavă în părțile masiv românești ale Imperiului (adică cele europene), ridică însă problema LEGITIMITĂȚII, căci Imperiul roman de răsărit trebuia să fie, desigur, roman. Ca urmare, grecii declară că elini sunt grecii păgâni, ei, grecii creștini, fiind ”romei”, adică urmașii Romei vechi, stăpânii Romei noi (Constantinopol) și îndreptățiți la conducerea Imperiului roman de răsărit în această calitate.Deci, pe scurt și concluziv, termenul de ”romaic” definește grecismul pretins romanic al Imperiului roman de răsărit după grecizarea făcută de Heraclius și urmașii săi. Egalitatea între roman și romaic este la fel de absurdă ca cea dintre maghiari și măgari, ruși și pruși etc.

5. În Imperiul romaic erau mulți vorbitori de alte limbi, precum Armenii în Trapezunt, Românii în Moreea și Crimeea, Românii și Bulgarii în Europa etc. Doar că nu aveau niciun drept în a-și folosi limba în Biserică, justiție, armată, cultură sau administrație. Cei care își țineau identitatea națională erau persecutați de ”romei” mai mult decât păgânii, cam în același fel în care persecutau Ungurii pe Români, de pildă.De aici, de altfel, au ieșit nenumărate răscoale și războaie, inclusiv cele care au dus la despărțirea de Imperiul romaic a ținuturilor stăpânite vreme de un secol de Dinastia Asăneștilor. (a se vedea în această privință măcar Constantin Papanace, ”Geneza conștiinței naționale la macedoromâni” și Șerban Papacostea, ”Românii în secolul al XIII-lea. Între Cruciată și Imperiul mongol”)

Toate aceste lucruri fac parte dintr-o istorie reală, obiectivă, mărturisită de zeci de mii de documente, și aproape cu totul necunoscută Românilor care nu-și petrec ani și ani în biblioteci, în căutarea acestor documente. Sunt și lucrări pe temă, de la Ion Caragiani la Constantin Papanace, de la Ion Nistor la Silviu Dragomir, dar totdeauna se tipăresc în tiraje minuscule.Iar noi înghițim, zi de zi, an de an, generație de generație, îndoctrinări rasiste de tipul: ”românii nu se pot conduce singuri”, ”românii n-au făcut nimic în istorie”, ”românii au trădat mereu” etc etc etc. Și unii dintre noi ajung să devină chiar fani ai acestor minciuni murdare. Din păcate. (și la propriu!)

Cica “se vorbeste prea putin despre corupția și filetismul care au făcut ca cei din Constantinopole să fie atât de urâți de Românii, Sârbii și Bulgarii din imperiu și din fostele stăpâniri ale imperiului (”bizantin”) încât aceștia nu au vrut să-i ajute în fața atacurilor otomane.” ))))

Coruptie, interese meschine sau intriga au existat din plin si la romani, sarbi, bulgari si oricare alte natii. De ce nu zici ca se vorbeste prea putin despre intrigile si coruptia de la curtea voievozilor munteni de exemplu?

Sarbii, bulgarii sau romanii nu ca nu au vrut dar nu aveau cum sa ajute imperiul la 1453 fiind ei insisi sub turci (au incercat prin cruciada de la Varna ca a 5 roata la caruta ungurilor).

Termenul de romanic nu e altceva decat “romanic” in limba greaca, romei=romani. Romani erau toti cetatenii imperiului, indiferent de etnie si limba, cum imperiul s-a redus la vorbitorii de limba greaca, paradoxal romei a devenit sinonim cu greci.