OFTALMOLOGIE – AMG II – CURS 3

P a g e 1 | 5

Curs 3

STRABISMUL

Muschii extrinseci ai globului ocular asigura motilitatea ochiului si sunt in numar de 6:

patru drepti: intern, extern, superior si inferior

doi oblici: oblicul superior si oblicul inferior

Pozitia privirii poate fi:

primara – cand axele optice sunt paralele, direct inainte

secundara – axele optice paralele in sus, in jos, la dreapta sau la stanga

tertiara – axele optice paralele in sus dreapta, in sus stanga, in jos dreapta, in jos stanga

Actiunea muschilor e diferita, dupa cum ei se afla in pozitie primara, secundara sau tertiara,

datorita inclinarii axelor musculare fata de axul vizual. Miscarile globilor oculari sunt:

a. monoculare – se numesc ductii

adductia = miscarea spre inauntru

abductia = miscarea spre inafara

ridicarea = sursumductia

coborarea = deorsumductia

rotirea spre inauntru si spre inafara

b. binoculare

miscari conjugate, numite versii (dextroversie, levoversie, supraversie, infraversie)

miscari disjuncte, numite vergente (convergenta, divergenta, sursumvergenta,

deorsumvergenta).

In scopul clarificarii imaginii proiectate pe retina, ochiul acomodeaza pentru obiectele aflate intre

punctum remotum si punctum proxim.

Posibilitatea unui subiect de a suprapune perfect cerebral imaginile furnizate de cei 2 ochi se

numeste vedere binoculara.

Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi

imagine in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie. Uneori strabismul este numit si "ochi-

incrucisati", "privire crucisa".

In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in

acelasi timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza corect

pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati

in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

OFTALMOLOGIE – AMG II – CURS 3

P a g e 2 | 5

STRABISMUL CONCOMITENT

Strabismul concomitent este atunci cand axele vizuale raman paralele si unghiul de deviere

ramane constant in oricare directie a privirii.

Etiologie

Frecventa strabismului este citata intre 1,5 – 3% in populatia generala. Etiologia strabismului este de

multe ori plurifactoriala, incat uneori este dificil de stabilit cauza primara si apoi conditiile favorizante care au

dus la aparitia lui. Ereditatea in strabism joaca un rol cert, unele statistici afisand un procent de peste 50%. In

principiu, orice factor perturbator endogen sau exogen care interfera cu dezvoltarea normala a aparatului

senzoriomotor poate duce la aparitia strabismului.

Factori optici si senzoriali

ambliopia organica: distrofii corneene, cataracta

anizometropia: miopia forte unilaterala, hipermetropie mare, astigmatism

anomalii bilaterale ale refractiei: strabismul acomodativ al hipermetropului, strabismul divergent al

miopului

Cauze motorii

orbitare: orbitare: deformatii morfologice ale orbitelor

anomalii musculare: hipotrofii, anomalii de insertie a muschilor

Cauze centrale neurogene

pareze

debilitate mintale

psihoze

Varstele cele mai afectate sunt 0-4 ani, jumatate din strabisme aparand in primul an de viata si 2/3 in

primii trei ani de viata.

Strabismele convergente sunt de departe cele mai frecvente (85%), caracteristice mai ales

perioadei copilariei. La adult se dezvolta lent o usoara hipertonie a centrului divergentei, de aceea

strabismul divergent este apanajul acestei varste.

Forme clinice

1. STRABISMUL CONVERGENT ACOMODATIV AL HIPERMETROPULUI (SCAH)

Apare in perioada 1,5-4 ani, cand fuziunea binoculara este labila. O hipermetropie medie sau mare sau

un astigmatism hipermetropic necesita o acomodatie permanenta. Efortul de acomodatie permanenta, la care se

adauga lipsa de maturare a vederii binoculare duce la aparitia strabismului. Initial strabismul este intermitent,

apoi deviatia devine permanenta.

SCAH alternant apare atunci cand cei 2 ochi au aceeasi dezvoltare functionala, si in acest caz, fixatia

este preluata alternativ de cei 2 ochi in mod aleator. Acuitatea vizuala este normala, insa vederea

binoculara nu se poate forma.

SCAH monocular apare atunci cand unul din ochi este dominant. La copii, deviatia permanenta a unui

ochi face ca vederea binoculara sa nu se poata dezvolt

OFTALMOLOGIE – AMG II – CURS 3

P a g e 3 | 5

2. STRABISMUL DIVERGENT AL MIOPULUI (SDM) - Poate apare la 6-8 ani, la miopi. Exista 2 tipuri de

strabism divergent :

prin insuficienta convergentei – se accentueaza la vederea de aproape

prin excesul divergentei – se accentueaza la vederea la distanta

Diagnostic

Anamneza trebuie sa stabileasca:

antecedentele familiale – ereditatea

antecedentele personale – infectii intrauterine, traumatism obstetrical, hipoxie la nastere

data si modul de aparitie a strabismului – progresiv, intermitent sau brusc, dupa o boala sau

traumatism

aspectul strabismului – monocular, alternant, intermitent sau permanent

Clinic

Cele mai frecvente semne vizibile sunt :

globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp

globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de

tipul de strabism prezent la persoana respectiva)

privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare

inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect

impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata

de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome:

vedere incetosata

oboseala ochilor

sensibilitate la lumina puternica

vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului)

Tratament

Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul

diagnosticarii. In general, cu cat este mai tanar copilul, la inceputul tratamentului pentru strabism, cu

atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata.

Purtarea ochelarilor - in cazul in care exista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati,

purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul.

Ocluzarea (acoperirea) ochiului - acesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi

lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauza ce determina strabismul. Ochiul

mai puternic este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul mai

slab. Purtarea excesiva a ocluzorului poate determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai

puternic.

Exercitii oculare - ocazional, se folosesc exercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de

tratament, ca de exemplu in tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical - tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii

OFTALMOLOGIE – AMG II – CURS 3

P a g e 4 | 5

oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. In timpul interventiei chirurgicale, medicul va

slabi sau intari musculatura din jurul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii acesteia.

Prin modificarea fortei de tractiune exercitata de musculatura implicata in strabism, se pot realinia

globii oculari. Uneori copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia

globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari

sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea operatiei.

STRABISMUL PARALITIC

Strabismul paralitic se datoreaza parezei sau paraliziei unui muschi al globului ocular si se

caracterizeaza prin variatia unghiului de deviatie functie de directia privirii, fiind mai mare in directia de

actiune a muschiului paralitic.

Etiologie – cea mai frecventa este etiologia traumatica

1. Strabisme paralitice dobandite

traumatisme

sindrom de hipertensiune intracraniana din tumorile cerebrale, abcese cerebrale

afectiuni vasculare intracraniene – malformatii, tromboze, ischemii

infectii ale sistemului nervos – meningite, meningoencefalite

toxiinfectii alimentare – botulism, tetanos, difterie

boli metabolice – biabet, anemii, leucemii

intoxicatii exogene – plumb, CO, anestezice, substante abortive

paralizii de origine musculara – miastenia gravis, miotonia, miozita

2. Strabisme congenitale - paralizia congenitala a privirii orizontale, paralizia oculara a miscarilor de

verticalitate, etc.

Clinic

Subiectiv – diplopia binoculara, falsa proiectie (aprecierea eronata a localizarii obiectelor in

spatiul inconjurator), tulburari neurovegetative (ameteli, greata, varsaturi determinate de

diplopie)

Obiectiv - evidentierea strabismului, limitarea miscarilor globului ocular in directia de actiune

a muschiului paretic, atitudine vicioasa, compensatorie a capului si gatului (adoptata spontan

de pacient pentru ca ochiul sa capete o pozitie in care muschiul paretic este relaxat)

OFTALMOLOGIE – AMG II – CURS 3

P a g e 5 | 5

Tratament

Tratament etiopatogenic – in strabismele de cauze cunoscute

Daca sunt de cauza inflamatorie se administreaza corticosteroizi sistemic si local, vitamine

din grupul B, timp de 3-4 saptamani

Tratamentul chirurgical - Se fac operatii de intarire a muschiului paralizat sau de slabire a

antagonistului direct

NISTAGMUSUL

Nistagmusul reprezinta o tulburare a staticii oculare, caracterizata prin miscari ritmice, involuntare ale

unuia sau ambilor ochi ce se suprapun peste miscarile voluntare, perturband fixatia.