c3-4-mutatiile-s19

Catedra de Istoria & Teoria Arhitecturii

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

“MUTATIILE” SECOLULUI AL XIX-LEA Note de curs redactate de

Ana Maria Zahariade, Celia Ghyka, Vera Marin

ASPECTE ALE SCHIMBARII CARE VOR CONTURA GANDIREA MODERNA A LOCUINTEI URBANE : 1. SALTUL DEMOGRAFIC 2. REVOLUTIA INDUSTRIALA 3. LIBERALISMUL 4. SCHIMBAREA SOCIALA PROBLEMA ORASULUI SI A LOCUINTEI URBANE 1. DEZVOLTAREA URBANA – “ORASUL LIBERAL” 2. DISPARITIA LOCUINTEI “MEDIEVALE” A CLASEI MIJLOCII 3. CRIZA ARHITECTURAL-STILISTICA 4. CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR 5. SCHIMBAREA DE MENTALITATE: MORALA, RELATIA PUBLIC/PRIVAT (se va reveni pe parcurs asupra acestor aspecte, in special când se va discuta perspectiva antropologica)

ASPECTE ALE SCHIMBARII ADUSE DE SECOLUL AL XIX-LEA

Peisajul european, produs la capatul a zece secole de evolutie politica, economica si culturala, si legat de acestea printr-o retea complexa de cauzalitati reciproce, intra in criza la sfarsitul

secolului al XIX-lea, atunci cand transformarile institutionale, progresul stiintific aplicat tehnicilor de productie, dezvoltarea economica si demografica depasesc un prag critic si dau schimbarii un

caracter revolutionar. (BENEVOLO, L., Orasul in istoria Europei, Polirom, 2003)

SALTUL DEMOGRAFIC • Cresterea demografica dramatica care se produce la sfarsitul secolului al XVIII-lea

si inceputul secolului al XIX-lea: aceasta noua curba de crestere nu da semne ca s-ar pondera nici in zilele noastre (Braudel, Structurile cotidianului).

• La aceasta crestere demografica generala, revolutia industriala aduce un spor de populatie in orase, populatie saraca (care paraseste zona rurala datorita conditiilor din ce in ce mai grele de viata): Ex.: Anglia: 1801- 9 mil. (+50% fata de 1750); in 1811- creste cu inca 14 %; in 1821-

rata de crestere >20%; in1901- 40 milioane locuitori In acelasi timp, Londra pleaca de la cam 1 milion de locuitori si atinge in 1821 2,5

milioane, mai mult decat oricare oras din lume vreodata pana atunci. (Faptul ca se impune intocmirea de recensaminte din 10 in zece ani nu este intamplator!)

REVOLUTIA INDUSTRIALA

In paralel cu crestrea demografica (cu care are si oarecare legatura), dezvoltarea stiintifica si tehnologica duce la inlocuirea muncii manuale cu cea puternic mecanizata, productia manufacturiera fiind din ce in ce mai marginalizata de noua productie industriala.



Fenomenul se profileaza mai intai in Anglia – pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, si se raspandeste cu mai mare sau mai mica intarziere in celelalte tari. Aceasta va duce la mari mutatii economice, sociale, teritoriale etc.: Se vor dezvolta industrii - la inceput concentrate de-a lungul apelor si in jurul minelor de carbune - apoi inafara oraselor existente si vor aparea noi centre urbane. Ritmurile se accelereaza, scara lucrurilor se schimba in general. 1830 – calea ferata incepe sa impanzeasca teritoriul, strabatut si de drumuri si de canale noi. Si cultura terenului se va face dupa noile metode capitaliste.

GANDIREA SOCIAL POLITICA SI ECONOMICA Pandantul revolutiei industriale in gandirea social-politica este liberalismul. LIBERALISMUL: ansamblu de doctrine care tintesc spre garantarea libertatii politice, a constiintei, a initiativei individuale etc. Doctrina economica liberala “clasica” (opusa atat etatismului, cat si – mai tarziu – socialismului) sustine libera initiativa, libera concurenta si jocul liber al initiativelor individuale.

Evolutia economica se bazeaza pe principii naturale precum cele care guverneaza fizica sau biologia si pe propriile mecanisme de autoreglare. Libera initiativa a

individului merge in sensul acestor legi naturale, iar orice incercare de a ingradi libera initiativa ar duce la criza.

In practica, doctrina economica liberala este insusita nu numai de partidele politice care se numesc liberale, ci si de alte partide care promoveaza dezvoltarea capitalista.

Primele incearca sa puna in practica intreaga doctrina social-politica, avand in program apararea generala a libertatilor individului, in opozitie cu monarhia de drept

divin sau cu partidele conservatoare (de ex., programul primelor guvernari liberale din Anglia, dupa 1932, continea: libertatea religioasa, abolirea sclaviei, economie bazata

pe liberul-schimb). (capitalism = regim economic si social in care capitalurile, sursa de profit, nu apatin –

in linii generale – celor care le pun in opera prin munca proprie; spre deosebire – spre exemplu – de regimul burgheziei mestesugaresti a evului mediu)

Fondatorii gindirii liberale: Adam Smith si Thomas Malthus.

ADAM SMITH, Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, 1776: lumea economica este condusa de legi obiective si impersonale al caror

fundament este libera activitate a indivizilor si nu exigentele statului. THOMAS MALTHUS, Essay on the Principles of Population, 1798: pune in

legatura dezvoltarea economica cu cea demografica: niciodata omenirea nu va putea produce suficient pentru a putea hrani intreaga populatie, si atunci foamea,

saracia trebuie intelese ca parghii de reglare a echilibrului: (singura tara care poate hrani populatia Chinei este China insasi…)

SCHIMBAREA SOCIALA Este pe masura celorlalte schimbari: - Dezvoltarea unei noi clase privilegiate: burghezia capitalista, industriala si financiara. Incearca sa ia puterea si locul nobilimii de drept ereditar, ceea ce se va



face prin revolutii (ca in Franta, 1879, 1830, 1848) sau prin cucerirea treptata a puterii (ca in Anglia) - Apare in orase o din ce in ce mai deasa patura muncitoreasca, indeobste foarte saraca. - Patura mijlocie, formata in principal din mestesugari, decade, sau – in mai rare cazuri, intra in patura superioara (de exemplu Godin, despre care se va mai vorbi).

PROBLEMA ORASULUI SI A LOCUINTEI

IN URMA REVOLUTIEI INDUSTRIALE, orasul industrial devine astfel un fel de MAGNET, care atrage populatia rurala careia viata in agricultura nu-i mai oferea posibilitati suficiente de subzistenta, iar orasul ofera locuri de munca mai numeroase pentru aceasta populatie. Nu inseamna ca pana atunci nu existase saracime, dar numarul nu era atat de mare pentru a strica ordinea oraselor. De exemplu in Evul Mediu, saracimea forma uneori cete itinerante care erau de regula alungate din orase cand deveneau prea jenante etc.

Inainte de sec. al XIX-lea Inainte, orasul reusise totusi sa se “autoregleze” (diferitele presiuni gaseau posibilitati echilibrare relativ “organice” si prin control

estetic). Acum insa el nu mai este capabil sa absoarba o asemenea masa de populatie fara a se ajunge la grave probleme de aglomeratie, lipsa de locuinta,

etc.: masa urbana formata din locuinte mestesugaresti cu atelierul / locul de productie la parter; de asemenea breslele mestesugaresti constituiau clasa

sociala de mijloc. Dupa 1800: productia mestesugareasca este inlocuita de productia industriala,

care ii face concurenta (este mai ieftina si mai eficienta - poate produce cantitati mai mari); clasa mijlocie a mestesugarilor decade si ingroasa randurile saracimii.

Se produce o schimbare de clase sociale: noua burghezie financiara si industriala doreste sa se afirme si intra in conflict cu vechea nobilime, desi

incearca sa o imite. Aceasta noua clasa este insa mult mai insensibila estetic decat cea din Renastere, cand are loc tot o schimbare de clase sociale, dar cu

alte aspiratii culturale. Astfel procesul de urbanizare ia proportii uriase / “canceroase” si erodeaza

sprijinirea economiei nationale pe productia agricola.

In urma tuturor acestor schimbari, LOCUINTA CLASEI MIJLOCII a orasului preindustrial dispare, in calitatea ei de martor al personalitatii individuale si organism cu functii variate unind locuinta cu productie/meserie).

Ea continua totusi sa existe, dar se pierde in anonimat din motive

- economice (externalizarea functiunilor de productie + afaceri, acestea trec in cladiri specializate ca efect al revolutiei industriale si concentrarii capitalului), - sociale (saracirea unor paturi largi care nu-si mai pot construi locuinta – chiriasi f.multi - speculatia imobiliara – locuintele nu mai sunt intim legate de ocupantii lor, ceea ce incepe sa se intample si in orasul preindustrial) - arhitectural – stilistice (vezi criza arhitecturii)



Doctrina liberala, care este asimilata de politic, revolutiile si reformele sfarsitului de secol al XVIII-lea si inceputului celui urmator se vor reflecta in domeniul urban in doua moduri, strans impletite. Pe de o parte, noua ordine legislativa consolideaza sfera proprietatii si a initiativei private, puterea publica nemaiputand interveni decat dupa modalitati foarte precis definite. Initiativele imobiliare sunt asimilate celorlalte initiative economice si, odata indepartata interventia administratiei, sunt supuse legii pietei. Cererea de locuinte fiind foarte mare, SPECULATIA FUNCIARA SI IMOBILIARA (mecanism de raspuns la cererea pietei), ia un avant fara precedent. Pe de alta parte, acest avant - favorizat de relaxarea controlului administrativ si de lipsa unor noi mecanisme de control urban adaptate noii problematici – este stimulat si de diverse neclaritati/ambiguitati legislative in ce priveste proprietatea asupra terenului urban, (diferite de la loc la loc) etc. Noul tip de client este numeros, dar sarac: pentru a recupera banii si a obtine un castig, investitorii/promotorii vor construi ieftin si, inevitabil, de proasta calitate din punct de vedere CONSTRUCTIV, IGIENIC, ESTETIC. Orasul se extinde “canceros” prin periferii muncitoresti adesea greu de imaginat. (Aceasta este lumea urbana pe care o gasiti in romanele lui Dickens, de exemplu) Tipul de CONTROL URBAN traditional (in general tinand de estetica si de reprezentare), nu se poate exercita (ca opunandu-se avantului liberal) si oricum este total neadaptat noilor conditii si noii problematici pragmatice.

Acesta este fenomenul pe care Leonardo Benevolo il numeste “orasul liberal”, asociat - in literatura si in dezbaterile vremii - “haosului”, ‘raului”: Noua forma (si silueta) a orasului se schimba si este influentata de : - marile lucrari industriale (in general la periferii) - factorul circulatie (care castiga foarte mult) - locuintele cu apartamente de inchiriat - proliferarea periferiilor sarace

CRIZA ARHITECTURII si ARHITECTULUI

Administratia pierde controlul asupra orasului. In unele cazuri nu mai poate controla orasul nici macar prin terenurile pe care le detine, pentru ca le vinde pentru a-si plati datoriile. Noul oras ridica noi tipuri de probleme si are nevoie de un alt tip de control – edilitar, retele, igiena, ocuparea solului, circulatii, locuinta ieftina. Dar nici arhitectul nu e pregatit pentru aceasta, el este pregatit doar estetic (academismul). In plus, arhitectii considera ca nu este de prestigiul lor sa se ocupe de astfel de probleme.(anecdota lui Le Corbusier: la Ecole des Beaux-Arts vine sa tina curs un inginer despre betonul armat si este scos afara cu huiduieli, studentii considerand ca b.a. este doar pentru constructii industriale, tuneluri etc. si nu pentru ARHITECTURA). Arhitectii acestei perioade sunt preocupati mai ales de problema STILISTICA:

In ce stil sa construim?



Aceasta este intrebarea pe care si-o pun arhitectii, caci stilul insusi se afla in criza. (disputa neogotic, neorenastere, neoclasic, romantic,… care caracterizeaza cultura eclectica a secolului

al XIX-lea. A se revedea din cursul IAC- an I.). Acesta va merge in paralel cu dezvoltarea INGINERIEI si cu ruptura dintre inginer si arhitect care se vrea un refugiat nelegat de constructie cu problemele ei foarte concrete (nu la fel in evul mediu, cand arhitectul era de toate).

CONSECINTA: chestiunile estetice care domina orasul post-renascentist vor ceda pasul problemelor legate de utilizarea solului, circulatie, locuinta de masa, igiena, legislatia in constructii, iar arhitectul (nepregatit pentru aceste probleme) este inlocuit de ingineri, economisti si administratori care vor prelua controlul orasului.

CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR

Conditiile de locuire urbana erau in general foarte proaste: 1. aglomeratie 2. locuinte subterane 3. insuficienta evacuarilor, canalizarilor 4. conditii sociale inspaimantatoare (boala, mortalitatea infantila, speranta mica de viata, molimele) 5. poluare urbana olfactiva si sonora 6. uratenie 7. dezordine 8. incapacitatea acestui oras de a stimula sentimentele de solidaritate umana, sentimentele de apartententa si participare la viata comunitatii (care caracterizau fenomenul urban pana la revolutia industriala). Toate acestea apar consemnate in literatura vremii (beletristica, dar si scrieri cu caracter mai “tehnic”; se poate spune ca atunci apare sociologia locuintei) Cu toate acestea, societatea nu le raspunde imediat prin masuri politice. Este nevoie de o perioada in care aceste probleme sa-si faca loc in constiinta publica si sa se faca presiuni asupra politicului.

Factori care forteaza actiunile: - Epidemiile de holera (1832, 1848-50) fac sa apara un nivel de interes oficial pentru aceste probleme. - Constiinta valorii muncitorului pentru patronul sau (traieste prost, munceste prost): masuri reformatoare timpurii (cartiere si orase muncitoresti finantate de patroni luminati- actiunile filantropice) - Considerente umanitare, religioase si morale Multi dintre patronii care au construit pentru muncitorii lor au fost animati de chestiuni religioase; ex. Cadbury – familie de quakeri Catolicismul social - Franta, primele rezulate practice sunt obtinute in numele caritatii crestine. - Reformatorii sociali – utopiile socialiste (Owen, Fourier, Cabet etc.) - Actori – cheie: ziare, partide politice, filosofi, saloane, socialistii utopici, catolicismul social in Franta, studii ale unor medici in chestiunile de igiena. Ex: Ziarul Globe – campania Saint-Simoniana 1832 - apel la implicare intelectualilor in reforma sociala, campanii impotriva societatii industriale



Incetul cu incetul, guvernele sunt fortate sa intervina, ceea ce inseamna ca vor fi nevoite sa ia masuri antiliberale, care vor ingradi – in anumite masuri si in anumite situatii - libertatea individuala (de ex, prin impunerea anumitor conditii - igienice, de spatiu etc. - privitoare la constructia de locuinte si inchiriere), proprietatatea individuala (prin dreptul de expropriere pentru utilitate publica) si care vor canaliza o parte din banii publici catre ameliorarea conditiilor de locuire ale paturilor deprivilegiate.

Acesta este inceputul POLITICILOR DE LOCUIRE, sinonim cu termenul englez de HOUSING = ansamblu de dispozitii care cuprind promovare, finantare, administrare si constructie de locuinte pentru diversele categorii de utilizatori: Poate fi pentru: 1. upper si upper middle-class: apartamente de lux (ex. Parisului Haussmann) 2. low-middle si lower class: apartamente/case ieftine, de obicei in suburbii si cartiere muncitoresti, subventionate (locuinta sociala) sau nu. Aceasta se va intampla in tarile industrializate in mod special in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand regimuri mai conservatoare si mai autoritare preiau puterea si reinstaureaza interventionalismul public in oras (in directii diverse, printre care si cel al politicilor de locuire). Este ceea ce Benevolo numeste “orasul post-liberal”.

CONTROLUL URBAN – se pune mai ales in termeni cantitativ-pragmatici: • politica funciara • ansamblu de prevederi igienico-sanitare • prevederi economico-financiare • ansamblul legislastiv • prevederi administrative Masuri privitoare la locuirea economica: legislative, administrative, financiare • igienice (de la chestiuni edilitare si sanitare la controlul aglomeratiei) • expropieri pentru interes public • constructie din bani publici • controlul chiriilor (mai tarziu)

In continuare, cateva extrase din Lucian Boia – Mitologia tiin ific a comunismului, lucrare care sintetizeaza aspecte generale ale secolului al XIX-lea.

“Secolul al XVIII-lea a apar inut filozofilor. În cel de-al XIX-lea primatul avea s

revin tiin ei.[...] Trebuie s în elegem - i s scuz m – uimirea epocii în fa a miracolelor

înf ptuite de tiin i de bra ul s u înarmat, tehnologia. Omul anului 1800 tr ia înc într-un mediu tradi ional, în care impactul, marginal i modest, al aplica iilor tiin ei i al inova iilor tehnologice, nu modificase substan ial modul de trai i mentalit ile aflate, de secole, într-o evolu ie lent . Dimpotriv , str nepotul s u, pe la 1900, se afla într-o lume profund marcat i transformat de revolu ia tiin ific i tehnologic . Tr ia deja pe o alt planet . De dimensiuni mai restrânse (înconjurul lumii pretindea doi ani în veacul al XVIII-lea i numai optzeci de zile în timpul lui Jules Verne), mai bine luminat



datorit gazului, apoi electricit ii, i transformat în fiecare moment prin ac iunea unei “vie i” mecanice care prelungea i amplifica for ele omului.

O axiom se impunea: nu mai existau por i închise în fata tiin ei. Secolul al XIX-lea a fost mai mult decât tiin ific, a fost scientist. A crezut în tiin tot a a cum credinciosul crede în Dumnezeu. tiin a se întâlnea, pur i simplu, cu religia. O religie care, la rându-i, revenea în for dup eclipsa provocat de scepticismul filozofic al secolului precedent. [...]

Religiile tiin ifice urm reau trei scopuri, caracteristice oric rei sinteze religioase: explicarea complet i coerent a lumii; interpretarea destinului omului; un cod etic i de comportament. Ele aspirau – la fel ca religiile tradi ionale – s -l pun pe om în armonie cu universul i cu el însu i.

Noua religie anun at de Saint-Simon în 1803 era religia lui Newton. Dac cineva îl putea concura pe Dumnezeu, acesta era cu siguran savantul care descoperise formula matematic a armoniei universale. Principiul cosmic prin care se manifesta providen a nu putea fi, evident, decât faimoasa lege a atrac iei universale. [...]

Dar toate aceste proiecte au aerul tare modest i pu in original în compara ie cu edificiul imaginat de incredibilul Charles Fourier (1772 - 1837). El a fost nu numai creatorul unei teorii sociale i al unei religii, ci i, pur i simplu, al unui nou Univers! Comunismul, amorul i metempsihoza se amestecau într-o construc ie nebuneasc i cartezian totodat , unde totul era calculat i distribuit tiin ific i matematic. O lume coerent , mult mai coerent decât lumea veche (înc în stare de func ionare) cl dit de Dumnezeu.

La nivel social, falansterele, comunit i comuniste, aduceau oamenilor o armonie perfect gra ie dispunerii savante a pasiunilor, grupând indivizii în “serii pasionale”. Cele “dou sprezece pasiuni primitive” se combinau într-o aiuritoare multitudine de variante. Totul pus în cifre i structurat geometric. Filozoful distingea – dovedind o inegalabil fine e de spirit – nou feluri de a- i în ela b rbatul i aptezeci de specii de încornora i! Un triumf al matematicii.[...]

Omenirea de mâine Cuvintele cheie ale epocii au fost Progresul i Evolu ia. Progresul trecea fie

printr-o restructurare social radical (potrivit unei multitudini de proiecte, de la Saint-Simon, Fourier sau Cabet pân la Marx), fie printr-o mai bun func ionare a societ ii existente. În toate cazurile (exceptând milenarismele pur religioase), se avansa acela i argument decisiv: for a transformatoare a tiin ei i tehnologiei. Omul va deveni st pân al naturii, st pân al prezentului i viitorului s u. Va construi capitalismul perfect. Va construi comunismul perfect.[...]

Mitul electricit ii se integra într-o structur imaginar mai ampl : mitologia ma inii. Ma ina, devenit personaj omniprezent i atotputernic, capabil de a transfigura lumea i omul o data cu ea.[...]

Omul domin natura, se joac cu meteorologia, transform de erturile în gr dini. Se amuz chiar modificând arhitectura globului; un continent artificial leag insulele r zle e ale Pacificului. Distan ele cedeaz în fa a mijloacelor de comunicare ultrarapide (precum faimoasele “tuburi-expres”, una dintre obsesiile tehnologice ale sfâr itului de secol XIX). Europa devine o singur na iune. Se proiecteaz o limb universal . Dar i pericolele sunt pe m sura înf ptuirilor: r zboiul a devenit teribil; puternicii zilei (adic de in torii industriei) sunt înc mai puternici decât ieri, iar masele



exploatate înc mai oprimate; surmenat i surescitat, “st pânul planetei” nu evolueaz prea bine.

Morala cât se poate de explicit : capacitatea tehnologic a civiliza iei moderne este nelimitat , dar risc s se întoarc împotriva omenirii, optimi tii i pesimi tii se confruntau în privin a consecin elor, pornind totu i de la o premis larg acceptat , aceea a unei tehnologii atotputernice. Trebuiau g site solu iile sociale i umane susceptibile de a asigura o dezvoltare armonioas . Acordul între cele dou registre, tehnologic i uman, constituia cheia viitorului. Asupra acestui punct, comunismul va avea un cuvânt de spus.[...]

Imaginarul epocii prezint o remarcabil îmbinare de mituri. S le numim pe cele mai evidente:

mitul Ra iunii (potrivit c ruia Ra iunea are întotdeauna dreptate, ceea este logic fiind i adev rat);

mitul tiin ei (potrivit c ruia tiin a are dubla voca ie de a oferi o explica ie complet i definitiv a lumii i de a modifica lumea);

mitul Unit ii (potrivit c ruia Universul, natura, societatea, omul se integreaz într-un Tot coerent i guvernat de legi riguroase);

mitul determinismului (potrivit c ruia o înl n uire perfect de cauze i efecte ar conduce destinele lumii);

mitul legilor istorice, în strâns raport cu precedentul (potrivit c ruia ar exista un mecanism al istoriei, manifestat prin legi, care pot fi cunoscute i utilizate în folosul oamenilor);

mitul previziunii tiin ifice (potrivit c ruia tiin a i Ratiunea, mizând pe st pânirea legilor tiin ifice, pot s prevad realit i care se refuz observa iei sau experimentului, precum

cele situate în viitor sau departe în spa iu. Societatea comunist i societatea mar ian

decurg, în egal m sur , din acest principiu mitologic); mitul Progresului, sus inut prin mitul Evolu iei (potrivit c rora ar exista un sens ascendent în

istoria Universului, a vie ii i a omenirii); mitul transform rii lumii (potrivit c ruia omul va recrea lumea, atât natura cât i societatea,

potrivit unui plan tiin ific i rational); mitul lumii noi (potrivit c ruia lumea de mâine, creat de om, va fi esen ial diferit de epocile

precedente ale istoriei); mitul omului nou (potrivit c ruia lumea nou va fi populat de oameni noi).

i, acoperind cea mai mare parte a acestor mituri, cel mai puternic i mai activ dintre toate, mitul milenarist, arhetip durabil al imaginarului, atât în variant religioas , cât i, mai ales, în secolul al XIX-lea, în versiunile sale secularizate. ”

c3-4-mutatiile-s19

Documents

Transcript of c3-4-mutatiile-s19