Capitolul 1 Generalităţi privind activitatea de reprezentare prin desen tehnicCapitolul 2 Formatul desenului tehnic. Prezentarea elementelor grafice ale lui. Indicatorul desenului tehnicCapitolul 3 Linii utilizate în desenul tehnicCapitolul 4 Scrierea în desenul tehnicCapitolul 5 Reprezentarea la scară în desenul tehnicCapitolul 6 Cotarea în desenul tehnic de construcţiiCapitolul 7 Haşurarea în desenul tehnic. Reprezentări convenţionale şi reprezentări simplificate în desenul tehnic de construcţiiCapitolul 8 Reprezentarea clădirilor. Notarea clădirilor. Vederi şi secţiuni. Întocmirea desenelor pentru construcţiiCapitolul 9 AcoperişuriCapitolul 10 Proiecţia cotatăCapitolul 11 Reprezentarea unor construcţii din domeniul hidrotehnicii

Capitolul 1

1.1. Obiectul, scopul şi importanţa desenului tehnic

1.2. Norme, convenţii şi prescripţii utilizate în desenul tehnic

1.3. Clasificarea desenelor tehnice

Desenul tehnic este activitatea de reprezentare pe un unic plan, după anumite norme şi convenţii, a obiectelor din spaţiul tridimensional, utilizând tehnicile şi metodele geometriei descriptive.

Reprezentarea prin desen tehnic, constituie veriga intermediară între:activitatea de concepţie a oricărei lucrări inginereşti, în cadrul proiectării;activitatea de realizare practică a acestei lucrări, prin execuţie.

Desenul tehnic reprezentă un limbaj universal al tehnicii, bazat pe:principiile geometrice care stau la baza desenului tehnic;convenţiile şi notaţiile universal acceptate.

Înţelegerea şi exprimarea cu ajutorul acestui limbaj presupune însuşirea lui într-un proces de învăţare, de formare a viziunii spaţialecare permite:proiectantului să aleagă modul optim de reprezentare a unui obiect nou, cu toate detaliile şi dimensiunile necesare realizării lui practice.executantului să aibă capacitatea de a-şi reprezenta în minte obiectul desenat doar prin citirea desenelor.

Citirea desenului tehnic se face într-o ordine bine determinată:analiza conţinutului indicatorului;studierea proiecţiilor de reprezentare, cu identificarea semnelor convenţionale şi a dimensiunilor obiectului reprezentat;analiza indicaţiilor suplimentare de execuţie.

Principalele condiţiile de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească un desen tehnic, sunt următoarele:să fie complet, simplu şi clar;să fie ales corect formatul planşei iar desenul să fie corect încadrat în planşă;să cuprindă toate indicaţiile necesare executării obiectului reprezentat;să poată fi realizat într-un timp cât mai scurt şi cu cheltuieli cât mai mici.

Există cazuri în care, într-un desen tehnic, un obiect nu poate fi reprezentat grafic aşa cum îl vedem. Se acceptă, astfel, unele simplificări care se stabilesc în cadrul unor convenţii, rezultând reprezentări convenţionale.

Normele de desen sunt: simplificări cunoscute, utilizate şi respectate, de proiectant şi de utilizator, se referă la reprezentarea grafică a unor elemente care apar frecvent pe

desenul unui obiect de construcţii.Normele sunt făcute cunoscute prin intermediul standardelor.

Standardul este: un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, furnizează reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau

rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.

Standardele contribuie la înlăturarea barierelor tehnice dintre ţări şi facilitează cooperarea tehnologică internaţională.

Activitatea de standardizare este coordonată: la nivel european, de Comitetul European de Standardizare (CEN), la nivel mondial, de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), în România, de Institutul Român de Standardizare (IRS).

Standardele au caracter de recomandare, ele nefiind obligatorii, cu excepţia celor care se referă la protecţia vieţii, protecţia sănătăţii, securitatea muncii şi protecţia mediului înconjurător.

Indicativele utilizate pentru standardele române sunt:

STAS - standarde aprobate înainte 28 august 1992, anul ediţiei fiind înscris

prin ultimele două cifre (ex. STAS 103-84-Desene tehnice. Linii);

SR - standarde aprobate după 28 august 1992, anul ediţiei fiind înscris

integral (ex. SR 74:1994-Desene tehnice. Împăturire);

SR ISO (STAS ISO) - standarde române identice cu standardele

internaţionale, numărul standardului român fiind identic cu cel al standardului

internaţional (ex. SR ISO 7200:1994 - Desene tehnice. Indicator);

SR EN (STAS EN) - standarde române, identice cu standardele europene,

numărul standardului român fiind identic cu cel al standardului european (ex.

SR EN ISO 5455:1997 - Desene tehnice. Scări).

a) după domeniu (ramură): desenul cartografic; desenul de sistematizare (de urbanism; desenul de arhitectură; desenul de construcţii; desenul de instalaţii; desenul industrial.

b) după modul de reprezentare: desenul în proiecţie ortogonală - reprezentarea la scară; desenul în perspectivă - reprezentarea convenţională.

c) după destinaţie: desenul de studiu; desenul de execuţie; desenul de montaj; desenul de prospect sau de catalog.

d) după conţinut: desenul de operaţie; desenul de gabarit; desenul de releveu; schema; graficul (nomograma, diagrama, cartograma);

e) după modul de întocmire: schiţa desenul la scară.

f) după gradul de detaliere: desenul de ansamblu; desenul de piesă ( de element); desenul de detaliu;

g) după valoarea desenului ca document: desenul original; copia.

Capitolul 2

2.1. Formatul desenului tehnic

2.2. Elementele grafice ale formatului

2.3. Indicatorul

2.4. Zonarea planşelor de desen tehnic

2.5. Împăturirea planşelor de desen tehnic

Formatul desenului tehnic reprezintă spaţiul de pe suportul utilizat pentru desen, limitat de un contur dreptunghiular cu dimensiunile axb.

Dimensiunile desenelor tehnice au fost standardizate pentru a răspunde următoarelor cerinţe: utilizarea raţională a suportului desenului; satisfacerea necesităţilor de multiplicare tradiţionale sau moderne; satisfacerea necesităţilor de exploatare a desenelor tehnice.

Formatul desenului poate fi orientat cu dimensiunea lui cea mai mare: pe lungime (Fig. 1.a), fie pe lăţime (Fig. 1.b).

a. Planşă orientată în lungime b. Planşă orientată în lăţimeFig.1 Orientarea formatelor

a) format seria A, ISO 2ab=

Nr.crt. Format Dimensiuni

axb (mm)

1 A0 841x1189

2 A1 594x841

3 A2 420x594

4 A3 297x420

5 A4 210x297

b) formate alungite speciale se obţin prin modificarea dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, au lungimea egală cu un multiplu al dimensiunii mici a unui format de bază ales.

Nr.crt. Format Dimensiuni

axb (mm)

1 A3 x 3 420x891

2 A3 x 4 420x1189

3 A4 x 3 297x630

4 A4 x4 297x841

5 A4 x 5 297x1051

c) formate alungite excepţionale se obţin prin modificarea dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, au lungimea egală cu un multiplu al dimensiunii mici a unui format de bază ales.

Nr.crt. Format Dimensiuni

a x b (mm)Nr.crt. Format Dimensiuni

a x b (mm)1 A0 x 2 1189 x 1682 8 A3 x 5 420 x 14862 A0 x 3 1189 x 2523 9 A3 x 6 420 x 17833 A1 x 3 841 x 1783 10 A3 x 7 420 x 20804 A1 x 4 841 x 2378 11 A4 x6 297 x 12615 A2 x 3 594 x 1261 12 A4 x 7 297 x 14716 A2 x 4 594 x 1682 13 A4 x 8 297 x 16827 A2 x 5 594 x 2102 14 A4 x 9 297 x 1892

indicator; margini şi chenar; repere de centrare; repere de orientare; gradaţia metrică de referinţă; sistemul de coordonate; unghiul de decupare.

Notă:Dintre elementele grafice ale formatului:

sunt obligatorii: indicatorul, chenarul şi reperele de centrare; sunt facultative: reperele de orientare, gradaţia metrică de referinţă, sistemul de coordonate şi unghiul de decupare.

Margini şi chenarChenarul este conturul prin

care se delimitează câmpul desenului de marginile formatului.

Chenarul se execută cu linie continuă, de aceeaşi grosime cu cea mai groasă linie din desenul tehnic, dar nu mai mică de 0,5mm.

Zona neutră este regiunea cuprinsă între marginile formatului şi chenar:pentru formatele A0 şi A1 - lăţimea de 20mm (redusă la 10mm);pentru formatele A2, A3 şi A4 - lăţimea de10mm (redusă la 7mm).Fâşia de îndosariere este regiunea care permite practicarea perforaţiilor - lăţime de 20mm şi se plasează în stânga indicatorului.

chenar

câmpuldesenului

zona neutr ă

margine

20 mm-A0 şi A1

10 mm –A2 , A3 şi A4

Repere de centrareÎn scopul facilitării poziţionării desenului la multiplicare, formatele

trebuie să conţină repere de centrare.Reperele sunt marcate prin linii continui cu grosimea de minim

0,5mm şi se trasează începând de la marginile formatului şi prelungind cu 5mm peste chenar, spre câmpul desenului.

Reper de centrare

Reper de orientare

Indicator

Repere de orientare servesc pentru orientarea planşei în timpul execuţiei desenului constau din săgeţi amplasate pe chenar, unul pe dimensiunea mică iar celălalt pe dimensiunea mare coincid cu reperele de centrare astfel încât unul dintre repere este orientat spre desenator.

Reper decentrare

IndicatorReper deorientare

Sistemul de coordonateSistemul de coordonate se recomandă în scopul de a permite

localizarea mai uşoară pe desen a detaliilor sau a modificărilor. Este plasat în zona neutră, la minim 5mm de la marginea formatului.

Diviziunile sistemului de coordonate sunt în număr par, au dimensiunile recomandate de 25x45mm şi se trasează cu o linie de minim 0.5mm grosime.

Notarea lor se face:- cu cifre arabe pe o latură;- cu majuscule pe cealaltă.

11 2 3 4 5 6

A

B

C

D

A

B

C

D

1 2 3 4 5 6

Indicator

Gradaţia metrică de referinţăGradaţia metrică de referinţă este un careu de 100x5mm, divizat în

centimetri, amplasat în zona neutră, lipită de chenar, şi simetric faţă de un reper de centrare. Se trasează cu linie continuă de minim 0,5mm.

Unghi de decupareÎn scopul facilitării operaţiei de decupare pot fi prevăzute unghiuri de

decupare, amplasate în cele patru colţuri ale formatuluiSe reprezintă:

printr-un triunghi dreptunghic isoscel, cu latura de 10mm, prin linii scurte de 2mm grosimea, trasate pe cele două laturi ale colţului.

Indicatorul este partea desenului tehnic destinat identificării, exploatării şi înţelegerii acestora.

Standardul român SR ISO 7200:1994 - Desene tehnice. Indicator.

Amplasarea indicatorului se face în colţul inferior dreapta al câmpului desenului, sensul de citire al indicatorului fiind acelaşi cu sensul de citire al desenului.

Configuraţia indicatorului se prezintă sub forma unui careu alcătuit din unul sau mai multe dreptunghiuri alăturate, lipite de chenarul formatului.

Conţinutul indicatorului constă în informaţii grupate în mai multe zone alăturate:

Zona de identificare Una sau mai multe zone de informaţii suplimentare

Zona de identificarea) numărul de înregistrare sau de identificare al desenului – se

amplasează în colţul inferior dreapta al zonei de identificare şi este stabilit de proprietarul desenului;

b) denumirea desenului – indică din punct de vedere funcţional obiectul desenului;

c) numele proprietarului legal al desenului – firmă, companie,întreprindere.

abc

ac

b

a

bc

Zonele de informaţii suplimentarea) informaţiile indicative:

simbolul care indică metoda de proiectare; scara principală a desenului, unitatea de măsură pentru dimensiuni liniare, alta decât milimetru.

b) informaţiile tehnice se referă la metodele şi convenţiile speciale pentru desenele de execuţie: metoda de indicare a stării suprafeţelor; metoda de indicare a stării toleranţelor geometrice; valoarea toleranţelor generale; orice alt standard din domeniu.

c) informaţiile de ordin administrativ cuprind: formatul desenului tehnic; data ediţiei desenului; indice aferent unei modificări – se înscrie în caseta corespunzătoare numărului desenului (a); data modificărilor şi fişa modificărilor aferente indicelui cu privire la modificari – aceste informaţii pot fi dispuse pe desen în afara indicatorului sau pot face parte dintr-un document separat; alte informaţii de ordin administrativ (numele şi semnăturile persoanelor responsabile pentru desen şi pentru modificări).

Desene cu mai multe planşe

Desenele cu mai multe planşe identificate prin acelaşi număr al

desenului (a) se numerotează cu numere succesive astfel:

Planşa nr. n/p, unde

• n este numărul planşei

• p este numărul total de planşe.

Tipuri de indicatoareÎn domeniul construcţiilor, modul de întocmire şi de prezentare

grafică a indicatorului desenelor tehnice de construcţii şi arhitectură este reglementat de STAS 1434-83.

Indicatorul are trei mărimi:Indicatorul mare - folosit pentru formate mai mari decât A3;Indicatorul mic - folosit pentru formate mai mici decât A3;Indicatorul îngust - folosit pentru detalii tip care se multiplică şi prin

tipar.

Indicatorul mare1.-denumirea instituţiei proiectante; 2.- denumirea proiectului, locul construcţiei; 3.-indicativul (numărul) proiectului; 4.-calitatea, numele în clar şi semnătura (proiectat,

desenat, verificat, control STAS, aprobat); 5.-scara/scările desenului, iar dedesubt data întocmirii desenului); 6.-denumirea obiectului şi titlul planşei; 7- faza de proiect; 8.-

indicativul, respectiv numărul de ordine al planşei în cadrul proiectului.

50

30

201 2 3

4 5 6

7

8

208085

185

1570 100

Indicatorul mic

4022

181 2 3

4 6

7

8

155055

120

65

5

12

Indicatorul îngust

101575

45

6

3

25

185

2065 100

1 22

87

Standardul român SR ISO 9431:1996 stabileşte zonele care se repartizează desenului, textului şi indicatorului: zona rezervată pentru desen şi zona rezervată pentru text.

zona rezervată pentru desenÎn câmpul desenului, figurile trebuie aliniate pe orizontală şi pe

verticală, rezervând spaţiul din partea superioară din stânga pentru figura principală a grupului de desene reprezentate pe planşă.

zona rezervată pentru textAceastă zonă cuprinde grupul de informaţii necesare citirii şi

interpretării corecte a conţinutului desenului, informaţii care nu trebuie amplasate în zona rezervată desenului.

Zona rezervată pentru text trebuie să aibă lăţimea egală cu aceea a indicatorului şi va fi situată:

a) în partea inferioară dreapta a planşei, deasupra indicatorului;

Indicator

3 4 5 6

Vigneta

Explicaţii

Instrucţiuni

………….………………

………….………………

Referinţe………….………………

Tabel de modificări

Notare SemnăturaDataDetaliile modificării

b) sub desen, dacă desenul se desfăşoară pe toată lăţimea planşei.

Indicator

11 2 3 4 5 6

A

B

C

D

………….………………

Vigneta

Notare SemnăturaDataDetaliile modificării

Explicaţii Instrucţiuni Referinţe

Tabel de modificări………….………………

………….………………

Informaţiile din această zonă se referă la următoarele:Explicaţii - cuprinde informaţii necesare citirii desenului: simboluri,

abrevieri, unităţi de măsură;

Instrucţiuni - cuprinde informaţii necesare realizării obiectului reprezentat; dacă pe aceeaşi planşă sunt reprezentate mai multe obiecte, atunci informaţiile cu caracter general se dau în această rubrică, iar informaţiile specifice se dau împreună cu desenul obiectului reprezentat;

Referinţe - conţine date sau desene complementare referitoare la obiectul reprezentat;

Tabelul cu modificări – se utilizează pentru înscrierea tuturor schimbărilor aduse formei iniţiale a desenului.

Conţinutul tabelului:

Ca dimensiuni, tabelul cu modificări are:- lăţimea egală cu a indicatorului,- dar nu mai puţin de 100mm dacă tabelul este plasat în stânga indicatorului.

Înălţimea fiecărui rând trebuie să corespundă cu spaţiul minim între liniile suport ale scrisului.

Notare Semnătura Data Detaliile modificării

Vigneta - se amplasează astfel încât să fie vizibilă după plierea planşei şi cuprinde: un plan de situaţie schematic cu indicarea suprafeţei, a direcţiei nord, a clădirii sau părţii de clădire; un plan schematic al clădirii cu indicarea suprafeţei, a părţii de clădire; o secţiune schematică prin clădire cu indicarea etajului şi direcţiei de observare a vederilor.

SR 74:1994 – standar care prevede regulile de împăturire a copiilor desenelor tehnice, executate pe formate standard, în vederea păstrării lor în mape, plicuri sau în vederea îndosarierii.

Copiile desenelor se împăturesc utilizând una din următoarele metode: împăturirea copiilor desenelor destinate perforării- se aplică pentru desenele care urmează să fie îndosariate; împăturirea modulară – se aplică pentru păstrarea copiilor în mape sau în plicuri; împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive perforate - se aplică pentru desenele care urmează să fie îndosariate.

Desenele se împăturesc prin pliere mai întâi după linii perpendicularepe baza formatului şi apoi după linii paralele cu baza formatului.

Împăturirea se face astfel încât zona de identificare a indicatorului să rămână complet vizibilă, iar fâşia de îndosariere să rămână neacoperită pe toată lungimea sa.

Toate aceste reguli se aplică atât formatelor seria A, ISI, cât şi formatelor alungite speciale sau excepţionale.