PSEUDOMONAS generalitati

download PSEUDOMONAS generalitati

of 14

Transcript of PSEUDOMONAS generalitati

PSEUDOMONAS

Infec ii asociate ngrijirilor medicale n spital CAPITOLUL I

1. TAXONOMIE. HABITAT. CARACTERE MORFOLOGICE I DE CULTUR . GENETIC Repere taxonomice Genul Pseudomonas are peste 260 specii i face parte din familia Pseudomonaceae, clasa Gamma Proteobacteria, diviziunea Proteobacteria a regnului Bacteria(2). Clasificarea are la baz mai multe caracteristici impuse de diversitatea crescut de i

microorganisme, scopul fiind identificarea lor (n special cele patogene pentru om) diagnosticul etiologic, precum i tratamentul etiotop al bolilor infec ioase(1).

Criteriile de clasificare sunt variate, acordndu-ne posibilitatea de a identifica un microorganism ca apartinnd unui gen i specie particular . Astfel se folosesc tulpini din culturi pure = tulpini tip, la care se face referire pentru identificare. O specie reprezint o colec ie de tulpini care prezint caracteristici comune (ct mai multe) i difer semnificativ de alte tulpini. Se folosesc criterii legate de morfologie, colorare, cre tere (diferitele tipuri de medii de cultur ), nutri ie, fiziologie, caractere biochimice, genetica bacterian , serologie, tipare imunologic (susceptibilitatea la un grup de bacteriofagi), profilul proteinelor i secven e de baze din ARNr (acid ribonucleic ribozomal). Ca i teste biochimice specifice, uzual folosite pentru identificarea speciei bacteriene, chiar a tulpinii tip, amintim: fermentarea zaharurilor, lichefierea gelatinei, hidroliza amidonului, testul oxidazei, testul catalazei, utilizarea citratului, formarea de H2S2 (hidrogen sulfurat), producerea de indol, reducerea nitra ilor, reac ia cu ro u metil, reac ia Voges-Proskauer (eviden ierea

citocrom - oxidazei), fenilalanin - deaminaza, testul ureazei, laptele cu turnesol (denaturarea caseinei i alterarea pH-ului) i utilizarea de nutrien i specifici (medii de cultur selective)(3). Habitat Raspndirea bacteriilor din genul Pseudomonas este foarte larg , fiind germeni ubicvitari, se gasesc in ap (habitat marin de coast ), aer, sol, dar tr iesc i pe plante, esuturi animale, tegumente i mucoase la om, materiale n descompunere, obiecte, solu ii dezinfectante(4). Cel mai bine cunoscute de c tre microbiologi sunt ca patogeni ai plantelor dact ai animalelor, dar exist i specii patogene la om cu importan deosebit , specia tip fiind

Pseudomonas aeruginosa. Ea este considerat specia reprezentativ ca i oportunist - patogen la om, fiind in top trei al infec iilor oportuniste. Bacteria, aproape niciodat , nu infecteaz un esut necompromis, sau cel pu in sistemul de ap rare al acelui esut s nu fie compromis ntr-o anume manier (5,14). Este extrem de instabil din punct de vedere metabolic, recunoscut pentru acest fapt. Pseudomonas aeruginosa este o bacterie respiratorie i niciodat fermentativ , care cre te n absen a oxigenului (O2) numai dac este disponibil ionul nitrat (NO3-) ca i acceptor de electron respirator (14). Nu necesit neap rat factori de cre tere organici, cu toate c folose te mai mult de 30 de compu i organici in condi ii normale. Este identificat adesea n apa distilat , ceea ce demonstreaz cerin ele nutri ionale minime de cre tere i dezvoltare. Temperatura optim de dezvoltare este de 37oC, dar este capabil s suporte temperaturi de pn la 42oC(4). Cu toate acestea, se observ o predilec ie spre mediile umede, o reflec ie a existen ei sale naturale n ap i sol.(6)

Morfologia i caracterele de cultur ale speciei Pseudomonas aeruginosa Sub microscop au aspect de bastona e drepte sau u or curbate, niciodat helicale, de 0,5-1 x 1,5-5 m. Prezint unul sau mai mul i flageli polari, ceea ce determin caracterul lor mobil. (2)

Izolat poate produce 3 tipuri de colonii. Izolat natural din sol sau ap , produce tipic colonii mici rugoase, iar izolat din e antioane clinice, n general, formeaz dou tipuri de colonii netede. Una apare sub forma unui ou pr jit, mare, neted , cu margini turtite i aspect ridicat. Cealalt , frecvent ob inut din secre ii ale tractului respirator sau urinar, are un aspect mucoid, care este atribuit productiei de alginate slime (asemanator unui mucus, impicat n apari ia biofilmului protector(8). Coloniile netede i cele mucoide sunt cele care prezint un rol important n colonizare i virulen al Pseudomonas aeruginosa.

Genetica Factorul major n proeminen a Pseudomonas aeruginosa ca patogen este rezisten a sa intrinsec la antibiotice i dezinfectan i. Ordonarea complet a genomului speciei Pseudomonas aeruginosa PAO1 este alcatuit din 6,3 milioane de perechi de baze azotate (http://www.pseudomonas.com/) . La acest num r, reprezint cel mai mare genom bacterian ordonat, iar secven ele ofer o n elegere asupra bazelor versatilit ii i rezisten ei intrinseci a Pseudomonas aeruginosa la antibiotice. Consecvent cu m rimea uria a genomului i adaptabilitatea la mediu, P. aeruginosa con ine propor ia cea mai

mare de gene reglatorii observate i descrise la un genom bacterian. De asemenea con ine i un num r foarte mare de gene implicate n catabolismul, transportul i efluxul compu ilor organici, precum i patru sisteme poten iale de chemotaxis.

M rimea i complexitatea genomului Pseudomonas aeruginosa reflect o adaptare evolutiv care-i permite s prospere n diverse medii i i confer rezisten substan e antimicrobiene(44). la efectele unei diversit i de

O por iune a genomului expus n detaliu:

Genomul speciei Pseudomonas aeruginosa PAO1 a fost studiat mai am nun it deoarece este implicat n patologia uman . Codul de PAO1 a fost dat n urma descoperirii n structura lipopolizaharidic a membranei celulare a por iunii antigenului O, cea mai heterogen por iune. Lipopolizaharidele bacteriilor Gram negative sunt majoritare n peretele celular. Lipidul A hidrofob (component a lipopolizaharidului) asigur aceste molecule din membrana celular , n timp ce oligozaharidele din interior leag regiunea lipidic de antigenul O sau polizaharidul O. Studile ini iale s-au axat pe rolul lipopolizaharidului ca determinant al antigenit ii i posibila lui folosire ca agent al viitoarelor vaccinuri. De atunci studiile s-au extins i au inclus n analiza chimic i biosinteza regiunii O antigenice, datorit imunogenit ii ei, a specificit ii

serotipului i a propriet ilor rezisten ei serice(49). Pseudomonas aeruginosa este capabil s sintetizeze concomitent dou tipuri de antigen lipopolizaharidic O denumite bandaA i banda B. Banda A - O antigen con ine o regiune polizaharidic ce este conservat de D-rhamnose (un homopolimer) i ntotdeauna constant , iar bandaB variaz ntre 20 de serotipuri O ale

Pseudomonas aeruginosa. Genele care codific enzimele implicate n sinteza direct a acestor dou O antigene sunt organizate n dou clustere separate, situate n loca ii diferite pe cromozom(49). Pe lang cele prezentate pe scurt aici, cercet torii studiaz mai multe lan uri ale genelor implicate n patogenitatea i rezisten a la antibiotice a P. aeruginosa . Astfel, pentru a descoperi un tratament eficient al infec iilor produse de acest periculos oportunist, este necesar studiul mecanismelor prin care i i ca tig aceast abilitate.

2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Se bazeaz pe efectuarea culturilor (din produsele patologice recoltate sau din solu iile de lavaj ale obiectelor presupuse a fi implicate n transmiterea infec iilor) i a studiului la microscop. Microscopia direct este simplu orientativ , permi nd observarea caracterelor

morfologice i tinctoriale (bacili fini Gram negativi, nesporula i), iar pe frotiurile ob inute direct din produsele patologice apar n afara elementelor celulare, niciodat n interiorul lor(4, 45). Dup efectuarea ins mn rii pe mediile de cultur de cre tere, diferen iere i selec ie se poate face izolarea i identificarea. Este important s se ob in cultur pur . Identificarea se face din aceste izolate dup caracterele bine cunoscute: pe mediile de cultur coloniile fine sau rugoase, cu luciu metalic produc pigment (piocianina pigment alb strui solubil n cloroform, pioverdina un pigment verde, fluorescent i solubil n ap , unele colonii chiar un pigment roz-ro u nchis) ce difuzeaz n mediu, i au un miros frumos, asem n tor florilor de tei(4) sau salcm. Pe mediile selective i testele biochimice se identific specific caracterele biochimice: strict aerob , scindeaz glucoza oxidativ, produce gelatinaz , lipaz , oxidaz , ureaz negativ, foarte rar lecitinaz , utilizeaz citratul, nu produce indol, H2S, iar reac iile cu ro u metil i Voges - Proskauer sunt negative). Este obligatorie efectuarea antibiogramei principalul caracter este rezistenta sau multirezistenta intrinseca sau dobandita la antibiotice a acestor specii.

3. PATOGENEZA INFECTIILOR UMANE SI FACTORII DE VIRULENTA AI PSEUDOMONAS SPP

Patogeneza Pentru un oportunist asa cum este Pseudomonas spp procesul imbolnavirii la om, incepe in urma alterarii sistemului de aparare al gazdei, sau eludarea lui cumva. Patogeneza infectiilor cu Pseudomonas este multifactoriala, sugerata prin numarul mare si diversitatea factorilor

determinanti de virulenta posedati de bacterie(4,14). Astfel se asteapta multipli si diversi determinanti ai virulentei in gama larga de boli cauzate de Pseudomonas spp cum ar fi septicemia cu Pseudomonas, infectii ale tractului urinar, pneumonia cu Pseudomonas, si infectii cronice pulmonare, endocardite, dermatite si osteocondrite. Majoritatea infectiilor cu Pseudomonas sunt atat invazive cat si toxigene(4). Cele mai importante infectii cauzate de Pseudomonas sunt compuse din 3 stadii distincte: (a) aderarea si colonizarea bacteriana; (b) invazia locala; (c) diseminarea sistemica. Cu toate acestea, procesul infectios poate fi stopat in oricare stadiu. Determinantii bacterieni specifici ai virulentei mediaza fiecare din aceste stadii si sunt direct raspunzatori pentru sindroamele caracteristice care acompaniaza infectia, boala(14). Mod de transmitere Fiind o bacterie usor adaptabila, se regaseste in cele mai variate medii, pe suprafata diferitelor obiecte, iar in spital pe multe din instrumentele sau instalatiile folosite in scop terapeutic. Asadar, este usor de imaginat cat de usor se face transferul la om, si, mai ales la cel

bolnav, imunodeprimat intr-un fel sau altul. Transmiterea se face deci prin contactul direct cu obiectele contaminate, printre care si mainile murdare ale personalului medical, contactul cu instrumentarul dar si cu lichidele contaminate (fiind o bacterie iubitioare de umiditate)(6) cum ar fi solutiile dezinfectante, coliruri sau chiar apa distilata(4).

Factorii de virulen Cel mai mult a fost cercetata specia tip, reprezentativa in patologia umana, Pseudomonas aeruginosa. Studii extinse au aratat ca Pseudomonas aeruginosa este inarmata cu un arsenal larg de factori de virulenta care ii permit sa treaca de sistemul imunitar uman, slabit intoxicand celula gazda si moduland mecanismele imune astfel incat sa-i serveasca scopului de a infecta organismul sau chiar a crea o colonizare cronica. Pseudomonas aeruginosa poseda o gama larga de sisteme secretorii, care exporta

numeroase proteine relevante patogenezei tulpinilor clinice(7). In fiecare din cele 3 stadii ale infectiei, interventia factorilor de virulenta determina progresul si evolutia bolii, creand conditii optime de dezvoltare bacteriei.

COLONIZAREA Folosindu-se de mecanismele de aderare Pseudomonas va reusi ancorarea la nivelul celulelor epiteliale ale tractului respirator superior si, prin deductie, la celelate tipuri de celule epiteliale deasemenea. Aceste adezine par sa se lege specific la receptorii de galactoza, manoza sau acid sialic ai celulelor epiteliale. Colonizarea necesita aderenta fimbriala si poate fi potentata de o proteaza care degradeaza fibronectina reusind sa expuna stratul inferior unde se afla receptorii de pe suprafata celulara. S-a dovedit experimental, pe soarecii de laborator, ca Pseudomonas aeruginosa a aderat foarte usor la un tesut epitelial deja deprimat printr-o infectie cu virusul Influenza, dar nu si la un tesut normal. Acest lucru a fost numit aderenta oportunista care se manifesta pe toate tipurile de tesuturi unde Pseudomonas produce infectii. Pentru a adera la acesti receptori ai celulelor epiteliale, Pseudomonas face uz de pilii de pe suprafata sa celulara (implicati si in rezistenta la bacteriofagi)(9,38). In plus, exoenzima S (4)(care inhiba sinteza de proteine) legata de suprafata serveste ca si adezina la glicolipidele de pe celulele epiteliale.(12) Exopolizaharidul mucoid produs de P.aeruginosa este un polimer repetativ al acidului manuronic si al acidului glucuronic mentionat ca si alginat (leaga elastaza leucocitara umana, incetinieste inhibitia bacteriei prin alfa1proteinaza si accelereaza inhibitia inhibitorului leucoproteinazei(37). Alginatul formeaza matricea biofilmului bacterian care ancoreaza celulele germenului in mediul lor, si, in situatii medicale, protejeaza bacteria de sistemul de aparare al gazdei: limfocitele, fagocitele, actiunea cililor tractului respirator, anticorpi si complement. Biofilmul tulpinilor mucoide de Pseudomonas aeruginosa le face de asemenea mai putin susceptibile la actiunea antibioticelor fata de speciile omoloage ce cresc in apa, pe sol, etc.(10, 11,12)

INVAZIA Abilitatetea P. aeruginosa de a invada tesuturile depinde nu numai de rezistenta la

fagocitoza si la apararea sistemului imun al gazdei, ci si de enzimele extracelulare si toxinele

care distrug barierele fizice. Cum am amintit si mai sus, biofilmul ( slime layer) protejeaza eficient celulele bacteriene de opsonizarea de catre anticorpii gazdei, depunerea complementului si acapararea (ingurgitarea) de catre fagocite. Doua proteaze extracelulare au fost asociate cu virulenta, exercitata prin activitatea lor in stadiul invaziv: elastaza si proteaza alcalina. Prin cele cateva activitati ale elastazei , ea este legata in mod direct de virulenta. Enzima cliveaza colagenul, IgG, IgA, si complementul, intrerupe activitatea neutrofilelor. De asemena lizeaza fibronectina pentru a expune astfel receptorii la aderarea bacteriana la nivelul epiteliului. Elastaza perturba functiiile epiteliului si interfera cu functile cililor respiratori. Proteaza alkalina interfera cu formarea de fibrina si va liza fibrina si, impreuna cu elastaza vor distruge substanta de baza a corneei si alte structuri de suport compuse din fibrina si elastina. Tot impreuna au activitate de inactivare a gamma interferonului (INF) si a factorului de necroza tumorala (TNF)(14). Pseudomonas aeruginosa produce alte trei proteine solubile implicate in invazie: o citotoxina si doua hemolizine. Citotoxina este o proteina formatoare de pori. Initial a fost numita leukocidina datorita efectelor sale pe neutrofile, dar pare a fi toxica pe toate celulele eukariote. Dintre cele doua hemolizine, una este o fosfolipaza iar cealalta o lecitinaza. Ele lucreaza sinergic in distructia lipidelor si a lecitinei. Pigmentul secretat de P. aeruginosa - albastru = piocianina afecteaza functionarea normala a cililor nazali, distruge epiteliul respirator si exercita un efect proinflamator pe fagocite, cauzeaza distrugere oxidativa a tesuturilor, in special a celor oxigenate direct cel pulmonar. Derivatul de piocianina, piochelina, este un siderofor care este produs in conditii in care concentratia de fier este scazuta, cu rolul de a sechestra fier pentru patogen (bacterie)(4). Nu se cunoaste a avea un rol in virulenta pioverdina, pigmentul fluorescent.

DISEMINAREA Invazia in fluxul sanguin si diseminarea este mediata probabil de produse extracelulare asociate celulei bacteriene, aceleasi care sunt responsabile si de infectia locala. Lipidul A, fractiune a LPZ Pseudomonas (endotoxina) mediaza aspectele uzuale ale septicemiei cu bacili Gram negativi, cum sunt: febra, hipotensiunea, CID, etc. De asemenea in stadiul de diseminare si

exotoxina A are un rol patologic prin distrugere tisulara, inhibitia sintezei de proteine, intreruperea activitatii celulare si a raspunsului macrofagelor. Studiile efectuate pe soareci de laborator, au aratat efectele oxigeno-terapiei asupra

mortalitatii in pneumoniile cu Pseudomonas aeruginosa. Oxigenoterapia creste important numarul mortalitatii prin distrugerea viabilitatii celulelor epiteliului respirator alveolar de catre bacterie cu invazia altor organe, in special ficatul. Asadar, oxigenoterapia reprezinta un important cofactor al diseminarii acestei bacterii in organismul pacientului care a dezvoltat o pneumonie cu Pseudomonas aeruginosa si care a necesitat intubare.(16)