C-tin Enachescu Tulburari de Semantica

5/12/2018 C-tin Enachescu Tulburari de Semantica - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c-tin-enachescu-tulburari-de-semantica 1/5

http://www.referatele.com/referate/medicina/online7/Schizofreni

e---Calitatea-vietii-si-managementul-psihiatric-in-schizofrenie---

reabilitare-psiho-socia.php

rolul asistentului social in stimularea/dezvoltarea comunicarii

verbale interpersonale a pacientilor cu schizofrenie

asistentul social- necesitatea unei specializari care sa-i permita

sa dezvolte anumite capacitati la ceilalti

este ca si cum as afirma ca nu este complet format?

multitudinea contextelor in care este pus sa profeseze ii solicitaspecializari specifice

terapia de expresie verbala

biblioterapia

as.s. e „provocat” sa se racordeze si la alte modalitati de

stimulare psiho-sociala a beneficiarilor, in functie de contextul

in care e pus sa actioneze; setul lui de competente achizitionat in

timpul facultatii ii ofera o baza viabila, un punct de plecare, dar

nu-i legitimeaza orice tip de interventie; pentru a-si permite sa se

lanseze si in interventii de profunzime, subtile, el ar trebui sa se

specializeze si in altceva. setul de competente nu-i este suficient

pentru a-i legitima orice tip de interventie recuperatorie!

p. 269: tulburările de semantică în psihopatologie relevă

aspecte deosebit de interesante mai ales în cazul schizofreniei.

Manifestările de acest tip ating trei aspecte fundamentale ale

limbajului:

1. Cuvântul;

1

http://www.referatele.com/referate/medicina/online7/Schizofrenie---Calitatea-vietii-si-managementul-psihiatric-in-schizofrenie---reabilitare-psiho-socia.php








2. Fraza;

3. Contextul.

În urma cercetărilor s-a constatat că cele mai importante

tulburări sunt cele legate de sens. În acest sens s-au remarcat

trei categorii de tulburări:

1. cre terea semnifica iei;ș ț

2. transformarea semnifica iei;ț

3. pierderea definitivă a semnifica iei.ț

Acest tip de tulburări sunt corelate direct cu transformarea psihotică a

personalită ii bolnavilor.ț

tulburările de limbaj în psihopatologie

J. Charcot, J. Dejerine, P. Marie, A. Wernike, K. Goldstein, H.

Jackson, C. von Monakow, G. Marinescu= cercetători; W.

Penfield, L. Roberts, Langage et mecanismes cerebraux, Paris,

P.U.F., 1963

G.A. Miller, Langage et communication, P.U.F., 1956

p. 270: problemele limbajului constituie aspectele diferite ale

unui vast domeniu în care- i dau contribu ia neurofiziologia,ș ț

psihologia, psihopatologia, lingvistica cu ramurile sale.

ca formă de expresie, limbajul e legat direct de procesul

comunicării interpersonale. Cu ajutorul lui, con inutul ț

intrapsihic, structura internă a personalită ii individului, esteț

exprimată în exterior, putând fi cunoscută, în eleasă, analizată,ț

justificând inten iile sau comportamentul individului. Pe de altă ț

parte, este gândire în forma monologului interior, pe de altă parte este expresie în forma verbal-comunicativă externă.

2



Pentru psihopatolog i medicul psihatru, problema fundamentală a practicii constă înș

găsirea mijlocului cel mai adecvat de a putea intra în contact cu bolnavul pentru descifrarea

strcuturii psihozei sale, culegînd informa ii cât mai complete asupra con inutului intrapsihic al ț ț

acestuia. În ambele cazuri, dialogul clinic cel mai complet se bazeaza pe folosirea limbajului

oral. Odată ob inute aceste informa ii, nu este suficient de a ne limita numai la ele, ci datorită ț ț

modificărilor pe care limbajul ca proces psihic, le poate lua în cursul psihozei, se impune ca iș

acesta, la rândul său, să fie cercetat pentru a se analiza raportul dintre tulburările acestuia iș

structura mentală a bolnavului.

studii de aplicare a lingvisticii la problemele de psihologia i psihopatologia limbajului: M.ș

Breal, Ch. Bally, F. de Sausure, H. Delacroix, M. Cohen, P. Janet, S. Piro, R. Carnap, J. R. Firth,

P. Guiraud, W. V. Quine, B. Russel.

aspecte psiholingvistice i psihopatologice ale limbajului: A. Kreindler, T. Slama-Cazacu,ș

Al. Rosetti, M. I. Botez, autorul.

Neurofiziologia limbajului: p. 271: Modificările psihopatologice ale limbajului pot apărea

în două condi ii: fie prin afectarea lezională a zonelor cortico-subcorticale fronto-temporo-ț

parietale stângi; fie în cazul tulburărilor de dinamică corticală, modificări func ionale psihotice.ț

Prima categorie cuprinde disfaziile, cea de-a doua dislogiile. Disfaziile sunt de natură organică iș

înglobează afaziile. Dislogiile sunt tulburări de limbaj secundare unor modificări psihopatologice

ale intelectului.

Personalitatea patologică a psihoticului se desprinde treptat de realitatea obiectivă

normală i prin natura sa, în virtutea ideilor delirante, a halucina iilor, a dereismului, î iș ț ș

construie te o realitate interioară subiectivă, proprie, o lume morbidă specifică, calitativ diferită ș

de a noastră, dominată de idei, instincte, i reprezentări patologice. Bolnavii pierd sau î iș ș

transformă treptat vechea experien ă, câ tigând una nouă, morbidă, calitativ diferită de aț ș

noastră, corespunzătoare structurii noii noii lor personalită i.ț

3



Schizofrenicul este un delirant, la el gândirea logică fiind înlocuită de o gândire delirantă,

pe care o putem apropia de paralogie, putând merge până la disocia ie totală, până la absurd. Înț

această situa ie psihopatologică, la schizofrenici apar tulburări de limbaj secundare celor deț

gândire, structurii delirante fiindu-i necesară o formă lingvistică nouă, care va trebui să

comunice noua semnifica ie i con inutul ideativ al bolnavilor. Astfel apare dislogia.ț ș ț

În limbajul s. deosebesc două categorii de tulburări: generale i particulare. Ele pot ș

coexista simultan i sunt în rela ie unele cu altele.ș ț

Tulburările de ordin general- sunt direct legate de tulburările lor pshice- constau în:

fenomene de baraj verbal sau de mutism, automatisme verbale, perseverări, intoxica ii cu cuvinteț

sau cu fraze, stereotipii verbale, manierisme.

p. 272: Tulburările particulare sau speciale: modificări de formă i semnifica ieș ț

psiholongvistică, au primit denumirea de sindrom de disocia ie semantică, ele referindu-se laț

aspecte semantice ale limbajului, la lexic i gramatică.ș

După B. Callieri i L. Frighi, în comunicarea verbală totul depinde de situa ia-semn, careș ț

presupune trei posibilită i; raportul dintre semn i referent (semantic), raportul dintre semns iț ș ș

semn (sintactic), raportul dintre semn i persoană (pragmatic).ș

Semantica este un fapt fundamental al oricărui limbaj;

Tipuri de semantică;

Semantica patologică

Disocia ia semantică desemnează tulburările constant întâlnite în limbajul s. Ea nu trebuieț

privită ca pe o tulburare de asocia ie, sau ca o discordan ă. ea exprimă alterarea specifică aț ț

legăturilor care unesc semnul de semnifica ie, o pierdere sau o transformare a legăturilor ț

dinamice, logice, dintre aceste două elemente.

Ca orice formă de comunicare interpersonală, procesele de expresie-transmisie i deș

recep ie-în elegere generează contactul dintre indivizi pe baza unui sistem de transmitereț ț

codificată a informa iilor. În comunicarea verbală, sistemul de codificare îl reprezintă cuvântul.ț

4



Cuvântul, ca semn lingvistic, une te un concept cu o imagine acustică, aceasta din urmă fiind ș

amprenta psihică a semnalului, sensul său.

Noi am remarcat, constant, un raport direct între tulburările psihice ale s. i cele deș

semantică. Cele mai frecvente condi ii psihopatologice care duc la apari ia acestor tulburăriț ț

sunt: ambivalen a, ambitendin a, negativismul, simbolismul patologic, slăbirea, imprecizia iț ț ș

difluen a gândirii, aproxima ia sensului, autismul, mentismul, delirul, halucina iile, disocia iaț ț ț ț

eului.

p. 274 : Cre terea semnifica iei: tulburare de semnifica ie care interesează cuvântul însu i,ș ț ț ș

raportul dintre concept i imaginea sa mintal-acustică, o descompunere arbitrară, o interpretareș

patologică de un tip predelirant al sensului.

alterarea legăturilor logice dintre no iuni, dintre concepteț

preocupări intelectuale abstracte, sterile, filosofice

p. 275: Schimbarea semnifica iei: a doua formă a tulburărilor de semantică a limbajului laț

s. se caracterizează printr-o totală schimbare a semnifica iei, a formei i a sensului semnelor, aț ș

utilizării acestora.

p. 277: Pierderea semnifica ieilingvistice: pierderea sensuluiț

Această modalitate psiholingvistică apare în special în cazurile cronice de s., când după

mul i ani de evolu ie clinică se produce o disocia ie psihotică generală, o sărăcire a structurii, oț ț ț

siderare a personalită ii individului.ț

p. 279: limbaj complet deformat, pe toate trei direc iile sale (cuvânt, frază, context)ț

glosolalie-foma cea mai gravă de a terare a semanticii limbajului; schizofazie-Kraepelinș

O tulburare a limbajului se reflectă, în primul rând, asupra procesului de comunicare

interpersonală.

Analiza tulburărilor de limbaj i, în special cele de semantică, duce la o în elegereș ț

structural-dinamică mai complexă a personalită ii acestui tip de bolnavi mintali.ț

5

C-tin Enachescu Tulburari de Semantica

Documents

Transcript of C-tin Enachescu Tulburari de Semantica