c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,...

32
Horia Bãdescu: Sfântul de la Densuº Theodor Codreanu: Din þara emigranzilor Acad. Alexandru Boboc: Literaturã ºi filosofie Dragoº Vaida: Academiei, colþ cu Edgar Quinet Cãtãlin Mamali: Despre valoare ºi demnitate Acad. Ioan-Aurel Pop: Ce spun cronicarii... Maria Vaida: Înfãptuitorii Marii Uniri - Femeile române Lucian Costache: Eminescu unificã Florea Firan: Paul Celan Paula Romanescu: Gioconda parizianã cu buchetul de violete Ion Pãtraºcu: India, poveºti nemuritoare Nicolae Melinescu: Zumzãit de Ramaphosa T itlul anterior este, de fapt, numele unui complex-ambiþios proiect iniþiat la mijlocul anului trecut de Consiliul Judeþean Argeº, preºedinte al acestuia fiind conferenþiarul universitar, medic, Constantin Dan Manu, în colaborare cu Asociaþia DACIN SARA (regizorul ªerban Marinescu este preºedintele Consiliului Director, jurna- listul Bogdan Ficeac este director general) ºi Academia Românã. La lansarea proiec- tului, pe 22 iulie 2017, la Conacul Goleºtilor de lângã Piteºti au fost prezenþi patru mem- bri ai Academiei Române, acad. Rãzvan Theodorescu, acad. Eugen Simion, acad. Nicolae Panin (toþi trei, preºedinþi de secþii ale Academiei) ºi subsemnatul. O întâlnire amplã, bine organizatã ºi bine mediatizatã, desfãºuratã chiar în curtea boierilor Goleºti, cei cu solidã prezenþã în istoria noastrã (întemeietori de ºcoli ºi spitale, participanþi la Revoluþia de la 1848, la Unirea din 1859, la Marea Unire din 1918), sentimentul fiind al unui bun început de drum, la un pas de Anul Centenarului Marii Uniri. Simpla formulare a siglei – respect pentru valorile naþionale – este de toatã lauda, mai ales în contextul entropic ºi nivelator al vremurilor „noi” (altfel, nimic mai firesc decât ceea ce sugereazã aceastã siglã...). Încã de atunci, alte ºapte judeþe au aderat la aceastã iniþiativã, la un moment dat numãrul lor crescuse la opt, nu ºtiu câte mai sunt acum. Lucrurile au mers însã mai departe în judeþul Argeº – ºi frumos au mers. A cþiuni „de profil” (cinematografic, pe specificul DACIN SARA) au fost mai multe, semnalez însã aici numai sãrbãtoarea devenitã tradiþio- nalã de la finalul anului trecut, Zece pentru Argeº, organizatã tot de Consiliul Judeþean, un mod de a cinsti valorile argeºeano- naþionale, performeri în zece ramuri de activitate, de la învãþãmânt la afaceri, de la sport la administraþie. Semnificativ- simbolic este trofeul oferit celor zece laureaþi: o copie a Monumentului Electri- citãþii, Prometeul de lângã Barajul Vidraru, operã a sculptorului Constantin Popovici. Pe 23 ianuarie a.c. a fost organizatã, tot la Goleºti, o altã acþiune, spectaculoasã îi putem zice, parte a proiectului Respect pentru Valorile Naþionale, dar pusã sub semnul Centenarului Marii Uniri. Momentul principal a fost aprinderea Flãcãrii Cente- narului, în curtea conacului Goleºtilor, flacãrã depusã apoi pe biroul regal (la Muzeul din Goleºti, locul unde a petrecut prima noapte pe teritoriul României Carol I, la venirea sa în þarã, în mai 1866, se pãstreazã tronul pe care au stat toþi regii României, un birou aparþinând lui Carol I, precum ºi o trãsurã a familiei regale) ºi care va ajunge anul acesta în toate localitãþile judeþului Argeº, iar la 1 Decembrie ºi la Alba Iulia. Iarãºi semnifi- cativ-simbolicã idee. Aprinderea flãcãrii a fost precedatã de un Te Deum în memoria eroilor Primului Rãzboi Mondial ºi a familiei Goleºtilor, susþinut de Arhiepiscopul Calinic al Argeºului ºi Muscelului, înconjurat de un sobor de preoþi, ºi urmatã de o Horã a Unirii. Întreaga întâlnire, încheiatã cu un spectacol de cântece folclorice ºi patriotice la Casa Sindicatelor din Piteºti, a avut ca subtitlu memorabila sintagmã a lui Iorga, România de la Argeº. A m consemnat aceastã simplã „cronicã de evenimente” cu mai multe gânduri-intenþii: sã fac cunoscutã iniþiativa argeºeanã – dacã pot spune astfel, pe trei direcþii: spre cetãþenii judeþului, interes ºi mândrie dorind sã le trezesc, pe orizontalã, spre alte judeþe (bãnuiesc-aflu cã existã numeroase alte iniþiative similare, e bine sã se ºtie unele pe altele, sã se coreleze, sã producã un „efect de sistem”, solidarizându-ne) ºi, de ce nu, spre în sus, spre Guvern, Preºedinþie, Parlament, poate vom auzi de o însumare-coordonare a multelor acþiuni locale (de fapt, vorba acad. Rãzvan Theodorescu, despre proiectul argeºean: „iniþiative la nivelul de sus al nivelului local”), poate Guvernul, Preºedinþia, Parlamentul îºi vor da seama cã „în teritoriu” existã o veritabilã emulaþie a Centenarului (ca intensitate, „neaºteptatã” pentru „analiºti”, o compar cu emoþia, evident de altã naturã, prilejuitã de funeraliile Regelui Mihai), care aºteaptã sã fie preluatã, potenþatã, pusã la temelia unui proiect de reconstrucþie naþionalã. ªi, desigur, mai am un gând, unul rãutãcios, mãrturisesc, anume de a-i enerva-speria pe zeflemiºtii de serviciu, de prin mass-media, de pe forumuri, unii mercenari nãimiþi, alþii inocenþi (deci, cu probleme psihiatrice – am inclus prostia ºi snobismul: priviþi-le buzele lãsate, cris- parea, figurile de bolnavi de ulcer, obser- vaþi-le precaritatea argumentelor, numai sofisme ºi imprecaþii, ºi a limbajului – etichetãri la nivelul de logicã al copiilor certãreþi), o mânã de nefericiþi care, dacã ei nu se pot bucura, ar dori (ei sau pãpuºarii lor) sã strice ºi bucuria altora. Miza nefiind, desigur, sãrbãtoarea în sine, ci, pentru pãpuºari, mult mai gravã – astfel, mult mai gravã fiind ºi vina marionetelor. T ocmai de aceea, din România de la Argeº, cu ochii spre Flacãra Centenarului, chem la Respect pentru Valorile Naþionale... ªi la o Horã virtualã a Unirii, de dimensiuni dodoloaþe... Curtea de la Argeº Anul IX Nr. 4 (89) Aprilie 2018 c y m k Revistã de culturã Din sumar: www.curteadelaarges.ro Revista apare cu sprijinul Primãriei Municipiului Curtea de Argeº (prin intermediul Centrului de Culturã ºi Arte), Trustului de Presã „Argeº Expres” ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”. ORAª REGAL Respect pentru Valorile Naþionale Gheorghe PÃUN Monumentul Eroilor din Drãgãneºti-Vlaºca, judeþul Teleorman

Transcript of c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,...

Page 1: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Horia Bãdescu: Sfântul de la DensuºTheodor Codreanu: Din þara emigranzilor Acad. Alexandru Boboc: Literaturã

ºi filosofie Dragoº Vaida: Academiei, colþ

cu Edgar QuinetCãtãlin Mamali: Despre valoare

ºi demnitateAcad. Ioan-Aurel Pop: Ce spun cronicarii...Maria Vaida: Înfãptuitorii Marii Uniri -

Femeile româneLucian Costache: Eminescu unificã Florea Firan: Paul CelanPaula Romanescu: Gioconda

parizianã cu buchetul de violeteIon Pãtraºcu: India, poveºti

nemuritoareNicolae Melinescu: Zumzãit

de Ramaphosa

TTitlul aanterior eeste, dde ffapt, nnumeleunui ccomplex-aambiþios pproiect iiniþiatla mmijlocul aanului ttrecut dde CConsiliul

Judeþean AArgeº, ppreºedinte aal aacestuia ffiindconferenþiarul uuniversitar, mmedic, CConstantinDan MManu, îîn ccolaborare ccu AAsociaþiaDACIN SSARA ((regizorul ªªerban MMarinescueste ppreºedintele CConsiliului DDirector, jjurna-listul BBogdan FFiceac eeste ddirector ggeneral)ºi AAcademia RRomânã. LLa llansarea pproiec-tului, ppe 222 iiulie 22017, lla CConacul GGoleºtilorde llângã PPiteºti aau ffost pprezenþi ppatru mmem-bri aai AAcademiei RRomâne, aacad. RRãzvanTheodorescu, aacad. EEugen SSimion, aacad.Nicolae PPanin ((toþi ttrei, ppreºedinþi dde ssecþiiale AAcademiei) ººi ssubsemnatul. OO îîntâlnireamplã, bbine oorganizatã ººi bbine mmediatizatã,desfãºuratã cchiar îîn ccurtea bboierilor GGoleºti,cei ccu ssolidã pprezenþã îîn iistoria nnoastrã(întemeietori dde ººcoli ººi sspitale, pparticipanþila RRevoluþia dde lla 11848, lla UUnirea ddin 11859,la MMarea UUnire ddin 11918), ssentimentul ffiindal uunui bbun îînceput dde ddrum, lla uun ppasde AAnul CCentenarului MMarii UUniri. SSimplaformulare aa ssiglei –– respect ppentru vvaloriilenaþiionale – eeste dde ttoatã llauda, mmai aales îîncontextul eentropic ººi nnivelator aal vvremurilor„noi” ((altfel, nnimic mmai ffiresc ddecât cceeace ssugereazã aaceastã ssiglã...).

Încã dde aatunci, aalte ººapte jjudeþe aauaderat lla aaceastã iiniþiativã, lla uun mmomentdat nnumãrul llor ccrescuse lla oopt, nnu ººtiucâte mmai ssunt aacum. LLucrurile aau mmersînsã mmai ddeparte îîn jjudeþul AArgeº –– ººifrumos aau mmers.

AAcþiuni „„de pprofil” ((cinematografic,pe sspecificul DDACIN SSARA) aaufost mmai mmulte, ssemnalez îînsã

aici nnumai ssãrbãtoarea ddevenitã ttradiþio-nalã dde lla ffinalul aanului ttrecut, Zece ppentruArgeº, organizatã ttot dde CConsiliul JJudeþean,un mmod dde aa ccinsti vvalorile aargeºeano-naþionale, pperformeri îîn zzece rramuri ddeactivitate, dde lla îînvãþãmânt lla aafaceri,de lla ssport lla aadministraþie. SSemnificativ-simbolic eeste ttrofeul ooferit ccelor zzecelaureaþi: oo ccopie aa MMonumentului EElectri-citãþii, PPrometeul dde llângã BBarajul VVidraru,operã aa ssculptorului CConstantin PPopovici.

Pe 223 iianuarie aa.c. aa ffost oorganizatã,tot lla GGoleºti, oo aaltã aacþiune, sspectaculoasãîi pputem zzice, pparte aa pproiectului RRespectpentru VValorile NNaþionale, ddar ppusã ssubsemnul CCentenarului MMarii UUniri. MMomentulprincipal aa ffost aaprinderea Flãcãriiii CCente-naruluii, în ccurtea cconacului GGoleºtilor,

flacãrã ddepusã aapoi ppe bbiroulregal ((la MMuzeul ddin GGoleºti,locul uunde aa ppetrecut pprimanoapte ppe tteritoriul RRomânieiCarol II, lla vvenirea ssa îîn þþarã,în mmai 11866, sse ppãstreazãtronul ppe ccare aau sstat ttoþiregii RRomâniei, uun bbirouaparþinând llui CCarol II,precum ººi oo ttrãsurã aafamiliei rregale) ººi ccare vvaajunge aanul aacesta îîn ttoatelocalitãþile jjudeþului AArgeº,iar lla 11 DDecembrie ººi llaAlba IIulia. IIarãºi ssemnifi-cativ-ssimbolicã iidee.

Aprinderea fflãcãrii aa ffost pprecedatã ddeun Te DDeum în mmemoria eeroilor PPrimuluiRãzboi MMondial ººi aa ffamiliei GGoleºtilor,susþinut dde AArhiepiscopul CCalinic aalArgeºului ººi MMuscelului, îînconjurat ddeun ssobor dde ppreoþi, ººi uurmatã dde oo HHorãa UUnirii. ÎÎntreaga îîntâlnire, îîncheiatã ccu uunspectacol dde ccântece ffolclorice ººi ppatrioticela CCasa SSindicatelor ddin PPiteºti, aa aavut ccasubtitlu mmemorabila ssintagmã aa llui IIorga,Româniia dde lla AArgeº.

AAm cconsemnat aaceastã ssimplã„cronicã dde eevenimente” ccumai mmulte ggânduri-iintenþii: ssã ffac

cunoscutã iiniþiativa aargeºeanã –– ddacã ppotspune aastfel, ppe ttrei ddirecþii: sspre ccetãþeniijudeþului, iinteres ººi mmândrie ddorind ssãle ttrezesc, ppe oorizontalã, sspre aalte jjudeþe(bãnuiesc-aaflu ccã eexistã nnumeroase aalteiniþiative ssimilare, ee bbine ssã sse ººtie uunelepe aaltele, ssã sse ccoreleze, ssã pproducãun „„efect dde ssistem”, ssolidarizându-nne)ºi, dde cce nnu, spre îîn ssus, sspre GGuvern,Preºedinþie, PParlament, ppoate vvom aauzide oo îînsumare-ccoordonare aa mmulteloracþiuni llocale ((de ffapt, vvorba aacad. RRãzvanTheodorescu, ddespre pproiectul aargeºean:„iniþiative lla nnivelul dde ssus aal nnivelului llocal”),poate GGuvernul, PPreºedinþia, PParlamentulîºi vvor dda sseama ccã „„în tteritoriu” eexistão vveritabilã eemulaþie aa CCentenarului ((caintensitate, „„neaºteptatã” ppentru „„analiºti”,o ccompar ccu eemoþia, eevident dde aaltã nnaturã,prilejuitã dde ffuneraliile RRegelui MMihai), ccareaºteaptã ssã ffie ppreluatã, ppotenþatã, ppusãla ttemelia uunui pproiect dde rreconstrucþienaþionalã. ªªi, ddesigur, mmai aam uun ggând,unul rrãutãcios, mmãrturisesc, aanume ddea-ii eenerva-ssperia ppe zzeflemiºtii dde sserviciu,de pprin mmass-mmedia, dde ppe fforumuri, uuniimercenari nnãimiþi, aalþii iinocenþi ((deci, ccuprobleme ppsihiatrice –– aam iinclus pprostiaºi ssnobismul: ppriviþi-lle bbuzele llãsate, ccris-parea, ffigurile dde bbolnavi dde uulcer, oobser-vaþi-lle pprecaritatea aargumentelor, nnumaisofisme ººi iimprecaþii, ººi aa llimbajului ––etichetãri lla nnivelul dde llogicã aal ccopiilorcertãreþi), oo mmânã dde nnefericiþi ccare,dacã eei nnu sse ppot bbucura, aar ddori ((ei ssaupãpuºarii llor) ssã sstrice ººi bbucuria aaltora.Miza nnefiind, ddesigur, ssãrbãtoarea îîn ssine,ci, ppentru ppãpuºari, mmult mmai ggravã –– aastfel,mult mmai ggravã ffiind ººi vvina mmarionetelor.

Tocmai dde aaceea, ddin Româniiade lla AArgeº, ccu oochii sspre FlacãraCentenaruluii, cchem lla Respect

pentru VValoriile NNaþiionale... ªªi lla oo HHorãvirtualã aa UUnirii, dde ddimensiuni ddodoloaþe...

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIXX NNrr.. 44 ((8899)) AApprriilliiee 22001188

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã „„Argeº EExpres”

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

ORAª REGAL

Respect ppentru VValorileNaþionale

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Monumentul EEroilor ddin DDrãgãneºti-VVlaºca, jjudeþul TTeleorman

Page 2: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Colegiu rredacþional: SvetlanaCojocaru – membru corespondent alAcademiei de ªtiinþe a Moldovei,Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti,Spiridon CCristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru AAugustinDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector la UniversitateaPiteºti, Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofieal Academiei Române, Filofteia PPally – expert naþional etnolog, MuzeuluiViticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Cornel PPopescu – directoral Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Octavian SSachelarie – directoral Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian SSãmãrescu –conferenþiar la Universitatea Piteºti, Ion CC. ªªtefan – profesor, membrual USR, Bucureºti.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

AAppaarree ssuubb eeggiiddaa TTrruussttuulluuii ddee PPrreessãã „„AArrggeeºº EExxpprreess”” ((SSttrr.. CCuuzzaa VVooddãã,, nnrr.. 113311,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772222336688,, http://argesexpres.ro/)) ººii aa CCeennttrruulluuii ddee CCuullttuurrãã ººii AArrttee „„GGeeoorrggee TTooppîîrrcceeaannuu””

((BB-dduull BBaassaarraabbiilloorr,, nnrr.. 5599,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772288334422,, hhttttpp::////ccuullttuurraaaarrggeess..rroo//)) ddiinn CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº..

E-mmail: [email protected]

Website: wwww.curteadelaarges.ro Abonamente sse ppot fface pprin PPoºta RRomânã ((revista aapare în CCatalogul 22018 aal ppublicaþiilor lla ppoziþia 111.106).

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 2201822

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...AAstãzi sse îîncep aalegerile ppentru RReichsrath

în GGermania. DDeºi llupta nnu aare ppentru ccititoriinoºtri uun iinteres ddirect, ttotuºi îînverºunarea

cu ccare sse ppoartã, pprecum ººi vvederile ddeosebitece sse cciocnesc îîn eea mmeritã aatenþie ººi îîndeamnãla aasemãnãri.

În GGermania, lluptele eelectorale ssunt ddeparte dde-aaavea aacea llãture hhidoasã dde iintrigi ppersonale, dde mmiciinterese dde ppãsuialã, dde vvânãtoare dde ffuncþii ººi ddediurne ppe ccare lle aau lla nnoi. OOrganele sstatului, ccelejudecãtoreºti ººi ccele aadministrative, ssunt iinamovibile,miniºtrii sse bbucurã dde îîncrederea rregelui cchiar aatuncicând rreprezentaþia nnaþionalã lle-aar ffi nnefavorabilã. ÎÎnopoziþie ccu PParlamentul, îîn ccontra vvoinþei mmajoritãþiiliberale, ss-aa ddeclarat rrãzboiul dde lla 11866, ccare aaîntemeiat uunitatea ººi mmãrimea aactualã aa GGermaniei.

ªi aazi gguvernul, pprincipele dde BBismarck îîndeosebi,luptã îîn aalegeri îîmpotriva lliberalismului.

Puterea ººi pprecumpãnirea eeuropeanã ccâºtigatãprin rrãzboiul dde lla 11870 aar ffi llesne ppierdute ddacãoameni ffãrã ttradiþii aar pprefera oo ddescãrcare mmo-mentanã aa ppoporului ggerman ccu ppreþul sslãbirii sstatului.Germania ee ssilitã aa þþine lla ppolitica ppãcii aarmate ddacãnu vvoieºte cca vvecinii eei pputernici ssã ppunã ppiedicidezvoltãrii eei vviitoare.

Dar pparalel ccu aabsorbirea ttuturor pputerilor pprinînarmare ss-aa ddezvoltat ccestiunea ssocialã, ssãrãciaclaselor dde jjos, ccare ccere oo ggrabnicã rremediere.

ªi aaci gguvernul ººi lliberalismul ssunt ddiametralopuºi. PPe ccând lliberalii nnu aadmit ffacultatea sstatuluide-aa iinterveni iin oorganizarea mmuncii, gguvernul vvoieºtedin ccontrã, pprin nnoile mmijloace cce ii lle vva ccrea mmono-polul ttutunurilor, ssã aasigure ppe llucrãtori îîn ccontrasãrãcirii ººi mmizeriei. SStatul ggerman ccere pprea mmultsupuºilor ssãi, pprin oobligativitatea ggeneralã aa sserviciuluiîn aarmatã, ppentru cca ssã nnu lle ddatoreascã oo ccompen-saþie, oo aasigurare îîn ccontra uurmãrilor sserviciuluimilitar, îîn ccontra uurmãrilor ssociale aale rrãzboiului.

Precum vvedem, llupta ee îîntre vvederi ffoartedeosebite ººi ccu ttoate aacestea ee oo lluptã ppentru aadetermina voiinþa statului, nnu îînsã oo ssfadã ppentruîmpãrþirea bbugetului ººi ffuncþiunilor.

Înrãdãcinatã îîn îînclinãri, îîn iinstincte, eea sse ppoartãfãrã ccruþare ººi ddintr-oo pparte ººi ddintr-aalta, ppãstrândcu ttoate aacestea îînaltul ccaracter mmoral aal uuneilupte ppentru iidealuri ppolitice ººi ssociale.

Când ccomparãm aaceste llucruri ccu ssporulde ffuncþii, dde nnepotism, dde ppãsuieli, dde ddiurne,de ffãgãduinþi ccare sse ppetrece lla nnoi îîn vvremeaalegerilor, ccând vvedem sseriozitatea ººi aadâncimeade vvederi cce ppredominã llupta dde aacolo ºº-oo ccom-parãm ccu ggoana dde iinterese ppersonale ccare ssepracticã lla nnoi ssub ppretextul pprincipiilor lliberalenaþionale, nne vvine ssã nne îîndoim ddespre ffolosulºi eeficacitatea ssistemului pparlamentar îîn þþãri ffãrãculturã ssuficientã. AAci lla nnoi nnu ee cchestie nnici ddeliber-sschimb, nnici dde pprotecþionism, aaci sstatul nnuare îîn vvedere aapãrarea cclaselor ssale mmuncitoare,aci cchestia dde ccãpetenie eeste cca ccorectori ddegazete ssã ddevie mmilionari ººi vvânãtori dde aabecedardirectori dde bbancã ººi dde ddrum dde ffier. GGolul iinte-lectual ººi mmoral ccare sse ssimte-nn vviaþa sstatuluiîl îîntâmpinãm îîn aaceeaºi mmãsurã îîn aalte rramuri

de vviaþã ppublicã: îîn ººtiinþã, îîn aarte, ppretutindeni.A ccompara sstãrile dde lla nnoi ccu ccele sstrãine

înseamnã aa aalãtura uun tteatru dde ppãpuºi ccu oo lluptãce sse ppetrece ppe ccâmp llimpede dde bbãtãlie.(Tiimpul, 16 ooctombrie 11881)

IIeri ss-aa rreprezentat Moºteniitoriiii ºi ooperetaContrabandiierul.Se ººtie ccã îîn Moºteniitoriiii, Millo jjoacã ccu

nesecata llui vvervã rrolul llui IIzidor GGiridot. ªªi aasearãbãtrânul nnostru aartist eera îîn ccele mmai bbune ddispoziþii,reprezentând ppe eegoistul mmoºtenitor ppe ttoatã sscaradorinþei dde ccâºtig. DDacã aaceastã ppiesã, îîndealtmintre-lea ffoarte ppuþin îînsemnatã ddin ppunct dde vvedere ddra-matic ººi rrãu ttradusã îîn rromâneºte, aa pputut ssã sse ssus-þie aatâta ttimp îîn rrepertoriu, aaceasta eeste aa sse aatribuiexclusiv llui MMillo ººi mmodului îîn ccare-ººi jjoacã rrolul.

Reprezentaþia Contrabandiieruluii a ffost aaseme-nea bbiniºor rreuºitã ddacã cconsiderãm ccircumstanþaatenuantã aa ppuþinelor mmijloace aartistice dde ccaredispune tteatrul ppentru rreprezentarea uunor llucrãrimuzicale. DD-nnul PPopovici aare uun gglas ssonor ººi pplãcut,iar dd. MMateescu aare ººi gglas ººi ttalent ccomic.

Cu oocazia rreprezentaþiei ss-aa îînscenat oo mmicãcabalã îîn pparter, ccare-aa aavut uun ccurios eepilog îînfumãtorul tteatrului. ÎÎn Moºteniitoriiii e uun rrol ddeamorezã nnaivã ((Paulina), ppe ccare îîn sstagiuniletrecute-ll jjuca dd-rra AA. PPopescu ººi ccare îîn aaceastãsearã eera jjucat dde dd-rra CConstantinescu.

O sseamã dde ttineri îîncepurã –– lla iintrarea îîn sscenãa dd-rrei CConstantinescu –– ssã sstrige „„Popeasca!”, aalþiiaplaudarã ppe nnoua ppurtãtoare aa rrolului. PPublicul ccelneinteresat îîn aaceastã aafacere îîl cchema ppe MMillo,pentru aa aacoperi sscandalul cce sse îînscenase.

Între aacte, dd-rra PPopescu aapãru îîn ffoaierul tteatruluiºi ddeclarã dd-llor aadunaþi aacolo ccã ppe nnedrept ii ss-aarfi lluat rrolul cce-ll jjucase dde aatâta ttimp, ddându-sse uuneialte.

E eevident ccã rrivalitãþile ddintre cculise nnu pprivescîntru nnimic ppublicul ººi ccã mmanifestanþii pro ºi contra arfi ttrebuit ddepãrtaþi ddin ssalã dde ccãtre ppoliþie, ccare aareºi eea uun rrol dde vvreme cce ii sse ddau llocuri gratiis pentrua aasista lla rreprezentaþii. DDar sse vvede ccã ppentrupoliþia dd-llui RRadu MMihai aasemenea llucruri nnuau îînsemnãtate. ((Tiimpul, 17 ooctombrie 11881)

TTot aaºa nnise pparede pprisos

citarea ffiziocraþilor.În rrealitate, ffiziocra-þii aau ccuvânt, ddeplincuvânt, ccând ppunproducþiunea aasu-pra nnegoþului, ººicitarea ggenialuluipamfletist VVoltaireîn ccontra ººcoaleidin QQuesnay nnu aaretocmai mmultã pputerede cconvingere.

Chiar bbalanþa ccomercialã, aatât dde mmult ccombã-tutã cca eerezie ººtiinþificã, aare oo îînsemnãtate rrealãºi ddureroasã ppentru þþãrile aagricole.

Dar, îîn ggenere vvorbind, eeste eeconomia ppoliticão ººtiinþã aatât dde ppozitivã ººi aabsolutã pprecum ppara nne-oo rreprezenta cc-uun aaer mmare cconfraþii dde llaCumpãna? CCuprinde eea aadevãruri aabsolute ccamatematica, dde-oo pprobabilitate aaproape dde ccertitudineca ººtiinþele nnaturale, îîncât ssã sse oopereze ccu aatâtauºurinþã ccu nnoþiunile eei aabia sstabilite? DDar aasupra„valorii”, ddesigur uuna ddin ccele mmai eelementare nnoþiuni,fiece eeconomist îînsemnat îîºi aare ddefiniþia ssa pproprie,necum aasupra aaltor nnoþiuni. PPentru nnoi ee eexactãdefiniþia llui CCarey: „„Valoarea ee mmãsura eeconomizãriide mmuncã”. AAm îîntreba aacum, îîn cce vvânzarea dderachiu, pprivitã cca pproducþiune dde vvalori dde ttimp ººi lloc,a eeconomizat mmunca, ttimpul ººi pputerea mmuscularã aaþãranului? ÎÎn cce iintroducerea dde oobiecte ddin sstrãinã-tate aau eeconomizat mmunca mmeseriaºului nnostru? DDa,i-oor ffi ddat ffoarte mmult ttimp, ddar ttimp ppentru aa nnu ffacenimic, ppentru aa nnu ººti dde cce ssã sse aapuce, ttimp ppentrua mmuri îîn mmizerie, ccãci ii-aau lluat ppiaþa îîn ccare-ººi oofereabraþele, ll-aau llãsat ffãrã llucru. DDe aaceea ººcoala mmoder-nã dde eeconomiºti aare oo fformã aatât dde rrespingãtoareºi ppriveºte ppe oom nnu cca ppe oobiectul pperfecþiunii, ccica ppe-oo mmaºinã, cca ppe-uun aanimal ccondamnat aa mmuncipentru ccel mmai ttare ssau ppentru ccel mmai vviclean.

În Apãrãtorul, un ttânãr sstudent îîn ººtiinþele ssocialene rrãspunde. CCam cconfuz nnu-ii vvorbã, ddar nnu dde aastane ppreocupãm. NNu nne vvom oocupa mmult ccu ccitateledin ccãrþi ggermane, cci nne mmãrginim lla oo rrectificare.De aaceeaºi ppãrere ((în pprivirea mmijlocitorilor) eeste ººiamericanul CCarey, ccare nnu sstã ddeparte dde ssocialiºti,zice Apãrãtorul.

Departe ssau nnedeparte, CCarey nu este ssocialist.Dacã EEugen DDühring, ccare eeste ssocialist, uutilizeazãidei dde-aale llui CCarey îîn ccontra tteoriei ppopulaþionisticea llui MMalthus ººi aa tteoriei rrentei ffunciare aa llui RRicardo,asta nnu ddovedeºte ccã sscriitorul aamerican aare aa ffacecu ssocialiºtii. EE îîn ggenere ffoarte iieftin dde-aa nnumi ppeorice oom ccare sse oocupã ccu ccestiuni ssociale ssocialist.Socialismul cconsitã îîn aanume soluþiiunii ale ccestiuniisociale, dde-uun ccaracter ppropriu ººi rrevoluþionar, nnu îînrecunoaºterea, sstudiul ººi rregularea llegalã aa aacesteicestiuni. ((...) TTânãrul sstudent, îîn lloc dde-aa ccita ppeDühring, aar fface bbine ssã cconsulte ppe CCarey îînsuºiîn bbunã ttraducere ggermanã dde AAdler ((Münich, 11863,3 vvol.). ((Tiimpul, 30 ooctombrie 11881)

ISSN: 22068-99489Întreaga rãspundere ºtiinþificã, juridicã ºi moralã pentru

conþinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricãruiarticol se face numai cu acordul autorului ºi precizarea sursei.

Page 3: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 33

Homo ssapiens

DDe vvrei ssã aafli ffireaunui ppopor, aalcãtuireasa ccea mmai ddin aadânc,

nevãzutele rraþiuni ccare-ii oorân-duiesc eexistenþa, ccautã-ii aatin-gerea ccu ttãrâmul ttranscendeþei.Felul îîn ccare oo aaduce îîn vviaþasa ººi oo ccoboarã îîn ssãrbãtoarea

sufletului. Am ffost lla DDensuº îîn aanotimpul îîn ccare ÞÞara

Haþegului ee llacrima dde lluminã aa llui ZZalmoxis. VVara,când þþinutul aacesta ee oo iinsulã pplutitoare, ffumegândde ggrâu, dde ppãduri ººi dde iiarbã, iiar zzeii ddaci aau uuimiriarheologice pprintre rruinele SSarmizegetusei rromane.Lentila mmagicã pprin ccare, ccândva, BBãlcescu aa pprivitArdealul.

Un iiezer îîn ppalma mmiratã aa uunui uuriaº. ªªi oo mmatcãîn ccare mmari ccivilizaþii ss-aau îînfruntat ººi ººi-aau llimpezitamestecul îîntr-uun cchip nnou. OO vvatrã ssemãnatã ccusemnele sseminþiilor ccare ss-aau aamestecat îîn eea.Deopotrivã ccu nnemuritorii.

La DDensuº, aacolo uunde sse oodihnesc, ssub sseverelespezi, sstrãmoºii îînvãþaþilor DDensuºieni, aam vvãzutfascinanta mmãrturie aa ffelului îîn ccare ss-aa ffãurit aacestpopor ººi îîn ccare sse ssting, sse nnasc ººi sse îîntrepãtrundcivilizaþiile: bbiserica ddin DDensuº. CCu ccontraforþii eeidin ccoloanele îîn sstil iionic pprovenite dde lla llocuinþeleromane aale SSarmizegetusei UUlpia, ccu lleii eei ffunerari

veghind, ccu mmajestuoasã iindiferenþã, ssomnulhieraticilor ssfinþi ccreºtini, ccu ccoloanele iinterioaremarcate dde sstrãvechiul ººi ppãgânul ssemn tthanatic aalcalului ssusþinând ccupola ccu llinii cce aamintesc bbazilicileromane. LLumea llatinã ssusþinând ººi vveghindu-ººiurmaºii aaflaþi aacum ssub llumina aaltei sspiritualitãþi.O llatinitate ssolarã, mmoºtenitã dde uun ppopor ppentrucare zzeii ººi ssfinþii sse pputeau aaºeza lla mmasa aacelu-iaºi bbanchet ccelest, ddivinitãþi gguvernând mmai îîntâiuniversul mmoral, oostoindu-ººi iidentitatea îîn oorizontulunei ttranscendenþe„umanizate”.

AAm vvãzut, îîn ccelmai vvechi sstratal ppicturilor cce

au îîmpodobit, ssuccesiv,interiorul aacestui mmonu-ment, rridicat ppe lla ssfârºitulsecolului aal XXIII-llea, cchipulunui ssfânt BBartolomeuducându-ººi, îîn vvârful boteii,pielea jjupuitã dde vviu. NN-aamsã uuit nniciodatã cchipulacestuia, ppe ccare mmeºterulzugrav GGheorghe ssau IIoansau PPetru ddin DDensuº, ccareva ffi ffost eel, ll-aa ppictat ccu

þãrãneascã ssmerenie ººi bbunã-ccuviinþã. NN-aam ssã ppotuita nniciodatã aacest ssfânt BBartolomeu-þþãran, ppentrucã uun þþãran eeste aacela ccare-ººi dduce ccu ddemnitatepielea ppe bbãþ, ccu oo ddemnitate oostenitã, cca ººi ccum ss-aarîntoarce dde lla ccoasã oori dde lla ssapã, ccu ddemnitateaaceea ttipic rruralã cce ttraduce mmulþumirea uunui llucrucare ttrebuia ffãcut ººi aa ffost bbine ffãcut. OO ddemnitateseninã ccare vvrea ssã nne sspunã ccã ººi jjertfa aaceastatrebuie ffãcutã, ccã ººi cchinul aacesta ttrebuie îîndurat ddecineva. ªªi ccine aaltul aar pputea ffi jjupuit dde ppiele ddacã nnu

el, ssfântul BBartolomeu, þþãranul ddin DDensuº.

Sfântul BBartolomeu, þþãranul aacelapornind ddintr-uun îîndepãrtat ssecolsã-ººi dducã îîn sspate, aalte bbune ssute

de aani, ppielea jjupuitã. ÎÎnãlþând ººi þþinând ppeumerii llui îînsângeraþi bbiserica aaceea nnemai-vãzutã ººi vvãzduhul cca oo llacrimã dde lluminãa llui ZZalmoxis ººi ppãmântul ººi llimba rromânã.

Sfinþii BBartolomei-þþãrani! SSfinþii þþãrii rridi-cându-nne mmonumente ccu ppieile llor jjupuite!

Când sse aaprind hholdele, îîn iiulie, uunclopot dde ggrâu bbate îîn ccatedrala vvãzduhuluiora dde sslavã aa ttuturor BBartolomeilor aacestuipãmânt!

(Din vvolumul Doar ddiin ppamântul ppatriieii,Ed. ªªcoala AArdeleanã, CCluj-NNapoca, 22018.)

Sfântul dde lla DDensuºHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Fenomenul PPãltiniºDin rândul emigranzilor

de toatã mâna s-a desprinso categorie ciudatã, dejasemnalatã, definitã, cum amvãzut, ca „boierii minþii”, caport-drapel al invadatoareispecie-hibrid. Se pare

cã nimeni nu a dat un rãspuns mai plauzibil, maiingenios decât Horia V. Pãtraºcu la întrebarea cumde a fost posibil ca Grupul pentru Dialog Social sãocupe, imediat dupã 1989, locul privilegiat în culturaºi politica româneascã, trecând drept cea mai înaltãtreaptã a elitelor româneºti, vrednice sã trezeascãun adevãrat cult la scarã naþionalã, deºi au existatºi existã valori superioare acestui grup (calitativ ºicantitativ), atât în spaþiul literaturii, cât ºi al ºtiinþei,psihanalizei, filosofiei ºi teologiei. Punctul depurcedere, absolut surprinzãtor, dacã þinem contcã principalii actori au avut ca maestru un geniu,gânditor în cheie naþionalã, pe Constantin Noica.Pãltiniºenii s-au desprins/despãrþit de Noica într-unchip atât de insolit, încât au dat impresia cã suntdirect plãsmuiþi de geniul acestuia. Iatã imagineaunui hermetism gordian, aproape imposibil dedezlegat cu mijloacele unei raþionalitãþi strict istorice.Cum de a fost posibil ca un naþionalist atât deprofund sã ne fericeascã cu o miºcare programaticantinaþionalã, culminând cu istorici ºi filosofi deradicalismul transnaþional etalat de Patapieviciºi de Boia?

Adevãrul e cã din hrana spiritualã a Pãltiniºuluis-au înfruptat ºi alte mari personalitãþi, cu mult maiapropiate de sentimentul românesc al fiinþei, întreacestea aflându-se nume de înaltã intelectualitate,ca Alexandru Surdu ºi Vasile Dem. Zamfirescu.Diferenþã: ei ºi alþii n-au reuºit sã iasã în prim-plannici înainte de 1989, nici dupã simulacrul de „revo-luþie” din decembrie 1989. Altceva s-a petrecut cuGabriel Liiceanu ºi cu Andrei Pleºu, mult mai sensibilila antenele viitorului, beneficiind, în primul rând,de talent literar ºi eseistic ºi abia în plan secund devocaþie filosoficã. Asta i-a ajutat sã fie mai aproapede ideologia „corectitudinii politice”, care a devenitcea oficialã, înlocuitoare a celei comuniste, ºi decisã acceadã lesne la comanda unor instituþii alestatului (Ministerul Culturii, Ministerul de Externe,CNSAS), beneficiar imediat fiind Andrei Pleºu, care,la rându-i, cu ajutorul lui Silviu Brucan, a înlesnit

urcuºul lui GabrielLiiceanu spre cea maiimportantã ºi mai bogatãediturã comunistã, EdituraPoliticã, metamorfozatãimediat în Humanitas,devenind una dintre celemai importante tribuneeditoriale ale þãrii, gãsindîn autorul cãrþii Desprelimitã un remarcabilmanager ºi distribuitorde ideologie, sociologie,filosofie ºi literaturã,orientate spre alte þintedecât cultura naþionalã,cum rezultã din cãrþianti-Noica precum ceaa Alexandrei Laignel-Lavastine, tradusã laHumanitas. (Alexandra Laignel-Lavastine, ConstantinNoica: Naþionalism ºi filozofie, sau Paradoxul româ-nesc, Editura Humanitas, Bucureºti, 1998. Autoarea,plagiatoare doveditã de cãtre Marta Petreu, a maiscris ºi Cioran, Eliade, Ionesco. Uitarea fascismului:Trei intelectuali români în criza secolului, 2002, trad.româneascã, de Irina Mavrodin, 2004, Cartea Neagrãa distrugerii evreilor din România, 2002.) Aºa se facecã Liiceanu ºi Pleºu „au rãmas timp de douãzecide ani lideri greu contestabili ai culturii române”.(Horia V. Pãtraºcu, op. cit., p. 192)

Fenomenul PPãltiniº a erupt public în 1983,odatã cu publicarea, de cãtre GabrielLiiceanu, a Jurnalului de la Pãltiniº, „operã

hagiograficã” ce a dat, brusc, o nouã coloraturã aureide geniu filosofic a lui Noica, acum creator de ºcoalãa gândirii, „un model paideic în cultura românã”,cum s-a exprimat Liiceanu, Pãltiniºul ajungândun loc de pelerinaj al tinerilor dornici sã acceadãla glorie culturalã. „Noica – observã d-l Pãtraºcu –se transformã într-un fel de duhovnic cultural, la carevin tineri dornici de performanþã culturalã, diletanþi,oameni trecuþi de prima tinereþe sperând cã se maipot salva, mântui sau împlini «cultural».” (Ibidem,pp. 193-194) ªi: „Noica le dã discipolilor un anumitstil filosofic, o anumitã disciplinã de gândire, legãturacu o generaþie veche, ante- (ºi nu întotdeauna anti-)comunistã. Tinerii îi dau lui Noica: prospeþimea,

desprãfuirea, în cele din urmãreabilitarea lui” în faþa trecutului„condamnabil, de adept ºi susþinãtoral legionarismului”, încât asistãm laun fel de dublu transfer: „de autoritateculturalã de la Noica spre discipoli, deinocenþã politicã de la discipoli înspreNoica. Unul se obligã sã le deschidãcalea, ceilalþi sã-i ºteargã urmele.”(Ibidem, pp. 194-195) Filosoful suportãinvazia de diletanþi, deºi se arãta vãditagasat de asediu: „Încearcã totuºisã joace rolul personajului sãu, creatde Gabriel Liiceanu în Jurnalul dela Pãltiniº, rãspunde cu bonomie,improvizeazã rãspunsuri, se prefaceinteresat de soarta corespondenþilorsãi, prescrie programe ºi liste delecturi”, ªcoala rãmânând, în esenþã,„un grupuscul elitist” (Ibidem, p. 195),

maestrul fiind convins cã din 22 de milioane delocuitori ai þãrii, trebuie sã se aleagã 22, unul lamilion. Cifra i s-a imprimat în minte principaluluidiscipol, pãstrând-o ºi la încropirea Grupului pentruDialog Social, având ca instrument central depropagandã revista… 22, unii crezând cã titlulimortalizeazã data de 22 decembrie!

Naþionalismul ggândirii llui NNoica se încununasenu doar cu sentimentul românesc al fiinþeiºi cu ontologia devenirii întru fiinþã (în rãspãr

cu doctrina marxist-leninistã oficialã), ci ºi cu efigialui Eminescu, asumatã ca blazon al întregii culturinaþionale: filosoful a luptat pentru facsimilarea ma-nuscriselor eminesciene (ideal neîmplinit), compa-rându-le cu Caietele lui Leonardo da Vinci, ºii-a închinat una dintre cãrþile sale de rezistenþã:Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturiiromâneºti (1975). Curiozitatea începe cu posteritateagedesistã a lui Noica. Pe valul nicasian de la Pãltiniº,care a silit guvernul comunist sã tolereze fenomenulºi sã-l anexeze la ceea ce s-a numit, post festum,naþional-comunism (o struþocãmilã pe care numaiinternaþionaliºtii radicali o puteau nãscoci), celebri-tatea pãltiniºenilor a crescut atât de mult, încâtle-a fost de enorm ajutor sã se posteze în primelerânduri ale disidenþei autocrone (cum o va numiPaul Goma, cel cãruia Liiceanu îi va da o cartela topit, restaurând cenzura politicã).

Din þþara emigranzilor (II)TThheeooddoorr CCOODDRREEAANNUU

Page 4: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 2201844

Pentru aasta, aa ffost nnevoie de o condiþieesenþialã: lepãdarea de naþionalismul luiNoica. De fapt, nici n-a fost nevoie, fiindcã

niciun dram din gândirea ontologicã a lui Noica, dineminescianismul sãu profund, nu s-a lipit de frunteadiscipolilor. Din acest punct de vedere, ªcoala de laPãltiniº ni se aratã ca fiind cea mai mare mistificareculturalã din istoria României, comparabilã doarcu proletcultismul. Numai aºa se explicã faptul cãEditura Humanitas a câºtigat enorm prin publicareaoperelor lui Noica, având însã grijã sã se delimiteze,mascat, de gândirea acestuia, publicând cãrþi precumamintita blasfemie a Alexandrei Laignel-Lavastine.Cârdãºia s-a repetat cu operele lui Mircea Eliade,ale lui Cioran, ale lui Blaga ºi ale altora. Dar n-a fostnumai atât. Te-ai fi aºteptat ca testamentul lui Noicaprivind facsimilarea manuscriselor eminesciene sãfie pusã în practicã de… nicasieni, Editura Humanitasavând toate condiþiile tehnice ºi financiare sã ducã laîndeplinire misia. Nici vorbã de aºa ceva. Din contrã,în ochii „boierilor minþii”, Eminescu nu este decâtun mit, în sensul de mistificare (Lucian Boia, MihaiEminescu, românul absolut. Facerea ºi desfacereaunui mit, Editura Humanitas, Bucureºti, 2015) ºi, înmod sigur, „cadavrul din debara” al culturii române(Patapievici). Se va achita, în schimb, de stringentadatorie faþã de cultura naþionalã Eugen Simion (datfiind cã manuscrisele eminesciene sunt într-o avan-satã stare de degradare), fãcând-o în condiþii cu totulostile, ameninþat în presã, inclusiv cu justiþia.

Simultan cu fenomenul Pãltiniº, observã HoriaV. Pãtraºcu, s-a mai petrecut un altul, de o anver-gurã similarã, acaparând energiile tineretului (darnu numai) pe o scarã ºi mai mare: Cenaclul „Fla-cãra”, creaþie a temperamentului vulcanic al lui AdrianPãunescu. În ciuda aparentelor deosebiri dintre celedouã fenomene, autorul distinge câteva asemãnãrifrapante, conchizând: „ªcoala de la Pãltiniº ºiCenaclul Flacãra sunt atât de vii încât însuºi comu-nismul este revivicat în cadrul acestora.” (Horia V.Pãtraºcu, op. cit., p. 196) Iar elementul vivificant nueste altul, la ambele, decât naþionalismul, dincolo delozincile slãbãnoage ale comunismului aflat pe ultimasutã de metri a istoriei: „Atât ºcoala de la Pãltiniº, câtºi Cenaclul Flacãra sunt în mod vizibil naþionaliste.”

Aici, ar trebui fãcutã o nuanþare, care îi scapã luiHoria V. Pãtraºcu: naþionalismul nu putea sã reînvieinternaþionalismul comunist fiindcã cele douã entitãþiistorice sunt antiteze insolubile, încât, finalmente,n-avea cum sã iasã biruitoare decât una. Soartacomunismului, în forma lui clasicã, leninist-stalinistãºi brejnevistã, a fost întrevãzutã cu claritate de cãtrecel mai inteligent lider al sistemului, Iuri Andropov,autorul doctrinei evoluþiei în patru stadii a comu-nismului (1. partidul îºi asumã deschis numele decomunist ºi ia puterea prin revoluþie, instaurânddictatura proletariatului; 2. când numele de comunismse compromite, partidul ºi-l schimbã, dând impresiaunei noi revoluþii, reintroducând, aparent, pluralismul;3. prin pluralism, pierde puterea ºi se resemneazã;4. revine la putere într-un cadru aparent democratic),preluatã ºi însuºitã de Mihail Gorbaciov, carea încercat sã-l salveze prin perestroika, evident,neluând în seamã dimensiunea naþionalistã. Iluziaîngrozitoare a lui Nicolae Ceauºescu a fost cãsistemul se poate încuscri cu naþionalismul. Dife-rendul central dintre Ceauºescu ºi Gorbaciov aconstat în aceea cã unul credea cã sistemul puteafi salvat prin naþionalism, pe când celãlalt ºtia cãe vorba de o eroare provenind din incompatibilitateadintre comunism ºi naþionalism.

Perdantul ss-aa ddovedit aa ffi, în primul rând,Ceauºescu, fiindcã el n-a fost capabil sãopteze pentru organicismul naþional, murind

pe 25 decembrie 1989 pe buze cu Internaþionala,iar nu cu Deºteaptã-te, române!, imnul prin carepopulaþia rãzvrãtitã biruia în primã etapã a revoltei,netrecându-i nimãnui prin minte cã revoluþia naþio-nalã va fi chiar atunci înghiþitã de o loviturã de statandropovianã. Ironia cruntã, trãitã, finalmente,de Ceauºescu este cã el a fost doborât de propria„creaþie”, naþionalismul, pe care n-a reuºit sã-ladopte în dauna comunismului. Aidoma, Gorbaciovva prãbuºi imperiul sovietic, ocultând, dupã propria-imãrturie, dimensiunea naþionalã a popoarelor dinsistem. În ciuda iluziei occidentalilor cã liderii lor,sfãtuiþi de Papa Ioan Paul al II-lea, au dat loviturade graþie comunismului, în realitate, adevãratulrãsturnãtor de istorie a fost naþionalismul. O spune

cu luciditate un mare istoric american, foarte buncunoscãtor al României ºi al Estului comunist,Larry L. Watts: „Într-una dintre cele mai aberanterãstãlmãciri interpretative, «naþionaliºtii» au fostprezentaþi (ºi trataþi în Occident) ca susþinãtori aicomunismului ºi oponenþi ai ideilor ºi programelor,ai economiei de piaþã ºi ai democratizãrii.” (Larry L.Watts, Fereºte-mã, Doamne, de prieteni. Rãzboiulclandestin al Blocului Sovietic cu România, trad.din limba englezã de Camelia Diaconescu, EdituraRao, Bucureºti, 2011, p. 239)

Aºadar, energiile care au dus la rãsturnarearegimului Ceauºescu au fost cele semãnate denaþionalismul eminescian al ªcolii de la Pãltiniººi de naþionalismul, cu mult mai apropiat de celceauºist, al Cenaclului „Flacãra”, ca sã ne menþinemîn spaþiul demonstraþiei lui Horia V. Pãtraºcu, deºimasa criticã naþionalã a fost cu mult mai complexãdecât ne închipuim, acoperind deceniile care au dusla înfrângerea proletcultismului. Dar abia cu procesulgrotesc al Ceauºeºtilorºi cu execuþia lorîn ziua de Crãciunîncepe dedublarea noiiistorii româneºti: pesterevolta românilor, seva suprapune loviturade stat andropoviano-gorbaciovistã deesenþã neointerna-þionalistã, sub privirileºi cu acordul marilorputeri occidentale.Marele pãpuºarînsãrcinat sã ducãla îndeplinire misiuneaa fost Silviu Brucan,una dintre cele maisinistre figuri aleistoriei româneºti.Numeroase documen-te ºi fapte confirmãrolul de regizorîn implementareadoctrinei Andropov-Gorbaciov pe sol românesc, doctrinã menitã sã taie,mai departe, rãdãcinile evoluþiei organice a istorieinaþionale. (Generalul Iulian N. Vlad: „Cred cã lui[Brucan] i s-a încredinþat sarcina de regizor principala tot ce s-a întâmplat în decembrie”. ªi: „Viaþa luie un fals de la un capãt la altul.” Aurel I. Rogojan,Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie, cuvântînainte de Dinu C. Giurescu, studiu introductivºi postfaþã de Aurel I. Rogojan, Editura Proema,Baia Mare, 2017, pp. 161, 146)

Numai aaºa ss-aa aajuns la realitatea aberantãcã regimului ceauºist i-a supravieþuiteºalonul secund al vechiului regim,

obedient Moscovei, reactivate fiind feþe precumNicolae Militaru, Vasile Ionel, Virgil Mãgureanu,Nicolae Doicaru, Mihai Caraman, Ion Mihai Pacepa,Alexandru Bârlãdeanu, Silviu Brucan, urmaºi aimarilor kominterniºti Walter Roman ºi LeonteTismãneanu etc., Vladimir Tismãneanu (culmeaculmilor, fiind însãrcinat de preºedintele TraianBãsescu sã rescrie istoria românilor în tradiþialui Mihail Roller!). Cu alte cuvinte, nu direcþianaþionalã a biruit în decembrie 1989, ci noua faþãa internaþionalismului, revopsitã de un George Soroscu eticheta auritã a „societãþii deschise”. Nu întâm-plãtor, primul strãin de peste ocean care a coborâtdintr-un avion privat pe Aeroportul InternaþionalOtopeni (ianuarie 1990, în momentul când acestaera închis pentru orice aeronavã strãinã) a fostGeorge Soros, aducând în geantã o carte: Openingthe Soviet System (Weidenfeld & Nicolson, 1990),carte tradusã imediat la noua Editurã Humanitas,înfiinþatã, cum am spus, cu sprijinul lui Silviu Brucan,prin rebotezarea vechii Edituri Politice. (GeorgeSoros, Pentru o transformare a sistemului sovietic,Editura Humanitas, Bucureºti, 1991)

Se pune întrebarea: cum de a fost posibil ca dintrecele douã miºcãri culturale, Cenaclul „Flacãra” ºiªcoala de la Pãltiniº, ambele înrâurite de naþionalismeminescian ºi nicasian, una sã fie aruncatã la coº,chiar sub acuza de naþional-comunism, iar cealaltãsã iasã triumfãtoare? Rãspunsul e simplu: pãltiniºeniiau avut „geniul” sã se lepede la timp de naþionalismullui Noica, pe când Adrian Pãunescu a rãmas fidel

direcþiei naþionale, fiind etichetat însã ca poetde curte, în ciuda sprijinului primit din parteaformaþiunilor desprinse din FSN, pe linia Ion Iliescu,sau tocmai de aceea. I-ar fi fost mult mai la înde-mânã lui Adrian Pãunescu dacã ar fi trecut în tabãraanticomuniºtilor duri, cum s-au declarat pãltiniºenii,deºi s-au înfruptat din mai toate regimurile aflate laputere (Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Bãsescu,Klaus Iohannis).

Despãrþirea ssporitoare Horia V. Pãtraºcu observã cã, în cadrul ªcolii

de la Pãltiniº, au existat mai multe facþiuni, unelemai apropiate de spiritul gândirii lui Noica, numaicã acestea au fost eliminate în contextul imediatºi în cel pe termen lung. Cazul pe care-l reliefeazã,în mod deosebit, este al psihanalistului Vasile Dem.Zamfirescu. D-l Pãtraºcu avanseazã ideea cã dacãtoate energiile din jurul lui Noica s-ar fi solidarizat,inclusiv cele artistice din preajma lui Pãunescu,

s-ar fi putut crea o zonã de rezistenþã laregim cu mult mai eficientã: „altfel descã-tuºate, altfel canalizate, ar fi putut duce lao miºcare intelectualã ºi artisticã cu adevãratrezistentã faþã de regimul ceauºist ºi ar fipregãtit România cu mult mai bine pentruceea ce va urma dupã cãderea acestuia.”(Horia V. Pãtraºcu, op. cit., p. 198) El credecã eºecul s-a produs din cauzã cã ambelemiºcãri au lucrat pentru regim, chiar dacã,în straturile adânci, se nutreau din arheitatearomâneascã. Ajungem, altfel spus, la inso-lubilitatea antinomiei comunism/naþionalism,la incapacitatea ontologicã a transfigurãrii lor.

D-l Pãtraºcu observã cã au existat douãperspective asupra fenomenului Pãltiniº,ambele iscate de douã jurnale: cel al luiGabriel Liiceanu ºi cel al lui Vasile Dem.Zamfirescu: În cãutarea sinelui. Jurnal des-pre Constantin Noica. Jurnalul unei psiha-nalize. Psihanaliza comunismului, apãrut launsprezece ani dupã Jurnalul de la Pãltiniº,tot la Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,1994. Dacã între Cenaclul „Flacãra” ºi prota-goniºtii Jurnalului de la Pãltiniº, autorulgãseºte asemãnãri, între Vasile Dem.

Zamfirescu (ºi el discipol al lui Noica) ºi ceilalþi existãizbitoare diferenþe. Prin raportare la cultura germanã,Liiceanu îl are ca reper pe Heidegger, Zamfirescu,pe Freud. Pãltiniºenii au colaborat cu regimul, fiindrãsplãtiþi cu deplasãri ºi burse în strãinãtate, pe cândîncercãrile de plecare ale celuilalt au fost zadarnice,socotindu-se „prizonier în propria þarã”, reuºindsã ajungã în strãinãtate abia în 1990. Liiceanu sesimte, la Pãltiniº, într-un paradis cultural, pe cândZamfirescu vorbeºte de un infern cultural. Liiceanua fãcut pactul cu diavolul, bucurându-se de enormsucces, pe când celãlalt, nu, opera lui fiind lipsitãde ecou. Etc.

De ppe tterenul ppsihanalizei, Zamfirescuinterpreteazã relaþia cu Noica prin filieraTatãlui drept ºi protector, el strãduindu-se

a fi „cel mai harnic discipol”, respectând cu stricteþe„programul” maestrului, observând, în schimb,impostura celor doi rãsfãþaþi, Liiceanu ºi Pleºu,care, în ciuda superficialitãþii atitudinale, se bucurãde mai multã „afecþiune” din partea maestrului.Mai mult de atât, dupã o prietenie de douã deceniicu Liiceanu, descoperã în Jurnalul de la Pãltiniºo referinþã „sarcasticã” la sine, ceea ce îl determinãsã extindã „nedreptatea onticã” ºi la prieteni. Aicise naºte cotitura ideii sale despre lume: nu acuzã,precum Cioran, existenþa unui Demiurg Rãu, cidecripteazã, pe urmele unor Schopenhauer ºiNietzsche (putea fi numit ºi Eminescu), o „nedreptateonticã”, inexplicabilã, de care nimeni nu poate fi fãcutvinovat ºi „tras la rãspundere”. (Ibidem, p. 212) Darinvestigarea acestei enigme a fiinþei nu se putea facecu „programul” nicasian al încrederii în spiritul pur,opus de filosof „sufletului”, luat în derâdere, încâttrebuia sã comitã „paricidul”, sã se despartã de Noicaºi de ceilalþi pãltiniºeni, printr-o disidenþã freudianã,disjunctã ºi de arhetipurile lui Jung prin care acelase menþinea în spaþiul dintre culturã ºi viaþã. Asupra„impuritãþii” psihanalitice a lui Jung îi atrãsese atenþiapsihanalistul Eugen Papadima, care îi interziseselecturile despre inconºtientul colectiv, spre a rãmânefidel lui Freud.

Page 5: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 55

În oorice ccaz, pproblema despãrþirii de maestru erao normã nicasianã, argumentatã atât în carteadespre Goethe, cât ºi în comentariile despre

Heidegger ºi în cele din jurul Mioriþei. Este vorbade ceea ce filosoful numea o despãrþire sporitoare.

La început, Noica i s-a pãrut lui Vasile Dem.Zamfirescu vinovat pentru cã stimuleazã o competiþierea între discipoli. În loc de o dreptate onticã, deaºteptat de la Tatãl protector, „vede cum pereþiide cleºtar palpitã viu, visceral, umoral ºi cum aerulîngheþat al culturii de performanþã miroase greua sânge, fiere ºi flegmã.” (Ibidem, p. 213) În con-secinþã, se hotãrãºte sã pãrãseascã filosofia careparia pe spiritul pur, alegând sufletul, viaþa, adicãpsihanaliza, disciplinã dispreþuitã de Noica. În loc deadoraþia Tatãlui, simte, la început, frica de autoritateapãrinteascã, cele douã sentimente riscând sã ducãla „un conflict nerezolvat”. În acel moment de cotiturã,are revelaþia nedreptãþii ontice, care îl vindecã de„complexul Oedip”. Nedreptatea onticã este antitezadreptãþii ontice pe care grecii au numit-o Dike,dreptate cãreia i se supun zeii, fiind alfa ºiomega fiinþei, cãci rãul ºi suferinþa nu suntdecât drumul parcurs de om de la bine la Bine,„de la dreptatea iniþialã la dreptatea finalã”.Acum se cristalizeazã definitiv ideea lui cerutãde Noica discipolilor, pentru a se salva deepigonism. Nu Dike (fiica lui Zeus) este motorullumii, ci nedreptatea onticã, iraþionalã, completnejustã, simpla bestialitate, care nu poatefi imputatã Zeului ºi în care descoperã douãvalenþe. Una metafizicã, în ciocnirea cumoartea, alta psihologicã, suferinþa. VasileDem. Zamfirescu reformuleazã, deci, legileuniversului, punând, la începuturi un conceptpsihanalitic: trauma primordialã care estenaºterea omului, dar ºi a universului, de vremece modernii au vorbit despre o devastatoareexplozie (Big Bang).

Dacã Dike (ºi cumpãnita ei pereche,Themis) condamnã omul la pasivitate, acestaneavând altã soluþie decât sã aºtepte împlinireaBinelui final de la zei (inclusiv în creºtinism!),destinând la ceea ce Noica a numit devenireîntru devenire, adicã o existenþã fãrã sens, ne-dreptatea onticã are avantajul cã pune în miºcareenergiile vieþii, îndeamnã la luptã (la ceea ceEminescu numea încercare), fãcându-l pe omresponsabil de propria existenþã. De la instinct ºibestialitate spre sublimare, „de la imaturitate sprematuritate. Omul pune ordine în univers, omul estecreator de cosmos, el este adevãratul judecãtor allucrurilor, el este Creator în cel mai înalt sens altermenului, în primul rând creator de dreptate. Omuldã, impune universului o finalitate.” (Ibidem, p. 218)

În ccunoaºtere, ambele paradigme (dreptatea/nedreptatea onticã) uzeazã de anamnezã,numai cã Dike plaseazã reamintirea dincolo

de trauma naºterii („inconvenientul de a te fi nãscut”,cum ar spune Cioran), pe când nedreptatea onticãse opreºte la traumã, de unde pleacã maturizarea:„A te maturiza înseamnã tocmai a trãi pânã la capãtºi a asuma, fãrã cârje consolatoare, existenþa acesteinedreptãþi originare ºi fundamentale, iniþiale, a oaccepta ca fiind prezentã în ceilalþi ºi în tine însuþi.A înþelege cã nedreptatea pe care o suferi ºi pe careo provoci altora nu izvorãºte dintr-un subiect vinovat(dintr-o substanþã rea), culpabil ºi culpabilizabileste primul pas înspre a te elibera de ea, însprea o depãºi, înspre a te purifica. În rãspãr cu Noica,Zamfirescu crede cã spiritul, în magnificenþa lui,derivã, printr-un proces aproape alchimic de puri-ficare, rafinare, din «sufleþel», cu instinctele lui,cu pulsiunile lui, cu mizeria lui, cu micimea lui.”(Ibidem, p. 219)

ªi e în rãspãr cu Noica, riscând, totodatã,a fi în rãspãr ºi cu creºtinismul, prin negarea pã-catului originar, omul fiind, în paradigma lui, o fiinþãsuficientã sieºi. La Zamfirescu, nu existã pãcat,fiindcã rãul nu e iniþiativa omului, fiind ontologic,inexplicabil. Altfel spus, ne întoarcem la homomensura, la antropocentrismul lui Protagoras ºi altuturor grecilor antici. Mã întreb dacã nu cumva e oteorie asemãnãtoare cu a lui ªtefan Zeletin, pariantãºi aceasta pe etapele maturizãrii prin ideal, pentrua ajunge la maturitatea finalã a Nirvanei. Omule, în ambele pãrþi, propriul Dumnezeu. O spusese,

în alt fel, ºi Eminescu: „Eu e Dumnezeu”, numaicã omul e Dumnezeu prin fãrâma îndumnezeitoarevenitã de la Dumnezeu, deci din exterior, spre a firegãsitã în inimã, în adâncimile omului. Cheia fiinþeirãmâne, la poetul nostru, Iisus. („Învãþãturile luiBuddha, viaþa lui Socrat ºi principiile stoicilor, cãrareaspre virtute a chinezului Lao-tse, deºi asemãnãtoarecu învãþãmintele creºtinismului, n-au avut atâtainfluenþã, n-au ridicat atâta pe om ca Evanghelia,aceastã simplã ºi popularã biografie a blânduluinazarinean a cãrui inimã a fost strãpunsã de celemai mari dureri morale ºi fizice, ºi nu pentru el,pentru binele ºi mântuirea altuia. ªi un stoic arfi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cumândrie ºi dispreþ de semenii lui; ºi Socrat a bãutpaharul cu venin, dar l-a bãut cu nepãsarea carac-teristicã virtuþii civice a antichitãþii. Nu nepãsare, nudespreþ: suferinþa ºi amãrãciunea întreagã a morþiiau pãtruns inima mielului simþitor ºi, în momentelesupreme, au încolþit iubirea în inima lui ºi ºi-auîncheiat viaþa pãmânteascã cerând de la tatã-sãu

din ceruriiertareaprigonitorilor.Astfel a sesacrifica pesine pentrusemeniisãi, nu dinmândrie, nudin sentimentde datoriecivicã, cidin iubire,a rãmas deatunci ceamai înaltãformã aexistenþeiumane, acestsâmbure deadevãr caredizolvã

adânca dizarmonie ºi asprimea luptei pentru exis-tenþã ce bântuie natura întreagã.” Timpul, VI, nr. 81,12 aprilie 1881, p. 1.) Psihanaliza, în schimb, rãmânela o schemã raþionalistã, deºi porneºte din inconºti-entul personal spre a ajunge la raþional, ca mântuireindividualã. Catharii de la Pãltiniº (N. Steinhardt),cu obsesia spiritului pur, care nu-i altceva decâto misticã raþionalistã, se deosebesc, la rându-le,de ontologia devenirii întru fiinþã (care nu e o formãde ateism învãluit), prin pragmatism sterilizant,fals moral, dezvãluit cu asupra de mãsurã în aniipostdecembriºti. Spre meritul sãu, Vasile Dem.Zamfirescu nu a cãzut într-o asemenea capcanãneontologicã. Influenþa catharilor asupra celorincapabili a gândi pe cont propriu este nefastã. Nuîntâmplãtor, Horia V. Pãtraºcu, referindu-se „boieriiminþii” portretizaþi de Sorin Adam Matei, observa,privitor la un epigon al pãltiniºenilor: „Paradigmaculturalã a ºcolii de la Pãltiniº se dovedeºte toxicãîn cazul lui Gabriel Brebenar ca ºi, cel mai probabil,în cazul multor altor mii de tineri sau mai puþin tineriintelectuali.” (Horia V. Pãtraºcu, op. cit., p. 225)

Cãci aaceasta eeste ttara ªcolii de la Pãltiniº.ªi Gabriel Liiceanu, ºi Andrei Pleºu ºtiauprea bine cã trebuie sã se despartã de

Noica, conform noimei maestrului. Pentru asta,ei trebuiau sã se înalþe la o despãrþire sporitoare.Neîndoielnic, asta au ºi nãzuit. Numai cã, de labun început, imediat din decembrie 1989, au avutnenorocul sã cadã din empireul spiritului pur înideologie, ºi încã într-o ideologie lucrativã, a„corectitudinii politice”, deºi membrii grupãrii de la22 au recurs la ipocrizia unui neoconservatorismprefabricat, sancþionând public aceastã struþocãmilãa marxismului cultural îngurgitatã de postmodernism.În Despre limitã (1994), Gabriel Liiceanu încã maiarãta cã descinde din ªcoala lui Noica. De fapt,se refugiase în ideologie din 1990, culminând cufaimosul Apel cãtre lichele (1992), care l-a propulsatdefinitiv în avangarda „despãrþirii de Noica”. DacãVasile Dem. Zamfirescu ºi-a gãsit drumul propriu înpsihanalizã, coborând din general în particularitateavieþii reale a indivizilor umani, cãutând enigma fiinþei

în nedreptatea onticã, deschizând astfel o altã caleomului cãtre devenirea întru fiinþã, Liiceanu a purcesºi el la o coborâre din glacialitatea spiritului în real,alegând sã-ºi cultive harul de vorbitor ºi talentulde scriitor ºi de eseist, cu mult succes. Paradoxal,pãrãsind filosofia spiritului, Zamfirescu se despãrþeasporitor de Noica, fiindcã, simultan, nu-i trãda geniulde gânditor care se apleca asupra Fiinþei, rãmânând,altfel spus, în felul sãu, pe solul fecund al filosofiei.În schimb, coborând din general în particular,Liiceanu s-a oprit, uluitor, la stadiul oglinzii, pe treaptanarcisiacã a individului uman, totul raportându-sela propriul eu reconstruit din precepte morale, mareasa contribuþie constituind-o conceptul de lichea.Totul în perspectiva purismului cathar, descoperit,bunãoarã, în exemplaritatea de preºedinte democrata lui Traian Bãsescu, cel care avea sã-i rãsplãteascãpe pãltiniºeni, prin Patapievici, propulsându-l pesoclul Institutului Cultural Român, creat parcã anumesã premieze performanþa nobeliarã a lui MirceaCãrtãrescu.

Purismul ccathar a fost, la vremea lui, formaereticã a „corectitudinii politice”/religioase aEvului Mediu, corelatul neoficial al instituþiei

numite Inchiziþie, care îi va zdrobi. Dupã 1989, înRomânia, el a îmbrãcat haina esteticã, princiarã, acorectitudinii morale, propulsatã în Þarã de MonicaLovinescu, sub numirea ingenioasã de est-eticã.Modelul moral pãltiniºean, observã Horia V. Pãtraºcu,s-a dovedit repede a fi „o ficþiune utilã” (Ibidem, p.226), fundatã pe un mimetism livresc ºi, deopotrivã,narcisiac, ce face din naratorul Liiceanu, dupã opiniaautorului, un simulacru de „Ivan Denisovici român”.Iatã cum contribuie tatãl la maturizarea fiului, învarianta est-eticã dâmboviþeanã ºi postmodernã,plecând de la propria experienþã de viaþã ca depãºirea limitelor impuse de Gulagul postsovietic: îi împãr-tãºeºte fiului, între altele, trecerea a trei limite. Prima,întâlnirea eroticã de la 13 ani cu propriul trup (ceeace psihanaliºtii numesc stadiul secundar al narci-sismului), este descrisã, apreciazã d-l Pãtraºcu,în pagini „de un ridicol desãvârºit” (Ibidem,p. 229), confesorul comparându-se cu David al luiMichelangelo (Scrisori cãtre fiul meu, 2008). A doualimitã trecutã: se considerã un boier din interbelicrãtãcit „într-o lume care în mod evident nu-miaparþinea”. Dar cea mai caracteristicã este a treia,din capitolul XIV, intitulat Marile plãceri mici. Unstrop de hedonism, cu trimitere la proza lui Soljeniþîn,O zi din viaþa lui Ivan Denisovici. Ca ºi Cãrtãrescu,Liiceanu se considerã, în România, neapãrat înGulag, urmare a gândirii de mare emigrand, desigur.Se ºtie, eroul lui Soljeniþîn trãia ca pe o mareplãcere/fericire furtul unei coji de pâine, pe care oascundea sub saltea, încãlzirea picioarelor într-opufoaicã, roaderea unei bucãþele uscate de salametc. La fel se simte ºi trãieºte emigrandul de elitãîn România dintotdeauna, ca nedreptãþit de istorie,scriindu-i fiului printre lacrimi cã supravieþuieºte caFram, ursul polar, cel educat ºi civilizat, printre urºiisãlbatici, fioroºi, cum sunt românii needucaþi ºi cruzi.Tot el, în faþa Comunitãþii Evreieºti din România,a conferenþiat despre insuportabilele suferinþe trãiteprintre români, în comunism, ca fost cercetãtor laInstitutul de Filosofie, ca bursier în Germania, carãsfãþat al ªcolii de la Pãltiniº, ca autor de cãrþiapãrute la cele mai importante edituri, toate avândechivalent în suferinþele lui Mihail Sebastian printrelegionarii ºi toþi antisemiþii din România. (Ibidem,p. 231) Acesta este modelul paideic propus deLiiceanu noilor generaþii: „Limitele pe care le depã-ºeºte domnul Liiceanu în aceastã carte a domnieisale nu sunt nici limite ale decenþei, nici ale bunuluisimþ, nici ale raþiunii, ci sunt acele limite nevãzute,pânã la urmã destul de elastice, a cãror «ºtiinþã»necesitã un simþ aparte, simþul ridicolului. Depãºin-du-le, nu riºti altceva decât sã te faci de râs./ DomnulLiiceanu a uitat o vorbã pe care negreºit cã a auzit-ode la Emil Cioran, gânditorul pe care-l admirã: «toþimarii scriitori au scris prea mult». Nu ºtiu cât de marescriitor este domnul Liiceanu, fapt este cã dumnealuiscrie prea mult în aºa fel încât a pierdut din ochilimita aceea dãtãtoare de fiinþã ºi adevãr.” (Ibidem,p. 232)

ªi asta din clipa când a descoperit cã nu estefilosof, ci scriitor. (Va urma)

Page 6: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 2201866

4.Opera cca „„lume” îîn „„diferenþa oontologicã”.Semanticã ººi oontologie. Conceptul esteamintit încã de Aristotel: „Existã o ºtiinþã

care considerã fiinþa ca fiind, cât ºi proprietãþile eiesenþiale. Ea nu se confundã cu nicio ºtiinþã specialã,cãci niciuna din acestea nu considerã Fiinþa ca atareîn general, ci fiecare din ele îºi asumã o parte dinea ºi examineazã însuºirile ei.” (Aristotel, Metafizica,Bucureºti, Editura Academiei, 1962, p. 137. Înnota la acest text, comentatorul, Dan Bãdãrãu,scrie: „Fiinþa ca fiind (...) constituie obiectul debazã al întregii metafizici aristotelice, din carecauzã ea poate fi denumitã ºi ontologie”.)

Dincolo de problemele de exegezã (sau, poate,reieºind din acestea), textul Stagiritului pune înatenþie o diferenþã în aceastã gândire, dar greude conceptualizat în orice situare (necesarã) înînþelegerea oricãrui domeniu teoretic. Aceastaîntrucât differentia survine imediat ca diferenþiere,ca formare a diversitãþilor pe fundamentul unitaral aceluiaºi gen, ceea ce face necesarã o întrebare(decisivã aici): Ce înseamnã a gândi?

Differentia (lat., în greacã diaphórá): deosebire(diversitate), este în logicã „un concept care provinedin gândirea în relaþionare, al cãrui corelat esteegalitatea (Gleichheit), a diferenþia însemnândstabilirea diferenþelor. Este altceva decât differentiaspecifica, indiciul prin care se deosebeºte o speciea genului, imediat supraordonat. (Joh. Hoffmeister,Wörterbuch der philosophischen Begriffe, 2. Aufl.,F. Meiner Verlag, Hamburg, 1955, p. 167)

În alþi termeni: differentia faþã de identic (lat. idem).Examinând principiul identitãþii, Heidegger scrie:„Formula A = A vorbeºte despre egalitate. Ea nunumeºte pe A ca acelaºi. Formula obiºnuitã pentruprincipiul identitãþii ascunde astfel tocmai ceea cear vrea sã spunã principiul A este A, adicã fiecare Aeste el însuºi.” (M. Heidegger, Der Satz der Identität,în: Identität und Differenz, 9. Aufl., 1957, pp. 9-10)

O explicitare vine prin dezvoltãrile: „Formula maipotrivitã pentru principiul identitãþii, A este A, spuneprin urmare nu numai: Fiecare A îºi este lui însuºiacelaºi, ci mai degrabã spune: Cu el însuºi estefiecare A însuºi acelaºi. În acelaºi (Selbigkeit)subzidã relaþia lui «cu», adicã o mediere, o legãturã,o sintezã, unirea într-o unitate.” (Ibidem, p. 11) Înacest «este» din formula A este A, principiul spunecum este fiecare fiind (Seiende), anume: El însuºi cuel însuºi acelaºi. Principiul identitãþii vorbeºte desprefiinþa fiind-ului (vom Sein des Seienden). Ca lege agândirii, principiul este valabil numai întrucât el esteun principiu al fiinþei (Sein), ceea ce sunã: fiecãruifiind (Seiendes) ca atare îi aparþine identitatea,unitatea cu el însuºi. Ceea ce exprimã principiulidentitãþii, ascultat din tonul sãu fundamental,este exact ceea ce întreaga gândire europeanãoccidentalã gândeºte, anume: unitatea identitãþiiconstituie o trãsãturã de bazã în fiinþa fiind-ului(im Sein des Seienden).” (Ibidem, pp. 12-13)

Dar pprincipiul iidentitãþii este o lege a gândirii.Se pune acum întrebarea: ce înseamnãGândire? „Ca fiinþã raþionalã, omul trebuie

sã poatã gândi, ori de câte ori vrea... De la aceastãvoinþã de a gândi el vrea prea mult ºi poate preapuþin. Omul gândeºte întrucât are posibilitatea pentruaceasta... Cãci suntem în stare numai de ceea ceputem... ne e în putinþã cu adevãrat numai acel cevacare, la rândul sãu, ne stã la îndemânã chiar în esen-þa noastrã.” (M. Heidegger, Was heißt Denken?, în:Vortäge und Aufsätze, 6. Aufl., Pfullingen, 1990, p. 123)

Pe fondul moºtenirii parmenidiene (identitateafiinþei ºi a gândirii – n.n.) originare, Gândirea (Denken)înseamnã (se precizeazã în Nachwort) deja o trans-formare în care interogarea însãºi devine: ce esteceea ce ne cheamã în gândire?” (Ibidem, p. 76),întrebare la care nu-i uºor de rãspuns, cãci presu-pune înþelegerea esenþei ºi statutului gândirii carevine tocmai prin gândire. Întrebarea ar fi: cum sãieºim din identitatea parmenidianã („cãci e totunaa gândi ºi a fi”), când adevãrul, fiinþa „se dezvãluie”numai prin gândire.

Amintind acest plan logic, se poate spune cã„identitatea ca identitate” înseamnã „fiinþa în sine”,

dincolo de „fiinþa ca fiind”, iar „ceea ce ne cheamãîn gândire” este gândul (der Gedanke) însuºi, produsal activitãþii gândirii, pe care îl aflãm ca „sensul uneipropoziþii”, aºa cum spunea G. Frege: „Gândul estesensul unei propoziþii, fãrã ca prin aceasta sã afir-mãm cã sensul fiecãrei propoziþii este un gând.Gândul nesensibil în sine se îmbracã în veºmântulsensibil al propoziþiei ºi cu aceasta devine accesibil”.(G. Frege, Der Gedanke, în: Logische Unterschungen,Güttingen, 1966, p. 33) Cu aceasta este angajatãdiferenþa: dintre gândire ºi gând ºi dintre sens ºiefectuarea lui în propoziþie, ceea ce Frege numea(în alt context) sens ºi semnificaþie, mutând discuþiaîn semantica logicã.

Hotãrâtor rãmâne astfel faptul deosebirii dintrea gândi ºi a fi, ceea ce vine (în alt context) ºi prinformularea lui W. vonHumboldt: „Limba esteorganul formatoral gândului”. În alþitermeni: prin cevasensibil (limba) ºialtceva nesensibil(gândul) se introduce odiferenþã nouã (dincolode cea semanticã):„diferenþa ontologicã”.

Este dde rreþinutcã aacest jjochermeneutic

pune în luminã loculdiferenþei, între fiinþã(Sein) ºi fiind(Seiendes) ºi fiinþãºi fiinþa fiind-ului(Sein des Seienden).Hotãrâtor este aici,„faptul gândirii” care,dupã Heidegger, relevãtotodatã „diferenþaontologicã” ºi„diferenþa ca diferenþã”: „Filosofia – subliniaHeidegger – este «ºtiinþa despre fiinþã». Fiinþa (Sein)este unica ºi veritabila temã a filosofiei... exprimatnegativ: filosofia nu este ºtiinþã despre fiind(Seiendes), ci despre fiinþã (Sein) sau, aºa cumspune expresia greceascã, «ontologie» ºi astfeldiferenþa este «diferenþã ontologicã»” (M. Heidegger,Grundprobleme der Phänomenologie, în: Gesam-tausgabe, pp. 15, 22) ceea ce conduce spre dis-tincþia dintre real ºi ireal (în sinele fiinþei este ireal).

Dupã comentarii de referinþã, originile ideii de„diferenþã ontologicã” trimit la Homer, la Heraclit ºiParmenide, de fapt, la o epocã în care începuturilefilosofiei þin de o reorientare a privirii nu direct, spre„ceea ce apare”, ci spre „modul de apariþie a celuice apare”: „C’est de là que sort toute la philosophie.Elle prend naissance de ce regard fixé sur le moded’apparaître de l’apparaissant, qu’il détermine d’abordselon la détermination plus massive qui convient àla fixation de l’apparaissant, à savoir celle du nom.”(J. Beaufret, Dialogue avec Heidegger. Philosophiegrecque, Paris, Les Éditions de Minuit, 1973, p. 28)

De-aici, continuã autorul citat, „gustul unical gânditorilor greci pentru ceea ce gramaticieniivor numi mult mai târziu modul participiu. (...)

ªi... à propos de „diferenþa ca diferenþã”: îndialogul Sofistul, Platon „dupã ce a atribuit fiinþei(à l’être), luatã zice el, ca «faisant le plus escorteà tout» patru determinaþii care o însoþesc la rândullor, dar opunându-se douã câte douã: Stare ºiMiºcare, Acelaºi ºi Altul, cautã sã discearnã ceasociaþii sau ce combinaþii sunt posibile între acestecinci figuri. De atunci s-a deschis în mod panoramicîntregul joc al trecerii ºi al impasului, una dintretrecerile fundamentale fiind cã fiinþa (l’être) ea însãºise poate echivala cu altul (l’autre) pânã la a seprezenta ca altul care nu este, cu toate cã seataºeazã la fiinþã, este fiinþa expusã fãrã încetareriscului erorii. Nu este posibilã eroare decât în þarafiinþei, întrucât ea este de asemenea þara Celuilalt,cãci ceea ce este fragil se dã drept solid... Nimic nueste mai grecesc decât aceastã interpretare a erorii.”

(Ibidem, pp. 29-30)Central este astfel fiind-ul

(l’etant), filosofia însãºi fiind,aºa cum spunea Aristotel,studiul fiind-ului oriundeel este, adicã al fiind-uluiîn fiinþarea sa: „Filosofiapresupune cã fiind-ul (l’etant)– aºa cum e el numai defiecare datã, în loc de a fi luat aºa cum ea survine,adicã precum omul cãruia îi adresez cuvântul, masala care iau loc, arborele care înfloreºte, sã fie înþelesmai întâi în fiinþa sa, care este modalitate verbalãce ascunde nominarea fiind-ului...”

Toatã aceastã deliberare logico-ontologicã aremenirea de a pregãti înþelegerea mediului specific

de a fi în forma operei de artã, pe fondul „diferenþeiontologice”, care aduce diferenþele principale privindstatutul ºi structura acesteia: irealul ºi realul, realulºi idealul, dar nu ca entitãþi, ci prin conþinutul lorcare diferã în funcþie de „planul din faþã” ºi „planuldin spate” (Hintergrund), ºi punând prin creaþie,instituire valoricã, fiinþa ca „lume”, conceptul-cheieîn hermeneutica operei de artã.

5.„Lumea” îîn ooperã. MModelare ººi sstratificareîn oopera dde aartã. SSemanticã, ffenomeno-logie ººi oontologie. Opera de artã, inter-

pretarea ºi înþelegerea statutului ºi valenþelor eistilistice, valorice, estetice se propun ca un modde a fi. Ceea ce este destul de complicat! Cãciopera (creaþia artisticã) trimite la creator (autor),a cãrui „procedare”, spunea N. Hartmann, esteo îndepãrtare de realitate – o de-realizare: „...el nuare trebuinþã de ceva real decât ca termen mijlocitorîn care sã poatã apãrea realul”. (Estetica, EdituraUnivers, 1974, p. 43) Mai scurt (nu ºtiu dacã ºi maiexplicit!), „puterea de creaþie a omului... începe abiaacolo unde nu mai e vorba de creaþie a ceva real,ci numai de reducerea în apariþie. Forma esteticãa creaþiei în om este superioarã tuturor celorlalteforme de creaþie, prin aceea cã ea nu mai are

nevoie sã realizeze ceea ce creeazã în viziune.”(Ibidem, p. 524)

Aceasta întrucât, prin creaþia artisticã, „repre-zentarea artisticã se miºcã în «de-realizare»(Ent-wirklichung), care înseamnã o îndepãrtarede existenþa realã – în opoziþie cu «realizare»(Wirklichung), care exprimã strãduinþa spre ea...ciudat este tocmai cã aceasta nu duce la o îndepãr-tare de viaþa realã; ci dimpotrivã”. (Ibidem, p. 525)„Aparenþa” nu înseamnã „apariþie”, cãci nu esteimportant „ceea ce apare”, ci „modul în care apare”.

Dar toate acestea necesitã fenomenologie (cametodã ºi concepþie), cãci fenomenologia estetotodatã însuºi modul de a proceda creativ, se aflã,aºa cum s-a spus, „în laboratoarele creaþiei umane”,întrucât „creaþia artisticã este de fapt intenþionalã.Ea se îndreaptã conºtient cãtre producerea operei”(T. Vianu, Estetica, EPL, Bucureºti, 1968, p. 217),a unei lumi cu totul noi în raport cu ceea ce se aflãîn naturã ºi viaþã.

Opera dde aartã este „produsul finalist ºiînzestrat cu valoare al unui creator moralcare, întrebuinþând un material ºi integrând

o multiplicitate, a introdus în relaþie un elementcalitativ nou”, se dirijeazã dupã un scop ales decreator”. (T. Vianu, Tezele unei filosofii a operei,în: Opere, 7, Editura Minerva, 1978, pp. 517, 521)

Opera de artã, spune N. Hartmann, „aparþine...«spiritului obiectivat». Ea este obiectivaþie, adicãproiectarea unui obiect spiritual în planul obiectelor”ºi prezintã „caracterul remarcabil al creaþiilor spiri-tuale”, anume acela de a se menþine „în afara vieþiicreatorului ei”. (N. Hartmann, Estetica, pp. 94, 95)

Legea obiectivaþiei este dublã: „Ea spune maiîntâi cã un conþinut spiritual nu se poate menþinedecât în mãsura în care el a fost fãcut captiv al uneimaterii sensibile reale... în al doilea rând, ea spunecã acest conþinut spiritual purtat de materia modelatãare nevoie de acþiunea reciprocã a spiritului viu, acelui personal ºi a celui «obiectiv»”. (Ibidem, p. 95)

Literaturã ººi ffilosofie ((II)AAccaadd.. AAlleexxaannddrruu BBOOBBOOCC

Page 7: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 77

ªi aacum vvine eexplicaþia: „În opera ca atare,materia modelatã ºi conþinutul spiritualsunt legate împreunã prin modelarea celei

dintâi... dar sunt legate... numai pentru spiritul viu.În realitate, spiritul viu (ca spirit personal ºi spiritobiectiv) intervine de douã ori. Cãci modelareamateriei ºi înzes-trarea ei cu conþinut spiritual sunt ºiele deja acþiuni ale unui spirit viu, ºi anume acþiunilelui originare, creatoare. Numai cã sunt acþiunilealtui spirit decât cel care recepteazã ºi recunoaºte”ºi de aceea „trebuie sã întregim schema”, „sã maiîncorporãm într-însa ºi funcþia spiritului creator. Astfelraportul ajunge sã aibã patru termeni.” (Ibidem, p. 96)

De fapt, obiectivaþia „este numai în parte realã,adicã singurã materia împreunã cu modelarea eieste realã; conþinutul spiritual propriu-zis rãmâneireal, nu este realizat nici de spiritul viu; dimpotrivã,el i se înfãþiºeazã numai ca apariþie. Se vede deaici cã în «raportul de apariþie» este vorba de cevamult mai general, nu de opera de artã singurã.E vorba aici nu de modul particular de fiinþarea obiectului estetic, ci de modul de a fiinþaal spiritului obiectivat.”

Trebuie sã reþinem cã obiectul estetic existãca atare numai relativ la subiectul care contemplã„estetic”: „În sine, el nu existã nicidecum. Un peisaj,de exemplu, existã în sine ºi, ca existent, el este unobiect posibil al cunoaºterii geografice, strategice,economice. Ca un obiect estetic, dimpotrivã, elexistã numai «pentru» cel care îl contemplã, numaidintr-un punct de vedere, numai cu «privitul» uneicontemplãri dintr-o perspectivã”... (N. Hartmann,Autoexpunere sistematicã, în vol. Problema fiinþeispirituale ºi alte scrieri filosofice, traducere deAl. Boboc, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008,pp. 148-149)

Mai exact, „«obiectul estetic» se epuizeazã înfiinþa sa ca obiect”, „este «numai» obiect, nu existãdincolo niciun mod de fiinþare”, ceea ce „nu-l facesubiectiv ºi nici purtãtor de substrat – ca obiectulfanteziei –, dar este în esenþã raportat la subiect.Fireºte, el este permanent legat de real... darnumai astfel legat, în acest real este unul cu sens,format de actul specific pentru care el este obiectestetic”.

Din aaceastã ddeterminare devine evidentcã obiectul estetic este unul stratificat:„Permanent existã în el un fundal de un

anumit fel conþinut, care nu este real, dar apareîntr-un plan din faþã (Vordergrund) real. ªi acestfundal constituie caracteristicul în el. Prim-planul estenumai purtãtorul formei care lasã sã aparã fundalul,este mediu al apariþiei sale. Pe pânzã «apare» unaltceva decât ceea ce «este» pe ea. Apare peisajulcu adâncimea lui spaþialã, scena cu viaþa ei, capulcu trãsãturile lui caracteristice. Toate acestea nusunt existente în mod real, nu sunt luate drept reale.”

Legea obiectivaþiei este astfel satisfãcutã: „întregulalcãtuirii are douã structuri, ºi anume de o eteroge-nitate caracteristicã, atât în structurã, cât ºi în modullor de fiinþare. Cãci numai planul din faþã, plãsmuireamaterialã, sensibilã, este realã; planul din spate,al apariþiei, conþinutul spiritual, este ireal. Primulsubzistã împreunã cu modelarea lui, în sine, cel dinurmã, în schimb, numai «pentru» un spirit viu gatasã îl primeascã, care îºi aduce la aceasta contribuþiaºi devine, în recepþie, reproductiv.” (N. Hartmann,Estetica, p. 102)

Planul din spate (Hintergrund) „nu e nevoie sãfie ceva ideal, nici ceva de natura gândului, nici cevaintuit în chip ideal. Nici conþinutul sãu nu e nevoie sãfie luat sau imitat dupã straturile mai înalte ale fiinþeisale (ale fiinþei sufleteºti sau spirituale); ajunge cã înmod originar el este intuit spiritual ºi cã modalitateaintuiþiei este menþinutã în felul apariþiei sale.” (Ibidem)

În creaþia poeticã, raportul fundamental „ia caleaocolitã a cuvântului ºi se adreseazã prin mijlocireaacestuia fanteziei celui care citeºte sau ascultã”;„materia însã în care lucreazã aceastã artã nu estenumai o alta, ci chiar una de un cu totul alt fel decâtîn artele plastice – ºi ea are altã forþã. Ea nu esteo materie datã de naturã, ci deja plãsmuitã de om;limba, cuvântul, scrisul... În poezie, cuvântul devinematerialul unei modelãri superioare; ºi în formascrisului, modelarea aceasta este fixatã, câºtigãstabilitate, putere de a rezista, duratã”. (p. 115) Înfelul acesta, poezia ca operã se apropie mai mult

de obiectivaþiile de naturã extraesteticã, de domeniulîntins al creaþiilor spirituale care pot fi cuprinse subtitlul de opere scrise (Schriftum). Cãci nu existão graniþã definitã între opera scrisã prozaic ºi ceapoeticã; dar ca modelare, versul este esenþial; „elfixeazã ascultãtorul asupra planului din faþã, îi inter-zice oarecum alunecarea totalã peste el ºi cunfun-darea nestãpânitã în planul care apare în spate.”

Esenþial este faptul cã „opoziþia dintre real ºi irealîn raportul planurilor obiectului este astfel, împotrivasensului practic originar al vorbirii, întâlnitã încãîn opera poeticã. Ea nu se mãrgineºte la distincþiacurentã între sunet ºi înþeles, care este proprie

oricãrei vorbiri, ci seîntinde mult dincolode ea... devine unfel de despovãrarea cuvântului de funcþialui originarã de mãrturiea realitãþii.” (Ibidem,p. 117)

Felul de fiinþare aplanului din spate, cuîntregul sãu conþinutvariat, „rãmâne însuspensie, adicãrãmâne acela alapariþiei; iar figurilepe care le înfãþiºeazãpoetul nu «existã»nicãieri decât în poezie”.Dar toate acestea s-arputea cuprinde într-unstudiu special privindstatutul ontologic alpoeziei (al opereipoetice) în genere,pãstrând raportulplanurilor, dar favo-rizând „o laturã inter-mediarã specificã”,care, „deºi irealã”

(ca ºi planul din spate), alcãtuieºte „un fel deal doilea prim-plan, care joacã acum pentru totce urmeazã rolul datului sensibil”. (Ibidem, p. 119)

6.Conceptul mmodern dde „„interpretare”. LLimbajºi ddiscurs. LLimbaj ººi ccomunicare. Desigur,ne-am cam îndepãrtat, poate, de proporþiile

cuvenite unor abordãri sintetice, dar am câºtigat,în linii mari, o înþelegere a statutului operei de artãºi interacþiunea planurilor în operã susþinutã, prindistincþia care (metodologic) intereseazã, dintrereal ºi ireal (mai bine invers!) ºi poziþia idealului(care þine de planul inteligibilitãþii), al configurãrilorideatice, raportul lui cu realul ºi idealul cerând o altãperspectivã, þinând de deosebirea dintre obiecteîn sens teoretic ºi obiecte în sens estetic.

Ceea ce trebuie sã amintim acum pentru statutuloperei de artã s-ar formula astfel: opera ca „lume”în „diferenþa ontologicã”, perspectivã în care se întâl-nesc multiple alte perspective (îndeosebi semioticã,hermeneuticã, dar ºi stilisticã, poeticã ºi axiologicã).Pe scurt, trebuie sã vorbim despre interpretare:inter-pretare, combinã pretare (lat.) cu prefixulinter, conferindu-i astfel o orientare de coordonareºi interconectare, adicã un conþinut semantic, aºadarde sens. Cãci a interpreta înseamnã cãutare ºiconferire de sens, prima operaþie fiind hotãrâtoare.

În aceastã accepþie, mari creaþii ale literaturiiîºi pot sumariza (aduna cãutarea) sub un „înþeles”,de pildã: Faust-ul goethean e cãutare a unui sens(înþeles simplificând, bineînþeles, reducând ladimensiunea esenþialã universal faustic). În esenþã,poemul „conduce înfãþiºarea unui destin omenescprin toate marile experienþe ale vieþii”. (T. Vianu,Prefaþã la Faust, Bucureºti, 1955, p. 29) Pe alt plan,Eminescu (în Ms. nr. 2278) nota: „În descriereaunui voiaj în þãrile române, germanul K. (Kunisch)povesteºte legenda Luceafãrului. Aceasta estepovestea. Iar înþelesul alegoric (subl. n.) ce i-amdat este cã, dacã geniul nu cunoaºte nici moarteºi numele lui scapã de simpla uitare, pe de altãparte însã, pe pãmânt, nu e capabil a ferici pecineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte,dar n-are nici noroc.” Aºadar, o interpretare„alegoricã”, în care înþelesul e soarta geniului„pe pãmânt”.

Ca sã vorbim despre interpretare (ºi, mai ales,sã realizãm o interpretare a unui text de orice tip)trebuie sã avem în atenþie câteva distincþii ºi reguli.Între acestea, menþionãm: 1) distincþie între limbã ºilimbaj (limba unui autor, creatã, împreunã cu „opera”instituitã de el, într-o limbã naturalã sau în alt mijlocde exprimare, precum artele plastice, muzicã, dans);2) distincþia în „atitudinea faþã de lume” (Stellung-nahme al fenomenologiei) între „poziþia gândiriinaturale” ºi poziþia gândirii «reflexive» (filosofice)prin care se efectueazã „reducþia eideticã”, la ceeace este esenþial unui domeniu la care ne referim,permiþând distincþia nu numai între real ºi ideal,ci ºi între real ºi ireal; 3) distincþia dintre „limbajulobiect” (de care vorbim) ºi metalimbaj (cum spuneaR. Carnap, „limbajul în care vorbim”); 4) întrucâtscopul interpretãrii este comprehensiunea (înþelege-rea, sesizarea sensului a ceva), se impune regula(de bazã în hermeneutica textului): „E de-ajuns sãspunem cã se înþelege altfel, dacã în genere seînþelege” (H.-G. Gadamer, Wahrheit und Methode,4. Aufl., Tübingen, 1975, p. 280); 6) distincþia dintrea crea (schaffen) ºi a institui (a ctitori, stiften), cãciîn creaþia poeticã nu e vorba de „a configura”, cide „a institui” (stiften) teleologic, urmãrind un scop.Nu mai puþin importantã este înþelegerea statutului,a „locului” de manifestare a limbajului: discursul.În acest sens, este clarificatoare formularea:„le discours est «le langage mis en action» dansun processus historique qui fait de l'énoncé unévénement”. (Em. Benveniste, Problèmes dela linguistique générale, Paris, Gallimard, 1966,p. 242)

Sub rraport „„existenþial”, scrie Heidegger,„limba este discurs” a cãrui „funcþieconstructivã” devine mai clarã prin „cele

douã posibilitãþi care aparþin «vorbirii discursive»:„ascultare” (Hören) ºi „tãcere” (Schweigen)”.(M. Heidegger, Sein und Zeit, în: Gesamtausgabe,I.Aft.m Bd. 2, Frankfurt am Main, 1977, p. 214)

Atrage atenþia astfel studiul „tãcerii”, atât de pre-zent în semioticã ºi în poeticã: „tãcerea marcheazãcotitura (turn) atenþiei spre densitatea ºi ambiguitateacuvintelor. Heidegger ne aratã cã aceastã cotiturãeste reîntoarcere (return) la calea gândirii a grecilor,cale care îºi aflã originea în Logos”. (St.L. Bindeman,Heidegger and Wittgenstein. The Poetics of Silence,Univ. Press of America Inc., 1981, p. 11)

Ca „modalitate” a discursului, tãcerea are o funcþieconstructivã: „Cel care, în convorbirea cu celãlalt,tace, poate prin aceasta «sã dea de înþeles» (zu ver-stehen geben), ºi constituie comprehensiunea la carecuvântul nu a ajuns”. (M. Heidegger, op. cit., p. 218)

De fapt, „a tãcea nu înseamnã a fi mut, ci,dimpotrivã, muþenia are tendinþa cãtre «vorbire»(Sprechen). Un mut nu are cum sã dovedeascã cãpoate sã tacã... Cel care în clipa de faþã nu spunenimic, nici sã tacã nu poate. Tãcerea este posibilãnumai în discursul corect”... (Ibidem)

În virtutea corespondenþei cu fiinþa (Sein),Heidegger construieºte formulãri puþin obiºnuite, darsemnificative: „Limba însãºi este limbã ºi nimic maimult... Limba rosteºte”; omul vorbeºte întrucât facesã vorbeascã din interior limba”. (M. Heidegger, Unter-wegs zur Sprache, 4. Aufl., Pfullingen, 1971, p. 33)

Accentuând consubstanþialitatea dintre limbã ºiprezenþa fiinþei, Heideigger ridicã problema de fonda comunicãrii: „limba, lãcaºul de adãpost al fiinþei(das Haus des Seins). Dacã prin limbã omul locuieºtesub incidenþa fiinþei, atunci noi, europenii, ne aflãmprobabil într-un cu totul alt lãcaº decât asiaticii” ºi,ca urmare, „o convorbire între unii ºi ceilalþi devineaproape o imposibilitate”. (Ibidem, p. 90)

Cele ssemnalate, în ciuda faptului cã fac difi-cilã urmãrirea problemelor (ºi soluþiilor), sunttotuºi de ajutor în înþelegerea temei interpre-

tãrii operelor literaturii ºi artei, îndeosebi a modelãriiºi stratificãrii ºi a limbajului în care se prezintã nive-lurile operei, „lumile” din opere ºi îndeosebi fenome-nul instituirii (Stiftung) ºi creaþiei (Schaffen).

Pentru toate acestea este de mare importanþãsã definim conceptul de „lumi posibile” ºi sã pregãtimmodul în care se prezintã „lumile” în „operã”, de fapt,sã schiþãm o fenomenologie a operei de artã ºi ofinalizare a analizelor fenomenologice în ontologiaoperei de artã (exerciþiu la care vor ajuta exemplifi-cãrile din cadrul final al acestor prezentãri).

(Va urma)

Page 8: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 2201888

Tot aastfel ccând aal nnostru ddor/ Pieri în noapte-adâncã,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmã-reºte încã. Dacã imaginaþia ne-ar ajuta,

ne-am putea gândi cã trãim sub un cer, unde stelelear fi reperele, valorile, idealurile de care suntemataºaþi. Amintirea este lumina care continuã sã neurmãreascã, chiar dupã ce valorile noastre au începutsã însemne din ce în ce mai puþin. Deºi poate amîncetat sã le mai trãim cu adevãrat, viaþa care a fostrãmâne un fundament, am spune azi, un model, estefenomenul originar din care derivã prezentul nostrusau cel puþin multe ale acestuia. Ne rãmân astfellocuri, oameni, idei sau imagini, amintirea persistentãa ceea ce a fost. Vrem sã le retrãim mereu ºi mereu,deºi psalmul 102, cel mai pozitiv psalm, ne spune:„Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aºava înflori./ Ca duh a trecut peste el ºi nu va maifi ºi nu se va mai cunoaºte încã locul sãu.”

Pentru mine ºi cred pentru mulþi, locurile acelorvremuri de demult sunt cele în care am învãþatsau de care ne-am legat, unde ne-am îmbogãþitsufleteºte: Facultatea de Matematicã, de peAcademiei colþ cu Edgar Quinet, cu profesori deneuitat, pe lângã care am început, cam din anul III,sã ne scriem micile noastre lucrãri, Arhitectura, cevamai încolo, cu intrarea de pe strada Biserica Enei,vizavi de Biserica arhitecþilor, dãrâmatã, cu micagrãdinã a bisericii prin care treceam ºi ajungeamla un ºir de mici magazine ºi la fostul restaurantBavaria, unde uneori poposeam în anii ’50, Ion Vianu,Matei Cãlinescu, Miron Chiraleu ºi cu mine, la oretârzii. În drumul spre casã, mã mai opream la Teatrulde Comedie (biletele erau ieftine ºi se gãseau),azi Odeon, din Calea Victoriei, unde admiramtulburãtoarele interpretãri ale Întunecatului April(volumul de poezii din 1937) Emil Botta (1911-1977),în Othello, sau Mihai Popescu (1909-1953), înRomeo sau Iago. Petreceam ore întregi la BibliotecaUniversitarã din Piaþa Palatului Regal. Aceste locurinu s-au pustiit, le-a venit rândul la o nouã viaþã,în timpurile din urmã.

S-ar putea ca grupajul pe care încerc acum sã-lfac sã nu placã prea mult: cã lucrurile nu sunt puseîn ordine, sãrindu-se de la una la alta, cã redactareaare obscuritãþi sofisticate, din vina unui stil „cãutat”(dar ºi din ambiþia de a nu trece peste lucrurilemai complicate prin natura lor), cã fragmentele dinpovestire nu suscitã un interes suficient astãzi, deciducã-se etc. Prea bine, nu putem oferi opera unuiistoric, dar încercaþi numai sã-l citiþi pe Iorga ºi veþigãsi multe complicaþii, întretãieri. Gândiþi-vã cumizbuteau sã-ºi ia diploma studenþii vestitului profesorºi savant – personal, mã tem cã n-aº fi reuºit. Deunde am putea sã scoatem istorii gradate, coerente,dintr-o vreme atât de frãmântatã?! Aºa fiind, însem-narea de faþã ºi cele care vor urma vor sugera numairepere, bibliografia – parte constitutivã a povestirii! –urmând sã ajute la o cunoaºtere mai bunã, deºiparþialã, a celor întâmplate.

Aveam pprofesori ppersonalitãþi pputernice, uniimai degrabã neconvenþionali, la Matematicã,spre pildã, pe Gr.C. Moisil sau Dan Barbilian

– Ion Barbu, la Arhitecturã, pe Gabriel Sudan, care îispunea disperat unui candidat la examen cã în mintealui de student este tot atâta haos cât în politica parti-dului comunist, care într-adevãr debuta cu o lungãdezorganizare de care mulþi azi nu-ºi mai amintesc.

Anii 1952-1957 dar ºi cei care au urmat au fostani de studiu matematic ºi de participare la culturã,pe cât s-a putut. A fost o perioadã de asprime ºisevere restricþii, pentru noi studenþii, dar ºi pentruprofesorii noºtri, de paºi grei peste istorie – moartea„tovarãºului” Stalin, „genialul corifeu” al ºtiinþei, dinmartie 1953, revoluþia din Ungaria din octombrie 1956º.a. Am strãbãtut acei ani cu profesorii AlexandruFroda, Mihai Neculcea, Caius Iacob, GheorgheVrãnceanu, Miron Nicolescu, Solomon Marcus,Victor Vâlcovici, Nicolae Teodorescu, CabiriaAndreian, Mihail Benado, Gr.C. Moisil, Dan Barbiliansau Simion Stoilow (pãstrând ordinea din carnetulmeu de student din 12 septembrie 1952, Facultateade Matematicã ºi Fizicã, parafat de Caius Iacob caprorector; nu este uitatã ªerban Clara, cf. semnãturii,cu unicul calificativ suficient obþinut la Economiepoliticã, 6 ianuarie 1956, absolut pe drept).

În acei ani se învãþa, ne interesam unii de laalþii cum decurgeau examenele, matematica fiindsubiectul predominant. Gãseam în comunicareade la facultate o evadare parþialã într-o lume mainormalã, un model preþuit tocmai prin „inactualitatea”lui de care era, cred cã este ºi acum, nevoie. Perso-nalitãþi autentice, profesorii aveau în comun dorinþade a ne învãþa matematicã ºi de a o onora,nu ambiþia de a ne uimi cu performanþa.

Se aapropiau dde nnoi, de cei mai buni dintre noi,ca Sergiu Rudeanu, Alexandra Bagdasar(Bellow), Kostache Teleman, Aldo Lazãr,

Ion Zamfirescu, Horia Banea, Mãriuca HãlãlãuCrãifãleanu, Laura Constantinescu din seria noastrã,ca Ciprian Foiaº, Valentin Poenaru, Gheorghe Gussi,din anul imediat superior – din cauza mulþimii numelornu îi pot aminti pe toþi, studenþi sau profesori.

Colegii de serie (am fost ultima serie de cinci ani)proveneau din medii culturale ºi sociale diferite. Mulþiaveau pregãtirea din liceele muncitoreºti, în caretotuºi se învãþa ºi se educa, pe cât se putea. Primulsemestru a fost de aceea un semestru pregãtitor,unul de „ajungere din urmã”, folositor pentru toþi.Introducerea acestui semestru rãmâne un exemplude adaptare a învãþãmântului la mediul uman con-stituit de cei din bãnci. Profesorii noºtri, cu tragerede inimã, ne puneau la dispozitie competenþa lorºi nu manifestau dezgust pentru nivelul elementarla care trebuiau temporar sã coboare.

Câteva exemple pot ilustra pe scurt cele spuse.Alexandru Froda (ordinea cronologicã a examenelor)ne-a þinut un curs care ne-a arãtat cã Algebra nuse reduce la calcule sau fracþii continue, amendândimaginea formatã în liceu. Ne învãþa cum sã nedesprindem gândirea de notaþia concretã, exemplu,ce este rãdãcina pãtratã, nu desenul pe care îlfacem. Atributul deosebit ar fi probabil primul carei s-ar aplica. A fost un exemplu de spirit fin, într-ostare de permanentã interogaþie ºi meditaþie, ºi undomn. Mihai Neculcea ne-a oferit un curs atractivde Matematici elementare (Geometrie – modelHadamard), cu note de umor colocvial, Caius Iacob(laureat al Premiului de Stat!) calcula pentru noi,neobosit, derivate la tablã, cu Romulus Cristescuexersam calculul algebric. Vrãnceanu ne povesteacu farmec cum a cãlãtorit în China, întâmpinat culozinci, gen „Trãiascã profesorul Vrãnceanu!” A fostprima expunere pe care am ascultat-o despre viaþaacademicã de atunci. (Am avut la facultate, neaº-teptat, manageri politici, de exemplu, un secretarde partid, cu mare talent politic, Neculcea. În timpulrevoluþiei din Ungaria, ne-a adunat ºi ne-a spus cãsuntem matematicieni, cã ne ocupãm de studii ºide mici lucrãri etc. Nu a fãcut nicio referire la ce seîntâmpla, nu a încercat sã ne explice cã în Ungariaeste o „contrarevoluþie”. Astfel a fost evitatã o intrareîn fond, caz în care unii dintre noi am fi pus întrebãri.Scurta cuvântare a lui Neculcea a dezamorsatatmosfera ºi ne-a ferit de luãri de poziþie caresã ne ipotecheze viitorul.)

Purtam scurte conversaþii atât matematice, câtºi despre matematicã. Nu eram grãbiþi ºi, deci, folo-seam timpul cu folos, nu se vorbea din uºã. Probabilsurprinzãtor, le gãsesc acelor vremuri meritul de afi promovat un spirit liberal sau umanist, academic,cum vreþi sã spuneþi.

Dimpotrivã, mi se pare cã azi rãstirea, stil TV,nu vine din graba de a împacheta cât maimult conþinut, ci din dorinþa de a nu lãsa sã

se observe, în pripealã, cã mesajul este cam sãrac,rudimentar, lipsit de gust. Mihai Botez îmi spunea, ºio repeta la autoritãþile pe care le vizita, cã societateanoastrã era una a necomunicãrii. S-o fi vãzut elpe cea de acum! Azi nimeni nu mai încearcã sãconvingã pe nimeni, sunt preferate verdictele, chiarcondamnãrile, se considerã cã argumentarea esteo pierdere de timp. Oamenii au azi un sentimentde neîncredere, de teamã. Nu ºtii niciodatã cuce interese se pot ciocni cele pe care le spui!

De la aceºti înaintaºi ai noºtri, de la nimeni alþii,mai cu seamã de la Gr.C. Moisil (1906-1973) ºiSolomon Marcus (1925-2016), cãpãtam formaþianecesarã pentru informaticã. Pe aceastã bazã,Gr.C. Moisil spunea în 1970 cã „ªtiinþa calcula-

toarelor, în þara noastrã îºi areoriginea în anume preocupãriale matematicienilor” [8,p. 133] ºi cã „toate direcþiilede cercetare teoreticã îndomeniul calculatoarelordigitale au gãsit ecou în þaranoastrã” [8, p. 140], [5].

Prezentarea [[8] ccitatã aacoperã intervalul 1954-1970, notând date semnificative, cum ar fiînceputul Seminarului de Logicã Matematicã

(1955), încadrarea în 1957 a primilor matematicienila Institutul de Fizicã Atomicã al Academiei IFA (vezimai jos), Laboratorul de maºini de calcul condus deing. Victor Toma (1922, Leova, judeþul Cahul, Repu-blica Moldova – 2008), membru de onoare din 1993al Academiei Române, sau crearea Centrului deCalcul al Universitãþii Bucureºti, în februarie 1962.Meritul acad. Victor Toma a fost acela cã a proiectatºi pus în funcþiune calculatorul CIFA-1, primul calcu-lator electronic din Europa de Est, cu excepþia URSSºi Poloniei [10]-[12] – cu 50 de operaþii/secundã,memorie de 512 cuvinte de 30 de biþi, corespunzãtorcu 9 cifre zecimale ºi semn, cu 1.500 de tuburi elec-tronice. Lucrare de pionerat a fost ºi monografiaacad. Solomon Marcus Gramatici ºi automate finite(1964) [6], prima în lume în domeniu, dupã câte ºtim,vezi [9]. Ne referim astfel la un pionerat în informa-ticã, în contextul european, la IFA, Universitate ºi apoila Academia de ªtiinte Economice ASE, cu cei amin-tiþi. Înfiinþarea Centrului de calcul la ASE ºi predareaprogramãrii calculatoarelor au stat la baza moderni-zarii învãþãmântului economic prin scoaterea acestuiadin sfera politicului dogmatic.

Punând alãturi toate cele expuse în [8] cu pre-zentarea pe care o face J. Arsac în cartea sa despreinformaticã, La Science Informatique, tot din 1970,vedem cã nivelurile de dezvoltare, la acea datã,la noi ºi în Franþa, erau comparabile.

Noi, colegii mei, Ion Zamfirescu, Nicolae Moldovanºi cu mine, am fost primii matematicieni care auînceput munca de programator, la calculatoareleCIFA, la IFA, în dublã subordonare, AcademiaRomânã ºi Comitetul de Stat, prezidat de GheorgheGaston Marin – eu în iulie 1957, cei doi colegi dintoamnã. Totuºi, când ne-am constituit grupul, se aflaînaintea noastrã, la Laboratorul de la IFA, GabrielaKlarsfeld. Am lucrat împreunã o vreme, dupã careGabi a plecat în strãinãtate. Fãcuse fizica, era opersoanã drãguþã, cu un facies sudic, prietenoasã,vezi excelentul articol, Solomon Marcus [7], din carecitez „The first Romanian team of mathematiciansincluded Dragos Vaida, I. Moldovanu, G. Klarsfeld,Gh. Zamfirescu. So, we can say that 1957 is thedate of birth of Romanian Computer Science, underthe guidance of Professor Moisil and by the collabora-tion between engineers and mathematicians.”

Munca nnoastrã, la început, într-un fel despãlãtorie, era frumoasã. Simþeam cãdevenim cineva, în acea societate de trei

baieþi ºi o fatã, din acea halã. Nu eram într-o situaþiemult diferitã de cea prin care trecuse ºi celebrulnostru „coleg” John von Neumann (1903-1957), dela decesul cãruia se împlinesc 61 de ani (vechimeanoastrã!), care ºi-a încheiat cariera când tocmai noine-o începeam. Ne-a lãsat în informaticã, printrealtele, prima expunere din lume dedicatã programãrii[3], scrisã împreunã cu A.W. Burks ºi H.H. Goldstine,pe care am citit-o la IFA luând-o ca model pentru [15].

La capitolul relaþiilor personale de neuitat ºiafinitãþilor, memoria îi regãseºte, în primul rând(percepþia mea nu poate fi decât subiectivã, fatallimitatã, altfel nici nu ar mai fi propriu-zis a mea),pe Solomon Marcus, Alexandru Froda (1894-1973),Grigore C. Moisil, Miron Nicolescu (1903-1975),Victor Vâlcovici (1885-1970; a avut bunãvoinþa sã mãsolicite sã vin la catedra dânsului, prima ofertã primitãde la facultate; deºi am avut o lucrare în colaborare,cu regrete, nu am putut da curs invitaþiei, deoarecemã îndepãrta de preocupãrile pe care le aveam),Mihail Benado (1920-?) care ne/îmi preda [1], [2]ºi Dan Barbilian (1895-1961) (ordinea în carei-am cunoscut).

Academiei, ccolþ ccu EEdgar QQuinet (I)DDrragoº VVAIDDA

Page 9: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 99

Generarea ººiperpetuareatransgeneraþionlã

a valorilor sunt vitale pentrudemnitatea ºi identitateagrupurilor umane, mari saumici. Valorile generate,folosite ºi îmbogãþite aducgrupurile mai aproape de

vecinãtatea veºniciei la scarã umanã. Odatã create,valorile devin transpersonale, dar implicã respectpentru originea lor ºi datoria de a le perpetua.

Cultivarea, acceptarea ºi protejarea valorilorsunt necesare fiecãrei comunitãþi care se respectãºi îºi vrea binele. Din pãcate, acest adevãr elementarnu este practicat cum ar trebui. Regimul comunista excelat prin agresarea sistematicã ºi distrugereavalorilor trecute, dar ºi a celor mai multe care s-auconstruit chiar sub semnul terorii sale. Hemoragiamatematicienilor de excepþie este doar un exemplu,tragic ºi foarte costisitor. Cum ar fi fost ºcoala dematematicã dacã Ciprian Foiaº precum ºi multealte minþi de valoare universalã n-ar fi fost forþateînainte ºi dupã 1989 sã emigreze?

Aprecierea valorilor nu înseamnã cã fiecare individsau grupare socialã trebuie sã aplaude automat toatevalorile sau sã nu-ºi exprime prin argumente – nuprin epitete, insulte, false zvonuri ºi prejudecãþi –preferinþele, gusturile ºi criticile. Valorile se îmbo-gãþesc prin confruntarea de idei, de perspective,de alegere, atunci când acestea sunt practicateraþional ºi cu intenþia ºi capacitatea de a completaînþelegerea.

Respectul ppentru vvalori sse îînvaþã. Este depreferat ca respectul pentru valori sã sedezvolte nu prin experienþe pãgubitoare,

precum cele date de distrugerea valorilor sau celeproduse chiar de pierderile provocate de cei careneagã valorile, ci în mod proactiv. Costurile implicatede nerespectarea valorilor sunt incomensurabile ºi delungã duratã. Plata se face prin degradarea identitãþiicolective, prin autoalienare ºi, la limitã, autodizolvare,indiferent de domeniu. Costul loveºte nemilos înrãspunsul competent ºi onest la întrebarea Cinesuntem Noi? Dacã valorile sunt degradate, chinuite,dacã istoria care le-a fãcut posibile este deformatã,atunci se agreseazã identitatea fiecãruia ºi identi-tatea naþionalã. Voi aminti câteva cazuri simbolice,prezentate mai mult anectodic decât analitic.

Cât de mult a costat ºi costã ºcoala de mate-maticã nerespectarea unor valori precum CiprianFoiaº sau Silviu Guiaºu, numai douã cazuri, desigurdiferite, dar lovite de aceeaºi iresponsabilã descon-siderare a valorilor, dintr-un ºir lung ºi dureros? Suntcosturi cognitive, educaþionale, morale, economiceºi, ca în alte situaþii similare, umane.

Se uitã prea frecvent cã personalitãþile creativede excepþie (marile valori) sunt invitaþii exemplarela continuarea transgeneraþionalã a operei create,

a investiþiei de talent, educaþie, muncã ºi sacrificii.Gandhi a spus simplu: „Voi creºte ºi dupã moarte(cea fizicã)”. El era simultan convins de valoareaintrinsecã a ideilor ºi practicii sale, dar ºi de faptul cãacestea vor beneficia de cultivarea necesarã care nueste posibilã fãrã respectarea valorilor, a adevãruluipe care acestea le implicã. A spune cã Brâncuºia fost o victimã a uriiregimului comunist faþãde valorile intelectualeeste o banalitate. Dara afirma dupã 1989 cã„Despre Brâncuºi s-avorbit/se vorbeºte (scrie)prea mult” pare deneimaginat, mai ales cãaceastã „recomandare”a fost exprimatã deun intelectual binecunoscut, care a fostministrul Culturii dupã1990. Parcã n-ar fi auzitsau citit cã guvernulromân, cel comunist înfaptã ºi nume, a refuzatsã primeascã în darlucrãrile oferite degenialul artist. Sãreamintim, Dali, care s-a refugiat în multe locuri,inclusiv în primitoarea Americã, a oferit ºi el, generos,multe dintre lucrãrile sale guvernului spaniol, dominatde Franco (o dictaturã – diferitã de cea comunistã).Ce a fãcut guvernul spaniol? A primit cu graþielucrãrile oferite de Dali, genialul suprarealist. A curtatvreun intelectual public spaniol ideea cã despre Dalis-a vorbit, scris prea mult? Niciunul nu a proferato astfel de aberaþie. Consider, dupã cum i-amcomunicat autorului acestei opinii, cã, de fapt, despreBrâncuºi, precum ºi despre alte valori, se vorbeºte,se scrie prea rar, iar operele lor sunt expuse, citite,cântate, interpretate (Bentoiu, Celibidache, Nemescu,Niculescu, Olah, Stroe, Vieru, de exemplu, pentru anu-l mai aminti pe Enescu), discutate, publicate preapuþin. Indiscutabil, este important cum se fac toateacestea, nu doar cât de mult se fac. De altfel, dupã1989 se poate constata cã neglijarea, desconside-rarea sau chiar suprimarea unor valori este asociatãcu resuscitarea altora, desigur valori, dar evidentnu de aceeaºi altitudine ºi substanþã. Aceastãresuscitare este susþinutã în anumite cazuri printr-oalchimie moralã care convine unor alegeri politice.

Exemple ssunt mmulte, prea multe. Se observãîn artã, tehnologie, ºtiinþe ºi sport, întrealtele. Amintesc o singurã formã observatã

direct într-un restaurant plãcut ºi liniºtit din centrulBucureºtiului în timp ce priveam finala femininã detenis de la Roland Garros. Un bãiat de 12-13 ani careprivea meciul mã întreabã dupã primul set: „Cu cineþii?” Pentru cã a iniþiat conversaþia, l-am întrebat

înainte de a rãspunde: „Dar tu cine vrei sã câºtige?”Rãspunsul vine rapid: „Vreau sã piardã Halep.”Înþeleg ºi accept cã fiecare poate avea preferinþelesale, nu doar în sport, preferinþe ce trebuie respectatemai ales când este vorba de competiþii individuale,chiar dacã aceste competiþii capãtã valoare simbolicãpentru grupurile de apartenenþã ale competitorilor

ºi spectatorilor. Mi-am amintit imediat de o direc-toare adjunctã a Centrului de Cercetãri pentruProblemele Tineretului, fostã membrã a CC PCR(cei de la CNSAS refuzã sã ofere dosarul ei sprestudiu), care povestea cu plãcere cum la meciurilede fotbal dintre echipa României ºi cea a URSS-ului þinea „cu înflãcãrare” (expresia îi aparþine) cuechipa URSS-ului. Aceastã alegere era în armoniecu partidul comunist al vremii ºi cu opþiuneainternaþionalistã a activistei.

Revin lla ttânãrul care ºi-a exprimatpreferinþa pentru finala turneului de laRoland Garros 2017. Am fost ºocat de

accentul pus pe sã piardã. Îl întreb: „Dar de ce vreitu asta?” Rãspunsul a fost surprinzãtor: „Pentrucã este makedoncã.” Întreb din nou, fãrã sã-i spuncã ºi eu sunt, dupã linia tatãlui, la fel: „Dar dacãHalep ar fi italiancã, olteancã, americancã, cehã,algeriancã, evreicã, marocancã sau belgiancã, cineai vrea sã câºtige?” Tânãrul a râs, lãsînd impresia

cã este deja ºcolit în ale corectitudinii politice ºimi-a spus: „A! Nu aºa. Vreau sã piardã pentru… ãã...pentru cã are nasul x” (nu reproduc termenul pe carel-am înlocuit cu „x”). Apoi m-a întrebat din nou: „Dartu cu cine þii?” Am spus: „Doresc sã câºtige Halep ºi,aproape sigur, aºa se va întâmpla” – am riscat, deºiºtiu bine cã un meci de tenis nu este terminat înaintede ultimul punct chiar dacã scorul ºi jocul la un mo-ment dat duc spre astfel de predicþii. Problema nueste cea a preferinþei pentru o jucãtoare sau alta, cicea a accentului pus pe sã piardã ºi cea a justificãrii.Indiferent dacã Halep va câºtiga sau nu unul saumai multe dintre cele patru mari turnee (probabilcã va câºtiga), indiferent cât timp va fi numãrul unu,ºi indiferent de marea ei performanþã din 2017, eaeste o jucãtoare de excepþie. Este un om cu talent,voinþã, demnitate. Valoarea ºi demnitatea fac casãbunã în cariera ei. Sigur, un drum precum cel par-curs de Chris Evert, Steffi Graf, Serena Willimas,Sampras…, pentru a nu-l aminti ºi pe preferatul meu,Federer, este foarte lung ºi aspru. Halep s-a angajatcu succes pe aceast drum, prin muncã, inteligenþã,voinþã, sacrificii, talent ºi demnitate. Indiferent derezultatele viitoare ºi de cum vor scrie mulþi jurnaliºtisub teroarea momentului ºi contextului, simbiozadintre valoarea de excepþie ºi demnitatea probatede Simona Halep pânã acum este aptã sã generezesimbioze similare, cu o condiþie: sã fie respectatã.

Valoarea ºi demnitatea implicate în realizãri deexcepþie se cer a fi respectate ºi cultivate indiferentde sfera socialã în care sunt exprimate.

(29 decembrie 2017 – Dubuque, USA)

Despre vvaloare ººi ddemnitateCãtãllin MMAMALI

Bibliografie[1] M. Benado: Asupra unei generalizãri a noþiunii de structurã, Bul. ªti. Secþi.

Mat. Fiz., 5, 41 (1953).[2] M. Benado: Asupra unei probleme a lui Garrett Birkhoff, Bul. ªti. Secþi. Mat.

Fiz., 6, 703 (1954).[3] A.W. Burks, H.H. Goldstine, J. von Neumann: Preliminary Discussion of the

Logical Design of an Electronic Computing Instrument, I, Princeton N.J., Institutefor Advanced Study, 1946.

[4] C.S. Calude, M. Gheorghe: Formal Models. Computability, Complexity,Applications, Preface, Fundamenta Informaticae, 131 (2014).

[5] A Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/eds.): GrigoreC. Moisil ºi continuatorii sãi în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisiland His Followers în the Field of Theoretical Computer Science, EdituraAcademiei Române, Bucureºti, 2007.

[6] S. Marcus: Gramatici ºi automate finite, Editura Academiei Române, 1964.[7] S. Marcus, Gr.C. Moisil: A Life Becoming a Myth, International Journal

of Computers, Communications & Control, Vol. I (2006), No. 1, pp. 73-79. [8] Gr.C. Moisil: Activitatea Centrului de Calcul al Universitãþii din Bucureºti,

AMC 13-14 (1970), 9-20, în [5].[9] A. Salomaa: Formal Languages, Academic Press, 1973.[10] V. Toma: CIFA-1, The Electronic Computer of the Institute of Physics,

Internat. Koll. Probl. Rechentechnik, Dresden, p. 27, 1955.[11] V. Toma: Calculatorul electronic al Institutului de Fizicã Atomicã al

Academiei R.P.R., CIFA-1, Bul. ªt. ªtiinþe Matematice ºi Fizice, IX, 1, 209 (1957).

[12] V. Toma: Clipe de neuitat, Academica, VI 5 (65), 1996, reprodus în [5],pp. 77-85.

[13] D. Vaida: Calculul polinoamelor ireductibile modulo 2 cu maºinaelectronicã de calcul CIFA-1, St. Cercet. Matematice, X, 3, 447 (1959) (Lucrareprezentatã la Institutul de Matematicã, 4 iunie 1959).

[14] D. Vaida: Rezolvarea unor probleme de transport cu calculatorul electronicCIFA-2, Com. Academiei, XI, 10, 1147 (1961) (Comunicare prezentatã de acad.Gr.C. Moisil, 8 aprilie 1961).

[15] D. Vaida: Utilizãri ale calculatoarelor electronice de la Institutul de FizicãAtomicã, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1961.

[16] D. Vaida: Programarea calculatoarelor electronice, Editura AcademieiRomâne, Bucureºti, 1967.

[17] D. Vaida: Limbaje formale ºi tehnici de compilare, Bucureºti, Universitateadin Bucureºti, 1976.

[18] D. Vaida: Informatica teoreticã – informatica nu numai ca tehnologie(Theoretical Computer Science – Computer Science Not Only as a Technology),RPSS 2 30, (2013).

[19] D. Vaida: Profesorul Gr.C. Moisil – pionierul informaticii româneºti, în [5]. [20] D. Vaida: Viitorul din începuturi – gândurile unui matematician privind

unitatea culturii, Biblioteca Revistei Curtea de la Argeº, Editura Tiparg, 2014;vezi articolele Retrospective informatice româneºti. Galley, LeDoyen, Felix, p. 59;Dupã 40 de ani, despre Gr.C. Moisil ºi vremea sa (I), p. 106; Dupã 40 de ani,despre Gr.C. Moisil ºi vremea sa (II), p. 111; Primii noºtri ani de informaticã(Universitatea Bucureºti, 1954-1970), p. 137; Informatica la noi – Primeledezvoltãri, p. 143.

Page 10: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

88

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220181100

Astãzi, îîn ccontextul mmanifestãrilor llegatede CCentenarul UUnirii din 1918, se oscileazãîntre douã poziþii extreme, una triumfalistã

ºi cealaltã ultra criticã. Prima evidenþiazã o unitateromâneascã perenã, care ar veni mai mult de latraci (daci) decât de la romani încoace ºi care s-ar fimanifestat fãrã întrerupere ºi constant, ca un „fir roºucãlãuzitor”. A doua privilegiazã dezbinarea, frângerilenoastre, traiul românilor în provincii ºi þãri separate.Explicaþia este simplã! Istoricii nu sunt demiurgi casã poatã reînvia trecutul aievea ºi sã ne poatã facesã-l retrãim întocmai. Din fragmentele de trecutrãmase ºi transmise prin surse, istoricul încearcãsã completeze golurile, ca într-un joc de puzzle.

Aproape toþi cercetãtorii trecutului sunt de acordcã istoria-discurs nu se identificã întocmai cu istoria-realitate. Alþii merg mai departe ºi acceptã cã scrisulistoric este, în fapt, o naraþiune, fiindcã istoriculselecteazã din ceea ce ne transmit sursele ele-mentele semnificative („faptele istorice” ºi nu „faptelecotidiene”) ºi le transpune într-o înlãnþuire logicã.Numai cã între naraþiunea cuprinsã în proza bele-tristicã ºi naraþiunea istoricã este o deosebireesenþialã: în vreme ce literatul este liber sã ope-reze cu imaginaþia, cu întâmplãri ºi personajecomplet inventate, istoricul este obligat sã refacãlumile de demult din frânturile reale ajunse pânãla noi. De aici încolo însã, relativizarea nu mai arelimite, fiindcã sunt ºi investigatori ai trecutului careîºi asumã libertãþi de artist ºi care cred cã pot facedin trecut orice, care confundã adevãrul artisticcu adevãrul istoric sau care repudiazã, pur ºisimplu, noþiunea de adevãr. Fireºte, se poateocoli noþiunea de adevãr istoric (relativ ºi parþial),dar atunci înceteazã ºi meseria de istoric ºi þintatextului istoriografic. Textul istoricului poate sã fiedoar consemnativ, în spirit cronicãresc sau poatesã fie axiologic, scoþând în evidenþã valori, mesaje,semnificaþii. Astãzi nu se mai scriu aproape delocsimple cronologii sau înºirãri de date ºi fapte, ceeace dã ºi farmec naraþiunii istorice, dar îi ºi sporeºtegradul de subiectivism.

Evident, orice om poate sã aibã ºi opinii personaledespre trecut, mai întâi despre propriul trecut ºi apoidespre memoria colectivã. Numai cã istoricul aredatoria deontologicã sã distingã între pãrere,impresie, ipotezã ºi certitudine, convingere, teorie,între eseu ºi anchetã, între un scenariu de film ºi oreconstituire veridicã etc. Este la fel de clar cã oriceidee despre trecut – dacã este decent prezentatãºi dacã place publicului – are loc în Cetate, darea nu este neapãrat ºi istorie sau text istoric.Pe de altã parte, chiar ºi textele istorice, oricât deriguroase ar fi, ajung sã fie adesea paralele, fiindcãºi reconstituirea dupã reguli general acceptatea trecutului are întotdeauna, cum spuneam, dozasa de subiectivitate. De aceea, istoria este formatãdin istorii, scrise ºi rescrise mereu, în funcþie dediferiþi factori. Numai cã toate aceste istorii aucâþiva numitori comuni care le pãstreazã carac-terul de istorii ºi le deosebeºte de proza istoricã,de legendã, de discursul politic, de eseu etc.

Dacã acceptãm cã, în legãturã cu Centenarul caºi cu alte teme, nu facem istorie contrafactualã, atunciopera istoricului trebuie sã explice de ce s-a fãcutunirea românilor într-un stat ºi nu de ce nu s-ar fiputut face aceastã unire. Eseistul este liber sã scoatãla luminã numai factorii negativi, adicã pe aceia carear fi defavorizat un proces înfãptuit, dar are obligaþiadeontologicã sã-ºi avertizeze publicul despre acestprocedeu.

Un aasemenea pprocedeu poate conduceºi la decuparea din noianul de mãrturii afragmentelor care servesc ideii dezbinãrii

românilor, mai ales cã aceastã dezbinare s-amanifestat copios de-a lungul vremii. De exemplu,sunt invocaþi uneori, pentru justificarea moldovenis-mului ºi a diferenþelor regionale dintre diferitele „þãriromâneºti”, cronicarii Grigore Ureche ºi Miron Costinsau marele creator preiluminist Dimitrie Cantemir,primul român ales membru al unei prestigioaseacademii strãine (cea din Berlin). Or, niciunul dintreaceºtia nu a susþinut cã apartenenþa lor la regiunea

(þara) Moldovei îi determinã sã nu fie români.Dimpotrivã, toþi au arãtat cã, moldoveni fiind, erauromâni. Cu alte cuvinte, mesajul lor este urmãtorul:toþi cei „de neamul moldovenilor” sunt români,cam în genul în care saxonii sunt germani sauîn care toscanii sunt italieni. Ba, unii au subliniatºi mai apãsat: tocmai pentru cã suntem moldovenisuntem români!

Iatã ce spune Grigore Ureche (LetopiseþulÞãrii Moldovei, ediþia a II-a, de P. P. Panaitescu,Bucureºti, 1958, pp. 131-132): „Rumânii, câþi sãaflã lãcuitori la Þara Ungureascã ºi la Ardeal ºila Maramoroºu, de la un loc sântu cu moldoveniiºi toþi de la Râm se trag”; el ºtia (pe la 1600) ºicã în Transilvania „mai multu-i þara lãþitã de românidecâtu de unguri”.

Mult mai detaliat ºi mai documentat este MironCostin (Opere alese. Letopiseþul Þãrii Moldovei. Deneamul moldovenilor. Viaþa lumii, ediþie de Liviu Onu,Bucureºti, 1967, pp. 156-157): „Aºa ºi pentru neamulacesta [al nostru], de care scriem, din þãrile acestea,

numele sãu drept ºi mai vechi este român, adecãrâmlean, de la Roma. Acest nume <vine> de ladescãlecatul lor de la Traian, ºi cât au trãit <românii>,pânã la pustiirea lor de pe aceste locuri <deschise>ºi cât au trãit în munþi, în Maramureº ºi pe Olt, totacest nume l-au þinut ºi îl þin pânã astãzi, ºi încã maibine muntenii decât moldovenii, cã ei ºi acum zicÞara Rumâneascã, ca ºi românii cei din Ardeal. Iarstrãinii ºi þãrile dimprejur le-au pus acest nume devlah, de la vloh, cum s-a mai pomenit, <iar> acestenume de valeos, valascos, olah, voloºin tot de strãinisunt puse, de la Italia, cãreia îi zic Vloh.

Apoi, mmai ttârziu, tturcii, de la numele dom-nului care a închinat þara întâi la turci, nezic bogdani [Este vorba aici nu de numele

domnului, ci al dinastiei (Bogdani sau Bogdãneºti)sub care, la un moment dat, þara a fost închinatãturcilor. N.a.] <iar> muntenilor caravlah, grecii ne zicbogdanovlah, muntenilor – vlahos. Iar acest nume,moldovan, este de la apa Moldovei, dupã al doileadescãlecat al acestei þãri, de la Dragoº vodã. [Primuldescãlecat era considerat cel al romanilor, conduºide împãratul Traian. N.a.] ªi muntenilor, ori cei depe munte – munteni, ori cei de pe Olt – olteni, cãleºii aºa le zic molteani. [Numele medieval în limbaromânã al polonezilor. Aceºtia din urmã le ziceaulocuitorilor Moldovei „valahi”, iar celor din ÞaraRomâneascã „multani” sau „moltani”, iar þãrii„Multana”, derivare probabilã de la „Muntenia” (fiindcãnumele de „Valahia” sau „Þara Valahã” era deja datde ei Moldovei). Este ºi acesta un semn al unitãþiimedievale a românilor, percepute ca atare de veciniipolonezi. N.a.] Deºi ºi prin istorii, ºi în graiul strãinilor,ºi între ei înºiºi, cu vremurile, cu veacurile, cuînnoirile, <românii> au ºi dobândesc ºi alte nume,doar acela care este numele vechi stã întemeiat ºiînrãdãcinat, <adicã> rumân, cum vedem. Cã, mãcarcã ne chemãm acum moldoveni, dar nu întrebãm:„ºtii moldoveneºte?”, ci „ºtii rumâneºte?”, adicãrâmleneºte; puþin nu este ca sþis romaniþe, pe limbalatinã. Stã, dar, numele cel vechi ca un temei neclã-tinat, deºi adaugã ori vremile îndelungate, ori strãiniiadaugã ºi alte nume, însã cel ce-i rãdãcinã nu semutã. ªi aºa este ºi acestor þãri, ºi þãrii noastre,Moldovei, ºi Þãrii Munteneºti: numele cel drept

din moºi-strãmoºi esteromân, cum îºi cheamãºi acum locuitorii din þãrileungureºti, ºi muntenii þaralor ºi cum scriu ºi rãspundcu graiul: Þara Rumâ-neascã.” Miron Costina scris „De neamulmoldovenilor” ºi nu„De neamul românilor”, tocmai fiindcã voiasã demonstreze cã moldovenii sunt români

Þara RRomânilor a fost pentru Dimitrie Cantemiruna ºi nedespãrþitã, din vremuri imemoriale,dupã cum singur mãrturiseºte în prima dintre

cele trei „cãrþi” din Hronic (numite „Prolegomene”),„carte” în care prezintã o descriere istorico-geograficã„a toatã Þara Româneascã (care apoi s-au împãrþit înMoldova, Munteneascã ºi Ardealul) din descãlecatulei de la Traian”. Pentru Cantemir, Þãrile Româneºtise numesc „Daco-Romania”, adicã Romania nãscutã

pe teritoriul vechii Dacii, din coloniºtii romani,chemaþi ºi romani. Aºadar, românii nu eraualtceva pentru Cantemir decât romanii trãitoride circa 1600 de ani în noua Romanie, fãuritãpe teritoriul Daciei. „Dachiia au fost de la Traianîmpãrat cu cetãþeni ºi slujitori vechi romani des-cãlecatã ºi deciia precum aciiaºi romani sã fiemoºii, strãmoºii românilor, cari ºi astãzi în pãrþileDachii lãcuitori sã aflã [Între aceºti romani, esteamintit unul faimos – este drept, exilat ºi nucolonizat – anume poetul Ovidiu, rãmas pânã lamoarte în aceste þinuturi de la Dunãre ºi de laPontul Euxin. Pânã la urmã, el spune cã a reuºitcu greu sã înveþe limba geticã, în care a scris ºipoeme, aplaudate de acei barbari. N.a.], adecãmoldoveanii, munteanii, maramorãºeanii, româniide peste Dunãre ºi cuþovlahii din Þara Greceascã,

cãci toate acestea nãroade dintr-aceiaºi romaniai lui Traian sã fie, nu numai limba ºi graiul…” (D.Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo vlahilor,Bucureºti, 1901, p. 153) „Aceºtia darã mai suspomeniþi ºi în toatã lumea cu nume nemuritor, vestiþiiromani … sunt moºii, strãmoºii noºtri, ai moldovenilor,muntenilor, ardelenilor, precum ºi numele cel demoºie ne aratã (români chemându-ne ºi limba ceapãrinteascã care din româneascã sau latineascãeste) nebiruit martor ni iaste”. (Ibidem, p. 25; veziºi paginile urmãtoare 50-51, 86, 104, 109 etc.)Dimitrie Cantemir a scris „Descrierea Moldovei” ºinu „Descrierea României” tocmai pentru cã Românianu exista atunci pe hartã, nu exista ca alcãtuirepoliticã oficialã ºi recunoscutã, dar întreaga sapledoarie este în favoarea unitãþii – chiar politice –primordiale a românilor, asimilaþi cu romanii.

Cu alte cuvinte, a-i lua pe cronicari ºi pe Cantemirdrept martori ai separatismului ºi regionalismuluinostru este un nonsens, este o lipsã de suficientecunoºtinþe, o trunchiere intenþionatã a realitãþii saueste rea voinþã. Autorii menþionaþi înºirã denumirileregionale ºi provinciile istorice tocmai pentru a dovediromanitatea ºi unitatea românilor. De asemenea,a-i invoca trunchiat pe unii autori moldoveni pentrususþinerea „moldovenismului” înseamnã ºi a scoatede la naftalinã o parte din arsenalul stalinismului.

Pentru uunii sspecialiºti, mãrturiile acestor mariînvãþaþi moldoveni – care vorbesc rãspicatîn secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea despre

originea romanã ºi unitatea românilor – nu suntsuficient de relevante, fiindcã ei ar fi aflat de la strãiniaceste lucruri. De exemplu, culþii boieri moldoveniGrigore Ureche ºi Miron Costin s-ar fi „iluminat” înlegãturã cu unitatea ºi latinitatea românilor la colegiileiezuite din Polonia, unde ar fi învãþat dupã principiileumanismului târziu. Astãzi se ºtie cã nu a fost aºa,dar chiar dacã ar fi fost, faptul cã strãinii îi priveau pemoldoveni una cu muntenii ºi cu ardelenii nu veneadin legendã, ci din realitate. Cu alte cuvinte, strãiniinu aveau cum sã „inventeze” unitatea românilor, nuaveau cum sã-i înveþe pe locuitorii de la Carpaþi, dela Dunãre, de pe Mureº ºi de la Nistru aceeaºi limbãori sã-i facã sã-ºi aibã sorgintea în latinitate.

CCee ssppuunn ccrroonniiccaarriiii......Acad. IIoan-AAurrell PPOP

Page 11: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 1111

Una ddintre ffemeileclujene participantela Marea Unire a fost

Sidonia DDocan, o intelectualãcunoscutã la vremea aceea,care vorbea câteva limbi decirculaþie europeanã. În 4

noiembrie 1918, la Cluj se instaleazã Sfatul NaþionalRomân, în incinta sediului Bãncii Economul, cu gardãºi telefon. În funcþia de secretarã a SNR a fost numitãSidonia Docan. Multe detalii referitoare la desfã-ºurarea evenimentelor dramatice din zilele aceleale-am aflat din jurnalul pe care ea, conºtientãde importanþa faptelor istorice în desfãºurare, le-anotat cu asiduitate. Astfel, în 14 noiembrie 1918, searboreazã pentru prima oarã dupã mulþi ani drapelulromânesc, o flamurã donatã de femeile române.Sidonia Docan noteazã: Inima îmi sare din pieptde mândrie! Timp frumos! ªi Dumnezeu e cu noi!A doua zi, Sidonia Docan este rugatã de dr. AmosFrâncu (care era unul dintre comisarii generali militariai poporului român din Ardeal, alãturi de dr. EmilHaþieganu) sã organizeze fãrã amânare CruceaRoºie Românã, fiind convins de urmãrile eveni-mentelor de dupã unire, care vor deranja peadepþii nostalgici ai imperialitãþii austro-ungare.

Pentru toþi delegaþii participanþi la Marea AdunareNaþionalã Românã de la Alba Iulia din 1 Decembrie1918 se eliberau credenþionale semnate de preºe-dinþii reuniunilor româneºti, astfel cã, prin creden-þionalul semnat de Ana dr. de Lemeny, preºedintaReuniunii Sfânta Maria a femeilor române din Cluj,este delegatã ºi Sidonia Docan din oraºul de peSomeº, care va participa la Marea Unire. În 30noiembrie, delegaþia din Cluj se îndreaptã cu un trenspecial de 1.000 de persoane, dintre care fãcea parteºi Sidonia Docan, spre Alba Iulia. Atmosfera eraemoþionantã, iar descrierea de la faþa locului apareîn jurnalul Sidoniei: Lume imensã, grupuri pitoreºtide þãrani din toate þinuturile; cu mare emoþie ºimulþumire privesc aceste mândre ºi demne figuricare au suportat atâtea încercãri ºi crâncene ne-dreptãþi, pãstrând cumpãtul ºi seninãtatea. În salã,reprezentanþi de pe toate plaiurile locuite de români,însufleþire... (Vasile Lechinþan, Clujul ºi Marea Unire.Cronologia, în vol. Astra ºi Marea Unire, Mircea Popa– coord., Vasile Lechinþan, Vasile Tutula, Maria Vaida,Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2017, p. 327)

Despre ddimineaþa zzilei uurmãtoare, înainte desosirea acasã, la Cluj, mãrturiseºte ºi poetulEmil Isac, participant la Adunarea Naþionalã:

Zorile se ivesc. Ninge liniºtit. Pe strãzi defileazãlegiunea românã, precedatã de fanfara minerilorºi a ofiþerilor. Toatã lumea þine cadenþa. Este odemonstraþie pe care niciun om de culturã nu sepoate reþine sã nu o admire. Escadronul de cãlãraºi,moþii din Abrud, fluturã steagul roºu, galben ºialbastru. (...) Este puterea ancestralã care defileazã.ªi toatã lumea cântã. Aparte, înainteazã grupuri detinere fete în costume naþionale. (...) Mã întorc acasãfericit ºi cu ochii fierbinþi. Am vãzut ceea ce trebuieconsiderat firesc de oricine: o naþiune entuziastã...Ceea ce a urmat ni se pare un vis... Un popors-a eliberat. (Ibidem, p. 329)

În acest timp, la Alba Iulia, Vasile Goldiº rosteºteo cuvântare înflãcãratã, adresatã tuturor românilordin teritoriile locuite de aceºtia: Adunarea Naþionalãa tuturor românilor din Transilvania, Banat ºi Þara

Ungureascã adunaþi prin reprezentanþii lor îndreptãþiþila Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie-1 Decembrie1918, decreteazã unirea acestor români ºi a tuturorteritoriilor locuite de dânºii cu România. AdunareaNaþionalã proclamã îndeosebi dreptul inalienabil alnaþiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurileMureº, Tisa ºi Dunãre. Adunarea Naþionalã rezervãteritoriilor mai sus indicate autonomie provizorie pânãla întrunirea Constituantei aleasã pe baza votuluiuniversal. (Vasile Goldiº, Cuvântare la AdunareaNaþionalã de la Alba Iulia, în vol. Astra ºi MareaUnire, Ibidem, p. 143)

Zilele de dupã actul unirii au fost cumplite pentrupopulaþia româneascãde la Cluj, dar ºi dintot Ardealul. Ataculasupra steaguluiromânesc al BãnciiEconomul devinemotiv de premiereprintre unguri; AmosFrâncu este informatde ofiþerii sãi cãApáthy a pus unpremiu în vin, contra-valoarea a 500 decoroane, iar cãpitanulVerböczi un premiude 2.000 de coroanepentru sãcuiul sauungurul care ar coborîsteagul românescînãlþat pe frontonulBãncii Economul. Maitârziu, aici au venit ajutoare armate de la gardaromânã din Mãnãºtur, iar poarta deschisã lãsavederii o mitralierã instalatã la mijlocul ei, alte douãla ferestrele de la etaj, speriindu-i pe atacatori prinºarja trasã în aer. Apoi este atacatã garda Senatuluiromân, de cãtre batalionul lui Verböczi, iar în luptãeste ucis tânãrul voluntar student la Liceul Lutheran(Ibidem, p. 367), Octavian Petrovici, în vârstã denumai 15 ani, originar din Becichereºul Mare; alþicinci români sunt rãniþi în atacul asupra steagului.Tânãrul erou este înmormântat cu onoruri militareîn Cimitirul Central al Clujului. În veci, amintirea luiºi rãmâne curat numele lui în cartea neamului semenþioneazã în epitaf. Sidonia Docan consemneazã:Flamura femeilor române pe fronton, ciuruitã degloanþe, persistã. Colonelul Telia cere albituriºi o ambulanþã. Acum nu e ridicolã Crucea RoºieRomânã... (Ibidem, p. 331), noteazã cu tristeþeSidonia Docan în jurnalul ei. Tot din aceeaºi sursãaflãm cã în data de 6 decembrie s-a creat marepanicã printre ungurii din oraº, din cauza zvonuluicã moþii coboarã pe Valea Arieºului sã-i aperepe români (mocanii, auzind cã secuii vreau sãne omoare, vin sã ne apere, Ibidem, p. 330).

Din jjurnalul SSidoniei DDocan am aflat cã,în noaptea de 12 decembrie, secuii cântãpe strãzile Clujului, sub comanda ofiþerilor,

cântece ºovine ºi jignitoare la adresa românilor (bemsânge de valah), fapt ce dezvãluie cultura poporuluicare îºi revendicã dreptul de a propaga libertateaºi a civiliza lumea întreagã. Rolul Sidoniei Docannu s-a încheiat încã, pentru cã atunci când intrãîn Cluj Divizia a 7-a românã condusã de generalulConstantin Neculcea, alãturi de Regimentul 16

Dorobanþi Fãlticeni, condus de colonelul AlexandruRotaru, Batalionul 2 din Regimentul 15 Dorobanþi dinPiatra Neamþ, condus de maiorul Dumitru Coroamã,ºi baterii ale Regimentului 4 Artilerie din Roman, iargeneralul însoþeºte armata pe jos, pânã la statuialui Matei Corvinul, ea noteazã detalii semnificative.Femeile Reuniunii Române, prin d-na Olivia Telia,le înmâneazã ofiþerilor o cununã de lauri ºi cetinãde brad, legatã cu tricolorul românesc. Toþi românii,cu mic ºi mare, aleargã în Piaþa Unirii pentru primireaArmatei Române: Intrarea Armatei Române în fruntecu generalii Neculcea ºi Gherescu, de înfãþiºaremarþialã, produce o emoþie indescriptibilã: plâng

bãrbaþii, plâng femeile, copiii, toþi zguduiþide o emoþie sfântã... Apoi horã în jurul pieþei,în jurul lui Mathia. (Ibidem, p. 334) Seara,soseºte ºi trimisul generalului Berthelot, cãpi-tanul francez Sierne, care discutã cu AmosFrâncu ºi Sidonia Docan în limba francezã labanchetul organizat la Hotelul New York (aziContinental). Muzicã ºi coruri româneºti, operã,jocuri, cadouri pentru soldaþi. În 31 decembrie,la Cluj apare generalul Berthelot, primit cumare entuziasm, iar Sidonia Docan îi oferã unbuchet de flori în numele doamnelor românedin Cluj. Împreunã cu Amos Frâncu ºi SidoniaDocan, generalul se întreþine în limba francezã.Pe stil vechi, Clujul sãrbãtoreºte Crãciunul, cupom de Crãciun, banchet, toasturi, dans, doine,la acelaºi Hotel New York. Se trece apoi laorganizarea administrativã a teritoriilor locuitede români unite cu România. Începe o etapãde preluare ºi naþionalizare a Universitãþii dinCluj, care încã era sub stãpânire maghiarã.

Primul primar român al oraºului Cluj este alesdr. Iulian Pop, primul prefect al judeþului dr. SimionTãmaº, subprefect dr. Octavian Utalea.

Apoi aau aavut lloc aatrocitãþile de la Târgu Lãpuº,unde soldaþi unguri din Debreþin au atacato adunare popularã paºnicã ºi au ucis 22 de

români, iar alþii 25 au fost rãniþi grav, jefuind ºi Bancaromâneascã Lãpuºana. O altã întâmplare tragicãpentru români s-a petrecut la Beliº, unde ungurii ºisecuii au comis atrocitãþi barbare. Au împuºcat ºiau ars de vii 40 de moþi, majoritatea moºnegi ºi copii,au atacat pe urmã trenul Crucii Roºii Române în garãla Huedin. Sursele istorice menþioneazã cã acesteatrocitãþi fãceau parte din planul regimului maghiar deextirpare a românilor din Transilvania. Acelaºi cãpitanVerböczi a urmãrit prin pãdurile de la Câmpani ºi aucis miºeleºte pe avocaþii Bolcaº ºi Ciordaº de laBeiuº, atât de impresionant evocaþi de scriitorul MihailDiaconescu în romanul sãu Sacrificiul. Credem cã totacestui criminal i se datoreazã crimele de la Sighiºtel,lângã Câmpani, unde au fost blocaþi în case ºi arºi devii 48 de români, printre care mai multe femei, în anul1919, la început de primãvarã, din cauza unor soldaþiunguri care încã refuzau sã se retragã din Bihor. Listaunor asfel de atrocitãþi este mai lungã, dar ne oprimaici, cu un gând pios, de caldã recunoºtinþã pentrucei ce au cãzut jertfã înfãptuirii unitãþii naþionale,chiar inocenþi. Monumentele ridicate in memoriamsunt edificatoare ºi numele martirilor sunt înscriseîn istoria neamului românesc.

Poetul Aron Cotruº dedicã atunci acestuieveniment istoric un poem intitulat Alba Iulia,preaslãvind unirea visatã de neamul nostruromânesc.

Încã aacum mmai mmulte ddecenii, s-a dovedit fãrã putinþã de tãgadã cãromânii (natural, unii dintre ei) au avut ei înºiºi conºtiinþa romanitãþii lorîn Evul Mediu ºi au transmis aceastã convingere mai departe, spre noi.

(ª. Papacostea, Les Roumains et la conscience de leur romanité au MoyenÂge, în Revue roumaine d'histoire, IV, 1965, nr. 1, passim; Adolf Armbruster,Romanitatea românilor. Istoria unei idei, ediþia a II-a, Bucureºti, 1993, passim.)

Þine de o logicã elementarã faptul cã, din moment ce unirea românilor s-apetrecut, în ciuda piedicilor, factorii susþinãtori ai unirii au fost mai puternici decâtcei contrari ei. Prin urmare, într-un discurs care se vrea obiectiv, vor predominamãrturiile în favoarea unirii faþã de cele aflate în detrimentul sãu. Evident, aceastãlogicã nu-i dã niciunui istoric cuvânt sã fie apologetic ºi triumfalist, sã oculteze cubunã ºtiinþã piedicile din calea procesului menþionat, sã-i glorifice pe români ºi sã-iveºtejeascã pe strãini ºi nici sã facã predicþii ditirambice despre „viitorul luminos”.

Istoria este viaþa oamenilor care au trãit în trecut, iar viaþa nu este numai sublimãºi nici numai nenorocitã, ci plinã de nuanþe. Din aceastã pleiadã de nuanþe detoate felurile, au predominat la 1918 cele favorabile înfãptuirii statului românunitar. Se vede cum, în emoþia aniversãrii ºi a sãrbãtorii adiacente ei, mulþi„oratori” se entuziasmeazã prea mult, devin encomiastici, exultã de bucurie.Datoria istoricilor este, natural, sã corecteze, sã potoleascã emoþiile prea pro-nunþate, sã aducã discursul spre realitate, nu sã-l împingã, în focul argumentaþiei,spre extremã. Este drept cã acest lucru este foarte dificil. „Calea de mijloc estecea de aur” – ziceau înþelepþii romani – dar este ºi cel mai greu de gãsit. Astanu înseamnã cã nu trebuie s-o cãutãm mereu, dacã nu în numele adevãruluiabsolut – care nu este apanajul nostru, al „trestiilor gânditoare” (Blaise Pascal) –atunci în numele adevãrului omenesc, relativ, mãrginit, parþial. Aceasta este,cred, menirea cercetãtorului ºi esenþa „meseriei de istoric” (Marc Bloch).

Înfãptuitorii MMarii UUniriFemeile rromâne

Marria VVAIDDA

Page 12: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

88Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220181122

Centenarul MMarii UUniri

Fiu ccredincios aal ÞÞãriiOstaº îîntru HHristosMartir îîntru ccredinþãLa DDunãrea dde JJos.

Sunt vversurile ggravate pe crucea-troiþã demarmurã care strãjuieºte mormântul aflatîn curtea bisericii din Prigor, comuna

bãnãþeanã în care la 3/15 mai 1888 s-a nãscutbunicul meu, protopop, iconom stravofor, locotenentcolonel Coriolan Iosif Buracu.

„Sunt de origine român ºi ortodox, descendentdin familie de grãniceri, originarã din Cruºova-Macedonia, de unde strãbunicii mei au venit la Prigor,între anii 1718-39.” Cu aceastã mãrturisire îºi începepãrintele Buracu cartea de Amintiri, carte adusãla luminã prin grija unuia dintre fii lui, poetulmartir Mihai Buracu, care a adunat cu dragosteºi smerenie însemnãrile bunicului din jurnalelede campanie ºi din alte perioade ale vieþii saleduhovniceºti, precum ºi mãrturii ale celor carel-au cunoscut.

În comuna Borlovenii Vechi – o altã aºezarebãnãþeanã unde istoria noastrã trebuie rostitãcu evlavie spre a rodi în faptele noastre – senãscuse cu aproape 30 de ani înaintea buniculuimeu un ilustru înaintaº, protopopul militar colonelPavel Boldea, cel care avea sã aibã un roldeosebit de important în destinul pãrinteluiBuracu.

În calitate de unchi, din partea mamei,acesta îºi asumã responsabilitatea educaþiei luiºi îl duce pe tânãrul nepot sã-ºi urmeze claseleprimare la Budapesta, apoi la Viena, acolo undeîºi avea garnizoana. Urmeazã primele clase deliceu la Blaj, unde umbra marilor evenimenterevoluþionare ºi a personalitãþilor care le-auînsufletit îl impresioneazã profund ºi îi sãdescîn suflet sentimentul naþionalist. La dorinþa unchiuluisãu de a urma tradiþia militarã a familiei, intrã la liceulmilitar de artilerie din Wiener-Neustadt, de unde însãtrebuie sã plece foarte curând, deoarece în tezaintitulatã „Ce te-a determinat sã pãºeºti pe carieramilitarã” declarã: „Vreau sã mã fac ofiþer, ca sã-iconduc pe români la luptã împotriva ungurilor”.Profesorul, ungur, cere imediat exmatricularea lui.

Bunicul îºi continuã liceul la Braºov, acolo undese remarcã în mod deosebit pe tãrâm artistic, cadeclamator. Înfiinþeazã prima asociaþie româneascãa studenþilor din Almãj, cu care organizeazã serbãriculturale, cu coruri, recitãri ºi piese de teatru. Sededicã foarte mult actoriei, câºtigã chiar un concursºi primeºte o bursã pentru a studia actoria la ºcoaladramaticã a marelui dramaturg italian Novelli.

Dar „„cariera” llui sse ddecide în urma unordiscuþii aprinse familiale: va urma caleapreoþeascã, cu perspectiva de a deveni

preot la Prigor, perspectivã la care, declarã înamintirile sale, „nu mã gândisem niciodatã”. Darbunicul avea sãditã adânc în inima lui acea dragostede oameni ºi dorinþa de se pune în slujba lor cu haruldãruit de Dumnezeu, fãrã de care nu poþi ajunge niciun artist desãvârºit, nici un preot împlinit. Buniculmeu a preferat altarul scenei, iar un cuvânt decisivîn aceastã hotãrâre l-a avut logodnica lui, Mãrioara,cea care avea sã-i devinã soþie, ºi care, deºi ºcolitãla ºcoli înalte, pensioane franþuzeºti, i-a redat liniºteasufleteascã prin telegrama primitã atunci cândse afla în vâltoarea zbuciumului sufletesc: „Nimicaltceva decât preot sã te faci”. Cât de frumosspune unul dintre fiii lui, poetul Mihai Buracu,trecut ºi el la cele veºnice în urmã cu câþiva ani:

Fiindcã buniculn-a vrut sã-l vadã comediantpe fiul ºcolit cu atâta trudã,tatãl meu nu s-a mai dus în Italiasã-nveþe cu Novelli cum se moare pe scenãînvãluit în prapurul cortiniiºi bursa oferitã-atunci de bravii negustori din Schei

Mai pâlpâie în amintirea meaAsemeni unei flãcãri pe-o comoarã.La-nduplecarea mamei s-a fãcut preot de þarã....Mai þii minteCe spuneau bãtrânii când ieºeau din bisericã Cu ochii arºi de fulgerele miloºteniei divine:- La predicã plângeau în zugrãveliºi sfinþii din icoanele-afumatecând el vorbea de duºii-n cea lumeºi mai ales de cei cãzuþi în luptãspre izbãvirea neamului acestade mucenici ºi de plugari...Am fost la bisericã la parastasul tatii.Doamne, Dar sfinþii din icoaneMai au ºi azi pe feþe dârele de lacrimi.

Apoi un visavut la puþintimp dupã cepornise peaceastã cale,înscriindu-sela InstitutulTeologic dinCaransebeº,ºi pe care-lmãrturiseºte înamintirile sale(„...eram preotîntr-un sat de munte unde bântuia o cumplitã boalãepidemicã... nimeni nu se atingea de bolnavi în afarãde mine. Populaþia nenorocitã, recunoscãtoare, îmisãruta pulpana hainei preoþeºti. Am înþeles atuncidin acel vis rostul misiunii preoþeºti ºi româneºti...”),avea sã-l întãreascã definitiv în alegerea preoþiei.

Adevenit uunul ddintre ccei mmai bbuni studenþi.Terminã Liceul Teologic în 1911 ºi estehirotonit ca preot un an mai târziu, de Sf.

Ilie, iar în acelaºi an este instalat ca administratorparohial al Mehadiei – strãvechi centru cultural alBanatului de munte, spaþiu al fericirii ºi liniºtii depline,unde sufletul gãseºte iluminarea. (Nichita Stãnescu)

În aceºti ani desfãºoarã o intensã activitateduhovniceascã ºi pe tãrâm cultural, pentru acontrabalansa acþiunea de maghiarizare. Din cauzaactivitãþii sale cu caracter naþional, este arestat decãtre jandarmii unguri, în ziua de duminicã, 26 iunie1914, chiar în timp ce slujea Sfânta Liturghie, dinSfântul Altar, sub acuzaþia de „spion al Românieiºi agitator pentru descompunerea monarhieiAustro-Ungare”.

„Am fost primul deþinut politic român din Ardealºi Banat în momentul în care s-a declarat PrimulRãzboi Mondial”, noteazã pãrintele în amintirile sale.

Avea sã fie eliberat în acelaºi an ºi trimis pe frontca preot militar în Regimentul de Infanterie 29, careavea sã activeze pe frontul rusesc din Galiþia.

„Ordinul de mobilizare m-a gãsit în temniþã – undeam fost târât dimpreunã cu mulþi aþii – din cauza

mizerabililor denunþianþi.Convins de absoluta meanevinovãþie, am suferit înliniºte ºi am aºteptat ziuacând adevãrul va birui ºi mãvoi putea duce la regimentulmeu. De multe ori, am amintit colegilor mei desuferinþã cã nu mai am rãbdare aºteptând ziuacând mã voi putea vedea în fruntea flãcãilor noºtri,rugându-mã pentru ei ºi pentru biruinþa noastrã...”

Am ccitat ddin ppaginile jjurnalului ssãu de rãzboiintitulat Din carnetul unui preot militar –preotul în rãzboi. Iatã cum descrie Sfânta

Liturghie de duminicã în zilele aprige ale rãzboiului:„În 6 sept. eram la Koniutsky-Tuliglowa. Trei

batalioane de la regiment au fost ca rezervã. Fiindduminicã, am celebrat prima slujbã sub cupolaalbastrã a ceriului. Candelabru a fost soarele. Sunetulclopotelor era bubuitul tunurilor, iar altarul un podiudecorat fãcut de comandantul secþiunii pionierilor,Duºan Popov. Pe o masã cu o pânzãturã albã,ardeau douã felinare, iar în mijloc o cruciuliþãde lemn cu o farfurie cu pâine binecuvântatã.

Înainte de a începe rugãciunea pentru Regeºi oaste, pentru cei cãzuþi, robiþi ºi rãniþi, am þinuto probã cu cântãreþii români ºi sârbi care au cântatalternativ în cor.

Când am dat binecuvântarea sub impresia pã-trunzãtoare a miilor de flãcãi, la o sutã de paºi denoi au explodat câteva ºrapnele si granate rãtãcite.Vocile armonioase ale cântãreþilor se împreunaucu sunetul lugubru al tunurilor. Atâta evlavie n-am

vãzut niciodatã în timpul preoþiei mele.”Pe lângã faptul cã descriu dramatismul,

suferinþa acelor momente, preotul-reporterde rãzboi insistã foarte mult asupragesturile de omenie ºi dãruire ale atâtorpersoane care încercau sã-i susþinã pebieþii flãcãi prin donaþii de bani ºi de carte,bani ºi lucruri pentru familiile rãmaseacasã, vãduve ºi orfani, ºi pe care buniculîi trece ca într-o dare de seamã, fiecarecu ce a contribuit ºi cu mulþumiri ºi laudeºi pentru personalul medical care îi îngrijeapânã la sacrificiu în spitalele de campanie,despre bucuria oºtenilor de a avea în

preajmã pe fronturile strãine un preot ortodox caresã le vorbeascã în limba atât de dragã ºi care sã-iînsufleþeascã ºi sã le ridice moralul. Dupã câtevaluni petrecute în linia întâi a frontului, este repartizatla garnizoana Debreþin din Ungaria, unde a avut îngrijã 27 de spitale ºi sanatorii cu ostaºi grav rãniþi ºibolnavi, precum ºi o tabãrã de prizonieri ruºi, în care,din cauza condiþiilor mizerabile, a izbucnit epidemiade holerã ºi astfel visul din tinereþe al pãrintelui adevenit realitate. S-a aplecat asupra lor cu aceeaºidragoste, deopotrivã, ruºi, români, unguri, sârbi.Pentru a-i sluji ºi spovedi, a învãþat ectenii în limbarusã ºi sã vorbeascã de la românii basarabeni.

„Am împãrtãºit 4.582 de ostaºi ºi 1.081 de rãniþiºi bolnavi. Am înmormântat 2.399 de ostaºi, dintrecare 1.907 de prizonieri ruºi...”

Nu ppierdea nnicio oocazie ca sã-i însufleþeascãpe soldaþi ºi sã menþinã vie flacãra ºi spiritulnaþional. Iatã ce scrie un soldat rãnit

în ziarul timpului de atunci:„În zilele Sfintelor Paºti a oficiat în cazarma

husarilor Sfânta Liturghie la care au luat parte 300de soldaþi. La urmã a þinut o cuvântare care a scoslacrimi din ochii bieþilor soldaþi. A mai rugat pe ºefulmuzicii militare locale sã execute câteva marºuriromâneºti. Doamne, cât de frumos suna mãreþul imnLa arme! De-ar trãi ªt.O. Iosif, poetul, ce fericit s-arsimþi când ar auzi cã pânã în cele mai îndepãrtatecolþuri ale Ungariei au strãbãtut versurile sale.”

În MMonarhia AAustro-UUngarã, 1888-11918

RRuuxxaannddrraa CCAARRTTIIAANNUU

Page 13: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 1133

În rrestriºtea vvremilor

Prin MMunþii AApusului pplecându-mmã ggândului Precum zzarea vvisului, pprecum iiarba vvântului; Prin MMunþii AApusului pplecându-mmã nnorului Precum zzvonul sserilor, pprecum ddorul ddorului; Prin MMunþii AApusului, îîn aamarul ssorþilor, În nnesomnul ggândului ººi îîn ggreul nnopþilor, Tot îîn llungul cculmilor ººi îîn mmersul ccalului, În rrestriºtea vvremilor ººi-nn ggreul AArdealului...

Ne llua-lluarãm

Ci nnu sse-nndurarã ªi tte ssfâºiarã ªi nnoi, dde jjelanie, Maicã TTransilvanie, Ne llua-lluarãm, Pe pplai nne llãsarãm, Tot ppe pplai lla vvale ªiroind dde jjale, Tot ppe ccâmpuri sstânse Cu iinime pplânse

Pe ccâmpii îîntrege Cu iinimi ppribege, Pe-oo ccâmpie mmare Pân’ lla MMarea MMare. Acolo nne-ooprirãm ªi nne ttânguirãmªi îînmãrmurirãm...

ªi ss-aauzi ccum pplânge-AArdealul

Batã-tte, -MMpãrate, bbatã Boala ccea îîngânduratã, Jalea nneagrã ffãrã mmal ªi llacrima ddin AArdeal. ªi îîþi rrânduiascã DDomnul Sã îîþi ffie ssomn nnesomnul, Sã ffii nnãlucã, -MMpãrate, Prin ccasele ddepãrtate, Sã îîþi sstrigi nnegre ppãcate. Sã-þþi ffie sstrigãtul rranã, Sã bbei uurâtul ddin ccanã, ªi aamarul ccu ppaharulªi ss-aauzi ccum pplânge-AArdealul...

Azi mmerem lla DDumnezeu

Calul aalb cca aalba nneaua,Pusei aastãzi ppe eel ººaua:Ci „„Noa, hhai, mmurguþul mmeu,Azi mmerém lla DDumnezeuSã-ii aamíntem, ssã-ii aamíntemCã pprunci bbuni ººi nnoi îîi ssuntem,Sã-nntrebãm dde cce nne-oo ddatuRobi îîn llanþuri lla-MMpãratu, De cce nnemeºii nne ffurãªi nne mmâncã ffãrã ggurã,Fãrã aapã nne ffierbéreªi nne-nndulce ttot ccu ffiere?Sã nne sspuie: nne-oo uuitatu?

Ori ººi EEl ee ccu-MMpãratu?”

Din vvolumul Somn dde vvoevod de TTeofilRãchiþeanu, ppublicat iiniþial îîn 11980 ººi, rrecent,la EEditura SScriptor, CCluj-NNapoca, 22015.

Afãcut aapeluri ccãtre iintelectualitatea rromânã din þarã sã-i trimitã cãrþi ºiziare pentru ostaºi, a þinut cursuri de alfabetizare. Iatã ce povesteºte uncorespondent de rãzboi: „Luca Ion din Fãrliug este de un an ºi jumãtate

aici. Nu ºtia nici scrie, nici ceti ºi acum a învãþat. Când a ºtiut sã scrie numelea zis: Pãrinte, îþi mulþumesc dumitale ºi lui Dumnezeu cã de acum nu mai pundegetul pe cruce la iscãliturã. De acum încolo îmi scriu eu singur numele.” Darrealizarea cea mai mãreaþã, aºa cum o apreciazã chiar dânsul, a fost procurareaunui aparat cinematografic francez cu care reuºea sã proiecteze filme, astaîn anii 1915; filmele le procura de la Budapesta. Vã puteþi da seama ce bucuriepentru bieþii ostaºi! Aparatul l-a procurat din banii personali. În postul Sf. Paºtia þinut reprezentaþii cu filmul Viaþa Mântuitorului, atât în spitale, cât ºi în bisericaevanghelicã, catedrala calvinã, institutul de fete.

Aflând cã poliþia oraºului se informeazã de activitatea lui politicã desfãºuratãîn þarã, pãrãseºte garnizoana din Debreþin, însoþit de regretul ºi mulþumirile celorpe care i-a slujit cu atâta iubire.

Iatã scrisoarea semnatã de 27 de ofiþeri ruºi: „A fi prizonier este o soartã grea.Dar soarta noastrã a fost de o sutã de ori agravatã prin una dintre cele mai marinenorociri pe care o cunoaºte umanitatea: holera a venit sã ne facã o vizitãneaºteptatã ºi teribilã.

ªi noi am vãzut cum secera totul în jurul nostru cu o aºa furie, cã ochii noºtri –fiind obiºnuiþi de mult timp pe câmpul de luptã sã vadã moartea – totuºi erau gatasã plângã.

În aceste zile de suferinþã atroce ce Dumnezeu ne-a trimis, noi, ofiþerii ruºi,am vãzut aici în strãinãtate cu multã satisfacþie, venind un preot român ortodoxcu un cuvânt de consolare ºi rugãciuni.”

Iar de la comandantul garnizoanei: „Eu exprim, în numele serviciului superior,

preotului militar gr. sub. Coriolan Buracu, pentru serviciile eminente ºi pline desacrificii în tabara localã de prizonieri de rãzboi, pe timpul epidemiei de holerã –recunoºtinþã lãudabilã.”

Cred ccã bbunicul mmeu aa îînþeles cã niciodatã chemarea preoþilor nu a fostmai sublimã ca în acele timpuri de urgie, când preoþii militari serveausub cerul liber, în arºiþa soarelui sau pe ger, în groaznicul bubuit al

tunurilor, la altare improvizate, când trebuia sã îmbãrbãteze la luptã, sã aducãmângâiere sufleteascã ºi i s-a dedicat acestei chemãri cu trup ºi suflet, pe totparcursul vieþii, atât în timp de rãzboi, cât ºi în timp de pace. A cerut sã fie înmijlocul oºtenilor, chiar dacã i s-a oferit posibilitatea sã slujeascã acasã, în paro-hii, alãturi de familie ºi de cei dragi. Munca aceasta duhovniceascã a împletit-oîn mod admirabil cu o intensã activitatea culturalã ºi socialã. Oriunde a ajunscuvântul ºi sufletul lui, a organizat un cãmin ostãºesc, cu salã de lecturã, biblio-tecã, cãrþi de rugãciunui atât de trebuincioase soldatului aflat în rãzboi, coruri încare se cântau, pe lângã cântecele ostãºeºti, ºi minunatele ºi duioasele doineºi balade, scria în þarã la familiile celor rãniþi, îi ruga prin orice mijloace, prin presãîn special, pe toþi prietenii ºi cunoscuþii sã îºi aducã aminte ºi de bolnavii noºtri.

κi continuã activitatea de preot militar pe frontul italian, unde organizeazãcãmine culturale ostãºeºti, pentru ostaºii români înfiinþeazã biblioteci specialeromâneºti ºi face abonamente la ziare.

Episcopul de atunci al Caransebeºului, viitorul patriarh al Bisericii OrtodoxeRomâne, Miron Cristea, îl distinge cu dreptul de a purta brâu roºu, începând cuziua de Crãciun 1917, pentru zelul pastoral neobosit ºi lãudabila conºtiinciozitateºi pãrinteasca îngrijire faþã de ostaºi.

ªi ss-aauzi ccum pplânge-AArdealul

Cronicar îîn mmetal aal ccugetului nnaþionalA

ºa îîl nnumeºte iistoricul ppiteºtean GGrigoreConstantinescu pe artistul concitadinConstantin SSamoilã, un metaloplastician

deosebit de activ: la Poenãrei, satul natal, are oexpoziþie permanentã, care include ºi mai multeportrete ale martirilor locali ai luptei anticomunistea partizanilor, în vara lui 2017 a dezvelit, la PiscuNegru, un monument în memoria constructorilorTransfãgãrãºanului, la mijloc de februarie a vernisatla Biblioteca Judeþeanã din Piteºti o expoziþieprilejuitã de Centenarul Marii Uniri.

Reproducem alãturat câteva imagini dinaceastã expoziþie, reluate dintr-o broºurã aflatãîncã în manuscris la autor: Grigore Constantinescu,Constantin Samoilã, cronicar în metal al cugetului

naþional, purtând motto-ul „Un suflet dãruit artei,o artã dãruitã sufletului...” Broºura ilustreazã toatecele trei „capitole” menþionate mai devreme(Poenãrei, Transfãgãrãºan, expoziþia dedicatãCentenarului) – cu fotografii de Nuºa Cantemir,Marius Motreanu, Roland Samoilã.

Broºura reproduce ºi un text, „Piscu Negru înluminã. Poveste nemuritoare într-o lume trecãtoare”,al scriitorului Marin Ioniþã, dedicat monumentuluide la Piscul Negru, apãrut în suplimentul Sãgetãtorul(20-26 iunie 2017) al ziarului piteºtean Argeºul.Reluãm un paragraf din finalul articolului, în careeste descris artistul.

Constantin Samoilã. Inginer constructor.

La planºetã ºi pe ºantier. În cizme de cauciuc.Cu pelerinã impermeabilã. Plin de ape ºi de noroi.Ars de soare. Cu insomniile din miez de noapte.Provocate. De un înger sau un demon care nu îida pace. Se nãscuse, omul, cu blestemul talentului.Desen. Picturã. Când era copil, cu cãrbunele pepereþii odãii. Rãsplata, câteva palme. Ca un fãcut,toatã viaþa nu s-a îmbogãþit din aºa ceva. Picturã pesuport de carton, de scândurã, de pânzã, de sticlã.Icoane, chipuri de voievozi, de doamne ºi domniþe,Ilene Cosânzene ºi Feþi-Frumoºi, personaje realedin sate, ficþiuni din basme ºi poveºti, sau din cãrþiºi din închipuire. Transpuse apoi ºi în metaloplastie.Pe plãci de aramã. Expoziþii. Colecþii particulareºi în muzee, în þarã ºi în strãinãtate, ba chiar la

Arhiepiscopie. Mulþumit. Fericit.Cu doi-trei ani în urmã, ºi expoziþiaretrospectivã. Pe care a declarat-oultima. „Gata! Am terminat!” S-ocreadã el! Nu a rezistat. Alte ºialte expoziþii. O carte cãzutã dinîntâmplare în mânã despre EpopeeaTransfãgãrãºanului. L-a trezit, ca ogoarnã a regimentului pe un veteran.A pus din nou mâna pe daltã ºi peciocan. ªi, cu ajutorul unor prieteni,a realizat monumentul, amplasat laPiscu Negru, dedicat constructorilor.„Pot sã mor fericit! Mi-am vãzutîmplinit ultimul ºi cel mai mare vis.“

Page 14: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220181144

Donarea ooperelor bbrâncuºieneoraºului TTârgu-JJiu

Sorrin BBULIGA

În ddata dde 220 ooctombrie 11937, Liga Naþionalã aFemeilor Gorjene aducea la cunoºtinþã PrimãrieiTârgu-Jiu, prin adresa nr. 6330, hotãrârea ei

de a dãrui oraºului „o coloanã ºi un portal de piatrãopere a marelui sculptor Brâncuºi, care în chipulacesta aduce un prinos de recunoºtiinþã Judeþuluisãu natal” (fragmentele din documentele citate înacest articol au fost reproduse cu fidelitate lingvisticã,respectându-se integral versiunea originalã, cupunctuaþia ºi cu ortografia specifice epocii; pentrua se vedea în facsimil documentele care stau labaza acestei prezentãri, se poate consulta ºi volumulDocumente din Arhivele Naþionale ale judeþelor Gorjºi Dolj cu privire la Ansamblul sculptural brâncuºiande la Târgu-Jiu, coordonat de Sorin Lory Buligaºi Adina Andriþoiu, Ed. Brâncuºi, Târgu-Jiu, 2017).

Intenþia Ligii era formulatã astfel: „Crearea uneistrãzi care va purta numele «Calea Eroilor», calecare va porni din preajma Jiului trecând pringrãdina publicã, pentru a merge pânã la actualelecazãrmi. [...] La începutul acestei cãi se va aºezaportalul sus-numit, iar pe promontoriul ei lângãcazãrmi, se va ridica coloana recunoºtiinþei, le-gându-se astfel amintirea locurilor pentru care auluptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoºtiinþei fãrã desfârºit simbolizatã prin coloanã” (se face menþiuneacã Liga va pune la dispoziþie suma de 750.000 leipentru plata exproprierilor respective).

Se mai fãcea cunoscut faptul cã Liga a luat perãspunderea sa „construcþia Bisericei Sf. Apostolicare se aflã pe strada destinatã Eroilor”. Se poateînþelege de aici cã biserica, precum ºi strada respec-tivã erau închinate preamãririi actelor de eroism alegorjenilor. Se face ºi urmãtoarea precizare: „Atâtfacturile de platã ale celor 2 monumente, clãdireabisericei precum ºi suma depusã pentru plata expro-prierilor reprezentând valoarea de lei 2.200.000sunt rezultatele exclusive ale muncii noastre de anide zile...” (i.e., Liga Naþionalã a Femeilor Gorjene).Se specificã în final cã Liga înþelege „ca oraºul Tg.Jiu sã respecte întotdeauna donaþiunea în forma încare a fost fãcutã”. Pe versoul scrisorii se aflã deciziaolografã a Consiliului comunal, cu nr. 151 din 12noiembrie 1937, prin care se acceptã donaþia Ligii.

Din textul dactilografiat al deciziei nr. 151 din12 noiembrie 1937, Consiliul comunal „acceptãdonaþiunea ce se face oraºului, în condiþiunile arãtateprin aceastã scrisoare. Aprobã ca strada nou creiatãºi care începe din faþa regimentelor dela intersecþiastr. T. Vladimirescu cu str. Unirea, trecând pe lamonumentul «Recunoºtiinþei» ºi apoi înconjurândbiserica Sf. Apostoli ºi urmând traseul str. Gr. Sãftoiu,prelungindu-se pe o porþiune nou creiatã din str.Victoria pânã în Bulevardul C.A. Rosetti ºi aleiadin grãdina publicã, pânã la digul Jiului, sã poartedenumirea «Calea Eroilor»”.

În ppreambulul ddeciziei, primarul reaminteºteConsiliului discuþiile din ºedinþele trecuteprivind prelungirea strãzii Gr. Sãftoiu, mai

precis, „construirea unei alei în grãdina publicã dinBulevardul C.A. Rosetti în continuare str. Gr. Sãftoiupânã în digul Jiului, prelungirea str. Gr. Sãftoiu sprerãsãrit [...] creerea unui parc Comunal pe terenul pecare funcþiona oborul de vite”. Se mai menþioneazãcã Liga a luat asupra sa plata despãgubirilor pentruprelungirea str. Gr. Sãftoiu, „punând în acest scopla dispoziþia Comunei suma de 750.000, dar amai dãruit oraºului o coloanã ºi un portal de piatrã,opere ale marelui sculptor Brâncuºi”.

Consiliul comunal îl autorizeazã pe primarulS. Frumuºanu „de a face o adresã de mulþumireD-nei Aretie Gh. Tãtãrescu pentru donaþiunile fãcuteºi tot sprijinul dat oraºului – material ºi moral”.Drept urmare, primarul transmite doamnei AretiaGh. Tãtãrescu, prin adresa nr. 6330 din 20 octombrie1937, faptul cã în ºedinþa din 12 noiembrie 1937Consiliul comunal a acceptat donaþia Ligii în condiþiileindicate în scrisoarea respectivã, acceptare aprobatãºi de Ministerul de Interne ca organ tutelar, în datade 23 noiembrie 1937.

ªi în ziarul local Gorjanul apare un articol laudativla adresa Ligii ºi a preºedintei sale, sub titlul „OmagiuDoamnei Arethia Gh. Tãtãrescu”.

Prin adresa nr. 7086 din 20 noiembrie 1937,primãria cere aprobarea Direcþiei AdministraþieiLocale din cadrul Ministerului de Interne pentruîncheierea „Consiliului Cl N 151 din 12 Noiembrie1937”. Ministerul aprobã decizia Consiliului nr. 151cu privire la acceptarea donaþiei fãcute oraºului decãtre Liga Naþionalã a Femeilor Române, prin adresanr. 35818 din 23 noiembrie 1937.

Luptele eroice de pe Jiu, din toamna anului 1916,au fost comemorate an de an, la aceeaºi datã de 14octombrie. O schimbare s-a constatat în 1938, cândMinisterul Apãrãrii Naþionale „a aprobat ca serbareavictoriei din Valea Jiului, sã aibãloc în anul acesta, în ziua de 27Oct., în loc de 14 Octombrie”,aºa cum reiese din adresaSecretariatului Generalal M.A.N., nr. 17551 din

14 octombrie 1938 (în RegatulRomâniei, calendarul pe stil noua fost întrodus în anul 1919,în timpul guvernului condusde Ion I.C. Brãtianu; trecereade la calendarul iunian la celgregorian a avut loc la data de 1 aprilie 1919,când aceasta a devenit data de 14 aprilie 1919).

Prefectura JJudeþului GGorj înºtiinþeazã, prinadresa nr. 17551 din 17 octombrie 1938, peRezidentul Regal al Þinutului Olt cã serbarea

pentru comemorarea a 22 de ani de la lupta de lapodul Jiului a fost amânatã pentru ziua de 27 octom-brie, acelaºi an. În cadrul acestei manifestãri, lasolicitarea d-nei Aretia Tãtãrescu, urma sã se facã „ºisfinþirea ºi predarea Primãriei Tg. Jiu, a ColoaneiRecunoºtiinþei din parcul nou al oraºului precumºi Portalul din grãdina publicã, monumente ridicatede cãtre Ligã pentru proslãvirea memoriei EroilorGorjului”. Prefectura înainteazã ºi programul serbãrii,înºtiinþând cã acesta a fost transmis ºi SecretariatuluiGeneral al M.A.N. pentru „a încuviinþa participareaofiþerilor ºi trupelor din localitate ºi a fi complectatdacã va fi nevoe dupã propunerile iniþiatorilorserbãrei...”

Existã ºi un afiº-înºtiinþare prin care se anunþãprogramul acestor festivitãþi (identic cu cel înaintatcãtre M.A.N.), când Liga Naþionalã a Femeilordin Gorj predã „cele douã monumente: «ColoanaRecunoºtinþei» din parcul nou ºi «Portalul» dingrãdina publicã, construite din iniþiativa ºi din fondu-rile Ligei Femeilor Române”. La final se face ºi urmã-torul apel: „Pentru a se da fastul cuvenit, acestor impor-tante serbãri, toþi cetãþenii sunt rugaþi a lua parte”.

Liga Naþionalã a Femeilor Gorjene, prin adresaînregistratã la Primãria oraºului cu nr. 7501 din datade 27 octombrie 1938, anunþã cã „predã oraºuluiTg. Jiu monumentele închinate Eroilor”, realizate deConstantin Brâncuºi, cu ocazia festivitãþilor din aceazi. Totodatã, se prezintã situaþia sumelor cheltuitepentru executarea lucrãrilor respective, care totalizaula acea datã 2.436.275 lei. Defalcat, sumele au fostrepartizate astfel: Biserica Sfinþii Apostoli – 666.462lei, exproprierea pentru deschiderea Cãii Eroilor –

746.000 lei, Portalul de piatrãdin grãdina publicã – 683.198lei ºi Coloana – 340.615 lei.Liga roagã primãria sã pãs-treze aceste monumente ca„sã ne amintim întotdeaunade Eroi, care ºi-au jertfit viaþapentru Patrie”.

Trebuie sspecificat aaici cã cea mai mare partedin costurile ridicãrii Coloanei a fost suportatã„de societatea «Petroºani», care a alocat

2.500.000 lei – «trecute pe vagoneþi» – ºi a asiguratforþa de muncã necesarã, plãtitã în regie” (SoranaGeorgescu-Gorjan, ªtefan Georgescu-Gorjan,Constructorul Coloanei Infinite, Ed. Fundaþiei„Constantin Brâncuºi”, Colecþia „Brâncuºiana”,Târgu-Jiu, 2002, p. 55). În condiþiile în care Româniaprospera în plan economic în timpul guvernãriiTãtãrescu (1934-1937), Societatea „Petroºani”înregistra ºi ea beneficii considerabile. Din acestea,directorul general, Ioan E. Bujoiu (în a cãrui subor-dine directã era inginerul-ºef ªtefan Georgescu-Gorjan), a contribuit substanþial la dezvoltareaeconomicã ºi socialã a Vãii Jiului. Fiind ºi unmembru marcant al Partidului Naþional Liberal ºiministru în cabinetul Tãtãrescu, el „a fost de acordca societatea sã suporte costul execuþiei ºi montãriimonumentului, precum ºi sã asigure personalulcalificat” (Ibidem, pp. 43-44).

Programul festivitãþilor de la 27 octombrie 1938urma sã se desfãºoare astfel: dupã sfinþirea „Co-loanei Recunoºtiinþei”, cortegiul (format din repre-zentanþi ai clerului, oficialitãþi, public, elevi, profesoriºi militari) se deplaseazã la Biserica Sf. Apostolipentru oficierea unui Te Deum pentru pomenireaeroilor, dupã care acesta „continuã drumul pe CaleaEroilor, pânã la portalul din grãdina publicã, unde vaavea loc sfinþirea ºi cuvântãrile ocazionale...”, care„se vor referi la luptele dela Valea Jiului, la predareaºi primirea monumentelor oferite de cãtre LigaNaþionalã a Femeilor din Gorj”. Acelaºi cortegiu aveaprogramate opriri la Podul Jiului ºi la mormântulEcaterinei Teodoroiu, unde urmau sã fie oficiate,de asemenea, servicii religioase. Festivitãþilese încheiau cu „defilarea ºcoalelor, societãþilor,premilitarilor ºi armatei, pe Bulevardul C.A. Rosetti,în faþa portalului”.

Respectul ooficialitãþilor faþã de activitatea LigiiNaþionale a Femeilor Gorjene, faþã de Aretiaºi Gheorghe Tãtãrescu ºi, bineînþeles, faþã

de Brâncuºi ºi de lucrãrile pe care el le-a ridicat laTârgu-Jiu se poate constata ºi din reacþia primãriei ºia unor jurnaliºti locali faþã de unele atacuri de presãvenite dinspre capitala þãrii. Mai precis, cu puþin timpînainte de predarea operelor brâncuºiene în cadrulfestivitãþilor þinute în memoria eroilor gorjeni din lunaoctombrie, în ziarul bucureºtean România, din datade 11 septembrie 1938 (nr. 102, pag. 11), apare unarticol denigrator, intitulat „Tg. Jiu oraº ruinã”. Primã-ria Târgu-Jiu trimite un drept la replicã în data de 16septembrie prin care se explicã problemele la care sefãcea referire în articolul respectiv: „un oraº fãrã lumi-nã, piaþã micã, piaþã mare, abatorul comunal, aspecteperiferice, etc...” Spre finalul articolului se face urmã-toarea specificaþie: „La munca depusã de cãtre ediliicomunali, pentru binele ºi înfrumuseþarea oraºului,se adaogã ºi sprijinul neprecupeþit din partea LigeiNaþionale a Femeilor Gorjene, prin neobositaDoamnã Aretie Tãtãrescu, prin ajutoare bãneºti ºiefectuarea de lucrãri, pe cât de utile, dar ºi frumoase[...] iar rezultatul acestei munci se poate vedea dinalãturatele fotografii cu diferite vederi din oraº”.

Primãria mai trimite ºi douã adrese, cu acelaºi textjustificativ, la ziarele Gorjanul ºi România. În acestease menþioneazã în plus (faþã de adresa din 16septembrie) faptul cã Liga Naþionalã a Femeilor dinGorj „în ultimul timp a realizat urmãtoarele: a construitPortalul din grãdina publicã, Mauzoleul EcaterineiTeodoroiu, Coloana Eroilor din parcul nou, a terminatBiserica Sf. Apostoli ºi a creat strada Eroilor, plãtindºi exproprierile necesare”.

Page 15: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 1155

Momentul ee hhotãrâtorîn trama epicã apoemului, cãci se

desprind lumile, aºa cum enormal, dar nimeni nu decadeîn uºurãtate, cãci semnificaþiileþin de condiþia umanã, ci nude o întâmplare de comedie,cu triunghi conjugal, june-prim,

încornorat ºi adulterinã! Riscul unei astfel de inter-pretãri fiind destul de mare.

De aceea, ºi pentru uºurinþa înþelegerii, a fostmai tentant sã fie înjositã Cãtãlina, cu misoginismuladiacent, decât sã i se acorde credit pentru visuliubirii ei, mai înalte, rãmase ca o amprentã a vieþiiei pentru totdeauna. Cãtãlin simte ºi el durerea iubiriipe care ar dori-o curmatã prin împlinire ºi reciproci-tate. E prima iubire, exprimatã cu naivitatea copiluluicare se trezeºte îndrãgostit, vizitat de Zburãtor, deacest Cupidon al mitologiei române. Un dram deironie finã, remarcabil filtratã, puternic spiritualizatã,estompatã, nu e însã de refuzat, aºa cum aparela Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei, Parteaa treia. Despre starea bisericeascã ºi literarã aMoldovei. Capitolul. I. Despre religia moldovenilor.Notã, p. 144. Traducere de pe originalul latinesc deGiorge Pascu, Ediþia II-a revizuitã ºi completatã cuindice, Fundaþiile Culturale Regale, Ed. TipografiileRomâne Unite, Bucureºti, 1935: „Sburãtorul, adicãvolatilis, cred cã este un spectru, un flãcãu foartefrumos, care vine noaptea la fete mari, mai ales laneveste tinere, ºi nu poate fi vãzut. Am auzit însãcã unii bãrbaþi, cãrora Titan le-a fãcut pieptul dintr-unlut mai bun, au înþeles ce fel de zei sunt sburãtorii,ºi, descoperind cã sunt fãpturi omeneºti, le-au dato pedeapsã meritatã.”), cu umor popular sau înZburãtorul, la Heliade, în fiorii nedesluºiþi ai Floricãi(ªi cald, ºi rece, uite, cã-mi furnicã prin vine;/ În braþen-am nimicã ºi parcã am ceva.”; pieptu-i „se bate”,tremurã „de nesaþiu”, ochii-i „vãpãiazã” etc.), înalergãtura la „moº popa”, la „vrãjitor”, „l-alde babaComana ori Sorica”, la înþelegerea maternã, îngri-joratã de „boala” fetei, de „focul de iubit” („...ce bine-azis bunica:/ Sã fugã fata mare de focul de iubit.//Cã-ncepe ºi viseazã, ºi visu-n lipiturã/ Începe-a sepreface, ºi lipitura-n zmeu,/ ªi ce-i mai faci pe urmã?cã nici descântãturã,/ Nici rugi nu te mai scapã.Fereascã Dumnezeu!”. Lipiturã, popular, înseamnã„boalã, nãlucire, tulburare provocatã de un ºocafectiv”) ºi la remarcile uºor bârfitoare ale „suratelor”,ele însele amintindu-ºi tulburãrile tinereþilor. („Vãzuºiîmpeliþatu” – motivul demonului; folcloric, zmeu sau/ºi balaur la Heliade, ironizat ºi mitologic, cu superstiþiiadiacente, se va complica filosofic, cultural, literar,la Eminescu, ca în numeroase producþii din literaturauniversalã, dar nu va copia modele, ci va rãmâneun demon „local”, cu puternicã înrâurire în spaþiulspiritulitãþii româneºti; împeliþat e dublu semnificativ:cel ce intrã pe sub pielea omului, vicleanul, pentru

a-i pierde sufletul ºi cel ce-ºi poate schimba înfãþiºa-rea, chipul, întrupatul: Tot zmeu a fost surato. Vãzuºiîmpeliþatu,/ Cã þintã l-alde Floarea în clipã strãbãtu!;Pândeºte, batã-l crucea! ºi-n somn colea mi-þi vine/Ca brad un flãcãiandru, ºi tras ca prin inel,/ Bãlai,cu pãrul de-aur! dar slabele lui vine/ N-au nici un picde sânge, º-un nas – ca vai de el!; în Luceafãrul,demonul nu mai pândeºte, ci coboarã cu al sãusenin, a devenit blând; pânditor priveºte Cãtãlin, darnu cu demonie, ci cu sfiiciunea pajului, valetului deCurte, ºi viclenia omului care-ºi pândeºte norocul –Viclean copil de casã. Metamorfoza, întruparea,rãmâne ºi în Luceafãrul, cu atât de frumosul, în esen-þã, cuvânt românesc: împeliþarea. Astrul eminesciane, metamorfozat,un mândru tânãr,mândru chip, tânãrVoievod cu pãrde aur moale, înipostaza de îngerºi cu negre viþele-ide pãr, în ipostazade demon. Acume un contrast maiputernic cu pãrulbãlai al Cãtãlinei,în care Luceafãrulvrea sã aninecununi de stele,propunându-i eiînsãºi sã devinã ostea. – Bãlaicu pãrul de-aur, la Heliade – flãcãiandru e ironic,un tânãr înalt ca bradul, încã nematurizat ... º-unnas – ca vai de el! Imaginea unei strãluciri dincolode fire, rece, îngheþatã sau arzãtoare se va pãstraºi în Luceafãrul din filonul românesc comun la ambiiscriitori; chipul e radical schimbat, dar nu în esenþalui, ci în expresia lingvisticã: la Heliade: ... dar slabelelui vine/ N-au nici un pic de sânge; la Eminescu:Iar umbra feþei strãvezii/ E albã ca de cearã –/Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie ’n afarã.)

Apoi ccadrul, mmitic, noaptea ºi stelele semã-nate, din mijlocul întunecat, negru, al tãriei,somnia ºi visul, realitatea cea aeve ºi visul:

E noapte naltã, naltã; din mijlocul tãriei/ Veºmântulsãu cel negru, de stele semãnat,/ Destins coprindelumea, ce-n braþele somniei/ Viseazã câte-aeveadeºteaptã n-a visat. Uºor de delimitat elementelefolclorice în portretul zmeului lui Heliade: luminãiute, ca fulger trecãtoare; Balaur de luminã cucoada-nflãcãratã,/ ªi pietre nestimate lucea peel ca foc. ªi Luceafãrul, în metamorfozele sale,se „înveºmântã”, ca fiu al luminii ºi întunericului,al nopþii, dar ºi imaginile ºi semnificaþiile se desprindde sfera folcloricã, se amplificã filosofic, spre o altãmeditaþie, cu o altã altitudine. ªi astrul hyperionice ca un fulger ne’ntrerupt, zburând, gând purtatde dor, dar într-o direcþie diferitã, ascensional în

sens simbolic, rãtãcind în cerul de stele de desubtºi în cel de asupra-i (pãstrãm formele precizatede N. Georgescu, dupã Almanah), dar „zmeul” numai e întrupare folcloricã, superstiþios înveºmântat,nu mai e un „balaur”, coborâtor în realitatea miticã,„adevãratã” în credinþa popularã, ci sublimat filosofic,într-o alegorie a geniului, a fiinþei superioare, cãcimitul s-a redimensionat poetic ºi filosofic.

Asemãnarea ccu mmiticul CCupidon, fãcutã ºi eade mult timp, e cât se poate de nepotrivitã.E cu totul altã ipostazã, ce nu se potriveºte

solemnitãþii hyperionice. Dragostea a devenit unlucru serios care consumã fiinþa pânã la catastrofã (în

sens aristotelic). Luceafãrul nu e jucãuºulpaj Cupidon din poezia Pajul Cupidon, apatra poezie din ediþia princeps. Vicleanulpaj e atunci acelaºi cu Cãtãlin! Sau e doaro întrupare nostimã a iubirii uºoare, maimult a flirtului, un curtezan neserios ceîntinde „laþul” fetelor de Curte, pubere!El dã gânduri ne ’nþelese/ Vârstei crudeºi necoapte/ Cu icoane luminoase/O îngânã ’ntreaga noapte,/ Când de-osete sufleteascã/ E cuprinsã fata micã –/A dormit cu ea alãturi,/ Ca doi puide turturicã.// E sfios ca ºi copiii/ Darzâmbirea-i e vicleanã,/ Darã galiºi îi suntochii/ Ca ºi ochii de vãdanã. E în el maimult o hârjoanã a dragostei, un fel deparodiere a iubirii, de uºor frison medieval.La nivelul motivelor literare putem duce un

gând mai departe, pentru cã ºi Cãtãlina e la vremeavârstei crude ºi necoapte (Tu eºti copilã, asta e...);ºi ea e fata micã, cuprinsã de o sete sufleteasã.Cu toate acestea, tonalitãþile, ipostaza, anecdoticul,alegoria –, toate acestea, în Luceafãrul, se ridicãspre alt nivel decât cel din ipostazele de deschidereale feminitãþii ºi iubirii, ale cuplului. E interesantã ºipreluarea în acest text a unui simbol popular atât decunoscut, din „doina turturelei: de jalea soþului sãu –împuºcat de un vânãtor – aceastã pasãre renunþãla toate bucuriile vieþii ºi, în cele din urmã, la viaþaînsãºi, ieºind în calea vânãtorilor, ca sã fie ºi eaucisã.” (Petru Caraman, Op. cit., p. 179 ºi urm.)

În Faust, tragedia lui Goethe, femeia, Gretchen,Margareta, Gretuþa, cum o rãsfaþã Marta, are aceleaºinedumeriri ale femeii-copile dintotdeauna. MartaSchwerdtlein însã, vecina, aflã de la Mefistofelescã soþul ei a murit ºi cã singura moºtenire pe carei-a lãsat-o este rugãmintea sã-i facã „trei sute deparastase”. Scopul celui atât de ghiduº este însã dea gãsi un prilej de a-l întâlni pe Faust cu Margareta.Aprecierile lui Mefistofeles asupra femeii suntabundente în textul lui Goethe, ºi nici cã aveaSchopenhauer un predecesor mai limpede! „Mefis-tofeles. – De atunci e foarte neliniºtitã, nu ºtie nicice vrea, nici ce sã facã; zi ºi noapte e cu gândulla giuvaeruri ºi mai ales la acela care i le-a adus.”

În zziarul Gorjanul nr. 337, ddin sseptembrie 11938, ziaristul Ion Mohor gãseºteregretabile atacurile din ziarul bucureºtean (care „scria de curând cã, întimp ce oraºul nostru înnoatã în cea mai mare mizerie, banii comunei ºi

ai statului se irosesc pe lucrãri inutile, – dând exemplu: Coloana Recunoºtinþii,strada Eroilor, Portalul din parcul oraºului, etc.”). El specificã ºi urmãtorul fapt:„Primãria a executat lucrãri numai în limita sumelor donate, – ºi nimic mai mult.N’a angajat nici un ban al cetãþenilor în lucrãrile de artã cu care s’a împodobitoraºul. Tot ce s’a fãcut: monumentul Eroinei, Coloana Recunoºtinþii, PortalulEroilor, Calea Eroilor, masa de piatrã de lângã dig, absolut totul se datoreºtenumai «Ligei Femeilor Gorjene» ºi excelentei sale prezidente ºi cetãþeanãde onoare a Tg. Jiului, doamna Aretia Gh. Tãtãrescu, cãtre care se îndreaptãomagiile ºi recunoºtinþa tuturor cetãþenilor de bunã credinþã din acest oraº.”

ªeful Serviciului Tehnic trimite adresa nr. 360 din 1 octombrie 1938 primaruluioraºului, prin care solicitã aprobarea procurãrii a unor „diferite fotografii culucrãrile executate în ultimul timp în oraºul Tg-Jiu, de cãtre Liga Femeilordin Gorj...”, cu scopul de a le „putea trimite la ziarul România...” (ele urmausã fie obþinute „dela unul din atelierele fotografice din localitate...)”.

Primarul însuºi, prin adresa nr. 6848 din 3 octombrie 1938, va insista pentrua se prezenta în ziarul România un articol cu realizãrile Ligii Naþionale a Femeilordin Gorj, specificând încã de la început faptul cã Liga „urmãreºte prin activitateasa numai scopul artistic, lucrând neîncetat cu tot entusiasmul pentru înviorareaartei strãmoºeºti ºi scoaterea în evidenþã a tuturor comorilor trecutului românesc,ca ºi a produselor artistice a þãranilor gorjeni”. Dupã trecerea în revistã arealizãrilor Ligii, primarul face urmãtoarele aprecieri la adresa lui ConstantinBrâncuºi: „Executarea portalului ºi a coloanei Eroilor a fost încredinþatã marelui

sculptor C. Brâncuºi, care legat de judeþul Gorj prin naºtere, fiind din comunaPeºtiºani Gorj, de unde a plecat de peste 30 de ani, în Franþa, Anglia ºi America,sã-ºi desãvârºeascã marele sãu talent, a depãºit arta româneascã, transfor-mând-o, într’o concepþiune nouã, de simbolism, de forme mistice ºi masivitate”.

Un act de recunoaºtere a meritelor sculptorului Constantin Brâncuºi este ºifaptul cã M.S. Carol al II-lea, Regele României, îi acordã acestuia Ordinul „MeritulCultural” pentru Artã în grad de Cavaler cls. I (precum ºi altor personalitãþimarcante ale culturii ºi artei româneºti), prin decretul nr. 1932 din 7 iunie 1940.

Aºadar, aacestea aau ffost ppe sscurt aacþiunile (redate aici strict pe bazearhivistice) prin care Liga Naþionalã a Femeilor Gorjene a transmis,prin act de donaþie (adresa nr. 6330, din 20 octombrie 1937), dreptul

de proprietate asupra operelor brâncuºiene (care fac parte din ceea ce numimastãzi Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” din Târgu-Jiu) primãriei oraºuluiTârgu-Jiu. Acest act a fãcut apoi obiectul acceptãrii sale de cãtre ConsiliulComunal printr-o decizie prin care se acceptã donaþia Ligii (cu nr. 151, din12 noiembrie 1937).

Predarea monumentele închinate eroilor de cãtre Ligã primãriei oraºului s-afãcut chiar la data de 27 octombrie 1938 (prin adresa înregistratã cu nr. 7501),cu ocazia festivitãþilor din aceeaºi zi.

Lucrãrile lui Brâncuºi din oraº au fost inventariate apoi ºi în prezent fac partedin „Inventarul bunurilor care aparþin domeniului public al Municipiului Târgu-Jiu”,întocmit în temeiul Legii 213/1998 (privind proprietatea publicã ºi regimul juridical acesteia) ºi atestat prin Hotãrârea Guvernului nr. 973/2002 (privind atestareadomeniului public al judeþului Gorj).

Eminescu uunificã... ((IV)Lucian CCOSTACHE

Page 16: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

88

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220181166

Dacã LLuceafãrul ee LLucifer, îngerul cãzut,atunci el nu poate coborî pe pãmânt decâtcu un singur scop: pierderea unui alt suflet

din „curtea” Domnului. Cãtãlina ar rezista astfel ispiteidemonice, drãceºti, întrupate de trei ori, rãmânând,cu alte cuvinte, în zidirea ei dumnezeiascã. E ea maiputernicã decât Faust sau decât Dionis? În textulpoetului german (Goethe, Faust. Tragedie, traducerede Iosif Nãdedjde, Biblioteca pentru Toþi, Bucureºti,Editura Librãriei Leon Alcalay, 1908), aflãm uneorio ideaþie parþial asemãnãtoare, atât în Luceafãrul,dar mai ales în proza lui Eminescu, dar niciodatãla nivelul expresiei. Sunt de fapt apropieri dintr-oideologie comunã, aceea a romantismului. O ideegãsim aici, în adâncul dorinþei artistului de a gãsiforma desãvârºitã: „Poetul. – O, nu-mi vorbi demulþimea împestriþatã, a cãrei vedere face sã-mi piarãorice inspiraþie! depãrteazã de la mine furnicarulacesta zgomotos, care fãrã voia mea m-ar puteaatrage în vârteju-i. Poartã-mã mai bine spre aceletãcute regiuni cereºti unde poetul gustã bucuriisenine, unde iubirea ºi prietenia, aceste comoriale inimei noastre, înfloresc sub îngrijirea zeilor./Ah! tot ce încolþeºte în adâncul sufletului, totce buzele îngânã sfios prinzând când maibine, când mai rãu forma reuºitã, e înãbuºitde stãpânirea sãlbatecã a clipei de acum.Adesea trebuie sã treacã ani întregi pentruca sã aparã într-o formã desãvârºitã. Ceeaceluceºte, dureazã doar o clipã; adevãrul curatse pãstreazã posteritãþii.” RãspunsulBufonului e al celui neinteresat de posteritate,nici de trecut, ci de trãirea clipei, de prezent:„– De n-aº mai auzi nimic despre posteritate!Sã zicem cã ºi eu aº vorbi pentru ea, cine-armai înveseli pe cei de azi? Cãci ºi aceºtiavor sã fie veseli ºi au dreptate [...]. Fiþi darcuragioºi ºi arãtaþi-vã vrednici; daþi drumulînchipuirei cu tot alaiul ei, raþiune, pricepere,sentiment, pasiune, dar, luaþi seama, sã nuuitaþi ºi nebunia.” Directorul teatrului e omulmomentului, interesat ºi el de prezent, darmai mult de partea lui materialã, gândindmulþimea ca o „grãmadã”: „– Mulþime numaicu mulþime se poate cuceri, cãci din grãmadãfiecare poate sã-ºi aleagã dupã plac.”

Artistul ccreator rãmâne cu convingerile sale,cu preocuparea de a gãsi un echilibru allumii în armonia propriei creaþii, cãutând prin

operã ordinea universalã, acordurile sublime, cãciputerea omului se revelã în poet: „Poetul. – Ai vreaca pentru gustul tãu poetul sã-ºi batã joc în chipnelegiuit de cel mai înalt drept al sãu, dreptul de om(libertatea de a lucra dupã pornirea lui proprie) pecare i l-a dãruit natura! Prin ce miºcã el toate inimile?Prin ce înfrânge toate elementele? Oare nu prinarmonie, care þâºneºte din pieptu-i ºi reclãdeºtelumea în inima lui? [...] Cine rânduieºte pe celesinguratice într-o ordine universalã, unde cântã înacorduri sublime? Cine înteþeºte furtuna patimilor?Cine face sã luceascã amurgul în toatã splendoarealui [...] Puterea omului revelatã în poet.” Bufonulexprimã totuºi mai clar legãtura dintre artist ºipublic, opera devine hrana care sã sature pofta demelancolie a mulþimii, poetul devenind purtãtorulemoþiilor celorlalþi, care gustã astfel amãgirile vieþii,iluziile sublimate în opera de artã; de aici vine ºigloria artistului: „– [...] Toate sufletele delicate vorgãsi în opera ta o hranã pentru melancolia lor; atuncise va înduioºa când unul, când altul ºi fiecare vavedea ceea ce poartã el în inimã. Ei îþi cinstescavântul, le place iluziunea..” Poetul cere astfeltinereþe pentru spiritul sãu îmbãtrânit, mort, pentrua putea cânta iar bucuriile, fericirea, patimile. Deaici cele douã coordonate esenþiale, paradoxalºi în disputã, ºi în necesarã complementaritate– dorul de adevãr ºi setea de amãgire, de iluzionare:„– [...] N-avem nimic, ºi totuºi de ajuns: dorul deadevãr ºi setea de amãgire. Redã-mi acele pornirineîncãtuºate, fericirea adâncã ºi plinã de dureri,puterea urei, tãria iubirii, redã-mi iar tinereþea!”

În Prologul în cer (idee preluatã din Cartea I a luiIov – Nota: I. Nãdejde), Toþi trei (Cei trei arhangheli –

Rafael, Gavril, Mihail), adresându-se Domnului,rostesc un laudatio protocolar, nu altfel de cum varosti Hyperion, un discurs de primire, cu adresãrilecuvenite, cãtre unicul Stãpân. Mefistofeles, dracfiind, cunoaºte ºi el formulele de adresare, fãrã aconta totuºi pe sinceritatea spuselor lui: „Toþi trei.– [...] Înfãþiºarea ta dã puteri îngerilor, deºi nici unulnu te poate adânci, ºi toate operele tale sublime suntmãreþe ca în ziua cea dintâiu.” Mefistofeles („neiubitorde luminã”), „copil ciudat al haosului”, cum îl numeºteFaust, adresându-se Domnului, pare înþelegãtor cucei din lumea de jos,lumea cea micã a sco-lasticilor, micro-cos-mosul: „– [...] Despresoare ºi lumi nu ºtiusã spun nimica, eunu vãd decât chinurileoamenilor...”

Domnul îl încre-dinþeazã pe Faust,care „acum, îl slujeºteîn întuneric” ºi pe care,

„în curând îl va duce înluminã”, cum zice, luiMefistofeles, înger cãzut,

dar destul de simpatic chiar Domnului, ºugubãþ ºipus pe drãcãrii, „slobod sã încerce sã-l amãgeascã”,cãci „omul e supus greºelii cât timp nãzuieºte”.Mefistofeles îi mulþumeºte Domnului ºi îi spune,cu ironia aferentã, cã „nu s-a avut bine niciodatã cumorþii” ºi cã „îi plac mai mult obrajii plini ºi rumeni”,cã e, cu alte cuvinte, mai atras de viaþã (atracþie ce îltrage ºi pe Hyperion în jos). Domnul îl lasã pe Faust„pe seama” acestuia: „– [...] Smulge acest sufletde la obârºie ºi dacã îl poþi prinde în mreje, du-l pecãile tale.” Iosif Nãdejde precizeazã cã prin cuvântulUrquell – obârºie – „trebuie sã înþelegem aici izvorulprim, starea primitivã a sufletului, a cãrui puritatea fost tulburatã de cãderea omului”. (op. cit., p. 23)Reþinem formularea starea primitivã a sufletului, decare nu e strãinã Cãtãlina, asemenea Margaretei.Domnul rãspunde pilduitor; el nu spune cã dracul(dracii sunt numiþi copii ai cerului) îi este cel maidrag, ci cel mai puþin nesuferit dintre spiritele caretãgãduiesc, nu dintre cele care cred: „– Aici poþiveni oricând în toatã voia; eu n-am urât niciodatãpe semenii tãi. Dintre toate spiritele care tãgãduiesc,vicleanul îmi este cel mai puþin nesuferit. Omul sedã lesne trândãviei, cãci îi place sã se adânceascãîntr-o liniºte desãvârºitã; de aceea bucuros îi daude tovar㺠pe dracu, care sã-l aþâþe, sã-l îmboldeas-cã ºi sã-l facã sã lucreze. Dar voi, adevãraþi copiiai cerului, bucuraþi-vã de bogãþia vieþii vii. Putereacreatoare, care veºnic trãieºte ºi lucreazã, sã vãcuprindã în braþele dulci ale dragostei ºi minteavoastrã sã întãreascã în cugetãri trainice, aceeace pluteºte sub formã de nãluciri tremurãtoare.(Cerul se închide, arhanghelii se rãspândesc)”

În Partea ÎÎntâii aa ttragediieii, cu decorul general, catitlu, Noaptea, Faust, cu Cartea lui Nostradamusîn mânã, invocã misteriosul semn al Spiritului,

cel „deopotrivã” cu el ºi totuºi altul. Mefistofelesrosteºte „un adevãr modest” (Bescheinde Wahrheit),esenþa pãrþii sale (Demiurgul „insistã” ºi el în a-ipreciza lui Hyperion cã ºi el e parte a cerului:

într-unul din manuscrise; în Legenda Luceafãrului.C.- 2288 – a treia parte: Tu din eternul meu întreg/Rãmâi a treia parte; A. 2227: Ca adevãr din sânulmeu/ Tu faci din mine parte; Eºti parte tu din mine/ªi eu nu pot sã mor) într-un întreg atotecuprinzãtor:„– Þi-am spus adevãrul. Dacã omul, aceastã lumede nebunie, ne socoteºte de obicei un întreg, eu sunto parte a pãrþii care la început fu totul, o parte dinbezna care dãdu naºtere luminei, care acum încalcãºi vechea întâietate, ºi spaþiul mamei sale noaptea;ceea ce, totuºi, nu-i reuºeºte, cãci oricât s-ar încerca,

se opreºte numai la suprafaþa corpurilor. Dupãgnostici, omul e parte a TOT CEEA CE ESTE.”

Wagner, ucenicul, ee ffascinat, ca ºiDionis, de (o) carte, purtãtoare, pentrucine ºtie sã citeascã, a cunoaºterii:

„– [...] Ce mare e însã bucuria sufleteascã ce tepoartã din carte în carte, din filã în filã!” În Odaiede studiu, Faust se simte „îmboldit sã deschidãtextul original” ºi, încercând „sã traducã vorbelesfinte cu însemnarea lor adevãratã în scumpamea limbã germanã”, mediteazã asupra celorscrise aici: „(Deschide un volum ºi începe). Stãscris: «La început era cuvântul!» Aici mã ºi opresc!Cine mã ajutã sã merg mai departe? Nu pot sã dauatâta preþ cuvântului, trebuie sã-l traduc altfel dacãmintea mã lumineazã bine. Stã scris: «La începutera ideea!» Sã stãm ºi sã gândim bine asupraîntâiului rând, sã nu dãm drumul condeiului! Sã fieoare ideea aceea care rânduieºte ºi creeazã toate?Ar putea fi: «La început era forþa! », dar, pe cândscriu acestea ceva îmi spune cã tot n-am nimerit.Iatã însã cã Spiritul mã lumineazã! Vãd limpededeodatã ºi scriu încrezãtor: «La început a fostfapta!»”

La început era cu ºirul de traduceri posibile:«La început era cuvântul” [...] «La început eraideea!» [...] «La început era forþa!» [...] «La începutera fapta!» În limba germanã, Sinn înseamnã

deopotrivã: „sens”, „înþeles”, „spirit”, „idee” [În tra-ducerea lui I. Nãdejde. Nota 1, p. 80.] La începutera Ideea, cum ideea e ºi la începutul Luceafãrului –Frumuseþea în sine, neîntrupatã, vie doar în idee.Cuvântul dintâi ce i se dã spre meditaþie lui Hyperione acelaºi Spirit fãrã de care nici fiinþa umanã nuexistã. Cuvintele din discursul Demiurgului neîndeamnã spre cele patru delimitãri din „dezamã-girea” lui Faust – „rãu” din care se naºte, totuºi,„rãsplata”: „Învãþãm a preþui cele supra-omeneºti,cãutãm cu dor revelarea care nicãieri nu strãluceºtemai mãreþ ºi mai frumos ca în noul testament.”Hyperion învaþã ºi el sã preþuiascã ceea ce edeasupra omului oarecare ºi va avea, în final,revelaþia propriei esenþe supra-umane.

Sã uurmãrim ceea ce îi „propune” Pãrintelelui Hyperion, cel care-ºi cerea dezlegarea:Cere-mi – cuvântul meu de’ ntâi, urmat de:

Sã-þi dau înþelepciune?/ Vrei sã dau glas acelei guri/Ca dup’a ei cântare/ Sã se ia munþii cu pãduri/ ªiinsulele ’n mare. Se adaugã strofele: Vrei poate ’nfaptã sã arãþi/ Dreptate ºi tãrie?/ Þi-aº da pãmântulîn bucãþi/ Sã ’l faci împãrãþie.// Îþi dau catarg lângãcatarg/ Oºtiri spre a strãbate. Nu sunt acestea –cuvintele subliniate – ºi în aceeaºi succesiune,cuvintele „cãrþii originale”: Cuvântul, ideea (înþelep-ciunea), forþa, fapta!? În Faust, se invocã „cheia luiSolomon”, când, în odaia lui, Faust nu mai discerneîntre realitate ºi halucinaþie, când câinele sãu nu maiare „formã de câine”, e „un strigoi”, apoi e „cât unhipopotam, cu ochi de foc”, o adevãratã „sãmânþãa iadului”. E nevoit sã „întrebuinþeze farmecul celorpatru”. În Notele de la pagina 60, Odaie de studiu.Faust intrând cu câinele, în ediþia citatã, I. Nãdejdeexplicã: „Nota 1) Titlul unei cãrþi de magie [Cheialui Solomon]. În Evul Mediu, Solomon trecea, dupãarãtãrile Talmudului, drept cel dintâi vrãjitor. Înaceastã credinþã s-ar gãsi, poate, originea cuvântuluiromânesc solomonie care înseamnã fermecãtorie,vrãjitorie. Nota 2) Formula magicã din Cheia luiSolomon neavând puterea de a face pe diavolulascuns în câine sã iasã la ivealã, Faust între-buinþeazã vraja celor patru elemente.

Page 17: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 1177

Simptomatic, pentru ane pãstra în termeniigenerali ai discuþiei

despre „boala civilizaþiei”, înfond, negarea înseºi a noþiuniide fiinþã civilizatã, a cursîn ultimele decenii multãcernealã pe Dâmboviþa, des-criind „ziua blestematã” de

marþi, 28 iunie 1883, când, surghiunit de la redacþiaTimpul-ui, Mihai Eminescu „a poposit” în cãmeºoiulde forþã al stabilimentului doctorului Alexandruªuþu (1837-1919), primul medic psihiatru de lanoi, directorul Sanatoriului Mãrcuþa ºi al Spitaluluipentru alienaþi „Caritatea”, unde a fost internat în maimulte rânduri ºi unde a ºi murit poetul. Fãrã intenþiade a epuiza lista volumelor pe aceastã temã ºi aipotezelor, unele hazardate, altele profund politizate,lansate cu acest prilej, vom semnala cãrþile luiNicolae Georgescu, A doua viaþã a lui Eminescu(1994) ºi Moartea antumã a lui Eminescu (2002),ori volumele lui Theodor Codreanu, Dubla sacrificarea lui Eminescu (1997) ºi Controverse eminesciene(2002), apoi studiul „patografic” al lui Ovidiu Vuia,Despre boala ºi moartea lui Mihai Eminescu (1997)ºi, nu mai puþin, interpretãrile lui Ion Filipciuc,cuprinse în volumul Simptomuri politice în boala luiEminescu (Iaºi, Ed. Timpul, 2005), ori ale doctoruluiI. Nica, Eminescu – structura somato-psihicã (1972),totul culminând cu interpretãrile, pertinente, ale unorimportanþi medici contemporani, susþinute la Coloc-viul organizat de Fundaþia pentru ªtiinþã ºi Artã ºipublicate de acad. Eugen Simion sub titlul genericMaladia lui Eminescu ºi maladiile imaginare aleeminescologilor (2015).

Studiile menþionate, dar ºi multe alte cãrþi peaceeaºi temã converg spre ideea cã poetul naþionala suferit de o boalã psihicã (descifratã ca atare demedicii vienezi Obersteiner ºi Leidesdorf), ce secheamã azi psihozã maniaco-depresivã, ºi nicide-cum de o infecþie lueticã, sau chiar de o formã deschizofrenie, cum lasã sã se înþeleagã unii delatori,„retori, limbuþi, complexaþi ºi resentimentari, vorba luiNoica, niºte nemernici” (E. Simion, Argument, op. cit.,p. 8). Folosirea în acest caz a termenului de nebun,cu referire la Eminescu, cuvânt anacronic ce indicão formã de nepãsare stigmatizatoare, nu face decâtsã accentueze o suferinþã ascunsã. Graba de a folosiacest termen, în orice împrejurare, indicã, în opinialui Andrew Scull, autorul celui mai important tratat peaceastã temã, „o etichetã socialã, o mare nedreptateromanticã ºi o tautologie inutilã” (O istorie culturalãa nebuniei, Iaºi, Polirom, 2017, p. 12).

Existã, ppe dde aaltã pparte, opinia cã Eminescunu ar fi suferit, în realitate, de nimic ºi cã arfi fost doar îmbolnãvit. Teza aparþine cu totul

mitului Eminescu, analizat minuþios de Anca Noje, înIstoria ºi anatomia unui mit (Cluj-Napoca, Ed. Dacia,2001). Susþinãtorii tezei suferinþei induse suntconvinºi cã poetul ar fi fost mai degrabã surmenatºi tracasat de munca intensã de la Timpul, fãrã sãþinã seama de ceea ce G. Cãlinescu numea chiar„dorinþa de moarte a poetului”, prezentã în multedintre intervenþiile lui anterioare: „Om violent,sarcastic, bãnuitor, mizantrop, îngrijorat ºi neîncre-zãtor în viitor, misogin”, aºa îi apãrea poetul viito-rului sãu biograf (Viaþa lui Eminescu, p. 299).

S-a susþinut chiar cã boala lui Eminescu a fostdoar înscenatã, iar poetul a fost redus la tãcerepentru cutezanþele „gazetarului”. „Moartea civilã”a lui Eminescu, despre care vorbeºte ºi TheodorCodreanu în cartea sa Eminescu, martor al adevã-rului (Ed. Scara, 2004), ar fi, în realitate „o dublã

constrângere” la tãcere, prin mijloace economice ºiprin „epuizarea nervoasã ºi accentuarea adversitãþilorireconciliabile pe care le-a trezit” (op. cit., p. 44). Ace-eaºi soluþie este reformulatã ºi de Cãlin Cernãianu, încartea sa Recurs Eminescu – suprimarea gazetarului,în care ajunge la concluzia cã între evenimentele zileide 28 iunie 1883, cândEminescu a fost declaratbolnav mintal, ºi declaraþiilemartorilor existã inadvertenþeºi cã în toatã afacerea, carea avut drept scop compromi-terea „civilã” a poetului, s-arfi aflat un interpus interesat,Grigore Ventura (1840-1909),personaj controversat ºi„misterios”, gazetar, drama-turg ºi compozitor, cunoscutpentru convingerile salerusofile.

Oricum ar fi, victimã acomplicitãþii „vinovate” a luiTitu Maiorescu, a masonerieisau chiar a... Curþii Imperialede la Viena, problema fun-damentalã ce se pune azieste dacã, în lumina datelormedicale, puþine ºi contro-versate, de care dispunem,Eminescu a fost conºtient deevoluþia bolii ºi, în general,de situaþia sa moral-volitivã.Iatã, de pildã, o menþiune din Însemnãrile zilniceale lui Titu Maiorescu, datatã „luni, 30 mai, 1883:Azi prânz la mine cu ministrul american ... Gane,Jacques (Negruzzi), doamna Kremniz, Anette ºiEminescu ... observ un început de alienaþie mintalã(s.n.), dupã pãrerea mea”. O lunã mai târziu, pe cândse afla la Hotelul Nãnescu, din Curtea de Argeº,Maiorescu noteazã, din nou: „23 iunie, seara. Foartecald. La masã cu Th. Rosetti, doamna ºi domnulBeldimano(!). Eminescu devine evident din ce înce mai alienat (s.n.). Foarte excitat, sentiment alpersonalitãþii. Vrea sã înveþe albaneza, sã se cãlu-gãreascã, dar sã rãmânã la Bucureºti” (apudFilipciuc, op. cit., p. 147). Textul, subliniat cu creionulalbastru, indicã, în opinia unor exegeþi, o intervenþieulterioarã a criticului. Urmeazã, apoi, o însemnaredin 26 iunie, când poetul îi pare „moleºit ºi mult mailiniºtit”, ºi, în fine, explozia din 28 iunie, când „la ora6 dimineaþa”, primeºte o carte de vizitã de la doamnaSlavici, cu urmãtorul conþinut: „Domnul Eminescua înebunit (s.n.). Vã rog sã faceþi ceva ca sã scapde el, cã e foarte rãu.”

Meritã, îîn ccontext, eexplicatã semnificaþia pecare veacul al XIX-lea o acorda termenuluide nebun. În Occident persista teza cã

alienarea e o boalã a civilizaþiei, rezervatã celor„înãmoliþi în moliciune ºi lux”. Populaþia ruralã, ceicu ocupaþii meºteºugãreºti ºi negustoreºti ºi, prinextindere, sãracii ºi necivilizaþii de la periferia Europeiar fi fost scutiþi de asemenea „aþâþãri”. La fel, azilurilear fi fost doar aºezãminte pentru bogaþi, tezã infir-matã în 1857 de medicul francez Benedict-AugustinMorel, care, în Tratatul asupra degenerãrii intelec-tuale, morale ºi fiziologice a speciei, a evidenþiatfaptul cã bolile psihice sunt comune tuturor straturilorsociale, supuse deopotrivã „degenerãrii ºi decãderii”.Teoria degenerãrii, aplicatã de unii medici ºi pato-logiei lui Eminescu a condus la ideea izolãrii nebu-nilor în azile, „mai ales dupã eºecurile repetate alemedicinei de a vindeca bolile psihice” (Scull, op. cit.,p. 226). Din pãcate, nivelul ºtiinþei medicale, dar

ºi situaþia economicã a azilelor îi transforma peinternaþi în veritabili prizonieri ai unui sistem sanitarprecar. Era Eminescu în aceastã situaþie?

Simptomele psihice descrise de contemporani,martori ai celor trei episoade de boalã acutã apoetului, derulate în intervalul 1883-1889, ºi care au

condus la internarea la Spitalul doctorului ªuþu,apoi la Oberdobling, lângã Viena, ºi, în fine, laBolniþa Mãnãstirii Neamþ, indicã: agitaþie, delirverbal, solilocvie („umblã prin odaie ºi vorbeºtesingur”), pierderea contactului cu realitatea,avariþie de bani, lipsã de concentrare, compor-tament dezinhibat (dr. I. Nica, op. cit., p. 339).Fiºa medicalã, întocmitã la Viena, la 5 iulie1883, mai noteazã: dispoziþie euforicã, iritabili-tate, insomnie, logoree. Cu totul, un comporta-ment de tip T.A.B. (tulburare afectivã bipolarã).Semnificativã este doar periodicitatea, dupãcum observã dr. Dan Prelipceanu, urmatã deperioade pasagere de depresie, iar apoi demomente când „funcþionalitatea pacientului parea-ºi reveni in integrum” (Maladia lui Eminescu,op. cit., p. 103). Astfel se explicã de ce pentrumulþi Eminescu pãrea perfect echilibrat intelec-tual ºi emoþional. Realitatea este cã, între 1883-89, Eminescu a scris 65 de poezii originale ºi alãsat posteritãþii 15.271 de pagini de manuscris,dintre care 4.000 de versuri, a proiectat dramaMuºatinii ºi ºi-a alcãtuit propriul volum deversuri, Lumina de lunã, realizãri ce vin încontradicþie cu diagnosticul curent de boalãvenericã, complicatã cu o „demenþã terminalã”.

Existã mmãrturii ccutremurãtoare privindtratamentul agresiv cu mercur aplicatpoetului. Era un tratament anacronic, care,

în loc sã-l vindece de sindromul maniaco-depresivde care suferea, mai rãu l-a otrãvit, provocându-iefecte secundare: tremurul buzelor, limba uscatã,diminuarea reflexelor rotuliene (Vuia, op. cit., p. 44).Din pãcate, aceastã intoxicare lentã cu mercur, înloc sã-l vindece, i-a agravat starea. Academicianuldr. Victor Voicu descrie rezultatele acestui pseudo-tratament: tulburãri cardiace, deprimare (s.n.), tusespasmoticã etc. Ele treceau însã neobservate, cãci,în epocã, persista ideea cã artiºtii în general sunt maipredispuºi la tulburãri afective decât restul populaþiei,iar trãsãturile bipolare ar stimula... creativitatea.

Totuºi, e greu de înþeles de ce medicii vremii,în special Al. ªuþu ºi Gh. Marinescu, nu au recursºi la alte metode de tratament, mai ales cã în Europase vorbea deja de falimentul medicinei pe bazã desubstanþe chimice, practicându-se frecvent hipnozasau simpla „vorbã bunã” ºi hranã din abundenþã.De altfel, dupã mãrturia lui Sigmund Freud, chiarla Sanatoriul vienez unde a fost internat Eminescu,„tratamentul medical era redus, totul constând însupraveghere, îngrijire ºi masã” (apud Filipciuc,op. cit., p. 207).

Din pãcate, nici autopsia efectuatã, la cererealui Maiorescu, la Spitalul Brâncovenesc, nu a relevataspecte semnificative privind cauza realã a morþii.„O autopsie incompletã sau prost fãcutã, nu maipoate fi refãcutã”, conchide dr. Vladimir Beliº(Maladiile, op. cit., p. 140). Ca un epilog la acestesuferinþe nedrepte, adãugãm o scrisoare a luiEminescu, din 1887: „Dragã Veronicã, mã uitã cutotul... Nenorocirea care m-a lovit e destulã pedeapsãcã n-am vrut sã te ascult... Ar fi fost o mare plãceresã vii la Botoºani, sã mã vezi unde sunt bolnav,cãci din moment în moment mi-aºtept sfârºitul,cãci pentru societate sunt deja mort (s.n.).”

O moarte „civilã” acceptatã de poet cu lucidãºi tristã resemnare.

Spiritele iinvocate îîn aaceastã vvrajã sunt: Salamandra, spiritul focul; Nimfasau Undina, spiritul apei; Silful, spiritul aerului, ºi Kobold (mai jos [în text]Incubus), spiritul pãmântului.” Invocarea cuprinde elementele constitutive

ale lumii, ale universului: Salamandra sã ardã,/ Undina sã se-ncolãceascã,/ Silfulsã piarã,/ Kobold sã lucreze! Luceafãrul cuprinde ºi el toate aceste elemente, darîntr-un context cu totul diferit, cãci astrul se revendicã din elementele constituenteale cosmului: e din mare ºi cer, din luminã ºi întuneric etc.

Faust îi rãspunde lui Wagner, un Famulus, un „avântat”, un tânãr învãþãcel,care constatã ce mare mulþumire e sã te poþi transpune în spiritul vremilor trecute,sã vezi ce au gândit înþelepþii înaintea noastrã ºi cât de departe am ajuns noi

în urmã”, dar, evident, prin aprofundarea adâncului încifrat, cãci e nevoie deînþelepciune, al cãrþilor, Cartea cu ºapte peceþi: „Faust. – O, da, pânã la stele!Amice, vremurile trecute sunt pentru noi o carte cu ºapte peceþi [...] Wagner. –Dar lumea! inima ºi spiritul omului! Fiecare ar vrea sã ºtie ceva despre ele.Faust. – Da, ceea ce se cheamã a ºti.” Sã ne reamintim de Cartea ce-ºi dezvãluietainele numai dacã e cititã din ºapte în ºapte file, din magia înþelepciunii lui Riven-Ruben, din nuvela aventurii onirice a lui Dionis.

Este uimitor cum doi autori cu expresie poeticã diferitã se întâlnesc în esenþasufletului lor ºi în esenþa gândului care le determinã opera.

(Va urma)

Rana ccare nne ddoareMarrian NNENCESCU

Page 18: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

88

Euterpe

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220181188

Bãtãlia ppentru FFilarmonica PPiteºtiLa finalul primei noastre stagiuni, la 26 iunie 2008,

când am lansat volumul Bãtãlia pentru FilarmonicaPiteºti, nu bãnuiam ce surprize ne rezervã viitorul.Rãsfoind recent aceastã carte, am constatat,cu melancolie, tonul entuziast folosit da capo alfine; practic, un strigãt de victorie, dupã ani destãruinþã ºi eforturi ºtiute numai de mine ºi dupão stagiune plinã de bucurii: o orchestrã ce sesuda treptat, corul academic îºi gãsise locul înrepertoriul general, atmosfera de lucru extremde propice, crearea unui numeros ºi fidel public,invitarea noastrã pe scena Ateneului, calitateadeosebitã a unor soliºti ºi dirijori care ne-auonorat cu prezenþa neþinând cont cã suntem laînceput de drum, ecourile elogioase ale preseilocale ºi naþionale, însemnãrile din Cartea deOnoare a instituþiei, sprijinul necondiþionat alPrimãriei ºi Consiliului Local Piteºti º.a.m.d.

Au urmat alte realizãri – autorizareaFilarmonicii ca instituþie profesionistã de culturã(imediat dupã a doua stagiune), angajareasoliºtilor concertiºti Alexandru Tomescu, HoriaMihail ºi Rãzvan Suma, premiera mondialã ab-solutã a unui musical american, participarea laFestivalul internaþional George Enescu, primireaunui sediu propriu („bãtãlia” administraþiei localea durat din iulie 2006 pânã în martie 2010!) ºia sumelor necesare (fonduri europene) pentrulucrãrile ce vor demara în 2011. ªi ar fi, iarãºi,multe mici/mari amãnunte de adãugat...

Dar, cel mai important lucru, pe care l-am subliniatºi la aniversarea de trei ani, este acela cã am reuºitcrearea unei mari familii – artiºti, public, Munici-palitate. Fireºte, ca-n orice familie, cu problemerezolvate din mers, cu tensiuni inerente...

Gravã aa ffost aapariþia ccrizei eeconomice.Încã de la începutul anului 2008 au apãrutprimele restricþii legislative, ce aveau

legãturã cu planurile de dezvoltare. În 2009, am fostnevoiþi sã tãiem, prin lege, 20% din fondul de salariiºi sã blocãm promovãrile. Nu am dat efectiv penimeni afarã, am desfiinþat 12 posturi vacante, pãs-trate pentru completarea orchestrei cu absolvenþi aiU.N.M.B. Din ianuarie nu s-a mai respectat Contractulcolectiv de muncã, odatã cu aplicarea Legii salarizãriiunitare (suntem în proces încã). Lovitura cea marea venit în aceastã varã. Nici nu am apucat sã nebucurãm de reuºita primului curs propriu de artãdirijoralã, finalizat prin concertul din 1 iulie (cu 9dirijori din strãinãtate, din S.U.A. ºi Europa pânã înHaiti, la pupitru, pregãtiþi de maestrul Dumitru Goia),fiindcã în urmãtoarele zile ne-au lovit în plin treiordonanþe de urgenþã. Prin O.U.G. nr. 55 am fostnevoiþi sã tãiem 20% din cheltuielile materiale (aiciintrã utilitãþile, bunuri ºi servicii, dar ºi colaboratorii),prin O.U.G. nr. 58 au fost tãiate salariile cu 25%, iarprin aplicarea O.U.G. nr. 63 am fost nevoiþi sã facemconcediere colectivã. Au fost voci care au cerutdesfiinþarea Filarmonicii. Douã publicaþii îl somau pedl primar Tudor Pendiuc: gata, melomanii ºi-au fãcutmoftul, au mers la... douã concerte, sã ascultãmmanele în piaþã! Asemenea mizerii am consideratcã nici nu meritã un drept la replicã. Abia la 19 iulie,dupã ce analizasem cu dl primar diverse variantede supravieþuire a instituþiei, dupã ce stabilisem,în Consiliul Administrativ, un set de mãsuri dereorganizare, am aflat cât de gravã era, în fapt,situaþia. În cadrul unei ºedinþe cu toþi cei din

subordinea Consiliului Local ºi din Primãrie. Nu e ziîn care sã nu-mi revinã în minte cuvintele d-lui primar:„Celor care au cerut desfiinþarea Filarmonicii ºi caresunt convins cã nu au mers la vreun concert, le spuncã în Piteºti existã o elitã, iar Municipalitatea are da-toria de a oferi servicii elitei locale. Filarmonica nu

se desfiinþeazã!” ªi nu a fost doar

Corul desfiinþat,au dispãrut colegide la TESA, dinorchestrã, cuvântulde ordine fiindsalvarea orchestrei.Fiindcã nu existãfilarmonicã fãrãorchestrã. Nune-am mai permisnici luxul de a aveasoliºti concertiºti(care ne-au fãcutatâta imagine înþarã ºi în afarã). Înparalel, am pregãtittoate cele pentrustagiunea detoamnã ºi amgândit o strategiepe termen lung.Când plouã mai

mult, nu îþi cumperi o umbrelã, începi sã construieºtio arcã, spunea cineva...

Trecând ppeste aaceste mmãrturisiri de culise,iatã, în sfârºit, un alt vis prinde contur:realizarea unei reviste a instituþiei. ªi nu

numai. Existã, din pãcate, doar Actualiatea muzicalã,editatã de U.C.M.R., Acord-ul editat de U.N.M.B.,revista Opera a Operei Naþionale; revista MC-Muzicãclasicã a lui Ionuþ Bogdan ªtefãnescu a sucombatdupã douã superbe numere. Avem muzicologi deprestigiu, existã teoreticieni cunoscuþi, dar sunt puþinicei care fac cronicã de concert (au rubrici la revisteliterare, mulþi preferã emisiuni radio ºi TV culturale) ºise pot constitui într-un colectiv redacþional. Mulþumiripublice presei locale (scrisã, audio-video ºi elec-tronicã) pentru cã ne promoveazã fiecare eveniment(toþi invitaþii sunt impresionaþi de dosarul de presãprimit), dar, trebuie sã o spun, ne lipseºte încã unfeed-back adecvat, comentariul obiectiv ºi critic dedupã concert (o singurã excepþie, statornicul AdrianSimeanu; mai sunt de semnalat Traian Ulmeanu,Aurora Ghiþã, Iulia Ivãnoiu, Denis Meraru cual sãu memorabil titlu „Sete de filarmonicã”).

Revista pe care o propun atenþiei publice are unprogram cât se poate de explicit: 1. sã contribuie laeducaþia muzicalã; 2. sã reflecte activitatea instituþiei;3. sã aducã în prim-plan aspecte mai puþin sau delocºtiute din viaþa muzicienilor; 4. sã intre în circuitulnaþional, prin atragerea de colaboratori de valoare;5. sã fie utilã/atractivã unui public cât mai larg,pe care sã-l atragã spre sala noastrã de concert.6. sã punã accent pe dialog.

Numai cu sprijinul Dumneavoastrã, revistava avea viaþã lungã, ca ºi Filarmonica Piteºti!Bãtãlia noastrã continuã! Credinþã ºi entuziasmexistã!

(Euphonia, 1, septembrie 2010)

Moartea llui OOrfeuMi-ar fi plãcut, în aceastã

toamnã, sã putem pune înscenã la Filarmonica Piteºti,printre multe alte opusurimuzicale rãmase în aºteptare, ºi opera Orfeo edEuridice de Christoph Willibald Gluck (în transcripþialui Hector Berlioz), dar, dupã cum se cunoaºte,obiectul nostru de activitate principal îl reprezintãmuzica simfonicã, orice altceva oferit publicului fiind„bonusuri” din dorinþa de diversitate ºi suplinire alipsei altor instituþii muzicale specializate. Povestealui Orfeu ar fi vorbit în locul meu, pentru cã am trãitsub semnul lui Orfeu, de la logo-ul creat într-o noaptelungã de iulie a anului 2007 ºi regãsit pe ºtampilãºi pe toate actele oficiale, pânã la toate faptelefrumoase trãite de atunci încoace. Orfeu a fermecatnu doar oamenii, ci ºi pietrele, pânã când un ºarpeveninos a muºcat-o pe Euridice a lui. Ce-i drept,Euridice era sã mai moarã în vara anului 2010, darîn Infern a coborât abia în ultima perioadã. Va reuºiOrfeu sã o salveze? Dar Orfeu, oare, vrea sã sesalveze? Dar dacã Euridice a fãcut schimb de roluricu Orfeu? Oare, mã întrebam când priveam îngamã minorã la programul de stagiune, dintre toatevariantele de rãspuns cel al lui Gluck ar fi fostcel valabil în cazul de faþã?

Când o sã aparã monografia primilor 10 ani deexistenþã ai Filarmonicii Piteºti se va vedea, polifonic,ce a fãcut fiecare, care au fost intonaþia, dinamica,acordurile ºi disonanþele partiturii la care au fost mulþipãrtaºi, vãzuþi sau nevãzuþi. Dar nu a fost timp, anulacesta, de monografii, am avut de trebãluit în casanoastrã, mereu au fost alte prioritãþi. Cum nu am maigãsit timp nici de rãspunsuri venite dinspre infernulîn care coborâserã Euridice ºi Orfeu având partede multã acþiune la suprafaþã.

Existã, ccum sspunea ccineva inspirat, douãcategorii fundamentale de oameni deculturã: cei care sunt (mai) mereu „gazdã”

ºi cei care sunt îndeosebi doar „musafiri”. „Gazdele”sunt oamenii cu iniþiativã, binevoitori, care miºcãlucrurile, le pun în scenã, „organizatori de eveni-mente” care se sacrificã pentru ca alþii sã se simtãbine ºi apreciaþi la justa valoare. „Musafirii” sunt ceicare considerã cã totul li se cuvine, se considerãinvitaþi de drept, candidaþii din oficiu la premii...Gazdele sunt practicanþii gândirii cu inima, generoºii,înþelepþii, vizionarii. Musafirii – pragmaticii clipei,egoiºtii, narcisiºtii. Din fericire, existã ºi excepþii,când musafirul, din obligaþii sociale (vai, reciproci-tãþile ne omoarã!), se transformã în gazdã.

Gazdele preferã sã practice cultura, nu sã profitede pe urma ei. Exceleazã în act, ca Orfeu, nu îndiscurs. Ei sunt cei care ºi-au învins propriul orgoliu,s-au învins pe ei înºiºi, în favoarea celorlalþi. Men-talitate de... moaºã. Musafirul e fratele rãtãcitor,Odiseu, Cuceritorul de serviciu...

Personal, m-am sãturat de multã vreme de„teorii”, de „isme”, de vorbe, de explicaþii, de loviturisub centurã, de replici deºtepte ºi afectate, dedialogul surzilor! Într-o lume în care hãrmãlaia elegea, doar contopirea ideii ce zideºte cu fãptuireaconteazã.

Mi-am desfãºurat viaþa sub semnul militantismuluietico-estetic, al militantismului, pur ºi simplu! Aºaam declanºat mai multe „bãtãlii” – pentru integrareavalorilor locale în circuitul naþional, pentru depoli-tizarea culturii, pentru înfiinþarea Filarmonicii Piteºti,pentru dezvoltarea ºi supravieþuirea acesteia, înparalel cu promovarea nevoinþei de nou, pentruidei-forþã care sã uneascã întreg spectrul politic învederea realizãrii de proiecte culturale de anvergurã,pentru împãcarea generaþiilor într-un echilibrusuperior, pentru ridicarea ºtachetei spirituale aPiteºtiului. O filosofie practicã, una în care gândireaºi inima se contopesc.

Filarmonica PPiteºti -sau ddespre OOrfeu ººi EEuridice

Jean DDUMITRAªCU

DDin iiulie 22007, ddeci dde ppeste uun ddeceniu,Piteºtiul aare ffilarmonicã! AA ffost îînfiinþatã ººirezistã pprin sstrãdaniile ssisifice aale llui JJean

Dumitraºcu, sscriitor-ppublicist „„la oorigini”, oo ttrestie ddeom, ffragil ººi ttenace, ccãruia mmult îîi ddatoreazã cculturaargeºeanã. DDin sseptembrie 22010, FFilarmonica PPiteºti(http://www.filarmonicapitesti.ro/) eediteazã ººi oo rrevistã,Euphoniia numitã. AAu aapãrut ppânã aacum zzece nnumere,în ccondiþii ggrafice dde mmare cclasã. RReluãm îîn cconti-

nuare eeditorialele ssemnate dde ddirectorul iinstituþiei,redactor-ººef aal rrevistei, JJean DDumitraºcu, îîn pprimulºi îîn uultimul nnumãr ((13-114, ddecembrie 22017). CCuadevãrat, iistorie pprivitã ddin iinterior, iistorie ttrãitã.

Ziceam ccândva ccã „„o zzi ffãrã mmuzicã ee oo zzipierdutã”. JJean DDumitraºcu ººi FFilarmonica PPiteºti nneajutã ssã aavem zzile bbogate –– ssã lle uurãm aamânduroramulþi aani, mmulte ddecenii, mmai aales ccã, dde ccurând,dl DDumitraºcu aa rrotunjit ccincizeci dde aani! ((Gh. PPãun)

Page 19: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 1199

Literatura rromânã ddinSerbia este interpre-tatã de exegeþi din

perspectiva unei fenomeno-logii specifice, accentuatãde faptul cã fiecare dintre

militanþii sãi posedã un anumit „limbaj al valorii”(Roland Barthes), acesta fiind tributar atât moduluide afirmare a conºtiinþei de sine, cât ºi realitãþilorspirituale interne. Pe fundalul cosmopolitismuluidezvoltat în literatura minoritarã de expresie româ-neascã, „limbajul funcþioneazã în chip evident ca odevorare” (idem) a scriiturii „întotdeauna înrãdãcinatãîntr-un dincolo de limbaj”. În acest context, actulpoetic a suportat o deviere de discurs, operaþiuneafiind cauzatã, indubitabil, de împingerea cuvântului,devenit „alibi” ºi vehicul al elementelor filosofiei,cãtre imaginea care substituie textul în pretext.

Nu propunem, aici, un subiect de meditaþieasupra a ceea ce acelaºi Roland Barthes decreta:„comprehensiunea unui limbaj real constituie, pentruscriitor, actul literar cel mai uman”. Nu este hazardatãîncercarea noastrã de a schiþa o nouã categorie delirici, al cãror program este, în mod expres, acela

de a deconstrui „obscuritatea” ficþionalã a poezieimoderne. Noutatea „inovaþiei” propuse de aceºtia,sub influenþa modelelor literare europene, constã în„desfiinþarea” conceptului de modernism cãruia îi suntproprii eclectismul ºi ornamentul organicist. IonelaMengher, în studiul monografic Lumina 1947-1997(Editura Libertatea, Panciova, 2000), este de pãrerecã „preluând motive, modele ºi tipare din alte lite-raturi, poezia de limba românã din spaþiul geoculturalla care ne referim a reuºit, în acelaºi timp, sã-ºiconstituie o fizionomie proprie, inconfundabilã”.

Evident, nu este vorba de negarea în artã,de cãtre literaþi, a futurismului, expresionismului,dadaismului ºi a altor „ingrediente” autohtone carecompun, fãrã rezerve, paradigma modernismului,ci de o rupturã cu „o convenþie de limbaj”: „…atuncicând limbajul poetic pune în mod radical Natura îndiscuþie, prin efectul sãu de structurã fãrã a recurgela conþinutul discursului ºi fãrã a se opri la releulunei ideologii, nu mai existã scriiturã, nu mai existãdecât stiluri, prin intermediul cãrora omul se întoarcecomplet pentru a confrunta o lume obiectivã, fãrã amai trece prin vreo figurã a Istoriei sau a sociabilitãþii”(Roland Barthes, Le Degré zéro de l'écriture, 1953).

„Anatomiºtii” noii miºcãri – deconstructivismul –

orientate spre diversificarea imaginarului, în viziuneanoastã, sunt Mariana Dan ºi Annemarie SorescuMarinkovici.

Scriitura ppoetei MMariana DDan se dezvoltãceremonios, pe linia deschisã ºi trasatãîn universul liricii româneºti de Nichita

Stãnescu. Pentru ea poezia devine un pretext,anume adus în discuþie, pentru a ne delecta ºi oferi,în acelaºi timp, satisfacþia descoperirii cuvântului careexprimã adevãrul: „au venit cuvintele/ în gura meaplinã cu pietre/ în clepsidra care curge/ în pãmânt”(Lui Mihai, tatãlui). Aproape fãrã excepþie, poemelecuprinse între coperþile volumului Crimã perfectãtrãdeazã un artist desãvârºit, stãpân pe uneltele sale.La prima vedere, meditaþia pare camuflatã. Esteprivilegiul poetei de a nu-ºi lãsa „decriptatã” emoþia(paradoxal de intelectualizatã) ºi de a-ºi elaborapropria sa inginerie textualã. Fascinaþia compoziþiilorpurtând semnãturaMarianei Dan estedatã tocmai decondensareadiscursului care

provoacã o alternanþãa registrului liric întreapolinic ºi sacralitate.Ideea este clar expusãîn poezia Cucuveaua:„…doar clopotul fãrãbisericã/ doar pasãreafãrã ochi/ doarcuvântul fãrã gurã/cuvintele respirate aleceasurilor inventate/ºi-n timp ce numãrãm/zilele/ înapoi/ mai mici/cucuveaua respirândse umflã/ ca o pernã

uriaºã”. Deºi dã senzaþia vizualizãrii sentimentelor –în permanenþã pletoricã, probabil pentru a adâncienigmaticul în mesaj – recurge la un limbaj poetico-estetic bine conturat. Universul poezie MarianeiDan, existenþial ºi dominat de figurile contrarietãþii,se constituie din simboluri ºi efuziuni, bine temperate.

Catinca Agache reþinea cã Mariana Dan este opoetã cu un discurs liric în extensie, modern, „înscrisîn paradigma poeticã a generaþiei de scriitori româniºaptezeciºti”.

În Un kkiil dde ccer, titlu oarecum ºocant ºi atipic,remarcãm, printre imagini expresioniste, forþacuvântului nespus, sugerat, viu: „capul meu

pe masa din bucãtãrie/ vorbeºte singur/ într-o limbã/cu vorbe translucide// obiectele n-au nume/ oameniipoartã peruci de apã// e-atâta loc de poezie/ încâtgândacii de bucãtãrie din japonia/ strãlucesc precumlicuricii/ pe o pungã de orez/ negrul/ de sub unghiletale/ nu existã –/ nici o dovadã de acþiune/ (…)/ undemi-e corpul?/ întreabã capul meu/ ce nu cunoaºte/body language…” (tar chugam).

Înruditã structural cu Ezra Pound ºi T.S. Eliot,Mariana Dan concretizeazã/esenþializeazã limbajul

(acesta, în concepþia criticului Graþiela Benga,fiind dihotomic, la intersecþia dintre ontic ºi livresc),decriptând astfel apartenenþa dionisiacã a poetului:„petricica din pantof/ bobul de mazãre/ e poesia/coajã de nucã pe ape verzi/ e pleoapa,/ rent-a-carpe râul gange/ din dormitor// vorbim sã ne mai treacã/de ieri ºi de mâine// aprindeþi lumina/ sã numãrãmpantofii –/ în camerã nu-i nimeni/ pe geam privescfrunzele cãzute/ unde-s copacii?” (numãratulpantofilor) ºi: „ploaia face gãuri/ în apã –/ noirepetãm/ aceleaºi cuvinte// întunericul se lasã/peste buzele mielului// eu scriu cu vocea/ ochilormei închiºi/ cui?”(Cui?)

Poetica MMarianei DDan, aflatã sub unghiulde incidenþã al klokotrismului, genereazã,dupã modelul nichitastãnescian, simboluri

noi, lucru care confirmã prezenþa unui registrutematic ºi stilistic destul de variat: „din lucruri ieseo luminã/ când trece lebãda pe apã/ sã se culceuscatã/ printre trestii// strig// ºi ecoul îmi întoarce/þipãtul lebedei/ care nu vrea sã se nascã” (lebãdanenãscutã), sau „mesele cu insectele gândurilor/trecând grãbite peste faþa/ de masã, somnul adâncal feþei/ înaintea cuvintelor sparte/ de nelipit, cacioburile// noaptea-i mai mare/ decât ai puteas-o suporþi” (mesele).

Volumul Un kil de cer ne demonstreazã cã înoperã poetul este, într-adevãr, ubicuu. Mariana Danrescrie inspiratã atât infrarealismul barbian („printrechei/ aceeaºi lunã cu unghia tãiatã –/ leagãnulaleºilor// cu care deschizi uºa/ în formã de ou?/pe alb – numele alb:/ frica de Dumnezeu/ sus-pusa/din codiþa iepurelui// cel ales se spalã pe dinþi/ºi trimite scrisori albastre// eu cãlãtoresc cu religiamea/ pân-la umbra mesteacãnului/ sub care mi-amîngropat/ pisoiul” – în formã de ou), cât ºi codurileregal-sacerdotale vaskopopiene („lupul e sensul/de a fi singur ºi sur/ în vis, e alter-egoul tãu care/ seridicã în douã picioare/ ºi urlã la luna nouã ºi veche//lupu-i nepãsarea/ la ce zic vecinii/ ori historia// lupule ochi ºi urechi/ la umbra care-o lasã în urma sa//el este urna plinã cu cenuºa/ speriaþilor de foc/e ceasul oprit al câinelui…” – lupul din cenuºa mea).

Mariana Dan este conºtientã cã în poezie,aceasta izvorâtã fiind din „straturile sunetelor dene-nþeles”, nimic nu se pierde, totul se recicleazã,cum constata Eugen Simion. Incontestabil, MarianaDan este o scriitoare desãvârºitã, cu un traseupoetic bine conturat.

Mitul ppostmodernismului pãrea sã se clatineodatã cu apariþia, în 1982, a volumuluiprofesorului american Ihab Hassan The

dismemberment of Orpheus: toward a postmodernliterature. „Procesul” operat de teoretician asupraconceptului de postmodernism literar a pus în pericolstandardele, fisurând într-un anumit fel sensul lumiiPoesis–ului. Incontestabil, ne-am aflat în faþa unuicurent de gândire care venea sã rãstoarne rigoareacanonicã ºi arhetipalã impusã de indetermanenþã,termen consacrat de Ihab Hassan, care desemneazã„douã tendinþe centrale, esenþiale ale postmodernis-mului: indeterminarea ºi imanenþa”.

Dacã ar fi sã decodificãm noua poezie prin cheiape care ne-o propune profesorul Hassan, ne-am aflaîn împrejurarea de a accepta simptomele uneimodernitãþi fictive care presupune, dincolo de oricerisc, un limbaj poetic experimental, despre care HugoFriedrich (în Structura liricii moderne, Ed. Univers,Bucureºti, 1998) sugera cã poate crea „o tensiuneexcesivã care, adãugatã conþinuturilor obscure,provoacã dezorientare”.

Deconstructivismul ºi literatura rromânã ddin SSerbia

Fllorrian CCOPCEA

Acontat iidealul. Orfeu ºi-a vãzut de cântecul sãu. Nu importã cei care aparºi îl executã în câteva cuvinte. Nu ai operã, nici studii, i se strigã. Orfeuºtie însã cã nu conteazã nimic din ceea ce ai fãcut, cel de pe margine

ºtie mai bine cã tu eºti un neica-nimeni.Toate au un început. ªi un sfârºit. Am avut marele avantaj de a nu avea

interese personale în muzicã, nu am avut nevoie de „trambuline”, de „invitaþii

reciproce”, având un singur interes major – satisfacerea dorinþelor publiculuiºi integrarea Piteºtiului printre capitalele muzicale. Nu am reuºit întotdeauna.Singura speranþã e în Timpul – Judecãtor. Noi trecem, operele–faptele rãmân.

Când l-am gândit pe Orfeu la înfiinþarea filarmonicii, am neglijat parteaa doua a poveºtii sale, cea a coborârii în Infern...

(Euphonia, 13-14, decembrie 2017)

MMariana DDan ((Bucureºti, 22 iiunie 11955). PPoet, ccritic lliterar, eeseist,traducãtor. SStudiile ggimnaziale, lliceale ººi uuniversitare lle tterminã îînoraºul nnatal. SS-aa sstabilit, îîn aanul 11978, lla BBelgrad, îîn SSerbia, uunde

obþine ccetãþenia ssârbã ((1983). AA uurmat sstudii ppostuniversitare îîn llimba ssârbãla FFacultatea dde FFilologie ddin BBelgrad ((1979–1980). ÎÎn pperioada 11981–1988a oocupat ffuncþia dde aasistent lla ccatedra dde llimbã ººi lliteraturã rromânã aaFacultãþii dde FFilosofie ddin NNovi SSad. SSe ttransferã, îîn 11988, lla ccatedra ddelimba ººi lliteratura rromânã aa FFacultãþii dde FFilologie ddin BBelgrad, iiar îîn nnoiem-brie 11992 îîºi ssusþine, ttot aaici, tteza dde ddoctorat –– Fantastiicul îîn lliimba rromânã.A ppublicat llucrãri ººtiinþifice, dde sspecialitate, ddin ddomeniile lliteraturii ººi iima-gologiei. AA oobþinut ppremii ººi ddistincþii ppentru aactivitatea ssa ddidacticã ººi ppoeticã.Este aautoarea mmai mmultor ddicþionare ººi mmonografii lliterare. AA ccontribuit lla rrealizareaurmãtoarelor aantologii: Arhiipelagul ddantelat (poezie), Cãpriioara ddiin vviis (prozã), MiirceaEliiade –– La þþiigãncii. NNopþii lla SSerampore. A sscris zzeci dde sstudii ffundamentale ddesprecreaþia sscriitorilor SSlavco AAlmãjan, MMarin SSorescu, AAdam PPuslojic. AA ttradus îîn llimbilesârbã, eenglezã ººi ffrancezã ddin ooperele llui EEugen SSimion, MMircea EEliade, AAdrianMarino, JJohn CCage, KKen SSmith, CCarles MMarowitz. EEste mmembrã aa UUniunii SScriitorilordin RRomânia ººi aa AAsociaþiei SScriitorilor ddin SSerbia. DDe mmare iinteres ddin ppartea lliteraþilors-aau bbucurat llucrãrile: Mãrul dde aaur aal ttaiineii. FFantastiicul îîn lliiteratura rromânã (1997),Liiteratura rromânã dde lla îînceputurii ppânã lla ppostmoderniism (2004), Diicþiionar ppoliiglot(2008), Construcþiia ººii ddeconstrucþiia ccanonuluii iidentiitar (2010). AA ddebutat lliterar ccuversuri îîn rrevista Cutezzãtoriiii, iar eeditorial îîn aanul 11987 ccu vvolumul dde ppoeme Criimãperfectã (Panciova, EEd. LLibertatea).

Opera ppoeticã ((selectiv): ÎÎngeriiii ddiin sstaþiie (Bucureºti, EEd. VVinea, 22006), Un kkiilde ccer (Panciova, EEd. LLibertatea, 22009).

Page 20: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220182200

Revenind lla ccomentariile lui Hassan, se poatedemonstra cã postmodernismul, în pofida„trãsãturilor artistice, gnoseologice ºi so-

ciale” propulsate, accentueazã, dar nu actualizeazã(aici sã-i dãm dreptate!) spectrul paradigmatic al uneirealitãþi care reclamã o extracþie necesarã pentruregenerarea poeziei în general. În consecinþã, pre-modernismul nu apare drept o reacþie împotrivarealului desfigurat de haosul existenþial, ci destinatãdinamizãrii structurale a concretului, pentru a-laureola cu o eclatantã diversitate esteticã. Înþele-gem, astfel, cã postmodernismul nu „este antiformal,anarhic sau de-creator”, cum îl interpreteazã IhabHassan, ci, printre altele, perpetuarea tradiþieimoderniste necesare pentru a ne scufunda”,în condiþii de triumf, în „zonele adânci ale psihiculuiuman” (Hugo Friedrich).

Cu volumul Adnana ºi alte poveºti, AnnemarieSorescu Marinkovici vine tocmai sã rãstoarne/ de-construiascã teza formulatã de Ihab Hassan ºi sãproclame supremaþia mecanismului intim al lumii-text,

unde „fiinþa mea penduleazã/ între cele douã spaþii/unindu-le” (Pendulare). Poeta fãcea dovada cu-noaºterii la perfecþie a principiului alchimic cu carear putea bulversa ierarhiile literare din Serbia, dar,neasumându-ºi acest rol, îºi urmeazã inspiratvocea auctorialã pe care o aude venind din interior.Poemele sale conduc poezia româneascã spre onouã retoricã, una care, fãrã sã violenteze sintaxa,inoveazã lirismul imagistic, cu alte cuvinte,

verslibrismul. Logosul ei poetic nu se naºte dinemoþie, ci dintr-o profundã meditaþie asupra sufletuluiomenesc ºi a universului exterior. Tentaþia acesteiade a hermenentiza glisarea eului spre o stare ludicãconfirmã observaþia lui Hugo Friedrich, potrivit cãreiapoetul e singur cu limbajul sãu: „…în fiecare noaptepoetul viseazã/ cã moare/ lângã el/ eu visez un peºtede aur/ un om cu un cuþit/ ºi reflexia lui în oglindã/refuz sã intru în vreun poem/ acum/ când poetul eorb/ aºtept o erã glacialã/ când dragostea lui pentrumine/ nu va mai spargefereastra/ în douã…”(Poetul ºi muza).

Eugen Simion (veziFragmente critice, III,Mit. Mitizare. Mistificare,Ed. Fundaþia ScrisuluiRomânesc/ Universenciclopedic, Bucureºti,1999) este de pãrere cã„post-modernismul pune

accentul pe joc (…),pe derizoriul dinexistenþã”.

AnnemarieSorescu Marinkovici,fiind o destructuristã,nu departe de ceea

ce impune postmodernismul, se lasã magnetizatãde efectul inter-paradisiac-hipnotic al fenomenuluiºi dezvoltã o silenþioasã anamnezã livreascã:„Aceeaºi Adnana/ umblând pe strãzi cu surâsulagãþat/ în colþul ochilor/ al buzelor/ (…)/ un bãrbatîi spune/ ia-þi tristeþea ºi zboarã cu ea/ iar altul/ puneîn locul tristeþii rãutate/ în locul urii rãutate/ în loculdezamãgirii rãutate/ rãutatea face mult mai puþinrãu/ decât tristeþea/ cel din urmã rosteºte doar/

am priceput Adnana” (Adnana). Poeta recurge,nu de puþine ori, la un limbaj parabolic, anume pentrua-ºi ficþiona sentimentele. Tocmai datoritã acesteiambiguitãþi cultivate în direcþia „unui zbor invers”(Ion Barbu), poeta capãtã forþa de a ieºi din vortexulunei generaþii captive nostalgiilor mitice sau expe-rimentelor: „Iacob dormea cu capul pe o piatrã/iar undeva deasupra/ doi îngeri urcau scara/ aveauseceri în loc de aripi/ bineînþeles/ seceri/ de tãiatnoaptea/ îi spunea ea/ asta e singura scarã/ pe caren-o s-o dãrâm niciodatã” (Scrisoare cãtre Adnana).Poezia este, la Annemarie Sorescu Marinkovici,un spectacol în care banalul este întors în culisepentru a ceda locul irealitãþii golite de abstracþiuni.

Dacã ddeconstructivismul nu se bazeazã pemetaforã, el devine, indiferent de contrariulafirmaþiei, un avanpost solid al postmo-

dernismului. Poeta intuieºte aceastã ipostazã,autoflagelantã, a noului stil poetic ce se întrezãreºtela orizont ºi scrie altfel. Versurile sale izvorãsc dintr-omelancolie atavicã ce stimuleazã spiritul dezlãnþuit,rebel, refugiat/hãrþuit în cochilia unei singurãtãþisublime: „Vei locui întotdeauna la marginea privirii/mele/ fãrã teama cã ai putea/ sã cazi/ în fiecarenoapte/ fluturi bezmetici/ îþi vor muta/ umbra/ maiaproape de mine/ iar/ de s-ar întâmpla sã treci/ prindreptul inimii mele/ îþi voi simþi mersul ºovãielnic/închis/ într-o sondã” (Vei locui întotdeauna…). Fiinþaºi neantul fac parte din toposurile poetei: „În noapteaasta am rãmas/ mutã/ fãrã versuri/ iapã galbenãtropotind/ lent/ fãrã ecou/ ca în coºmaruri/ cândîntre dorinþa/ de a te miºca/ ºi miºcarea propriu-zisã/intervine un rãstimp/ de câteva/ veºnicii…” (Mutã),ºi: „Beau un pahar de apã/ ºi-mi sprijin apoi depereþi/ tristeþea/ slãbiciunea/ lipsa de noimã cemã/ înconjoarã/ zâmbetul tãu carnivor/ mi-ar puteaþine azi/ loc de fericire…” (În loc de fericire).

Nu mai încape îndoialã, poeta Annemarie SorescuMarinkovici reprezintã un reper în calea utopicilor, pecare îi va determina sã fie de acord cu abandonareastigmatului estetic al artei „eºuate valoric” (IhabHassan), spre a apuca, alãturi de ea, cãtre o altãetapã de creativitate.

AAnnemarie SSorescu MMarinkovici ((Piteºti, 224 ddecembrie 11978). PPoetã ººitraducãtoare. EEste llicenþiatã aa FFacultãþii dde LLitere aa UUniversitãþii dde VVestdin TTimiºoara, uunde îîºi oobþine ººi mmasteratul ((2003). ÎÎn aanul 22010 ººi-aa lluat

doctoratul lla UUniversitatea „„Babeº-BBolyai” ddin CCluj-NNapoca ccu tteza Româniiii ddiinTiimoc aastãzzii. FFiiiinþe mmiitologiice. A ffost rredactor-ººef aal ccotidianului DeWest dinTimiºoara. CColaboreazã lla ppublicaþiile Liibertatea, LLumiina, TTradiiþiia ºi Piiramiida.Este ccadru uuniversitar ººi ccercetãtor ººtiinþific lla IInstitutul dde BBalcanologie aalAcademiei dde ªªtiinþã ººi AArtã BBelgrad. AA ppublicat vversuri ººi îîn ppaginile uunor rreviste lliteraredin RRomânia. DDebuteazã ccu vversuri îîn vvolumul ccolectiv Ogliinzzii rrotiitoare, apãrut îîn 22001la EEditura MMarineasa ddin TTimiºoara.

Publicã, îîn 22006, lla EEditura LLibertatea ddin PPanciova, vvolumul dde ppoezie AAdnanaºii aalte ppoveºtii.

Acad. PPãun IIon OOtiman ((coordonator), Almãjul dde iierii, dde aazzii ººii dde mmâiine,Editura AAcademiei RRomâne ººi EEditura AArtpress, BBucureºti, 22017

Volumul, de 940 de pagini, are subtitlul Mult dorita Vale a Miracolelor,este numãrul 6 în Colecþia Restituiri a Academiei Române, Filiala Timiºoara(preºedinte acad. Pãun Ion Otiman) ºi este editat ºi prefaþat de prof. univ. DumitruPopovici, cu sprijinul Asociaþiei Culturale „Þara Almãjului”.

Istoria atât de zbuciumatã a Banatului, implicit a Almãjului ca parte organicã,trupeascã ºi sufleteascã a acestuia, am dorit sã o prezentãm, în cartea de faþã,ca o oglindã cât mai fidelã a acestor meleaguri ºi a vieþii complexe ºi complicatepe care au parcurs-o mai bine de douã milenii almãjenii. Trecerile succesiveale romanilor, turcilor, austriecilor si ungurilor prin Almãj, pânã în anul 1918,anul Marii Uniri ºi al integrãrii organice a Banatului în Patria Mamã – România,au lãsat urme în viaþa, cultura ºi comportamentul almãjenilor. Dar, acesteinterferenþe, indiferent de durata ºi obiceiurile vremelnicilor, nu au afectatcaracterul pur românesc al Almãjului ºi nici graiul curat românesc al almãjenilor.Locuitorii Almãjului au preluat, cu selectivitate, ceea ce au considerat cã estepotrivit, este bun pentru cultura, civilizaþia, într-un cuvânt, ceea ce este beneficpentru viaþa lor (hãrnicia, rigoarea, punctualitatea, respectul naturii ºi al legii,adepþi ai lucrului bine fãcut etc.).

Ne-am strãduit, pe cât ne-au dus puterile, ne-au ajutat izvoarele, sursele ºiresursele, sã readucem în imaginaþia cititorilor Almãjul cu viaþa sa patriarhalã dealtãdatã, care s-a stins încet, încet, dar ºi lumea de astãzi, încã vie, care, cu buneºi mai puþin bune, populeazã atât de dorita Vale a Miracolelor – Valea Almãjului.

Ne-am strãduit, de asemenea, cunoscând mersul vremurilor, sã creionãmcâteva proiecte de viitor pentru mai binele locuitorilor Almãjului, implicit pentrumai binele þãrii. (Acad. Pãun Ion Otiman, pe coperta a patra)

Antiilethe, rreviistã ppentru rrememorarea eexiiluluiiromânesc. Apare ssub eegida AAsociaþiei CCulturale„Carmina BBalcanica”, DDirector oonorific BBasarabNicolescu, DDirector ffondator MMihaela AAlbu

O nouã revistã?Într-adevãr, dar aceastã nouã publicaþie este dedi-

catã exclusiv recuperãrii, aducerii acasã a unui tezaurde literaturã, cunoaºtere ºi meditaþie asupra timpuluiºi a devenirilor omului în istoria noastrã recentã, tezaurdatorat acelora care au trãit/ trãiesc departe de þarã,mulþi interziºi de-a lungul unor decenii întregi. Încercãmo reapropiere de opera celor cãrora, nici acum, laaproape treizeci de ani dupã evenimentele din 1989,nu li se conferã (decât parþial) locul cuvenit în culturaromânã. (Mihaela Albu, în Argument)

Capitolele sumarului: Mozaic portretistic Vintilã Horia, File din literatura exilului– poezie, Reviste româneºti din exil, Din presa exilului, Corespondenþã din SUA,Restituiri – Texte originale în versiune româneascã, Interviuri, Scrisori din exil, Înexil despre exil, Recenzii, Cãrþi ºi documente ale exilului în biblioteci din România.

Tudor NNedelcea, Emiinescu, Fundaþia NNaþionalã ppentru ªªtiinþã ººi AArtã,Bucureºti, 22013

Pentru mine, Eminescu este, înainte de toate, o carte de suflet, de lecuirepsihicã prin culturã. Constantin Noica vorbea de o boalã rarã, care l-a cuprinsdupã parcurgerea integralã a creaþiei „omului deplin al culturii româneºti”:„eminescianita”.

Este o boalã care ar trebui „sã se ia”, intelectualii români ar trebui sã seîmbolnãveascã mai des de „eminescianitã”, astfel încât gloata denigratorilorsã se împuþineze. (...)

Este de-a dreptul fantastic cum te poþi regãsi (odihni, ar zice C. Noica)în Eminescu, la orice vârstã biologicã, context istoric sau stare sufleteascã.(Autorul, în Destãinuire, la începutul cãrþii)

Ion CC. ªªtefan, Cãlãtoriie îîn llumea ccãrþiilor, criticã lliterarã, EEd. AArefeana,Bucureºti, 22017

Autorul, dând dovadã de maturitate evaluativã, s-a oprit în timp, la alegereascriitorilor ºi cãrþilor despre care a scris, urmãrind o anumitã scarã valoricã.Astfel, toate materialele din acest volum au primit o pre-validare prin publicarealor în diferite reviste culturale ºi cotidiene, cum sunt: Curtea de la Argeº,Bucureºtiul literar ºi artistic, Argeº, Sud, Destine, Reflector argeºean ºi altele.(Geo Cãlugãrul, pe coperta a patra)

Semn(al) dde ccarte

Page 21: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 2211

Darul îînþeleptuluiIon CC. ªªTEFAN

Gândirea ffilosoficã ººiartisticã a academi-cianului Vasile

Tonoiu poate da naºtere uneicãrþi de o rarã complexitateºi cuprindere, aºa cum esteºi acest volum, Proze ºi-atât(Editura Arefeana, Bucureºti,2018), pe care l-am tipãrit

cu deplinã convingere cã vã pun la dispoziþieo carte de-o mare valoare culturalã.

Evadând uneori din cercul auriu al noþiunilorabstracte, mai ales în anii pensionãrii, el s-a dedicat,cu aceeaºi seriozitate ºi migalã, unor opere artistice,dintre care au apãrut la Editura Arefeana volumeleRisipe uºor grave, Timp grãbit ºi traducerea dinHenri Poincaré Valoarea ºtiinþei. Ultimele gânduri.

La începutul colaborãrii noastre în domeniulliteraturii, am crezut cã este vorba de-un gest deeliberare ºi destindere, dar apoi am înþeles cã VasileTonoiu este, vorba lui Titu Maiorescu, despre MihaiEminescu, „poet, poet în adevãratul sens al cuvân-tului”, repetiþia definind la superlativ un creatorperformant ºi de statornicie.

Cartea aceasta îmi oferã însã o altã perspectivãa inspiraþiei sale: proze scurte, aluzive, metaforice,uneori atotcuprinzãtoare, spontane ºi pe un tonconvingãtor.

Vârsta nu-l mai sperie pe Gânditor: el scrie desprebucuriile vieþii ºi despre neajunsurile unei boli, chiardespre primejdia morþii posibile (ºi de neînlãturat),cu aceeaºi înþelegere înþeleaptã – e drept cã tristã– în faþa unui eveniment atât de neiertãtor, încât„Ai impresia, la o lecturã ce târãºte dupã ea propriata variantã, cã un altul, o alteritate scriitoare, s-arinsinua printre rânduri ca sã deplaseze, la primainstanþã, o întreagã strategie de construcþie durabilãa sensului” (Esenþialmente poetic, p. 8).

Poate de aceea autorul a pus acestei cãrþi untitlu limitativ – dar cum eu nu-mi puteam permite sã-isugerez mai mult, am lãsat lucrarea sã meargã de lasine. Abia la o a doua lecturã, am înþeles cã limitelenu erau de permisibilitate de final, ci un eventualtestament pentru ultima sa carte. ªi iatã cã timpula fost înfrânt ºi acest volum îi poartã mai departetriumful minþii sale, dincolo de viaþã ºi de moarte.

Putem aastfel ddesprinde sfaturi înþelepte,fiindcã „El îºi dã seama, când e vorbade nestabilitatea a ceva afectat. De su-

veranitatea unei falii, a unei distanþe infinite întrecondiþiile ce trebuie reunite în vederea obþinerii stãriide bine parþial compromise ºi atingerea efectivã aacestei stãri, ceea ce, uneori, implicã multã rãbdare,exerciþii de reînvãþare a de-la-sinelui, împãcareacu compromisul ºi cu rigorile imposibilului”

(Rãbdarea ºi investigarea rãului, p. 11).Cuvintele parcã nu mai sunt numai ale autorului,

ci ºi ale destinului, care ne depãºeºte uneori ariavoinþei.

Mai departe, citim expresii sub forma concisãa aforismelor, ca ºi cum scriitorul, având prea multesã ne spunã ºi bãnuind cã, poate, nu va mai aveatimpul necesar, recurge, constrâns, la aceastã formã:„Este clipa fricii negre în care curajul ºi laºitatea,odatã împreunate, nu mai pot fi despãrþite. Filosoficspus: este o autonegare edificatoare ºi o auto-identificare negatoare” (Pãcat, p. 14).

Constatãri ºi judecãþi de o rarã înþelegere: „ªice înþeleg prin om? Fiinþa capabilã sã înalþe ziduri,la care sã se reculeagã ºi sã plângã – sã conceapãtexte ziditoare de felul Cãrþii, al celor douã Testamen-te. ªi Cartea? O revelaþie deplinã ºi totodatã deschisãa adevãrului uman” (Pe parcurs, p. 15).

Mi sse ppare oo sspovedanie, pe care, nepu-tând-o înãlþa cãtre Dumnezeu, ne-oîncredinþeazã, cu un zâmbet trist, oame-

nilor, la fel de efemeri ca orice gânditor.Dar câte nu putem desprinde din aceastã carte,

pe care sunt sigur cã prietenii ºi cititorii autorului ovor citi ºi rãsciti, fiindcã eu, ca editor, m-am bucuratde oportunitatea de a putea sã v-o pun la dispoziþie,ca pe cel mai frumos dar al înþeleptului!

Tehnica ssentimentelor ooniriceAurrelliu GGOCI

Aproape nnecunoscutîn llumea lliterarãbucureºteanã,

dar scriitor cu rezoluþiepersonalizatã, DumitruTâlvescu a publicat12 volume în ºapte ani;poliscriptor, disponibil atâtpentru poezie, cât ºi pentru

prozã, autorul ºi-a construit o operã fãrã ezitãride tonalitate, fãrã timiditãþi provinciale, dincolo deoscilaþii axiologice, cu eleganþa egalitãþii de sine.

Volumele de versuri apãrute concentrat, apro-ximativ în aceeaºi perioadã, contureazã o ipostazãidentitarã a personalitãþii: Stãpân peste iluzii, 2010,Observator nedumerit, 2012, Altfel, poemele, 2014,Alb, 2015, Evadarea din mecanic, 2016.

Lucrãri traduse în alte limbi: Vameº la porþiledorului, 2014, poeme în traducere de Baki Ymeri înlimba albanezã, Poeme/Poems, traducere în limbaenglezã de Patricia Cevei Popescu, Ed. Limes, Cluj,2016. Din luna mai 2016, conduce Cenaclul literar alelevilor „Samânþa ta de vorbã”, de pe lângã BibliotecaJudeþeanã „Ovid Densuºianu” Hunedoara – Deva.

Cu ttoate aacestea, debuturile sunt multanterioare, marcate de înclinaþia spreliteraturã doveditã încã de pe bãncile ºcolii.

Astfel, în timpul studiilor liceale iniþiazã ºi conduceîmpreunã cu Ion Popescu Brãdiceni un cenaclu literaral elevilor din licee ºi ºcolile generale din Tg. Jiu. Înacelaºi timp, frecventeazã cenaclul literar de referinþãîn cultura gorjeanã „Columna”, condus de profesorulTitu Rãdoi, pânã în 1986, când se mutã la Deva.Publicã Anul ºi copiii lui, eseuri lirice, într-o carteinteractivã, Ed. Cetate, Deva, 2009, Drumeþ întreoglinzi, nuvelã, Ed. Cetate, Deva, 2009, Stãpân pesteiluzii, dar ºi Gisella, roman, Ed. Cetate, Deva, 2011.

Eugen Evu l-a prezentat pe autor în spiritul fiinþeiarhetipale a Poetului: „Capacitatea visului de ainventa ºi a uni lucruri aparent absurde, este, iatã,ºi lirica mito-poezicã a lui Dumitru Tâlvescu, nu doara unei regresiuni în memoria lumii, ci – prin Melosºi Empatie – a regresiunii în memoria colectivã (...),un triumf (...), un triumf al subiectivitãþii eliberate”.

În Evadarea din mecanic, autorul „s-a poticnit”în universul tehnicist al cotidianului ºablonard, darcãutând cãile de evaluare ºi recuperare a misterelortradiþiei ºi ale fantasmagoriilor onirice. Creaþia saa generat comentarii erudite ºi complicate care însãnu au desluºit ºi nu au explicat mecanica visuluide veghe, care nu e proiecþie oniricã alambicatã,

nici dicteu supra- ori infra-realist, ci o viziune lucidã,constructivã, arhitecturalã. Acestei interpretãri i seadaugã ºi titlul volumului, aparent rezolutiv, denotativ,care însã, dacã nu ascunde o viclenie auctorialã,devine ironic, chiar sarcastic prin avalanºade personificãri îndrãzneþe.

Versurile lui Dumitru Tâlvescu au fost comentatecu empatie ºi competenþã mai ales de poeþi care para fi mai apropiaþi de „mecanicã” decât de misterulinefabil al liricii. Comentariul axiologic ºi de crea-tivitate specificã este, totuºi, rezolutiv pentru viitorulunei creaþii, mult mai constructiv decât meditaþiileunor poeþi asupra operei altor poeþi.

În eesenþã, ppoetul aasociazã ºi metaforizeazãîn conexiune sintagmaticã un element dindomeniul afectiv al viselor ºi sentimentelor

cu realitãþi tehniciste, de multe ori ocolite de poezie(„angrenaj”, „pistoane”, „eºapament”). Sau, cel puþin,acest lucru este afirmat în poietica explicitã, de patruversuri, care dã titlul volumului: Angrenajul sufletuluiconcentric pe inimã/ Pulsând, pistoanele dorinþei/Corodeazã înveliºul sentimentelor/ Pe eºapament,fumul regretelor. (Evadarea din mecanic) De fapt,discursul liric e direct, comunicant, translucid, aºacum apele ce par mici au vârtejuri ºi adâncimineaºteptate ºi incalculabile.

Dar iatã cã ºi eu, furat de supracomentariu,am intrat pe siajul opiniilor critice fãrã sã plec dela esenþa creaþiei autorului – o poezie neo-tradiþiona-listã, a peisajului spiritualizat ºi, mai mult decât atât,a spiritului ludic proiectat în naturã, care include aso-ciaþii inconfundabile sau acumulãri de neologisme,alãturi de vocabule neaoºe, resemnificate în contexteneaºteptate: ...sub timpul cel maºter ce toate le face/Capricii virgine de cadânã vorace/ Nãscutã-n aºternutde-atlasuri opace/ Din visul nestrâns între patimibuimace. (...) Sunt texte admirabile, de rafinament ºicompetenþã lingvisticã, observaþie la care am adãugafãrã ezitare cã peste ele coboarã cu discreþie o adierearghezianã: Izvorul patimilor a secat/ E un gol depãcate de nu-þi vine sã crezi./ Toþi au amuþit, privindîn sus./ Aºteptarea e tot mai lungã, iar semne, deloc./Rugãciunile topesc ceara lumânãrilor/ Lumina lor efadã,/ Priviri triste oglindite în icoane./ Gândurile stauascunse-n rugãciuni/ Sufocã altarele tãcute/ Vocilezeilor, dumnezeilor nu se aud./ Rãspunsul lor ar venicând nu te aºtepþi/ Oamenii înverzesc sub robiasmereniei/ Crengile lor sunt mai adânci în sus/Rãdãcinile nu-i þin pe loc/ Înfloresc frumos, cerºindîndurare./ De sus, zâmbete nevãzute/ E din nouÎnviere!/ Dar pentru cine? (Aºteptare laicã)

Vechea ffigurã dde sstil denumitã „personificare”se reactiveazã în momente ºi contextemereu imprevizibile, ca în aceste douã

versuri finale din Aº vrea: Aºteptarea curge în afaratimpului./ În faþa ei, pe o bancã, urma tãcutãa plânsului meu.

Evadarea din mecanic are ºi sensul de cãlãtoriespiritualã. Autorul propune un mod imprevizibil deasociere lexicalã între o exprimare comunã ºi osintagmã ineditã; iatã un exemplu: dupã un versde o clarã banalitate urmeazã, cu valoare de apoziþie,o imagine nãucitoare: Zile pline de frumos/ Clipe albe,de-albatros... Se vede cã, pentru Dumitru Tâlvescu,poezia nu e o ocupaþie întâmplãtoare, nici o pasiuneeflorescentã în zilele de dumincã, ci o componentãesenþialã, un organ intern al personalitãþii sale. Iardragostea evocatã aici, discret ºi profund, rãmâne,ca ºi credinþa, un ceremonial sacralizat, de împlinirea Fiinþei gânditoare.

Amprenta identitarã ca ºi dezvoltarea tematicãse revelã la o lecturã profundã ºi este destul de dificilsã gãseºti citatele cu reprezentativitate într-un volumatât de cursiv.

În final, autorul mãrturiseºte cã evadarea dinmecanic poate sã însemne ºi „evadarea din Timp”,asumându-ºi calitatea de martor al epocii pe carea înfruntat-o prin biografia sa spectaculoasã, pornitãdintr-un spaþiu al geniilor ca Târgu-Jiu, devenit,pentru contemporani, „amarul târg”.

Amprenta ggeneticã, arghezianã, dispare încursivitatea ºi congruenþa versurilor albe dinpoemul Picturi vechi, zilele: ...Îneacã cenuºa

clipelor/ Irizãrile lor sugrumã regretele/ În drum, spe-ranþele cautã popas/ Cerul e albastru doar departe/Lumina doritã întârzie s-aparã/ E liniºte fãrã miros/Spaþiul s-a topit ºi curge, lucios (...). În textul polemicRevoltã, autorul face un elogiu Visului, dar nu înmaniera oniricã, ci discursiv, fals-interogativ, terminatsimplu, cu punct: Ce-aþi fãcut din visul meu/ Cel cuumblet sãrac, pierdut printre stele/ Prins între vorbelecopacilor, dormind în tãcere/ (Un fel de sãgeþi maistufoase)/ (...)/ El, visul meu, mai moare un pic/Pierdut între lumi ce cautã tribut/ Pentru zeiide tainã ºi fãrã-nceput.

Poet foarte interesant, care armonizeazãmodernitatea ºi tradiþia, pornit din târgul gorjean almarilor personalitãþi, Dumitru Tâlvescu scrie o poezievizionarã, cu pecete identitarã ºi într-o limbã româ-neascã aleasã care a topit distanþa între locul undeelaboreazã ºi spaþiul originar.

Page 22: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Recuperarea ddiasporei

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220182222

Considerat uunul ddintre ccei mmai iimportanþi poeþiai secolului XX, Paul Celan (pseudonimullui Paul Peisah Antschel) a marcat profund

gândirea poeticã europeanã. S-a nãscut la 23 sep-tembrie 1920 în Cernãuþi, oraº în Bucovina, cu ostructurã multietnicã ºi o dezvoltare economicã ºiculturalã deosebitã, „un þinut în care trãiau oameniºi cãrþi”, cum va mãrturisi cu nostalgie în cuvântulsãu la primirea premiului oraºului Bremen. Pãrinþiisãi erau evrei ortodocºi, vorbitori de limbã germanã;tatãl, Leo Antschel-Teitler, era tehnician constructor,iar mama sa Friederike-Fritzi (nãscutã Schräger),fiica unui negustor.

La 13 ani, când în Germania începeaprigoana împotriva evreilor, Paul era datla ªcoala cu predare în limba germanã„Meisler-Schule” din Cernãuþi (1925-1927),transferat apoi la ªcoala elementarãevreiascã „Safah-Jvriah” (1927-1930),dupã care urmeazã clasele gimnazialedin cadrul Liceului Ortodox de Bãieþi dinCernãuþi (1930-1934), continuând Liceul„Marele-Voievod Mihai” din acelaºi oraº,obþinând bacalaureatul în 1938. Este eleveminent, monitor de clasã, studiazã limbileclasice. Citeºte în original opere de Rilke,Hölderlin, Trakl ºi ia parte la ºezãtoriliterare unde se citeau creaþii proprii ºipoezie clasicã. La una din ºedinþe citeºteLuceafãrul de Eminescu tradus de pro-fesorul Neißglas. Este atras de operamarilor clasici ai filosofiei germane ºiciteºte cu pasiune Aºa grãit-a Zarathustrade Nietzsche. În 1938, Paul Celan seînscrie la Facultatea de Medicinã dinTours – Franþa, dar, dupã douã semestre, din cauzaRãzboiului Al Doilea Mondial, este obligat sã seîntoarcã în Bucovina, unde se înscrie la Facultateade Filologie, secþia Romanisticã, a Universitãþiidin Cernãuþi, care se închide în 1940 din aceleaºimotive. Din iunie 1941 este mobilizat în detaºa-mente de muncã obligatorie la Rãdãzani, Fãlticeniºi Tãbãrãºti, iar un an mai târziu pãrinþii sunt depor-taþi în lagãrul „morþii”, peste Bug, în Transnistriaunde, dupã câteva luni, sunt executaþi pentrucã nu mai puteau munci.

În 1945, Paul Celan se refugiazã ºi se stabileºtela Bucureºti. Lucreazã ca redactor ºi traducãtor laEditura Cartea rusã, fiind coleg cu Petre Solomon.Frecventeazã cercul literar suprarealist condus deGherasim Luca, la care participau poeþii Gellu Naum,Marcel Aderca, Nina Cassian, Ion Caraion ºi criticulliterar Ovid Crohmãlniceanu. Debuteazã cu versuri înlimba germanã, în revista Agora (nr. 1/1945) scoasãde Ion Caraion, pe care le semneazã, pentru primadatã, cu numele Paul Celan (anagrama numelui defamilie). În 1947 îi apare în Contemporanul, în ver-siune româneascã, Tangoul morþii, în traducerea luiPetre Solomon. În acest an, în decembrie, pãrãseºteRomânia, trecând clandestin graniþa prin Ungaria laViena, unde fusese recomandat avangardei austriecede poetul Alfred-Margul Sperber.

La VViena oo ccunoaºte, în casa pictorului EdgarJene, pe Ingeborg Bachmann, studentã laFilosofie, tânãrã (de 21 de ani, Celan 27),

frumoasã, inteligentã, prezentã în mediul intelectualºi artistic vienez. Între cei doi s-a legat o strânsãprietenie literarã ºi sentimentalã, care a durat din1948 pânã în 1970, în ciuda legãturilor pe carecei doi le-au avut ulterior. Celan îi dedicã poeziaÎn Egipt ºi îi umple casa cu flori de mac, simbolic,doar ce publicase volumul Maci ºi memorie. Maitârziu, Ingeborg editeazã romanul Malina, în carestrãinul evocat are profilul lui Celan. Din relaþia lor arezultat ºi celebra corespondenþã strânsã ºi publicatãîn volumul Ingeborg Bachmann, Paul Celan, Herzzeit(Vremea inimii) la Editura Suhrkamp din Frankfurt amMain, în 2008. Volumul cuprinde ºi corespondenþadintre Paul Celan ºi Max Frisch, precum ºi cea dintreIngeborg Bachmann ºi Gisèle Celan-Lestrange. Ceidoi au avut un sfârºit tragic, Celan înecat în apeleSenei, Bachmann murind în somn, la Roma, în urmaunui incendiu izbucnit de la þigara ei uitatã aprinsã.

În 1948 îi apare volumul de versuri Der Sandaus den Urnen/ Nisipul din urne urmat de Mohn

und Gedächtnis/ Mac ºi memorie (1952) în care sesimte atmosfera poeziei suprarealiste cu care Celana luat contact mai întâi la Bucureºti, apoi la Vienaºi Paris, carte care i-a adus „recunoaºterea criticii”.Poemul Todesfuge (Fugã macabrã), care formeazãcel de-al doilea ciclu al volumului, este cea maireprezentativã creaþie literarã despre genocidulîmpotriva poporului evreu. Ion Caraion menþioneazãcã unele dintre versurile celor douã volume circu-laserã ºi în limba românã, apoi paralel ºi în celedouã limbi, pânã când versiunile româneºti „s-auretras în uitare, deplin pãrãsite hazardului”.

Tot în 1948, Paul Celanpleacã la Paris, unde sestabileºte definitiv ºi oîntâlneºte pe graficianaGisèle Lestrange, cu care secãsãtoreºte un an mai târziuºi timp de aproape douãdecenii ºi-au scris peste 700de scrisori în care se simtestilul lui Kafka din Scrisoricãtre Felice ºi Scrisori cãtreMilena. A purtat o a douacorespondenþã de o marevaloare literarã cu scriitoareaNelly Sachs, laureatã aPremiului Nobel pentruLiteraturã. „Paul, frate iubit,...noi aparþinem morþii în sensulcel mai profund – viaþa a avutbunãvoinþa sã ne sfãrâmeîn bucãþi...”, scria într-unadin scrisorile sale.

Poetul a purtat corespondenþã ºi cu Nina Cassian,care releva cã „Celan a asimilat experienþe variate,printre care cele ale marilor poeþi români Arghezi ºiIon Barbu... Paul este mai puþin «Trandafirul nimãnui»ºi, mai mult, «Trandafirul tuturor»... Poezia timpuriea lui Paul dovedeºte rigoarea gândirii, a murmuruluidin adânc precum ºi a versificaþiei propriu-zise – iaropera lui ulterioarã n-a pierdut nimic din aceastãrigoare, ci doar s-a ridicat la un nivel superior al ei.”

La PParis sstudiazã lla SSorbona ºi devine lectorde limba ºi literatura germanã la ÉcoleNormale Supérieure, iar în 1955 obþine

cetãþenia francezã. Se impune ca poet de limbãgermanã ºi traducãtor prolific, fiind distins cu Premiulpentru Literaturã al oraºului Bremen (1958) ºi Premiul„Georg Büchner” (1960), cel mai important premiupentru literaturã din Germania, pe care l-au obþinutulterior ºi Ingeborg Bachmann, Günter Grass, OskarPastior etc.

În 1960, Claire Goll, vãduva poetului Yvan Goll,decedat la Paris în februarie 1950, reia acuzaþiilemai vechi prin care susþinea, pe nedrept ºi fãrã temei,cã Paul Celan a plagiat unele poeme din volumulpostum al lui Yvan Goll, Planta de vise (1951), ºi le-areprodus în volumul sãu de versuri Mac ºi memorie(1952), ceea ce a declanºat un scandal literar carel-a marcat profund pe poet. În apãrarea lui Celans-au pronunþat o serie de personalitãþi importante dinGermania ºi s-a dovedit cã poemul Corona, cu versul„ca mac ºi memorie noi ne iubim“, care a dat titlulvolumului lui Celan din 1952, face parte din secþiuneaNisipul din urne ºi a fost publicat pentru prima datãîn 1948, poem scris la Bucureºti în perioada 1945-’47, când Celan se intersecta cu grupul supra-realiºtilor români Gellu Naum, Gherasim Luca,Paul Pãun, cum susþine Andrei Oiºteanu.

La 20 aprilie 1970, bolnav incurabil de ciclotimie,

hãrþuit de o stare obsesivãprivind moartea pãrinþilor,dramele rãzboiului ºireceptarea criticã a opereisale, dupã mai multeinternãri în clinici psihiatricepariziene, Paul Celan se aflãîntr-o stare de depresieprofundã ºi se sinucidearuncându-se în Sena, de pePodul Mirabeau, cel cântat de Apollinaire, loculîn care îºi va gãsi sfârºitul, în aceeaºi manierã, ºiscriitorul Gherasim Luca (cu mesajul lãsat pe propriultelefon: „În aceastã lume poeþii n-au ce cãuta”). A fostînmormântat, la 12 mai, în Cimitirul Thiais din Paris.Emil Cioran, care-l gãsea mereu în stare de disperareºi pesimism accentuat, consemna sinucidereapoetului: „Paul Celan s-a aruncat în Sena. I-aupescuit cadavrul lunea trecutã. Acest om fermecãtorºi insuportabil, feroce cu accese de blândeþe, la careþineam ºi de care fugeam, de teamã sã nu-l rãnesc,cãci totul îl rãnea. Ori de câte ori îl întâlneam, eramatât de atent ºi mã supravegheam atâta, cã dupãjumãtate de orã eram istovit.”

Poet, eeseist, ttraducãtor pprodigios, Paul Celana scris în limba germanã ºi a tradus înaceastã limbã literaturã românã, francezã,

portughezã, rusã ºi englezã, iar din limba germanãa tradus în româneºte povestirile lui Franz Kafka.O parte dintre scrierile sale în românã au apãrut înrevistele Viaþa Româneascã (nr. 7/1970), Secolul 20(nr. 1-2-3/1971), Ramuri (nr. 9/1979), Transilvania(nr. 7/1982) ºi în Addenda la vol. Paul Celan.Dimensiunea româneascã de Petre Solomon(1987) care conþine poezii ºi poeme în prozã în limbaromânã, traduceri din Franz Kafka ºi corespondenþapoetului cu Alfred Margul-Sperber ºi cu PetreSolomon. Volumul Paul Celan: Das Frühwerk(Frankfurt, 1989) editat de Barbara Wiedemann,la secþiunea II Bukarest reproduce 8 poezii ºi9 poeme în prozã în limba românã, fãrã modificãridin versiunile publicate în revistele româneºti.

Ion Negoiþescu scria: „Dacã pânã la faza cea maiabstractã a poeziei sale tardive, urmele suprarealis-mului frecventat la Bucureºti ºi îndatã apoi la Vienas-au pãstrat, cred cã Paul Celan, în textele saleromâneºti, se comportã cu mentalitatea, nu lipsitãla el de o notã melancolicã, a celui ce se joacãde-a poetul. [...] ªi totuºi, dacã, hotãrât lucru, camare poet el þine numai de literatura germanã, textelelui româneºti – versuri ºi prozã –, puþine câte sunt,dar autentice mãrturii ale unui artist, aparþin înschimb literaturii noastre ºi criticii români suntcei mai chemaþi sã le aprecieze.”

Andrei Corbea susþine cã „nu textele româneºti«în sine», reprezintã miza fundamentalã a experienþeiabsolvite de Paul Celan în zona «bilingvismului»poetic româno-german. [...] Limba românã însoþeºtedin umbrã (ºi probabil ºi din structurile «de adân-cime» ale limbajului poetic) opera maturitãþii poetului,fãrã însã a o marca la «suprafaþã», precum francezasau rusa, din care Paul Celan a tradus în deceniilecinci ºi ºase cu pasiune ºi intensitate.”

Paul CCelan aa ffost ttradus în România de NinaCassian ºi Petre Solomon (Versuri, 1973),A.I. ªurlea (Nisipul din urne, 1994), Luminiþa

Graur ºi Ion Papuc (Poeme, ed. bilingvã, 1998),Mihail Nemeº ºi George State (Mac ºi memorie,2006), Nora Iuga (Trandafirul nimãnui, ed. germanã-românã, 2007), George State (Paul Celan. Operapoeticã I, 2015). Volumul Ochiul rãmâne sã vegheze(1999) cuprinde ºi o antologie de poeme de PaulCelan, traduse de Maria Banuº, Nina Cassian, PetreSolomon, Petre Stoica, Ion Caraion, Dinu Flãmândº.a. Dupã ’89 au apãrut în România studii importanteale unor critici literari români despre scriitor ºi operasa: George Guþu (Die Lyrik Paul Celans und dergeistige Raum Rumäniens, 1990; Die Lyrik PaulCelans und die rumänische Dichtung der Zwischen-kriegszeit, 1991), Petre Solomon (Paul Celan –Dimensiunea româneascã, 1987), Andrei Corbea(Paul Celan ºi „meridianul” sãu, 1998), MirceaÞuglea (Paul Celan ºi avangardismul românesc.Reactualizarea sensului, 2007) etc.

PPaauull CCeellaannFllorrea FFIRAN

Cu IIngeborg BBachmann

Page 23: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Cherchez lla ffemme

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 2233

Nobilimea ffrancezãnu se îmburghezisede tot (sau nu chiar

toatã!) pe la mijlocul veaculuial XIX-lea, deºi Revoluþiaaceea cu ghilotina încercaseo primã omogenizare socialã,

cetãþenizându-i de-a valma ºi pe sans-chiloþi ºi peregi ºi transformând bisericile creºtine în grajduri,pãtule de nutreþ ori (totuna!) pensioane pentru dudu-cuþe netrecute pe la buchea cãrþii, dar experte abinitio în arta ºi ºtiinþa de a dansa menuet ºi de a selãsa mai mult sau puþin docile în grija pãrinþilor sprea le gãsi un soþ cu… pedigree, cel mai adesea ruinat,în schimbul unei dote care sã-i asigure acestuiamãcar potul la masa de joc a blestematului de noroccel mereu schimbãtor ºi, neapãrat, întreþinerea uneicurtezane care, fãrã arginþi, nu ºi nu!...

Bunãstarea unor familii bine ancorate în rosturilevieþii, în care nu era ignorat deloc respectul pentrulegile scrise ºi nescrise ale bunei-cuviinþe, asiguratotuºi unor tinere aparþinãtoare acestora libertateade a-ºi alege singure calea în viaþã, potrivit proprieiraþiuni ºi, „selon la raison du cour”, omul pe care sã-liubeascã nu din constrângere socialã, cu lanþurilematrimoniale bine ferecate la glezna zburdalnicãa inimii, ci pentru cã el îi era alesul. Iar ea, familia,sã-i respecte tinerei fete dorinþa.

Într-o astfel de familie s-a ivit în luminã în anul1841 Berthe Morisot, pictoriþã bine situatã în cerculartiºtilor inovatori care se opuneau academismuluiosificat ºi care au revoluþionat (asta da, revoluþie!)arta culorii, schimbând în renume denumirea deimpresioniºti datã în derizoriu de un cronicar de artãal cãrui nume trimitea la o anume jivinã urlãtoarela lunã (parcã Wolf, dar cine sã ºi-l mai aminteascãºi pentru care merit?) ºi înveºnicind în memoriaomenirii termenul de Impresionism.

Împreunã cu sora sa Edma, Berthe a beneficiatde lecþii particulare de picturã în familie, de la artiºtipictori de marcã, ºtiut fiind cã fetelor nu li se permiteasã urmeze cursuri academice la ºcolile de artã,ceea ce presupunea ºi studiu dupã model uman…gol-goluþ.

Dar dacã unul dintre maeºtrii alãturi de care eaa lucrat, fãrã ca prin aceasta sã rãmânã influenþatãde stilul lui, a fost Camille Corot, înþelegem cã tânãraBerthe era pe drum foarte bun.

Trecuse dde 225 dde aani ºi ea tot continua sãfacã împreunã cu Edma studii de desendupã tablourile de la Muzeul Luvru. Dar

sã ºi expunã alãturi de confraþii ei întru picturãDegas, Monet, Renoir, Syslei, Pissaro. Frecventareamuzeelor cu scopul precis de a face desene/studiide mâini, umbre, gesticã, musculaturã etc. eraºi continuã sã fie o practicã utilã pentru toþi artiºtiipictori care nu se mulþumesc sau nu-ºi permitsã facã studii dupã model.

Acolo, în sãlile Luvrului, au fost cele douã suroriremarcate de pictorul Fantin-Latour, care le-a gãsit„charmantes”, exprimându-ºi totodatã într-un cercde artiºti regretul cã nu-s bãrbaþi, dar opinând cã elear putea remedia acest neajuns cãsãtorindu-se cuvreun academician… Tot atunci a trecut pe la Luvru(oare din purã întâmplare?) ºi Édouard Manet, pictorîn vogã, frumos ca un zeu pãgân, puþin cãsãtorit cu obine dotatã (de dota matrimonialã vorbesc!) olandezãcoborâtã parcã din pânzele lui Rubens, celebru dejaprin multele cuceriri feminine din toate straturilesociale, cu precãdere modele uºor ºi firesc dezbrã-

cabile, cu preþ stabilit a priori pentru prestaþia lor,care-ºi uitau adesea, furate de pârjolul mistuitoral artei, pe sofalele moi din atelierul lui din stradaSankt Petersburg, mici obiecte vestimentare…

Edma s-a orientat judicios spre o bine situatãpoziþie matrimonialã, renunþând fãrã regrete (?!)la pictura neaducãtoare de arginþi. De Edma nu semai ºtie (când se ºtie) decât cã a fost sora Berthei.Banii i-au adus fericirea. Trãia la castel. I se pãreade-ajuns. Chiar i s-o fi pãrut de ajuns? I s-a pãrut,desigur…

Berthe a ignorat (a amânat cu nonºalanþã) inelulde logodnã ºi ghergheful casnic, vãzându-ºi maideparte de studiile ei.ªi anii treceau, ºi eacontinua sã expunã pela Saloanele de Artãde la Paris împreunãcu „refuzaþii” aceiade impresioniºti.

În anul 1863,Édouard Manet (1837-1883) expunea ºi el laSalon, „expunându-se”ridiculizãrii criticiiacademiste ºipublicului rânjitor,Olympia ºi Déjeunersur l’herbe, pentrucare îi pozase nudmodelul între modeleVictorine Meurent,foarte solicitatã înlumea creatorilor deartã pe atunci, adicãfoarte scump plãtitãpentru serviciile „complete” prestate prin atelierelepictorilor care nu-ºi numãrau arginþii, dar care semai ºi pricopseau de regulã cu vreun „dar” de caresã nu mai uite toatã viaþa…

Tot ppe aatunci, la sugestia împãratuluiNapoleon III, a fost deschis SalonulRefuzaþilor, unde aveau sã expunã cei peste

2000 de pictori, între care ºi Manet, refuzaþi de tartoriiacademici. Naturalismul complet neacademic al luiManet a stârnit multe strâmbãturi de nasuri subþiri.Déjeuner sur l’herbe a fost socotit „obscen”, iarOlympia – „Fecioara necuratã”. „Déjeuner”-ul acestaa fost de fapt prima lucrare prin care academismulosificat a primit „o baie” purificatoare (artistul chiar aintitulat mai întâi tabloul Baia/Scalda). Dimensiunileacestuia (207/265 cm) permiteau ca personajelesã fie reprezentate în mãrime naturalã, ceea ceera ºi-n intenþia lui Manet. ªi mai erau ºi perfectrecognoscibile în lumea parizianã! În prim plan,Victorine Meurent (goalã puºcã, starea ei naturalã,se pare, fiindcã ºi în Olympia tot aºa pozeazã, întinsãpe sofaua moale din atelierul pictorului), alãturi dedoi domni puºi la patru ace, recognoscibili ºi ei –sculptorul olandez Ferdinand Leenhoff, frateleSuzanei, nevasta lui Édouard Manet, ºi Eugène,fratele pictorului, el însuºi cochetând un pic cupictura. În plan îndepãrtat, naiadã bãlãcindu-se înundele râului, tânãra Alexandrine Méley, viitoareasoþie a lui Émile Zola. Lume bunã, nu?!

Publicul ºi critica – scandalizaþi foarte. Colecþionarul de artã Etienne Moreau-Nélaton

s-a gândit sã-l scape pe artist de „ridicol” ºi detentaþia de a-ºi mai expune tabloul, cumpãrându-i-lpe un preþ derizoriu. Nu acelaºi lucru a fost când

în 1906, Muzeul d’Orsay a achiziþionat de la acestaManet-ul spre a-l expune printre colecþiile sale lacare privesc de atunci cohorte de vizitatori din toatãlumea, deloc scandalizaþi.

Doi ani mai târziu de la prima expunere aDejunului pe iarbã, Claude Monet vine la rândullui cu un… alt meniu, la un alt Déjeuner sur l’herbe.Impresionist (doar lui i se datoreazã ºi numelecurentului, de la tabloul Impression soleil levant),Monet scandalizeazã la rândul lui prin acele petede culoare din care nu distingeau nimic cei obiºnuiþisã priveascã de aproape, cu lornionul, cu monoclul,cu lupa, detaliul unui rid, al unui obraz de porþelan,

al unui surâs, al danteluþei de la gâtul vreuneiduducuþe al cãrei portret trebuia sã ajungãnecunoscutului acela care urma sã ºi-o facãmireasã…

Ei, dda! TToate ppersonajele Dejunului pe iarbã(4,6 m/6 m) al lui Claude Monet sunt dedata aceasta îmbrãcate! Atunci de ce

scandalizeazã! Publicul nu era obiºnuit sã priveascãun tablou de la distanþã. Abia depãrtându-te, petelede culoare prind sã alcãtuiascã fermecãtoarearmonii de luminã din care nu ne-am mira delocsã auzim cum se izbesc de frunziº razele de soare.

Suferind oarece daune din pricina umezelii,tabloul a fost tãiat de Monet însuºi în trei (parteadin stânga ºi centrul aflându-se astãzi la Muzeuld’Orsay, cea de a treia – pierdutã). Un studiucomplet al lucrãrii (reproducere integralã) se aflãla Muzeul Puºkin din Moscova. Picasso a „studiat”la rândul lui tabloul, realizând nu mai puþin de 26de replici ale acestuia ºi peste 140 de desene.

Sã revenim la lumea parizianã din veacul alXIX-lea. În plan social, familiile Manet ºi Morisot au

început sã se frecventeze, ambele întreþinând tradiþiamondenã a respectãrii zilelor de primire – numitele„jours fixes”, în care obiºnuiþii se întâlneau ca sãfacã schimb de bârfe (jurnalul lor de searã avantla lettre!) ºi sã guste un pãhãrel de Veuve Clicquot,ceva caviar, fripturele, fursecuri, brânzeturi, fructeexotice ºi vorbe de duh fãrã de care nici ºampanianu spumegã în cupe.

Dupã vreo patru ani de frecventãri de jour fixe,Berthe a acceptat sã-i pozeze maestrului Manet,nu ca un model oarecare pe care sã-l plãteºti ori(Doamne fereºte!) sã-l mai ºi pui sã se dezbrace,ci ca o nobilã ilustrare a feminitãþii, nu chiar „Madonãdumnezee”, însã de neatins. Dar privirea, privireaei aºa cum a fost prinsã în toate cele paisprezece (!)portrete pe care avea sã i le facã Édouard între anii1868–1874, privirea ei îndreptatã în adâncul ochilorlui, ce poveste ascunde? Ochii lui sunt acum chiarochii noºtri. ªi, ce vedem ne farmecã. El a divinizat-o.

Cã tinerele domniºoare de familie nu se cuveneasã vinã neînsoþite într-un atelier de pictor, necumîn casa lui în care s-ar fi putut sã fie sigur-singurel,ºtia foarte bine tânãra Berthe pictoriþa. Ce-o fi avutde zis inima ei, cine s-o ºtie?

Primul ttablou ssemnat dde MManet pentru careea avea sã pozeze este Balconul. Îmbrãcatãîntr-o splendidã rochie albã, cu un evantai

în mânã (o, evantaiul acela avea sã „pozeze” ºi fãrãea!), Berthe se aflã în prim-plan, aºezatã, urmãrindcu privirea de la balustradã ceva care se aflã în josulbalconului. Sã fie vreo paradã militarã, un bal desrues, trecerea cuiva cunoscut, un om anume? Nuºtim, dar, uitându-ne cu atenþie, îi simþim cu acuitatecãutãtura privirii.

Ca ttraducãtor, PPaul CCelan eeste ffoarte pproductiv, tãlmãceºte cu pasiuneºi rigurozitate peste 40 de autori – francezi, portughezi, ruºi, englezi,americani, italieni, israelieni ºi români, între care: Jean Cocteau (Der

goldene Vorhang, 1949), Pablo Picasso (Wie man die Wünsche beim Schwanzpackt, 1954), Al. Blok (Die Zwölf, 1958), Arthur Rimbaud (Das trunkene Schiff,1958), René Char (Einer harschen Heiterkeit, 1959), Osip Mandelstam (Gedichte,1959), Paul Valéry (Die junge Parze, 1960), Serghei Esenin (Gedichte, 1961),

Henri Michaux (Dichtungen, 1966), Shakespeare (sonete, 1967), Jules Supervielle(Gedichte, 1968), Giuseppe Ungaretti (Das verheißene Land, 1968), MihailLermontov (Un erou al timpului nostru), A.P. Cehov (Þãranii, semnat cu pseudo-nimul A. Pavel), Guillaume Apollinaire, Fernando Pessoa, Evgheni Evtuºenko,Velimir Hlebnikov, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Tudor Arghezi º.a.

Paul Celan a fost primul traducãtor al lui Emil Cioran în Germania (Précisde décomposition – Die Lehre vom Zerfall. Essays, Ed. Rowohlt, Hamburg, 1953).

Gioconda pparizianã ccu bbuchetulde vviolete

Paulla RROMANESCU

Page 24: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

88

Cherchez lla ffemme

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220182244

Deci, ppe nnoi nne ppriveºte, pe noi, cei careo vedem cu ochii pictorului… În preajmaei, în picioare – decoruri aproape de neluat

în seamã, alte trei personaje recognoscibile pentrucei de atunci: pianista Fanny Claus, pictorul peisagistAntoine Guillemet ºi, în plan de umbrã, stânga, cuchip de umbrã neclarã cu alcãtuire de trup omenesc,un bãieþandru (fiul nerecunoscut al artistului?),prezenþã aproape insesizabilã de nu chiar completneglijabilã. Mai distinctã e figura cãþelului de lapicioarele Berthei. ªi o vazã cu hortensii. Obloa-nele, verzi, sunt larg deschise. Tabloul este doarun omagiu adus Berthei!

Criticii artistului (cum sã-i zici criticã de artã!)n-au întârziat sã-ºi arate colþii: „Tirez les volets,Manet,/ Trage obloanele, Manet, e-n interesul tãu!”Se mai spunea cã pictorul face concurenþã spoitorilorde ziduri. Despre chipul Berthei, ziceau aceºtia cãar semãna cu o ciubotã. Cu câtã eleganþã le-a datpictorul cu „ciubota” aceea peste nas cârtitorilor!Astãzi Balconul este printre comorile nepreþuiteale Muzeului d’Orsay.

Ce vor fi ajuns cei care i-au pozat atunci pictoruluifericit cã Berthe Morisot acceptase sã-i pozeze dupãce el îi desenase cu sufletul fiecare trãsãturã a fiinþeisale, încât ajunsese sã o vadã ºi cu ochii închiºi,ne-o „spune” belgianul René Magritte prin picturasa intitulatã (cum altfel?!) Balconul lui Manet!

Aceleaºi obloanele, aceeaºi balustrada, aceeaºi(?!) hortensia în bolul de ceramicã, aceeaºi poziþiapersonajelor, dar, vai, sub formã de sicrie de lemn…Doar cãþelul lipseºte.

Cãþeii nu aveau pe atunci morminte…Tulburãtor memento. Se poate presupune cã

în josul balconului ar mai fi un sicriu cu, aºezatãpe ºevalet, o pânzã goalã, albã ca zãpezile d’antan…

Un an dupã Balconul, Manet, în Le repos (Odihna)o picteazã din nou pe Berthe, de data aceastaîn atelier, aºezatã pe canapea, în poziþie relaxatã.Piciorul ei încãlþat cu un pantof roz depãºeºtemarginile ample ale rochiei albe. Privirea ei, la fel,aþintitã spre privitor. Ce-i spune? Ce-l întreabã?

Cu Berthe ccu bbuchetul dde vviiolete (1872),portret de dimensiuni modeste (55/38 cm),socotit de critici ºi nu doar de ei cel mai

reuºit tablou al lui Manet, Berthe va fi înveºmântatãîn negru… à la Manet. Un tablou de dimensiuni lafel de modeste – Buchetul de violete (plus evantaiulBerthei!), i-a fost dãruit ei de Édouard cu dedicaþia„Berthei, de la Manet”, drept mulþumire cã a acceptatsã-i pozeze... Se poate imagina o mai elegantã ºirãvãºitoare declaraþie de adorare? Violetele suntsimbol al discreþiei, al profunzimii arderii de sufletºi, deopotrivã, zãdãrnicie, doliu ºi lacrimã.

În acest portret, ea priveºte drept în ochii pictorului(ai noºtri de acum!) cu ochii ei mari care parcã strigãdupã ajutor. Cum s-o facem? Poartã o rochie neagrã(tot în negru o va reprezenta artistul pânã în 1874

când, „situaþia aceea (?!) devenise cumplit de greude îndurat”, cum îi scria ea într-o scrisoare confiden-tei sale Edma, sora aºezatã la casa ei, unde pictoriþaavea sã se refugieze pãrãsind Parisul, „ca sã poatãlucra în liniºte”… Era vizitatã pe acolo din ce în cemai des de Eugène, fratele lui Manet, om de o maredelicateþe sufleteascã ºi prieten desãvârºit, care areuºit s-o convingã sã-l accepte de soþ, el renunþânddefinitiv la pictura lui de amator, spre a se consacraîn totalitate promovãrii lucrãrilor ei, asigurãrii liniºtiiei sufleteºti...

Anul acela – 1874, debuta pentru Berthe cuun doliu: moartea tatãlui. Sfârºitul de an o gãseºtemireasã… în negru. Avea 33 de ani. Mirele, EugèneManet, era în culmea fericirii. Spera s-o facã ºi pe eafericitã. Cumnatul Édouard i-a fãcut ultimul portret –al paisprezecelea ºi singurul în care ochii ei nu mai

sunt îndreptaþi spre ai lui. Pe inelarul mâinii stângiea poartã o verighetã, pe care ºi-o expune ostentativ,de nu cumva învinsã. Faþa îi e crispatã. Parcã ar vreasã fugã. Parcã ar vrea sã strige.

Dupã aceastã ultimã reprezentare a chipului ei,în pictura lui Édouard Manet nici o alta! Au mai fostînsã alte chipuri (mai mult trupuri) de femei ºi a maifost sifilisul care avea sã-l rãpunã la 51 de ani.

Tabloul Berthe ccu bbuchetul dde vviiolete a fostcumpãrat de colecþionarul Theodore Duret.Dupã moartea lui Édouard (1883), Berthe

a rãscumpãrat tabloul ºi l-a pãstrat pentru ea. Aveadeja o colecþie impresionantã: Manet, Monet, Renoir,Corot, Sisley, Pissarro, Gauguin, Degas, Fantin-Latour, Pierre Puvis de Chavanne (cãsãtorit cuieºeanca Maria Cantacuzino al cãrei portret de laPantheonul parizian o reprezintã pe Sf. Geneviève,patroana spiritualã a Parisului) etc.

Abia în 1998, Statul francez a intrat în posesiaacestui portret, calificat drept „Gioconda de secolXIX”, care în prezent se aflã expus la Muzeuld’Orsay, pentru suma de 80 de milioane de franci

plãtibili unor descendenþi ai lui Clement Rouart,el însuºi descendent al descendentei directe a…O, soarta obiectelor care credem noi cã ne aparþin,cine o poate ºti cu adevãrat!

La un an dupã dispariþia pictorului, Berthe Morisots-a îngrijit de organizarea unei ample retrospectiveÉdouard Manet. Prima de aceastã anvergurã,cu 300 de lucrãri.

În ccimitirul PPassy ddin PParis, sculptorul RodolpheLeenhoff, cumnatul pictorului, i-a pus pe mor-mânt piatra tombalã. Suzanne avec. Aveau sã

i se adauge lui Édouard, fratele sãu Eugène (1893)ºi Berthe (1895) sub al cãrei nume e scris „la veuved’Eugène Manet” ºi nicidecum Berthe Morisot –pictoriþã!

Dupã trei ani de la cãsãtoria cu Eugène, Berthea nãscut o fetiþã, Julie, care se poate spune cã „acrescut sub penelul ei”. Tablourile care o reprezintãpe copilã sunt tot atâtea mãrturii ale iubirii ei demamã cu ochii aþintiþi la firul de floare de viaþãcare purta numele de Manet…

Prezenþa lucrãrilor sale în Saloanele de artã erapermanentã. În grupul pictorilor impresioniºti, BertheMorisot era singura femeie. Critica era necruþãtoarecu aceºtia. ªi cu ea mai ales. Prin anul 1874, unuldintre cei mai vehemenþi critici perora cum cã „ungrup de pictori nebuni printre care ºi o femeie, pãliþide morbul ambiþiei, ºi-au dat întâlnire ca sã-ºi expunãlucrãrile… Ridicol!” Da, ridicol era probabil numelecu care ar fi trebuit sã semneze criticul!

ªi-a fost anul 1895.Berthe s-a adãugat þãrânii din cetatea umbrelor

de la Passy, lângã Manet. Eugène? Edouard? Carei-o fi fost mai aproape?

Prietenii ei pictori i-au organizat prima retro-spectivã în 1896 la Galeria parizianã Durand-Ruel.Pentru prima oarã îi erau expuse 400 de lucrãri –picturã, graficã, sculpturã. Pânã atunci nu secunoºtea cu exactitate cât de mare este numãrullucrãrilor acestei artiste cu adevãrat egalã confraþilorsãi pictori impresioniºti (chiar dacã „din pãcate”nu era decât femeie…)!

Au urmat de atunci ºi alte ample expoziþii culucrãri semnate de marea pictoriþã Berthe Morisot,în America, Japonia. Pe când ºi-n România noastrãcea din Uniunea Europeanã?

Lucrãrile ddin ccolecþia eei au ajuns, graþie oferteides-des-descendenþilor ne-pictori, preocu-paþi foarte de propria lor bunãstare, în mari

colecþii publice ºi private din lumea largã. Sãracii, cebogaþi s-au trezit dupã ce ºi-au epuizat toatã energiachiar din clipa când ºi-au dat osteneala sã se nascã!

Pãi n-are dreptate poetul Jules Supervielle sãspunã „Nimic nu ne-aparþine cu-adevãrat:/ Nici auruldin frunze moarte,/ Nici drumul vieþii însemnat/Dinspre mai nou spre mai departe…”?

Lacrima AAneiOvidiu VVuia s-aa nnãscut îîn AArad, lla 118 mmartie 11929, aa mmurit îîn sseptembrie

2002. AA sstudiat ppentru uun ttimp iistoria aartelor, ddar aa ttrecut aapoi lla mmedicinãpe ccare aa aabsolvit-oo îîn 11954, lla CCluj. AA ffost aasistent lla UUniversitatea ddin CCluj,director aal CClinicii dde NNeurologie, aasistent lla IInstitutul dde NNeurologie aal AAcademieiRomâne ddin BBucureºti. ÎÎn 11971 sse sstabileºte îîn GGermania, uunde aa llucrattot îîn nneuropatologie.

Dintre vvolumele ppublicate: Ostrovul LLumiiniilor (Madrid, 11979), Cumiinþeniiaceruluii, ssau ddiin ssiingurãtãþiile lluii AAnaxandros (1987), Profesor IIon NNiistor

(Bruxelles, 11987), Miihaii EEmiinescu (1989), Cântece ppentru RRomâniia (1990),La mmasa ttãceriiii aa nneamuluii (1991), Cartea uunuii ppeleriin aal ppoezziieii (1995),Miisterul mmorþiiii lluii EEmiinescu (1996), Despre bboala ººii mmoartea lluii EEmiinescu(1997), IItinerare llirice ((1997), ÎÎn ggradiiniile lluii AApolo, Vol. II-III ((1999), Spreadevãratul EEmiinescu (2000).

Poemele aalãturate ssunt rreluate ddin Icoane ppentru aaltarul vveºniiciieii, 2 vvol.,Editura AAlmarom, RRâmnicu VVâlcea, 22001 ((primul ppoem aapare îîn pprimul vvolum,celelalte îîn ccel dde-aal ddoilea).

Confruntare

Pe ddrumul nnou ccum nnu nne ppotrivim ªi nnegurile îîntre nnoi sse ccern,E ffiindcã vvin ddintr-uun eexil ssublim, Iar vvoi îîncã vvã zzbateþi îîn iinfern.

Din uunicul vvisat IIerusalim Nimic nnu ee rreal îîn sspaþiul vvostru ttern Parcã nnu-nn eel sse-aafla HHorebul pprim Al ssacrei MMioriþe, ccânt eetern.

ªi nnici ppe AArgeº nn-aa ttrãit ccândva Întâiul ddintre ccreatori, MManole, Care-aa jjertfit, zzidul îînalt ssã sstea La ttemeliile uunei ccupole Pe MMaica ppruncului, rreînviatã-nn eea Ca ººi-nn oovalul vveºnicei mmandole!

Mai ppresus dde oorice gglorie

La ffel ººi ttu cca MMeºterul MManole Din rrãsputeri aai îîncercat uursita,ªi-nn sschimbul ppreþioaselor ccupole În zziduri ggrele þþi-aai jjertfit iiubita.

Cântau aaezii iiarãºi lla vviole Minunea-nn fformã nnouã cconstruitã Prin ffir dde îîngereºti aaureole Devine cchiar ººi-nn rrai îînveºnicitã.

Purtat dde ccei ddin jjur, nnu uuiþi ccã rrana În ttine sse ddezvoltã ººi sse zzbate Cã-ii ddorul ddupã mmândra CCosânzeana, ªi-aatunci nnefiindu-þþi zzilele uuitate Ai ss-oo rrechemi, ddar îîn zzadar, ppe AAna Sã îîþi aaline-aaºa ssingurãtate!

Omagiu AAnei

Voi nnu vveþi ººti ccât aam mmuncit dde mmult Sã nnu sse ssurpe zzidul ddin aaltar,Doar eeu ccând, ssingur, iinima mmi-aascult Plâng ddupã jjertfa ddusã, îîn zzadar.

Nu vvreau ppe nnime-nn llume ssã iinsult, Ci ssub ccoloana dde mmãrgãritar Mãrturisind aal ffrumuseþii ccult Sunt, aastãzi, ppelerinul ssolitar.

Câþi îîºi mmai aamintesc dde-aa mmea sstãpânã Cã ddoarme-aaici îîntr-uunul ddin ppereþi, Când eeu aam lluat-oo mmincinos dde mmânã ªi ddin iiubire, îîngeri ccântãreþi Durat-aau llacrimilor eei ffântânã Sã aaibe hhar, eeternele ffrumseþi!

Page 25: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 2255

La ppas pprin ssatul gglobal

Povestea TTempluluiAkshardham dinNew Delhi pare

ruptã dintr-o altã lume,pe care nici mãcar celebraªeherezada n-ar fi putut-ocuprinde. Iniþial, loc deînchinãciune pentru cre-dincioºii hinduºi, acestaa devenit în scurt timp un

valoros complex arhitectural ºi, desigur, spiritual,atestat de Cartea Recordurilor ca fiind cel mai maretemplu hindus. Apreciat astãzi drept un miracol înpiatrã (gresie roz de Rajasthan ºi marmurã albãde Carrara), templul are rolul de lãcaº pãmânteantemporar al lui Bhagwan Swaminarayan (1781-1830),cel considerat purtãtor de fãclie a spiritualitãþiiºi culturii hinduse ºi indiene.

Aici sunt dãltuite, pânã la detalii milimetrice,viaþa, învãþãturile ºi locurile de pelerinaj ale copiluluiyoghin Neelkanth Varni care, dupã ce a fost iniþiat încunoºtinþele ºi practicile hinduse de gurul sãu, la 20de ani primea numele de Swaminarayan. Tot atunci,el prelua conducerea Miºcãrii Uddahav (cunoscutãca sectã a hinduismului), pe care o regenereazã,ajungând la peste 1,8 milioane de adepþi, numiþisatsangi (din sanscritã: cei aflaþi în companiaadevãrului absolut), practicanþi ai celei mai înalteºi mai profunde forme de meditaþie.

Ridicarea Complexului Akshardham (în traducere,Akshardham înseamnã domiciliul divin al Atotputer-nicului) a fost visul de o viaþã al lui Yogiji Maharaj,guru din linia urmaºilor lui Swaminarayan, vis preluatºi concretizat de succesorul sãu direct, PramukhSwami Maharaj, considerat de adepþi un cãlãuzitor,care degajã sentimentul unic de cãldurã, umanism,compasiune ºi credinþã. Viaþa lui modestã, simplãºi transparentã era de un dinamism remarcabil.Credinþa vieþii lui era: În binele celorlalþi se aflãºi al nostru, în fericirea altora este ºi a noastrã.

Revenind la uimitoarea realizare arhitectonicã,reþinem aprecierea unor distinºi artiºti indieni, dupãcare acest edificiu nu poate fi explicat doar pe calelogicã. În primul rând, sacralitatea lui este asiguratãde aplicarea unor principii riguroase hinduse privindconstruirea templelor ºi reprezentarea zeitãþilor(Vastu Shastra ºi Panchatantras). Apoi, complexultrece de graniþele hinduismului. Construcþia a fostprecedatã de pregãtiri minuþioase, începute de oechipã mixtã, formatã din ingineri, arhitecþi, istorici,etnologi, învãþaþi în scripturile hinduse, constructorietc. În dorinþa de a reda veridic milenii de spiritua-litate ºi culturã, echipa a efectuat studii pluridis-ciplinare în sute de sate indiene, a consultat cinemai ºtie câte volume de specialitate din numeroasebiblioteci, reþinând detalii despre locuinþe, îmbrã-cãminte, obiceiuri ºi tehnici mai vechi sau mainoi în construcþia de lãcaºuri de cult. Practic,s-a realizat o minunatã sintezã a stilurilorarhitectonice din întreaga Indie.

Organizarea dde ººantier a fost exemplarã:planificare minuþioasã a ansamblului,a componentelor ºi detaliilor, plus

supravegherea atentã a tuturor etapelor. Vizitatorulobiºnuit nu-ºi poate imagina cam ce înseamnãdecuparea din carierã a peste 300.000 de blocuride piatrã, fasonarea ºi sculptarea lor pânã la celemai mici detalii (numai dislocarea din carierã s-afãcut mecanic, toate celelalte operaþiuni ieºind dinmâinile pricepute ale celor peste 7.000 de artizani).Apoi, multe dintre corpurile statuare, în specialcelebrii elefanþi în mãrime naturalã, au fost precedatede modele în lut. Pentru indianul zilelor noastre,întregul ansamblu pare opera unei mâini providen-þiale, care slãveºte trecutul, se adreseazã prezentuluiºi binecuvânteazã viitorul. Din punct de vedere aldimensiunilor, lucrarea realizatã într-un timp recordde numai cinci ani (8.11.2000-6.11.2005), este echi-valatã de specialiºtii indieni cu 42 de zgârie nori(Empire State Buildings) americani.

La acest miracol arhitectonic, religios ºi laic înegalã mãsurã, m-am aflat ºi eu printre cei 70% dintreturiºtii care, ajunºi la New Delhi, viziteazã ºi TemplulAkshardham. Vremea nu a fost de partea noastrã.O ploaie rebelã ne-a þinut sub o copertinã mai multde 30 de minute, dupã care ne-a limitat ºi accesul

în anumite zone externe. Cu toate acestea, amplecat de acolo cu o încãrcãturã spiritualã pe caren-aº fi putut-o intui, fãrã a o trãi. Erau imagini fas-cinante despre istoria ºi cultura, arta ºi arhitectura,despre precepte ale celei mai vechi religii indiene,hinduismul. Impresioneazã, desigur, timpul scurtîn care a fost edificat, imaginea de ansamblu acomplexului, însã monumentul central, Mandir-ul,lãcaºul terestru divin al lui Swaminarayan, adevãratãperlã a artei ºi spiritualitãþii Indiei, este dotat cu 234de coloane sculptate, 9 cupole care-þi taie respiraþia,20.000 de imagini de zeitãþi, adepþi, asceþi, învãþaþi,muzicieni ºi dansatori, dar ºi detalii de florã ºi faunã.Scene înãlþãtoare, care acoperã pereþii de sus pânãjos. La rândul lor, decoraþiunile de pe tavane ºicupole se constituie ºi ele într-o poveste sacrãdespre viaþa ºi învãþãturile lui Swaminarayan. Subcupola centralã se aflã murti (în sanscritã: imagineaunei zeitãþi) lui Swaminarayan, cãruia nu-i spunstatuie, ci reprezentarea unui spirit divin. Esteo imagine de sintezã, pentru realizarea cãreiaau fost trecuþi în revistã 11.000 de copii din diferitezone ale þãrii. Decoraþiunile interioare se dorescexpresia acelei frumuseþi sacre, pe care zeii o inspirãoamenilor. Se repetã mereu, ºi pe bunã dreptate,

cã acest complex este un adevãrat miracol în piatrã,o expresie divinã a minþii ºi mãiestriei omului, a uneisculpturi indiene fãrã egal în lume. Monumentulcentral aduce un tribut ºi elefantului, cel care ocupãun loc deosebit în cultura hindusã ºi în istoria Indiei.Astfel, la baza Mandir-ului se aflã plinta elefanþilor,practic o estradã cu 148 de elefanþi (gãtiþi pentruceremonie), 48 diferite alte animale ºi 125 de figuriumane. Aceºti elefanþi au rolul simbolic de a susþineTemplul lui Swaminarayan, aºa cum, dupã credinþahindusã, budistã ºi jainistã, ei sprijinã Universul (austructurã cosmicã: patru piloni sprijinã o sferã). Apoi,printre imaginile lor sacre apare ºi Ganesha, zeitateacu cap de elefant, dintre cele mai cunoscute ºi vene-rate din panteonul hindus. Era normal ca ºi lacul,care înconjoarã monumentul central pe trei laturi,sã fie legat tot de viaþa de sfânt a lui Swaminarayan.Acolo pelerinii se bucurã de apele sfinþite deSwaminarayan din 151 de izvoare ºi lacuri,de cele 108 fântâni arteziene, care amintescde apele sacre ale Gangelui.

Acest ccomplex ggigantic are ºi trei sãli deexpoziþie, care-l poartã pe vizitator prinistoria milenarã a indienilor ºi a hinduismu-

lui. ªi aici, fiecare detaliu de fizionomie umanã, dearhitecturã ruralã, obiceiuri ºi tradiþii ale mozaiculuietnic ºi religios al Indiei, reflectã studiile aprofundateale echipei complexe de specialiºti, care a bãtut þaraîn lung ºi în lat. De exemplu, Sala Valorilor prezintã,cu cele mai perfecte mijloace moderne, momente dinviaþa lui Swaminarayan ºi mesajul acestuia de pace,armonie, umilinþã, strãdanie, onestitate ºi credinþã.Trecând în Sala de teatru/film, vizitatorul urmãreºtepe un ecran uriaº (26/20 metri) filmul de 40 de minutedespre pelerinajul lui Neelkanth Varni (numele depelerin al lui Swaminarayan), care i-au purtat paºiide la culmile maiestuoase ale Himalayei pânã la celemai îndepãrtate locuri sfinte din India, pe un traseude 12.000 de km. Realizat de profesioniºti, filmulîngemãneazã obiceiuri ºi tradiþii religioase ºi laice din108 localitãþi, având o distribuþie fantasticã de 45.000

de personaje. Greu de descris este ºi cea de a treiasalã de expoziþie, numitã sugestiv Cãlãtorie culturalãcu barca. În doar 14 minute, prin faþa vizitatorului seperindã mii de ani de culturã indianã, ilustratã de 800de statui mai mari sau mai mici, un sat vedic tipic ºicea dintâi universitate din lume. Este tabloul Indieivedice, cu referiri pertinente la contribuþii remarcabileale indienilor în diverse domenii ºtiinþifice ºi educaþio-nale, în arhitecturã, medicinã, astronomie, matema-ticã, aeronauticã, yoga, artã, dans, muzicã etc.

Din mmirificul ppeisaj eexterior se impune cuprioritate Grãdina culturalã (sau GrãdinaIndiei), cu peluzele sale luxuriante, cu cei

aproape un milion de pomi ºi arbuºti, cadru feericunde îºi petrec timpul în voie 65 de statui din bronz,reprezentând personalitãþi de seamã ale Indiei.Din acelaºi spaþiu exterior face parte ºi o fabuloasãFântânã muzicalã (cu un enorm lotus cu opt petaleîn centru) care, cu ajutorul luminii, apei, muzicii ºimijloacelor tehnice moderne, trateazã teme din ciclulvieþii ºi al morþii. Nu lipsesc nici referirile la viaþa ºirolul trinitãþii Brahma, Vishnu ºi Shiva în panteonulhindus. Dintr-o niºã lateralã, copilul pelerin (o statuiede 8,22 m) cuprinde cu privirea întregul spectacol.

Ne îndreptam spre ieºirea din complex, cândne-am trezit în faþa unui nufãr gigantic, cu opt petale,care este traversat de un pod, ºi el bijuterie în piatrã,care urmeazã un traseu unduit. Pãºind pe piatralui rozalie, mi-am amintit cã ºi chinezii construiescpunþi, poduri ºi podeþe cu unghiuri drepte, coturi sauunduiri, pentru a evita duhurile rele, care pot treceapele numai în linie dreaptã. De sus, de pe pod,vedeam cum în fiecare petalã a nufãrului se aflãcâte o tãbliþã de piatrã, având gravate gânduri aleunor înþelepþi, oameni de ºtiinþã, istorici, personalitãþide stat, care inspirã credinþã în om ºi în Divinitate.

Dupã acest al doilea nufãr, aruncãm o scurtãprivire ºi spre Mandovar (în traducere, zidul exterioral unui templu din piatrã), apreciat ca cel mai mareºi mai maiestuos zid construit în ultimii 800 de aniîn India. Este o lucrare de artã greu de imaginat,formatã din 4.287 de blocuri de gresie roz, sub formãde panouri sculptate, la care se adaugã sute desculpturi diverse care, toate la un loc, se constituieîntr-o reprezentare filigranatã a hinduismului. De latemelia zidului nu puteau lipsi reprezentãri precumelefantul, simbol al puterii, leul, simbol al curajuluiºi ferocitãþii, pãunul, florile, înþelepþii ºi alþi adepþi aihinduismului. ªi, în fine, pãrãsim incinta complexuluiAkshardham prin una dintre cele zece porþi. Nu eraaceeaºi prin care intrasem noi în acea oazã cultural-spiritualã, veche ºi nouã, a Indiei. Simbolisticadominantã ºi aici, ca pretutindeni, sugereazãîndemnul din Vedele antice: lasaþi gândurile nobilesã vinã la noi din toate direcþiile. Impresionantã estePoarta cucerniciei care, decoratã cu numeroaseimagini duale (zeul ºi discipolul sãu), induce senti-mente de pace interioarã, dar ºi de plãcere esteticã.Apoi, Poarta pãunului, cu cele peste opt sute dereprezentãri diferite, oferã o imagine fascinantã.Astfel, i se aduce ºi acestei pãsãri un pios omagiupentru frumuseþea ºi bucuria pe care le degajãîn naturã.

Templul AAkshardham este expresia aceleivechi filosofii indiene care pune accentul peunitatea în diversitate. Este dovada preþuirii

deosebite de care se bucurã trecutul glorios alacestei þãri. Este dovada grijii permanente ºi aefortului naþional pentru conservarea ºi promovareatradiþiilor milenare. Este dovada legãturii indisolubiledintre trecut, prezent ºi viitor. ªi mai este ceva, decare noi românii ne amintim tot mai rar, sau chiarne ferim. Este dãruirea indienilor pentru binelecomun. La complexul Akshardham, au trudit timpde cinci ani ºi peste 3.000 de voluntari, în condiþiidestul de modeste, care... dar nu prea avem cuce-i compara la noi. Mai este vorba ºi de sentimen-tele patriotice ale indienilor. Pentru cetãþeanul derând, þara sa natalã, India, cu bogata-i tradiþie încunoaºterea metafizicã, cu ritualurile ºi practicilespecifice, este una dintre cele mai mãreþe naþiuni depe Terra. Dupã ce am vãzut acele splendori în piatrã,numite Swaminarayan Akshardham sau TemplulAkshardham, aº putea eu sã nu-i dau dreptate?...

India, ppoveºti nnemuritoareIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Page 26: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Vecina mmea, AAfrica

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220182266

Africa dde SSud ººi-aa aadjudecat un nou preºe-dinte, al cincilea dupã alegerile multirasialedin 1994, care au deschis calea spre demo-

craþie ºi egalitatea rasialã. Spre deosebire de prede-cesorii sãi, Cyril Ramaphosa a fost votat doar pejumãtate. El a câºtigat alegerile pentru conducereaCongresului Naþional African – forþa politicã majori-tarã –, dar a ajuns în fruntea statului nu prin votpopular, ci în urma demisiei fostului titular, JakobZuma, cel care ar fi încheiat zece ani de guvernareabia în 2019. Câteva scandaluri de rãsunet i-auzdruncinat acestuia continuu poziþia ºi credibilitateaºi au provocat în final prãbuºirea sa politicã însoþitãde o furtunã de marºuri ºi mitinguri contra sau înfavoarea sa, acompaniate de stagnare ºi insecuritateeconomicã. Asemenea fenomene au transmis unmesaj îngrijorãtor despre gigantul care asigurã 35la sutã din PIB-ul Africii, furnizeazã hranã pentrutot continentul, este al patrulea exportator mondialde grapefruit, al cincilea de cereale ºi al ºapteleade porumb, deþine 77 la sutã din rezervele mondialede platinã, 55 la sutã din cele de crom, 19 la sutãdin cele de aur ºi 5 la sutã din cele de diamante.

Jurnaliºti de investigaþii, avocaþi, procurori ºijudecãtori independenþi, opoziþia parlamentarãºi formatori de opinie din rândul publicului i-aucerut tot mai insistent fostului preºedinte sã deasocotealã pentru proasta administrare ºi folosireaimproprie a finanþelor statului în scop personal.Într-o perioadã de austeritate provocatã de redu-cerea ritmului de creºtere economicã de la 3,5la sutã la 1,2 sau 1,6 la sutã, o perioadã de ºomajgrav care a afectat 6 milioane de oameni (28 lasutã din totalul forþei de muncã), Zuma a luatdin banii publici 23 de milioane de dolari pentrurecondiþionarea reºedinþei sale private de laNkandla. Ceea ce a fost descris de cãtre propri-etarul acesteia drept consolidarea sistemului desecuritate pentru ºeful statului s-a dovedit, defapt, amenajarea costisitoare a unei colonii de luxînconjuratã de un gard înalt care a ferit de ochiicurioºilor o fermã de vite, una de pãsãri de curte,o piscinã exterioarã, una interioarã, câteva vileelegante, un centru de fitness ºi alte delicatesuritocmai potrivite pentru o viaþã mondenã bogatã.În urma protestelor publice, Zuma a anunþatcã va rambursa suma, dar operaþiunea nua fost confirmatã de Ministerul de Finanþesau de cãtre banca creditoare.

Când ffostul ppreºedinte ºi-a exprimat publicnemulþumirea faþã de frecventele defectãriale avionului sãu oficial Boeing 737 Inkwazi,

a izbucnit un nou scandal din cauza alternativeiexorbitante oferite ca remediu. Varianta acceptatãcu entuziasm de ºeful statului de la acea vreme eraachiziþionarea unui Boeing 747-8, echipat specialpentru protocolul prezidenþial. Teoretic, aeronavade cursã lungã, construitã sã transporte 600 depasageri, urma sã fie amenajatã pentru cel mult 80de demnitari ºi pentru preºedinte, la dispoziþia cãroras-ar fi aflat câteva baruri, un restaurant, o salã deconferinþe ºi primiri, dormitoare somptuoase, toate lapreþul de 400 de milioane de dolari, ceva mai scumpdecât Air Force One, al preºedintelui american.Criticii proiectului nu au ezitat sã-l prezinte drept celmai scump avion civil din lume, dar biroul de relaþiipublice al preºedinþiei nu a întârziat sã corectezeasemenea zvonuri defãimãtoare ºi rãutãcioaseprecizând cã vârful de gamã pentru aeronavelede lux îl deþine palatul plutitor pe nori al oligarhuluirus Alishev Usmanov, care a plãtit 500 de milioanede dolari pentru micuþul sãu Airbus 340.

Cu toatã austeritatea dictatã de conjunctura naþio-nalã ºi internaþionalã, Zuma a dispus achiziþionareaunor maºini de lux pentru cele patru soþii ale sale, lapreþul total de 550 de mii de dolari. În Africa de Sud,poligamia este consfinþitã de Constituþie, aºa cã zulu-sul Zuma a respectat prevederile legii fundamentale,dupã ce a divorþat de prima nevastã ºi a doua s-asinucis în anul 2000. Aºa a devenit fericitul tatãa nu mai puþin de douãzeci ºi unu de copii.

Nu numai nãzbâtiile financiare l-au dus lapierzanie (politicã) pe cel care a dat ºcoala peactivism ºi a fãcut zece ani de puºcãrie alãturi deNelson Mandela pe insula Robben. Nemulþumirea

publicã a atins apogeul când media au dezvãluitrelaþiile deloc instituþionale între fostul preºedinte,familia sa ºi familia Gupta. Trei fraþi veniþi din Indiaîn 1993 au lansat o modestã firmã, Sahara Compu-ters, care a devenit un gigant cu un profit anualde 22 de milioane de dolari în urma pãtrunderiiîn anturajul preºedintelui. Cu sprijinul sãu discret,cei trei fraþi au trecut de la computere la minerit, latehnologie de vârf ºi ºi-au cumpãrat redacþiile unorpublicaþii influente, ale unor posturi de radio ºi aleunor canale de televiziune care sã le popularizezeinteresele prin propagandã ºi publicitate mascatã.Tot mai numeroasele companii ale familiei Guptaau gãsit câte un loc de director general pentru treidintre vlãstarele Zuma, retribuite copios pentru meriteºi competenþe unice precum cele ale ilustrului lortatã. Poate cã asemenea maºinaþiuni ar fi trecutneobservate, ca ºi reºedinþa în valoare de peste3 milioane de dolari din cartierul rezidenþial alJohannesburgului, dacã Ajoy, Atul ºi Rajehnu nu ºi-arfi întins antenele în sfera puterii ºi nu l-ar fi influenþatpe preºedinte în numirea sau demiterea unor membriai guvernului, a unor comandanþi militari sau a

conducãtorilor celor mai puternice companii de stat.Demersurile confidenþiale au vizat atât prosperitateafamiliei Gupta, cât ºi menþinerea în funcþiune a unorcompanii de stat falimentare cu care aveau legãturi ºiinterese cei trei fraþi. Numai companiei aviatice SouthAfrican Airways guvernul i-a acordat, la îndrumarealui Zuma, 2,3 miliarde de dolari ajutor financiar peo perioadã de douãzeci de ani. Abuzurile ºi sfidareasãrãcimii au iscat reacþii dure ale acesteia cândVega, nepoata de sorã a celor trei Gupta, a avutparte de o nuntã opulentã la care douã sute deoaspeþi de onoare au fost aduºi de prin toatã lumeacu avioane mai mult sau mai puþin particulare labaza aerianã Waterklood, de lângã Pretoria, altfelrezervatã doar protocolului pentru ºefii de stat. Cuun umor amar, publicul neprivilegiat a dat un numeironic legãturilor dintre fostul preºedinte ºi cel maibogat clan al þãrii: Zupta (Zuma + Gupta).

Guvernarea îîncheiatã cchinuit în decembrie2017 prin demisia lui Jakob Zuma, al cãruinume intermediar este Gedleyikisa („cel

care te rãneºte zâmbind”) a avut parte de multe epi-soade controversate. O instanþã din Cape Town areactivat anul trecut, când s-au auzit tot mai insistentprimele cereri de demisie, optsprezece dosare decorupþie, clasate iniþial pe vremea când pârâtulconducea þara ca pe propriul kraal. În aceeaºi peri-oadã, acesta a scãpat de un proces de viol (dupãce victima a fost calmatã ºi convinsã sã-ºi retragãplângerea prin mijloace discrete ºi neoficiale), detrei capete de acuzare pentru deturnare de fonduripublice, unul dintre ele legat de achiziþionareade armament, ºi alte câteva chestiuni minore întrecare trafic de influenþã ºi acceptarea de foloasenecuvenite. Cei nouã ani ai guvernãrii Zuma,instabilitatea politicã pe care a provocat-o printr-uncomportament nedisciplinat ºi abuziv au afectat gravmecanismele guvernanþei, economia ºi finanþelepublice. Ceea ce a rãmas o tainã pentru acelevremuri este cum de Statele Unite au continuatsã-i acorde acestui guvern evident corupt asistenþãfinanciarã anualã în valoare de 517 milioane dedolari, când era tot mai evident cã fondurile nuajungeau nici la sãnãtate, nici la educaþie, nici laordine publicã ºi nici la profesionalizarea tinerilor

ºomeri. Uimitor cum pentruadministraþia de la Washingtondedicatã reducerii corupþieiîn þãrile partenere sau aliate,arbitrul consistenþei statuluide drept, cel puþin în ceea cepriveºte România, a închisochii la lungul ºir de scandaluriprovocate de un regim careîncepuse sã semene cudictatorii consacraþi ai Africii din perioada post-colonialã a bipolarismului. Nici canadienii nu audat prea mare atenþie gâlcevii lui Zuma cu supuºiiºi i-au livrat guvernului acestuia câte 120 de mili-oane de dolari anual pentru ca dupã demisie sãrecunoascã în cor cu americanii cã nu mai puteafi toleratã corupþia ºi paternalismul politic sudafrican.

Paradoxal, ZZuma ss-aa rretras în modestul sãukraal în valoare de 30 de milioane de dolarica sã-ºi trãiascã liniºtit bãtrâneþile (are 76

de ani) fãrã sã-l deranjeze nimeni ºi fãrã sã deasocotealã nimãnui. În urma unor negocieri secrete,se pare cã el ºi-a asigurat un fel de imunitate.Oricum, nu poate sã intre la puºcãrie când are pecap grija a patru neveste ºi a douãzeci ºi unu decopilaºi. Ca ºi în cazul vecinului sãu zimbabwian,Robert Mugabe, care ºi-a abandonat cu greu rolulde pãrinte al naþiunii dupã 37 de ani contra uneibonificaþii compensatorii de zece milioane de dolari ºio rentã anualã de încã o sutã de mii de dolari, JakobZuma a plecat în pasul ºtrengarului de la conducereaþãrii înainte de termen, convins, aºa cum a declaratla prezentarea demisiei, cã þara este mai prosperãîn urma eforturilor ºi abnegaþiei sale personalepentru eliminarea sãrãciei ºi pentru binele maximal fiecãruia dintre cei 60 de milioane de sud-africani.Evident cã el, un umil apãrãtor al celor mulþi ºi obidiþi,va rãmâne ostaºul devotat gata sã se sacrificeîn slujba idealurilor naþiunii curcubeu.

Venirea la preºedinþie a lui Cyril Ramaphosa,fostul sãu vicepreºedinte, a fost o consecinþã agafelor, derapajelor, scandalurilor ºi abuzurilor careau colorat abundent în tonuri sumbre cele douãmandate ale fostului ºef al statului. Schimbareagãrzii la Union Buildings, sãrbãtoritã zgomotosmai întâi când Ramaphosa a fost ales preºedinteleCongresului Naþional African, învingând-o pe fostaprimã doamnã, Nkosanzana Dlamini Zuma, ºi,ulterior, când a preluat funcþia de ºef al statului,a adus speranþa unui registru politic mai apropiatde cerinþele naþiunii. Demisionarul lipsit de educaþieprin ºcolarizare este urmat de un sindicalist influent,cu zece ani mai tânãr (65 de ani), licenþiat în drept,negociator rafinat, monogam convins, tatã a trei copii,complet discret în ceea ce priveºte viaþa personalã,om de afaceri prosper, cu o avere de jumãtate demiliard de dolari, probabil cel mai bogat om din Africade Sud. Încã din timpul mandatului de vicepreºedinte,Ramaphosa i-a opus populismului dictatorial al luiZuma (membru al Partidului Comunist din 1963 pânãîn 1990) moderaþia, rãbdarea, luciditatea ºi echilibrulpolitic. Pânã în prezent, aceastã atitudine a funcþionatîn folosul carierei sale publice.

Dincolo dde bbucuria ppopularã declanºatã devenirea sa la putere, se contureazã câtevapericole. Primul ºi cel mai copleºitor ar fi un

nefericit eºec în reducerea corupþiei din aparatul destat ºi al administraþiei locale ºi naþionale si, aºa cums-a exprimat chiar el, eliberarea statului din captivita-tea intereselor marilor corporaþii. Rãspunderea esteenormã, pentru cã în ultimii nouã ani, mita, traficulde influenþã, politizarea funcþiilor de conducere ausabotat profund autoritatea demnitarilor ºi a funcþio-narilor publici. În discursul rostit în parlament laînvestire, Ramaphosa s-a angajat sã-ºi îndeplineascãatribuþiile cu umilinþã, devotament ºi cu demnitate,stimulat de dorinþa opoziþiei de a coopera pentrustabilizarea þãrii. Sigur cã publicul a aplaudat frenetico asemenea atitudine, dar ea are o duratã scurtã demanifestare pentru cã în aprilie anul viitor electoratulva fi chemat la alegerile prezidenþiale ºi pânã atunciorice mãsurã nepopularã, orice greºealã vor erodacota de popularitate a preºedintelui ºi a guvernuluipe care îl conduce.

Zumzãit dde RRamaphosa NNiiccoollaaee MMEELLIINNEESSCCUU

Page 27: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 2277

La ccurtea eepigramei

Forþa iideii ºi a expresieipopulare e potenþatãde comunicarea oralã

– capacitate manifestatã pre-ferenþial de Pãstorel, dar caree pusã în evidenþã de situaþia

datã, devenind felul sãu firesc de comunicare, atât depotrivit spiritului sãu viu, neobiºnuit cu lâncezeala saucompromisul. G. Cãlinescu însuºi, dupã cum ºtim,l-a numit geniu al oralitãþii.

Iatã câteva epigrame atribuite lui Pãstorelde memoria colectivã a celor amatori de expresii„neaoºe”: „Votaþi Soarele” (semnul electoral alGuvernului Petru Groza):

Când te vãd aºa pe garduriªi cu raze împrejur,Zãu cã-mi vine sã te-asemui Cu o gaurã de c…!

Diviziei „Tudor Vladimirescu”, înfiinþatã de AnaPauker, decimatã la Debreþin:

Din falnic vânãtor de munteMi te-a fãcut Ana pandur!Întâi þi-a-nfipt o stea în frunteªi-apoi un debreþin în c…!

(În parantezã fie spus, despreînfiinþarea acestei Divizii existãmãrturia lui Policarp Voinea – tatãlacademicianului Radu Voinea: dupãce a strâns toþi prizonierii români luaþide sovietici ºi le-a propus sã facãparte din aceastã divizie, Ana Pauker a pus de laînceput întrebarea: Cine e contra? Câþiva ofiþeri auridicat mâna, suferind consecinþele prizonieratului.)

Lui Petru Groza, care a cãlãtorit în Extremul Orient:De la Iaºi la Port-Artur,Petru Groza în carlingã,N-a gãsit atâta c…Cât ar fi putut sã lingã

La Palatul „Peliºor”, transformat în „Casãde creaþie”:

Voi, creatori ai artei pureCe staþi acuma la pãdure,Sã fiþi atenþi când vã plimbaþiSã nu cãlcaþi în ce creaþi!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor:Beau bãieþii harniciDe cu searã-n zori:Unii sunt paharnici,Alþii turnãtori.

Personajul preferat al bancurilor vremii este Zãroni– fost „om de casã” al lui Groza, inginer agronom,ajuns ministru în cabinetul acestuia:

Caligula imperatorA fãcut din cal senator,Domnul Groza mai sinistru,A fãcut, din bou, ministru!

Existã dubii în ceea ce priveºte urmãtorul catren,publicat de G. Zarafu sub numele lui Pãstorel,în volumul Politice ºi apulitice, Ed. Victor Frunzã,Bucureºti, 1995: Unui ministru trimis în Spania:Au trimis la mauri/ Un ministru nou,/ Printre-atâþiatauri/ Sã fie ºi-un bou.

Or, dupã ºtiinþa profesorilor universitari ªt. Cazimir

ºi Gh. Ciompec, acest catren i-ar aparþine lui Iorga.Atestarea paternitãþii ne-o oferã Barbu Solacolu învolumul Evocãri. Confesiuni. Portrete, Ed. CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1974, p. 20: „Iorga puteamânui atât de tãios epigrama, încât cel vizat rãmâneastigmatizat, ars parcã pentru totdeauna cu fierul roºu.Când «liberalii» au rãsplãtit serviciile de elector aleunui limbut cu trimiterea lui la Madrid ca ministruplenipotenþiar (Ioan Th. Florescu, poreclit JeanTehaº), neîndurãtorul Iorga l-a portretizat într-uncatren: Þara a trimis la mauri/ Un ministru nou/Ca sã fie printre tauri/ ªi un bou.

Pãstorel era deseori invitat la radio, unde intra„prin spate”, prin strada Temiºana:

De un an ºi jumãtate Mã bãgaþi mereu prin spate,Pe când eu, întreaga viaþã,V-am bãgat mereu prin faþã.

De o mare popularitate, printre oamenii de litereºi de culturã, în general, s-a bucurat dublul catrenadresat Veronicãi Porumbacu, la apariþia poezieicare conþinea versurile O, Europã, te simt în mine,/Te simt adânc în mine:

Mult stimatã Veronicã,Eu credeam c-o ai mai micã,Dar mãrturisirea-þi clarãDin Gazeta literarãDovedeºte elocventCã în chestia mataleCu-adâncimi fenomenaleIntrã-ntregul continent.

Lista catrenelor sale purtând amprenta umoruluipopular, cu expresii ºi subînþelesuri picante, este multmai lungã. Ne-am permis sã dãm doar câtevaexemple pentru a nu depãºi limita impusã de un eseupublicat într-o revistã de mare þinutã, dar ar fi fostpãcat sã nu oferim deconectare spiritelor românilor,de orice condiþie ar fi ei.

Afost eeliberat ddin îînchisoare dupã trei ani,la începutul lui 1964, odatã cu alþi deþinuþipolitici români. A fost internat la Spitalul

de Ftiziologie de pe ªoseaua Viilor. Cum vinul îiera cu desãvârºire interzis, a improvizat un catrenconsemnat de M. Handoca (op. cit., 1988, p. 210):

Culmea ironiilorDe râsul copiilorSã pui cap beþiilorPe ªoseaua Viilor.

Boala nu l-a iertat, dar ºi-a pãstrat umorul pânãîn clipa morþii. Academicianul Constantin Bãlãceanu-Stolnici, care l-a îngrijit în calitate de medic, dupãeliberare, a fost impresionat de cultura epigramistului,specificând, totodatã, faptul cã „era un gurmand, îiplãceau mâncarea bunã ºi coniacurile fine”. S-a stinsdin viaþã duminicã, 15 martie 1964, la ora 5 dimineaþa,

cu cartea lui Horaþiu pe mãsuþa de la cãpãtâiulpatului. Al. Paleologu scrie în Contemporanul din 31martie 1967: „Moartea lui a fost exemplarã. Pânã înclipa din urmã, fãrã nicio iluzie, ºi-a permis supremaeleganþã de a o întâmpina tot cu vorbe de spirit, darfãrã ostentaþie, lucid ºi curtenitor, uºurând celor dinjur ºi nu sieºi durerea despãrþirii.” Dupã mãrturia luiDemostene Botez, când notarul chemat sã-i facãtestamentul a spus „Domnule Teodoreanu, eu amavut plãcerea sã vã cunosc. Am bãut odatã un paharde vin împreunã”, „Imposibil! – i-a rãspuns Pãstorel.Mai multe, da, un pahar niciodatã!”

La îînmormântare au luat parte peste 600 depersoane. Panegiricul a fost rostit de AdrianBrudariu. ªi-au exprimat, de asemenea,

durerea despãrþirii Al. Paleologu, ªerban Cioculescu,Romulus Vulpescu, Demostene Botez ºi alþii.

Au rãmas neterminate, pierdute sau nepublicatelucrãri despre care aflãm din relatãrile sale sau alealtora, dar a lãsat moºtenire o operã care-i asigurãun loc de seamã în literatura românã, deºi ultimuldeceniu de viaþã l-a apãsat, în loc sã-l înalþe pe

treapta celui mai spumos umorist român.Atmosfera de hãrþuire ºi de detenþie nue propice epigramei amuzante închinate„vinului vechi, bun, domnesc”. κi pierdeparcã aripile râsului, manifestându-ºiîn publicisticã gustul sãu de cronicargastronomic – în Glasul patriei ºi

Magazin (sã nu uitãm cã a scris peste 800 de paginide cronici, comentarii, reþete gastronomice). Devineserios, închinã trecutului Moldovei, marelui ªtefan,creaþii de un vibrant patriotism. În profesiunea sa decredinþã, alãturi de constanta, nezdruncinata preþuirea vinului, îºi exprimã crezul în artã ºi-n Moldova:

Sã cred nu ºtiu în care Dumnezeuªi cui sã mã închin nu am habar,Dar am crezut ºi crede-voi mereuÎn Artã, în Moldova ºi-n Cotnar.

Dotat, cca ººi CCincinat, cu o memorie feno-menalã, Pãstorel „se plimba”, ca-ntr-ogrãdinã proprie, într-o arie culturalã vastã –

în diacronie ºi-n sincronie – cu o uºurinþã remarca-bilã. ª. Cioculescu mãrturiseºte: „Era capabil sãspunã aproape pe nerãsuflate, într-o orã, cinci-ºasesute de versuri. Dregându-ºi glasul, cum se cuvenea,cu o nouã sorbiturã, dar fãrã sã i se-mpleticeascãlimba o singurã datã! N-am sã uit vreodatã cu ce artãa nuanþãrii debita din memorie cele douã pagini dinChoses vues de Victor Hugo închinate pãþaniei cucreierul lui Talleyrand, aruncat la canal dupã autopsiede cãtre un valet bine intenþionat.” (ª. Cioculescu,Varietãþi critice, E.P.L. 1960, p. 386)

A fost un traducãtor de clasã din literaturafrancezã ºi rusã, dintre francezi cel mai îndrãgitscriitor fiind Anatole France. În Gazeta literarã nr.43(137) din 25 oct. 1956, scrie: „În ce mã priveºte,trebuie sã recunosc cã Tacit, Horaþiu ºi AnatoleFrance m-au învãþat sã-mi dau seama de valoareacuvintelor ºi cã de la ei ºtiu cã marele secret al buneiliteraturi rezidã în întrebuinþarea cuvântului potrivit”.

Echipa mministerialã eeste ººi eea mmoºtenire a regimului Zuma ºi nu poate fireformatã peste noapte, chiar dacã ceasul bate din ce în ce mai repede.Oricât de harnic va fi noul preºedinte, obstacolele economice sunt

prea mari ca sã le poatã depãºi în douãsprezece luni. În plus, Ramaphosa,ca preºedinte al formaþiunii majoritãþii, trebuie sã punã ordine în interiorul Con-gresului Naþional African. În alegerile pentru conducerea acestuia, el a obþinutnumai 51,6 la sutã din voturi, aproape de jumãtate dintre membri fiind susþinãtoriconvinºi sau constrânºi ai fostei doamne Zuma. Mai mult, s-a creat un anta-gonism între elita formaþiunii de guvernãmânt ºi masa membrilor obiºnuiþi,provocat de greutãþile economice ºi de lipsa unor soluþii pentru liberalizareapieþei muncii ºi pentru crearea mai multor facilitãþi de profesionalizare a africanilor,o operaþiune necesarã în condiþiile în care ramura manufacturierã suferã deo lipsã gravã de muncitori calificaþi ºi de tehnicieni. Dezechilibrele interne, cioro-vãielile politicianiste tulburã regiunea ºi viaþa internaþionalã. Africa de Sud s-aaflat dupã 1990 în prima linie a reformãrii relaþiilor continentale prin propunerilede modernizare a organizaþiei panafricane ºi de constituire a Uniunii Africane ºiprin Programul de Dezvoltare Economicã a Africii (NEPAD, acronimul în englezã),un proiect cuprinzãtor de eliminare a sãrãciei, bolilor, analfabetismului, destabilizare geopoliticã ºi de eliminare a traumelor economice ºi umane

din zonele post-conflict. Africa de Sud este singura þarã de pe continent inclusãîn grupul economiilor emergente (Brazilia, Rusia, India ºi China) ºi în Grupul celor20, ceea ce îi legitimeazã rolul de lider regional. Acesta ar putea deveni ºi mairelevant dacã în viitoarea reformare a Consiliului de Securitate ONU, despre carese discutã tot mai intens în ultimul deceniu, va fi acceptatã ideea mãririi umãruluimembrilor permanenþi ºi cu o þarã africanã. Nu este sigur cã tocmai Africa de Sudva avea succes în faþa unei posibile candidaturi a Nigeriei (ºi ea este marcatãde corupþie ºi de terorismul islamist al grupãrii Boko Haram). Pentru un statutcât mai convingãtor, Pretoria are nevoie de imaginea unui regim stabil, a uneieconomii dinamice, a unui sistem democratic ºi a unui arbitru echilibrat ºicompetent al relaþiilor internaþionale. Aceste atuuri puse în evidenþã le vor permitesud-africanilor sã se angajeze în procesul îndelungat ºi dificil de a-ºi asigurasprijinul actualilor membri permanenþi, China, Rusia, Marea Britanie, Franþa ºiSUA, jucãtori majori în partida africanã, cu interese economice în toatã zonaAfricii australe. Un prim episod consumat cu trudã ºi mult zgomot a fost relativconvingãtor pentru cã Zexit (Zuma exit) a fost un prim pas a cãrui semnificaþiese poate pierde dacã nu va fi urmat de un salt hotãrât în direcþia consolidãriiprocesului de construire a statului democratic.

Pãstorel TTeodoreanuCCiirrccuullaaþþiiaa oorraallãã aa eeppiiggrraammeelloorr ccuu uummoorr ppooppuullaarr

EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Page 28: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220182288

GO-uul, ddincolo dde jjoc

În SShonai, pprefectura FFukuoka, existã o casãpentru persoane cu probleme mintale numitãKasamatsu Anjaen. Sunt gãzduiþi acolo o sutã

de oameni cu dizabilitãþi uºoare, cu vârsta întreoptsprezece ºi ºaizeci de ani. Dupã ce am cãpãtatexperienþã în alte centre de genul acesta, m-am simþitmai încrezãtor în a introduce programul meu de GOºi aici. Prin dl Ichiba, care a fost ºi mijlocitorul cugrãdiniþa din Shonai, am cerut organizaþiei pentruasistenþã socialã sã-mi permitã sã merg într-o vizitãacolo, iar cei de la Anjaen mi-au fãcut cu marebunãvoinþã o invitaþie.

Cum este cazul mai mereu, personalul eraderutat, pentru cã aveau prejudecata cunoscutã cãpersoanele cu dizabilitãþi nu pot fi în stare sã joaceGO. Eram obiºnuit cu genul ãsta de reacþie, dreptcare nu m-a deranjat.

Oamenii de la Anjaen au trãit încã din primazi momente splendide. Pentru cã erau o sutã depersoane, a durat mult pânã fiecare dintre ei aajuns la rând sã joace. Dupã aceea, am vizitatAnjaen la fiecare douã luni, ceea ce însemna cãfiecare dintre cei o sutã de inºi avea posibilitateasã joace GO-capturã numai odatã la douã luni,dar chiar ºi aºa, pot spune cã ei au suferit oschimbare gradatã în vremea asta. Aplauzeledin partea a o sutã de oameni sunã minunat ºiprobabil cã asta i-a ajutat, dându-le curaj. Câþivadintre cei care nu arãtaserã niciun interes faþãde GO ºi-au schimbat repede atitudinea. Ceicare la început plasau piesele la mijlocul pãtra-telor, au învãþat sã le plaseze la intersecþia liniilorºi au devenit capabili sã captureze piese prinîncercuire. Nu numai cã au reuºit sã joace GO-capturã, dar ºi expresia feþelor lor s-a schimbat,iar modul lor de a merge a devenit mai încrezãtorºi mai stabil. Dl Katumi Yamasaki, un instructorºef din Anjaen, care nu fusese familiar cu GO-ul,nu putea crede cã rezidenþii cu probleme mintalese pot schimba atât de repede.

Exista ººi uun jjucãtor aavansat dde GGO la Anjaen,pe nume Endo. Chiar dacã juca bine GO,pentru cã nimeni din personalul de acolo

nu ºtia jocul, nu existase nicio ocazie pentru el sã-ºiarate priceperea. Interesant, dupã ce s-a introdusGO-ul la Anjaen, el ºi-a schimbat treptat poziþia încomunitate. Dl Endo era atât de timid cã obiºnuiasã stea în spatele sãlii, dar cu timpul el a începutsã aleagã locuri mai în faþã, pânã ce a ajuns pe unscaun din primul rând. A început apoi sã-ºi etalezepriceperea la GO, pentru cã a vãzut cã nu are niciun

rival pe potrivã. L-am luat atunci deoparte, spunân-du-i cã, pentru cã e un bun jucãtor de GO, esteuneori necesar sã-l lase pe oponent sã câºtige,pentru a-l face sã se simtã bine. Începând de atunci,dl Endo s-a obiºnuit sã stea în locuri care nu bãteaula ochi ºi sã zâmbeascã spre ceilalþi fãrã afectare.ªi-a schimbat ºi hainele cu care se îmbrãca. Laînceput purta numai culori închise, acum avea hainede culori aprinse, cum ar fi cãmãºi galbene. Cãpã-tase multã încredere în el. Într-una din zile, a începutsã dea indicaþii cum sã se aºeze scaunele pentruîntâlnirea de GO. Nu mai era deloc dl Endope care-l cunoscusem!

Într-un alt caz, o tânãrã cu o atitudine timidãobiºnuia sã refuze sã stea în faþa altora, dar acum,dupã ce captura o piesã, alerga bucuroasã în jurulsãlii. Privind fiecare persoanã, recunoºteam procesulprin care înfãþiºarea ºi comportarea fiecãruia seschimba. Succesul sau eºecul nu este atât de

important atunci când aplauze puternice ºi râseteprieteneºti ne fac eroul sau eroina momentului.Plasarea în centrul atenþiei fie ºi pentru un momentîndepãrteazã sentimentul de izolare, iar acest lucru,la rândul lui, ne face capabili sã ne apucãm cuentuziasm de noi activitãþi.

În cursul vizitelor mele în asemenea aºezãminte,am observat cã existã unele persoane care se mani-festã exagerat sau fac zgomote puternice. La începutnu am înþeles ce vor sã transmitã printr-o asemeneacomportare. Se pare cã inabilitatea noastrã de aînþelege ce vor aceºti oameni creeazã neînþelegereºi distanþã între noi. Urmãrindu-le gesturile în timpulpartidelor de GO, mi-am dat seama cã acesta estemodul lor de a-ºi exprima bucuria.

Atunci când ceva neaºteptat de plãcut ni seîntâmplã oricãruia dintre noi, ºi noi facem zgomote„ciudate”. Observaþi modul în care se bucurã spec-tatorii dupã marcarea unui gol pe un stadion de fotbalsau la baschet. În condiþii normale, încercãm sã neabþinem sã facem asta, îngrijoraþi de ce vor credeceilalþi despre noi. Persoanele cu dizabilitãþi mintalenu au asemenea inhibiþii. Dacã ei sunt fericiþi, atunciexprimã acest lucru cu întregul lor corp.

Semenii nnoºtri ccu ddizabilitãþi sunt închiºide gardurile pe care le construim în jurullor, dar ºi de „gardurile” prejudecãþilor ºi

stereotipurilor noastre. Dacã nu era GO-ul, nu aºfi ajuns probabil niciodatã în contact cu asemeneapersoane. Din experienþa mea, am înþeles cã primullucru pe care trebuie sã-l facem este sã înlãturãmaceste garduri. Dacã lãsãm prejudecãþile deoparte,vom descoperi umanitatea preþioasã care existãînãuntrul acestor semeni ai noºtri.

Atât persoanele cu dizabilitãþi, cât ºi personalul dela Anjaen s-au schimbat, au devenit mai comunicativiºi dornici sã participe la diferite evenimente care auloc în comunitatea localã. Pânã atunci, Anjaen eradoar un adãpost pentru persoanele cu problememintale din Shonai, iar prejudecãþile îi împiedicaupe localnici sã vadã ce se întâmplã în sanatoriu.În schimb, acum, când persoanele cu dizabilitãþi auajuns în stare sã iasã cu încredere în afara instituþiei,ºi localnicii au început sã renunþe la prejudecãþilecu care îi priveau.

Domniºoara Masami Takeda, instructoare laAnjaen, îmi spunea cã „nu numai cã noi am luat

parte la diferite evenimentedin comunitatea localã, dar ºicomunitatea localã a începutsã ne viziteze. Sunt tarebucuroasã cã oamenii auînceput sã înþeleagã cumsuntem în realitate ºi cãam cunoscut mulþi oamenidincolo de relaþiile limitatedin sanatoriu.”

Anjaen nnu eeste ssingura iinstituþie de acestfel care se bucurã de contacte cu oameniilocului. Activitãþile în care oricine poate

participa pe poziþii egale, ca fiinþe umane ºi atât,înseamnã un lucru mult diferit de vizitele obiºnuitebazate pe simpatie sau pe voluntariat. Himawari-no-sato, aºezat pe o insulã micã precum Nokonoshima,era o prezenþã cu totul specialã în mintea localni-cilor. Sanatoriul este aºezat pe vârful unui deal, iarlocalnicii credeau cã este periculos pentru persoanelecu dizabilitãþi sã viziteze oraºul. Dacã vedeau bolnavipe afarã, unii credeau chiar cã aceºtia fugiserã.Acum, niciunul dintre localnici nu mai are asemeneaprejudecãþi. Prin interacþia cu ei, au început sã-i vadãpe bolnavi într-o luminã diferitã, iar atitudinea faþãde ei este acum plinã de cãldurã ºi prietenie.

Dl Yamasaki, din Anjaen, crede cã „schimbareapercepþiei personalului asupra pacienþilor a avut omare influenþã asupra instituþiei. Introducerea GO-uluia fost catalizatorul. De atunci, atât personalul, inclusiveu, cât ºi rezidenþii ne dãm seama cã vieþile noastres-au schimbat. Este cu totul neaºteptat acest lucru.GO-ul are cu adevãrat o mare putere.”

În cursul vizitelor în multe sanatorii, le spun celorde acolo cã bolnavii s-au schimbat. Mulþi înþelegacest lucru ca o ameliorare a condiþiei fizice a celorinternaþi, ca o apropiere a acestora de „normalitate”,dar acest lucru nu este complet adevãrat. Ceea cevreau eu sã spun este cã, datoritã GO-ului, ochii lorîºi recapãtã strãlucirea naturalã. Bineînþeles cã existãschimbãri fizice, cum ar fi persoane care pãreau anu fi în stare sã meargã ºi care au mers ºi persoanefoarte interiorizate care au început sã interacþionezecu ceilalþi. Totuºi, cea mai importantã schimbare estecã expresia feþelor s-a înviorat, reflectând schimbareainterioarã. Cred cã aceasta este explicaþia succesuluiGO-ului în asemenea instituþii. Persoanele care trãiauo viaþã monotonã într-un spaþiu limitat ºi-au datseama cã chiar ºi o asemenea viaþã poate aveamomente de bucurie.

Prin uurmare, ccred ccã eeste iimportant sã nebucurãm trãind împreunã ca fiinþe umaneegale. Asta este mai uºor de zis decât de

fãcut, deoarece prejudecãþile ºi neînþelegerile neîmpiedicã s-o facem. Poziþia noastrã socialã, deprofesor sau instructor, de exemplu, poate fi o altãpiedicã. Dar, indiferent dacã suntem profesori, copiisau bolnavi, cu toþii suntem oameni. Deºi putemînþelege asta în teorie, atitudinile noastre pot sãarate altceva. Cunoscând numai unele lucruri despreei, putem sã-i etichetãm pe unii copii ca fiind „cuprobleme”, iar pe unii oameni ca fiind „cu dizabilitãþi”,iar aceasta îi va împiedica pe acei copii ºi pe acelepersoane sã-ºi deschidã sufletele.

La grãdiniþele ºi ºcolile unde profesorii nu auo atitudine superioarã, copiii sunt foarte vioi ºi fãrãGO. GO-ul nu este neapãrat necesar dacã fiecarepoate participa la acelaºi nivel cu ceilalþi, iar copiiiºi profesorii se simt bine împreunã. Din experienþamea, însã, nu existã înlocuitor pentru GO. Nu aºputea fi ºi mai mult de acord cu descrierea pe caredl Yamasaki a fãcut-o „puterii” GO-ului...

(Fragmente din cartea GO as Communication.The Educational and Therapeutic Value of the Gameof GO, de Yasutoshi Yasuda 9 dan, Tosho-bunka,2000, traducere în englezã de Yoshimi Nakaopentru Editura Slate and Shell, Richmond VA, 2002;informaþii din GO-ul românesc se pot gãsi pe site-ulFederaþiei Române de GO, www.frgo.ro.)

Întâmplãri ddin AAnjaenYYaassuuttoosshhii YYAASSUUDDAA,, 99 ddaann

Fãrã ttineGeorge BBaciu

Fãrã ttine,timpul ccade mmoale,privindu-mmã-nn oochi.

Stau llaolaltã ccu mmoartea ººi jjoc ggo, zilele ffoºnesc lla ccolþ, mai aam ddouã llibertãþi, ºi nn-aam vvoie lla ssinucidere.

Fãrã ttine,n-aam nnicio ººansã ssã ccâºtig.Joc ppas, mmoartea ppune oo nnouã ppiatrã,mã ssughit îîn uultimul vvis,locuit dde nnesomnul ttãu,ºi ssimt ttimpul ccum ccade ppe ggândurica uun ssoldat uumilit dde rrãni.

Fãrã ttinesunt ccu oo jjumãtate mmai ppuþin ppãmânt. Am ccâteva ssingurãtãþi îîn aavans ºi ccinci zzile dde ddragoste îîn mminus.

Fãrã ttine,sunt oo ppiesã dde ggo îîn atarii.

(Din vvolumul Cu mmiine lla oo vvorbã, Editura GGens LLatina, AAlba IIulia, 22017)

Page 29: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 2299

Orizont SSF

În eepisoadele dde ppânãacum am tot încercat sãrãspundem la întrebarea

„de ce tac civilizaþiile extra-terestre”? De ce nu le vedemnicãieri? Concluzia la care amajuns a fost cã de vinã sunt,de fapt, prejudecãþile noastre.

Avem în minte doar scenarii compatibile cu povestirileºi filmele SF, scenarii care sunt complet nerealiste ºicare, evident, nu se împlinesc. În realitate, variantade departe cea mai probabilã este cã, aici, lângãnoi ºi de foarte mult timp, existã ºi se manifestãhipercivilizaþii, cu sute de milioane de ani maiavansate decât noi. Ceea ce ne vine greu sã înþe-legem este cã locuitorii lor s-au transformat întretimp în altceva, ceva aflat mult dincolo de ºabloa-nele noastre simpliste, iar „magiile” lor sunt atâtde incredibile pentru noi încât, atunci cândni se înfãþiºeazã, refuzãm sã le vedem.

Printre prejudecãþile care au instituit aceastã„orbire culturalã” am menþionat, în episodul trecut,„ºovinismul temporal”, cel care ne face sã credemcã am ºi ajuns pe culmile înþelegerii realitãþii, deci cãde acum putem decreta, fãrã greº, ce nu poate exista(deºi unii spun cã au vãzut cu ochii lor) ºi ce trebuieneapãrat sã existe (deºi n-a fost încã vãzut de nimeni).Prejudecata este înruditã cu antropocentrismul,cu convingerea cã suntem încoronarea creaþieidin Univers, cu credinþa cã religia noastrã estesingura valabilã º.a.m.d.

Oaltã pprejudecatã este cea pe care amputea-o numi a decalajului tehnic rezonabil.În scenariile SF, care hipnotizeazã minþile

noastre, civilizaþiile cosmice trebuie neapãrat sã seînfrunte, eventual cu arme semãnând cu cele alecavalerilor medievali, îmbunãtãþite cu gadgeturi cumar fi laserul sau roboþii. Alþii îºi imagineazã cã sosireape Pãmânt a unor extratereºtri – mai mult sau maipuþin paºnici – ar trebui sã semene cu debarcarea luiCristofor Columb printre bãºtinaºii din San Salvador.Sau poate pariem pe scenariul din filmul Indepen-dence Day, în care, deºi astronavele extratereºtrilorsunt mult mai mari decât cele ale pãmântenilor,informaticienii noºtri sunt mai buni ºi vor venide hac calculatoarelor electronice ale invadatorilor.

Acest scenariu presupune, în subconºtient, cãviaþa s-ar fi nãscut în Univers concomitent, pe miisau milioane de planete, ca la semnul unei baghetemagice, ºi, dupã ce a evoluat miliarde de ani, aceeaºibaghetã magicã a fãcut ca pe planetele binecuvân-tate sã aparã simultan câte o fiinþã inteligentã, caresã ºi ajungã în acelaºi timp la stadiul de civilizaþie

tehnologicã. Apoi, aceste civilizaþii vor începe sãse caute buimac, cãlãtorind cu nave greoaie, de-alungul ºi de-a latul galaxiilor, fie pentru a cãdea uniiîn braþele altora de bucurie, fie cu gândul ca unulsã subjuge imperiul celuilalt.

Scenariul de mai sus e total neverosimil. Dacã,prin absurd, viaþa s-ar fi nãscut simultan peste tot,acum patru miliarde de ani (deci atunci când eaa apãrut pe Pãmânt) ºi ar fi evoluat peste tot la fel,cu acelaºi tip de ADN etc., tot ar trebui sã acceptãmun decalaj important la „sosirea”în faza de civilizaþie tehnologicã.ªi la un maraton, cu atleþi carepleacã cu ºanse aproximativegale, existã o diferenþã decâteva procente între primul ºiultimul sosit. Numai cã, în acestcaz, un singur procent înseam-nã patruzeci de milioane de ani.Or, chiar ºi o diferenþã de unsingur milion de ani implicã odistanþã atât de mare în ºtiinþãºi tehnologie încât ne esteimposibil s-o evaluãm. Dar nuuitãm cã existã locuri în Universîn care viaþa se putea naºte cumiliarde de ani înaintea celei depe Pãmânt. În plus – am vãzut –civilizaþiile apar foarte rar, deciprobabilitatea de a gãsi îngalaxia noastrã „semeni întruraþiune”, adicã aflaþi cât de câtla acelaºi nivel cu noi, este practic zero. Iar noinu suntem în stare sã ne imaginãm decât contactecu civilizaþii cât de cât asemãnãtoare cu cea pã-mânteanã. Iatã o explicaþie a „giganticei tãceri”.

Ca uun eexemplu sspecial pentru modul degândire ilustrat mai sus, putem menþionaprejudecata SETI. Proiectele de tip SETI,

pe care le-am comentat în mai multe rânduri înacest serial, cautã de fapt civilizaþii tehnologiceasemãnãtoare cu cea pãmânteanã, civilizaþii carefolosesc, de pildã, pentru comunicaþiile spaþialeundele radio. Chiar dacã semnalele radio au nevoiede mii de ani pentru a ajunge de la o planetã locuitãla alta, totuºi unii considerã cã aceasta va fi soluþiaidealã, ultimã, definitivã, pentru contactele cosmice,iar datoria noastrã este sã cãutãm astfel de semnale.Probabil cã aºa gândeºte ºi un primitiv din junglãcare nu-ºi poate închipui cã va exista vreodatã altmijloc de comunicaþie la distanþã decât tam-tam-ulsãu. Dacã am întreba înþeleptul tribului cum seva proceda peste multe-multe generaþii, când

va fi nevoie sã se transmitã informaþii la multe-multezile de mers, el se va gândi la tam-tam-uri uriaºecât casa. Iar dacã nu aude zgomotul unor astfelde tam-tam-uri, venind de la mari depãrtãri, va trageconcluzia cã fie nimeni nu este mai avansat decâttribul sãu, fie cã nu trãiesc oameni dincolode marginile junglei.

Comunicaþiile radio au fost introduse acum unsecol ºi ceva. Le vom folosi oare indefinit de acumîncolo? Nu se va descoperi oare, în viitoarele sute,

sau mii, sau milioane de ani, niciun alt principiufizic, permiþând mijloace mai rapide de contact?ªansa de a gãsi, pe o razã de zeci de mii deani luminã o civilizaþie care foloseºte unde radiopentru comunicare este practic zero. ªi dacãtotuºi am gãsi-o, s-ar putea oare numi conver-saþie trimiterea unui mesaj ºi primirea rãspunsuluipeste mii de ani?

Aºa cum afirma controversatul filosof americanTerence McKenna, referitor la proiectele SETI:„A cãuta, aºteptând un semnal radio dintr-o sursãextraterestrã, este o presupunere tot atât deviciatã cultural ca ºi aceea de a cerceta Galaxiapentru un bun restaurant italian”.

Oprejudecatã îînruditã este cea adrepturilor egale. Am tot amintitde faimoasa imagine standardizatã,

conform cãreia normal ar fi ca niºte cãlãtorispaþiali (paºnici), o datã ajunºi la noi, dupãun voiaj lung ºi obositor, sã vinã sã aterizezepe peluza din faþa Casei Albe (de ce nu – s-au

întrebat unii – în Place de la Concorde, sau în faþaPalatului Buckingham, sau în Piaþa Roºie, sau TienAn Men etc.?) ºi sã cearã (fluturând un steag alb?)sã-l vadã pe „Marele ªef al Pãmântului” (desigur,preºedintele S.U.A....). Apoi sã ne ofere oarecetehnologii avansate în schimbul unor bunuri saudrepturi (cum ar fi niºte materii prime rare saupermisiunea de a efectua experimente genetice peoameni). Dupã aceea, desigur, vor da interviuri lamarile reþele de televiziune ºi vor începe tratativelepentru admiterea noastrã în „Federaþia Galacticã”...

Iar dacã nimic din cele de mai sus nu s-aîntâmplat – zic unii – înseamnã cã n-am fost vizitaþi…

Acest mod de a gândi a fost numit prejudecatadrepturilor egale. O diferenþã de sute de milioane deani între o hipercivilizaþie ºi noi este la fel de mareprecum cea dintre noi ºi o ºopârlã sau o furnicã.Dacã reprezentanþii unei astfel de hipercivilizaþii auvenit aici (ceea ce este extrem de probabil), ei puteausã ne examineze, sã ne monitorizeze evoluþia, chiarsã ne contacteze sub o anumitã formã, dar în niciuncaz sã se aºeze la acelaºi nivel cu noi. (Va urma)

Prejudecãþile nnivelului eegalDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

1517-22017. Biiseriica MMãnãstiiriiii AArgeºuluii:: OO jjumãtate dde mmiileniiu, EdituraArhiepiscopiei AArgeºului ººi MMuscelului, CCurtea dde AArgeº, 22017; llucrare aapãrutãsub ccoordonarea ÎÎPS CCalinic, AArhiepiscop aal AArgeºului ººi MMuscelului,ºi aa aacademicianului RRãzvan TTheodorescu; eeditor MMãnãstirea AAninoasa

Volumul reuneºte cuvântãrile rostite la ºedinþa Academiei Române din 3 iulie2017, dedicatã împlinirii a cinci sute de ani de la sfinþirea bisericii MãnãstiriiCurtea de Argeº. Semneazã: acad. Ionel-Valentin Vlad, preºedintele AcademieiRomâne, Prefericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,ÎPS Calinic, acad. Rãzvan Theodorescu, acad. Sabina Ispas, prof. univ. DanZamfirescu, Ioana Gabriela Duicu, Sergiu Iosipescu ºi Raluca Verussi-Iosipescu,prof. univ. Nicolae Noica, Emanuel Bãdescu, Gabriela Dumitrescu.

Reluãm paragraful de încheiere al cuvântului Preafericitului Patriarh Daniel:Timp de 500 de ani, biserica Mãnãstirii Curtea de Argeº, devenitã mai recent(2009) Catedralã Arhiepiscopalã, a dãinuit, ca o „poartã a cerului”, aºezatã„pe un picior de plai” ca „o gurã de rai”, deºi a trecut prin multe încercãri ºigreutãþi. Fiind o corabie a mântuirii care a strãbãtut valurile adesea învolburateale istoriei, aceastã bisericã rãmâne permanent un simbol major al credinþeiºi spiritualitãþii, al creativitãþii ºi demnitãþii poporului român. Sã o preþuimca pe o carte de identitate a sufletului românesc!

Pavel PPereº, Dumnezzeiire –– oomeniire –– oom, CConvorbiirii ddespre eeroiismulspiiriituluii îîn vviirtuþiile vviieþuiiriiii oomeneºtii, Editura TTIBO, BBucureºti, 22017

Lucrarea de faþã evidenþiazã salvarea omului prin credinþã, gândire ºi sfinþire.Credinþa te vindecã, dacã te îndrepþi cu ea acolo unde þi se lumineazã sufletul;

þi-ai pierdut credinþa, mergi aiurea.Nu toþi oamenii care trãiesc simultan au implicarea temporalã identicã; fiecare

pe unde apucã; în trecut cei care n-au viitor, în prezent cei care au noroc sã afle

fericirea, în viitor cei cãrora le datorãm marile descoperiri sau creaþii. Oamenii trãiesc într-o memorie dublã: una proprie, alta a lumii; între cele douã

sunt atâtea elemente comune ºi atâtea deosebiri. Cu toþii am vrea sã rãmânemîn memoria generalã, puþini reuºesc; iar aceia sunt puternicii ocrotiþi în sacru gestcare au schimbat întrucâtva mersul omenirii. (Fragmente din carte)

Ioan BBarbu, Rãpiirea ssângerândã, Editura IInspirescu, SSatu MMare, 22016Povestirile din acest nou volum de prozã scurtã, semnate de Ioan Barbu –

ca ºi cele din volumele anterioare, Fântâna Albã, Un oraº pe Lunã ºi RegimentulAlb, tradus în limba spaniolã de Gabriela Banu – sunt de douã ori valoroase: suntcrochiuri ce pot fi dezvoltate sau sunt potenþial-simbolice ºi sunt suport pentruexplicitarea unei noi tehnici narative, în care flash-ul de luminã amprenteazãpictura în cuþit a unui mozaic de teme unite de o singurã dorinþã: apropiereade Nirvana, niciodatã accederea la acest univers marcat de amintire ºi vis.(Gabriela Rusu-Pãsãrin, la finalul prefeþei)

Semn(al) dde ccarte

Page 30: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Celor ccare ººi-ll îînchipuie ppeMircea CCãrtãrescu coborâtîn chip forþat dintre temele

poeziei sale ºi ale prozei cu anticamerãla Premiul Nobel spre nivelul „dezo-norant” al genului SF meritã sã le fieadusã sub ochi o anchetã din revistaOrizont (nr. 23/5 iunie 1987), undesubiectul prezentei sinteze îºi reme-moreazã relaþia cu anticipaþia, înce-pând cu descoperirea tulburãtoareiColecþii „Povestiri ºtiinþifico-fantastice”.Rezultatul contactului magic estemãrturisit fãrã false strategii: „Cu ochide copil (ochii mei care înghiþeaubinecuvântata colecþie de 1 leu), ochiicare transformã instantaneu cuvântulscris în halucinaþie egocentricã,povestirile acelea pãreau ferme-cãtoare.” Evident, experienþa culturalãa adultului avea sã punã distanþã(„Astãzi nu le mai pot citi”) întredescoperirea copilãriei ºi experienþeleliterare de mai târziu. Distanþa criticãnu înseamnã ºi dezinteres, întrucât,la data interviului, Cãrtãrescu se arãtaa fi în bunã mãsurã la curent cu pro-gresele genului în România, vãzându-lcaracterizat prin „dobândirea conºtiinþeiteoretice ºi, prin aceasta, a conºtiinþeide sine. Din anii ’50-’60 ºi pânã latânãra generaþie de prozatori SF s-ascris o literaturã genuinã, mai mult«de consum», în care excepþiile fericite(un Colin, un Crohmãlniceanu, unOpriþã) sunt puþine. […] Tehnologie dedragul tehnologiei, aventuri de dragulaventurii, monºtri de dragul monºtrilorºi, ca o glazurã de friºcã dulce –«eticã» ºi «exemplaritate» tranºante.”Autorul de mai târziu al Levantului seconsidera oarecum solidar îndeosebicu sefiºtii din generaþia lui: „În schimb,citesc cu interes puþin intrigat ciudatelearhitecturi verbale ale unor Grãmescu,Lucian Ionicã, Leonard Oprea sauCeauºu. Sunt intrigat de faptul cãei ºtiu, dom’le, sã scrie. Chiar ºtiu!Cã l-au citit pe Borges. Cã-l ºtiupe Stapledon. În ce etapã e SF-ulromânesc de azi? În etapa istoriei.Cel de dinainte a fost pre-istorie,

istorie de fapt nescrisã. Este etapaliteraturizãrii.”

Pomenindu-l pe Mircea Cãrtãrescuîntr-un context specializat, la fel cape mulþi alþi reprezentanþi remarcabiliai literelor româneºti mai vechi saucontemporane, nu facem decât sã-irotunjim discret fiºa bio-bibliograficã,în general cunoscutã. S-a nãscut pe1 iunie 1956, la Bucureºti, unde a ºiurmat cursurile medii la Liceul „DimitrieCantemir”, iar pe cele superioare laFacultatea de Filologie a Universitãþiidin capitalã. Dupã câþiva ani deprofesorat în Bucureºti, face carierãuniversitarã, sprijinit ºi pe un doctoratdespre Postmodernismul românesc(tezã publicatã în 1999).

Ca ppoet, ss-aa rremarcat încãdin studenþie, la Cenaclulde Luni, condus de Nicolae

Manolescu, debutând revuistic înRomânia literarã, apoi editorial cuvolumul de poezie Faruri, vitrine,fotografii (1980). Au urmat alte cincivolume de versuri (Poeme de amor,1982; Totul, 1984; Levantul, 1990;Dragostea, 1994; 50 de sonete, 2003),culegeri de nuvele (Visul, 1989;Nostalgia – ediþia completã a Visului,1993), trilogia romanului Orbitor (Aripastângã, 1996, Corpul, 2002, Aripadreaptã, 2007), douã Jurnale, precumºi alte cãrþi de prozã scurtã, între careDe ce iubim femeile ºi Frumoaselestrãine. Printre studiile sale criticefigureazã, pe lângã cel deja pomenit,despre postmodernism, Visul chimeric(subteranele poeziei eminesciene),1991; Pururi tânãr, înfãºurat în pixeli,2003 ºi, cu titlul pamfletului arghezian,Baroane!, 2005. Cãrþile i-au fostrecompensate cu mai multe Premiiale Uniunii Scriitorilor, cu PremiulAcademiei, cu premii ale unor revisteliterare (Flacãra, Ateneu, Tomis),precum ºi cu premii internaþionaleobþinute în Germania, Elveþia, Spania,Austria. În 2006, Preºedinþia Românieii-a acordat Ordinul „Meritul Cultural”în grad de Mare Ofiþer.

Nu e prea greu de observat cãpoemele lui Mircea Cãrtãrescu absorbcu uºurinþã substanþã extrasã dinrezervoarele SF-ului, prelucrând-o înregim liric pânã la asimilare. Înglobatãîntr-o structurã mai laxã, ea îºi pierde„relieful” generic, nu însã ºi stranietateaprin care i se disting motivele de celeale literaturii tradiþionale. Mai permeabilla simboluri SF devine poemul atuncicând, în planul construcþiei, nutreºte„ambiþii de cuprindere «totalã» asensurilor lumii ºi vieþii, supraetajateîn geneza fiinþei umane embrionare,în care stã oglinditã geneza mare,universalã”, cum a observat critica.Prin gest antropogonic, spiritul secontemplã ºi se confruntã cu sineînsuºi, descoperind în aceastã imaginehiperdimensionatã un întreg Cosmosameþitor. Ocupând tot orizontul, omularhetipal devine o „hartã a lumii”,strãbãtutã de vene ca de fluvii vâs-coase („înmocirlite în corole de sânge”).Gigantul umple spaþiul, dilatarealui subþiazã cerul într-atâta încâtacesta poate trece drept propriulsãu înveliº:

Într-oo aasemenea pproiecþiecolosalã, viaþa începe princopulaþii pe parcursul cãrora

germeni zâmbitori („astronauþiigenetici”) înoatã perseverent „spresoarele ovarian”. Poemul Totul, dincare se desprinde citatul, dã titlulvolumului apãrut în 1984. ªi proza luiMircea Cãrtãrescu se contamineazã demotive SF, prin care jocul semnificaþiilordevine imediat mai bogat, mai complex.

Publicatã învolumul Visul(1989), nuvelaOrganistuldescrie evoluþiaunui fenomenuluitor în „per-soana” arhitec-tului EmilPopescu din Berceni, Bucureºti, dela faza anonim-umanã pânã la ceade atotputernic monstru galactic.O evoluþie asemãnãtoare gãsim ºi înromanul Trip-tic (1999) de Liviu Radu,care este în mod cert mai legat degenul SF, dar iradiazã ºi dincolo deacesta. La Cãrtãrescu, elementultransformator nu e altul decât, în chipneaºteptat, muzica. Totul începe cu osmintealã benignã, amuzantã, constândîn subita pasiune a arhitectului pentruclaxoane: „Transportat, el nu maicontenea cu teoriile sale în legãturãcu diversele aspecte ale comunicãriiom-maºinã prin claxoane”, întrucâtºansa de a se exprima ar fi la auto-vehicule, ca ºi la om, „un drept ele-mentar al lor”. Obiectul afectuoasei

monomanii muzicale îl constituie obanalã Dacie 1300 cu o orgã electricãinstalatã la bord. Comicã, ideea nucade nicio clipã în grotescul bufon.Asupra originalului instrument excen-tricitatea personajului se exercitãîndelung (nu e greºit spus: o veºnicie!),începând de la claxonarea modulatã„pe care i-o dicta intimitatea cu auto-mobilul” ºi trecând prin întreagaistorie a muzicii, reinventatã treptat,inconºtient.

Orizont SSF

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220183300

Mutaþii sstilistice ººi mmutanþi aastraliMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Dinu SSãraru, Râmniicul mmeu, Editura PPRAXIS aa AArhiepiscopiei RRâmnicului,2017

Nãscut la Râmnic, din pãrinþi mãrturisitori ai credinþei ºi ai dragostei de Þarãºi de Neam, ºi-a impregnat întreaga sa fiinþã cu mireasma de neuitat a locurilornatale. De altfel, acest adevãrat Voievod al cuvântului a numit locul obârºiei sale„Râmnicul meu”.

În urmã cu cincisprezece ani, romancierul Dinu Sãraru, în faþa unui auditoriudistins, vorbea într-o conferinþã despre urbea sa natalã, textul fiind publicat înacelaºi an într-un volum ce cuprinde portrete ale diferitelor personalitãþi pe carele-a cunoscut de-a lungul timpului, dar ºi diferite amintiri ale scriitorului despreoraºul copilãriei sale.

În ziua de astãzi însã, vorbind despre Râmnicul de altã datã, nu se poate trececu vederea chipul celui care ani de-a rândul ºi chiar ºi în prezent, ca un herbmarcheazã cultura ºi viaþa socialã din capitala Olteniei de sub munte. Râmniculfãrã romancierul Dinu Sãraru nu ar mai fi acelaºi Râmnic. Personalitatea acestuiom de culturã este atât de mare încât, nepunându-l pe piedestalul ce i se cuvine,lipsim Râmnicul de unul dintre pilonii acestuia. La manifestãrile culturale legatede împlinirea a optzeci de ani de la naºterea marelui om de culturã al neamuluiromânesc, Rãzvan Theodorescu afirma: „pe orice a pus mâna Dinu Sãraru,cultural vorbind, s-a preschimbat într-un succes”. (ÎPS Varsanufie, ArhiepiscopulRâmnicului, pe coperta a patra)

Mihai GGolescu, ÎÎn ccãutarea lluii DDumnezzeu, Editura AArgeº PPress, PPiteºti, 22017Director al ziarului Argeºul, gospodar ºi scriitor cu charismã, Mihai Golescu

a scos câteva cãrþi: Monografia Comunei Valea Danului, 2008; Nordul moral,2008; Recurs la memorie, 2009; Excelenþele Argeºului, 2012.

Cartea nouã, care va vedea curând lumina tiparului, se aºazã în rândulcelorlalte cu numele clar ºi angajant: În cãutarea lui Dumnezeu, titlu despre caream avut dialog ºi pe care l-a gãsit singur, deºi în cãutarea lui Dumnezeu trebuie

sã fim toþi pânã Îl gãsim!Am citit cu atenþie cartea. Pot face diferite comparaþii cu scriitorii care

au abordat un astfel de gen literar. Nu intru în dumbrava minunatã a scrisului,lãsându-l pe cititorul harnic sã descopere florile, cu parfumul lor inconfundabil.

Încercaþi! Este o paletã multicolorã rar întâlnitã. (ÎPS Calinic, Arhiepiscopal Argeºului ºi Muscelului, în prefaþã)

Ioan LLascu, Cazzul SSorescu aaºa ccum aa ffost, Tipo MMoldova, IIaºi, 22017Considerãm cã publicarea cãrþii-document Cazul Sorescu aºa cum a fost este

un act recuperator ºi o contribuþie realã la istoria literarã recentã ºi o mãrturiemenitã sã clarifice un caz atât de controversat ºi bulversant, la vremea respectivã,dar ºi cu ecouri încã recente, care a stârnit spirite ºi capacitãþi literare ºi gaze-tãreºti dintre cele mai spectaculoase ºi diverse, venite în instanþa unui „caz”ce a cãpãtat o neaºteptatã amploare ºi conotaþii cu rãsunet pe scena politicãa începuturilor democratice ale României. (Finalul prefeþei intitulate Avant-proposºi semnate Mnemosyne)

Semn(al) dde ccarte

„... stelele care-mbracãpãmântul în vatelina lor tandrã, ce sunt(arcturus ºi vega cu genele scânteind de conjunctivitãpeste universitatea din cambridge ºi peste opera din canberra,sirene de cupru momind submarinele librãriilor pânã ce seciocnescde sloiul imens al antirenaºterii) ce este bolta-nstelatãdecât hârtia de împachetat care ne-mbracãtija de lustrã-a ºirei spinãrii, teaca de mielinã? ce estesistemul osteo-muscular decât gondwana plinã de alge ºi lavãvisând coºmare de acid sulfuric ºi grünewald” etc.

Page 31: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 22018 3311

Melodiile AAntichitãþii, ccântecele ggregoriene, Palestrina, Bach, Beethoven,Ceaikovski, în sfârºit, muzica electronicã sunt redescoperite pas cu pasîn aceastã aventurã parþial burlescã, nelipsitã de fiorul unui autentic

dramatism. Ca ºi Cucoaneº al lui Mircea Eliade, arhitectul creºte pe parcursulei, îºi amplificã dimensiunile. El e un mutant muzical, monstruos în genialitateasa bizarã ºi inepuizabilã. Centaur al erei tehnologice, el face trup comun cu maºina.

Spectacolul închipuit de imaginea lui în plinã deformare produce o oroaresublimã, fascinantã ºi irezistibilã:

„Corpul sãu, care trebuie sã fi cântãrit cel puþin patru sute de kilograme,ajunsese sã umple literalmente, cum umple melcul o cochilie, diform, gol ºialburiu, cãci hainele plesniserã de mult pe el, toatã partea din spate a maºinii,revãrsându-se puþin ºi prin ferestre. Capul i se sudase de torace, trãsãturilei se mai vedeau doar ca niºte linii fine desenate pe faþa cãrnoasã, iar ochii i seuniserã într-un singur ochi panoramic care privea dintr-o datã întreaga maºinãriecomplicatã a pupitrului de comandã al sintetizatorului. Coatele ºi antebraþelei se resorbiserã în coaste, aºa cã direct din torace îi ieºeau acum douã buchete

de degete, fiecare cuprinzând câteva zeci de filamente ca nuielele, dar complicatarticulate, ºi care atingeau neobosit clapele sidefii.”

Autorul duce pânã la ultimele consecinþe aceastã hipertrofiere a biologicului,a dimensiunilor odinioarã omeneºti. Odatã cu transformarea personajului într-un„supraartist ºi un suprainterpret”, conturul lui în extensie tinde spre fãptura pri-mordialã descrisã în poemul Totul. Desprinsã cu timpul de receptorul uman,muzica eruptã vulcanic din sintetizatorul sãu de sunete arde la propriu, carbo-nizeazã materia vie. Ea modificã pulsaþiile cosmice, accelereazã dinamicastelelor, produce supernove ºi gãuri negre, consumã întregul Univers. Ajuns deproporþii planetare, interpretul se confundã acum cu o forþã fizicã indescriptibilãºi incomensurabilã: în solitudinea lui cosmicã e un Dumnezeu care stingeºi regenereazã galaxii. Mircea Cãrtãrescu dã în Organistul o prozã modernã,mixturã de descripþie „realistã”, minuþioasã, ºi imaginaþie SF. Umorul ºi gustulororii, acumulãrile prozaice ºi poezia, fantasticul grotesc ºi dimensiuneametafizicã participã subtil la efectul memorabil al acestei piese splendide,de antologie.

Ars llonga...(Urmare din pag. 32)

Sfinþenia vvieþii SSfântului CCuvios Pafnutie –– PPârvu ZZugravulPârvu Pârvescu, numit ºi Mutu, din pricina

îndelungii sale tãceri (dinspre oameni), nu avea aceamuþenie naturalã, din naºtere, ci primise acest numedin tãcerea cãtre oameni ºi vorbirea cu Dumnezeuºi sfinþii pe care-i zugrãvea, în pioasã ºi adâncãrugãciune, în tãcere ºi zilnicã postire.

În mahalaua Viºoiului a vãzut lumina zileiîn familia numeroasã a preotului Ioan Pârvescu.Preoteasa muceniþã îºi sfârºeºte cãlãtoria pe acestpãmânt la ultima naºtere de sobor pruncesc, rãmâ-nând cei 6 prunci în grija lui Dumnezeu, Care îi iala Sine pe 5 dintre ei. Singur pe lume cu tatãl sãu,Pârvu cel rãmas orfan de mamã ºi de fraþii sãia îndurat greutãþile vieþii.

Plin de jalea inimii, rãmas vãduv ºi fiii sãi pãºindde mici în frumuseþea lumii nevãzute, preotul IoanPârvescu ia copilul supravieþuitor de mânã ºi îºiîndreaptã paºii spre Mãnãstirea Negru Vodã, undese cãlugãreºte, rãmânând în viaþa monahalã pânãla sfârºitul vieþii.

Pãrinþii spirituali, naºii de botez ai pruncului Pârvu,boierii Pârvu ºi Anca Vlãdescu, evlavioºi, cu teamãde Dumnezeu ºi respect pentru datina strãbunã, auctitorit o bisericã de mir pe moºia lor, care vegheazãvãile Muscelului ºi astãzi, în satul Vlãdeºti.

Boierul înstãrit Pârvu Vlãdescu a þinut pruncuþulîn braþele sale, acesta primind, la botez, numelede Pârvu. Dupã foarte puþinã vreme, naºul binecu-vântat de Dumnezeu a murit în luptã dreaptã pentruapãrarea Þãrii Româneºti, din cauza unor intrigi urzitedin invidie, iar grija ca pãrinte spiritual a fost preluatãde nepotul sãu, Tudoran Vlãdescu, agã al vremiisale (ministru de Interne), care a ctitorit MãnãstireaAninoasa, iar în anul 1677, la moartea soþiei sale,s-a retras la vieþuire înaltã, în cãlugãrie, primindnumele de Teodosie, ajungând chiar egumenulmãnãstirii ctitorite din dragoste pentru Hristos.

Aºadar, avem, se vede bine, un ministru deInterne medieval, cu rasã, epitrahil ºi metanii, darºi cu un fin pe nume Pârvu, care s-a nãscut în anul1657(?) – finul unchiului sãu, pe care l-a luat în grijasa duhovniceascã.

Pruncul Pârvu avea de la începutul vieþii sale pã-mântene un cor de rugãtori cãtre Dumnezeu: mamalui, preoteasa martirã, tatãl sãu, monahul, fraþii sãi,cinci la numãr, plecaþi la cer, naºul Pârvu, martirizat,ºi Avva Teodosie, egumenul Mãnãstirii Aninoasa.

Copilul orfan, de 11-12 ani, a intrat dimpreunãcu tatãl sãu, preotul Ioan Pârvescu, dornic de viaþãisihastã, ca vieþuitor la Mãnãstirea Negru Vodã.Aici îºi vor continua, tatã ºi fiu, lucrarea pioasã derugãciune de acasã, înmulþind cu dragoste ºi râvnãcele dintru început. Aceasta îi va lumina întreagaviaþã pãmânteascã, purtându-l sub aripile de harale Duhului Sfânt!

În cchinovia rrectitoritã dde MMatei BBasarab, Pârvucel tânãr, în viaþa mãnãstireascã, va gãsi mediulprielnic de formare duhovniceascã, intelectualã,

dar ºi o punte de lansare în taina zugrãviei, lângãpãrintele Evghenie Zugravul.

Mãnãstirea Negru Vodã era ºi pe atunci multrenumitã, aºa cum atestã ºi Paul de Alep în jurnalulsãu de cãlãtorie prin Þãrile Române. (Emilia Cioran,Cãlãtoriile Patriarhului Macarie de Antiohia în ÞãrileRomâne, 1653-1658, Bucureºti, 1900, p. 225)

Chiar în anul în care Pârvu pãºea pe poartaMãnãstirii din Câmpulung, Antonie Vodã, domnulTãrii Româneºti, înfiinþa ªcoala Domneascã. Aici,

tânãrul Pârvu va avea posibilitatea de a învãþaorganizat.

Egumenul mãnãstirii, Vasile, stareþ în mai multerânduri (1665-1669; 1671; 1672), a fost cel carel-a primit pe tânãrul Pârvu, în anul 1669, pânãla vârsta majoratului.

Chiar ºi egumenii care au urmat, Ghenadie (1670)ºi Gavriil (1673-1676), au avut în preocupare grijulieeducaþia adolescentului inteligent ºi plin de talentartistic. Pãrintele Evghenie, meºter întru ale zugrãviei,l-a luat pe schele cu sine, punându-i în mânuþele saletinere scoica pentru amestecat culorile, gãsindu-la fi ocoºi, adicã talentat, vrednic.

Alþi monahi cãrturari l-au deprins cu traducereacãrþilor ºi manuscriselor greceºti ºi latineºti, cunoº-tinþe pe care le va folosi, mai târziu, ºi în cadrulMãnãstirii Mãrgineni din judeþul Prahova, unde azugrãvit ºi a primit chipul îngeresc în monahism.

În primãvara tinereþii, la împlinirea vârstei de18 ani, Pârvu îºi va lua ziua bunã, plecând de la

Mãnãstirea Negru Vodã spre binecuvântatul pãmântal Moldovei, împodobit la fiecare pas cu sfinte vetremonahale. Din însemnãrile pãstrate, reiese cã AgaTudoran Vlãdescu, naºul sãu în viaþã, vãzândpriceperea sa artisticã, l-a trimis sã înveþe artazugrãviei în Bucovina.

În aaceastã aaurã dde ssfinþenie ºi evlavie adâncã,Pârvu Pârvescu avea bucuria de a se familiarizacu viaþa cultural-artisticã din Suceava ºi din

împrejurimi, ataºându-se zugravilor organizaþi înZugravskoe bratsvo, adicã Frãþia Zugravilor (BreaslaZugravilor), care fiinþa în acea zonã încã din veaculal XVI-lea.

Tânãrul Pârvu Mutu s-a acomodat fãrã prea multãgreutate noilor orânduieli, unde îºi va începe ºcoalaartisticã, ºcoalã în care îºi va desãvârºi talentul sãuhãruit de Dumnezeu.

Tânãrul zugrav, Pârvu Mutu, în puterea vârstei de23-24 de ani, dupã osteneli pe ºantierele de picturãale Þãrii Moldovei ºi Bucovinei, avea sã se întoarcãla naºul sãu duhovnicesc, pãrintele Teodosie, prinanul 1681, devenind pentru o vreme pictorulde curte al boierilor Vlãdescu.

S-a întors acasã cu înalt meºteºug artistic! Din aceastã vreme dateazã ºi pictura din biserica

Mãnãstirii Aninoasa, pictatã de Pârvu Mutu la vârstade 25 de ani. Dar, în acelaºi timp, alãturi de monahulEvghenie, împodobea ºi biserica Mãnãstirii NegruVodã din Câmpulung Muscel, chinovia dragã inimiilui, unde odihnea tatãl sãu dupã trup.

Cum era ºi firesc, Pârvu Mutu a fost recomandatfamiliei boiereºti ºi domneºti a Cantacuzinilor.Se pãstreazã, din fericire, chiar o listã (un catastih)

întocmit de cãtre însuºi Pârvu Mutu, care enumerão mare parte dintre ctitoriile pe care le-a împodobitcu picturile sale atât de grãitoare, patru dintre acestealipsind, deoarece încã nu fuseserã pictate la dataîntocmirii acelei liste. Opera sa cuprinde MãnãstirileCotroceni, Mãrgineni, Sinaia, Colþea ºi Berca, Schi-turile Poiana, Lespezi ºi Bordeºti (azi biserici de mir),Bisericile de la Filipeºtii de Târg (azi distrusã) ºiFilipeºtii de Pãdure, de la Cãlineºti Câmpina ºi dela Mãgureni, Biserica Adormirea Maicii Domnuluidin Râmnicul Sãrat ºi Fundenii Doamnei de lângãBucureºti. Aici el a respectat întru totul erminia,frescele sale încadrându-se în canoanele picturiiortodoxe, neexistând semne de întrebare asupradogmei icoanei, acreditatã de cãtre Sfinþii Pãrinþiai Ortodoxiei.

În aanul 11678, ccând ªªerban CCantacuzino urcape tronul Þãrii Româneºti, Pârvu Mutu îºiîncepea mãiestrita lucrare de pictor al familiei

domnitoare. El a fost agreat ºi în timpul domnieilui Constantin Brâncoveanu, deºi pictorul favorital curþii domnitoare a fost grecul Constantinos.

Pârvu Mutu a fost solicitat sã picteze BisericaMãnãstirii Mamu din judeþul Vâlcea, împreunã cuucenicul sãu Radu, cu care a lucrat ºi fresca BisericiiSfântul Gheorghe Nou din Bucureºti, care a fostsupusã distrugerii, din cauza cutremurelor, mai alescel din 1802, ºi a incendiilor din anii 1718 ºi 1804.

Pârvu Mutu a ajuns la mare iscusinþã artisticã.Deja se stabilise în Bucureºti, unde era ºi dascãl înpropria ºcoalã de zugravi, înþelegând sã înmulþeascãtalanþii încredinþaþi de Dumnezeu. Iarna era timpuldrãmuit pentru dãscãlie ºi pictarea sfintelor icoane.

Iatã cã ºi peste el vine aceeaºi încercare pe carea îndurat-o tatãl sãu, preotul Ioan Pârvescu, dupãaproape jumãtate de veac. Soþia sa, Tudora, trecela cele veºnice. Îndurerat, asemenea tatãlui sãu,care pleca la Mãnãstirea Negru Vodã cu al ºaselea

prunc, ºi el, la rându-i, îºi ia mezinul ºi îmbracãdimpreunã cu el haina monahalã. Tatã ºi fiu! Viitoriimonahi Pafnutie ºi Gherasim, pe drumul fãrãîntoarcere în zbuciumul lumii.

Dar înainte de a face pasul decisiv, ºi-a îndreptatpaºii într-un pelerinaj la Ierusalim, pentru a întrebape Iisus, dacã are binecuvântarea de a îmbrãþiºaviaþa monahalã, ca ultimul drum în trecerea ceapãmânteascã.

Întors de la Ierusalim, când avea în jurul a 60de ani, s-a hotãrât definitiv pentru viaþa monahalã.S-a închinoviat la Mãnãstirea Mãrgineni din Prahova,unde a vieþuit împreunã cu fiul sãu Gherasim, mona-hul. Dupã ce acesta a plecat în Þara de peste veac,monahul Pafnutie, Pârvu Mutu, se retrãgea în inimacodrilor argeºeni, la schitul de atunci Robaia, undeera stareþ Iosif (atestat din anul 1704), care s-abucurat sã-l primeascã în sânul obºtii pe Pârvu Mutu,pentru a-ºi împlini aici canonul schimei mari!

La vvârsta dde aaproximativ 778 dde aani, în anul1735, Pafnutie Pârvu de la Robaia, împãcat,dupã aproape 60 de ani de zugrãvie biseri-

ceascã, lucrând pe schelele bisericilor, între Cer ºipãmânt, acum, cu „dor de cer”, merge întru bucuriaSfintei Treimi ºi a tuturor Sfinþilor Sãi!

El vegheazã din Paradisul frumuseþilor dumneze-ieºti peste Zugravii Bisericii din România ºi asupralucrului mâinilor sale, pãstrat în chipurile sfinte dinicoane!

Cunoºtinþa sfinþeniei vieþii lor s-a transmis dinneam în neam pânã în vremea noastrã, spre zidireaduhovniceascã ºi folosul de obºte al celor ce vorsã se mântuiascã.

Page 32: c Curtea de la ArgeºAcademiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii

Ars llonga...

Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca Theodor CCODREANU –– sscriitor, HHuºi Acad. AAlexandru BBOBOC –– BBucureºti Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti Cãtãlin MMAMALI –– ppsiho-ssociolog, SS.U.A. Acad. IIoan-AAurel PPOP –– CCluj-NNapoca Maria VVAIDA –– pprofesor, CCluj-NNapoca Ruxandra CCARTIANU –– iinginer, BBucureºti Sorin BBULIGA –– iistoric dde aartã, TTârgu-JJiu Lucian CCOSTACHE –– pprofesor, PPiteºti Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti Jean DDUMITRAªCU –– sscriitor, PPiteºti Florian CCOPCEA –– sscriitor, DDrobeta-TTurnu SSeverin

Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti Aureliu GGOCI –– sscriitor, BBucureºti Florea FFIRAN –– sscriitor, CCraiova Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti Yasutoshi YYASUDA, 99 ddan –– jjucãtor dde GGO, JJaponia Dan DD. FFARCAª –– sscriitor, BBucureºti Mircea OOPRIÞà –– sscriitor, CCluj-NNapoca ÎPS CALINIC AARGEªEANUL –– aarhiepiscop aal AArgeºului

ºi MMuscelului

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 44 ((89) Aprilie 220183322 32 ppag. - 55 llei

Revelaþia dde lla MMãnãstirea MamuFiiecare lloc dde ppe ppãmânt aare oo ppoveste

a lluii. DDar ttrebuiie ssã ttragii bbiine ccu uurecheaca ss-oo aauzzii ººii ttrebuiie ººii uun ddram dde iiubiire ccas-oo îînþelegii (dupã sspusa mmarelui iistoric NNicolaeIorga). FFiecare oom aare oo ppoveste aa llui. ªªi ttrebuiesã nne ooprim ººi ssã pprivim ccu lluare aaminte llapovestea ccelor dde llângã nnoi… SSã nne pplecãm,dar, îîmpreunã, uurechea lla ººoaptele vvenite ppestetimp, ddin eepoca bbrâncoveneascã, ppentru aa aauzio ppoveste dde ddemult... PPovestea ppaºilor uunuizugrav mmuscelean, ccare aa ttrãit aaici, ppe aacesteplaiuri… PPârvu PPârvescu, zzis MMutu…

Povestea nnoastrã vva îîncepe, îînsã, ppe aalte

meleaguri, rrememorând pprina ffost oodatã cca nniiciiodatãvremea îîn ccare bbucuria aarteireligioase eera ddeplinã ººi îînadâncã rrelaþie ccu ttrãireaduhovniceascã, aaducând aaceltimp ddemult aapus lla nnoi îînbãtãturã, îîn ppragul ssufletului,astãzi, îîn vveacul aal XXXI-llea.

Pe VValea MMamului, îînlocalitatea SStãneºti LLunca, îîncomuna LLungeºti, lla ººaptezecide kkilometri dde ooraºul RRâmnicuVâlcea, îîncepe mminunatapoveste…

Aici sse aaflã „„mãnãstirea ccese cchemã MMamul oot ssud VVâlcea,care eeste hhramul ccelui îîntrusfinþi ppãrintele nnostru NNicolaeMirlichischi CCidotvoreþ, ffãcãtorul-dde-mminuni, ccare mmai îînainte eera ffãcutã dde llemnºi sse ttrãgea ddespre BBuzeºti.” ((Radu GGreceanu, Viiaþa lluii CConstantiin BBrâncoveanu,1711) MMãnãstire ppictatã dde „„Pârvul ii MMarin”, uunde aam rregãsit mminunea DDomnuluiDumnezeu, ccare vvegheazã dde ppe ppereþii bbisericii, aaducând îîn iinimile îînchinãtorilorbinecuvântarea zzugravului hhãruit ccare ii-aa ddat vviaþã. ÎÎn ccea dde aa ddoua dduminicãa llunii mmartie aa aacestui aan, aal 22017-llea dde lla NNaºterea DDomnului IIisus HHristos,în 112 zzile, ccând sse pprãznuiesc SSfinþii TTeofan MMãrturisitorul, GGrigorie DDialogulºi SSimeon, NNoul TTeolog, ddupãslujba îîn ssobor aarhieresc ddela MMãnãstirea AArnota, uundes-aa ppomenit nnoul rre-cctitorGherasim AArhiepiscopul,de ppioasã aamintire, iinvitaþiºi îînsoþiþi dde VVlãdica aal llocului,Înaltpreasfinþitul VVarsanufie,noi, ccei pprezenþi, aam ttrecutpragul MMãnãstirii MMamu,anterior rrememoratã. PPrivindla ppodoaba ddiafanã þþesutã ddinnuanþe dde ccurcubeu, zzãmislitedin cculori dde aapã, eextrase ddinplante, cculori vvenite ddirect ddintraista ccu ddaruri aa ZZiditorului,

care îînnobileazã ppereþii bbãtrânuluiedificiu, îîn ssuflet mmi ss-aa aaºternut ppaceabinecuvântãrii zzugravului aacesteibiserici.

Când aam iintrat îîn llocaº ººi aam vvãzutpictura, sscoasã lla lluminã dde ssub ppraful,fumul, uuitarea ººi nneputinþa vvremurilor,m-aa îînvãluit oo lluminã uunicã ddin pprivirealui IIisus ººi aa îîntregului SSobor dde SSfinþiºi aam ffost ccuprins dde oo mmare bbucurieduhovniceascã.

PPârvu MMutu eeste uun mmaresfânt!, am ssimþit ccum uun ggânda îîncolþit îîn mminte, uunind-oo

cu iinima ººi ddând nnaºtere uunei ttrãirivrednice dde rrememorarea SSfântului pprãznuit, SSimeon, NNoul TTeolog.

Îndreptându-mmã sspre AArgeº, aam ttrimis uun ccuvânt dde rrecunoºtinþã PPãrinteluiPatriarh DDaniel, ccãruia ii-aam mmulþumit ppentru bbinecuvântarea ppe ccare mmi-aa ddat-oo,de aa ffi pprezent lla iinvitaþia VVlãdicii VVarsanufie aal RRâmnicului, ddimpreunã ccu VVlãdicaTimotei aal SSpaniei ººi PPortugaliei, lla sslujba ddin oobºtea cchinoviei AArnota.

Dupã ddouã zzile, aam aavut bbucuria mmare dde aa ffi îîn cconvorbire ccu PPãrintelePatriarh DDaniel, ccare, sspre mmarea mmea ssurprizã, mmi-aa ddat aascultare, ssã îîntocmescun ssumar ddocumentar ppentru ppregãtirea ooficialã dde ccanonizare aa ZZugravului PPârvuMutu. SSimþãmântul ddin ssufletul nnostru ss-aa rrãsfrânt pprin mmijlocirea pproniei ddumne-zeieºti ººi îîn ssufletul PPreafericirii SSale, ccare, cconvins, cca ººi nnoi, dde ssfinþeniazugravului dde ssubþire mmuscelean, aa ppurces lla rrealizarea ppregãtirilor dde ccanoni-zare. CCa uun rrefren vvenit ddin aaltã llume, îîn llãuntrul mmeu aaud aadesea ccuvinte ccân-tate, pparcã, dde ccoruri dde îîngeri: Pârvu MMutu eeste uun mmare ssfânt! Un ssfânt ccarea ffost rrecunoscut pprin sslujba ooficiatã ppe ddata dde 66 aaugust dde ccãtre PPreafericitulPãrinte PPatriarh DDaniel îîn CChinovia RRobaiei aargeºene. UUn ssfânt ccare sse vva pprãznuiîn ffiece aan ppe ddata dde 77 aaugust, ddimpreunã ccu SSfânta TTeodora dde lla SSihla. ªªicu ssiguranþã ccã nnu îîntâmplãtor, mmai aales ccã aaceºti ddoi rrugãtori îînaintea TTronuluiPreasfintei TTreimi ppentru nneamul nnostru aau ffost ccontemporani, ttrãind îîn ccea dde aadoua jjumãtate aa vveacului aal XXVII-llea. AAºa ccum nnu îîntâmplãtoare aa ffost îîntrunireaSfântului SSinod aal BBisericii OOrtodoxe RRomâne ppentru aaprobarea ccanonizãriiCuviosului PPafnutie PPârvu ZZugravul lla 44 iiulie,data dde pprãznuire aa SSfântului AAndrei RRubliov.Minunatã ººi nnegrãitã ccomuniune aa SSfinþilor lluiDumnezeu, aaflaþi llaolaltã îîn ÎÎmpãrãþia LLuminii.

(Continuare lla ppag. 331)

cy

mk

Numãr ii lus t ra t ccu pp ic tur i aa le llu i PPârvu MMutu - SSfântu l PPafnut ie . Fotograf i i dde MMar ius RRistea, iimagin i dd in BBiser ic i le MMãnãst i r i lo r

Sina ia, FFi l ipeºt i i dde PPãdure, MMamu, AAninoasa.

Pârvu MMutu - SSfântul PPafnutie.Temeiuri aale uunei ccanonizãri

†† CCaalliinniicc AArrggeeººeeaannuull


ții Statut USR - actual Propuneri Bogdan Burjan, Adrian ...

ții Statut USR - actual Propuneri Bogdan Burjan, Adrian ...

03 Cv Mfc8370n Rom Usr a, Manual Utilizator

03 Cv Mfc8370n Rom Usr a, Manual Utilizator

COLŢUL BIBLIOGRAF - usr-tgmures.ro · magistra vitae” (Vlad Georgescu, Originile neamului românesc, fragment din Istoria românilor). Contribuie cu Contribuie cu proză Ion Roşioru,

COLŢUL BIBLIOGRAF - usr-tgmures.ro · magistra vitae” (Vlad Georgescu, Originile neamului românesc, fragment din Istoria românilor). Contribuie cu Contribuie cu proză Ion Roşioru,

vl.prefectura.mai.gov.ro · 1- p tidulso l democrat ianta 202 usr plus partidul p o romÂnia 3 uniunea mocratÄ maghiarÄ in - partidu national liberal partid alianta liberalilor

vl.prefectura.mai.gov.ro · 1- p tidulso l democrat ianta 202 usr plus partidul p o romÂnia 3 uniunea mocratÄ maghiarÄ in - partidu national liberal partid alianta liberalilor

Bune Practici - MADR...Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică. Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet:

Bune Practici - MADR...Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică. Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet:

INSTITUTUL DE ªTIINÞE POLITICE · Web viewBogdan Popescu, „Sistemul electoral românesc – evoluţii, efecte, perspective asupra reformei”, în Democraţia în România, Punctul

INSTITUTUL DE ªTIINÞE POLITICE · Web viewBogdan Popescu, „Sistemul electoral românesc – evoluţii, efecte, perspective asupra reformei”, în Democraţia în România, Punctul

JUDEŢUL TIMIŞ SITUAŢIA ALEŞILOR LOCALI - cjtimis.ro apartenentei politice a alesilor locali... · PNL 6 3 Circa Laza USR PSD 5 4 Dălinesc Daniel Liviu PSD USR 1 5 Griguţă Cătălin

JUDEŢUL TIMIŞ SITUAŢIA ALEŞILOR LOCALI - cjtimis.ro apartenentei politice a alesilor locali... · PNL 6 3 Circa Laza USR PSD 5 4 Dălinesc Daniel Liviu PSD USR 1 5 Griguţă Cătălin

ab.prefectura.mai.gov.ro · In probatiune au fost anexate un nr. de 4 planse foto cornunicate prin posta electronicä, realizate de DI Nemes Claudiu — presedinte al USR Cugir. Analizând

ab.prefectura.mai.gov.ro · In probatiune au fost anexate un nr. de 4 planse foto cornunicate prin posta electronicä, realizate de DI Nemes Claudiu — presedinte al USR Cugir. Analizând

USR. Uniunea Scriitorilor Romani. Filiala Brasov. Uniunea Scriitorilor Romani. Filiala...înregimentarea unor scriitori importanti precum Daniel Drägan, Anatol Ghermanschi, Eva Lendvay

USR. Uniunea Scriitorilor Romani. Filiala Brasov. Uniunea Scriitorilor Romani. Filiala...înregimentarea unor scriitori importanti precum Daniel Drägan, Anatol Ghermanschi, Eva Lendvay

Revista de ªtiinþe Juridice - drept.ucv.ro · Prof. univ. dr. Gabriel Boroi – Rector al Universitãþii „Nicolae Titulescu” din Bucureºti ... Cercel Sevastian, Drept civil.

Revista de ªtiinþe Juridice - drept.ucv.ro · Prof. univ. dr. Gabriel Boroi – Rector al Universitãþii „Nicolae Titulescu” din Bucureºti ... Cercel Sevastian, Drept civil.

Cum va reforma USR taxarea și ANAF-ul contact@usr.ro 0372.372.877 USR repară după PSD Policy brief!! Sistemul fiscal actual duce la subdezvoltare, salarii mici și emigrare. Sistemul

Cum va reforma USR taxarea și ANAF-ul [email protected] 0372.372.877 USR repară după PSD Policy brief!! Sistemul fiscal actual duce la subdezvoltare, salarii mici și emigrare. Sistemul

OBIECTIVELE ALIANȚEI 2020 USR PLUS ÎN PARLAMENTUL …

OBIECTIVELE ALIANȚEI 2020 USR PLUS ÎN PARLAMENTUL …

Limba - old.cnt.mdold.cnt.md/romint/undp/down.php?fname=manual3/manual3.pdf · Limba care ne uneºte Chiºinãu · 2004 MANUAL Nivelul III Departamentul Relaþii Interetnice Programul

Limba - old.cnt.mdold.cnt.md/romint/undp/down.php?fname=manual3/manual3.pdf · Limba care ne uneºte Chiºinãu · 2004 MANUAL Nivelul III Departamentul Relaþii Interetnice Programul

USR Sector 1 - clotildearmand.roclotildearmand.ro/wp-content/uploads/2018/02/Analiza_Buget_Sector1_2018.pdf · 4 D. Problema veniturilor bugetului local Anul 2018 aduce modificări

USR Sector 1 - clotildearmand.roclotildearmand.ro/wp-content/uploads/2018/02/Analiza_Buget_Sector1_2018.pdf · 4 D. Problema veniturilor bugetului local Anul 2018 aduce modificări

IN MEMORIAM D - RoEduNetastra.iasi.roedu.net/pdf/nr50pag12-13.pdf · 2010-09-30 · Duminicã, 4 noiembrie 2007, pe la prînz, din Chiºinãu, plîngînd în tele-fon, Areta Moºu

IN MEMORIAM D - RoEduNetastra.iasi.roedu.net/pdf/nr50pag12-13.pdf · 2010-09-30 · Duminicã, 4 noiembrie 2007, pe la prînz, din Chiºinãu, plîngînd în tele-fon, Areta Moºu

Raport de activitate Bogdan Ionel Rodeanu Deputat USR · 25/12.02.2018 L468/13.11.2017 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.99/2016 privind achiziţiile

Raport de activitate Bogdan Ionel Rodeanu Deputat USR · 25/12.02.2018 L468/13.11.2017 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.99/2016 privind achiziţiile

Guvernul Romaniei · 2020. 11. 9. · anca dobre (usr) ionut-alexandru chiritÅ 8. (plus) gheorghe-cÅtÅi.in ... andrei-cosmin moldoveanu partidul romania prm l. simion-dan cÅlina

Guvernul Romaniei · 2020. 11. 9. · anca dobre (usr) ionut-alexandru chiritÅ 8. (plus) gheorghe-cÅtÅi.in ... andrei-cosmin moldoveanu partidul romania prm l. simion-dan cÅlina

Lovitură pentru deputatul USR Cosette Chichirău! Fiscul ...

Lovitură pentru deputatul USR Cosette Chichirău! Fiscul ...

Cum va reforma USR taxarea și ANAF-ulmedia.hotnews.ro/media_server1/document-2019-02-21...fiscale-ale-usr.pdf · Sistemul fiscal actual duce la subdezvoltare, salarii mici și emigrare.

Cum va reforma USR taxarea și ANAF-ulmedia.hotnews.ro/media_server1/document-2019-02-21...fiscale-ale-usr.pdf · Sistemul fiscal actual duce la subdezvoltare, salarii mici și emigrare.

Revista de ªtiinþe Juridice - drept.ucv.ro · REVISTA DE ªTIINÞE JURIDICE Redactor-ºef: Prof. univ. dr. SEVASTIAN CERCEL – Decan al Facultãþii de Drept ºi ªtiinþe Sociale,

Revista de ªtiinþe Juridice - drept.ucv.ro · REVISTA DE ªTIINÞE JURIDICE Redactor-ºef: Prof. univ. dr. SEVASTIAN CERCEL – Decan al Facultãþii de Drept ºi ªtiinþe Sociale,