Butilhidroxitoluen si Butilhidroxianisol

Cuprins

INTRODUCERE.............................................................................3BUTILHIDROXITOLUENUL (BHT, E321).................................4

OBŢINERE ŞI CARACTERIZARE............................................4DOZELE ADMISE IN PRODUSELE ALIMENTARE..............5NECESITATE..............................................................................5RISC.............................................................................................6

BUTILHIDROXIANISOLUL (BHA, E320)..................................6OBŢINERE ŞI CARACTERIZARE............................................6DOZELE ADMISE IN PRODUSELE ALIMENTARE..............7NECESITATE..............................................................................7RISC.............................................................................................8

STUDIU DE CAZ...........................................................................9Microprepararea rapida a procedurii de determinare a BHT,BHA,TBHQ din uleiurile comestibile prin gaz cromatograful si spectrometrie de masa:......................................9

CONCLUZIE PROIECT...............................................................14BIBLIOGRAFIE............................................................................15

INTRODUCERE

Aditivii alimentari au fost folositi in prepararea si pastrarea alimentelor inca din cele mai vechi timpuri. Insa, in ultimul secol, odata cu dezvoltarea fara precedent a industriei alimentare, ei au capatat un rol primordial in procesarea alimentelor. Datorita cererii foarte mari de produse alimentare prelucrate, a crescut si cererea de substante care sa faciliteze prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioada mai mare timp a produselor alimentare, etc. Din aceasta cauza substantele naturale, folosite pana atunci, au fost inlocuite cu substante sintetice, mai usor de produs si deci mai ieftine.

Aditivii alimentari, notati cu litera E – datorita alinierii la normele Uniunii Europene –sunt continuti in majoritatea produselor alimentare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este ca ei mentin calitatea si siguranta produselor o perioada mai mare de timp, mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura controlul aciditatii si alcalinitatii produselor, mentin consistenta produselor, de asemenea mai mentin aroma sau culoarea produselor alimentare. In absenta acestora, populatia nu ar mai cumpara cu placere foarte multe produse uzuale: bauturi racoritoare, produse de patisserie si cofetarie, bomboane de tot felul, gemuri, marmalade, mezeluri, multe preparate culinare realizate in unitatile de alimentatie publica.

Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici , consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea normele pentru utilizarea aditivilor alimentari prevad cantitatile maxime de substanta care pot fi folosite in diversele categorii de produse alimentare. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole Statele Unite ale Americi si Uniunea Europeana au interzis o parte din E-uri. Tarile Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranta alimentara a consumatorilor.

In Romania, in ultimul timp, mass-media a acordat o atentie deosebita aditivilor alimentari, in majoritatea cazurilor prezentandu-se numai aspectele negative ale utilizarii acestora, si de prea putine ori luandu-se in considerare si beneficiile lor. Aceasta atitudine negativista a mass-media poate fi inteleasa prin prisma “particularitatilor” de utilizare a aditivilor alimentari in tara noastra, si anume: - laboratoarele de la noi nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.- in multe din produsele de pe piata romaneasca se gasesc E-uri interzise, si pentru care nu ia nimeni atitudine.

OH

CH3

C

CH3

CH3CH3

C

H3C

H3C

H3C

BUTILHIDROXITOLUENUL (BHT, E321)

Are formula structurală:

Este practic insolubil în apă, uşor solubil în alcool etilic (1:4), uleiuri şi grăsimi (1:2 - 1:4). BHT este larg utilizat atât pentru protejarea grăsimilor şi a uleiurilor cât şi pentru impregnarea ambalajelor destinate unor produse cu conţinut ridicat în grăsimi. Activitatea sa este potenţată prin asociere cu alţi antioxidanţi (în special galat de dodecil) şi agenţi sinergetici. Are aceleaşi efecte adverse ca şi BHA.

Se foloseşte pentru maioneză, grăsimi şi uleiuri comestibile, în principal margarină în doze de până la 75 mg/kg. Functie tehnologica- Antioxidant

Utilizare- Previne rancezirea alimentelor grase. BHT este considerat posibil cancerigen.

Efecte negative- Cancerigen, tulburări ale ficatului, alergii

OBŢINERE ŞI CARACTERIZARE

Are ca sinonim: BHT, iar denumirile sale chimice sunt: 2, 6-butilditerţ-p-crezol, 4- metil-2, 6-butilditerţfenol. Formula sa chimică este: C15H240, iar M=220,35. Butilhidroxitoluenul (BHT) este un antioxidant fenolic cunoscut şi utilizat în industria alimentară de aproximativ 50 de ani. Industrial, se obţine prin mai multe metode, dintre care metoda ce utilizează paracrezolul ca substanţă de plecare este considerată cea mai convenabilă din punct de vedere al realizării sale tehnice. Reacţia de sinteză a BHT are loc prin alchilarea para- crezolului cu diverşi agenţi de alchilare, ca de exemplu izobutenă, în prezenţa unor catalizatori acizi. Reacţia de alchilare, în acest caz, poate avea loc în două moduri:

a) în fază lichidă, cu utilizarea catalizatorilor acizi ca acidul sulfuric, acidul fosforic, acidul fluorhidric, acidul paratoluensul- fonic, sau în prezenţa unor cationiţi - răşini schimbătoare de ioni cu grupe sulfonice;

b) în fază gazoasă, când se lucrează la temperaturi de 200-350"C şi presiune de 20-200 atm, iar catalizatorul utilizat este în strat fix (oxizi de aluminiu şi siliciu zeoliţi, oxid de crom în amestec cu oxid de fier sau amestecuri de oxizi de aluminiu, magneziu şi calciu). In alte variante ale acestui procedeu, izobutenă poate fi înlocuită cu amestec de butan-butene, cu alcool terţ butilic sau cu alchi 1—terţ—butileteri. Pentru ca grupele terţ—butilic să fie introduse în poziţiile 2, 6 (vezi formula structurală a BHT) se utilizează fenoxidul de aluminiu drept catalizator specific al acestei reacţii.

Inconvenientul metodei constă în faptul că separarea paracrezolul ui de izomerii săi orto- şi meta- din amestecul extras din gudroanele de cocserie în care se găseşte, este

dificil de realizat. O altă metodă de obţinere a BHT (E 321) foloseşte ca materie primă 2, 6-diterţbutil- fenolul. Butilhidroxitoluenul se prezintă ca o pulbere cristalină albă sau gălbuie, sau de fulgi de culoare albă. Este o substanţă inodoră sau cu un miros slab aromatic. Are densitatea df° = 1,048. temperatura de topire de 70°C, iar temperatura de fierbere, 265°C. în ceea ce priveşte solubilitatea sa, E 321 este insolubil în apă, uşor solubil în alcool etilic în proporţie de 1:4, iar în uleiuri şi grăsimi se solubilizează în raport de 1:2 până la 1:4. Pentru a putea fi utilizat în industria alimentară, se cere ca aditivul să aibă un conţinut de minimum 99% BHT, cenuşă sulfatată, maximum 0.005%, şi impurităţi fenolice, maximum.

DOZELE ADMISE IN PRODUSELE ALIMENTARE

Butilhidroxitoluenul (BHT) este adăugat în produsele alimentare în concentraţie de maximum 200 mg/kg (separat sau în combinaţie cu galaţii şi BHA, din care BHT este în cantitate de 100 mg/kg) în: grăsimi şi uleiuri pentru fabricarea alimentelor tratate termic, în ulei şi grăsimi de gătit, exclusiv în uleiul din turte de măsline, în untură, în ulei de peşte, grăsime de pasăre şi oaie. E 321 se mai adaugă în maioneză în concentraţie de 60 mg/kg, iar pentru amestecuri utilizate în patiserie, în snacksuri pe bază de cereale, în lapte praf pentru automate, în supe, ciorbe, sosuri,.în carne deshidratată, în fructe în coajă prelucrate, în mirodenii şi condimente precum şi în cereale prepreparatc, în doza de 200 mg/kg, singur sau în combinaţie cu galaţii sau BHA (concentraţia se exprimă în grăsime). În cartofi deshidrataţi aditivul se adaugă în doza de 25 mg/kg, singur sau împreună cu galaţii şi BHA. În guma de mestecat şi în suplimentele dietetice doza limită de folosire a aditivului nu trebuie să depăşească 400 mg/kg individual sau în combinaţie cu BHA sau cu galaţii de propil, octil, doclecil, etil (E310-313).

NECESITATE

In absenţa antioxidanţilor, produsele alimentare care conţin grăsimi sub influenţa oxigenului (aer) pot suferi procese de degradare (autooxidare. degradare oxidativă, râncezire aldehidică) şi, ca urmare, are loc o modificare a proprietăţilor senzoriale ale acestor alimente - gust, miros, culoare. (Prin râncezire se observă de obicei o închidere a culorii naturale a produselor alimentare).

Pentru prevenirea proceselor de degradare a acizilor graşi polinesaturaţi, n-6 şi n-3 (acizi graşi esenţiali) şi a vitaminelor (A. E, C, B1 B2, B6), folosirea antioxidantului este o necesitate. Antioxidantul împiedică formarea substanţelor toxice pentru organismul uman. Este ştiut faptul că produsele alimentare râncezite acţionează asupra mucoasei gastrice, producând leziuni şi, în acelaşi timp, deficienţe în utilizarea digestivă a alimentelor. Dintre substanţele toxice şi urât mirositoare formate prin râncezire, se menţionează oxiacizi, cetoacizi, cetone, acizi graşi cu mase moleculare mai mici, aldehide. dintre care unele au chiar şi efecte cancerigene. Utilizarea antioxidantului este o necesitate, deoarece previne aceste acţiuni degradative cauzate de prezenţa oxigenului, luminii, a substanţelor generatoare de radicali liberi, a metalelor grele (fier, cupru), printr-un proces de inhibare a reacţiilor de oxidare precum şi de propagare a acestora. Aditivul mai este necesar ca antioxidant şi pentru impregnarea ambalajelor utilizate pentru produsele alimentare bogate în grăsimi.

OH

OCH3

C

CH3

CH3CH3

RISC

In general, aditivul E 321 este bine tolerat de către organismul uman, la respectarea dozelor admise de legislaţiile actuale. Totuşi unii autori au reclamat apariţia unor fenomene alergice, ca de exemplu cefalee, vertij, urticarie, crize astmatice, somnolenţă, eczeme, dermite de contact, dureri vagi abdominale sau edeme Quincke. Cercetări efectuate pe animale au evidenţiat însă efectele toxice ale acestui aditiv. Nocivitatea aditivului creşte cu conţinutul alimentaţiei în lipide. (La BHA nu s-a constatat acest efect). Studii efectuate de unii cercetători au evidenţiat faptul că această substanţă ar fi un "promotor" al carcinogenezei şi ar putea avea şi un efect embriotoxic. La animale (şobolanii de experienţă), doze de 0.5 - administrate pe o perioadă mai mare de timp au arătat o creştere a colesterolemiei. a fosfolipidelor şi a mucoproteinelor din ser.

La concentraţii relativ mai mari (1%) s-a constatat apariţia unor modificări hematologice şi se presupune că ar favoriza apariţia unor adenoame (la şoareci). La om, doza zilnică admisibilă este de 0,3 mg/kilocorp.

BUTILHIDROXIANISOLUL (BHA, E320).

Are formula structurală:

BHA este unul dintre antioxidanţii cel mai des utilizaţi în grăsimi şi uleiuri.Prezintă avantajul ca are acţiune antioxidantă puternică, nu schimbă calităţile

senzoriale ale produsului şi nu-şi pierde proprietăţile antioxidante la prelucrarea termica a produselor alimentare în care se încorporează.

Prezintă risc de reacţii alergice, cancer, hiperactivitate, efect estrogenic, creşte nivelul de colesterol din sânge. Este interzis în hrana pentru copii şi bebeluşi.

Se foloseşte pentru maioneze, grăsimi şi uleiuri comestibile, materii grase lactate anhidre, în doze de maxim 200 mg/kg.Efecte negative- tulburări ale ficatului, alergii.

OBŢINERE ŞI CARACTERIZARE

Are ca sinonim: BHA, iar denumirile sale chimice sunt: 3-terţ-butil-4-hidroxianisol. Este de fapt un amestec de doi izomeri: 2-terţ- buti 1—4—hidroxianisol şi 3-terţ-butil-4-hidro- xianisol, dintre care primul are proprietăţi antioxidante mai bune. Formula sa moleculară este C11H16O2, iar M=180,24.

Butilhidroxianisolul (BHA) se obţine industrial, prin reacţia de metilare a hidrochinonei cu metanol în prezenţa acidului sulfuric sau a cationiţilor puternic acizi.

Produsul rezultat este alchilat cu izobutenă în prezenţa catalizatorilor: alumina, alumina fluorurată, zeoliţi sau răşini schimbătoare de ioni, care au în structura lor grupări SO3H. Butilhidroxianisolul este o substanţă cristalină, cu aspectul unei mase ceroase de culoare albă sau gălbuie. Prezintă, de asemenea. un miros aromat. Este solubil în alcool (1:4), în propilenglicol (1:1) precum şi în uleiuri şi grăsimi. Nu se solubilizează în apă. BHA se topeşte în intervalul de temperatură de 48-55OC. Este necesar ca produsul comercial utilizat în industria alimentară să aibă un conţinut de substanţă activă de minimum 98.5%, dintre care izomerul 3-tert-butii-4- hidroxianisol să fie de minimum 85%. Cenuşa sulfatată este de maximum 0,05%, iar impurităţile fenolice, maximum 0,5%.

DOZELE ADMISE IN PRODUSELE ALIMENTARE

Butilhidroxianisolul (BHA) este utilizat pentru grăsimi şi uleiuri comestibile, unt, materii grase anhidre, diverse amestecuri de grăsimi vegetale şi animale în concentraţie maximă de 200 mg/kg, singur sau în combinaţie cu butilhidroxi- toluenul (BHT) şi cu galatul de propil. În acest amestec de antioxidanţi BHT nu trebuie să depăşească 100 mg/kg. La maioneză, butilhidroxianisolul este folosit în doză maximă de 140 mg/kg. În cazul utilizării aditivului ca antioxidant pentru uleiul de cocos, uleiul din sâmburi de struguri, de soia, de arahide, bumbac, rapiţă, susan, muştar, germeni de porumb sau pentru grăsimea topită de porc, doza de aditiv E 320 este limitată la 200 mg/kg, singur sau în combinaţie cu BHT sau cu galaţi. Cerinţa este ca aditivul BHT să fie utilizat în amestec, în doze sub 100 mg/kg.

Conform actului normativ actual, E 320 se utilizează la grăsimi şi uleiuri supuse tratamentelor termice sau pentru prăjire, în concentraţie de maximum 200 mg/kg, individual sau în combinaţie cu BHT (ambii antioxidanţi se raportează la conţinutul de grăsime). BHT nu trebuie să depăşească 100 mg/kg. Tot în concentraţie maximă de 200 mg/kg, E 320 poate fi folosit pentru untură, ulei de peşte, grăsime de pasăre şi oaie, mixuri pentru checuri, snacksuri pe bază de cereale, lapte praf, supe şi bulioane deshidratate, sosuri, carne deshidratată, produse de asezonare şi condimente, fructe în coajă prelucrate, cereale pretratate termic. Pentru cartofi deshidrataţi, 25 mg/kg, separat sau în combinaţie cu galaţii. Pentru guma de mestecat şi pentru suplimente dietetice, doza maximă de aditiv este de 400 mg/kg, individual sau în combinaţie cu galaţii sau BHT.

NECESITATE

Butilhidroxianisolul folosit ca antioxidant în produsele alimentare previne procesele de autooxidare (datorate oxigenului). Procesul de degradare oxidativă a grăsimilor şi uleiurilor ca şi a alimentelor ce conţin grăsimi se manifestă prin formarea de substanţe toxice pentru organismul uman, ca: hidroperoxizi, aldehide, cetoacizi, cetone, acizi graşi cu masă moleculară mică, epoxizi, hidroacizi etc.; modificări ale proprietăţilor senzoriale (gust rău, miros neplăcut şi închiderea la culoare a produselor respective), reducerea valorii lor nutritive, ca urmare a degradării acizilor graşi polinesaturaţi (acizi graşi esenţiali) precum şi degradări ale vitaminelor A, E, C, B1 B2, B3 D. De asemenea, prin procesare, lipidele pot suferi o degradare termică, având ca urmare formarea de substanţe toxice ca acizi, hidrocarburi, esteri, propendioli, acroleină, cetone etc., în cazul

acizilor graşi saturaţi, precum şi dimeri aciclici şi ciclici, în cazul acizilor graşi nesaturaţi şi al esterilor ca triacilgliceroli. Sub acţiunea combinată a temperaturii şi oxigenului rezultă alcani cu lanţ lung, aldehide, cetone, lactone, produse dimerice de oxidare, precum şi o serie de substanţe volatile. Majoritatea acestor compuşi sunt toxici sau unii chiar ; cancerigeni.

Din acest motiv, utilizarea antioxidantului E 320 este o necesitate. Aditivul este folosit ca antioxidant pentru o gamă largă de produse, datorită faptului că nu modifică proprietăţile organoleptice ale alimentelor, are o mare acţiune antioxidantă şi nu işi modifică proprietăţile antioxidante în timpul procesării termice a produselor alimentare.

RISC

Butilhidroxianisolul este în general bine tolerat de către organismul uman. Totuşi, sunt cazuri care au semnalat apariţia fenomenelor alergice ca: cefalee, greaţă, dureri abdominale, somnolenţă, astm, rinite, urticarie precum şi hiperactivitate etc. Aceste simptome se fac simţite la depăşirea dozelor impuse de legislaţiile sanitare. In organism, acumularea de aditiv este relativ mică. Aproximativ 70% (din doza ingerată) se elimină prin urină sub formă de glucuron-conjugat, iar 1% sub formă liberă. BHA este considerat însă de unii autori o substanţă toxică, posibil cancerigenă. Este interzis în Japonia, din anul 1958.

In Marea Britanie, experţii recomandă oficial interzicerea sa. In lucrare se arată că problema carcenogenezei în cazul aditivului BHA este foarte controversată. O serie de specialişti apreciază (contrar celor arătate mai înainte) că reducerea importantă a incidenţei cancerului de stomac în SUA şi în ţările vest-europene se explică prin folosirea largă a BHA şi a BHT. Doza zilnică admisibilă pentru om este; de 0-0,5 mg/kilocorp.

STUDIU DE CAZ

Microprepararea rapida a procedurii de determinare a BHT,BHA,TBHQ din uleiurile comestibile prin gaz cromatograful si spectrometrie de masa:

Abstract O procedură rapidă, precisă și cu o economie de solvent a fost dezvoltată pentru

determinarea GC/MS a trei antioxidanţi fenolici, butilhidroxitoluen (BHT), butilhidroxianisol (BHA) și butilhidrochinona(TBHQ), în uleiuri vegetale.

Metoda implică două etape de exctracţie și o procedură de centrifugare într-un flacon de 2 ml auto-eşanţionat, consumând doar 50 mg de probă și 1 ml acetonitril. Recuperările de antioxidanţi fenolici, atunci când rezulatele pentru uleiul de soia, ulei de arahide și ulei de cereale de gătit la 50, 200 și 250 mg / kg, respectiv au fost în intervalele 95.6-104.3% pentru BHT, 99.7-107.5% pentru BHA și 93.6-103.8 % pentru TBHQ cu deviația standard relativă (RSD) au fost mai puțin de 3% pentru măsurătorile independente. Metoda a fost dezvoltată repetabil și poate fi aplicată pentru a determina urmele de antioxidanţi fenolici în uleiurile vegetale.

IntroducereAntioxidanţii joacă un rol semnificativ în întarzierea reacţiilor de oxidare a

lipidelor în produsele alimentare, deoarece uleiurile și grăsimile, esențiale pentru alimentația noastră, tind sa se confrunte cu probleme de oxidare și râncezire, care afectează calitatea produselor alimentare și pot pune în pericol sănătatea noastră. Pentru a preveni peroxidarea lipidelor din alimente, producătorii preferă să utilizeze antioxidanţi fenolici sintetici, cum ar fi butilhidroxitoluenul (BHT), butilhidroxianisolul (BHA) și butilhidrochinona(TBHQ), din cauza stabilității lor chimice, disponibilăţii lor si preţurile reduse. Cu toate acestea, siguranţa acestor antioxidanţi sintetici a fost audiată datorită potenţialului lor de risc (Kubow, 1990; Namiki, 1990; Okubo, Yokoy- ama, Kano, & Kano, 2003).

De aceea, utilizarea acestor antioxidanţi sintetici din produsele alimentare este strict reglementată de către guverne, precum și regulamentele privind nivelurile permise de multe ori variază de la o țară la alta. De exemplu, TBHQ este permis in Statele Unite ale Americii în timp ce acesta este interzis în țările Uniunii Europene (Noguera-Ortı, Villanueva-Ca-om ~ ca, si Ramis-Ramos, 1999). De obicei, limita maximă de BHT, BHA și TBHQ ar trebui să fie nu mai mult de 200 mg/kg în uleiurile vegetale, fie individual sau în combinație. Astfel, determinarea antioxidanţilor sintetici din alimente este necesară pentru a asigura împlinirea cerințelor legale și procedurile de control al calității în industria alimentară. O varietate de metode analitice pentru determinarea antioxidanţilor fenolici, au fost raportate pana in prezent. Există spectrometria UV (Komaitis & Kapel, 1985), metode sau tehnici electrochimice (Araujo, Barbosa, Viana, si Ferreira, 2011; Raymun-DOA, Paulab, Francoc, si Fetta, 2007;. Tormina et al, 2010), Electroforeza capilară(CE) (Boyce & Spickett, 1999; Xiang, Gao, si Xu, 2007) și cromatografia capilară electrocinetica micelara cu detectare electrochimică (MECC) (Guan, Chu, Fu, si Ye, 2005). Cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC), combinată cu sistemele diferite de detectare sunt cele mai comune proceduri analitice pentru detectarea și cuantificarea antioxidanţilor fenolici, în uleiuri și grăsimi comestibile. Mai multe metode HPLC combinate cu UV sau spectrometria de masă (MS)

au apărut în literatura de specialitate recentă (Anddrikkopoulos, Brueschweiler, Felber, si Taeschler, 1991; Hao, Ni, Sun, și Huang, 2007; Huang et al , 2008;. Li et al, 2009;. Perrin & Meyer, 2002;. Saad et al, 2007). GC cu detector de ionizare în flacără (FID)este, de asemenea, utilizat pentru determinarea de antioxidanţi fenolici, în uleiurile comestibile (Gonzalez, Gallego, si Valcarcel, 1999; Yang, Lin, si Choong, 2002). Cu toate acestea, metodele raportate anterior implică, de obicei, cantități mari de solvenți organici în procesul de extracție cu solvent lichid, în faza mobilă sau în procedura de eluție a fazei solide de extracţie(SPE).

Prin urmare, metoda cea mai simplă, rapidă care poate reduce foarte mult cantitatea de solvenți organici, în analiza de antioxidanţi fenolici, în uleiuri comestibile este dezirabilă în special în aplicațiile de control al calității. Cromatografia de gaze şi spectrometria de masă (GC / MS) este o metodă puternică de separație și identificare și a fost folosită pentru sensibilitatea sa ridicată pentru mulți ani. O aplicație importantă a GC / MS pentru identificare utilizând atât timpii de retenție și abundentele relative ale fragmentelor de ioni caracteristice, crescând astfel precizia și oferă rezultate de încredere. Această technică, prin urmare, este frecvent utilizată pentru analiza reziduurilor de pesticide din alimente (Bolaños, Frenich, si Vidal, 2007; Leandro, Hancock, Fussell, si Keely, 2007). Au fost găsite documente privind detecţia antioxidanţilor in uleiurile vegetale folosind această metodă(Guo et al., 2006). Cu toate acestea, Guo a utilizat 9 ml de etanol ca extract, pentru extracţia antioxidanţilor din 1 g de ulei vegetal, care a poluat sever coloana capilară deoarece solubilitatea uleiului în etanol este atât de mare încât matricea de ulei a fost coextrasă și injectată în coloană capilară.

În această lucrare a fost dezvolată o metoda care rapid şi uşor poate reduce solventul organic care in mare parte depinde de sensibilitatea înaltă a GC/MS. Răspunsul detectorului este liniar într-o undă destul de largă 0.01-20 mg/L. Antioxidanţii din uleiurile comestibile au fost extraşi cu 1 ml de acetonitril si apoi injectaţi direct în unitatea GC/MS fără curăţare sau preconcentrare, iar analizanţii au fost detectaţi ușor şi sensibil. În plus față de furnizarea de sensibilitate mai mare și o procedură mai simplă, un alt avantaj mare al metodei actuale este faptul că utilizează acetonitril ca solvent de extracție, în care solubilitatea matricei de ulei este mult mai mică decât în etanol sau metanol, astfel încât complexitatea probei injectate este redusă la minimum şi astfel ajută pentru a extinde durata de viaţă a coloanei capilare.

2. Experiment2.1. Materiale și reactiviMai multe uleiuri de gatit, inclusiv ulei de semințe de floarea-soarelui, ulei de

porumb, ulei de gătit din cereale, uleiul amestecat si uleiul din boabe de soia au fost achiziționate de la toate supermarketurile locale din Hangzhou. Probele de BHT, BHA și TBHQ au fost toate de o puritate mai mare de 98% și cumpărate de la Supelco (Bellefonte, PA, Statele Unite ale Americii). Metanolul, acetonitrilul și etanolul au fost conform gradului HPLC și au fost achiziționate de la Zheng-Xin Chemical Co (Shanghai, RP Chineză).

2.2. Pregătirea și depozitarea antioxidanţilor fenoliciPentru a prepara soluția standard de stoc, aproximativ 0.01000 g (cu precizie

ponderate la 0,00001) de BHT, BHA și TBHQ au fost introduse în mod individual într-un balon cotat de 10 ml și se dizolvă cu chihlimbar acetonitril. Soluțiile stoc au fost depozitate într-un congelator (4 C), departe de lumină pentru maxim o lună. Soluții

standard de lucru de concentrație variabilă au fost pregătite de zi cu zi prin diluarea volumelor corespunzătoare de soluție din stocul de acetonitril. Pentru a reduce utilizarea solvenţilor organici, volumul de soluție de lucru standard pentru fiecare nivel de concentrare preparat este de numai 1 ml. Procesul specific a fost după cum urmează: 100 ml soluție stoc de standard lL (1000 mg / l) a fost transferat la o precizie 2 ml intr-un flacon eşanţionat.

Nouă sute microlitrii de acetonitril au fost apoi adăugaţi repede. Flaconul a fost acoperit și agitat ușor. Deci, concentrația din soluția finală obținută a fost de 100 mg/L. Prin repetarea aceeași metode, diferite niveluri de concentrație de soluție de lucru standard au fost treptat obținute.

2.3. AparatUrmătoarele aparate au fost folosite în timpul cursului de pregatire a probei: baie

cu ultrasunete, modelul KQ-50B, (Kunshan Shumei, China); centrifugă modelul Anke TDL-4, (Shanghai Anting, China); 100 seringi LL (Agilent, USA), 5 ml (injectoare Kajie Miao, China) ,flacoane eşanţionate de 2ml (Agilent, USA), precum și balanța analitică Model AE240 (Mettler-Toledo, Elveția).

2.4. Procedura de extracţieMostra de ulei (50 mg) a fost cântărită într-un flacon eşanţionat de 2 ml.

Acetonitrilul (ACN) (0,5 ml) a fost adăugat, apoi plasat într-o baie cu ultrasunete timp de 1 min. Amestecul a fost centrifugat la 3500 rpm timp de 3 min. Partea de sus a fost clar transferată cantitativ de către un injector la un alt flacon eşanţionat. Procedura a fost repetată o dată, iar cele două extracte ACN au fost bine amestecate. Soluția finală a fost injectată pentru analiza CG/MS.

2.5. Analiza GC/MSAnaliza GC / MS a fost efectuată pe un gaz cromatograf-HP6890 si pe un detector

spectrometric de masă HP5973 echipate cu o sursă de ionizare de electroni și un qudripol cu o singură fază. Probele au fost separate pe coloană capilară DB-17, 30 m 0.25 mm ID și faza LM cu o grosime de 0,25. Gazul purtător heliu a fost stabilit la o constantă de debit de 1 ml/min. Injecția eșantion a fost făcută cu un auto eşanţionator 7683 HP. 10 seringi lL au fost spălate de trei ori cu acetonitril înainte și după fiecare probă și se clătesc cu lL soluție de probă înainte ca lL soluție de probă să fie injectat în modul fara-stropire. Temperaturile instrumentelor GC/MS au fost stabilite la 250 C la injector si 280 C la linia de transfer, 230 C de la sursa de ioni si 150 C la cuadrupolar. Cuptorul GC a fost menținut la 60 ° C, consolidat la o rata de 20 C/min la 220 C și ținut la această temperatură timp de 1 min, apoi consolidat, la o rată de 40 ° C / min la 280 C. Spectrometru de masă a fost operat în modul electronic de impact (EI, 70Ev) și ioni selectati au fost monitorizaţi pentru m/z 220, 205 pentru BHT, 180, 165 pentru BHA și 166, 151 pentru TBHQ. Identificarea de BHT, BHA și TBHQ a fost confirmată prin comparație directă cu standardele lor pe baza timpului de retenție și de raţiile spectrometriei de masă a ionilor.

3. Rezultate și discuții3.1. Liniaritate și detectarea limitelorVârfurile moleculare ale ionilor de BHT, BHA și TBHQ la m / z 220, 180, 166 și,

respectiv, a ionilor de fragment corespunzător puternic la m / z 205, 165 și 151 au fost selectate ca semnalul cantitaţii. Curba de calibrare a fost obtinută prin trasarea zonelor de vârf față de măsurile concentrate. Liniaritatea excelentă a fost obținută în intervalul 0.01-

20 concentrație de mg/L pentru fiecare antioxidant fenolic, oferindu-le coeficientul de corelație 0.9992 pentru BHT, 0.9998 pentru BHA, 0.9997 pentru TBHQ. Limita de detecție (LD), a fost luată atunci când semnalul zgomotos a fost de 3. În acest fel, LD pentru BHT a fost de 0,001 mg / l, pentru BHA a fost de 0.002 mg / L și pentru TBHQ a fost de 0.004 mg / L.

3.2. Optimizarea procedurilor de extracțiePentru a reduce utilizarea de solventului organic, volumul extractului de solvent a

fost selectat la 1 ml. Eșantionul analizat de ulei ar trebui să fie ponderat cât mai puțin posibil, deoarece matricea de ulei poate fi coextrasă in procedura de extractie a solventului, prin urmare,procedura poluează coloana capilară in următoarele analize GC/MS.

Este cunoscut faptul că limita maximă permisă de antioxidanţi fenolici este de 200 mg/kg în uleiurile vegetale. În cazul în care proba de ulei contine antioxidanti ai acestui nivel de concentrare (200 mg / kg) au fost diluati de 20 ori fată de extractul de solvent (1 ml), care e să spun, eșantionul a fost ponderat la 50 mg, apoi concentrația finală de antioxidant pentru GC / MS determinat ar fi de 10 mg/L, care s-a întâmplat să fie în intervalul 0.01-20 concentrație de mg / L (liniaritatea a fost excelentă pentru fiecare antioxidant fenolic discutat în secțiunea de mai sus). Chiar dacă concentrația de antioxidanţi în uleiurile comestibile a fost de numai 1 mg/kg, după diluarea multiplă de 20 ori (0,05 mg / L a fost obținută pentru analiza CG / SM), este încă în limita de 0.01-20 mg / L. Potrivit cu aceasta, proba de ulei ponderat a fost selectată la 50 mg.

Pentru a selecta extractantul potrivit pentru îmbunătățirea eficientei de extractie, metanolul (MeOH), etanolul (EtOH), acetonitrilul (ACN) și MeOH / ACN (1:1, v / v) au fost evaluati ca fiind cei mai potriviti solvent pentru a extrage antioxidantii fenolici din grasimi (Perrin & Meyer, 2002;. Saad et al, 2007). Două sute de micrograme din fiecare antioxidant fenolic au fost adăugate separat la 1.0000 g de ulei de arahide, care nu conținea inițial antioxidanti fenolici. Cincizeci de miligrame din acest ulei de arahide au fost ponderate separat în patru flacoane auto-esantionate. MeOH, MeOH / ACN (1:1, v / v), ACN și EtOH au fost selectate ca solvent de extracție. Procedura de extracție descrisa mai sus a fost efectuată. Soluția finala obținuta a fost injectata pentru analiza CG / SM. Eficiența extragerei utilizând EtOH a fost peste asteptari, probabil, din cauza coextractiunii matricei de ulei. Această postulare a fost confirmata de următorul experiment simplu: ulei de arahide (25 mg) a fost impartit în două si cântărit cu flacoane auto-esantionate de 2 ml. ACN (1 ml) și EtOH (1 ml) au fost adăugate, respectiv,, și plasate într-o baie cu ultrasunete timp de 1 min. S-a constatat ca o soluție clară nu poate fi obtinuta in urma fazelor de separare specifice în flaconul de EtOH, în timp ce emulsionarea a fost observată într-un flacon de ACN. După centrifugare, o soluție clară poate fi încă obținuta în flaconul de EtOH, dar separarea fazelor specifice și au gasit urme de precipitat de ulei în partea de jos a flaconului de ACN. Deci, putem concluziona că solubilitatea uleiului în EtOH este mult mai mare decât în ACN. De aceea, ACN a fost selectat ca solvent de extracție, care va minimiza complexitatea probelor injectate și, astfel, ajuta in continuare pentru a extinde durata de viață a coloanei capilare.

Un alt aspect important în această procedură de extracție este alegerea modului de agitație a probei. Două moduri diferite de tremurături, mecanice si ultrasonice, au fost utilizate pentru comparație. Agitarea timp de 1 min pana la 5 min pentru ambele moduri a fost evaluata. S-a constatat că acesta a luat cel putin 5 minute pentru a amesteca mostra

de ulei cu solventul folosind modul de scuturare mecanică și modul de ultrasunete fiind mai bun modul mecanic de agitare.

3.3. Cromatograma extracției de antioxidanti fenoliciEste studiata selectia de monitorizare ion (SIM) cromatogramă la m / z 220, 205,

180, 165, 166 și 151 pentru soluție standard de BHT, BHA și TBHQ. 3.4. Recuperări și studii de precizieTrei nivele (50.0, 200.0 și 250.0 lg) pentru fiecare antioxidant fenolic au fost

adăugate la 1.000 g de ulei de soia, ulei de arahide și ulei de cereale de gătit în mod corespunzător, care nu conțineau inițial toti antioxidantii fenolici. Fiecare probă a fost amestecata bine. Pentru fiecare nivel de plus,au fost efectuate trei experimente in mod repetat. Rezultatele obtinute au fost satisfăcătoare. Acestea au furnizat valori de recuperare procentuale față de 93,6% până la 107,5% și valori RSD toate fiind sub 3%.

Reproductibilitatea peste diferite zile a fost de asemenea verificata prin injectarea amestecurilor care conțin 10 mg/l din fiecare antioxidant fenolic. Acestea au fost observate că atât timpii de retentive din zonele de vârf au fost reproductibile și toate valorile RSD obținute au fost satisfăcătoare (<4%). Nu a fost nici o influență semnificativă a stabilității antioxidantilor asupra rezultatelor experimentale în timpul pregătirii probei și in timpul determinarilor GC/MS.

3.5. Analiza de uleiuri vegetale comercialeProbe reale de ulei in care au fost gasite urme de antioxidanti fenolici sunt

prezentate în tabelul 2. Toate probele au fost analizate in conformitate cu procedura de dezvoltat. Identificarea vârfului de BHT, BHA și TBHQ a fost confirmat de comparația directă cu standardele lor pe baza timpului de retenție și masa de ioni spectrală. Cuantificarea s-a bazat pe metoda standard externa folosind curbele de calibrare montate prin analiza de regresie liniară. Acestea au observat că TBHQ a fost găsit în toate probele analizate, în timp ce BHT și BHA, nu s-au găsit decat in uleiul de porumb, care conține 8.3 mg/kg BHA. Nici una din probele pozitive nu încalcă limita legala.

3.6. Comparatie cu metoda standardPentru a verifica acuratețea metodei dezvoltate, Asociația Farmaciștilor oficial

analitici (AOAC) Procedura de 983.15 (Asociația Farmaciștilor oficiale analitice, 1995) este descrisa pentru uleiuri și grăsimi pentru determinarea de antioxidanti in uleiurile comerciale. Rezultatele obținute se gasesc în tabelul 3. După cum se poate observa din tabelul 3, rezultatele cantitative ale amestecului de uleiuri cum ar fi ulei de floarea soarelui Ulei de semințe de porumb sunt în bună concordanță cu cele raportate în această metodă și declarate de fabricație (raportat doar la categoria de antioxidanti).

4. ConcluziiUn proces microextractie simplu, rapid si economisitor de solvent organic a fost

dezvoltat pentru determinarea antioxidantilor fenolici, în probele de ulei. Intreaga procedura implică două etape de microextracțiune și o procedură de centrifugare într-un flacon auto-esantionat de 2ml, consumand doar 50 mg de probă și un total de 1 ml acetonitril. Această procedură poate fi utilizată pentru controlul calității de concentrare a antioxidantilor fenolici, în uleiul comestibil, cu necesitatea de numai 1 ml solvent organic, oferind rezultate precise, cu o deviație standard relativă mai mică de 3%, cu o recuperare buna la primire. Acetonitrilul selectat ca extractant pentru extragerea de antioxidanti fenolici, de la grăsimi minimalizeaza complexitatea probelor injectate și, astfel, ajuta la extinderea duratei de viață a coloanei capilare.

Toate aceste avantaje permit acestei metode sa fie un instrument potential valoros pentru determinarea antioxidantilor fenolici din uleiurile comestibile precum si evaluarea rapida a continutului industrial de antioxidanti fenolici.

CONCLUZIE PROIECT

Daca nu puteti sa aveti in alimentatie produse naturale, si sunteti nevoiti sa consumati zi de zi aproximativ 7g de E-uri din alimente avand valoare nutritiva mica, dar aport mare de calorii si grasimi,se pune la dispozitie cele mai performante produse din plante comprimate pentru: A curata periodic organismul de toxinele care se aduna zi de zi din cauza poluarii (alimentare,apa,aer) si datorate stresului. A curata periodic vasele de sange de colesterol. A elimina grăsimile din alimentele zilnice. A suplimenta hrana organismului cu toate elementele nutritive, pe care nu le poate obtine din alimentatia moderna, evitand anemierea si mentinerea unei sanatati optime pe termen lung. A controla greutatea cu usurinta fara a renunta total la alimentele preferate.

BIBLIOGRAFIE

1. Orănescu Elena “Aditivii alimentari,necesitate și risc” , Editura AGIR, București

2008

2. Hura Carmen “Aditivi alimentari” Editura Cermi , Iași 2004

3. Ciobanu Domnica “Aditivi și ingrediente alimentare:investigații analitice” Editura

Tehnica-Info , Chișinău 2002

4. www.sciencedirect.com/