Buletinul Forţelor Navale nr.11 / 2009

ROMÂNIA MINISTERUL AP ĂRĂRII NA łIONALE

STATUL MAJOR AL FOR łELOR NAVALE

BULETINUL

FORłELOR NAVALE

NR. 11/2009 – SERIE NOUĂ –

BUCUREŞTI – 2009 –

COLEGIUL DE REDAC łIE Preşedintele colegiului de redacŃie:

- Contraamiral de flotilă dr. Niculae VÂLSAN Membri:

- Contraamiral de flotilă dr. Romulus HÂLDAN - Contraamiral de flotilă Dan POPESCU - Comandor Tiberiu CHODAN - Colonel Dumitru ROŞU - Comandor Gigi ŞERBAN - Comandor Dan HĂULICĂ - Comandor dr. Vergil MORARU

Redactor responsabil: - Căpitan Cornel ABAGIU

Tehnoredactare computerizată:

- P.c.c. Elena GÂDEI

Majoritatea articolelor publicate în acest buletin au fost prezentate în cadrul celei de-a treia ConferinŃe doctrinare a ForŃelor Navale cu tema

„Fundamente şi evoluŃii ale doctrinei ForŃelor Navale” desfăşurată în data de 19.12.2008 la ConstanŃa

Tehnoredactare realizată la Şcoala de AplicaŃie a ForŃelor Navale

TIPOGRAFIA STATULUI MAJOR AL FOR łELOR NAVALE

CONSTANłA B. 0295 comanda ___/2009

1

CUPRINS

APRECIERI PRIVIND POSIBILA DOCTRIN Ă NAVAL Ă ROMÂNEASCĂ ... 3 Comandor Alexandru MÎRŞU

NIVELUL AC łIUNILOR NAVALE ÎN DOCTRINA FOR łELOR NAVALE .................................................................................................................... 16

Comandor Viorel COSTACHE

CONSIDERAłII PRIVIND COOPERAREA FOR łELOR NAVALE ROMÂNE ................................................................................................................... 27

Comandor Traian STĂNCULETE

MISIUNILE FOR łELOR NAVALE PENTRU PARTICIPAREA LA APĂRAREA ROMÂNIEI ŞI ALIA łILOR SĂI. MISIUNI PENTRU SPRIJINIREA INSTITU łIILOR STATULUI ŞI A AUTORIT ĂłILOR LOCALE ÎN SITUA łII DE URGENłE CIVILE ................................................. 37

Locotenent colonel Ion BUCUR

MISIUNI PENTRU CONTRIBU łIA LA SECURITATEA ROMÂNIEI PE TIMP DE PACE, PENTRU PROMOVAREA STABILIT ĂłII REGIONALE ŞI GLOBALE, INCLUSIV PRIN UTILIZAREA DIPLOMA łIEI APĂRĂRII ................................................................................................................. 55

Comandor Marian BARDAN

OPERAłIILE LA LITORAL .................................................................................. 61 Căpitan comandor Mihai DĂNILĂ Căpitan comandor Florin NISTOR

ACłIUNILE ÎN FOR łĂ ÎN CONTEXTUL DE SECURITATE ACTUAL DE LA MAREA NEAGR Ă ...................................................................................... 75

Comandor Nicu BRATOSIN

COMANDA ŞI CONTROLUL ÎN CONCEP łIA NATO ..................................... 89 Căpitan comandor ing. Marinică MUSTĂłEA Căpitan comandor ing. Bogdan VOCHIłU

REGULI DE FOLOSIRE A FOR łEI ÎN OPERAłIILE FOR łELOR NAVALE. REGULILE DE ANGAJARE ÎN DOCTRINA FOR łELOR NAVALE .................................................................................................................. 102

Căpitan comandor Hristea BUTNARU

2

MANAGEMENTUL ORGANIZA łIONAL ÎN FOR łELE NAVALE............. 109 Comandor dr. Vergil MORARU

FORłA NAVAL Ă MULTIROL ............................................................................ 122 Comandor dr. Corneliu BOCAI

FINANłAREA PRIORIT ĂłILOR POLITICII DE AP ĂRARE PRIN SISTEMUL DE PLANIFICARE, PROGRAMARE, BUGETARE ŞI EVALUARE ............................................................................................................. 129

Comandor Gheorghe MUNTEANU

ACłIUNI NAVALE PREVENTIVE ÎN CONTEXTUL DE SECURITATE ACTUAL DE LA MAREA NEAGR Ă .................................................................. 135

Comandor dr. Sorin LEARSCHI

OPERAłIILE INFORMA łIONALE ÎN OPERA łIA DE SECURITATE MARITIM Ă ............................................................................................................. 142

Comandor Constantin CIOROBEA

PREGĂTIREA ŞI UTILIZAREA RESURSELOR UMANE ÎN FOR łELE NAVALE .................................................................................................................. 155

Comandor prof. univ. dr. ing. Gheorghe SAMOILESCU

REGULI DE ANGAJARE ÎN PLANIFICAREA OPERA łIILOR (principii de elaborare) ............................................................................................................ 166

Comandor Cătălin DĂBULEANU

COMUNICARE ŞI RELA łII PUBLICE ÎN FOR łELE NAVALE ................. 171 Locotenent comandor Ion BURGHIŞAN

LOGISTICA ÎN OPERA łIILE MARITIME MULTINA łIONALE ............... 173 Căpitan comandor Liviu COMAN Locotenent comandor Ciprian MANDACHI

ORGANIZAREA LOGISTICII – FUNC łIE A MANAGEMENTULUI ŞI DOMENIU DE SINE STĂTĂTOR ....................................................................... 193

Locotenent colonel drd. Liliana PETRESCU

REFORMA SISTEMULUI DE RECRUTARE ŞI SELECłIE A PERSONALULUI MILITAR ÎN ARMATA ROMÂNIEI. PARTICULARIT ĂłI ALE RECRUT ĂRII ŞI SELECłIEI ÎN FORłELE NAVALE ......................................................................................... 205

Locotenent colonel drd. Gheorghe PETRESCU

EFECTUL EXPLOZIEI SUBMARINE ASUPRA STRUCTURII DE REZISTENłĂ A NAVEI (I) - Explozia submarin ă - .......................................... 219

Căpitan comandor dr. Gheorghe ICHIMOAEI

3

APRECIERI PRIVIND POSIBILA DOCTRIN Ă NAVAL Ă ROMÂNEASCĂ

Comandor Alexandru MÎRŞU, LocŃiitorul Comandantului Flotei

1. Doctrina pentru OperaŃii a ForŃelor Navale

Doctrina pentru OperaŃii a ForŃelor Navale: - stabileşte principiile şi modalităŃile ducerii acŃiunilor militare pe apă, în aer

şi pe uscat într-un cadru naŃional sau multinaŃional; - tratează conceptul de întrebuinŃare a forŃelor şi mijloacelor militare navale

în noul context geopolitic şi geostrategic maritim şi fluvial, în toată gama acŃiunilor militare pe uscat, în aer şi pe apă, precum şi la toate eşaloanele de ducere a acŃiunilor strategice, operative şi tactice;

- este deschisă permanent perfecŃionării prin valorificarea concluziilor ce rezultă din analiza fenomenului militar contemporan şi a experienŃei acumulate în pregătirea şi desfăşurarea acŃiunilor întrunite şi multinaŃionale;

- evidenŃiază natura războiului modern şi completează principiile generale ale artei militare cu trăsături specifice acŃiunilor pe mare şi fluviu, aspecte care dau individualitate şi personalitate ForŃelor Navale.

Cunoaşterea, înŃelegerea şi aplicarea ei ca document de referinŃă pentru conceperea şi conducerea acŃiunilor navale, permite întrebuinŃarea navelor în conformitate cu clasa din care fac parte şi a genurilor de forŃe în strânsă legătură cu contextul naŃional şi internaŃional.

Doctrina se înscrie în politica de apărare colectivă, corespunde şi răspunde concepŃiei de angajare a resurselor umane, tehnice şi materiale ale forŃelor navale şi constituie un ghid al comandanŃilor, de la toate eşaloanele, în stabilirea modului de acŃiune adecvat.

Doctrina pentru OperaŃii a ForŃelor Navale reflectă transpunerea politicii militare a României pentru componenta navală şi constituie documentul fundamental pe care se bazează desfăşurarea operaŃiilor ForŃelor Navale. În fundamentarea acesteia s-au avut în vedere aspecte de ordin: istoric, legislativ, economic şi militar, precum şi cutumele reieşite din experienŃa acumulată şi concluziile trase în urma desfăşurării acŃiunilor militare.

Doctrina pentru OperaŃii a ForŃelor Navale reprezintă un ansamblu de principii, opŃiuni şi obiective referitoare la:

- asigurarea cadrului favorabil pentru realizarea obiectivelor de interoperabilitate cu forŃele navale ale structurilor euroatlantice;

4

- întrebuinŃarea şi conducerea ForŃelor Navale pe timp de pace, în situaŃii de criză şi la război, pentru a răspunde eficient pericolelor, ameninŃărilor, riscurilor şi agresiunilor de natură militară sau nemilitară la adresa intereselor fundamentale ale Ńării pe/şi dinspre mare şi fluviu, precum şi în spaŃiul aero-terestru din zona de responsabilitate;

- cooperarea cu celelalte categorii de forŃe ale armatei; - cooperarea cu celelalte elemente ale sistemului naŃional de apărare; - cooperarea cu forŃe navale ale altor state; - logistica ForŃelor Navale. În Doctrina pentru OperaŃii a ForŃelor Navale se regăsesc principiile

fundamentale ale Strategiei Militare a României după cum urmează: - participarea activă în cadrul structurilor internaŃionale de securitate; - organizarea şi pregătirea ForŃelor Navale are ca scop respingerea în

cooperare cu celelalte categorii de forŃe ale armatei, în orice moment a agresiunii dinspre mare şi peste fluviu, precum şi participarea la apărarea colectivă prin acŃiuni specifice;

- acŃiunile ForŃelor Navale nu constituie ameninŃări la adresa forŃelor navale ale altor state, acestea fiind folosite exclusiv pentru protejarea intereselor fundamentale ale statului român în zona de operaŃii de sud-est, de-a lungul cursului Dunării, pe teritoriul naŃional şi în marea liberă;

- acŃiunile militare desfăşurate de către ForŃele Navale ale României în situaŃii de criză şi în timp de război sunt executate pentru atingerea obiectivelor propuse în cadrul securizării frontierei maritime şi fluviale precum şi pentru apărarea colectivă. Nici o acŃiune militară nu va avea ca obiectiv cucerirea, ocuparea/anexarea sau controlul apelor ori teritoriilor altor state;

- principiul neagresiunii cu caracter preponderent defensiv-activ, direcŃionat în concordanŃă cu obiectivele politicii externe ale statului român;

- controlul democratic civil asupra forŃelor armate. Doctrina reflectă principiile cuprinse în publicaŃiile NATO de referinŃă, care

sunt aplicabile şi în concordanŃă cu specificul naŃional.

2. Interesele navale ale României

Interesele navale ale României constituie parte componentă a intereselor naŃionale, economice şi politico-militare ale statului.

Interesele navale evoluează în timp, în funcŃie de puterea maritimă, puterea economică şi situaŃia politică a statului.

Interesele navale se promovează prin negocieri şi încheieri de tratate. Apărarea intereselor navale se realizează de către ForŃele Navale, care trebuie

să fie capabile să-şi proiecteze puterea până în marea liberă, în scopul apărării obiectivelor economice şi comunicaŃiilor navale proprii.

România este vital interesată asupra următoarelor aspecte: - păstrarea integrităŃii sale teritoriale în limitele graniŃelor terestre, maritime

şi fluviale;

5

- păstrarea nealterată a ieşirii pe Dunăre la Marea Neagră prin braŃul Sulina în principal, dar şi prin braŃele Chilia şi Sfântu Gheorghe;

- asigurarea condiŃiilor pentru impunerea şi păstrarea zonelor maritime de interes în vederea exploatării economice şi desfăşurării nestânjenite a activităŃilor în aceste spaŃii;

- asigurarea stabilităŃii în zonă; - asigurarea libertăŃii de mişcare pe căile de comunicaŃii fluviale şi maritime; - apărarea infrastructurii din spaŃiul riveran; - protecŃia mediului pe mare, fluviu şi în deltă; - participarea la acŃiunile militare ale aliaŃilor şi partenerilor. Interesele navale ale României sunt determinate de: - puterea maritimă proprie; - ieşirea la mare şi ponderea lungimii frontierelor maritime şi fluviale; - aprovizionarea cu materii prime externe pe căile de comunicaŃii maritime şi

fluviale; - exploatarea subsolului marin şi perspectivele de dezvoltare ale acesteia; - ponderea pe care o deŃin în schimburile comerciale ale Ńării ce se realizează

pe căile de comunicaŃii maritime şi fluviale; - alte activităŃi economice ce se desfăşoară pe mare şi pe fluviu – transporturi

navale, turism, construcŃii navale etc.; - promovarea şi cunoaşterea imaginii sale în lume, prezenŃa drapelului

naŃional pe mările şi oceanele lumii fiind o importantă contribuŃie în acest sens. Puterea maritimă reprezintă suma capabilităŃilor statului de a-şi implementa

interesele sale în Oceanul Planetar folosind întinsul acestuia pentru dezvoltarea activităŃilor politice, economice şi militare, în timp de pace sau război pentru atingerea obiectivelor naŃionale în domeniu.

Elementele constitutive ale puterii maritime sunt: - forŃele şi mijloacele navale militare inclusiv cele ale poliŃiei de frontieră,

aviaŃia maritimă şi infanteria marină; - marina comercială; - infrastructura şi resursele logistice, cuprinzând: bazele, porturile, punctele

de aprovizionare şi depozitele, şantierele navale, atelierele de reparaŃii nave, aeroporturile;

- sistemul de învăŃământ de marină; - ligile şi asociaŃiile profesionale în domeniu; - componentele specializate ale mas-media; - şantierele şi firmele de profil naval; - firmele, instalaŃiile şi navele specializate în cercetarea şi exploatarea

resurselor maritime, fluviale şi subsolului marin; - firmele şi asociaŃiile care promovează turismul pe mare şi fluviu şi

mijloacele din dotarea acestora; - institutele de cercetare care activează în domeniul cercetării mediilor

acvatice şi logistica acestora.

6

3. Caracteristicile ForŃelor Navale

În contextul complexităŃii situaŃiei politico-militare şi economice, în special în spaŃiul Mării Negre, existenŃa ForŃelor Navale moderne reprezintă argumentul care conferă credibilitate politicii României de apărare a intereselor sale navale.

Element consacrat al puterii militare a naŃiunii, ForŃele Navale reprezintă un instrument militar şi de politică externă a statului. Ele dispun de anumite atribute operaŃionale, care, adăugate la misiunile ce le pot îndeplini, le fac de neînlocuit în apărarea intereselor proprii sau ale aliaŃilor. Aceste atribute sunt:

- capacitatea ridicată de pregătire pentru luptă – capacitatea de a răspunde adecvat şi în timp optim la situaŃii de criză;

- adaptabilitatea – capacitatea de a desfăşura acŃiuni în toate mediile şi de a organiza forŃele în funcŃie de misiunile primite;

- mobilitatea – capacitatea de a acŃiona oriunde în lume, bucurându-se de prevederile legislaŃiei internaŃionale în domeniul maritim şi de a reacŃiona rapid şi în forŃă, în caz de necesitate;

- rezistenŃa – capacitatea de a acŃiona timp îndelungat, în medii şi condiŃii ostile pentru executarea misiunilor specifice;

- capacitatea de transport – cantitatea de forŃe şi materiale ce pot fi transportate cu mijloacele din dotare, corelate cu distanŃele maxime ce pot fi parcurse şi condiŃiile de mediu limită în care se poate executa activitatea de transport;

- susŃinere logistică – de asigurare oportună a tuturor materialelor şi serviciilor necesare la distanŃe şi în raioane cu caracteristici diferite;

- accesibilitate – posibilitatea de a naviga în marea liberă şi implicit de a transporta spre zonele de interes forŃe şi mijloace ce nu pot fi transportate pe uscat sau prin aer;

- diplomaŃia navală – capacitatea de a reprezenta interesele statului român conform mandatului încredinŃat.

4. Misiuni şi obiective

Baza stabilirii misiunilor ForŃelor Navale o constituie obiectivele politicii de apărare şi priorităŃile acesteia, principiile şi conceptele strategice, evoluŃiile mediului de securitate intern şi internaŃional şi hotărârile autorităŃilor constituŃionale abilitate:

- Parlamentul României; - Preşedintele României; - Consiliul Suprem de Apărare a łării; - Guvernul României; - Ministerul Apărării NaŃionale. ForŃele Navale constituie categoria de forŃă armată, destinată să desfăşoare

acŃiuni militare, împreună cu celelalte categorii de forŃe sau independent, în cadrul sistemului naŃional de apărare ori în compunerea unor grupări multinaŃionale, la pace, în situaŃii de criză şi pe timp de război, în apele naŃionale, maritime şi fluviale, în spaŃiul terestru adiacent şi cel aerian aferent, precum şi în afara acestora.

7

Misiunile ForŃelor Navale derivă din misiunile generale ale Armatei României şi constau în:

- contribuŃia la securitatea României în timp de pace; - apărarea României şi a aliaŃilor săi; - promovarea stabilităŃii regionale şi globale, inclusiv prin utilizarea

diplomaŃiei navale; - sprijinirea instituŃiilor statului şi a autorităŃilor locale în caz de urgenŃe

civile. Din misiunile generale rezultă modalităŃile adecvate de acŃiune a ForŃelor

Navale la pace, în situaŃii de criză şi pe timp de război. În cadrul contribuŃiei la securitatea României pe timp de pace, ForŃele Navale

execută următoarele acŃiuni: - descurajarea acŃiunilor ilegale pe mare şi pe fluviu prin prezenŃa activă a

navelor militare în raioane şi pe rute cu risc ridicat; - supravegherea comunicaŃiilor navale şi intervenŃia în sprijinul autorităŃilor

naŃionale pe mare şi pe fluviu, pentru combaterea terorismului naval, a pirateriei şi interzicerea traficului ilicit de substanŃe sau mărfuri periculoase;

- misiuni de transport pentru evacuarea pe mare a cetăŃenilor români din străinătate sau din anumite zone de risc;

- supravegherea navală cu sistemul de la litoral şi cu nave, avertizarea timpurie asupra pericolelor şi intervenŃia oportună a forŃelor în caz de necesitate;

- asigurarea hidrografică şi amenajarea de navigaŃie la litoralul românesc. Pentru apărarea României şi a aliaŃilor săi, ForŃele Navale asigură: - protecŃia căilor de comunicaŃii maritime şi fluviale, a porturilor şi navelor

de transport cu încărcături importante; - securitatea funcŃionării platformelor maritime de exploatare petrolieră şi a

activităŃilor de utilizare a resurselor biologice în zona maritimă economică exclusivă; - participarea forŃelor specializate la anihilarea acŃiunilor teroriste la litoral, în

Delta Dunării şi pe fluviu; - combaterea navelor de luptă de suprafaŃă, a submarinelor şi altor forŃe care

perturbă sistemul de apărare colectivă al unui stat membru NATO. În cadrul promovării stabilităŃii regionale şi globale, ForŃele Navale vor fi

pregătite pentru desfăşurarea următoarelor acŃiuni: - participarea la operaŃii de răspuns la crize, de sprijin al păcii şi asistenŃă

umanitară, cu misiuni de proiectare a forŃei, separarea zonelor maritime şi fluviale de conflict;

- intervenŃia în comun cu forŃele navale ale altor state în cadrul unor acŃiuni de căutare şi salvare, schimb reciproc de informaŃii privind situaŃia navală, protecŃia împotriva minelor, asistenŃă umanitară, protecŃia mediului marin, în cadrul iniŃiativelor regionale în domeniul naval şi cooperării cu flotele altor state;

- cunoaşterea activităŃilor navale ale Ńărilor riverane Marii Negre, prin vizite reciproce, observarea principalelor activităŃi de instrucŃie pe mare ale acestora, în cadrul Măsurilor de Creştere a Încrederii şi StabilităŃii în regiunea Mării Negre.

Pentru sprijinirea acŃiunilor instituŃiilor statului şi a autorităŃilor locale în caz de urgenŃe civile, ForŃele Navale pot desfăşura următoarele genuri de acŃiuni:

8

- misiuni de supraveghere şi transport în vederea limitării şi înlăturării efectelor dezastrelor sau ale altor situaŃii de criză, evacuării pe mare şi pe fluviu, protecŃiei populaŃiei civile şi a bunurilor materiale;

- misiuni de căutare-salvare pe mare în sprijinul acŃiunilor organizate de autorităŃile maritime naŃionale sau de către organismele internaŃionale de coordonare;

- sprijin acordat în caz de accident chimic, biologic, nuclear sau radiologic.

5. Structura ForŃelor Navale

Prin modalităŃile de ducere a acŃiunilor militare, ForŃele Navale vor realiza supremaŃia navală într-o parte a zonei de interes a României, iar în cadrul AlianŃei vor participa la realizarea obiectivului politico-militar propus, reprezentând o forŃă navală credibilă.

Structura ForŃelor Navale cuprinde următoarele elemente: - forŃe puse la dispoziŃia NATO destinate apărării colective; - forŃe şi mijloace pentru sprijin, generare şi regenerare resurse.

ForŃele puse la dispoziŃia NATO destinate apărării colective sunt compuse din nave şi genuri de forŃe navale destinate ducerii acŃiunilor de luptă împotriva navelor de suprafaŃă, submarinelor, obiectivelor aero-terestre şi de litoral, imediat şi în orice condiŃii impuse de zona de acŃiune, în conformitate cu prevederile art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. ForŃele şi mijloacele pentru sprijin, generare şi regenerare resurse sunt destinate capacitării şi operaŃionalizării forŃelor şi mijloacelor care duc acŃiuni de luptă.

Pentru îndeplinirea obligaŃiilor rezultate din iniŃiative/acorduri internaŃionale se pot constitui forŃe şi mijloace compuse din nave şi genuri de forŃe navale destinate ducerii acŃiunilor de luptă împotriva navelor de suprafaŃă, obiectivelor aero-terestre şi de litoral, forŃelor şi mijloacelor din zona de acŃiune sau executării misiunilor ce nu se încadrează prevederilor art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord.

În cadrul ForŃelor Navale se regăsesc genuri de forŃe, clase şi tipuri de nave. Genurile de forŃe cuprind: - submarinele; - navele de suprafaŃă; - scafandrii de luptă; - rachetele de coastă; - infanteria marină; - aviaŃia maritimă. Navele de suprafaŃă pot fi: - de luptă – distrugătoare, fregate, corvete, dragoare, puitoare de mine,

monitoare, nave purtătoare de artilerie şi vedete fluviale; - speciale – nave de comandament, şcoală, pentru scafandri, hidrografice etc.; - logistice – remorchere, şalupe, ceamuri, tancuri de combustibil şi de apă etc. Genurile de forŃe sunt destinate îndeplinirii scopurilor militare prin executarea

misiunilor specifice, de regulă, independent sau în cooperare, prin acŃiuni active,

9

hotărâte, ferme, manevriere şi decisive în funcŃie de locul şi raionul ducerii acŃiunii militare, indiferent de condiŃiile hidrometeorologice, atât ziua cât şi noaptea, prin lovirea puternică şi surprinzătoare a inamicului naval, terestru şi aerian care duce acŃiuni de luptă în zona de responsabilitate.

Submarinele sunt destinate apărării comunicaŃiilor maritime proprii şi cercetării/dezorganizării liniilor de comunicaŃii ale inamicului.

Navele de suprafaŃă reprezintă componenta principală a ForŃelor Navale şi sunt destinate îndeplinirii scopurilor militare prin executarea misiunilor specifice, de regulă, în cooperare cu celelalte genuri de forŃe sau independent în cadrul grupărilor navale, prin lovirea inamicului naval, aerian şi terestru în funcŃie de locul şi raionul ducerii acŃiunilor militare, exploatând la parametri superiori mijloacele şi sistemele din dotare.

Scafandrii de luptă au rolul ca prin acŃiuni active şi hotărâte, desfăşurate prin surprindere, să participe împreună cu celelalte genuri de forŃe, la apărarea sau nimicirea/distrugerea/neutralizarea unor obiective maritime/fluviale, militare sau civile, precum şi la obŃinerea de date din dispozitivul inamicului.

Rachetele de coastă sunt destinate lovirii navelor de luptă şi de transport. Infanteria marin ă reprezintă genul de forŃă destinat ducerii acŃiunilor de luptă

în Delta Dunării şi complexul lagunar, în teren inundabil şi mlăştinos sau în porturi. De asemenea, poate executa manevre rapide de învăluire şi întoarcere, pentru a da lovituri puternice şi prin surprindere inamicului, inclusiv prin executarea debarcării şi contra-debarcării.

AviaŃia maritim ă, opŃiune pe termen mediu şi lung a ForŃelor Navale, constituie o necesitate obiectivă şi reprezintă elementul vital pentru desfăşurarea în siguranŃă a acŃiunilor de către forŃele navale şi terestre, contribuind decisiv la creşterea credibilităŃii, razei de acŃiune şi a capacităŃii de lovire.

În scopul îndeplinirii misiunilor stabilite, genurile de ForŃe Navale trebuie să răspundă următoarelor cerinŃe:

- să fie în măsură să realizeze cercetarea, descoperirea, supravegherea şi avertizarea timpurie;

- să fie apte să desfăşoare misiuni în cadrul naŃional şi multinaŃional; - să fie multifuncŃionale; - să aibă rază mare de acŃiune şi putere de foc ridicată; - să fie în măsură să îndeplinească misiuni în teatre de acŃiune situate la

distanŃe mari faŃă de locul de bazare; - să fie capabile să acŃioneze eficient, atât pe mare şi pe fluviu, cât şi în

zonele limitrofe asupra forŃelor ce operează în medii diferite; - să fie manevrabile şi să poată acŃiona independent. Pentru îndeplinirea misiunilor, ForŃele Navale pot primi în subordine în

anumite condiŃii, prin transfer de autoritate, unităŃi aparŃinând altor categorii de forŃe ale armatei sau pot să subordoneze acestora grupări de forŃe.

10

6. Principiile de acŃiune ale ForŃelor Navale

Principiile luptei armate , aplicate în operaŃiile ForŃelor Navale, sunt: - definirea clară a obiectivului; - unitatea comenzii; - simplitatea planurilor şi a ordinelor; - concentrarea efortului în locul decisiv şi la momentul potrivit; - libertatea de acŃiune; - economia de forŃă/forŃe şi mijloace; - manevra; - surprinderea inamicului; - evitarea surprinderii; - securitatea operaŃiilor şi a forŃelor. Definirea clară a obiectivului constă în stabilirea responsabilităŃilor care pot

fi îndeplinite conform deciziei şi care corespund puterii de luptă şi caracteristicilor forŃelor ce vor fi angajate în acŃiune. După stabilirea unui obiectiv, toate eforturile vor fi dirijate pentru îndeplinirea acestuia.

Unitatea comenzii presupune plasarea tuturor forŃelor şi mijloacelor sub o comandă unică. Aceasta facilitează masarea efectelor puterii de luptă pentru atingerea obiectivului comun. Aplicarea de către comandanŃi a acestui principiu asigură realizarea unităŃii de efort. Atunci când nu este posibilă realizarea deplină a unităŃii de comandă – în operaŃii multinaŃionale sau interdepartamentale – aceasta este compensată prin organizarea judicioasă a cooperării pentru îndeplinirea obiectivelor şi intereselor comune.

Simplitatea planurilor şi a ordinelor presupune elaborarea unor documente de conducere clare şi concise, pentru a asigura înŃelegerea lor completă şi pentru a evita confuziile sau interpretările greşite. Simplitatea contribuie la succesul operaŃiilor.

Simplitatea planurilor de acŃiune permite o mai bună înŃelegere a misiunilor în întregul lor, precum şi a modului de acŃiune în diferite secvenŃe ale operaŃiei.

Concentrarea efortului în locul decisiv şi la momentul potrivit se realizează, în principal, prin masarea efectelor puterii de luptă a forŃelor participante, în scopul obŃinerii superiorităŃii faŃă de inamic. Comandantul coordonează şi sincronizează toate elementele puterii de luptă în locul şi la momentul când au un efect hotărâtor asupra inamicului, într-un timp cât mai scurt.

Libertatea de acŃiune se realizează, în principal, prin cucerirea, menŃinerea şi exploatarea iniŃiativei în desfăşurarea acŃiunilor proprii, simultan cu limitarea posibilităŃilor de opŃiune şi de acŃiune ale inamicului şi constituie modalitatea cea mai eficace de a atinge un obiectiv comun, clar definit. OperaŃia cu caracter ofensiv reprezintă modalitatea cea mai eficace pentru obŃinerea şi menŃinerea iniŃiativei în vederea asigurării libertăŃii de acŃiune, cu consecinŃe hotărâtoare asupra rezultatelor la toate nivelurile de acŃiune.

Atitudinea generală defensivă se adoptă doar temporar. Orice acŃiune defensivă trebuie să fie caracterizată de un pronunŃat spirit ofensiv.

DeŃinerea iniŃiativei îl determină pe inamic să reacŃioneze în loc să acŃioneze.

11

Economia de forŃă/for Ńe şi mijloace presupune folosirea, în cea mai eficientă modalitate posibilă, a întregii puteri de luptă disponibile.

În scopul aplicării principiului economiei de forŃă, comandantul utilizează în mod optim, conform posibilităŃilor specifice, fiecare element al puterii de luptă, repartizează şi foloseşte în mod judicios majoritatea forŃelor şi mijloacelor pe direcŃia principală de efort a operaŃiei, concomitent cu alocarea unui minim necesar pentru celelalte direcŃii.

Concomitent, comandantul stabileşte şi menŃine o parte din forŃele şi mijloacele, la dispoziŃia sa sau a eşaloanelor subordonate, pentru întărirea efortului pe unele direcŃii sau pentru sporirea puterii loviturilor în momentele hotărâtoare ale operaŃiei.

Manevra presupune întrebuinŃarea flexibilă a forŃelor şi mijloacelor în locul şi la timpul potrivit, atât în scopul executării unei lovituri hotărâtoare asupra inamicului, cât şi în scoaterea forŃelor proprii de sub loviturile acestuia. Manevra poate fi atât de forŃe şi mijloace, cât şi de foc.

Surprinderea inamicului se face prin acŃiuni executate în momente, locuri sau modalităŃi pentru care acesta nu este pregătit.

Factorii principali ai surprinderii sunt: viteza; informaŃiile oportune şi exacte; inducerea în eroare; aplicarea în forme neaşteptate a elementelor puterii de luptă; măsurile de securitate; schimbarea bruscă a tacticii, procedeelor şi metodelor de acŃiune.

Domeniile în care se poate realiza surprinderea se referă, în special la: ritmul operaŃiei; valoarea şi structura forŃelor şi mijloacelor; direcŃia sau locul efortului principal; locul şi momentul acŃiunii.

De cele mai multe ori este necesar ca inamicul să fie complet luat prin surprindere, sau, este suficient ca el să ia act ori să fie prevenit cu întârziere pentru a nu putea reacŃiona în mod eficient.

Evitarea surprinderii constă în măsuri şi acŃiuni întreprinse atât în timp de pace cât şi pe toată durata desfăşurării operaŃiei, în scopul situării forŃelor proprii în poziŃii avantajoase faŃă de inamic, zădărnicind astfel încercarea acestuia de a realiza surprinderea.

Securitatea operaŃiilor şi a forŃelor constă într-un ansamblu de măsuri şi acŃiuni desfăşurate continuu pentru asigurarea condiŃiilor de siguranŃă acŃională, morală şi materială necesare planificării şi desfăşurării operaŃiilor, prevenirii/interzicerii realizării surprinderii şi obŃinerii unui avantaj neaşteptat din partea inamicului, precum şi reducerii vulnerabilităŃii forŃelor proprii în raport cu misiunea, inamicul, timpul, spaŃiul şi capabilităŃile de luptă.

7. Nivelurile operaŃiilor

ForŃele Navale ale României se integrează pe timp de pace, în situaŃii de criză şi la război, în concepŃia unitară a acŃiunilor întrunite ale forŃelor armate. Ele duc acŃiuni militare de nivel:

- strategic;

12

- operativ; - tactic, pentru îndeplinirea misiunilor de interes naŃional sau în cadrul

AlianŃei, independent şi/sau în cooperare. Nivelurile acŃiunilor militare nu sunt legate direct de un anume eşalon de

comandă, de mărimea grupării, de echipamentele din dotare sau de tipul de forŃă utilizată.

Nivelul strategic, în consens cu NATO şi autorităŃile publice abilitate constituŃional, răspund de planificarea strategică, în scopul angajării forŃelor armate pentru îndeplinirea obiectivului fundamental al apărării naŃionale.

Planificarea operaŃiilor întrunite implică elaborarea obiectivelor şi cerinŃelor militare strategice, în viziunea strategiei de securitate naŃională, necesare atât realizării scopurilor stabilite, cât şi armonizării solicitărilor de forŃe şi resurse cu posibilităŃile naŃionale.

Nivelul strategic pune în evidenŃă pregătirea, desfăşurarea şi angajarea ForŃelor Navale şi a celorlalte instrumente ale puterii naŃionale, în mod unitar, sincronizat, pentru a apăra obiectivele naŃionale sau, în funcŃie de situaŃie, pe cele ale AlianŃei.

Nivelul operativ este nivelul de planificare, conducere şi desfăşurare a operaŃiei şi luptelor, în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice şi operative stabilite de către eşalonul superior. Nivelul operativ sincronizează acŃiunile tactice ale genurilor de forŃe navale pentru îndeplinirea acestor obiective. Acest nivel stabileşte: ce forŃe, unde, când şi pentru ce scop vor fi angajate.

Nivelul operativ impune comandanŃilor o viziune de ansamblu, capabilă să anticipeze şi să folosească resursele cu eficienŃă într-un efort unitar direcŃionat către obŃinerea victoriei. Nivelul operativ poate fi, în anumite acŃiuni, parŃial identificat cu nivelul strategic sau cu cel tactic.

Nivelul tactic este nivelul de planificare şi ducere a acŃiunilor navale concretizate prin manevre, angajamente, lupte, lovituri şi atacuri pentru atingerea obiectivelor tactice şi operative propuse. Aceste acŃiuni sunt duse de către toate navele şi genurile de forŃe navale, în toate mediile: maritim, terestru şi aerian. În anumite cazuri acŃiunile militare la nivel tactic, prin implicaŃiile lor, pot avea valoare operativă.

8. Tipuri de operaŃii navale

ForŃele Navale desfăşoară o gamă largă de operaŃii în concordanŃă cu rolul şi misiunile încredinŃate precum şi cu posibilităŃile date de diversitatea forŃelor şi mijloacelor ce le compun.

După natura şi scopul acestora, ForŃele Navale execută sau participă la următoarele tipuri de operaŃii:

- operaŃii specifice luptei armate; - sprijinul deplasării prin transport a unităŃilor ForŃelor Terestre; - operaŃii militare altele decât războiul. OperaŃia specifică luptei armate reprezintă ansamblul acŃiunilor militare

duse de către navele şi genurile de forŃe navale, după un plan de operaŃii, în baza unei

13

concepŃii unitare, independent sau în cooperare cu unităŃi luptătoare şi de sprijin din alte categorii de forŃe ale armatei, în scopul îndeplinirii obiectivelor pentru care sunt desfăşurate. Deosebit de complexă este operaŃia de apărare a comunicaŃiilor navale care presupune blocarea sau interzicerea căilor de comunicaŃii pentru inamic, în care se angajează o multitudine de forŃe şi mijloace. În aceeaşi categorie de operaŃii se înscrie şi operaŃia ofensivă care, de regulă, presupune conjugarea eforturilor tuturor forŃelor pentru combaterea sau neutralizarea acŃiunilor agresive ale forŃelor ostile.

Scopul operaŃiei specifice luptei armate îl reprezintă angajarea inamicului naval, terestru şi aerian pentru a-i dejuca planurile de acŃiune şi a-i întrerupe linia de operaŃii. Angajamentul se va face în funcŃie de forŃele şi mijloacele avute la dispoziŃie în momentul planificării acŃiunii şi se execută prin lupte navale sau operaŃii amfibii, minare-deminare, apărare şi sprijin.

Lupta navală este forma principală de acŃiune a navelor, în care sunt angajate grupări maritime/grupuri fluviale pentru nimicirea inamicului pe mare sau pe fluviu.

Lupta navală reprezintă modalitatea de bază, prin care se ating scopurile tactice şi constituie o etapă în cadrul operaŃiei. Ea se concretizează printr-o succesiune de lovituri şi atacuri asupra inamicului naval, aerian şi terestru, precum şi prin angajamente eficiente cu sistemele de armament de înaltă precizie şi senzorii de la bordul navelor.

Angajamentul reprezintă confruntarea între două nave/grupuri de nave, materializată prin atacuri şi contraatacuri succesive, executate în scopul nimicirii, avarierii sau scoaterii din luptă a navelor inamicului.

Sprijinul deplasării prin transport a unit ăŃilor For Ńelor Terestre se realizează prin:

- metoda navală de transport izolat; - metoda convoierilor; - metoda combinată. Metoda navală de transport izolat se adoptă atunci când: - itinerarele de deplasare sunt îndepărtate de linia frontului; - itinerarele de deplasare din raioanele apropiate de linia frontului sunt reduse

ca lungime şi puternic apărate; - navele de transport au viteze mari de marş şi pot parcurge întreg itinerarul şi

pe vizibilitate redusă. Metoda convoierilor se adoptă atunci când: - inamicul poate executa lovituri puternice asupra transporturilor proprii; - încărcătura care se transportă este importantă; - se dispune de forŃe suficiente pentru apărarea nemijlocită a navelor de

transport şi există amenajări portuare pentru încărcarea/descărcarea simultană a mai multor nave;

- este necesar să se transporte în timp scurt o cantitate mare de trupe şi tehnică militară.

Metoda combinată se organizează atunci când trebuie să se transporte o cantitate mare de materiale/trupe, iar cu forŃele disponibile nu se poate asigura convoierea fiecărui transport în parte.

14

OperaŃiile militare altele decât războiul cuprind o gamă largă de acŃiuni urmărind îndeplinirea unor scopuri variate, incluzând realizarea intereselor şi obiectivelor regionale, descurajarea şi prevenirea conflictelor armate, promovarea sau, după caz, reinstaurarea ordinii de drept şi reducerea tensiunilor pentru a preveni reizbucnirea unui conflict armat.

OperaŃiile militare altele decât războiul, la care pot participa unităŃi sau nave din cadrul ForŃelor Navale, sunt:

- operaŃia de stabilitate; - operaŃia de sprijin. După for Ńele participante, operaŃiile executate sau la care participă nave sau

genuri de forŃe navale pot fi: - independente; - întrunite; - combinate; - multinaŃionale. OperaŃiile independente sunt executate de către nave, grupuri sau grupări

navale, precum şi de către genuri de forŃe pe comunicaŃiile navale, în scopul îndeplinirii obiectivelor planificate.

OperaŃiile întrunite reprezintă acŃiunile executate în cadrul unei grupări de forŃe din care fac parte, pe lângă unităŃile ForŃelor Navale, unităŃi din cel puŃin o altă categorie de forŃe ale armatei, în scopul îndeplinirii obiectivelor propuse.

OperaŃiile combinate reprezintă acŃiunile executate de grupări de forŃe din care fac parte, pe lângă ForŃele Navale şi unităŃi/elemente din compunerea altor ministere şi departamente ale statului român sau ale statului gazdă – în operaŃiile desfăşurate pe teritoriul altui stat, precum şi organizaŃii şi agenŃii locale sau internaŃionale.

OperaŃiile multinaŃionale reprezintă acŃiunile executate de o grupare de forŃe în care, pe lângă unităŃile din compunerea ForŃelor Navale ale Armatei României, participă unităŃi din armatele altor state. Aceste operaŃii au un caracter întrunit sau combinat în funcŃie de locul în care se desfăşoară şi obiectivul planificat.

ForŃele Navale participă la următoarele tipuri de operaŃii multinaŃionale: - operaŃii întrunite multinaŃionale pentru apărarea colectivă, conform art. 5

din Tratatul Atlanticului de Nord, ratificat la 19.06.1995 la Bruxelles. - operaŃii de sprijin al păcii PSO – sub egida ONU/OSCE şi conduse

nemijlocit de către acestea; - operaŃii non-articol 5, de răspuns la criză, conduse de NATO sub mandat

ONU/OSCE. OperaŃiile de sprijin al păcii sub egida ONU/OSCE şi conduse nemijlocit de

către acestea sunt acŃiuni tradiŃionale, reglementate juridic internaŃional – capitolele VI, VII şi VIII din Carta ONU, desfăşurându-se în condiŃiile consensului părŃilor aflate în conflict. Structurile din cadrul ForŃelor Navale destinate participării la aceste tipuri de operaŃii vor fi aprobate conform reglementărilor în vigoare.

OperaŃiile non-articol 5, de răspuns la crize, sunt conduse de NATO sub mandat ONU/OSCE. La solicitarea Consiliului Nord-Atlantic/NAC, ForŃele Navale pot participa la acest tip de operaŃii.

15

OperaŃiile ForŃelor Navale se desfăşoară în una din următoarele perioade/stări distincte:

- la pace; - în situaŃii de criză; - pe timp de război. În anumite situaŃii, se pot desfăşura simultan, atât operaŃii specifice luptei

armate, cât şi operaŃii de stabilitate.

9. SpaŃii de desfăşurare a operaŃiilor

Teatrul de operaŃii reprezintă spaŃiul geografic necesar desfăşurării, conducerii sau sprijinirii acŃiunilor navale.

Teatrul de operaŃii are o mărime variabilă, în funcŃie de situaŃia concretă, permiŃând desfăşurarea în timp a operaŃiilor.

Teatrul de operaŃii este format din: - zona de operaŃii; - zona de influenŃă; - zona de interes. Zona de operaŃii reprezintă spaŃiul maritim, aerian şi/sau terestru, în care

forŃele navale desfăşoară acŃiuni militare şi care este delimitată de către structura de conducere căreia i-a fost transferată autoritatea asupra forŃelor.

Zona de operaŃii cuprinde raioane în care structuri din cadrul ForŃelor Navale duc acŃiuni de nivel tactic.

Zona de influenŃă este spaŃiul geografic din imediata vecinătate a zonei de operaŃii în care evoluŃia situaŃiei politico-militare influenŃează direct sau indirect evoluŃia acŃiunilor navale.

Zona de interes reprezintă spaŃiul geografic în care evoluŃia mediului politico-social influenŃează promovarea intereselor naŃionale ale României.

ComunicaŃiile navale cuprind sistemul de elemente şi relaŃii referitoare la apărarea porturilor, podurilor, ecluzelor, hidrocentralelor şi punctelor de încărcare/descărcare, căile de navigaŃie maritime şi fluviale cu amenajările hidrografice şi de navigaŃie, precum şi mijloacele de transport maritime sau fluviale, de asigurare ori protecŃie a acestora.

16

NIVELUL AC łIUNILOR NAVALE ÎN DOCTRINA FOR łELOR NAVALE

Comandor Viorel COSTACHE, Şeful operaŃiilor la Componenta OperaŃională Navală

Începutul secolului XXI pune în evidenŃă noi concepŃii de ducere a războiului (conflictului militar). Eliminând formele de război neconvenŃionale (nuclear, biologic, chimic), interzise legal, componentele psihologică, informaŃională, economică etc. sunt suficiente pentru a argumenta prin ele însele că o confruntare militară este şi va fi altfel decât în trecut.

Fenomenul militar modern a demonstrat că folosirea tuturor mijloacelor militare într-o confruntare a armatelor, precum şi îmbunătăŃirea continuă a posibilităŃilor de acŃiune ale acestora (distanŃa de acŃiune, precizia de lovire, efectul loviturilor etc.) dau din ce în ce mai mult o nouă fizionomie luptei. Ca urmare, rezultă ca o necesitate obiectivă studierea unor posibile variante de desfăşurare a acŃiunilor militare.

Deşi războiul, ca luptă armată, este din ce în ce mai puŃin popular şi se încearcă descurajarea lui (cel puŃin în plan regional şi zonal), nu există nicio şansă ca el să fie exclus din spectrul fenomenologiei sociale. De aceea, în viitor, el va îmbrăca forme extrem de diferite, de la cele care Ńin de acŃiuni punctiforme, de impunere sau de descurajare, la acŃiuni politice, economice, diplomatice, informaŃionale etc. şi la cele care vizează spaŃiul cosmic, clima, natura biologică şi psihologică a fiinŃei umane. Ritmul transformărilor capabilităŃilor militare este prognozat a creşte substanŃial în următorii douăzeci de ani. CapacităŃile high-tech aferente procesului de targeting vor suferi o sporire a razei de acŃiune, a nivelului de sofisticare tehnologică şi a gamei întrebuinŃării, paralel cu expansiunea utilizării tehnologiei, încă secrete (stealth) pentru unele state. Senzorii şi reŃelele de luptă vor continua să crească în capacitate şi sofisticare, sistemele fără pilot devenind componente indispensabile tuturor structurilor şi categoriilor de forŃe.

În acest context, acŃiunile militare vor cunoaşte o mai largă diversitate, astfel încât să îmbine eficient resursa disponibilă pentru realizarea obiectivelor strategice.

1. Nivelul operaŃiilor

Modificările conceptuale de planificare şi ducere a războiului a avut un impact direct asupra noilor concepte strategice, a artei operative şi tacticii folosirii forŃei. În

17

acest sens operaŃia reprezintă totalitatea acŃiunilor militare de orice tip, desfăşurate de structuri de forŃe pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Doctrina Armatei României stabileşte următoarele niveluri ale operaŃiilor: - nivelul politic; - nivelul strategic; - nivelul operativ; - nivelul tactic. Nivelul politic este influenŃat de aplicarea tuturor resurselor naŃionale în cadrul

instrumentelor de putere, pentru a atinge obiectivele politice, acestea fiind domeniul autorităŃilor politice şi politico-militare.

Campanile/operaŃiile întrunite desfăşurate de forŃele militare sunt planificate şi executate pe trei niveluri:

- strategic; - operativ; - tactic. Includerea în unul din aceste niveluri are la bază efectul dorit şi contribuŃia

pentru atingerea obiectivelor stabilite. Nivelul strategic. La nivelul strategic, forŃele sunt dislocate şi angajate pe baza

unui cadru politic de ansamblu şi acolo unde este posibil, într-o manieră sincronizată cu alte iniŃiative non-militare – de exemplu diplomatice sau economice, ca parte ale unei strategii naŃionale sau colective, menite să asigure obiectivele strategice stabilite.

Statul Major General evaluează contribuŃia pe care instrumentul militar o poate aduce la îndeplinirea obiectivelor politice ale Ńării şi pune la dispoziŃia autorităŃilor politice opŃiuni de răspuns militar.

Pentru elaborarea acestor opŃiuni se va urmări: - identificarea misiunilor, scopurilor strategice şi militare, definirea

obiectivelor campaniilor sau a scopului final care ar reprezenta succesul; - stabilirea oricărei constrângeri politice, financiare sau legale şi a restricŃiilor

privind folosirea forŃei; - definirea capabilităŃilor forŃelor şi nevoia unei rezerve strategice; - stabilirea structurii de comandă şi angajamentelor financiare; - analiza riscurilor. AutorităŃile politice decid asupra intervenŃiei militare, iar această decizie,

exprimată prin intermediul unei Directive de iniŃiere a planificării/Initiating Directive/ID, va sta la baza şi va iniŃia planificarea operaŃională detaliată.

SMG este responsabil pentru elaborarea unui plan de operaŃii de nivel strategic/OPLAN, punând în evidenŃă misiunea, comanda şi angajamentele financiare, împreună cu responsabilităŃile legate de comandă şi control.

La nivel strategic, Statul Major General este structura centrală care asigură conducerea operaŃională a armatei pe timp de pace, în situaŃii de criză şi război, precum şi integrarea şi coordonarea la nivel naŃional a măsurilor şi activităŃilor destinate apărării. În situaŃii de criză şi război, în scopul delimitării mai clare a competenŃelor şi responsabilităŃilor specifice domeniului operaŃional de cele administrative, la nivel strategic se constituie Centrul NaŃional Militar de Comandă/CNMC. Misiunea principală a CNMC, aşa după cum a fost aprobată prin

18

Hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a łării/CSAł, este „asistarea şefului Statului Major General pentru exercitarea comenzii şi controlului asupra structurii de forŃe ale armatei pe teritoriul naŃional sau în context internaŃional” .

Acest lucru a constituit, de fapt, prima şi cea mai importantă etapă din cadrul procesului de remodelare a sistemului de comandă şi control al Armatei României, care a avut rolul de iniŃiere a celorlalte activităŃi şi care va influenŃa, desigur, desfăşurarea şi finalizarea lui în anii următori. Această afirmaŃie poate fi argumentată prin faptul că, după foarte mulŃi ani de căutări, de provizorat şi de incertitudini în domeniul conducerii strategice a forŃelor armate în situaŃii de criză şi război, s-a renunŃat la înfiinŃarea unor structuri atipice şi greoaie de conducere de tipul Marelui Cartier General sau al Comandamentului Militar Strategic.

LegislaŃia existentă până în anul 2007 prevedea funcŃionarea Marelui Cartier General, începând cu decretarea stării de asediu, care să conducă pe teritoriul naŃional un număr mare de comandamente şi de mari unităŃi operative şi tactice, dintre care multe nu se mai regăsesc în structura actuală de forŃe a Armatei României. În conformitate cu noua concepŃie de comandă şi control, şeful Statului Major General exercită conducerea acŃiunilor militare întrunite la nivel strategic prin CNMC. Nucleul acestuia funcŃionează încă din timp de pace în organica Statului Major General şi cuprinde structuri destinate monitorizării tuturor activităŃilor operative desfăşurate de forŃele armate, conducerii operaŃiilor curente şi a forŃelor participante în situaŃii de urgenŃe civile. Totodată, CNMC dispune de suportul necesar pentru procesarea şi transferul informaŃiilor destinate exercitării comenzii şi controlului asupra structurii de forŃe, precum şi de facilităŃile pentru realizarea schimbului informaŃional atât cu instituŃiile naŃionale cu atribuŃii în domeniul apărării, cât şi cu structurile de comandă aliate sau cu organismele militare internaŃionale la care Armata României este reprezentată.

În situaŃii de criză şi război, nucleul CNMC se augmentează cu personal din compunerea Statului Major General şi structurile centrale ale Ministerului Apărării NaŃionale, reprezentanŃi ai ministerelor şi organelor administraŃiei publice centrale cu responsabilităŃi în domeniul apărării, precum şi cu personal/ofiŃeri de legătură din structurile internaŃionale cu care cooperează. De asemenea, şefii statelor majore ale categoriilor de forŃe ale armatei participă la exercitarea conducerii operaŃionale la nivel strategic în cadrul Comitetului Întrunit al şefilor Statelor Majore, condus de şeful Statului Major General, pe probleme specifice managementului spaŃiului terestru, aerian şi naval al României.

Nivelul operativ. Nivelul operativ reprezintă acel grad al operaŃiilor în care succesele tactice, înregistrate în angajări şi operaŃii se îmbină pentru atingerea scopului strategic. Nivelul operativ este nivelul la care sunt planificate, conduse şi susŃinute campanile şi operaŃiile majore – Major Joint Operations/MJO pentru îndeplinirea obiectivelor strategice în interiorul teatrelor/TO sau zonele de operaŃii întrunite/JOA.

Arta operativă uneşte strategia militară cu tactica, prin stabilirea obiectivelor militare de nivel operativ, iniŃierea acŃiunilor şi aplicarea resurselor pentru a atinge succesul campaniei.

19

La nivel operativ şi în cadrul unui JOA desemnat, forŃele întrunite sunt dislocate şi angajate în conformitate cu arta operativă pentru a atinge scopurile strategice militare. În mod normal, acest lucru implică operaŃii întrunite, susŃinute prin acŃiuni simultane sau secvenŃiale cu ajutorul forŃelor întrunite.

La acest nivel, succesele obŃinute la nivel tactic sunt combinate pentru îndeplinirea obiectivelor strategice. Până la acest stadiu, comandamentul de nivel operativ trebuie să analizeze/revadă OPLAN-ul elaborat de SMG, să elaboreze ordine de operaŃii şi să direcŃioneze operaŃia întrunită sau, la ordin, să treacă la întocmirea propriului OPLAN de nivel operativ. El este responsabil pentru:

- stabilirea obiectivelor militare de nivel operativ, care sunt necesare pentru a atinge obiectivele militare de nivel strategic – acestea sunt stabilite în funcŃie de interesele naŃionale şi obiectivele/scopurile politice;

- stabilirea priorităŃilor în care vor fi îndeplinite aceste obiective; - alocarea forŃelor şi resurselor necesare pentru comandanŃii din subordine,

pentru ca aceştia să îşi poată îndeplini misiunile încredinŃate; - determinarea necesităŃii logistice şi stabilirea priorităŃilor prin consultarea

categoriilor de forŃe, în vederea obŃinerii sprijinului logistic optim pentru susŃinerea operaŃiei respective;

- direcŃionarea activităŃilor acelor formaŃiuni sau unităŃi aflate în directa subordonare, în special cele care sunt considerate ca rezerve operative;

- coordonarea şi integrarea operaŃiei întrunite cu acŃiunile celorlalte instrumente ale puterii.

Doctrina actuală clarifică, cel puŃin din punct de vedere conceptual şi responsabilitatea conducerii militare la nivel operativ. Astfel, conducerea operaŃiilor întrunite pe teritoriul naŃional se exercită de către Comandamentul OperaŃional Întrunit/COpÎ, din momentul declanşării crizei sau stării de război şi până la preluarea acesteia de către Comandamentul Întrunit al ForŃei stabilit de Comandamentul Aliat pentru OperaŃii/ACO al NATO.

Conform noii ConcepŃii de comandă-control aprobată prin Hotărâre a CSAT, COpÎ este „un comandament integrat şi modular, subordonat şefului Statului Major General destinat conducerii acŃiunilor militare întrunite de nivel operativ pe teritoriul naŃional şi coordonării activităŃilor forŃelor naŃionale participante la operaŃii multinaŃionale”.

Având ca bază de plecare acest document, Statul Major General a elaborat ulterior o DispoziŃie a SMG, prin care s-au stabilit în detaliu locul, rolul, misiunile, domeniile de responsabilitate, atribuŃiile şi modul de funcŃionare al acestei structuri. Astfel, pe timp de pace, comandamentul este încadrat numai cu un nucleu funcŃional, capabil să asigure participarea la evaluarea forŃelor destinate pentru operaŃii internaŃionale, coordonarea participării acestor forŃe la misiuni în afara teritoriului statului român, precum şi conducerea exerciŃiilor naŃionale şi multinaŃionale întrunite. În situaŃii de criză şi la război, acesta se completează cu personal activ din structurile centrale şi categoriile de forŃe ale armatei, subordonează comandamentele operaŃionale ale categoriilor de forŃe ale armatei, precum şi unele mari unităŃi şi unităŃi din structura de forŃe a Armatei României şi exercită comanda sau controlul operaŃional (OPCOM/OPCON) asupra acestora în scopul îndeplinirii misiunilor

20

încredinŃate de şeful CNMC. În contextul apărării colective, după preluarea conducerii de către Comandamentul Întrunit al ForŃei stabilit de autorităŃile de comandă ale NATO, COpÎ trece în rezerva strategică sau poate fi destinat, prin ordinul şefului Centrului NaŃional Militar de Comandă, să conducă unele acŃiuni militare întrunite de o amploare mai redusă pe o direcŃie sau zonă de operaŃii secundară.

Nivelul tactic. La nivel tactic, forŃele sunt angajate pentru îndeplinirea misiunii şi atingerea obiectivelor stabilite. Îndeplinirea cu succes a acestor obiective este văzută ca o contribuŃie la succesul obŃinut la nivel operativ şi strategic.

La nivel tactic, conducerea operaŃiilor terestre, aeriene şi navale desfăşurate independent se exercită de către componentele operaŃionale ale categoriilor de forŃe ale armatei şi, respectiv, de către comandamentele/comandanŃii structurilor operaŃionale temporar constituite. Aşadar, lanŃul de comandă în baza căruia se exercită comanda şi controlul operaŃiilor militare întrunite pe teritoriul naŃional în situaŃii de criză şi război cuprinde:

- Centrul NaŃional Militar de Comandă; - Comandamentul OperaŃional Întrunit; - componentele operaŃionale ale categoriilor de forŃe ale Armatei; - componentele operaŃionale/Comandamentul Logistic Întrunit; - Comandamentul ComunicaŃiilor şi Informaticii; - comandamentele marilor unităŃi operaŃionalizate; - comandamentele de unităŃi. După cum se poate observa, sunt cel puŃin şase-şapte verigi între eşalonul

strategic şi cel tactic, în condiŃiile în care unul dintre principiile de bază ale comenzii şi controlului îl constituie „claritatea lanŃului de comandă” .

Probabil că cea mai corectă concluzie cu privire la analiza comenzii şi controlului în diferite publicaŃii militare este cea formulată în DicŃionarul american de termeni militari (JCS Pub. 02), în care se precizează că „esenŃial în relaŃiile de comandă este menŃinerea lanŃului de comandă cât mai scurt şi simplu, astfel încât să fie clar cine este responsabil şi de ce răspunde”.

La o primă analiză a organizării şi funcŃionării lanŃului de comandă, pare că nimic esenŃial nu s-a schimbat în acest domeniu, dacă ne referim la fondul problemei şi nu la forma acesteia. Dacă, sub aspectul formei, folosim astăzi concepte moderne şi denumiri noi ale structurilor de comandă şi control (CNMC, COpÎ, CLÎ etc.), totuşi, din punctul de vedere al eficienŃei conducerii, lanŃul de comandă este mai lung şi mai întortocheat astăzi, cu multe verigi intermediare decât acum două-trei decenii.

Stabilirea nivelurilor opera Ńiilor întrunite. DistincŃia între nivelul strategic, operativ şi tactic al operaŃiilor va fi rareori

strict delimitat. Acest lucru se întâmplă deoarece, chiar dacă o forŃă întrunită este de valoare tactică, angajarea sa va avea un context politic în legătură cu naŃiunea care o pune la dispoziŃie, aşa că, prin urmare, comandantul forŃei va avea în minte o componentă de nivel operativ, deşi va desfăşura acŃiuni de nivel tactic. În mediul actual de securitate, responsabilităŃile obişnuite sunt permanent reconsiderate, iar diferitele niveluri ale operaŃiilor se îmbină deoarece, chiar şi un mic incident tactic poate fi considerat important la nivel politic. Cheia delimitării acestui fapt este aceea

21

că, o autoritate la nivel strategic alocă obiective şi resurse, stabilind, în acelaşi timp, limitele necesare. La nivel operativ, comandantul ordonă activităŃile marilor unităŃi şi unităŃilor tactice pentru a atinge obiectivele stabilite ale campaniei. La nivel tactic, comandanŃii apelează la mari unităŃi şi unităŃi pentru activităŃi care vor ajuta la atingerea obiectivelor militare de nivel operativ.

Obiectivele care trebuie îndeplinite prin angajarea unei forŃe întrunite şi misiunea care rezultă, reprezintă fundamentele pe baza cărora comandanŃii trebuie să-şi stabilească OPLAN-ul şi modul de executare a operaŃiei. Obiectivele trebuie să fie clare şi fără echivoc şi trebuie să definească cu precizie scopul final – end-state. AutorităŃile decizionale trebuie să se asigure că un comandant primeşte resursele şi autoritatea pe linie de comandă, necesară pentru a atinge obiectivele, în acelaşi timp alocându-i suficientă flexibilitate şi libertate de acŃiune pentru a adapta planurile în conformitate cu realitatea din zona de operaŃii care i-a fost repartizată.

Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale, ediŃie 2004, identifică aceleaşi niveluri ale operaŃiilor specificând faptul că ForŃele Navale ale României se integrează, pe timp de pace, în situaŃii de criză şi la război, în concepŃia unitară a acŃiunilor întrunite ale forŃelor armate. Ele duc acŃiuni militare de nivel strategic, operativ şi tactic, pentru îndeplinirea misiunilor de interes naŃional sau în cadrul AlianŃei, independent şi/sau în cooperare. Nivelurile acŃiunilor militare nu sunt legate direct de un anume eşalon de comandă, de mărimea grupării, de echipamentele din dotare sau de tipul de forŃă utilizată.

Nivelul strategic, în consens cu NATO şi autorităŃile publice abilitate constituŃional, răspund de planificarea strategică, în scopul angajării forŃelor armate pentru îndeplinirea obiectivului fundamental al apărării naŃionale.

Planificarea operaŃiilor întrunite implică elaborarea obiectivelor şi cerinŃelor militare strategice, în viziunea strategiei de securitate naŃională, necesare atât realizării scopurilor stabilite, cât şi armonizării solicitărilor de forŃe şi resurse cu posibilităŃile naŃionale. Nivelul strategic pune în evidenŃă pregătirea, desfăşurarea şi angajarea ForŃelor Navale şi a celorlalte instrumente ale puterii naŃionale, în mod unitar, sincronizat, pentru a apăra obiectivele naŃionale sau, în funcŃie de situaŃie, pe cele ale AlianŃei.

Nivelul operativ este nivelul de planificare, conducere şi desfăşurare a operaŃiei şi luptelor, în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice şi operative stabilite de către eşalonul superior. Nivelul operativ sincronizează acŃiunile tactice ale genurilor de forŃe navale pentru îndeplinirea acestor obiective. Acest nivel stabileşte: ce forŃe, unde, când şi pentru ce scop vor fi angajate.

Nivelul operativ impune comandanŃilor o viziune de ansamblu, capabilă să anticipeze şi să folosească resursele cu eficienŃă într-un efort unitar direcŃionat către obŃinerea victoriei.

OperaŃiile de acest nivel pot fi, în anumite acŃiuni, parŃial identificat cu cele de nivel strategic sau tactic.

Nivelul tactic este nivelul de planificare şi desfăşurare a operaŃiilor concretizate prin manevre, angajamente, lupte, lovituri şi atacuri pentru atingerea obiectivelor tactice şi operative propuse. Aceste operaŃii sunt duse de către toate navele şi genurile

22

de forŃe navale, în toate mediile: maritim, terestru şi aerian. În anumite cazuri acŃiunile militare la nivel tactic, prin implicaŃiile lor, pot avea valoare operativă.

2. Tipuri de operaŃii maritime

OperaŃiile maritime, indiferent de nivel acestora, sunt planificate şi desfăşurate într-o concepŃie unitară, astfel încât să fie acoperite toate mediile de ducere a acŃiunilor navale şi să răspundă întregii game de misiuni pe care le pot îndeplini ForŃele Navale. Organizarea forŃelor şi constituirea grupurilor tactice operaŃionale sunt atributele comandanŃilor, astfel încât utilizarea optimă a acestora să ducă la îndeplinirea eficientă a misiunilor şi sarcinilor primite.

Din acest punct de vedere, la nivelul ForŃelor Navale se pot planifica şi desfăşura următoarele tipuri de operaŃii, descrise în continuare.

2.1. Supravegherea şi recunoaşterea Supravegherea şi recunoaşterea, mai cunoscute sub denumirea de cercetare,

reprezintă o acŃiune (task-termenul folosit în original) navală de bază care implică localizarea, identificarea şi urmărirea manevrelor aeronavelor, navelor de suprafaŃă şi submarinelor şi a facilităŃilor de la uscat (atunci când este cazul).

Fiind implicită pentru toate acŃiunile maritime, supravegherea şi recunoaşterea constituie activitate de bază pentru multe operaŃii de răspuns la criză/CRO, ca operaŃiile de interdicŃie maritimă şi cele în sprijinul păcii. În cazul CRO, pentru anumite misiuni aceasta poate fi singura sarcină pentru forŃele maritime aliate.

2.2. Apărarea costieră Apărarea costieră cuprinde acŃiunile legate de apărarea porturilor proprii şi ale

aliaŃilor, a paselor de intrare împotriva încercărilor de pătrundere ale adversarului. Această ameninŃare poate fi reprezentată de acŃiuni făŃişe ale forŃelor amfibii sau navale, sau acŃiuni sub acoperire desfăşurate de forŃele speciale sau terorişti. InstalaŃiile de la Ńărm contribuie adesea la apărarea costieră. ForŃele navale pot contribui, graŃie mobilităŃii şi flexibilit ăŃii acestora şi în funcŃie de amploarea ameninŃării, la operaŃii de supraveghere şi recunoaştere, operaŃii de instalare de bariere împotriva submarinelor şi/sau navele de suprafaŃă, precum şi operaŃii de minare.

2.3. ProtecŃia navigaŃiei Un comandant însărcinat cu protecŃia navigaŃiei trebuie să aleagă între o

concepŃie de descurajare, prin însoŃire apropiată sau la distanŃă şi urmărirea obŃinerii controlului unei zone lărgite. Această decizie presupune urmărirea, planificarea şi desfăşurarea următoarelor operaŃii:

- controlul mării; - însoŃire apropiată sau la distanŃă; - cooperarea navală şi îndrumarea navigaŃiei; - convoierea.

23

Controlul mării. Dacă pericolul este suficient de mare, protecŃia necesită metode de control din staŃionare, prin manevre, sau combinate. Navele comerciale pot beneficia de un plan de control al unei zone maritime lărgite care oferă protecŃie în zona de tranzit, sau pot fi desfăşurate operaŃii specifice de control al mării orientate spre liniile de comunicaŃii maritime ameninŃate, folosind însoŃirea, protecŃia activă, convoierea sau protecŃia comunicaŃiilor. Ambele concepte pot fi folosite în cadrul unui plan de control al unei zone maritime lărgite dacă resursele avute la dispoziŃie permit.

ÎnsoŃire apropiată sau la distanŃă. În cazul unei tensiuni regionale sau în cazul iminenŃei ameninŃărilor de piraterie sau atacurilor executate de forŃe neregulate, forŃele navale pot fi dislocate în JOA pentru acŃiuni de descurajare.

Când ameninŃarea este iminentă, însoŃirea la distanŃă sau apropiată poate asigura o mai bună protecŃie. ForŃele maritime aliate asigură supravegherea împotriva pericolelor. Navele militare pot fi poziŃionate în apropierea grupărilor de nave comerciale (însoŃire la distanŃă) sau lângă anumite nave (însoŃire apropiată). Ambele tipuri de însoŃire asigură protecŃia navelor comerciale, prin descurajarea forŃelor inamice. În puŃine cazuri este posibilă însoŃirea şi apărarea fiecărei nave comerciale. Nu trebuie exclusă posibilitatea instalării unor sisteme portabile de armament şi ambarcarea unor echipe de protecŃie la bordul navelor comerciale pentru creşterea capacităŃii defensive a acestora.

Cooperarea navală şi îndrumarea navigaŃiei. În perioade de criză, când transportul maritim este ameninŃat, forŃele aliate pot oferi măsuri de protecŃie a acestora printr-o serie de proceduri specifice. Participarea armatorilor şi operatorilor la această activitate se poate face pe bază de voluntariat în cadrul unei zone geografice delimitate clar prin cooperare navală şi îndrumarea navigaŃiei/NCAGS.

În cazul unei ameninŃări ridicate, NCAGS poate organiza direcŃionarea transportului pentru care există riscul de a fi atacate. În anumite situaŃii forŃele aliate pot fi chemate pentru protecŃia navelor comerciale de naŃionalităŃi diferite care execută transporturi în folosul AlianŃei.

Convoierea. Convoierea este o metodă importantă şi testată pentru diminuarea problemelor apărute pe timpul operaŃiilor de control al mării atunci când sunt periclitate transporturile maritime comerciale sau NATO. Organizarea navelor în convoi are ca efect reducerea spaŃiului şi a timpului în care trebuie executate acŃiuni de control al mării în scopul protecŃiei acestora. Convoierea poate complica sarcina atacatorului în identificarea şi selecŃia Ńintelor şi concentrează forŃele de însoŃire astfel încât acestea pot acŃiona asupra atacatorului în timp util. Convoierea nu este benefică comerŃului. Deciziile strategice sau operaŃionale pentru organizarea convoaielor implică o analiză detaliată risc-beneficiu, inclusiv posibilitatea atragerea inamicului în acŃiuni decisive.

2.4. OperaŃii pentru controlul m ării OperaŃiile pentru controlul mării pot fi statice sau se pot desfăşura prin

supraveghere îndepărtată, navală sau aeriană, în spaŃii maritime întinse. Principalele Ńinte inamice sunt constituite de aeronave, nave de suprafaŃă şi submarine, care execută manevre pentru ocuparea poziŃiei de atac. Este necesară o coordonare atentă

24

a comenzii şi controlului pentru a permite unei forŃe mobile cu punct de comandă ambarcat, cu forŃe de acoperire apropiată şi la distanŃă pentru a trece prin zona de operaŃii aflată sub comandă NATO (cu punct de comandă la uscat), fără interferenŃă şi fratricid. OperaŃiile pentru controlul mării sunt:

- stabilirea şi menŃinerea RMP; - operaŃii de pregătire a zonei; - realizarea de baraje; - apărarea pe aliniamente; - zone de excludere. Stabilirea şi menŃinerea RMP. În toate operaŃiile maritime, pornind de la cele

desfăşurate în timp de pace, stări de criză şi până la ostilităŃi, este necesară stabilirea şi menŃinerea imaginii de suprafaŃă, submarine şi aeriene. Pe timp de pace aceasta este responsabilitate naŃională. Conform MC 367 centrele de coordonare a supravegherii gestionează operaŃiile de supraveghere NATO în vederea optimizării informaŃiilor obŃinute pentru diseminarea RMP.

OperaŃii de pregătire a zonei. OperaŃiile de pregătire a zonei se desfăşoară înainte de sosirea forŃei principale în zona de operaŃii. Ini Ńial se pregăteşte zona de operaŃii pentru facilitarea acŃiunilor aliate şi se desfăşoară acŃiuni de neutralizare a forŃelor inamice care încearcă să obŃină controlul zonei (submarine şi mine marine). OperaŃiile de pregătire desfăşurate în zona litoralului în scopul diminuării riscurilor specifice necesită o perioadă mai mare de timp. Deşi ele pot fi desfăşurate ca parte a unui plan de inducere în eroare a inamicului acestea nu trebuie să compromită surprinderea la nivel operaŃional sau tactic.

Realizarea de baraje. Realizarea de baraje de către forŃele destinate controlului mării se poate efectua acolo unde caracteristicile geografice, oceanografice sau limitările operaŃionale direcŃionează sau concentrează atacul inamic.

Apărarea pe aliniamente. Aliniamentele de apărare antiaeriană şi antisubmarin se realizează de către o unitate sau un grup de nave într-o zonă maritimă importantă pentru acoperire sau patrulare. Fiecare forŃă are alocat(ă) un raion sau o zonă de responsabilitate, ceea ce asigură economia de efort şi previne interferenŃa.

Zone de excludere. Zonele de excludere constituie o măsură eficace pentru limitarea ariei de conflict sau pentru menŃinerea traficului comercial la o distanŃă de siguranŃă de zonele în care se desfăşoară ostilităŃile. Astfel de zone servesc pentru avertizarea navelor neimplicate în conflict în vederea reducerii riscului expunerii acestora la lovirea accidentală. În orice caz stabilirea unor astfel de zone nu absolvă forŃele beligerante de obligaŃia legală de a nu ataca nave sau aeronave care din punct de vedere legal nu constituie Ńinte.

2.5. OperaŃii de interdicŃie maritimă/MIO OperaŃiile de interdicŃie maritimă/MIO sunt următoarele: - interdicŃia forŃelor inamice; - interdicŃia navelor comerciale; - embargou şi carantină; - blocada.

25

Interdic Ńia forŃelor inamice. MIO pot fi conduse împotriva navelor de luptă şi aeronavelor pe mare, în porturi sau în baze dispuse la uscat. Interzicând inamicului folosirea unei părŃi din JOA împiedică manevrele acestuia şi, implicit, operaŃiile de control al mării şi interdicŃie.

Interdic Ńia navelor comerciale. Este o operaŃie desfăşurată la nivel strategic/operaŃional destinată limitării posibilităŃii inamicului de a conduce un conflict armat. La nivel operaŃional, în lipsa aprovizionării, poate limita în mod drastic mobilitatea şi puterea de foc ale inamicului, precum şi moralul acestuia.

Embargou şi carantină. Embargoul reprezintă interzicerea intrării sau ieşirii navelor în/din apele teritoriale ale unei Ńări. În prezent termenul este uneori asociat cu rezoluŃii ale Consiliului de Securitate ONU care interzic transportul unor anumite mărfuri în/dinspre o anumită Ńară. Carantina reprezintă impunerea unor restricŃii privind transportul unor anumite mărfuri în/dinspre o anumită Ńară.

Blocada. Blocada este considerată o acŃiune de luptă care interzice accesul sau plecarea dintr-o anumită zonă a coastei sau apelor teritoriale inamice pentru întregul trafic naval şi aerian. OperaŃional poate fi folosită ca o metodă de dobândire a controlului mării sau împiedicarea obŃinerii controlului mării de către inamic. La nivel strategic poate fi folosită ca formă radicală de impunere a sancŃiunilor şi, pe timpul ostilităŃilor, ca metodă de prevenire a întăririlor, aprovizionării şi comerŃului maritim, prin aceasta privând inamicul de resursele materiale şi morale necesare continuării ostilităŃilor. Pentru a fi recunoscută de legile internaŃionale blocada trebuie declarată şi adusă la cunoştinŃa tuturor celor interesaŃi şi trebuie aplicată cu imparŃialitate. O forŃă destinată blocadei are dreptul legal să aresteze orice navă comercială inamică sau neutră care încearcă să străpungă blocada.

Blocada poate fi apropiată când se interzice accesul inamicului în/din porturi sau la distanŃă când se interzice accesul inamicului într-o zonă maritimă prin care toate navele trebuie să treacă pentru a ajunge în teritoriul inamic. Blocada poate fi totală, când se aplică tuturor navelor sau parŃială, atunci când se pot efectua anumite transporturi (medicamente, alimente, petrol etc.).

2.6. OperaŃii de proiecŃie a forŃei ForŃele navale pot fi proiectate pe uscat prin intermediul aviaŃiei maritime,

submarine sau rachete de croazieră, sprijin naval cu foc, forŃe amfibii şi SOF. OperaŃiile împotriva Ńintelor de la uscat vor fi în general operaŃii întrunite, care necesită o cooperare eficientă şi un sistem C2 foarte clar.

Lovirea cu aviaŃia maritim ă. ForŃele navale pot contribui la lovirea obiectivelor de la uscat folosind aviaŃia ambarcată pe portavioane sau rachete de croazieră. În operaŃiile maritime, în special cele de la litoral, forŃele aeriene acŃionează în strânsă cooperare cu cele navale pentru a asigura eficienŃa maximă în folosirea mijloacelor aeriene.

OperaŃii amfibii. OperaŃia amfibie este operaŃia lansată de pe mare de către o forŃă navală sau terestră ambarcată pe o navă sau ambarcaŃiune, cu scopul de a proiecta forŃele pe uscat, într-un ambient permisiv sau ostil.

OperaŃiile for Ńelor speciale. FOS din domeniul naval sunt special organizate, antrenate şi echipate pentru a opera în mediul naval. Acestea pot fi introduse sub

26

acoperire folosind mijloace aeriene, nave de suprafaŃă sau submarine pentru a desfăşura activităŃi de căutare şi recunoaştere, acŃiuni directe, sprijinul operaŃiei sau acŃiuni de căutare şi salvare.

2.7. Sprijinul naval al apărării antiaeriene În operaŃiile întrunite comandantul apărării/ADC care se subordonează

comandantului componentei aeriene/ACC controlează activitatea de apărare antiaeriană. ACC şi ADC sunt desemnaŃi de JFC şi pot fi aceeaşi persoană sau unul din comandanŃii unităŃilor navale. Este foarte important ca relaŃia C2 între ADC şi OTC/AAWC să fie clară pentru toŃi cei implicaŃi. Schimbul de personal de legătură între forŃele aeriene şi cele maritime este esenŃial pentru atingerea scopului.

ForŃele navale contribuie la apărarea antiaeriană prin acŃiuni de supraveghere şi avertizare timpurie, război electronic, comandă şi control şi platforme artileristice navale.

Bibliografie 1. *** Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2007. 2. Colonel HREMENEANU, Vasile, Conducerea operaŃională la nivel

strategic, operativ şi tactic, articol în Gândirea Militară Românească nr. 4/2008. 3. *** F.N.-1, Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale, Bucureşti, 2004.

27

CONSIDERAłII PRIVIND COOPERAREA FOR łELOR NAVALE ROMÂNE

Comandor Traian STĂNCULETE, LocŃiitorul comandantului Bazei Navale

1. Introducere

În literatura de specialitate conceptului „COOPERARE”, după părerea mea, nu i se identificǎ clar locul, fiind tratat fie ca:

- principiu al luptei pe mare şi fluviu sau - principiu al sistemului de comandă şi control sau - metodă de acŃiune pentru realizarea sistemului de foc sau - principiu/metodă a asigurării acŃiunilor militare sau - acŃiune de relaŃionare între ForŃele Navale şi celelalte categorii de forŃe

armate, între ForŃele Navale din cadrul alianŃelor multinaŃionale şi societatea civilă, etc.

Ca argument F.N.-1, Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale nu tratează cooperarea ca fiind un principiu de acŃiune a forŃelor navale, acesteia rezervându-i-se un capitol separat (cap. XI).

Cert este cǎ despre cooperare se aminteşte de fiecare dată când se analizează acŃiunile militare navale atât în timp de pace, cât şi în situaŃii de criză şi pe timp de război, sau când acŃiunile sunt independente, întrunite, combinate sau multinaŃionale.

Cooperarea se execută atât pe timpul planificării, pregătirii, cât şi pe timpul execuŃiei acŃiunilor militare, fie ele de nivel operativ sau tactic.

Având în vedere diversitatea opiniilor, nu voi avea pretenŃia că eu voi lămuri problematica cooperării în câteva pagini, dar voi încerca să analizez câteva noŃiuni despre cooperarea în ForŃele Navale.

Voi încerca să aduc în discuŃie: - definiŃii despre cooperare; - domenii specifice de cooperare; - domenii de materializare a cooperării; - cooperarea cu autorităŃile (instituŃiile) publice civile centrale (locale); - colaborarea cu forŃele navale din armatele altor state; - cooperarea ca principiu al sistemului de comandă şi control.

28

În final cred că voi ajunge la concluzia că, permanent este nevoie de cooperare, la toate nivelurile: tactic, operativ şi strategic în toate situaŃiile de execuŃie a acŃiunilor militare ale ForŃelor Navale (pe timp de pace, în situaŃii de criză şi pe timp de război).

2. DefiniŃii şi noŃiuni

În dicŃionarul enciclopedic militar întâlnim două definiŃii ale conceptului: 1. Cooperarea reprezintă desfăşurarea coordonată în timp şi spaŃiu, a

acŃiunilor militare executate de două sau mai multe grupări de forŃe sau elemente de dispozitiv, într-o concepŃie unitară, sprijinindu-se reciproc pentru îndeplinirea unei misiuni. Se organizează de către comandanŃi, luându-se măsuri pentru menŃinerea (refacerea) ei pe toată durata luptei.

2. Cooperarea este considerată ca fiind principiu al luptei, care exprimă conjugarea eforturilor tuturor forŃelor şi mijloacelor participante la îndeplinirea unei misiuni, în raport cu decizia comandantului şi variantele posibile de acŃiune.

În alte lucrări de specialitate am mai întâlnit şi noŃiuni de genul: - cooperarea trupelor; - cooperarea de foc. Cooperarea trupelor reprezintă conjugarea eforturilor unităŃilor şi marilor

unităŃi care acŃionează în comun, stabilindu-se locul, timpul, misiunea şi procedeul de îndeplinire a ei, pentru fiecare în parte astfel încât scopul final sǎ fie realizat într-o concepŃie unitară, într-un interval de timp planificat.

Cooperarea de foc reprezintă coordonarea misiunilor de foc executarea de diferite categorii de armament, în cadrul sistemului de foc, realizându-se repartiŃia focului pe obiective, eşalonarea în timp a loviturilor şi sprijinul reciproc, în funcŃie de posibilităŃile fiecărui mijloc.

MulŃi specialişti militari consideră cooperarea ca fiind unul din principiile luptei pe mare şi fluviu, definind-o astfel: cooperarea neîntreruptă se realizează prin coordonarea permanentă a acŃiunilor tuturor forŃelor participante la operaŃie/luptă/lovitură pe misiuni, în timp şi spaŃiu pentru concentrarea acŃiunilor în vederea obŃinerii succesului.

Întâlnim de asemenea opinii prin care se apreciază cǎ unul din elementele sistemului de comandă şi control este şi cooperarea. În acest context, cooperarea este activitatea prin care se realizează coordonarea acŃiunilor în cadrul operaŃiilor navale şi constă în corelarea eforturilor, armonizarea diferenŃelor şi informarea reciprocă.

Mai nou, specialiştii militari acordă o mare atenŃie conceptului strategic securitatea prin cooperare ca mijloc de gestionare a crizelor, având în vedere că este ideal să previi conflictul/războiul decât să-l câştigi.

Securitatea prin cooperare implică mai mult ideea de consultare decât cea de confruntare, de restaurare a încrederii decât cea de descurajare, de prevenire, decât cea de corectare şi de independenŃă decât cea de „unilatelarism”.[1]

29

Concluzionând, se poate afirma că la planificarea, pregătirea şi execuŃia unei acŃiuni militare, de orice nivel (tactic, operativ, strategic) atât în timp de pace, în situaŃie de criză sau la război, obligatoriu se va Ńine cont de organizarea cooperării.

3. Scopul şi organizarea cooperării în For Ńele Navale. Domenii de cooperare

Cooperarea ForŃelor Navale cu structuri din cadrul AlianŃei şi cu celelalte forŃe

ale sistemului naŃional de apărare se realizează în scopul coordonării activităŃilor, în timp, spaŃiu, misiuni sau pe obiective şi constituie una din condiŃiile de bază pentru îndeplinirea scopurilor propuse.

De asemenea, cooperarea se organizează şi se execută în cadrul grupărilor navale de forŃe omogene şi neomogene (nivel tactic sau operativ).

Domeniile specifice de cooperare sunt: - schimbul permanent de informaŃii referitoare la situaŃiile ivite în zonele de

acŃiune; - amenajarea unor căi de comunicaŃii; - executarea unor lucrări genistice, asigurarea unor transporturi de materiale

şi tehnică de luptă; - evacuarea şi protecŃia populaŃiei şi a bunurilor materiale din zona acŃiunilor

de luptă; - limitarea efectelor unor tehnici, materialelor şi personalului; - asigurarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaŃiei; - paza unor comunicaŃii, puncte obligatorii de trecere, obiective militare,

porturi, menŃinerea ordinii în zona acŃiunilor de luptă, folosirea mijloacelor de comunicaŃii ale partenerilor.

Domeniile de materializare a cooperării sunt: - completarea reciprocă cu informaŃii despre:

•••• situaŃia inamicului; •••• situaŃia trupelor proprii; •••• situaŃia din teren şi starea mediului; •••• situaŃia fenomenelor din zonă sau despre unele obiective.

- contribuŃii la sporirea mobilităŃii trupelor pentru: •••• misiuni specifice în situaŃii de criză sau în caz de război; •••• planificarea şi desfăşurarea acŃiunilor militare; •••• sprijinul nemijlocit al acŃiunilor militare.

- măsuri comune de asigurare a acŃiunilor militare: •••• sprijin logistic; •••• sprijin tehnic şi tehnologic; •••• sprijin în domeniul dezvoltării tehnicii şi armamentului.

- protecŃia forŃelor şi mijloacelor proprii. Măsurile de coordonare a acŃiunilor forŃelor implicate în realizarea planului de

operaŃii/acŃiune se stabilesc de către comandant şi se execută pe secvenŃe ale acŃiunii,

30

în timp, pe direcŃii, misiuni şi obiective. Pregătirea acestora se desfăşoară, în funcŃie de situaŃia din teren, la machetă, pe mijloace informatice sau pe hartă.

Pe baza coordonării executate de comandant, forŃele care îndeplinesc o misiune comună execută cooperarea. Această activitate va fi condusă de către comandantul eşalonului superior structurilor care cooperează, numit de către comandantul care a dat misiunea.

Cooperarea structurilor subordonate Flotei cu cele ale altor mari unităŃi şi unităŃi din subordinea Statului Major al ForŃelor Navale se organizează pe baza ordinului eşalonului superior şi se realizează de către comandantul/comandamentul care are de îndeplinit misiunea principală.

Cooperarea presupune rezolvarea următoarelor probleme: - corelarea în timp şi spaŃiu, pe misiuni, scopuri şi obiective a acŃiunilor

forŃelor principale; - corelarea acŃiunilor forŃelor pentru respingerea atacurilor inamicului

executate din aer, de pe uscat, ori pe apă; - precizarea măsurilor de asigurare operativă; - organizarea înştiinŃării şi informării reciproce a statelor majore; - precizarea modului de realizare a legăturilor; - stabilirea mijloacelor şi semnalelor pentru identificarea reciprocă; - măsuri pentru restabilirea legăturilor de cooperarea în cazul întreruperii

acestora; - alte elemente necesare. Prin înfiinŃarea Componentei OperaŃionale Navale, pe timpul execuŃiei

acŃiunilor militare, toate aceste responsabilităŃi revin acestei structuri după realizarea transferului de autoritare.

La nivelul tactic, comandantul marii unităŃi (unităŃii) care ordonă misiunea, organizează cooperarea, prin statul major (comandamentul) pentru toate forŃele din subordine.

Bazele cooperării constau în: - repartizarea judicioasă a misiunilor pe baza posibilităŃilor forŃelor

participante; - înŃelegerea unitară a scopurilor luptei; - coordonarea acŃiunilor; - compensarea forŃelor mai slabe ale unor forŃe cu părŃile tari ale altor forŃe; - asigurarea condiŃiilor pentru însumarea eforturilor şi realizarea integrală a

scopurilor propuse. Concluzionând, se poate observa că pentru obŃinerea unei mai bune cooperări

este foarte importantă coordonarea: - pe misiuni; - în timp; - spaŃiu. Coordonarea pe misiuni constă în repartizarea forŃelor şi nimicirea

(neutralizarea) elementelor dispozitivului inamicului (nominalizarea obiectivelor). Coordonarea acŃiunilor în timp constă în stabilirea succesiunii introducerii

forŃelor în luptă, intervalele de timp şi precizarea orei convenŃionale, în funcŃie de

31

care este convenită succesiunea. De regulă, se fixează ca oră convenŃională, momentul execuŃiei loviturii principale asupra obiectivului principal al adversarului.

Coordonarea în spaŃiu a acŃiunilor constă în dispunere raŃională a forŃelor, în spaŃiu, pentru a le oferi posibilitate să execute manevrele la obiective şi să se evite fratricidul. Este legată de coordonarea în timp, acestea analizându-se simultan.

EsenŃial pentru cooperare este să se prevadă permanent schimbul de informaŃii privind situaŃia din zona de acŃiune, întrebuinŃarea armamentului, folosirea documentelor de conducere şi mijloacelor de legătură.

Cooperarea trebuie realizată între toate elementele dispozitivului, pe bază de calcule şi se materializează, funcŃie de eşalon, în:

- tabelă de cooperare; - planul cooperării; - graficul executării loviturilor (atacurilor); - grafice de executarea desfăşurării forŃelor; - dispoziŃiunea organizării comunicaŃiilor, planul războiului electronic,

întrebuinŃării NBC etc. Se va avea în vedere exploatarea oportună a succesului forŃelor care au

executat acŃiuni, de către cele care vor fi introduse în luptă ulterior. Încă din timp de pace se elaborează planuri speciale de cooperare în domeniile

arătate, pentru situaŃii de criză sau pe timp de război.

4. Cooperarea cu ForŃele Aeriene şi cu ForŃele Terestre

În îndeplinirea misiunilor ce le revin, ForŃele Navale se bazează pe cooperarea strânsă cu ForŃele Aeriene şi ForŃele Terestre, în special în operaŃiile de luptă armată, cât şi în celelalte tipuri de operaŃii.

Cooperarea cu celelalte categorii de forŃe ale armatei constituie una din condiŃiile de bază pentru realizarea scopurilor propuse şi impune valorificarea eficientă a caracteristicilor mediului, condiŃiilor de timp şi anotimp, de stare a vremii, a caracteristicilor şi performanŃelor mijloacelor de luptă din înzestrare, precum şi a nivelului de pregătire a forŃelor.

Procedeele de cooperare sunt determinate de: - timp; - spaŃiu; - misiunile sau obiectivele pentru care se impune coordonarea eforturilor. Cooperarea în timp presupune executarea operaŃiilor concomitent sau succesiv,

de către participanŃi, în vederea realizării scopului comun. Cooperarea în spaŃiu constituie obiectivul de analiză, presupune desfăşurarea

operaŃiilor fie în zone comune, fie în zone adiacente care prezintă interes în realizarea scopurilor comune.

Cooperarea pe obiective sau misiuni se exprimă prin caracterul comun sau complementar al acestora.

32

Alegerea unei forme sau a unui procedeu se face în conformitate cu determinările obiective ale momentului în care se organizează şi/sau se detaliază cooperarea.

5. Cooperarea cu celelalte elemente ale sistemului naŃional de apărare

Diversitatea formelor, metodelor şi domeniilor de agresiune (convenŃionale, neconvenŃionale, letale, neletale) determină şi lărgirea paletei de probleme ce necesită coordonarea, colaborarea şi integrarea operaŃiilor tuturor forŃelor sistemului naŃionale de apărare.

Factorii care determină specificul acŃiunilor de cooperare cu celelalte forŃe ale sistemului naŃionale de apărare sunt:

- existenŃa unui număr apreciabil de obiective cu capacităŃi militare şi social-economice în interiorul dispozitivelor;

- intensificarea acŃiunilor diversioniste, teroriste, separatiste şi de gherilă urbană pe fondul desfăşurării operaŃiilor;

- executarea de către inamic a loviturilor în adâncime, avizând centrele şi nodurile de comunicaŃii, căile de comunicaŃie, punctele obligatorii de trecere, obiectivele economice nucleare şi chimice, construcŃiile hidrotehnice;

- posibilitatea existenŃei unor situaŃii psihomorale tensionate, greu controlabile în cadrul dispozitivelor de luptă.

ForŃele Navale cooperează cu celelalte elemente ale sistemului naŃional de apărarea în următoarele domenii specifice:

- schimbul permanent de informaŃii referitoare la situaŃiile ivite în zonele de desfăşurare a operaŃiei;

- executarea unor lucrări genistice, asigurarea unor transporturi de echipamente şi tehnică militară;

- evacuarea şi protecŃia populaŃiei şi a bunurilor materiale din zona de desfăşurare a luptei armate, mascarea şi dezinformarea asupra acŃiunii proprii;

- localizarea şi stingerea incendiilor, limitarea şi înlăturarea efectelor unor catastrofe şi dezastre, precum şi a loviturilor în adâncime executate de către inamic;

- participarea la recuperarea tehnicii, materialelor şi personalului; - asigurarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaŃiei; - paza unor căi de comunicaŃii, puncte obligate de trecere, obiective militare,

menŃinerea ordinii în raioanele de intervenŃie; - folosirea căilor de comunicaŃii realizate cu mijloacele partenerilor. Cooperarea cu aceste forŃe se face pe baza unor planuri detaliate pentru

situaŃiile de pace, criză şi la război.

6. Cooperarea cu ForŃele Navale ale altor state

ForŃele Navale acŃionează conform competenŃelor pentru extinderea şi amplificarea colaborării militare cu ForŃele Navale ale statelor integrate în structurile

33

euroatlantice şi partenere, precum şi cu forŃele maritime ale statelor riverane Mării Negre şi Dunării care nu sunt membre ale acestor structuri, în domenii de interes reciproc.

Obiectivele colaborării sunt: - participarea la promovarea şi apărarea pe plan internaŃional a intereselor

naŃionale fundamentale ale României; - întărirea relaŃiilor militare cu forŃele navale din armatele Ńărilor membre ale

structurilor de securitate euroatlantice şi din armatele altor state care nu fac parte din aceste structuri, riverane Mării Negre şi Dunării;

- perfecŃionarea şi modernizarea ForŃelor Navale pentru asigurarea interoperabilităŃii şi compatibilităŃii cu forŃele armatelor Ńărilor membre ale structurilor de securitate.

Domeniile de colaborare sunt: - pregătirea operativ-strategică şi pentru luptă; - desfăşurarea operaŃiilor la mare şi la fluviu; - perfecŃionarea pregătirii şi conducerii trupelor; - acŃiuni de căutare-salvare pe mare şi pe fluviu; - cercetare ştiinŃifică; - producŃia, exploatarea, repararea şi modernizarea armamentului şi tehnicii

de luptă; - învăŃământul militar; - asigurarea logistică. Formele de colaborare sunt multiple; cele mai importante ar fi: - participarea structurilor de comandă şi acŃionale la exerciŃii şi aplicaŃii

comune specifice acŃiunilor pe timp de pace, în situaŃii de criză şi la război, executate pe mare şi pe fluviu;

- participarea la reuniuni, simpozioane, conferinŃe pe teme de interes comun; - participarea la diferite cursuri organizate în instituŃiile navale de învăŃământ

din statele colaboratoare; - participarea la misiuni de menŃinere a păcii şi de impunere a embargoului,

precum şi de prevenire a poluării mediului marin sau fluvial; - realizarea unor proiecte comune de proiectare, fabricare sau modernizare a

unor categorii de armament şi tehnică de luptă, a unor sisteme de conducere a luptei; - participarea la acŃiuni pe linia controlului armamentelor, tehnicii şi

efectivelor în forŃele navale; - schimburi de vizite la nivelul structurilor de conducere din ForŃele Navale şi

al marilor unităŃi din compunerea acesteia; - vizite şi marşuri de instrucŃie ale navelor militare româneşti în porturi din

Marea Neagră şi Marea Mediterană, precum şi în cele de pe fluviul Dunărea; - activităŃi sportive. RelaŃiile de colaborare ale ForŃelor Navale cu forŃele navale din armatele altor

state se vor întemeia pe principiile dreptului internaŃional şi ale Cartei ONU, pe prevederile legislaŃiei, ale tratatelor, acordurilor şi convenŃiilor internaŃionale la care Româna este parte, referitoare la întărirea securităŃii locale, regionale şi globale.

34

7. Cooperarea cu autorităŃile (instituŃiile) publice civile centrale (locale)

ForŃele Navale, componentă de bază a armatei şi a societăŃii civile, îşi manifestă permanent disponibilitatea pentru relaŃii principiale şi cu organele autorităŃii publice legal constituite, concomitent cu manifestarea propriilor lor atribuŃii şi competenŃe.

Domeniile de manifestare a cooperării vor fi determinate de relaŃiile ce se manifestă între ForŃele Navale şi societatea civilă în timp de pace, în situaŃii de criză şi la război, astfel:

- la pace cooperarea va evidenŃia domeniile: • cadrul legislativ şi informaŃional; • activităŃi ştiinŃifice, culturale şi sportive; • activităŃi de producere a tehnicii, a echipamentelor şi materialelor

militare; • învăŃământul şi sănătatea; • ceremoniile aniversare şi comemorative; • aprovizionarea cu materiale şi produse alimentare; • activităŃi economice privind achiziŃia şi reparaŃia unor categorii de

materiale şi mijloace de tehnică militară; • relaŃii cu mass-media şi acŃiunile „porŃi deschise”.

- în situaŃii de criză autorităŃile militare centrale şi zonale din structura ForŃelor Navale pot destina forŃe pentru intervenŃie, în baza unor planuri întocmite din timp de pace, la solicitarea autorităŃilor administraŃiei locale, în conformitate cu prevederile legislaŃiei în vigoare;

- pentru starea de război relaŃia cu autorităŃile (instituŃiile) publice civile centrale şi locale are în vedere următoarele domenii de cooperare:

• susŃinerea logistică centrală şi zonală; • capacitatea şi posibilităŃile unor unităŃi economice privind producerea,

repararea unor materiale şi echipamente militare; • suportul psihomoral al populaŃiei civile; • informarea reciprocă, loială şi atitudinea deschisă; • prestarea unor servicii.

AchiziŃiile se fac prin intermediul organelor militare teritoriale şi al organelor autorităŃii publice civile, potrivit prevederilor legale. În situaŃii limit ă, comandanŃii pot hotărî pe propria răspundere rechiziŃionarea de materiale sau solicitarea de personal pentru prestări de servicii, prin intermediul administraŃiei publice locale.

La baza organizării şi menŃinerii cooperării în luptă trebuie respectate permanent următoarele principii:

- elaborarea din timp de pace şi aplicarea la campanie a unor planuri care Ńin cont de specificul şi de posibilităŃile reale ale fiecărei forŃe sau obiectiv militar;

- la elaborarea acestor planuri şi aplicarea concepŃiei de acŃiune a forŃelor vor participa reprezentanŃi sau grupe operative aparŃinând forŃelor angrenate în acŃiunile militare;

35

- conducerea se va realiza de către structurile de comandă care au organizat cooperarea din punctele lor de comandă.

La baza succesului cooperării stau următoarele cerinŃe: - realizarea compatibilităŃii sistemelor de transmisiuni şi a mijloacelor

informaŃionale; - existenŃa unor proceduri regulamentare comune; - realizarea unor instrucŃiuni comune cu celelalte elemente ale sistemului

naŃional de apărare; - concepŃia unitară, riguroasă şi prospectivă; - profesionalizarea personalului şi instruirea acestuia în lucrul comun; - instruirea ofiŃerilor de legătură din timp de pace; - structuri comune de prognoză, analiză, decizie şi evaluare; - antrenament şi aplicaŃii în comun pe fondul scenariilor complexe create

pentru situaŃii de criză şi război; - existenŃa unor planuri detaliate pentru toate situaŃiile şi a unui sistem, unic

de semne şi semnale. Alegerea formelor şi procedeelor se va face în conformitate cu determinările

obiective ale momentului în care se organizează şi/sau se materializează cooperarea.

8. Concluzii

După cum am încercat să arăt pe parcursul analizei conceptului cooperare se desprind câteva concluzii şi anume:

- sunt oscilaŃii în aprecierea locului conceptului, specialiştii considerând că este vorba fie de un principiu al acŃiunilor forŃelor navale, fie de un element al sistemului de comandă şi control, fie o relaŃie de coordonare;

- întâlnim cooperarea în toate formele dispozitivului de luptă şi la toate nivelurile:

• tactic; • operativ; • strategic.

- buna organizare a cooperării concură la obŃinerea succesului acŃiunilor forŃelor atât în timp de pace, în situaŃii de criză, cât şi în timp de război;

- cooperarea este un proces complex, condus de către comandantul eşalonului care ordonă misiunea şi realizat de comandamentul respectiv;

- se realizează atât între componentele operaŃionale, între cele administrative, dar şi între aceste două categorii de forŃe;

- este un proces intelectual, bazat pe calcule, pentru evitarea hazardului; - este un element important în eliminarea posibilităŃilor producerii

fratricidului; - se realizează permanent, pe timpul planificării, pregătirii şi ducerii luptei,

cât şi la nivelul sistemului de comandă şi control.

36

În final, apreciez că se poate considera cooperarea ca fiind un principiu de acŃiune a forŃelor navale atât pe mare, pe fluviu, pe uscat şi chiar în aer, asigurându-se coordonarea pe misiuni, în timp şi spaŃiu, în scopul obŃinerii succesului şi evitării fratricidului.

Bibliografie 1. MICHAEL Mihaela, From Theory to Practice in Cooperative Security:

New Horizon for International Order, The Marshal Center Paper, Nr. 3, aprilie 2001.

37

MISIUNILE FOR łELOR NAVALE PENTRU PARTICIPAREA LA APĂRAREA ROMÂNIEI ŞI ALIA łILOR SĂI. MISIUNI PENTRU

SPRIJINIREA INSTITU łIILOR STATULUI ŞI A AUTORIT ĂłILOR LOCALE ÎN SITUA łII DE URGENłE CIVILE

Locotenent colonel Ion BUCUR, Comandantul Batalionului 307 Infanterie Marină

1. Introducere

Despre misiunile ForŃelor Navale s-au scris doctrine, regulamente, manuale şi multe alte lucrări cu mult mai elevate decât această lucrare, însă în această problematică, indiferent cât de „b ătătorit” ar fi drumul spre obiectivul propus ori domeniul de referinŃă, prezentarea unui alt punct de vedere, exprimat într-o nouă abordare, are întotdeauna cel puŃin o dublă semnificaŃie: progres în cunoaştere şi act de cultură.

Dacă, însă, demersul ştiinŃific se constituie în acŃiune de interes multiplu, atunci semnificaŃia acestuia capătă valenŃe multiple, printre care, alături de cele afirmate, capătă contur şi consistenŃă ceea ce, în general, numim responsabilitate civică, acŃiune profesională precis direcŃionată respectului faŃă de interesele navale ale României care constituie parte componentă a intereselor naŃionale, economice şi politico-militare ale statului.

Pentru înŃelegerea şi evaluarea corectă a procesului de transformare a mediului de securitate în actualul context tensionat şi complex, o condiŃie esenŃială pentru componentele sistemului de securitate şi apărare naŃională este capacitatea de reacŃie rapidă şi adaptare, şi mai ales capacitatea de anticipare şi acŃiune.

Mediul de securitate internaŃional se află într-o rapidă schimbare. Unele schimbări sunt previzibile, altele au caracter dinamic surprinzător, incerte ca natură, amploare sau durată, având aceleaşi scopuri întotdeauna: accesul la resurse, la mecanismele de distribuŃie a acestora şi la pieŃele de desfacere dar mai ales în diferenŃierile identitare de natură civică, etnică, religioasă, culturală sau ideologică, rezultând stări de tensiune, instabilitate şi conflict, de sărăcie şi frustrare care generează sau favorizează proliferarea noilor riscuri şi ameninŃări.

Principalele riscuri şi ameninŃări, de natură politică, economică, socială şi militară, capabile să pună în pericol siguranŃa cetăŃeanului şi securitatea naŃională a României, valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităŃii europene şi euroatlantice sunt: terorismul internaŃional structurat în reŃele transfrontaliere;

38

proliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele regionale; criminalitatea transnaŃională organizată; guvernarea ineficientă.

Conform Strategiei de securitate naŃională a României principalele priorităŃi ale participării active la construcŃia securităŃii internaŃionale sunt: promovarea democraŃiei; lupta împotriva terorismului internaŃional şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă.

Consider că în acest context este necesară abordarea subiectului lucrării, având în vedere că România va acŃiona pentru: implementarea eficientă a programelor având ca scop consolidarea spaŃiului comun de justiŃie şi securitate publică; perfecŃionarea mecanismelor de cooperare între serviciile de informaŃii, îndeosebi prin cooperarea cu structurile europene de luptă împotriva terorismului; acordarea de asistenŃă în virtutea clauzei de solidaritate oricărui stat membru al Uniunii Europene, în cazul în care este victima unui atac terorist; consolidarea securităŃii frontierelor; perfecŃionarea mecanismelor de cooperare între structurile de poliŃie şi alte forŃe care concură la lupta împotriva terorismului, precum şi între organismele ce acŃionează pentru prevenirea şi contracararea activităŃilor de spălare a banilor; întărirea securităŃii aeriene, maritime şi a transportului public terestru.

Calitatea de membru al celor două organizaŃii – NATO şi UE – implică în mod obligatoriu, participarea activă a României la apărarea colectivă, securitatea euroatlantică pentru îndeplinirea scopurilor comune şi pentru crearea noilor capabilităŃi apte să permită creşterea contribuŃiei sale la pacea şi securitatea globală. România îşi va îndeplini angajamentele asumate atât în privinŃa contribuŃiei cu forŃe puse la dispoziŃia organizaŃiilor, cât şi a participării la operaŃiile de răspuns la crize. România susŃine dezvoltarea politicii externe şi de securitate comună prin creşterea contribuŃiei la capabilităŃile militare şi la cele destinate combaterii terorismului şi gestiunii urgenŃelor civile în spaŃiul comunitar.

Interesul României constă în democratizarea, dezvoltarea economică, stabilitatea şi orientarea fermă a regiunii integrarea europeană, simultan cu sporirea contribuŃiei proprii şi asumarea unui rol pro-activ mai pronunŃat ca factor de securitate regional.

Regiunea Mării Negre este cea mai bogată parte a Europei în conflicte separatiste, dispute sau stări tensionate. Conflictele şi mişcările separatiste din estul şi sudul Republicii Moldova (regiunea nistreană şi regiunea găgăuză), estul şi nordul Georgiei (Abhazia şi Osetia de Sud), vestul Azerbaidjanului (Nagorno-Karabah), sudul FederaŃiei Ruse (Cecenia şi alte republici sau regiuni autonome din Caucazul de Nord), precum şi stările de tensiune legate de unele dispute teritoriale sau de frontieră, reprezintă grave ameninŃări la adresa securităŃii regiunii şi creează pericolul declanşării sau reizbucnirii unor confruntări violente.

Statul nostru, pe lângă faptul că va trebui să dezvolte coridoarele energetice şi de transport capabile să conecteze economic şi comercial regiunea pontică la comunitatea euroatlantică, concomitent, va spori capabilităŃile naŃionale de monitorizare şi intervenŃie rapidă pentru prevenirea şi contracararea riscurilor de securitate provenite din spaŃiul maritim .

39

2. Analiza geopolitică şi geostrategică a Zonei de OperaŃii de Sud-Est

Zona Mării Negre a fost mult timp, în antichitate şi Evul Mediu, o regiune cu semnificaŃii geopolitice evidente. În epoca modernă, aceasta a redevenit o zonă de interes major, fapt ce a condus şi la modificarea poziŃiei geopolitice a łărilor Române. În fapt, cele trei elemente geografice, de importanŃă majoră, care definesc poziŃia României în Europa sunt: poziŃia la gurile Dunării; accesul la Marea Neagră şi lanŃul carpatic. Aceste trei elemente au semnificaŃii geopolitice majore iar stăpânirea lor generează avantaje deosebite. Două dintre aceste elemente – gurile Dunării şi Marea Neagră – delimitează şi dau conŃinut spaŃiului geografic al Dobrogei.

În contextul geopolitic şi geostrategic actual, Marea Neagră şi Dunărea, reprezintă pentru România un spaŃiu unitar de securitate deoarece, în această regiune, statul român îşi poate îndeplini menirea sa istorică, îşi poate realiza destinul său.

Canalul Dunăre–Marea Neagră a devenit un obiectiv deosebit de important mai ales că, odată cu finalizarea canalului Rhin–Main–Dunăre s-a creat o cale de comunicaŃie fluvială între Marea Nordului şi Marea Neagră.

Interesul major al marilor puteri economice pentru spaŃiul energetic Caucaz–Marea Caspică este un atu în plus care scoate în evidenŃă importanŃa acestei căi de comunicaŃii.

România va stăpâni gurile Dunării, inclusiv Canalul, numai prin menŃinerea Dobrogei.

În competenŃa marilor puteri, pentru controlul Europei de Est, zestrea politică şi geostrategică a României îi conferă acesteia un statut aparte, care trebuie valorificat ca atare. În acest context, poziŃia geopolitică şi geostrategică a Dobrogei capătă semnificaŃii deosebite, care vor trebui să determine mutaŃii profunde în domeniul militar. Una din concluziile majore care se desprinde în acest sens este aceea că Dobrogea este un spaŃiu geografic cu importanŃă strategică statuat ca zonă de operaŃii .

Zona de OperaŃii de Sud-Est, cuprinde teritoriul Dobrogei, spaŃiul aerian şi apele teritoriale adiacente acestuia, cât şi spaŃiul maritim de interes economic naŃional din Marea Neagră. Este vorba de un spaŃiu geografic militar, cu o structură deosebit de complexă, ce oferă trei medii (uscat, apă, aer) pentru interferenŃa acŃiunilor militare şi generează elemente specifice ale artei militare.

În baza acestei concluzii se pot stabili anumite scenarii strategice care să constituie cadrul unor evaluări optime în ceea ce privesc: scopurile strategice; caracterul acŃiunilor; gruparea de forŃe; natura şi valoarea acesteia; direcŃiile de agresiune; raioanele de întrebuinŃare a desantului maritim şi aerian.

Aceste evaluări permit elaborarea unor concepŃii de ansamblu în cadrul exerciŃiilor, ceea ce conduce la o instruire specifică a trupelor, condiŃie de bază pentru ca România să-şi valorifice zestrea sa geopolitică – Dobrogea.

În concluzie, se poate aprecia că poziŃia Dobrogei în cadrul apărării independenŃei, suveranităŃii şi integrităŃii României, va fi deosebit de importantă, cu multe nuanŃe specifice, care vor determina multiple investigaŃii în planul pregătirii teritoriului, a optimizării structurilor organizatorice şi a sistemelor de luptă, instruirii

40

trupelor, înzestrării şi logisticii acestora, precum şi al perfecŃionării elementelor de artă militară.

3. InfluenŃa Zonei de Sud-Est asupra strategiei de securitate şi apărare naŃională

ImportanŃa strategică a Mării Negre pe parcursul secolelor s-a bazat pe rolul pe care regiunea l-a jucat ca fiind simultan o punte de legătură şi o frontieră, o zonă tampon şi una de tranzit între Europa şi Asia, la intersecŃia dintre fostele puteri şi imperii. În plus, Marea Neagră a reprezentat din totdeauna un punct de joncŃiune pentru rutele comerciale şi regiunile bogate în resurse energetice.

Marea Neagră este localizată la răscrucea a trei spaŃii de securitate: european, euroasiatic şi islamic. Noua sa configurare strategică a devenit evidentă chiar de la începutul anilor 1990, când au fost trasate primele proiecte de transportare a energiei dinspre Est către Vest. Au intervenit însă unele crize sub forma conflictelor din fosta Iugoslavie şi a conflictelor care afectează părŃi din Caucaz: Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia şi Nagorno-Karabah.

Marea Neagră (Pontul Euxin) arată pe harta lumii aproape ca un lac, legată de Oceanul Planetar doar de Bosforul Tracic. Acest bazin acvatic de dimensiuni mijlocii (422.000 km2) se află la confluenŃa dintre două continente (Asia şi Europa), două religii (creştinism şi islamism) şi trei familii de popoare (latine, slave şi musulmane).

La Marea Neagră au acces direct şase state: Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia. Pentru patru dintre ele (Ucraina, România, Bulgaria şi Georgia) „calea pontică” reprezintă unicul acces maritim.

Încercând să stabilim o frontieră socio-geografică a regiunii Mării Negre, trebuie să admitem că orice încercare de acest gen comportă un element arbitrar. SpaŃiul pontic cuprinde, nu atât Ńările de la Marea Neagră, cât cele două subcontinente situate la extremele bazinului pontic, pe de o parte statele balcanice (Moldova, România, Bulgaria, Macedonia, Serbia, Bosnia-HerŃegovina, Albania, Grecia), iar pe de altă parte Ńările caucaziene (Georgia, Armenia, Azerbaidjan). Şi la propriu şi la figurat cele două regiuni sunt conectate de către Turcia. Chiar şi Ciprul, Ńinând cont de specificul său geopolitic, ar putea fi inclus în acest ansamblu. Toate statele menŃionate au, în cea mai mare parte, interese politice legate de spaŃiul balcano-caucaziano-pontic.

ConcepŃia neo-imperială a Rusiei în Marea Neagră îşi are originea în epocile Ńaristă şi sovietică, dar mai ales în nevoia de a contracara expansiunea în regiune a SUA şi UE. În acest sens, Vladimir Putin a manifestat permanent un interes sporit pentru flota rusă din Marea Neagră, care în pofida uzurii morale din ultimii 15 ani reprezintă o forŃă semnificativă de care trebuie să se Ńină seama. DeclaraŃiile fostului preşedinte rus de genul „bazinul Mării Negre şi al Mării Azov se află în zona rusă de interes strategic” ori „Marea Neagră oferă Rusiei acces direct la cele mai importante rute globale de transport” nu fac decât să sublinieze faptul că Rusia nu doreşte să-şi abandoneze poziŃiile deŃinute în Marea Neagră.

Dacă în nordul şi centrul Europei există, fie şi simbolic, o dezangajare de forŃe pe motivul ieşirii de sub control a Ńărilor din fostul Tratat de la Varşovia, în spaŃiul

41

Mării Negre, aceste forŃe sunt faŃă în faŃă, încercând fiecare din ele să-şi creeze o stare de avantaj.

ConvergenŃa tendinŃelor de evoluŃie a situaŃiei geopolitice este analizată de comandamentele NATO în strânsă legătură cu principalele căi de comunicaŃii maritime. România, ca Ńară de contact între spaŃiul euroatlantic şi cel euroasiatic, beneficiază de intersecŃia a şase axe de importanŃă geopolitică.

Mare totuşi „deschisă” din punct de vedere geografic, Marea Neagră este caracterizată de câteva asimetrii importante:

- Ńărmurile sunt în general joase în vest şi nord-vest şi mai înalte la nord est, est şi sud-est;

- lungimea litoralului mării, de 2.200 Mm (4.047 Km) este repartizată neuniform între Ńările riverane, Turcia, fiind Ńara cu cel mai lung litoral la Marea Neagră;

- fluviile importante (Dunărea; Nipru) sunt situate în nord-vest (Donul, se varsă în Marea de Azov) şi lipsesc cu desăvârşire în sud;

- platoul continental este foarte întins în nord-vest şi redus în sud şi est. Marea Neagră leagă statele riverane cu alte state ale lumii (dar şi invers) prin

importantul „nod de comunicaŃii maritime” Bosfor–Dardanele. În zona Mării Negre se găsesc câteva poziŃii cheie, care o particularizează, îi

imprimă valenŃe deosebite în orice analiză, dar mai ales contribuie decisiv la valoarea şi importanŃa geostrategică a acestui spaŃiu.

SpaŃiul înconjurător al Mării Negre cuprinde locuri cu suficiente conflicte strategice, reale surse de conflict aflate în stare latentă:

- Transnistria (aflată între Moldova şi Ucraina); - Abhazia (în Georgia, lângă Rusia); - Osetia de Sud (în Georgia lângă Rusia); - Nagorno-Karabah (provincie în Azerbaidjan). Se pare că toate aceste zone de conflict sunt pungi de instabilitate provocate şi

alimentate constant de FederaŃia Rusă. Toate acestea, însă, trebuie soluŃionate în interesul stabilităŃii regionale. În decursul timpului a fost scoasă în evidenŃă importanŃa strategică a Mării Negre, rolul ei de placă turnantă între trei zone de importanŃă globală: Europa, Eurasia, Asia cu Orientul Mijlociu. Cine controlează Marea Neagră poate Ńinti spre trei continente. Pontul Euxin, zonă de confruntare între imperiile de altă dată, devine pivot al unor mişcări de amploare, ce va duce la o coagulare democratică în jurul Mării Negre.

Până în prezent cooperarea în domeniul securităŃii evidenŃiază o serie de propuneri ale unor state din zonă care, în principal, au vizat următoarele aspecte:

- constituirea unui organism transnaŃional care să gestioneze aspectele crizei organizate şi ale traficului ilegal în bazinul Mării Negre;

- încheierea unor acorduri între statele din zonă referitoare la: • limitarea exerciŃiilor aeronavale la scară mare, respectiv nu mai mult

de două pe an, la care să participe observatori din toate Ńările riverane Mării Negre;

• interzicerea oricăror manevre sau exerciŃii în zona strâmtorilor;

42

• notificarea anticipată a scopului deplasării şi a itinerarelor de marş ale oricărei formaŃiuni mai mari de trei nave de luptă;

• semnarea unui memorandum în care să se arate că statele membre vor desfăşura preponderent, exerciŃii militare, manevre în Marea Neagră cu Ńările partenere;

- informarea celorlalte Ńări din bazinul Mării Negre despre intrarea unor nave străine în apele teritoriale ale unui stat riveran;

- adoptarea unei declaraŃii asupra inviolabilităŃii şi a intangibilităŃii frontierelor maritime ale Ńărilor riverane şi asupra relaŃiilor dintre forŃele navale şi cele ale Gărzii de Coastă.;

- semnarea unui memorandum asupra inadmisibilităŃii folosirii, într-o formă directă sau indirectă, a forŃelor navale împotriva altor nave aparŃinând altui stat riveran.;

- adoptarea de către Ńările din bazinul Mării Negre a DeclaraŃiei privind refuzul de a-şi pune la dispoziŃie teritoriul naŃional în vederea executării unor acte de agresiune şi subversive împotriva celorlalte state din zonă.

După încheierea Războiului Rece cooperarea Ńărilor riverane Mării Negre în domeniul economic, politic şi social a cunoscut o nouă dinamică.

Litoralul Mării Negre, în lungime de aproximativ 4.000 km este distribuit în mod neuniform între cele şase state riverane: Turcia 31%, Ucraina 29%, Rusia 14%, Georgia 13%, Bulgaria 7% şi România 6%. România, deşi are cea mai redusă porŃiune de litoral, deŃine un loc aparte în rândul statelor riverane. Alături de multitudinea de resurse oferite de platoul continental al mării, Ńara noastră are privilegiul de a controla principalele braŃe de vărsare în mare ale Dunării şi Canalul Dunăre–Marea Neagră, cale de legătură, prin canalul Rhin–Main cu Marea Nordului şi care asigură în acest fel desfăşurarea traficului naval între Ńările arabo-asiatice şi vest-europene.

Argumente asupra valorii strategice a zonei Mării Negre: - implicarea extinsă a Mării Negre, pe bază de continuitate, în procesul de

asigurare a stabilităŃii democratice; - asigurarea unei platforme adiŃionale pentru cooperarea dintre SUA şi UE

într-o regiune în care interesele lor practic coincid; - întărirea capacităŃii Alian Ńei Nord-Atlantice de a se angaja în operaŃii în

afara zonei; - angajarea pozitivă a Rusiei prin luarea în consideraŃie a intereselor ei

legitime de securitate, care sunt mai bine îndeplinite în condiŃiile unei vecinătăŃi stabile şi prospere;

- încurajarea dezvoltării unei identităŃi regionale a Mării Negre, ca partener valabil pentru Occident, prin politici înŃelepte şi acŃiuni coordonate UE–NATO–SUA.

Deşi Marea Neagră este considerată de către Ńările europene şi de către organizaŃiile internaŃionale de mai mic interes geopolitic decât Marea Mediterană, ea are importanŃa ei geopolitică care, în perioada ce a urmat transformărilor revoluŃionare din deceniul zece al secolului XX, se poate aprecia că a crescut. În

43

sprijinul acestei afirmaŃii sunt câteva elemente care evidenŃiază importanŃa geopolitică a zonei Mării Negre:

- se găseşte la confluenŃa a trei regiuni de foarte mare importanŃă geopolitică: Peninsula Balcanică, Europa de Est şi Asia Mică şi aproape de zona fierbinte a Orientului Mijlociu;

- reprezintă un segment din graniŃa de sud a FederaŃiei Rusă (moştenitoarea defunctei URSS) şi la limita de nord a flancului sudic NATO – zonă posibilă de confruntare a intereselor marilor puteri nucleare;

- este poarta de ieşire la Oceanul Planetar pentru Bulgaria România, Ucraina şi pentru Ńările transcaucaziene;

- este dispusă pe traseul rutelor preconizate pentru transportul petrolului caspic şi a celui din zona Asiei Centrale spre consumatorii din occident;

- include un segment din filiera traficului ilegal de armament, stupefiante şi al emigraŃiei ilegale din Asia Centrală şi Orientul Mijlocii către Occident;

- dispune de importante bogăŃii marine (mari rezerve piscicole – sturioni, calcan, delfini, rechini, chefal, stavrid etc.) şi submarine (petrol şi gaze naturale);

- este cea mai scurtă cale pentru Rusia spre sud şi est (prin Canalul de Suez), spre coasta nord-africană şi de asemenea, conform unei vechi concepŃii ruseşti (testamentul lui Petru cel Mare), este unicul drum care-i asigură imediat accesul la „mările calde”;

- oferă multe facilităŃi comerciale şi turistice; - dispune de un important număr de porturi şi amenajări portuare civile şi

militare; - este un mediu propice pentru cooperarea economică, tehnico-ştiinŃifică,

culturală şi militară; - zona reprezintă o piaŃă de desfacere pentru aproximativ 350 de milioane de

consumatori; - regiunea Mării Negre are un potenŃial demografic şi economic foarte

important – dispune de forŃă de muncă calificată şi ieftină, de bogăŃii naturale, atât în mare, cât şi în zonele adiacente acesteia;

- interesul constant manifestat de marii actori ai scenei geopolitice mondiale, de actorii tradiŃionali cât şi de noii actori apăruŃi pe scena geopoliticii mondiale, de organizaŃiile internaŃionale şi companiile transnaŃionale faŃă de această zonă.

4. Factori de risc la adresa securităŃii naŃionale

În contextul acestei configuraŃii a scenei globale, regiuni întregi sunt afectate de stări de tensiune, instabilitate şi conflict, de sărăcie şi frustrare care generează noi riscuri şi ameninŃări. Dintre acestea, unele pot avea un impact major asupra securităŃii României. La nivel regional, în Europa centrală, de est şi de sud-est, persistă sau sporesc în intensitate diferite stări de tensiune şi situaŃii conflictuale determinate de vechi dispute de natură etnică sau religioasă, teritoriale sau separatiste ori de contestare a frontierelor existente, precum şi de criminalitatea transfrontalieră.

44

În acest context, riscurile şi ameninŃările la adresa securităŃii naŃionale a României sunt percepute, în primul rând, din perspectiva posturii de Ńară membră a AlianŃei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene.

Principalele riscuri şi ameninŃări de natură politică, economică, socială şi militară capabile să pună în pericol siguranŃa cetăŃeanului şi securitatea naŃională a României, valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităŃii europene şi euroatlantice sunt:

- terorismul internaŃional structurat în reŃele transfrontaliere; - proliferarea armelor de distrugere în masă; - conflictele regionale; - criminalitatea transnaŃională organizată; - guvernarea ineficientă. Terorismul interna Ńional. Terorismul, în general, şi terorismul internaŃional

structurat în reŃele tranfrontaliere, în special, reprezintă cea mai gravă ameninŃare la adresa vieŃii şi libertăŃii oamenilor, a democraŃiei şi altor valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice.

ReŃelele teroriste internaŃionale pot dobândi acces la tehnologia modernă şi se pot folosi de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide, de infrastructura şi asistenŃa oferite de organizaŃii extremiste, de suportul criminalităŃii transfrontaliere ori de sprijinul regimurilor corupte sau incapabile să guverneze democratic. Din această cauză, imperativul contracarării noului val de terorism internaŃional şi cel al cooperării forŃelor democratice – inclusiv prin acŃiuni comune desfăşurate în zonele ce generează terorism – constituie o cerinŃă vitală.

Proliferarea armelor de distrugere în masă. ExistenŃa şi proliferarea armelor nucleare, chimice, biologice şi radiologice constituie o ameninŃare deosebit de gravă sub raportul potenŃialului de distrugere, în condiŃiile în care: accesul la astfel de mijloace devine tot mai uşor, iar tentaŃia dobândirii lor sporeşte ameninŃător; unele state posesoare dezvoltă noi tipuri de mijloace de luptă, în timp ce se amplifică preocupările pentru perfecŃionarea mijloacelor de transport la Ńintă; evoluŃiile doctrinare acreditează tot mai frecvent ideea posibilităŃii folosirii unor astfel de mijloace în cadrul operaŃiilor militare; eficienŃa controlului unor guverne asupra mijloacelor de luptă existente, componentelor în curs de realizare şi tehnologiilor de fabricaŃie scade alarmant.

Conflictele regionale. În pofida evoluŃiilor pozitive din ultimul deceniu şi jumătate, ce au făcut din Europa un loc mai sigur şi mai prosper, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, cu puternice implicaŃii pentru pacea şi securitatea regională şi europeană. Produs al dezmembrării, mai mult sau mai puŃin violente, a unor state multinaŃionale din zonă, aceste conflicte inter-etnice sau religioase au un puternic substrat politic şi reprezintă o ameninŃare gravă la adresa securităŃii regionale, chiar dacă, în urma unor importante eforturi ale comunităŃii internaŃionale, majoritatea acestora sunt Ńinute sub control.

Criminalitatea transnaŃională organizată a dobândit capacitatea de a influenŃa politica statelor şi activitatea instituŃiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferării unor fenomene negative ce se amplifică în condiŃiile globalizării, cât şi o consecinŃă directă a gestionării ineficiente a transformărilor

45

politice, economice şi sociale radicale care s-au produs în Europa centrală, de est şi de sud-est după prăbuşirea regimurilor comuniste.

Pe fondul unei astfel de situaŃii, spaŃiul de interes strategic în care se află România s-a transformat într-o veritabilă sursă, zonă de tranzit şi destinaŃie a unor activităŃi infracŃionale grave constând îndeosebi în: trafic ilegal de armament muniŃii şi explozivi; trafic de narcotice; migraŃie ilegală şi trafic de fiinŃe umane; trafic de produse contrafăcute; activităŃi de spălare a banilor; alte forme de criminalitate economico-financiară.

Guvernarea ineficientă. Noile democraŃii din această regiune continuă, însă, să se confrunte cu diferite fenomene negative care afectează calitatea actului de guvernare. În acest context, guvernarea ineficientă – efect al deficitului democratic şi al corupŃiei endemice instituŃionale, ce se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienŃă a administraŃiei publice, tendinŃe autoritariste şi lipsă de transparenŃă şi responsabilitate publică – subminează încrederea cetăŃenilor în instituŃiile publice şi poate constitui o ameninŃare majoră la adresa securităŃii statelor.

5. EvoluŃii privind stabilitatea şi securitatea în zona Mării Negre. Surse de conflict

Toate statele riverane Mării Negre se declară interesate de crearea unui climat

de stabilitate şi securitate în care să se deruleze proiecte de cooperare şi dezvoltare în toate domeniile. Dezvoltarea inegală şi interesele concurente care s-au manifestat permanent în acest spaŃiu au influenŃat în mod implicit şi relaŃiile dintre statele din regiune. Totodată, lipsa unui sistem de securitate zonal face, ca cel puŃin pe termen scurt, să fie greu de implementat o soluŃie politică a disputelor dintre ele sau din interiorul acestora.

În pofida calmului aparent şi al climatului favorabil cooperării ce pare să se fi instaurat în regiune în ultima perioadă de timp, există încă suficiente ameninŃări la adresa securităŃii şi stabilităŃii în zona Mării Negre.

Între acestea mai importante sunt: - perpetuarea existenŃei diferendelor teritoriale, a tendinŃelor naŃionaliste şi

separatiste, cât şi a instabilităŃii interne din statele formate după destrămarea Uniunii Sovietice;

- poziŃia inflexibilă a Rusiei faŃă de perspectiva aderării la NATO a unor state riverane Mării Negre şi implicit, a includerii bazinului Mării Negre în zona de responsabilitate al flancului sud-estic al AlianŃei;

- concurenŃa economică; - crima organizată. Perpetuarea existenŃei diferendelor teritoriale, a tendinŃelor naŃionaliste şi

separatiste, cât şi a instabilităŃii interne din statele formate după destrămarea Uniunii Sovietice. Ca şi în Balcani, tendinŃele separatiste şi aspectele legate de revizuirea graniŃelor s-au accentuat progresiv, culminând cu situaŃii conflictuale şi chiar cu conflicte armate, aşa cum s-a întâmplat în Georgia, Republica Moldova şi de două ori în Cecenia. Pentru conflictele din zona caucaziană (Rusia–Cecenia,

46

Georgia–Abhazia, Georgia–Osetia, Armenia–Azerbaidjan) şi din Asia Centrală, deşi aplanate de fiecare dată după declanşare, nu s-au găsit încă soluŃii politice durabile care să ducă la dezamorsarea definitivă a acestora.

AcuzaŃiile reciproce de sprijin ale Ceceniei de către Turcia sau a mişcării kurde din Turcia de către Rusia, implicarea trupelor ruse în Georgia (pentru sprijinirea mişcărilor separatiste din Osetia de Nord şi Abhazia) şi Cecenia, menŃinerea unor baze ruseşti în Armenia, alimentează în continuare germenii unor tensiuni generatoare de conflict, între părŃile implicate. Problema kurdă, deşi nu implică în mod direct zona Mării Negre, are reverberaŃii şi în alte spaŃii, unde refugiaŃii kurzi încearcă să-şi promoveze interesele.

Nu trebuie neglijat nici faptul că în urma dezintegrării URSS, „în străinătatea apropiată” au rămas aproximativ 25 de milioane de persoane de naŃionalitate rusă, al căror sprijin constituie una din priorităŃile politicii externe ruse şi motiv de disensiuni între Rusia şi celelalte state ex-sovietice. În acest context se încadrează şi divergenŃele dintre Rusia şi Republica Moldova, în problema Transnistriei negăsindu-se încă o rezolvare care să satisfacă ambele părŃi. PoziŃia inflexibil ă a Rusiei faŃă de perspectiva aderării la NATO a unor state riverane Mării Negre şi implicit, a includerii bazinului M ării Negre în zona de responsabilitate al flancului sud-estic al AlianŃei. O nouă extindere spre est a AlianŃei Nord-Atlantice este considerată inacceptabilă de către Rusia, care vede în aceasta, o intenŃie a SUA de a transforma procesul de integrare în NATO într-un element de control al situaŃiei din zonele „fierbinŃi”, adiacente Mării Negre, cu consecinŃe nefaste pentru ea, cum ar fi izolarea şi ameninŃarea poziŃiei de mare putere şi de factor de influenŃă în zonă.

Rusia consideră că finalizarea planului de extindere spre est al AlianŃei Nord-Atlantice ar putea constitui una din marele greşeli istorice ale politicienilor occidentali şi că urmările acesteia ar îmbrăca cele mai dramatice aspecte, atât pe termen mediu, cât şi într-o perspectivă mai îndelungată. Astfel, extinderea NATO în zona Mării Negre, ar aduce infrastructura militară a AlianŃei în apropierea graniŃelor Rusiei, fapt ce i-ar înrăutăŃi acesteia situaŃia militară şi geopolitică, iar efectul psihologic ar fi considerabil.

Amplificarea cooperării între forŃele navale din compunerea NATO cu cele ale unor state riverane Mării Negre, a iritat conducerea rusă, care a recurs deseori la proteste şi la luarea de contramăsuri în zonă. Totodată, Rusia, este conştientă că menŃinerea şi dezvoltarea cooperării în cadrul Consiliului de cooperare NATO–Rusia, îi va permite să promoveze în continuare propriile interese în zona Europei şi să cunoască mai bine şi la timp orientările şi intenŃiile Occidentului.

În mod cert, adoptarea unor soluŃii de compromis în problema extinderii către est a NATO, care să Ńină cont atât de interesele statelor occidentale cât şi de cele ale Rusiei, ar fi dezavantajoasă pentru Ńări riverane Mării Negre ca România şi Bulgaria, care ar fi astfel plasate într-o „zonă tampon”, nesigură din punct de vedere al securităŃii. ConcurenŃa economică reprezintă deocamdată dimensiunea cea mai importantă a statelor care au interese în această zonă. Ea poate contribui direct fie la aplanarea unor dispute, fie la acutizarea sau diversificarea acestora. Astfel de situaŃii

47

pot acŃiona ca o frână în calea investiŃiilor în zonă (excepŃie făcând domeniul petrolier din spaŃiul Mării Caspice) sau pot limita sfera de acŃiune a programelor de asistenŃă, create de diferite instituŃii europene şi internaŃionale, necesare unei dezvoltări regionale susŃinute.

Se poate aprecia că în viitor stabilitatea în zona Mării Negre va depinde considerabil şi de extracŃia şi dirijarea petrolului şi a gazelor naturale din spaŃiul Mării Caspice. În ceea ce priveşte petrolul, resursele regiunii sunt estimate între 70 şi 200 de miliarde de barili, acestea fiind considerate mai mari decât cele din Marea Nordului şi din versantul nordic al Alaskăi la un loc.

Specialiştii estimează că aceste cantităŃi ar putea reprezenta cele mai mari rezerve petroliere din lume şi o sursă fundamentală de energie în secolul XXI.

Dată fiind estimarea că cererea mondială de petrol va spori cu cel puŃin o treime, în perioada 2000-2010, cifrându-se la aproximativ 90-100 milioane barili pe zi, furnizorii de petrol din Golf vor trebui să satisfacă 60% din cererile de import mondial. Regiunea Caspică deŃine suficient petrol pentru al completa pe cel din Golf, dacă problemele politice şi economice cu care se confruntă vor fi rezolvate.

În prezent, pentru transportul petrolului caspic se apreciază, că probabil, va fi ales traseul ce parcurge Bulgaria, FYROM şi Albania.

Proiectul se va putea astfel încadra în amplul program de asistenŃă pentru dezvoltarea economică a zonei balcanice după conflictul din Kosovo. În acest sens, SUA a alocat suma de un milion de dolari pentru întocmirea studiului de fezabilitate.

Crima organizată. În sfera traficului de armament şi stupefiante, crima organizată a devenit o adevărată ameninŃare, zona Mării Negre evidenŃiindu-se tot mai mult ca o zonă principală de tranzit pentru traficul cu narcotice din Orientul Mijlociu şi Apropiat către Rusia şi Occident, cât şi cu armament către diferite zone. Toate aceste aspecte şi altele legate de limitele zonei economice exclusive, exploatarea resurselor submarine, notificarea raioanelor de pregătire ale ForŃelor Navale aparŃinând statelor riverane Mării Negre, contribuie la menŃinerea unui climat de insecuritate regională, afectând în forme şi grade diferite, în primul rând, relaŃiile dintre statele riverane.

6. Concluzii privind înt ărirea securităŃii în zona Mării Negre

Statele riverane Mării Negre sunt interesate de crearea unui climat de stabilitate şi securitate care să permită promovarea proiectelor de cooperare şi dezvoltare economică şi socială.

Dimensiunea militară a cooperării în zonă a fost abordată mai puŃin global sau bilateral şi mai mult trilateral. Pentru moment, Cooperarea Economică la Marea Neagră şi-a propus promovarea unei strânse cooperări în domeniul economic, ştiinŃific şi ecologic, în timp ce cooperarea militară în cadrul acestui organism se află în curs de elaborare.

Până acum, s-au făcut puŃine propuneri de cooperare în domeniul securităŃii regionale. Aceste propuneri au fost parŃial realizate până la sfârşitul anului 2000 şi ele au vizat următoarele aspecte:

48

- constituirea unui organism transnaŃional care să gestioneze aspectele crimei organizate şi traficului ilegal în Bazinul Mării Negre;

- limitarea exerciŃiilor navale la scară mare (nu mai mult de două pe an) la care să participe observatori din toate statele riverane;

- interzicerea oricăror manevre sau exerciŃii în zona strâmtorilor; - notificarea anticipată a scopului deplasării şi rutelor oricăror formaŃiuni mai

mari de trei nave de asalt, dotate cu rachete sau vedete de patrulare; - semnarea unui memorandum în care să se arate că statele membre ale

CEMN vor desfăşura cu preponderenŃă exerciŃii militare în Marea Neagră cu Ńările partenere;

- informarea Ńărilor din bazinul Mării Negre despre intrarea unor nave străine în apele teritoriale;

- adoptarea unor declaraŃii asupra inviolabilităŃii şi integrităŃii frontierelor maritime ale Ńărilor riverane şi asupra relaŃiilor dintre forŃele navale şi detaşamentele de grăniceri ale acestora;

- semnarea unui memorandum asupra inadmisibilităŃii folosirii, într-o formă sau alta, a forŃelor navale împotriva celor aparŃinând altor state din zonă;

- adoptarea de către Ńările din zona Mării Negre a unei declaraŃii privind refuzul de a-şi pune la dispoziŃie teritoriile pentru executarea unor acte agresive sau subversive împotriva altor state din zonă;

- includerea CEMN ca o structură regională a sistemului de securitate europeană, controlat de OSCE;

- înfiinŃarea Grupului Operativ de Cooperare Navală la Marea Neagră („BLACKSEAFOR”), la care participă şase state riverane Mării Negre, respectiv Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia, Bulgaria şi România.

Insula Şerpilor , considerată a fi una din cele mai mari „urechi electronice” din Europa, a fost şi continuă să reprezinte un punct strategic în zona Mării Negre.

În acest sens, apreciem că în paralel cu o aşa-zisă demilitarizare a Insulei, autorităŃile de la Kiev vor continua să menŃină o prezenŃă militară pe insulă, considerată a fi un avanpost al Ucrainei, care să răspundă nevoilor de apărare ale frontierei naŃionale a Ucrainei.

Pe de altă parte nu trebuie neglijat faptul că în platoul continental al insulei au fost identificate importante zăcăminte de hidrocarburi. Dar, pentru a se putea explora aceste zăcăminte, este necesar ca Insula Şerpilor să fie considerată insulă populată. În acest sens, un prim pas este intenŃia autorităŃilor ucrainene de a face din Insula Şerpilor un obiectiv turistic internaŃional.

7. ConsideraŃii privind misiunile For Ńelor Navale pentru participarea la apărarea României şi a aliaŃilor săi

Securitatea naŃională se asigură, atât prin forŃe proprii, cât şi colectiv, în cadrul

NATO şi UE, în conformitate cu prevederile conceptului strategic aliat şi ale strategiei europene de securitate.

Apărarea României şi a aliaŃilor săi îmbracă următoarele forme:

49

- respingerea unei agresiuni armate împotriva României sau a aliaŃilor săi, în cadrul apărării colective a NATO;

- sprijin pentru asigurarea funcŃionării instituŃiilor guvernamentale şi protecŃia populaŃiei.

Conform cerinŃelor doctrinare, stabilitatea regională şi globală se promovează prin:

- participarea la operaŃii de răspuns la crize; - participarea la operaŃii de asistenŃă umanitară în afara teritoriului României; - participarea la operaŃii militare în cadrul unor coaliŃii; - participarea la iniŃiative de cooperare în domeniul apărării şi la

implementarea măsurilor de creştere a încrederii şi stabilităŃii; - oferirea de asistenŃă militară şi sprijin pentru alte state; - contribuŃia la eforturile naŃionale şi internaŃionale de control al

armamentelor şi de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă. Cel mai plauzibil motiv al declanşării unei acŃiuni militare ar putea fi legat de

„lupta împotriva terorismului regional şi internaŃional”, concept care poate fi uşor interpretat şi adaptat. La fel de uşor ar putea fi adaptate unei anumite situaŃii şi conceptele legate de „lupta împotriva proliferării armamentului de nimicire în masă” sau „drepturile minorităŃilor de origine slavă din România”.

În prezent, o parte din problemele regionale şi internaŃionale sunt intens mediatizate în vederea soluŃionării lor prin acŃiuni diplomatice, fapt care ar putea duce la eliminarea riscului unei ameninŃări directe din partea Rusiei.

Cu toate acestea, orice stat, vecin sau nu, prieten sau nu, trebuie văzut ca un potenŃial agresor. În aceste condiŃii, deşi doctrina militară actuală îi permite FederaŃiei Ruse doar apărarea teritoriului său naŃional, nu este exclus ca, în caz de forŃă majoră, în scopul protejării intereselor sale în alte regiuni ale lumii, aceasta să recurgă la agresiune armată.

În cazul României, principala variantă rusă de atac fiind cea dinspre Marea Neagră, se impune întărirea apărării în această zonă, prin dotarea şi modernizarea tehnicii dislocate în Dobrogea şi prin creşterea nivelului de pregătire al personalului care o deserveşte.

Politica externă promovată de guvernul ucrainean a demonstrat că Ucraina acŃionează intens pentru a deveni o putere influentă în regiune. Cu toate dificultăŃile de ordin economic, cu efecte negative şi în sectorul militar, planurile de perspectivă privind reforma în armata ucraineană relevă hotărârea autorităŃilor de la Kiev de a crea o forŃă armată cu o structură flexibilă, cu capacitate de manevră şi putere de lovire ridicate.

Prevederea doctrinară, conform căreia Ucraina recunoaşte graniŃele actuale ale altor state, dar consideră agresor pe oricine îi pune la îndoială graniŃele proprii, vine în sprijinul afirmaŃiei anterioare. În acest context, unele drepturi teritoriale naturale ale României sunt vizate direct, iar rezolvarea acestora îmbracă aspecte sensibile.

Un studiu mai atent al factorilor de risc ce au însoŃit istoria continentului nostru poate conduce la concluzia că unii dintre ei au fost evidenŃiaŃi în permanenŃă, alŃii şi-au făcut simŃită prezenŃa numai în anumite perioade de timp, iar ceilalŃi sunt reprezentanŃii actualei perioade, care este parcursă de toate statele din zona Mării

50

Negre în felul lor propriu. Comparativ cu alte subregiuni europene, unii factori de risc sunt comuni, iar alŃii au un puternic caracter specific.

În acest context, pentru apărarea României şi a aliaŃilor săi, ForŃele Navale asigură:

- protecŃia căilor de comunicaŃii maritime şi fluviale, a porturilor şi navelor de transport cu încărcături importante;

- securitatea funcŃionării platformelor maritime de exploatare petrolieră şi a activităŃilor de utilizare a resurselor biologice în zona maritimă economică exclusivă;

- participarea forŃelor specializate la anihilarea forŃelor teroriste la litoral, în Delta Dunării şi pe fluviu;

- combaterea navelor de luptă de suprafaŃă, a submarinelor şi altor forŃe care perturbă sistemul de apărare colectivă al unui stat membru NATO.

Întreaga gamă a factorilor de risc din estul Europei se proiectează în trei coordonate: specificul zonei, locul de unde sunt percepuŃi şi timpul când se analizează aceştia.

Cu toate deosebirile şi asemănările existente faŃă de alte zone, un fapt rămâne cert: riscurile de criză şi conflict din estul Europei sunt complementare celor de pe întregul continent. România, datorită poziŃiei sale geografice pe care se suprapun legăturile politice, economice ori de altă natură, resimte impactul tuturor schimbărilor ce se produc atât în Peninsula Balcanică, cât şi în întreaga Europă centrală şi de est.

În cadrul promovării stabilităŃii regionale şi globale, ForŃele Navale vor fi pregătite pentru desfăşurarea următoarelor acŃiuni:

- participarea la operaŃii de răspuns la crize, de sprijin al păcii şi asistenŃă umanitară, cu misiuni de proiectare a forŃei, separarea zonelor maritime şi fluviale de conflict;

- intervenŃia în comun cu forŃele navale ale altor state în cadrul unor acŃiuni de căutare şi salvare, schimb reciproc de informaŃii privind situaŃia navală, protecŃia împotriva minelor, asistenŃa umanitară, protecŃia mediului marin, în cadrul iniŃiativelor regionale în domeniul naval şi cooperării cu flotele altor state;

- cunoaşterea activităŃilor navale ale Ńărilor riverane Mării Negre, prin vizite reciproce, observarea principalelor activităŃi de instrucŃie pe mare ale acestora, în cadrul măsurilor de creştere a încrederii şi stabilităŃii în regiunea Mării Negre.

8. ConsideraŃii privind misiunile For Ńelor Navale pentru sprijinirea institu Ńiilor statului şi a autorităŃilor locale în caz de urgenŃe civile

O permanentă şi posibilă sfidare a viitorului, care solicită maximum de atenŃie

şi pregătire de contracarare, atât din partea societăŃii civile, dar mai ales din partea securităŃii şi apărării naŃionale, o reprezintă dezastrele, iar în cadrul lor acŃiunile militare au un rol foarte important.

Ajutorul militar pentru autorităŃile civile în caz de dezastre este vectorul principal, în condiŃiile declarării sau nedeclarării stării excepŃionale. Implicarea forŃelor armate în astfel de situaŃii poate să fie cerută de:

- considerente umanitare puternice ce impun o acŃiune imediată;

51

- resursele locale disponibile ale autorităŃilor locale sunt în mod evident insuficiente sau inadecvate pentru a face faŃă situaŃiei.

Conform misiunilor doctrinare, forŃele armate sprijină instituŃiile statului şi autorităŃile locale în caz de urgenŃe civile prin:

- participarea cu forŃe şi sprijin logistic pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor;

- sprijin în caz de accident chimic, biologic, radiologic sau nuclear; - sprijinirea acŃiunilor de căutare şi salvare. Pentru sprijinirea acŃiunilor instituŃiilor statului şi a autorităŃilor locale în caz

de urgenŃe civile, ForŃele Navale pot desfăşura următoarele genuri de acŃiuni: - misiuni de supraveghere şi transport în vederea limitării şi înlăturării

efectelor dezastrelor sau ale altor situaŃii de criză, evacuării pe mare şi pe fluviu, protecŃiei populaŃiei civile şi a bunurilor materiale;

- misiuni de căutare-salvare pe mare în sprijinul acŃiunilor organizate de autorităŃile maritime naŃionale sau de către organismele internaŃionale de coordonare;

- sprijin acordat în caz de accident chimic, biologic, nuclear, sau radiologic.

9. Orientări doctrinare actuale privind misiunile for Ńelor amfibii şi necesitatea de schimbare

Încă de la înfiinŃarea sa, în 1971, Batalionul de Infanterie Marină a fost creat

pentru a acoperi această necesitate operaŃională defensivă, într-o zonă cu caracteristici speciale: Delta Dunării, zona lagunară şi litorală. În mod firesc, în condiŃiile unui efectiv mare şi al unei structuri de masă a Armatei României, din acea perioadă, concepŃia doctrinară a angajării în luptă a Batalionului de Infanterie Marină a fost una clasică ce se baza pe operaŃii defensive convenŃionale – apărare fixă, poziŃionată la litoral/deltă – cu capabilităŃi manevriere extrem de reduse, care putea fi lesne depăşită, ocolită sau învinsă cu uşurinŃă de către o forŃă inamică amfibie (expediŃionară) superioară numeric şi tehnologic, în ciuda unui sprijin de luptă numeros (sprijin aerian tactic, sprijin prin foc naval etc.).

Ideea angajării tactice a Batalionului de Infanterie Marină pentru acest tip de operaŃii defensive este una eminamente falimentară din următoarele considerente:

- o potenŃială forŃă inamică care ar avea intenŃia cuceririi şi controlului zonei Deltei Dunării, zonei lagunare/litorale a României ar fi una de tip amfibiu întrunită (expediŃionară) de nivel cel puŃin Brigadă-Divizie de Infanterie Marină (de tip mecanizat, blindat) având în compunere toate genurile de forŃe/arme, superioritate numerică şi tehnologică netă, inclusiv componentă de asalt aerian (asalt amfibiu cu elicopterele);

- din punct de vedere doctrinar, apărarea zonei litorale (de coastă) este atributul ForŃelor Terestre, prevăzut prin Doctrina NATO a OperaŃiilor Terestre (ATP-3.2. Doctrine for Land Operations – Chapter 12, section VI – Defence of Coastal Areas);

- ideea unei apărări la litoral, fixe, statice, bazată în primul rând pe poziŃii amenajate genistic la profil normal este, de asemenea, contraproductivă, oferind

52

posibilitatea forŃei inamicului de a o ocoli fără a angaja lupta cu forŃa antidesant maritim; o forŃă de desant maritim se bazează în primul rând pe capabilităŃi manevriere către adâncimea dispozitivului tactic/operativ antidesant şi mai puŃin pe neutralizarea/distrugerea fizică a forŃei;

- capabilităŃile de luptă antiblindate ale BIM sunt extrem de reduse; primele valuri de asalt amfibiu ale oricărei forŃe amfibii ostile includ blindate de geniu (pentru executarea breşelor în sistemul de baraje antidesant maritim), tancuri (cu blindaj special), vehicule blindate de asalt amfibiu a căror neutralizare necesită rachete antiblindate de generaŃia a 4-a;

- capabilităŃile de construcŃie ale barajelor antidesant maritim ale BIM sunt extrem de reduse, acestea necesitând o forŃă de geniu de nivel batalion-brigadă de geniu;

- sprijinul prin foc necesar apărării antidesant maritim este unul foarte puternic şi masat care necesită o forŃă de nivel batalion-brigadă de artilerie terestră sau aruncătoare de proiectile reactive;

- în condiŃiile actuale ale creşterii capacităŃilor manevriere ale forŃelor militare, ale evoluŃiei tehnologice ale armamentelor şi mijloacelor de luptă, ale creşterii preciziei sistemelor de lovire şi al demasificării structurilor militare se impune o reorientare doctrinară asupra misiunilor BIM;

- implementarea Doctrinei pentru operaŃii amfibii şi a publicaŃiilor doctrinare conexe impun de asemenea remodelarea structurii şi a misiunilor BIM pentru apărarea României şi a aliaŃilor săi;

- analiza ultimelor conflicte remarcă cu succes creşterea ponderii operaŃiilor tactice desfăşurate cu subunităŃi mici sau grupuri de nivel tactic (nivel pluton companie de infanterie marină, task force);

- există tendinŃa tot mai accentuată, ca răspuns la noile ameninŃări la adresa securităŃii (care nu mai sunt forŃe militare ale unei entităŃi statale ci formaŃiuni paramilitare, insurgente, teroriste), de a adecva structuri militare de nivel subunitate, extrem de flexibile, multirol, care pot desfăşura cu uşurinŃă o gamă foarte largă de operaŃii, uşor dislocabile şi configurabile, foarte bine instruite şi înzestrate (plutoane şi companii de infanterie marină de tip uşor – Marine Light Infantry); aceste structuri au fost deja adoptate de Ńările europene: Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Suedia, Germania, Spania, Portugalia, Grecia. Crearea unui BIM cu capabilităŃi manevriere şi uşor dislocabile va răspunde cu succes noilor tipuri de ameninŃări la adresa securităŃii.

Remodelarea BIM pe o structură de acest tip ar include: - Comandamentul batalionului; - 3 Companii de infanterie marină (una de asalt amfibiu şi 2 de desant

amfibiu) cu organizare similară: comanda companiei, 3 plutoane de infanterie marină, 1 pluton armament (1 secŃie mitraliere, 1 secŃie antiblindate, 1 secŃie aruncătoare);

- Companie sprijin care include: 2 plutoane artilerie, 2 plutoane rachete antitanc, 1 pluton rachete antiaeriene;

- Companie de stat major care include: 1 pluton de cercetare, 1 pluton de comunicaŃii tactice, 1 pluton de geniu-luptă, 1 pluton rachete antiblindate, 1 secŃie lunetişti, 1 grupă EOD, 1 echipă cercetare-supraveghere CBRN;

53

- Grup de suport Logistic şi amfibiu care include: 2-3 plutoane de transport moto, 1 secŃie de ambarcaŃiuni uşoare de asalt, 1 pluton poliŃie militară, 1 pluton medical, 1 pluton deservire, 2 plutoane depozitare;

- 1 secŃie de sprijin amfibiu fluvial. În acest context, noile misiuni ale BIM ar putea fi reconfigurate după cum

urmează: - securitatea raioanelor (zonelor) lagunare, litorale (de coastă) şi de deltă; - securitatea şi apărarea porturilor militare (civile) maritime şi fluviale; - securitatea şi apărarea aeroporturilor militare (civile) dispuse în zona

litorală (de coastă) şi lagunară; - securitatea şi apărarea bazelor şi a facilităŃilor NATO dispuse în zona de

coastă; - asigurarea libertăŃii de mişcare pe rutele de aprovizionare (principale şi

secundare) dispuse în raioanele (zonele) lagunare, litorale (de coastă) şi de deltă; - sprijinul FOS (sau forŃe ale MIRA) în operaŃii de recuperare a personalului

şi mijloacelor aeriene prăbuşite în raioanele (zonele) lagunare, litorale (de coastă) şi de deltă;

- sprijinul FOS în operaŃiile antiteroriste şi contrateroriste; - supravegherea raioanelor (zonelor) lagunare, litorale (de coastă) şi de deltă; - neutralizarea forŃelor aeromobile (aeropurtate) ale inamicului în raioanele

de debarcare (paraşutare); - neutralizarea forŃelor speciale şi a celor de cercetare înaintată (cercetare

diversiune) ale inamicului infiltrate în raioanele (zonele) lagunare, litorale (de coastă) şi de deltă;

- distrugerea bazelor înaintate (punctelor de rămânere) ale forŃelor speciale/cercetare înaintată (cercetare diversiune) inamice;

- sprijinul autorităŃilor locale în situaŃii de urgenŃă civilă.

10. EvoluŃii ulterioare către capabilităŃile full spectrum ale forŃelor amfibii

10.1. Spectrul operaŃiilor tactice ale Batalionului de Infanterie Marină Spectrul operaŃiilor tactice ale Batalionului de Infanterie Marină include: - operaŃii amfibii (asalt amfibiu, raid amfibiu, demonstraŃie amfibie, retragere

amfibie); - operaŃii ofensive (atac planificat, atac rapid, recunoaşterea în forŃă, asalt

aerian cu elicoptere); - operaŃii defensive (apărarea pe poziŃii, apărarea mobilă, retragerea,

întârzierea); - operaŃii de răspuns la crize (stabilitate şi sprijin):

• operaŃiile în sprijinul păcii; • operaŃii de asistenŃă umanitară; • operaŃii de combatere a terorismului; • operaŃii de evacuare a necombatanŃilor.

54

10.2. Spectrul operaŃiilor de sprijin al autorit ăŃilor locale în situaŃii de urgenŃe civile ale Batalionului de Infanterie Marină

Spectrul operaŃiilor de sprijin al autorităŃilor locale în situaŃii de urgenŃe civile ale Batalionului de Infanterie Marină include:

- evacuarea fluvială/terestră a populaŃiei şi bunurilor materiale din zonele afectate;

- monitorizarea/supravegherea CBRN; - asistenŃa umanitară a populaŃiei sinistrate; - căutarea/salvarea persoanelor; - transportul fluvial/terestru al forŃelor şi mijloacelor destinate intervenŃiei; - asistenŃa medicală primară; - paza/securitatea bunurilor materiale salvate; - paza şi securitatea temporară a taberelor de sinistraŃi.

Bibliografie 1. *** Strategia de securitate NaŃională a României, ediŃia 2007. 2. *** Doctrina Armatei României, ediŃia 2007. 3. *** F.N.-1, Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale, Bucureşti 2004. 4. SAVA, Constantin, MONAC, Constantin, Stările excepŃionale, ediŃia 2000.

55

MISIUNI PENTRU CONTRIBU łIA LA SECURITATEA ROMÂNIEI PE TIMP DE PACE, PENTRU PROMOVAREA STABILIT ĂłII REGIONALE ŞI

GLOBALE, INCLUSIV PRIN UTILIZAREA DIPLOMA łIEI APĂRĂRII

Comandor Marian BARDAN, Comandantul Şcolii Militare de Mai ştri a For Ńelor Navale

1. ReferinŃe

Securitatea naŃională reprezintă condiŃia fundamentală a existenŃei naŃiunii şi a statului român, având ca domeniu de referinŃă valorile, interesele şi obiectivele naŃionale. Securitatea este un drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se fundamentează pe ordinea constituŃională şi se înfăptuieşte în contextul construcŃiei europene, cooperării euroatlantice şi a evoluŃiilor globale. În consens cu prevederile ConstituŃiei, la temelia eforturilor, care vizează construcŃia securităŃii şi prosperităŃii poporului român stau valorile naŃionale precum:

- democraŃia; - libertatea; - egalitatea şi supremaŃia legii; - respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăŃile sale

fundamentale; - identitatea naŃională şi responsabilitatea civică; - pluralismul politic; - proprietatea garantată şi economia de piaŃă; - solidaritatea cu naŃiunile democratice; - pacea şi cooperarea internaŃională; - dialogul şi comunicarea dintre civilizaŃii.

Interesele naŃionale, în contextul valorilor naŃionale, vizează promovarea, protejarea şi apărarea – prin mijloace legitime – a valorilor prin care naŃiunea română îşi garantează existenŃa şi identitatea, pe baza cărora îşi construieşte viitorul în temeiul cărora se integrează în comunitatea europeană şi euroatlantică şi participă la procesul de globalizare.

56

2. Mediul de securitate

La începutul acestui mileniu, lumea a intrat într-o nouă fază de evoluŃie marcată de confruntarea şi totodată coexistenŃa unor tendinŃe pozitive majore cu altele generatoare de riscuri şi ameninŃări. Vechea ordine mondială, bazată pe logica bipolară – caracterizată de rivalitate şi capacitate de anihilare reciprocă a unor state şi/sau blocuri politico-militare – a dispărut, în timp ce la orizont se prefigurează zorile unei noi arhitecturi globale de securitate, care ocupă un loc, din ce în ce mai important în cadrul preocupărilor comunităŃii internaŃionale. La nivel global, lumea continuă să rămână puternic conflictuală, conflictele manifestându-se mai ales în următoarele domenii:

- accesul la resurse, la mecanismele de distribuŃie a acestora şi la pieŃele de desfacere;

- diferenŃele identitare de natură: • civică; • etnică; • religioasă; • culturală/ideologică.

În prezent, probabilitatea unui conflict militar de mare amploare este redusă, în schimb a crescut frecvenŃa celor regionale, a căror efecte – directe/indirecte – tind să devină necontrolabile. Amplificarea aspectelor de insecuritate, datorată proliferării noilor riscuri şi ameninŃări, în perspectiva următorilor 10-15 ani, va duce inevitabil, dar totodată dorit, la efortul conjugat al comunităŃii euroatlantice, de construcŃie a unui nou echilibru internaŃional, capabil să asigure expansiunea şi consolidarea libertăŃii şi democraŃiei. În principal, mediul de securitate internaŃional este caracterizat de accelerarea proceselor de globalizare şi de integrare regională concomitent cu persistenŃa unor acŃiuni care au ca finalitate:

- fragmentarea statală; - realizarea unei noi arhitecturi de securitate, stabilă şi predictibilă; - revigorarea eforturilor statelor vizând influenŃa lor în dinamica relaŃiilor

internaŃionale; - multiplicarea formelor şi creşterea ponderii intervenŃiei actorilor nestatali în

evoluŃia relaŃiilor internaŃionale. În contextul noii configuraŃii a scenei globale, regiuni întregi sunt afectate de stări de tensiune, instabilitate şi conflict, de sărăcie şi frustrare care generează sau favorizează proliferarea noilor riscuri şi ameninŃări. Unele dintre ele pot avea un impact major asupra securităŃii României. Astfel, în plan regional, în Europa Centrală, de Est şi Sud-Est, persistă sau sporesc în intensitate diferite stări de tensiune şi situaŃii conflictuale determinate de vechi diferenŃe de natură etnică sau religioasă, teritoriale sau separabilitate ori de contestare a frontierelor existente, precum şi de criminalitatea transfrontalieră.

57

Instaurarea democraŃiei, extinderea NATO şi a UE, deschiderea frontierelor, intensificarea fluxurilor de persoane, mărfuri, servicii şi capital, precum şi dezvoltarea tehnologică au creat premise favorabile, inclusiv pentru România, de racordare la zona de prosperitate şi securitate euroatlantică.

3. Riscuri şi ameninŃări

În acest context, riscurile şi ameninŃările la adresa securităŃii naŃionale a României trebuie percepute, din perspectiva statutului de Ńară membră a NATO şi a UE, în primul rând prin prisma obligaŃiilor internaŃionale asumate şi nu în ultimul rând prin existenŃa unor segmente importante ale graniŃelor României, la frontiera estică a celor două organizaŃii. În acelaşi timp au apărut şi tind să sporească – sub raportul gradului de pericol şi al probabilităŃii de producere şi care pot afecta grav starea de securitate – noi ameninŃări asimetrice de natură militară şi nonmilitară, care au repercusiuni negative asupra domeniilor de activitate: politic, economic, social şi nu în ultimul rând militar. Aceste riscuri şi ameninŃări sunt:

- terorismul internaŃional structurat în reŃele transfrontaliere; - proliferarea armelor de distrugere în masă; - conflictele regionale; - criminalitatea transnaŃională organizată; - traficul de droguri; - pirateria; - exploatarea ilegală a resurselor marine; - accesul la resursele energetice.

Situată la intersecŃia a trei zone de importanŃă deosebită – Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală – regiunea geopolitică a Mării Negre este un spaŃiu important de manifestare a riscurilor şi ameninŃărilor prezentate anterior. Contracararea acestor riscuri şi ameninŃări este o responsabilitate permanentă pentru toate statele, inclusiv pentru România. În acest sens, în conformitate cu Strategia de Securitate, statul român dezvoltă politici interne, externe şi de securitate capabile să neutralizeze fenomenele negative în interiorul propriilor graniŃe şi să se abŃină de la sprijinirea, în orice fel a mişcărilor separatiste, a organizaŃiilor extremiste sau teroriste, a activităŃilor infracŃionale. Sarcina asigurării securităŃii naŃionale este complexă şi interdependentă. Ea implică responsabilităŃi din partea unui număr mare de instituŃii şi agenŃii, din cadrul cărora face parte şi armata României, structură organizată în principal pe categorii de forŃe: forŃe terestre, forŃe aeriene, forŃe navale. ForŃele Navale sunt destinate să desfăşoare acŃiuni militare, împreună cu celelalte categorii de forŃe sau independent, în cadrul sistemului naŃional de apărare, pentru asigurarea securităŃii naŃionale în zona sa de responsabilitate.

58

4. Misiuni pentru contribu Ńia la securitatea României în timp de pace

Luând în calcul opŃiunile României pentru asigurarea securităŃii naŃionale şi participarea activă la asigurarea securităŃii regionale şi globale, ForŃele Navale vor trebui să fie în măsură să execute următoarea gamă de misiuni:

- descurajarea acŃiunilor ilegale pe mare şi pe fluviu prin prezenŃa activă a navelor militare în raioane şi pe rute de risc ridicat;

- supravegherea comunicaŃiilor navale şi intervenŃia în sprijinul autorităŃilor naŃionale pe mare şi pe fluviu, pentru combaterea terorismului naval, a pirateriei şi interzicerea traficului ilicit de substanŃe sau mărfuri periculoase;

- misiuni de transport pentru evacuarea pe mare a cetăŃenilor români din străinătate sau din anumite zone de risc;

- supravegherea navală, avertizarea timpurie şi intervenŃia oportună a forŃelor;

- asigurarea hidrografică şi amenajarea de navigaŃie la litoralul românesc. Din definirea conceptului de securitate naŃională rezultă că apărarea valorilor naŃionale vizează şi condiŃia cetăŃeanului român, protejarea acestuia în diferite situaŃii. În acest sens, consider că misiunile ForŃelor Navale în sprijinul instituŃiilor statului şi a autorităŃilor locale în caz de urgenŃe civile, sunt:

- supraveghere şi transport în vederea limitării şi înlăturării efectelor dezastrelor sau ale altor situaŃii de criză – evacuări pe mare şi pe fluviu, protecŃia populaŃiei civile şi a bunurilor materiale;

- misiuni de căutare–salvare pe mare în sprijinul acŃiunilor organizate de autorităŃile maritime naŃionale;

- sprijin acordat în caz de accident chimic, biologic, nuclear sau radiologic, (vor trebui să completeze paleta misiunilor, prevăzute de F.N.-1, pentru contribuŃia la securitatea României).

5. Misiuni pentru promovarea stabilităŃii regionale şi globale

În contextul poziŃiei geostrategice a României, ca punct de legătură între Occident şi Orient, în conformitate cu prevederile F.N.-1, ForŃele Navale trebuie să fie pregătite să execute următoarele misiuni pentru promovarea stabilităŃii regionale şi globale:

- participarea la operaŃii din gama sprijinului păcii: • operaŃii de menŃinere a păcii, întreprinse în baza capitolului VI al

Cartei ONU, având ca scop soluŃionarea paşnică a conflictului; în aceste operaŃii se execută: � observarea, supravegherea şi monitorizarea situaŃiei din zonă; � interpunerea între forŃele aflate în conflict în urma încetării

temporare a focului sau a unui acord oficial de încetare a focului; � asistenŃă pentru tranziŃie pe timpul trecerii de la starea de conflict

la pace.

59

• operaŃii de impunere a păcii, desfăşurate în baza capitolului VII al Cartei ONU, destinate restaurării păcii şi securităŃii internaŃionale; ele au caracter coercitiv şi sunt desfăşurate atunci când nu a fost realizat consensul tuturor părŃilor aflate în conflict sau evoluŃia evenimentelor este nesigură;

• operaŃiile umanitare sunt declanşate ca urmare a producerii catastrofelor naturale – cutremure, inundaŃii, secetă, erupŃii vulcanice etc., sau tehnologice – poluare biologică, chimică, nucleară etc. şi se caracterizează printr-o acŃiune de urgenŃă maximă; aceste acŃiuni nu presupun neapărat mandatul ONU, ele fiind considerate umanitare şi de solidaritate internaŃională faŃă de naŃiunea victimă.

- intervenŃia în comun cu forŃele navale ale altor state în cadrul unor acŃiuni de căutare-salvare;

- schimbul reciproc de informaŃii privind situaŃia navală, protecŃia împotriva minelor etc.;

- cunoaşterea activităŃilor navale a Ńărilor riverane Mării Negre prin vizite reciproce, notificări şi/sau observarea principalelor activităŃi de instrucŃie pe mare în cadrul unor exerciŃii comune.

6. Utilizarea diplomaŃiei navale

Beneficiind de avantajul libertăŃii de navigaŃie pe mare, existenŃa ForŃelor Navale moderne reprezintă argumentul care conferă credibilitate politicii României de apărare a intereselor sale navale şi totodată ele pot constitui primele unităŃi implicate într-o criză, asigurând – o dată prezente – echilibrul pe o perioadă mai lungă. Această capacitate a forŃelor navale de a fi primele într-o zonă „fierbinte” constituie diplomaŃia navală, care în esenŃă, constă în folosirea navelor ca instrument în sprijinul politicii externe a României. DiplomaŃia navală se poate realiza prin:

- folosirea simbolică; - prezenŃa navală; - constrângerea.

Folosirea simbolică reprezintă acŃiunea prin care navele pot fi utilizate pentru a transmite un mesaj unui guvern, fără ca ele să prezinte o ameninŃare pentru cineva anume sau să acorde sprijin militar unui aliat. Folosirea simbolică a navelor se materializează prin vizite în porturi şi urmăresc crearea unei imagini favorabile asupra României. PrezenŃa navală se poate realiza prin desfăşurarea de forŃe, vizite în porturi, exerciŃii şi operaŃii de rutină în zone de interes. Constrângerea se aplică din nevoia transmiterii unui mesaj mai puternic, forŃele navale destinate în acest sens, fiind în măsură să dezvolte capacităŃi ofensive. Constrângerea poate constitui un semnal al voinŃei de folosire a forŃelor în scopuri ofensive sau o încurajare pentru un aliat prin asigurarea sprijinului necesar.

60

Din analiza conŃinutului celor trei forme de exprimare a diplomaŃiei navale, identificăm puncte comune cu misiunile forŃelor navale pentru contribuŃia la securitatea României şi pentru promovarea stabilităŃii regionale şi globale, care demonstrează interdependenŃa dintre misiuni şi diplomaŃie, dintre instrumente şi politică.

7. Concluzii

În viitor, ca şi în trecut şi prezent, ForŃele Navale trebuie să îşi dovedească în continuare utilitatea la pace şi la război, de la acŃiuni simetrice la cele asimetrice. Pentru realizarea acestui deziderat, Statul Major al ForŃelor Navale este nevoit să îşi stabilească, să promoveze şi să implementeze o strategie pe termen mediu şi lung privind dezvoltarea forŃelor sale navale – maritime, fluviale, terestre şi aeriene – care să vizeze următoarele domenii:

- crearea unei forŃe navale multirol, prin achiziŃii şi/sau modernizări a echipamentelor existente, urmărindu-se standardizarea şi interoperabilitatea acestora;

- realizarea unor structuri de comandă şi execuŃie suple şi eficiente care să permită îndeplinirea optimă a tuturor misiunilor în condiŃiile implementării conceptului „războiului de reŃea”;

- revederea şi amendarea cadrului legislativ privind participarea ForŃelor Navale, în timp de pace, la gestionarea unor situaŃii, alături de alte instituŃii, în marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă;

- continuarea cooperării regionale, în cadrul iniŃiativelor existente, din poziŃii de egalitate pentru toŃii „actorii” riverani, precum şi identificarea unor soluŃii de comasare a unor activităŃi pentru eliminarea repetabilităŃii acestora şi nu în ultimul rând pentru reducerea consumurilor de resurse.

Bibliografie 1. Strategia de securitate naŃională a României, Bucureşti, 2007. 2. F.N.-1, Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale, Statul Major al

ForŃelor Navale, Bucureşti, 2004. 3. IORDACHE, Constantin, viceamiral (r), Elemente de artă militară

maritimă, Editura CTEA, Bucureşti, 2007.

61

OPERAłIILE LA LITORAL

Căpitan comandor Mihai DĂNIL Ă, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Căpitan comandor Florin NISTOR, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

1. ConsideraŃii introductive

De la început trebuie să luăm cunoştinŃă că operaŃiile amfibii sunt printre cele mai complicate. Ca efect, aceste operaŃii pot pune în joc: schimbări de mediu, punerea în operă de mijloace simultane aeriene (avioane, elicoptere), maritime, artilerie navă-uscat şi uscat-uscat. Aceste tipuri de operaŃii presupun deopotrivă lanŃuri logistice şi de transport complexe, ele pot necesita punerea în operă a materialelor specifice.

Ele necesită deopotrivă un antrenament, o călire a trupelor în acest tip de operaŃii. Aş zice că acest tip de operaŃii este la fel de complet ca o operaŃie aeropurtată (de aceeaşi manieră se poate vorbi şi de una combinată): schimbarea mediului (mare, plajă sau zonă muntoasă), raport de forŃe defavorabil la începerea acŃiunii, discontinuitate între trupe în contact şi în ariergardă. În acelaşi timp ele pot fi la fel de complexe ca o operaŃie în mediu montan.

OperaŃiile la litoral se pot regăsi sub denumirea generică de operaŃii amfibii care sunt delicate, specifice, deoarece este vorba despre ducerea luptei în condiŃii neobişnuite, cu mijloace particularizate şi care necesită o perfectă coordonare interarme.

Debarcarea în forŃă se înscrie într-o logică opusă celei a unui atac terestru normal. Acesta se declanşează cu un maxim de mijloace în prealabil adunate de către atacant. Din contră, pe timpul unei debarcări în plină forŃă, acestea nu pot fi puse în valoare din cauza numărului limitat de mijloace de transport, doar o mică parte din forŃele terestre avute la dispoziŃie.

Slabele efective ale trupelor de asalt trebuie deci să fie compensate printr-un masiv şi permanent sprijin cu foc. Pentru aceasta, forŃa aeronavală este foarte preŃioasă, aceste mijloace permiŃând diminuarea potenŃialului de luptă al adversarului şi modifică raportul de forŃe până la nivelul dorit. Sprijinul nu este permanent şi nu poate fi folosit fără preaviz la solicitările urgente ale forŃelor terestre.

În domeniul sprijinului ar trebui să se dispună de o armă sau forŃă capabilă de a livra un foc masiv şi brutal, ca cel al unei baterii de artilerie sau regiment. Acesta poate fi obŃinut cu navele purtătoare de rachete multiple care ar permite în orice

62

moment neutralizarea rezistenŃei la litoral. Printre altele, pentru a dispune de o forŃă amfibie capabilă de a debarca în forŃă, trebuie ca aceasta să beneficieze de alte mijloace complementare: tehnică amfibie aparŃinând infanteriei marine sau trupelor de uscat, şalande de debarcare, nave de transport, nave de transport şi comandament ce pot executa şi sprijinul aerian al operaŃiei.

Termenul „debarcare” nu are semnificaŃii operaŃionale. Ca efect, grupăm sub această denumire toate acŃiunile conduse de mijloace militare terestre venind dinspre mare în vederea unei intervenŃii terestre. De exemplu, se vorbeşte de debarcarea forŃelor aliate pe 6 iunie 1944 în Normandia şi de debarcarea celei de-a doua Divizii Blindate în Provence pe 15 august al aceluiaşi an. Ori în primul caz este vorba de o operaŃie interarme de o foarte mare intensitate, executată cu unităŃi călite şi cu mijloace adecvate, iar în al doilea caz se face vorbire la coborârea pe plajă a unei unităŃi, pe un Ńărm perfect asigurat şi în deplină securitate.

Pentru a distinge mai bine debarcarea, trebuie să dăm o definiŃie operaŃiei amfibii: „operaŃie condusă de pe mare, punând în operă forŃe maritime, terestre şi la nevoie aeriene, executată pe o plajă Ńinută de către adversar sau care ar putea fi locul unei ameninŃări” .

De altfel, o operaŃie amfibie nu are ca finalitate distrugerea inamicului. Ea poate viza simpla cucerire a unei zone sau a unui punct, cu scopul de a permite proiecŃia ulterioară a forŃelor mai aproape de centrul de gravitate al adversarului. Ea poate de asemenea să accelereze ritmul operaŃiilor în curs redându-i manevra, într-o regiune lipsită de comunicaŃii terestre, prin supleŃea şi rapiditatea sa. Ca regulă generală este vorba de a pune stăpânire pe punctele vitale sau infrastructură cu scopul de a permite desfăşurarea forŃelor destinate unei operaŃii ulterioare de o mai mare anvergură.

Pentru a pune stăpânire pe un cap de pod trebuie respectate câteva condiŃii indispensabile reuşitei acestei operaŃii. Mai întâi zona trebuie să fie cât mai puŃin apărată posibil. Este vorba aici de o evidenŃă, care dintr-o dată exclude un număr mare de locuri şi reduce deci posibilităŃile de utilizare a operaŃiei amfibii.

Se estimează că raportul de forŃe pentru o operaŃie amfibie este de 4 la 1. Asta ar însemna că o forŃă de 1.200 de oameni poate executa atacul unui Ńărm apărat de aproximativ 300 de oameni. Ceea ce este important este raportul forŃelor de şoc la primul val, operaŃia trebuie să fie suficient de brutală pentru a fi decisivă pe o porŃiune precisă de Ńărm. Este necesar ca transportul la sol al combatanŃilor şi materialelor să se facă pe cale maritimă şi aeriană, apoi Ńărmul trebuie să permită un debuşeu facil. Punctele şi itinerarele de deplasare trebuie cucerite şi controlate prin elemente de asalt aerian, pentru a permite dezorganizarea adversarului şi a evita ca forŃele debarcate pe plajă pe cale maritimă să rămână pe plajă sub focul adversarului. De asemenea, zona trebuie să fie cât mai îndepărtată posibil de forŃele adverse, susceptibile de a interveni şi cât mai apropiată posibil de obiectivul de atins. Această condiŃie este uneori incompatibilă cu condiŃiile geografice, care poate fi surmontată printr-o operaŃie aeropurtată, efectuată înaintea asaltului amfibiu şi însărcinată cu acoperirea forŃelor de debarcare sau de pregătire a capturării unui obiectiv mai îndepărtat de coastă. În final, pentru a garanta operaŃiei amfibii cele mai mari şanse de succes, este de dorit ca din prima sau din a doua zi, un port sau aeroport să fie

63

cucerit pentru a permite sosirea unităŃilor de întărire şi sprijin. łinând cont de faptul că volumul forŃei amfibii este limitat la flota de transport, este important de a putea aduce rapid şi prin alte mijloace forŃele de sprijin.

Nu aş uita că, evident debarcarea ar putea implica şi reîmbarcarea. Un caz particular sunt acŃiunile de tip raid. În acest caz returul se poate dovedi mai complex ca sosirea (factorul surpriză) şi că reîmbarcarea cu adversarul în spate nu este mai simplă.

Angajarea forŃelor amfibii ale coaliŃiei anglo-americane în Irak, debarcarea unui grup amfibiu în dispozitivul Licorne, în Coasta de Fildeş, mai recent evacuarea resortisanŃilor din Monrovia, au pus în evidenŃă necesitatea de a lua foarte serios în calcul operaŃiile amfibii. Un concept şi o doctrină actualizată ca şi achiziŃia de mijloace specializate vor da un nou elan modului de acŃiune particular al forŃei amfibii.

Cunoaşterea şi stăpânirea operaŃiei amfibii ne-ar permite nu numai să facem parte din naŃiunile care contează printre naŃiunile occidentale însă deopotrivă de a satisface imperativele de coerenŃă operaŃională legată de proiecŃia forŃei. OperaŃia amfibie nu se bazează numai pe ştiinŃă şi pe achiziŃia de material specific, ci şi pe instrucŃie şi antrenamente pentru a întreŃine şi valoriza această specificitate nu numai cu Batalionul de Infanterie Marină, ci şi cu alte unităŃi de infanterie ale trupelor de uscat.

2. ProiecŃia puterii maritime

ProiecŃia puterii maritime înseamnă folosirea, sau ameninŃarea cu folosirea puterii maritime pentru a influenŃa evenimente la uscat. Exploatează controlul mării pentru a permite accesul la coastă, pentru a livra forŃe pe uscat ca forŃe amfibii (debarcarea), avioane aparŃinând navelor, arme cu bătaie pe uscat şi INFO OPS (informaŃii).

Debarcarea forŃei maritime este un concept care are largi întrebuinŃări în managementul crizelor şi ostilităŃilor. ForŃele maritime, prin versatilitatea lor, rămân una dintre cele mai convenabile forme ale prezenŃei armate, de când au demonstrat că aliaŃii pot rezolva crizele fără violarea apelor teritoriale sau teritoriului inamic.

Pe timpul ostilităŃilor, forŃele navale folosesc proiecŃia forŃei maritime şi marea, pentru a demonstra că accesul la teritorii este mai facil decât pentru forŃele de uscat, sau pentru a crea baze de operaŃii înaintate/FOB pentru alŃi participanŃi.

ProiecŃia forŃei maritime, incluzând operaŃii amfibii, integrează nave şi avioane care se pretează la operaŃii cu ameninŃare militară redusă (cum ar fi prezenŃa şi supravegherea), până la operaŃii în timp de criză (cum este operaŃia de răspuns la criză), la operaŃii de luptă pe mare (cum ar fi protecŃia căilor de comunicaŃii, unde apărarea împotriva ameninŃării trebuie să fie tridimensională). OperaŃiile amfibii integrează nave, submarine, aeronave şi forŃe de uscat într-un efort militar întrunit ce se aplică într-un mediu de la permisiv la ostil.

Conflictele pe mare rareori pot fi separate de operaŃiile de debarcare sau de cele care urmăresc un obiectiv de la uscat. Chiar şi atunci când componenta navală

64

este dominantă, rezultatul final în zona operaŃiilor întrunite mai mult ca sigur depinde de succesul de la uscat.

OperaŃiile maritime pot influenŃa operaŃiile la uscat prin ameninŃarea dată de nave, asigurând acces la zona operaŃiilor întrunite şi la dominarea spaŃiului de luptă, proiecŃia puterii la uscat şi aprovizionarea de pe mare.

OperaŃiile maritime completează şi contribuie la o multitudine de operaŃii întrunite prin folosirea forŃelor navale şi aeriene, iar în cazul operaŃiilor amfibii prin proiecŃia şi susŃinerea forŃelor amfibii şi de debarcare. ForŃele de la uscat pot sprijini operaŃiile navale cu informaŃii, supraveghere, descoperirea şi transmiterea Ńintelor, recunoaştere, prin foc şi protecŃia forŃei, operaŃii informaŃionale/INFO OPS, logistică şi sprijin aerian.

3. AcŃiuni militare amfibii

O acŃiune militară amfibie este o operaŃiune militară lansată de pe mare de către forŃe navale şi de uscat îmbarcate pe nave şi ambarcaŃiuni, având ca scop proiectarea tactică a operaŃiilor trupelor de uscat la Ńărm, într-un mediu ale cărui caracteristici variază de la permisiv la ostil. AcŃiunile militare amfibii pot fi demonstrative, raiduri, asalturi şi retrageri. ForŃele amfibii sprijinite de avioane pot contribui la o campanie de uscat prin operaŃii de manevră specifice cum ar fi învăluirea, mişcări de întoarcere sau infiltrare şi de interzicere a punctelor vulnerabile la Ńărm. Prin echilibrare, puterea proiecŃiei forŃei de suprafaŃă poate avea un efect operaŃional la Ńărm. Credibilitatea unei forŃe amfibii operaŃionale va fi întotdeauna un factor în estimarea comenzii în cadrul teatrului de operaŃii şi este posibil ca un comandant să disloce un număr mai mare de trupe pentru apărarea litoralului, acestea neputând fi folosite în alte operaŃii. Raidurile şi demonstraŃiile pot intensifica efectul de surpriză şi distragere.

4. AcŃiuni militare în zone litorale

OperaŃiile maritime includ orice acŃiuni executate de pe apă, sau sub apă, pentru câştigarea sau comanda exploatării mării, controlul mării şi refuzul mării, şi/sau proiecŃia puterii pe mare. Oceanele şi litoralurile asigură trei dimensiuni spaŃiale în care forŃele maritime pot opera şi manevra, şi un loc internaŃional pentru demonstrarea capabilităŃilor pentru utilizarea forŃei. ForŃele maritime aliate sunt capabile să conducă operaŃii militare în oceanul liber şi în regiunile litorale ale lumii.

5. Mediile litorale

OperaŃiile litorale sunt afectate de o serie de condiŃii de mediu. În cele ce urmează sunt subliniate aceste condiŃii speciale, particulare în contrast cu operaŃiile din marea liberă şi cerinŃele în planificarea operaŃională, respectiv:

65

- geografic; - hidrografic; - atmosferic; - populaŃia; - factorii militari. Factorul geografic. Coastele pot fi drepte şi/sau fără denivelări sau ca un

arhipelag. În operaŃii în apropierea sau în interiorul coastei ostile, topografia poate reduce timpul alocat pentru evaluare, decizie şi răspuns. Alături de bazele de apărare, mai multe coaste neregulate, mai multe forŃe maritime se pot apăra. Pentru forŃele ofensive, măsurile defensive inamice rămân acoperite pe o mare întindere.

În mediul cu zone muntoase, înălŃimea radarului şi senzorilor electrono-optici favorizează distanŃa de descoperire a apărării. Bazele de apărare pot fi dispuse în locuri fortificate. Mediul muntos împiedică propagarea electromagnetică, iar apărătorul poate instala linii de comunicaŃii la sol evitând acest impediment.

Imaginea recunoscută dă multe complicaŃii, ca: densitatea traficului şi complexitatea mărimii mediului. SituaŃiile dezvoltate produc scăderea timpului de reacŃie.

Factorul hidrografic. AmeninŃarea minelor este ascunsă de litoral. Detectarea pericolelor de sub apă este îngreunată de fund, coastă şi reflexia straturilor. Utilizarea armelor subacvatice poate fi restricŃionată de ape puŃin adânci. Adâncimea mică a apei permite stabilirea de pase sau mijloace de control. Accesul către plaje la operaŃiile amfibii necesită o bună cunoaştere a Ńărmului.

Atmosfera. Schimbările atmosferice (straturi şi umiditate) se pot regăsi şi în efectul condiŃiilor propagării electromagnetice. Este necesară supravegherea atmosferei pentru a identifica condiŃiile de propagare şi zona de detecŃie a senzorilor.

PopulaŃia. Densitatea populaŃiei în zonele litorale cauzează mari îngreunări ale semnalelor electronice, realizând dificultăŃi de intercepŃie. łintele de uscat cer erori mici ale armelor şi luarea în consideraŃie a victimelor colaterale.

Factorii militari. Ofensiva la litoral expune forŃele de uscat, aeriene şi maritime la ameninŃări iar acestea trebuie să fie în măsură să se opună acestora. Cu cât se operează mai îndeaproape, cu atât mai mică va fi dimensiunea unităŃilor angajate. Aceasta înseamnă că aceste unităŃi sunt mai dependente de amplasarea în vecinătatea unui sprijin logistic mai frecvent iar acel sprijin logistic într-o zonă ostilă este foarte ameninŃat. În general zona de coastă este avantajoasă pentru apărător. Orice fel de mină marină probabil lansată în acele ape constituie o ameninŃare pentru submarinele şi navele de suprafaŃă. Sistemele de apărare de coastă cum ar fi radarele, bateriile de coastă înarmate cu rachete sol-sol, tunuri sau torpile sunt adesea poziŃionate în punctele obligatorii de trecere. AmbarcaŃiunile de patrulare rapidă sunt o ameninŃare semnificativă datorită marii mobilităŃi, a uşurinŃei mascării şi a sistemelor puternice de armament pe platforme mici. Elicopterele sunt de asemeni o ameninŃare multilaterală în lupta la litoral şi pot fi utilizate pentru recunoaştere, identificare sau ca şi platforme cu rachete aer-sol. În plus un submarin care operează în vecinătatea coastei poate cauza serioase ameninŃări operaŃiei. Cea mai periculoasă ameninŃare este o combinaŃie a sistemelor care operează coordonat.

66

6. Angajarea la litoral

Figura 1 arată angajarea ofensivă sau defensivă la litoral pentru proiecŃia puterii pe mare, obŃinerea, exploatarea controlului maritim ori interzicerea maritimă.

Angajarea ofensivă Angajarea defensivă

ProiecŃia Puterii Comanda Mării Interzicerea Mării Comanda Mării Interzicerea Mării

Controlul M ării Controlul M ării

Figura 1. Angajarea ofensivă şi defensivă la litoral

6.1. Angajarea ofensivă la litoral Exemplele tipice pentru angajarea ofensivă la litoral sunt angajările pentru

exersarea controlului maritim, ca o măsură permisă pentru proiecŃia puterii maritime, pentru a exercita controlul mării cu scopul protecŃiei SLOCs de-a lungul coastei inamice, pentru a preveni acŃiunile ostile dinspre Ńărm către mare, pentru a furniza acoperire operaŃiei de evacuare sau sprijinirea operaŃiilor de interdicŃie maritimă. În principiu se acŃionează pe fundalul unui stat neutru către Ńărmul inamic, de unde nu este aşteptat un sprijin.

Dacă este necesară acŃiunea unei forŃe la litoralul unui adversar, modelarea operaŃiei pentru eliminarea forŃelor ostile trebuie dusă la bun sfârşit. Aceasta poate compromite surprinderea tactică şi operaŃională. O combinaŃie de măsuri antimină asigură o trecere sigură a avioanelor de luptă-bombardament şi/sau elicopterelor echipate cu rachete aer-sol, FOBs, submarinelor, amfibiilor şi SOFs, acŃionând în cooperare sunt cele mai bune mijloace maritime de a te opune ameninŃărilor de la litoral.

Tabelul 1 ilustrează acŃiunile tipice necesare în angajarea ofensivă la litoral, Ńintind exercitarea controlului mării.

Tabelul 1. Angajarea ofensivă la litoral

Nr. crt. AcŃiuni de executat Mijloace/M ăsuri

1. Cercetare/Recunoaştere Recunoaşterea şi survolarea spaŃiului aerian şi terestru.

2. Distrugerea/Neutralizarea/ Descurajarea ameninŃărilor de la Ńărm

Interzicerea loviturilor maritime şi aeriene.

3. Cercetarea tactică Recunoaşterea tactică aeriană şi supravegherea de către unităŃi maritime susŃinute de operaŃii aeriene.

4. AcŃiuni de deminare ForŃe MCM (măsuri antimină)

67

Nr. crt. AcŃiuni de executat Mijloace/M ăsuri

5. ProtecŃia forŃelor MCM AAW, DCA, operaŃii împotriva navelor de suprafaŃă executate de unităŃi maritime.

6. Distrugerea/Neutralizarea/ Descurajarea forŃelor ostile de suprafaŃă sau submarine

ASUW, ASW, ASFAO în mediu maritim (TASMO).

7. Distrugerea/Neutralizarea/ Descurajarea facilităŃilor ostile de la mal

Sprijin de foc naval; sprijin aerian apropiat; ASFAO în mediul terestru; SOF.

8. ProtecŃia forŃelor împotriva ameninŃărilor aeriene

Ofensiva împotriva operaŃiilor aeriene/contraaeriene; DCA; AAW; ASFAO.

9. Ocuparea poziŃiilor/zonelor cheie UnităŃi navale. 10. Sprijinirea unit ăŃilor lupt ătoare Sprijinul la uscat/pe apă.

Cercetarea/Recunoaşterea. OperaŃiile maritime au nevoie de informaŃii

corecte şi suficiente, obŃinute anterior, prin recunoaştere aeriană şi terestră şi supraveghere privitor la posibile zone întărite sau ameninŃarea cu mine în mediul specific EW.

Distrugerea/Neutralizarea/Descurajarea ameninŃărilor de la Ńărm. Interzicerea loviturilor maritime şi aeriene pot avea prioritate în angajarea ofensivă şi controlul forŃelor la litoral, pentru a elimina sau reduce ameninŃările asupra forŃelor prietene care operează acolo.

Observarea tactică. Observarea aeriană sau prin alte mijloace este necesară pentru a beneficia de o imagine de ansamblu asupra situaŃiei şi a furniza informaŃii despre Ńintă. Scopul este de a localiza şi identifica ameninŃările şi Ńintele pe mare, la Ńărm şi deasupra fundului mării. Deoarece rezultatele furnizate de senzorii de la bordul navei sunt limitate, localizarea şi identificarea pericolelor şi Ńintelor cer informaŃii nu numai de la senzorii de la bordul navelor ci şi de la capacităŃi aeropurtate care pot fi furnizate de operaŃiile de sprijin aerian.

AcŃiuni de deminare. Oricând este posibil, câmpurile de mine inamice, dacă sunt detectate, trebuie curăŃate pentru a furniza libertate de mişcare forŃelor navale.

ProtecŃia forŃei de deminare. Dacă forŃa de deminare MCM este angajată, trebuie să i se asigure o protecŃie suficientă. În plus, operaŃiile aeriene ofensive şi defensive, războiul antiaerian, acŃiunile unităŃilor maritime împotriva navelor de suprafaŃă, acŃiunile forŃelor aeriene antisuprafaŃă/ASFAO contribuie la această protecŃie.

Distrugerea/Neutralizarea/Descurajarea forŃelor ostile de suprafaŃă sau submarine. Lupta împotriva navelor de suprafaŃă/ASUW şi lupta împotriva submarinelor/ASW sprijinită de/ASFAO acŃiunile forŃelor aeriene antisuprafaŃă în mediu maritim/TASMO trebuie exercitate.

Distrugerea/Neutralizarea/Descurajarea facilităŃilor ostile de la mal. Sprijinul cu foc naval, sprijinul aerian apropiat şi ASFAO în spaŃiul terestru (atacul

68

aerian sprijină elementele forŃelor amfibii) ar putea fi angajate pentru eliminarea ameninŃărilor de la mal sprijinite de armamentul de coastă, comanda, controlul, comunicaŃiile, computerele, sistemele de informaŃii şi alte facilităŃi ale adversarului.

ProtecŃia forŃelor împotriva ameninŃărilor aeriene este vitală când operaŃiile se desfăşoară la coasta ostilă, ori în apele din interiorul coastei ostile, unde acumularea ameninŃărilor aeriene îl favorizează pe adversar. Ofensiva şi apărarea împotriva forŃelor aeriene cum este focul antiaerian contribuie la această protecŃie.

Ocuparea poziŃiilor/zonelor cheie. Odată ce zonele de litoral şi de coastă au fost curăŃate, locurile strategice/coridoarele de acces subacvatic/zonele maritime trebuie ocupate în ordine pentru a nu permite infiltrarea forŃelor ostile în zonă.

Sprijinul unit ăŃilor lupt ătoare este sprijinul furnizat forŃelor maritime mai întâi în plan administrativ şi logistic. În principiu, logistica maritimă şi regulile sprijinului sunt argumentate. ProtecŃia unităŃilor de logistică şi a depozitelor este vitală. Mai mult, activitatea se transferă în operaŃie în apropierea coastei sau în interiorul ei, la unitatea combatantă de cea mai mică mărime (cu o rezistenŃă considerabilă redusă, în comparaŃie cu cea a navei). Aşadar acele unităŃi sunt mai dependente de sprijinul logistic apropiat. AtenŃie, trebuie realizat un sprijin imediat pe câmpul de luptă cu unităŃi de sprijin mici şi rapide, capabile să furnizeze petrol, uleiuri şi lubrifianŃi, muniŃie, piese de schimb pentru reparaŃii rapide, mâncare şi echipaj de schimb.

UnităŃile mici de sprijin vor fi reaprovizionate în marea liberă ori în porturile prietene apropiate. Această opŃiune este preferată în schimbul unei unităŃi mici combatante, care execută transporturi între uscat şi marea liberă pentru reaprovizionarea câmpului de luptă.

6.2. Principii metodice de planificare a ofensivei Sistemul de informaŃii şi comunicaŃiile/CIS este esenŃial pentru coordonarea

şi executarea angajării la litoral. Dacă propagarea electromagnetică este întreruptă de condiŃiile geografice, este necesară o planificare riguroasă a comunicaŃiilor, având în vedere utilizarea întregului spectru de frecvenŃă, staŃiilor releu (cucerirea înălŃimilor poate fi necesară) şi a circuitelor de rezervă cu scopul de a furniza legături duble în caz de întrerupere a comunicaŃiilor.

Imaginea recunoscută. În toate operaŃiile maritime este necesară stabilirea şi menŃinerea unei imagini a situaŃiei aeriene, de suprafaŃă şi submarine. OperaŃiile la litoral includ menŃinerea imaginii situaŃiei terestre din zona de operaŃii.

Complexitatea mediului înconjurător din apropierea coastei, limitarea disponibilităŃii spectrului electromagnetic şi înalta densitate de nave, împiedică realizarea imaginii.

Colectarea informaŃiilor. Pe durata operaŃiilor la litoral se recomandă utilizarea extinsă a senzorilor ficşi, aeropurtaŃi şi extrem de mobili pentru a învinge dezavantajele mediului şi ameninŃării. Colectarea informaŃiilor despre Ńintele terestre poate fi susŃinută prin folosirea senzorilor optici şi infraroşii, a echipamentelor de război electronic şi a imaginii radar. Selectarea unui ciclul scurt de revizuire este necesară pentru detectarea Ńintelor mobile. Angajarea SOF pentru salvare la Ńărm este considerată INFO OPS împotriva echipamentului informaŃional al inamicului.

69

În general, angajarea diferiŃilor senzori (radar SIGINT tactic) se recomandă pentru a reduce efectele vulnerabilităŃii fiecărui senzor în mediul favorabil adversarului.

Transferul informa Ńiilor. Se preferă transferul informaŃiilor prin LINK. Cu cât mai multe mijloace sunt angajate şi numărul unităŃilor participante creşte, cu atât mai complexă devine evaluarea, corelarea şi coordonarea imaginii maritime recunoscute. Folosirea sistemului de date tactice/TDS este preferat având toate mijloacele într-o reŃea simultan. În orice caz pot să apară nişte rateuri. De exemplu echipamentul diferitelor mijloace pot diferi sau pot să nu fie interoperabile; capacitatea TDS poate să nu permită numărul necesar de participanŃi; iar corelarea datelor obŃinute poate deveni prea complexă. De aceea este considerată necesară o reŃea-nucleu de date, care o să includă toate unităŃile navale. Se subliniază importanŃa executării sarcinilor de coordonare a depistării forŃelor. Elementul de coordonare a imaginilor de la litoral este alocat comandantului forŃelor întrunite, care recepŃionează datele tuturor imaginilor recunoscute de la toate mijloace participante, echipat pentru schimbul de informaŃii şi cu dispozitivele de afişare folosite în cadrul TF de pe litoral. Trebuie să se traseze sarcina de a evalua, corela şi coordona informaŃiile intrate şi de a furniza informaŃii esenŃiale pentru circuitele şi reŃelele diferite de schimb informaŃional. Scopul este de a menŃine gradul înalt de evaluare a situaŃiei în cadrul forŃelor întrunite.

Evaluarea situaŃiei şi angajarea armamentelor. Cu cât forŃele operaŃiei sunt mai aproape de litoral şi de coasta ostilă, cu atât mai complex devine mediul şi cu atât mai esenŃială este necesitatea de a coordona întreaga operaŃie. Această coordonare este supremă pentru a obŃine o evaluare a situaŃiei foarte bună, prevenind forŃele amice şi evitând fratricidul. Apărarea contra atacurilor aeriene trebuie coordonată pe zone (ref. AJP-3.3.). Pentru a angaja forŃele de suprafaŃă trebuie aplicată o metodă de coordonare zonală pentru a preveni interferenŃa reciprocă şi a evita conflictele la litoral (ref. Plan Castle în ATP-31, NATO Above Water Warfare Manual), având în vedere zonele stabilite de apărare contra atacurilor aeriene. Dacă forŃele desfăşoară operaŃii terestre (SOF, spotter) este bine de a aplica măsuri de coordonare a sprijinului cu foc prin stabilirea zonelor fără foc, libere de foc, foc interzis sau linii de coordonare a sprijinului cu şi de sincronizare a acestuia cu coordonarea aeriană şi terestră. Elementul de coordonare a imaginii de la litoral trebuie să fie alocat coordonatorului sectoarelor/zonelor întrunite, cu sarcina de a stabili, activa şi dezactiva zonele şi sectoarele pe baza informaŃiilor obŃinute din elementul de coordonare a imaginii. Scopul propus este de a răspunde repede la schimbarea situaŃiei pentru angajarea efectivă, evaluarea situaŃiei şi protejarea forŃelor.

Problemele de comandă şi control. Factor important pentru succesul angajărilor la litoral este relaŃia adecvată dintre structurile întrunite angajate. Structura relaŃiilor necesară în timpul unei operaŃiei trebuie prevăzută ca o parte din procesul de planificare a operaŃiei. ForŃa de sprijin trebuie să Ńină cont de ciclul de alegere a Ńintelor dacă operaŃia este sprijinită de către structuri aeriene non-organice (DCA, ASFAO).

Războiul electronic. Densitatea aşteptată a mediului electromagnetic şi a echipamentelor tehnice cere măsuri din cadrul războiului electronic special concepute

70

pentru sprijin electronic, echipament de contramăsuri electronice, coordonare de nivel înalt şi tactici specifice EW. Locul războiului electronic la litoral este detaliat în AJP-3.6., Doctrina de război electronic a forŃelor întrunite.

6.3. Angajarea defensivă la litoral Exemplu tipic de angajare defensivă la litoral poate fi apărarea naŃională sau

apărarea unui teritoriu aliat împotriva atacurilor amfibii, apărarea împotriva embargoul SLOCs sau pentru a întrerupe operaŃiile de control maritim/de respingere a unui adversar în apele învecinate. Baza comună de operare este linia de coastă sau coasta amicilor, sprijinită eventual de acŃiuni din largul mării.

Tabelul 2 ilustrează acŃiunile tipice de angajament defensiv la litoral privind exercitarea controlului maritim.

Tabelul 2. Angajarea defensivă la litoral

Nr. crt. AcŃiuni de executat Mijloace

1. Cercetare/recunoaştere Recunoaştere şi supraveghere aeriană şi spaŃială.

2. Recunoaştere tactică Recunoaştere şi supraveghere aeriană a unităŃilor navale şi operaŃiuni aeriene de sprijin.

3. AcŃiuni de deminare ForŃele MCM. 4. Blocarea zonelor costiere prin

minare Minare navală sau aeriană.

5. Protejarea forŃelor MCM AAW; DCA; ForŃe defensive aeriene cu baza la sol; operaŃiuni contra navelor de suprafaŃă cu forŃe navale.

6. Distrugerea/Neutralizarea/ ReŃinerea forŃelor de suprafaŃă şi submarine inamice.

ASUW/ASW; ASFAO în mediul maritim (TASMO).

7. ProtecŃia forŃelor împotriva atacurilor aeriene

ForŃe defensive aeriene cu baza la sol; operaŃiuni ofensive antiaeriene; DCA; AAW; ASFAO.

8. Ocuparea poziŃiilor/zonelor cheie UnităŃi navale. 9. Sprijinul unit ăŃilor lupt ătoare Sprijin pe sol/pe Ńărm.

DiferenŃa principală dintre angajarea ofensivă şi defensivă la litoral este de

natură întrunită cu adevărat a angajării defensive, care include toate serviciile în realizarea imaginii recunoscute şi angajarea inamicului. În angajarea defensivă avantajul operaŃiei se bazează pe forŃele navale. Deoarece mai multe forŃe terestre şi

71

aeriene participă în operaŃia defensivă decât în operaŃia ofensivă, cerinŃa de coordonare rămâne validă dar se petrece la o scară mult mai mare.

Următoarele comentarii se adresează acŃiunilor defensive şi sunt excepŃii ale angajării ofensive la litoral.

Recunoaşterea tactică. Apropiate de mare, ameninŃările şi Ńintele trebuie detectate şi identificate. Structurile cu baza la sol trebuie incluse separat prin folosirea senzorilor de la bordul navelor şi a capacităŃilor aeropurtate.

ProtecŃia forŃelor împotriva atacurilor aeriene. ForŃele defensive aeriene cu baza la sol au o contribuŃie esenŃială.

Ocuparea poziŃiilor/zonelor cheie. După obŃinerea controlului asupra zonele de litoral şi de coastă, zonele cheie trebuie ocupate fizic sau securizate prin angajarea supravegherii cu baza la sol şi a sistemelor de arme pentru a evita infiltrarea inamicului în zona asanată.

Sprijinul unit ăŃilor lupt ătoare. Este posibil sprijinul de către structurile cu baza la sol.

6.4. Principii metodice de planificare a defensivei Sistemele de comunicaŃii şi informa Ńie CIS pot învinge limitele geografice

prin folosirea staŃiilor cu baza la sol la transmiterea şi recepŃionarea comunicaŃiilor şi prin folosirea liniilor terestre.

Imaginea recunoscută. Trebuie instalat un sistem complet de senzori şi dispozitive de distribuire a informaŃiilor prin folosirea tuturor mijloacelor şi serviciilor. Se subliniază importanŃa necesităŃii unei reŃele-nucleu de date, care să cuprindă toate unităŃile navale şi de la Ńărm, ce execută coordonarea obligatorie de depistare a forŃelor. Privind sprijinul extensiv cu baza la sol trebuie să fie asigurat elementul de coordonare a imaginii de la litoral cu recepŃia imaginii recunoscute de către toate structurile participante. Acest element ar trebui să fie însărcinat cu schimbul de informaŃii pentru dispozitivele de afişare folosite în cadrul TF şi evaluarea, corelarea, coordonarea datelor intrate şi furnizarea informaŃiilor esenŃiale pentru circuitele şi reŃelele diferite de schimb informaŃional.

Evaluarea situaŃiei şi angajarea armamentelor. Când este folosită supravegherea la sol şi angajarea sistemelor de arme, coordonarea trebuie intensificată pentru a asigura cel mai înalt nivel de evaluarea a situaŃiei, prevenirea conflictelor cu forŃele amice şi evitarea fratricidului. Evaluarea situaŃiei este cheia succesului.

6.5. OperaŃii de pregătire Acestea sunt operaŃiile anterioare sosirii forŃelor principale, în special forŃele

de proiecŃie a puterii în zona operaŃională pentru a trasa zona de luptă care va permite operaŃiile forŃelor aliate. OperaŃiile de pregătire au ca scop executarea acŃiunilor pregătitoare în întreg spaŃiul de luptă pentru operaŃiile ulterioare şi includ următoarele tipuri de operaŃii: de control maritim pentru neutralizarea forŃelor navale ale inamicului, de respingere/împiedicare/interzicere, de exemplu a submarinelor şi minelor maritime şi de proiecŃie a puterii – atacuri aeriene maritime, operaŃii amfibii şi operaŃii speciale. OperaŃiile de pregătire la litoral pot avea o durată considerabil de

72

mare pentru a obŃine securitatea completă a nivelurile acceptabile de risc. Trebuie avut grijă să nu se compromită surpriza tactică sau operaŃională în operaŃiile de pregătire, de aceea trebuie inclus în planul de mascare.

6.6. OperaŃii în mediul nuclear, biologic şi chimic Multe Ńări şi organizaŃii teroriste au, sau doresc să obŃină arme nucleare,

biologice şi chimice/NBC. ForŃele navale pot fi Ńinta directă sau pot fi Ńinta armelor şi riscurilor NBC.

Riscurile suplimentare includ contaminarea radiologică de la aşa numitele arme „murdare” care folosesc materiale radioactive împrăştiate cu explozibili convenŃionali.

De asemenea, riscurile suplimentare sunt materiale toxice răspândite de fabricile de profil distruse în timpul conflictului.

Cea mai mare ameninŃare la adresa forŃelor maritime aliate apare în zonele litorale, pe timpul trecerii prin punctele obligatorii (locuri înguste) şi ori de câte ori se află în port. Efectele directe ale exploziilor nucleare vor fi vizibile (sesizate) imediat, atât timp cât contaminarea NBC poate fi detectată folosind toate mijloacele disponibile.

SupravieŃuirea va depinde de corectitudinea prelucrării informaŃiilor, seriozitatea pregătirilor, antrenamentul şi aplicarea imediată a măsurilor de protecŃie individuală şi colectivă.

Manevra de evitare trebuie să fie folosită pentru a scăpa, în măsura maximă posibilă, de riscurile imediate şi reziduale rezultate din exploziile nucleare şi din atacurile chimice şi biologice, cu toate că navele de luptă moderne dispun de compartimente închise etanş (gen citadelă) de lucru şi de locuit, care le dau posibilitatea să continue majoritatea acŃiunilor militare în mediu contaminat. Măsurile de precauŃie pentru trecerea prin zona contaminată trebuie să fie stabilite anterior.

Riscuri nucleare şi radiologice. Efectele armelor nucleare vor depinde de mărimea lor şi de tipul exploziei acestora: de suprafaŃă, submarină, aeriană sau extraatmosferică. Efectele includ radiaŃia luminoasă, unda de şoc, căldura, radiaŃiile gamma şi impulsul electromagnetic. ForŃele maritime pot fi afectate de altfel de şocul sau de valul subacvatic. Căderile (pulberile) radioactive vor fi luate în considerare în cazul unei explozii la suprafaŃă, pe direcŃia vântului.

ATP-45, Raportarea Exploziilor Nucleare, Atacurilor Biologice şi Chimice, Prevederea şi Alarmarea asupra Riscurilor Asociate şi a Zonelor de Risc (Manualul Operatorului), furnizează informaŃiile asupra planului (schiŃei), alarmării şi raportării.

Recomandările pentru tacticile maritime sunt furnizate în ATP-1, Volumul I, Proceduri tactice navale. Armele cu radiaŃie crescută sunt destinate să maximizeze în special randamentul radiaŃiilor în detrimentul altor efecte, iar armele radiologice sunt anume destinate diseminării materialului radioactiv cu posibila folosire a explozivilor convenŃionali. Este nevoie ca aceste riscuri să fie controlate (administrate, stăpânite), folosind aceleaşi principii ca în cazul riscurilor radioactive generate de armele nucleare.

Riscuri chimice. AgenŃii (războiului) chimici şi substanŃele toxice comerciale pot produce incapacitate sau efecte letale prin inhalare, înghiŃire sau absorbŃie prin

73

piele. AgenŃii (războiului) chimici pot fi folosiŃi (lansaŃi, livraŃi) împotriva forŃelor maritime pe mare de avioane, bombe, obuze sau rachete care pot elibera vapori sau picături în vecinătatea Ńintelor sau care pot afecta direct etanşeitatea navei.

DiferenŃele între vapori şi agentul lichid sunt semnificative. Lichidul care este persistent va avea un efect de durată şi va interzice accesul în zonele afectate până la realizarea decontaminării.

Riscuri biologice. Războiul biologic este în mod considerabil conceput (interesat) în scopul răspândirii efectelor sale şi uşurinŃei manipulării agenŃilor cu efect letal puternic. Înarmarea este dificilă, dar sistemele de pulverizare simple, inclusiv cele de stropire a culturilor cu aviaŃia, sunt eficiente. Folosirea foarte limitată a detectorilor biologici fac ca cel mai bun răspuns să-l ofere vigilenŃa medicală şi analizele curente împreună cu contramăsurile medicale. Perioada de incubaŃie favorizează utilizarea mai degrabă la nivel strategic decât tactic şi dificultatea identificării sursei poate permite agresorului să scape de detectare. ForŃele maritime trebuie să fie vigilente la semnele contaminării biologice, în special în perioadele care urmează staŃionării în port, când camuflarea furnizării agenŃilor este în mod semnificativ mai simplă.

7. Proiectarea Puterii Maritime pe teatrele de acŃiune

Misiunile maritime cuprind un domeniu larg de activităŃi care cer aplicarea puterii (folosirea capacităŃii) de luptă navale şi aeriene pe mare. Aceasta include de asemeni cooperarea cu navele comerciale şi blocadele sau embargourile împotriva navelor comerciale şi militare. Proiectarea puterii implică de asemenea folosirea ofensivei pentru a obŃine efecte decisive pe uscat şi prin operaŃii amfibii.

7.1. Lupta amfibie

Luptele amfibii includ în mod teoretic toate tipurile de nave, submarine, avioane, arme şi trupe terestre într-un efort militar concertat de debarcare pe calea mării a unei forŃe maritime şi terestre, îmbarcate pe nave sau avioane cu principalul scop de proiectare a forŃei terestre de nivel tactic pe uscat într-un mediu care poate varia de la permisiv la ostil.

Caracterul naval inerent al unei acŃiuni militare amfibii este reflectat în principiile care guvernează organizarea forŃelor implicate în conducerea unei astfel de acŃiuni:

- forŃele amfibii oferă o mare mobilitate operaŃională împreună cu o flexibilitate atât politică cât şi militară; deoarece acestea nu reclamă puncte specifice de debarcare cum ar fi porturile sau aeroporturile, acest lucru creează probleme operaŃionale semnificative pentru un adversar; cu toate acestea, operaŃiunile sunt complexe şi necesită o planificare detaliată, antrenament şi echipament specializat;

- forŃele amfibii reclamă apărarea navelor (ASW, AAW, ASUW şi NMW) şi controlul oricărei mişcări pe ruta navă-obiectiv de către navele de suprafaŃă şi/sau elicoptere;

74

- forŃele amfibii sprijinite de aviaŃia organică pot contribui la ofensiva terestră prin manevre specifice acŃiunilor militare de pe mare, cum ar fi cele de învăluire, de întoarcere sau de infiltrare şi prin interzicerea vulnerabilităŃilor cheie la Ńărm; prin compensaŃie (prin urmare, pentru echilibrare), proiectarea puterii forŃelor navale poate furniza efecte terestre la nivel operaŃional; raidurile şi/sau demonstraŃiile pot mări efectul surprizei, derutarea şi confuzia comandantului inamic în luarea deciziilor.

7.2. Lupta ofensivă (lovitur ă, atac)/STW

STW constă în activităŃi militare ce vizează distrugerea sau neutralizarea Ńintelor inamice de la Ńărm, incluzând atacurile împotriva Ńintelor de importanŃă strategică sau tactică cum ar fi capacităŃile de producŃie, bazele din care inamicul este capabil să conducă şi să susŃină logistic acŃiunile militare aeriene, de suprafaŃă sau submarine, împotriva forŃelor inamice.

ForŃele maritime pot contribui la lovirea Ńintelor de la coastă folosind baze aeriene maritime, rachete de croazieră lansate de pe nave de suprafaŃă sau submarine şi artilerie navală. În acŃiunile militare maritime, în special la litoral, forŃele aeriene cooperează strâns cu forŃele navale pentru a asigura întrebuinŃarea cea mai eficace a mijloacelor aeriene disponibile în misiuni de lovire-atac.

75

ACłIUNILE ÎN FOR łĂ ÎN CONTEXTUL DE SECURITATE ACTUAL DE LA MAREA NEAGR Ă

Comandor Nicu BRATOSIN, Comandantul Divizionului 150 Rachete Navale

1. Contextul actual de securitate la Marea Neagră

1.1. ConsideraŃii generale SpaŃiul maritim şi fluvial, bazinul inferior al Dunării şi zona de est a Mării

Negre, atât prin mărime cât şi prin poziŃionare se înscriu în Zona Extinsă a Mării Negre. Fiind în cea mai mare măsură un spaŃiu liber navigaŃiei şi circulaŃiei, spaŃiul maritim şi fluvial românesc nu se poate izola de problematica securităŃii regiunii Mării Negre.

1.2. Definirea Zonei Extinse a Mării Negre/ZEMN Zona Extinsă a Mării Negre cuprinde, în accepŃia multor specialişti în

domeniul securităŃii, pe lângă Ńările riverane Mării Negre – Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina şi Ńările dinspre Marea Caspică – Armenia şi Azerbaidjan, apoi Moldova şi Ńările balcanice – Grecia, Albania, Bosnia-HerŃegovina, Serbia şi Muntenegru, Macedonia, CroaŃia şi Slovenia.

Zona Extinsă a Mării Negre desparte şi uneşte, în acelaşi timp, cele trei continente alăturate – Europa, Asia şi Africa, devenind un nod strategic de comunicaŃii la intersecŃia principalelor trasee comerciale, turistice şi de altă natură.

Zona Extinsă a Mării Negre se distinge, ca importanŃă, prin numeroasele structuri regionale şi subregionale existente. Regiunea include Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Serbia şi Muntenegru, Turcia şi Ucraina. Nu toate aceste state se învecinează cu Marea Neagră, dar toate au un rol relativ activ în procesele de cooperare din regiune.

Dată fiind poziŃia geostrategică a regiunii, ca o legătură naturală între Europa şi Asia, dar şi între Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, aceasta constituie o legătură comercială vitală şi o importantă zonă de tranzit. Zona Mării Negre este recunoscută, în cadrul sistemului de coridoare de tranzit paneuropene al UE, ca o zonă de transport extinsă, ce acoperă Asia Centrală în cadrul Coridorului de transport Europa–Caucaz–Asia/TRACECA.

76

1.3. Probleme de securitate în regiune Din păcate, Ńările de la Marea Neagră sunt renumite mai mult pentru potenŃialul

conflictual decât pentru solidaritatea regională, sfârşitul Războiului Rece neaducând regiunii pacea şi stabilitatea dorite. Mai mult decât atât, este acum observabilă creşterea tensiunii şi a conflictului, atât la nivel statal, cât şi interstatal ajungând chiar la nivelul ameninŃărilor militare. Suntem martori ai conflictelor armate din spaŃiul post-sovietic: dintre Armenia şi Azerbaidjan, în Georgia (Abhazia şi Osetia), în Moldova (Transnistria), în Rusia (Cecenia). Neîncrederea istorică stabilită în relaŃiile dintre Ńări (de exemplu: Grecia şi Turcia, Rusia şi Ucraina) este şi ea întreŃinută.

Două mari „zone fierbinŃi” ale Europei – Caucazul şi Balcanii – exercită o influenŃă directă asupra securităŃii Zonei Extinse a Mării Negre; de aici şi numeroasele ameninŃări militare potenŃiale, existente şi viitoare în regiune.

Rusia şi Ucraina se confruntă cu dispute teritoriale şi de delimitare a frontierelor, iar războiul prelungit din Cecenia continuă să încurajeze masiv contrabanda cu arme în regiune şi să creeze, totodată, un focar de preocupări teroriste.

Armenia, cu ajutorul Rusiei şi Azerbaidjanul, cu ajutor turc, se ceartă pe mult disputatul teritoriu Nagorno-Karabah, în timp ce Azerbaidjan caută să îşi extindă propria industrie energetică.

Abhazia şi Osetia de Nord (în Georgia) şi Republica Transnistreană (în Moldova) îşi proclamă independenŃa şi îşi trasează propriile teritorii cu ajutorul trupelor ruseşti. La aceste conflicte îngheŃate se adaugă şi numeroasele riscuri asimetrice din zonă, ceea ce ne conduce la concluzia că reprezintă un mediu provocator pe frontul de est al NATO şi a Uniunii Europene.

Odată cu extinderea spre est a NATO şi a Uniunii Europene se oferă şi Ńărilor din regiune ocazia de a trăi sau măcar de a se apropia de un cadru politic caracterizat prin democraŃie, securitate şi prosperitate. Totuşi, acestui proces i se opun eforturile mai mult sau mai puŃin evidente ale FederaŃiei Ruse de a-şi reconstitui o sferă de dominaŃie politică, economică şi militară în regiune, chiar şi în condiŃiile în care în Ńări ca Ucraina sau Georgia au fost propulsate la putere prin voinŃa electoratului regimuri pro-occidentale şi care simpatizează cu ideea aderării la NATO şi/sau la UE.

Accentul special care trebuie acordat zonei extinse a Mării Negre se datorează şi faptului ca această zonă nu este doar un furnizor de riscuri asimetrice, ci este în acelaşi timp şi furnizorul a 50% din energia pe care o utilizează statele UE, cu perspectiva ca în următorii zece ani 70% din energia necesară statelor UE să provină din această zonă.

În concluzie, în acest moment Ńările democratice de pe Ńărmul Mării Negre se află în faŃa unui moment de o importanŃă crucială, prin localizarea lor geografică, atât la limita răsăriteană a civilizaŃiei europene occidentale, cât şi în faŃa mai multor probleme cărora vor trebui să le facă faŃă şi la soluŃionarea cărora vor fi implicate ca membri ai comunităŃii euroatlantice. Rămâne ca timpul să determine dacă şi celelalte Ńări din Regiunea Extinsă a Mării Negre vor reuşi să îşi depăşească statutul actual şi să se alăture sistemului democratic european, bazat pe valori liberale şi pe un climat de securitate comună.

77

2. Riscuri şi ameninŃări

Riscurile şi ameninŃările la adresa securităŃii naŃionale a României sunt percepute, în principal, din perspectiva posturii de Ńară membră a AlianŃei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene.

2.1. Riscuri şi ameninŃări militare Riscurile şi ameninŃările militare sunt: - prezenŃa în regiunea Transnistriei şi în zona Caucazului a militarilor ruşi;

statutul internaŃional al acestora rămâne încă neclar şi constituie un factor destabilizator, chiar dacă aceste forŃele militare se consideră de menŃinere a păcii, ceea ce ar presupune un grad înalt de imparŃialitate;

- confruntări armate locale, facilitate de slăbiciunea autorităŃilor oficiale şi existenŃa unor forŃe separatiste gata să recurgă la mijloace militare pentru îndeplinirea obiectivelor legate de constituirea unor organizaŃii statale independente.

Deşi pericolul unui război clasic, al unor agresiuni militare convenŃionale este foarte puŃin probabil, neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera vulnerabilităŃi majore la adresa securităŃii proprii şi a capacităŃii de acŃiune pentru îndeplinirea obligaŃiilor internaŃionale asumate. Se înscriu în această categorie şi riscurile ce privesc securitatea şi apărarea frontierelor, în condiŃiile în care segmente importante ale graniŃelor Românei reprezintă şi frontiera estică a celor două organizaŃii.

2.2. Riscuri şi ameninŃări nonmilitare Riscurile şi ameninŃările nonmilitare sunt: - probleme de natură teritorială a căror rezolvare se întârzie, reuşindu-se

astfel accentuarea unor stări şi fenomene negative ce se pot constitui în pericole şi chiar ameninŃări;

- nerespectarea angajamentelor internaŃionale, ceea ce poate duce la dereglarea situaŃiei regionale;

- evoluŃii negative interstatale, ce pot degenera în acte destabilizatoare, ducând astfel la declanşarea unor crize politico-militare;

- crima organizată, traficul de arme, droguri şi persoane, corupŃia, dezordine socială, folosite de către forŃe ostile pentru a controla şi destabiliza regiunea.

2.3. Riscuri asimetrice şi transnaŃionale Riscurile şi ameninŃările transnaŃionale sunt: - posibilitatea apariŃiei unor conflicte, favorizată de structura etnică a

regiunilor unde se manifestă tendinŃe separatiste; ar putea rezulta o situaŃie extrem de periculoasă, având printre urmări revigorarea diverselor forŃe naŃionaliste din regiune care, prin implicare, ar putea inflama situaŃia;

- încercări de destabilizare a regiunii prin acŃiuni teroriste, urmărind zdruncinarea încrederii în capacitatea de a gestiona situaŃia din zonă atât a autorităŃilor naŃionale, dar mai ales a organizaŃiilor internaŃionale şi regionale de securitate;

78

- o serie de ameninŃări asimetrice, de natură militară sau nonmilitară, inclusiv cele ce se manifestă sub forma agresiunilor informatice sau informaŃionale, generate preponderent din mediul internaŃional, dar şi într-o anumită măsură de cel intern, tind să sporească sub raportul gradului de pericol şi al probabilităŃii de producere şi pot afecta grav starea de securitate a cetăŃenilor români, a statului român sau a organizaŃiilor din care România face parte.

2.4. Principalele riscuri şi ameninŃări Principalele riscuri şi ameninŃări ce pot pune în pericol securitatea naŃională a

României, valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităŃii europene şi euroatlantice sunt:

- terorismul internaŃional; - proliferarea armelor de distrugere în masă; - conflictele regionale; - criminalitatea transnaŃională organizată; - fenomene naturale grave. Terorismul interna Ńional. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra

unor obiective-simbol ale civilizaŃiei şi puterii americane, acŃiunile de aceeaşi natură ce i-au urmat în Europa şi alte regiuni ale lumii, dovedesc faptul că terorismul internaŃional, structurat în reŃele transfrontaliere, reprezintă cea mai gravă ameninŃare la adresa vieŃii şi libertăŃii oamenilor, a democraŃiei şi celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice.

Proliferarea armelor de distrugere în masă. Armele nucleare, chimice, biologice şi radiologice constituie o altă ameninŃare deosebit de gravă sub raportul potenŃialului de distrugere, în condiŃiile în care accesul la astfel de mijloace devine tot mai uşor din punct de vedere tehnologic, iar tentaŃia dobândirii lor sporeşte ameninŃător.

Conflictele regionale. În pofida evoluŃiilor pozitive din ultimul deceniu şi jumătate, evoluŃii care au făcut din Europa un loc mai sigur şi mai prosper, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, cu puternice implicaŃii pentru pacea şi securitatea regională şi europeană.

Criminalitatea transnaŃională organizată reprezintă o ameninŃare în evoluŃie, care a dobândit capacitatea de a influenŃa politica statelor şi activitatea instituŃiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferării unor fenomene negative care se amplifică în condiŃiile globalizării, cât şi o consecinŃă directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice şi sociale profunde care s-au produs în Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est în procesul de dispariŃie a regimurilor comuniste.

Pe fondul unei astfel de situaŃii, spaŃiul de interes strategic în care se află România este sursă, zonă de tranzit şi destinaŃie a unor activităŃi criminale constând în:

- trafic ilegal de armament, muniŃii şi explozivi; - trafic de narcotice; - migraŃie ilegală şi trafic de fiinŃe umane; - trafic de produse contrafăcute;

79

- activităŃi de spălare a banilor; - alte aspecte ale criminalităŃii economico–finaciare. Fenomene naturale grave. Securitatea naŃională poate fi, de asemenea, pusă

în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică, meteoclimatică ori asociată, provenind din mediu sau reflectând degradarea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activităŃi umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. Între acestea, se pot înscrie:

- catastrofele naturale sau alte fenomene geo sau meteoclimatice grave (cutremure, inundaŃii, încălzirea globală şi alte modificări bruşte şi radicale ale condiŃiilor de viaŃă);

- tendinŃa de epuizare a unor resurse vitale; - catastrofele industriale sau ecologice având drept consecinŃe pierderi mari

de vieŃi omeneşti, perturbarea substanŃială a vieŃii economico-sociale şi poluarea gravă a mediului pe teritoriul naŃional şi în regiunile adiacente;

- posibilitatea crescută a producerii unor pandemii.

2.5. Riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale în Zona Extinsă a Mării Negre

Din punct de vedere economic, Zona Extinsă a Mării Negre/ZEMN reprezintă racordul necesar spre resursele energetice şi materiale strategice din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, precum şi spre aceste pieŃe aflate în plină dezvoltare şi afirmare.

Din punct de vedere militar, interesul nostru capătă noi dimensiuni în contextul amplificării şi diversificării riscurilor şi ameninŃărilor asimetrice. Datorită existenŃei unor vulnerabilităŃi specifice în Zona Extinsă a Mării Negre, contrar evoluŃiilor favorabile destinderii şi colaborării internaŃionale, continuă să se manifeste ameninŃări şi provocări militare sau nemilitare, care pot pune în pericol securitatea şi stabilitatea întregii regiuni.

În pofida eforturilor în vederea destinderii şi colaborării în ZEMN continuă să se manifeste, pe fondul unor factori de risc specifici, ameninŃări militare sau nemilitare cu impact direct asupra securităŃii şi stabilităŃii în aceste regiuni.

Iată câteva din principalele ameninŃări la adresa securităŃii ZEMN: - instabilitatea politică, economică şi socială în noile state apărute după

desfiinŃarea URSS; - concurenŃa economică acerbă declanşată de necesitatea exploatării şi

transportului ŃiŃeiului din zona Mării Caspice, acest fapt contribuind paradoxal atât la iniŃierea unor forme de cooperare cât şi la apariŃia unor stări de tensiune în diverse state din regiune, funcŃie de interese;

- manifestarea aspectelor legate de crima organizată, a comerŃului cu armament, a traficului de materiale nucleare şi de narcotice, precum şi traficul de fiin Ńe umane;

- existenŃa riscurilor de natură ecologică, tot mai accentuate în bazinul Mării Negre şi al Dunării;

- existenŃa zonelor de permanent conflict etnic-separatist cum sunt mişcările centrifuge ale unor forŃe pentru constituirea unor entităŃi statale independente: Transnistria, Abhazia, Adjaria;

80

- sporirea arealului de influenŃă şi prozelitism islamic îndeosebi în rândul populaŃiei tinere precum şi a intelectualităŃii;

- exportul de instabilitate prin promovarea fundamentalismului islamic precum şi a intereselor politico-militare şi economice ale statelor islamice direcŃionate către sud-estul Europei, prin existenŃa unor entităŃi de religie islamică şi a grupurilor etnice compacte în ZEMN:

• turco-tătarii din Republica Autonomă Crimeea; • găgăuzii din sudul Republicii Moldova; • turcii din zona de sud-est a Bulgariei; • bosniacii, kosovarii şi albanezii din Peninsula Balnică; • aromânii din nordul Greciei; • acŃiunile membrilor reŃelelor de crimă organizată; • existenŃa premiselor pentru finanŃarea grupurilor teroriste; • existenŃa şi menŃinerea unor focare de instabilitate, a stărilor de

tensiune în noile state apărute după dezintegrarea Uniunii Sovietice; • consacrarea ZEMN ca spaŃiu de tranzit al narcoticelor de la furnizorii

central asiatici către consumatorii din Europa; • amplificarea tranzitului şi a comerŃului cu armament, crearea

condiŃiilor de trafic cu arme.

3. InfluenŃa integrării europene şi euroatlantice asupra securităŃii în zona Mării Negre

Extinderea cu succes a NATO şi UE către est prin încorporarea unui grup

important de state din centrul şi sud-estul Europei, precum şi rezultatele obŃinute de către acestea din urmă în tranziŃia către democraŃie şi economia de piaŃă au contribuit în mod definitiv la trezirea aspiraŃiilor din regiunea Mării Negre şi bazinului inferior al Dunării. Multe dintre obstacolele şi constrângerile manifestate şi cronicizate de-a lungul timpului au început să se diminueze sau să dispară.

Pentru întărirea stabilităŃii şi securităŃii zonei, NATO a dezvoltat parteneriate individuale cu statele PfP din regiune. În urma ultimei extinderi a NATO, s-a realizat, pentru prima dată în istoria acestei zone, un echilibru relativ: trei state membre ale NATO (Turcia, România, Bulgaria) şi trei state nemembre, dar şi acestea având relaŃii speciale de parteneriat cu AlianŃa (Rusia, Ucraina, Georgia).

InternaŃionalizarea procesului de securizare a regiunii este un mecanism care poate avea un efect deosebit de eficace şi benefic pentru garantarea păcii în această zonă. Aceasta presupune prezenŃa politică, economică şi militară a NATO şi UE, pentru asigurarea unui management eficient de contracarare a ameninŃărilor asimetrice şi realizarea condiŃiilor unei dezvoltări durabile.

Zona va constitui platforma de supraveghere şi avertizare timpurie pentru protejarea intereselor strategice de securitate atât ale FederaŃiei Ruse, cât şi ale Occidentului.

81

În urma dobândirii calităŃii de membru al Uniunii Europene, frontiera de Est a României devine graniŃa de Est a Uniunii, şi acest lucru înseamnă obligaŃii sporite în ceea ce priveşte securizarea zonei.

Prin includerea României şi Bulgariei în rândurile Ńărilor membre ale NATO se evidenŃiază necesitatea ca şi aceste Ńări să devină mai active în regiune prin promovarea politicii NATO în Zona Extinsă a Mării Negre. Totodată, se impune să se pună mai bine în valoare relaŃiile de bună vecinătate şi colaborare pe multiple planuri cu celelalte state riverane Mării Negre şi Dunării inferioare. În aceste condiŃii, Marea Neagră şi Dunărea de Jos devine o mare a cooperării şi conlucrării pe baze noi de egalitate, în care prezenŃa AlianŃei Nord-Atlantice nu mai este simbolică şi nici privită ca un pericol, ci este substanŃială, cu efecte pozitive.

Lărgirea aproape simultană a UE şi a NATO introduce un nou factor de natură strategică în regiune, prin includerea a trei state riverane Mării Negre (Bulgaria, România, Turcia) în zona de prosperitate a pieŃei unice şi în viitoarele aranjamente privind politica externă de securitate şi apărare comună.

4. Conceptele puterii maritime NATO

În accepŃiunea specialiştilor militari navali ai AlianŃei Nord-Atlantice, conceptele puterii maritime sunt următoarele:

- stăpânirea mării; - controlul mării; - interzicerea folosirii mării; - proiectarea puterii maritime. Stăpânirea mării dă libertatea unei puteri să folosească marea în propriile

scopuri şi să interzică adversarului să o folosească. Stăpânirea totală a mării, în accepŃiunea specialiştilor militari din AlianŃă, înseamnă că forŃele maritime proprii cuiva sau ale unei alianŃe nu sunt ameninŃate nicăieri, iar adversarul nu mai este în stare să execute operaŃii maritime în acel spaŃiu maritim. Se poate considera că o putere (stat, alianŃă etc.) stăpâneşte marea numai atunci când forŃele maritime ale adversarului acesteia au fost eliminate sau distruse. Deoarece implică cu necesitate eliminarea sau distrugerea forŃelor navale ale adversarului stăpânirea mării se poate obŃine foarte greu, lucru care din motive practice a determinat limitarea stăpânirii mării, în timp şi spaŃiu, fapt ce a condus la un nou concept de acŃiune militară navală şi anume, controlul mării.

Controlul mării permite folosirea mării în anumite zone şi pentru anumite perioade de timp. ObŃinerea din vreme şi menŃinerea unui anumit nivel de control al mării este posibil să implice folosirea întregii game de operaŃii militare şi din acest punct de vedere, cu siguranŃă, controlul mării va fi o componentă a unei campanii combinate, întrunite sau a unei operaŃii de acest fel. Nivelul de control obŃinut asupra mării, va fi reprezentat de rezultanta dintre nivelul de libertate de acŃiune dorit şi gradul de risc acceptat. Controlul mării cuprinde controlul tuturor celor patru medii din zona maritimă respectivă şi anume, controlul suprafeŃei mării, a mediului submarin, al spaŃiului aerian de deasupra zonei maritime şi a spectrului

82

electromagnetic şi acustic din zona asupra căreia se instituie controlul. În ceea ce priveşte controlul spaŃiului aerian, cerinŃa minim necesară este aceea de a asigura şi menŃine o situaŃie aeriană favorabilă. Se apreciază că asigurarea supremaŃiei aeriene va fi cerută cu necesitate pentru realizarea unui control robust al mării, acolo unde acŃiunile din aer ale adversarului sunt posibile. Consider că în operaŃiile maritime de la acest început de mileniu, componenta aeriană a forŃelor navale este la fel de importantă ca cea submarină şi maritimă de suprafaŃă şi că aceasta este chiar indispensabilă pentru obŃinerea succesului în acŃiunile maritime militare.

Interzicerea folosirii mării se exercită atunci când o parte angajată în conflict nu dă posibilitatea celeilalte părŃi să controleze o suprafaŃă maritimă fără ca aceasta să fie capabilă să controleze, ea însăşi, respectiva zonă maritimă. Interzicerea folosirii mării nu este un concept distinct faŃă de controlul mării, deoarece a interzice libertatea de acŃiune unui adversar pe mare reprezintă o parte componentă a controlului mării. Totuşi, acest concept este aplicabil numai atunci când controlul total al mării nu este exercitat, fie că aşa s-a decis sau fie că nu este posibil. La nivel operativ, o zonă de interzicere a folosirii mării de către adversar poate fi considerată ca parte a apărării îndepărtate a unei forŃe sau a unui raion, sau ca o modalitate de încercuire (izolare) a forŃelor adversarului. La nivel strategic, interzicerea folosirii mării poate fi considerată o acŃiune de luptă, reprezentată, de exemplu, de acŃiunile susŃinute împotriva liniilor de comunicaŃie maritime ale adversarului cu scopul de a preveni întăririle şi aprovizionările şi de a afecta moralul şi dorinŃa naŃională de a mai duce războiul.

Proiectarea puterii maritime este reprezentată de folosirea, sau ameninŃarea cu folosirea, în mod direct a forŃei militare maritime în scopul de a influenŃa evenimentele de pe uscat. Aceasta foloseşte controlul mării în scopul de a obŃine accesul la zonele de litoral şi pentru a asigura deplasarea (proiectarea) forŃelor asupra uscatului, sub forma forŃelor amfibii, a aviaŃiei din compunere, a armamentului de atac al uscatului şi a forŃelor speciale. Proiectarea puterii maritime este un concept cu o aplicare pe scară largă atât în acŃiunile de gestionare a crizelor cât şi pe timpul conflictelor armate. ForŃele maritime militare rămân una dintre formele cele mai versatile şi mai des folosite politic ale prezenŃei militare, fiind capabile să demonstreze hotărârea şi intenŃia politică fără a viola apele teritoriale sau spaŃiul aerian ale unui adversar (sau posibil adversar). Pe timpul conflictelor armate forŃele destinate proiectării puterii maritime sunt capabile să folosească marea pentru a asigura accesul la un teritoriu ce este mai puŃin accesibil forŃelor de uscat sau să creeze baze de operare înaintate pentru forŃele aeriene.

ForŃele maritime militare sunt capabile să asigure folosirea nestingherită a unor întinse suprafeŃe ale mărilor prin exercitarea controlului mării şi, atunci când este necesar, prin interzicerea folosirii mării. Acest rol poate fi exercitat prin îndeplinirea misiunilor de supraveghere navală care constau în descoperirea, identificarea, urmărirea, navelor de suprafaŃă, submarinelor, avioanelor şi, atunci când este necesar, folosirea forŃei militare împotriva acestora. Controlul mării poate fi exercitat, de asemenea, prin executarea misiunilor de control al navigaŃiei comerciale, prin cele de protecŃie a liniilor de comunicaŃie maritimă, prin blocade sau embargouri împotriva

83

transporturilor maritime în scopuri economice sau militare, sau prin misiuni de interzicere a folosirii unor zone maritime pentru operaŃiile militare ale adversarului.

Conflictele pe mare se desfăşoară foarte rar izolate de o campanie terestră sau fără să urmărească ocuparea unor teritorii. Atunci când componenta maritimă este dominantă din punct de vedere operaŃional rezultatul final al acŃiunilor în teatrul de operaŃii este foarte posibil să depindă de succesele obŃinute de forŃele navale în influenŃarea acŃiunilor desfăşurate pe uscat.

5. Tipuri de acŃiuni de luptă

OperaŃiile maritime cuprind întreaga gamă a operaŃiilor întrunite (joint), care cer folosirea forŃelor navale şi aeriene şi, pe timpul operaŃiilor amfibii, debarcarea şi sprijinul forŃelor de uscat pentru executarea operaŃiilor terestre.

Acestea pot fi împărŃite în următoarele tipuri de acŃiuni de luptă: - lupta antiaeriană; - lupta antisubmarin; - lupta împotriva navelor de suprafaŃă; - lupta submarină; - lupta în domeniul minelor; - acŃiuni de luptă amfibii; - acŃiuni informaŃionale; - acŃiuni de lovire; - controlul naval al traficului maritim; - acŃiuni de interdicŃie maritimă; - acŃiuni de sprijin pe mare şi la uscat. Lupta antiaeriană în mediul maritim este termenul folosit pentru apărarea

forŃelor proprii împotriva aeronavelor şi armamentului aerian, fie lansat din aer, de la suprafaŃa mării sau de pe platforme submarine. Ca şi în lupta împotriva navelor de suprafaŃă interzicerea culegerii de informaŃii şi realizarea unei avertizări timpurii sunt cruciale pentru succesul luptei antiaeriene. Lupta antiaeriană se bazează pe principiul apărării pe suprafaŃă întinsă, pe înfrângerea raidurilor aeriene folosind avioanele din compunere şi cele bazate la Ńărm, sistemele de rachete antiaeriene cu rază medie şi lungă de acŃiune, sistemele punctuale de apărare antirachetă, tunurile, sistemele de armament pentru apărarea apropiată, sistemele de bruiaj şi înşelare electronică. Acest dispozitiv cu întindere pe suprafaŃă este necesar pentru:

- a se realiza avertizarea timpurie; - a contracara supravegherea şi eforturile de ochire ale adversarului; - pentru a nimici avioanele care atacă înainte ca acestea să-şi fi folosit

armamentul; - să distrugă sau să bruieze rachetele adversarului înainte ca acestea să poată

lovi forŃele proprii. Într-o operaŃie întrunită lupta antiaeriană este o parte a întregului efort care se numeşte apărare aeriană.

84

Lupta antisubmarin cuprinde acŃiunile duse cu intenŃia de a interzice adversarului să-şi folosească în mod eficient submarinele. ProtecŃia antisubmarin a unei forŃe depinde de apărarea în adâncime şi de strânsa cooperare între nave, elicoptere, avioane de patrulare maritimă, facilităŃi dispuse pe Ńărm şi submarinele proprii. Complexitatea unei asemenea cooperări şi factorii speciali de mediu implicaŃi fac din ameninŃarea submarină una dintre cele mai dificile probleme de contracarat.

Lupta împotriva navelor de suprafaŃă este reprezentată de acŃiunea împotriva navelor maritime militare de suprafaŃă şi împotriva celor comerciale pentru a se realiza controlul mării sau interzicerea folosirii mării, pentru a întrerupe liniile de comunicaŃie maritime ale adversarului sau pentru a se apăra împotriva ameninŃărilor de la suprafaŃa mării.

AcŃiunile militare din cadrul luptei împotriva navelor de suprafaŃă trebuie să asigure descoperirea din timp şi angajarea forŃelor de suprafaŃă ale unui adversar, astfel încât, să se interzică folosirea eficientă a acestora. De obicei, astfel de acŃiuni sunt duse de către un Grup pentru AcŃiuni de SuprafaŃă, compus din nave militare şi avioane, care pot fi sprijinite de submarine. Este de preferat ca Grupul pentru AcŃiuni de SuprafaŃă să fie format din timp, dar poate fi constituit şi la o scurtă notificare, din navele şi avioanele la dispoziŃie, ca răspuns la apariŃia unei ameninŃări. De îndată ce o forŃă care ameninŃă a fost descoperită, compunerea şi organizarea Grupului pentru AcŃiuni de SuprafaŃă trebuie să fie realizate înainte ca atacul sau contraacŃiunea să poată fi efectiv executate. În apele din apropierea litoralului navele uşoare de suprafaŃă, care sunt în dotarea multor naŃiuni, pot reprezenta o ameninŃare reală pentru operaŃiile maritime. Din cauza restricŃiilor de navigaŃie, navele mari de suprafaŃă s-ar putea să nu fie corespunzătoare pentru a acŃiona în mod liber în aceste ape. Vedetele, acŃionând împreună cu nave mai mari de suprafaŃă şi elicoptere s-ar părea că reprezintă cea mai bună soluŃie pentru contracararea acestei ameninŃări.

Lupta submarină. Diversele tipuri de submarine aflate în serviciu oferă o gamă largă de opŃiuni pentru folosirea lor la nivel strategic sau tactic. Ele pot acŃiona în zone cu grad ridicat de ameninŃare, zone care ar putea fi inaccesibile pentru alte forŃe maritime şi sunt capabile să desfăşoare acŃiuni independente în scopul de a interzice folosirea mării sau ca elemente componente ale unei Grupări Maritime în operaŃiile de control al mării. Ele pot fi folosite, de asemenea, pentru a spori eficienŃa grupurilor mixte compuse din nave de suprafaŃă şi din forŃe aeriene în lupta antisubmarin şi reprezintă componenta de forŃe antisubmarin din forŃele înaintate pentru acŃiunile de luptă împotriva navelor de suprafaŃă. Submarinele sunt de cele mai multe ori folosite pentru a furniza informaŃii şi a face avertizarea şi, de asemenea, pentru a executa cercetarea înaintea izbucnirii conflictelor. Ulterior ele pot fi folosite pentru interzicerea liniilor de comunicaŃie maritimă, în cadrul interzicerii folosirii mării, sau pentru a întări executarea controlului mării, când acŃionează ca elemente componente ale unei Grupări Maritime. Ele pot fi, de asemenea, folosite pentru executarea acŃiunilor de lovire, sau în sprijinul forŃelor speciale.

Lupta în domeniul minelor se referă la două domenii de acŃiune: minarea şi acŃiunile desfăşurate pentru contracararea ameninŃării pe care o reprezintă minele unui adversar. Minările, sau ameninŃarea cu mine, pot fi: de protecŃie, de apărare sau ofensive. Câmpurile de mine de protecŃie sunt dispuse în interiorul apelor teritoriale,

85

cu scopul de a securiza forŃele proprii sau Ńărmul. Câmpurile de mine de apărare sunt lansate în apele internaŃionale aflate sub control propriu şi sunt destinate să restricŃioneze sau să canalizeze deplasările adversarului. Minările ofensive sunt executate în apele controlate de un adversar în scopul de a-l forŃa să închidă porturile sau să redirecŃioneze transporturile maritime, determinând astfel disfuncŃionalităŃi în aprovizionările militare şi economice şi în desfăşurarea forŃelor maritime militare. Măsurile contra minelor pot fi constituite din măsurile luate pentru a preveni lansarea minelor cu succes de către un adversar prin atacarea puitoarelor lui de mine, prin lansarea propriilor câmpuri de mine sau avarierea facilităŃilor necesare acestuia pentru sprijinul acŃiunii de minare, din măsurile de reducere a efectului minărilor executate de adversar, prin folosirea unităŃilor de nave pentru măsuri contra minelor, ocolirea de către navele de transport maritim a zonelor cu pericol înalt de mine sau folosirea drumurilor curăŃate de mine şi acele măsuri luate care se referă la reducerea semnăturilor magnetice, acustice şi hidrodinamice ale navelor.

AcŃiunile de luptă amfibii constau în aplicarea la timp şi în siguranŃă a forŃei de pe mare asupra unui obiectiv de uscat şi debarcarea, în ordine, în locul şi la momentul potrivit, a unor forŃe capabile să execute acŃiuni pe uscat. Aceste acŃiuni necesită apărarea transporturilor (antisubmarin, antiaeriană, împotriva navelor de suprafaŃă şi împotriva minelor marine) şi controlul deplasării forŃelor amfibii de la navă pe uscat fie folosind vedete de debarcare, fie elicoptere.

AcŃiuni informa Ńionale. ForŃele maritime, în special cele de lovire, au capacitatea să contribuie la realizarea obiectivelor unei forŃe întrunite cu toate cele 5 elemente ale operaŃiilor informaŃionale.

AcŃiuni de lovire. ForŃele navale pot contribui la executarea loviturilor împotriva Ńintelor de pe uscat prin folosirea aviaŃiei de lovire bazată pe portavioane, prin lansarea rachetelor de croazieră navă-sol, prin folosirea artileriei navale şi cu acŃiunile forŃelor speciale. În acŃiunile maritime, în special în zonele de litoral, mijloacele aeriene acŃionează în strânsă cooperare cu cele navale pentru a se realiza cea mai eficientă folosire a mijloacelor aeriene cu rol de lovire disponibile.

Controlul naval al traficului maritim. Scopul controlului naval al traficului maritim este de a monitoriza traficul maritim comercial propriu şi al aliaŃilor, în perioadele de criză şi conflict, inclusiv transporturile maritime de răspuns la crize şi transporturile maritime ale neutrilor, aflate sub incidenŃa Cartei NaŃiunilor Unite, în scopul de a spori siguranŃa acestora.

AcŃiunile de interdicŃie maritimă cuprind măsurile în forŃă luate pe mare pentru interzicerea deplasării unor anumite tipuri de nave şi materiale, spre sau dinspre o anumită Ńară sau zonă. Aceste măsuri pot fi luate pentru impunerea unor sancŃiuni economice prin embargo împotriva comerŃului internaŃional al unei anumite Ńări. Embargourile oferă anumite avantaje distincte faŃă de alte măsuri de impunere care implică acŃiuni ostile şi sunt executate pentru rezolvarea disputelor prin acŃiuni de scurtă durată de tip conflict armat, prin folosirea, dacă este necesar, a forŃei în mod controlat şi limitat. În cazul escaladării stării de tensiune, capacitatea combativă a statului vizat poate fi diminuată printr-un embargo eficient împotriva aprovizionărilor militare.

86

AcŃiuni de sprijin pe mare şi la uscat. Odată ce acŃiunile întrunite ale forŃelor proprii au fost stabilite şi pe uscat, forŃele maritime vor trebui să asigure în continuare sprijin direct şi indirect acŃiunilor militare de pe uscat şi vor putea, de asemenea, să joace un rol important în susŃinerea acŃiunilor forŃelor terestre şi aeriene prin menŃinerea capacităŃii de transport maritim şi prin păstrarea deschisă a liniilor de comunicaŃie maritimă.

ForŃele maritime militare pot executa întreaga gamă de operaŃii de tip întrunit care reclamă folosirea forŃelor navale şi aeriene. Aceste operaŃii sunt: operaŃii de prezenŃă şi supraveghere; operaŃii umanitare, operaŃii de demonstraŃie a forŃei (etalarea forŃei); operaŃii de evacuare a noncombatanŃilor; protecŃia liniilor maritime de comunicaŃii; lovituri împotriva forŃelor maritime, aeriene şi terestre ale unui adversar; operaŃii amfibii. Atributele de care dispun forŃele navale, respectiv capacitatea de dislocare, concentrare şi manevră, sunt cele care le permit să execute întreaga gamă de operaŃii şi acŃiuni de luptă navale.

ForŃele maritime militare au rolul de a asigura folosirea nestingherită a mărilor prin exercitarea controlului mării sau prin interzicerea folosirii mării de către adversari. Acest rol este exercitat prin îndeplinirea următoarelor misiuni:

- supraveghere navală; - control al navigaŃiei comerciale; - protecŃia liniilor de comunicaŃie maritimă; - blocadă sau embargou împotriva transporturilor maritime în scopuri

economice sau militare; - interzicerea folosirii unor zone maritime pentru operaŃiile militare ale

adversarului; - influenŃarea acŃiunilor desfăşurate pe uscat; - debarcarea şi sprijinul forŃelor de uscat pentru executarea operaŃiilor

terestre. Pentru îndeplinirea misiunilor enumerate specialiştii AlianŃei consideră că forŃele

navale trebuie să execute următoarele tipuri de acŃiuni de luptă: lupta antiaeriană; lupta antisubmarin; lupta împotriva navelor de suprafaŃă; lupta submarină; lupta în domeniul minelor; acŃiuni de luptă amfibii; acŃiuni informaŃionale; acŃiuni de lovire; controlul naval al traficului maritim; acŃiuni de interdicŃie maritimă; acŃiuni de sprijin pe mare şi la uscat.

6. Proiecte militare în zona Mării Negre

„Ca Ńară de frontieră a celor două structuri – Uniunea Europeană şi NATO – trebuie să promovăm interesele acestor structuri, nu numai interesele noastre...; Marea Neagră va deveni sigură atunci când va deveni internaŃionalizată, atunci când se vor adopta soluŃiile care au fost adoptate în Marea Mediterană. Pentru a deveni o zonă a păcii trebuie scoasă de sub influenŃa unică a FederaŃiei Ruse dată fiind importanŃa strategică pe care Zona Extinsă a Mării Negre a dobândit-o deja. (...)

87

Aşadar primirea României în AlianŃă nu trebuie privită ca pe un favor, ci mai degrabă, ca pe o necesitate şi oportunitate în asigurarea controlului asupra unei zone, aşa cum s-a spus, extrem de sensibilă şi imprevizibilă prin complexitatea şi natura diferendelor dintre sau din interiorul statelor.

Se asigură astfel controlul NATO asupra spaŃiului litoral şi maritim de vest al Mării Negre, factor important pentru securitatea resurselor, pentru stabilitatea sud-estului Europei şi accesul rapid şi confortabil la SpaŃiul Orientului Apropiat şi Mijlociu, ca şi la cel asiatic.” (Preşedintele României, Traian Băsescu, Bucureşti, iulie 2005).

Procesul de extindere a NATO şi a UE, prin aderarea României şi a Bulgariei, a adus comunitatea euroatlantică la malul Mării Negre. Pornind de la această realitate, ar trebui poate, revizuită ideea conform căreia regiunea Mării Negre reprezintă periferia Europei şi considerată mai curând ca o zonă de contact cu regiunea Asiei Centrale şi cu Orientul Mijlociu.

Răscruce a civilizaŃiilor şi obiect al conflictelor dintre acestea, regiunea Mării Negre intră într-o nouă fază istorică, iar prin localizarea sa devine o componentă de importanŃă deosebită pentru securitatea şi prosperitatea euroatlantică.

Din această zonă geografică provin multe dintre ameninŃările cărora Europa trebuie să le facă faŃă, nu numai în prezent ci şi în viitor: conflicte îngheŃate, crimă organizată, stagnare economică, trafic ilegal de persoane şi armament

Spre deosebire de alte mări ale lumii Marea Neagră beneficiază de un cadru geografic unic, ca mare semiînchisă, complet înconjurată de cele şase Ńări riverane.

Accesul se poate realiza aproape exclusiv numai prin strâmtoarea Bosfor, singura cale comercială de acces către mările şi oceanele lumii. Această situaŃie geografică poate reprezenta un avantaj semnificativ pentru Ńările riverane, prin faptul că astfel se asigură condiŃii favorabile pentru realizarea unui control eficient al traficului maritim cu respectarea prevederilor legislaŃiei maritime internaŃionale şi fără a fi afectată desfăşurarea normală a traficului navelor.

ImportanŃa deosebită a Mării Negre pentru comunitatea europeană a fost evidenŃiată indirect şi prin iniŃierea unor discuŃii referitoare la extinderea în Marea Neagră a OperaŃiei NATO ACTIVE ENDEAVOUR, aflate în derulare în Marea Mediterană începând din octombrie 2001.

Se recunoaşte prin aceasta că Marea Neagră este un punct de interferenŃă al marilor coridoare de transport care leagă regiunea Caucazului, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu cu Europa. Motivul preocupării îl constituie faptul că prin aceste căi de comunicaŃii organizaŃiile crimei organizate, foarte active în regiune, pot asigura sprijin logistic grupărilor teroriste, prin oferirea unor puncte de intrare şi ieşire pentru membrii acestora, prin realizarea traficului de arme convenŃionale, materiale şi substanŃe interzise sau chiar arme de nimicire în masă. De aceea, pentru abordarea şi rezolvarea unora dintre aceste probleme s-a luat în considerare constituirea unei forŃe navale permanente în Marea Neagră, care ar putea să monitorizeze traficul naval, iar la nevoie să execute inspecŃii la bordul navelor civile sau alte intervenŃii în afara apelor teritoriale ale statelor riverane, limită la care este în cele mai multe cazuri restricŃionată autoritatea navelor pazei de coastă a unui stat.

Pentru realizarea acestui proiect s-ar putea alege una dintre cele două variante:

88

1. O primă soluŃie ar fi transformarea grupării de cooperare navală din Marea Neagră/BLACKSEAFOR, într-o grupare navală cu caracter permanent, care să execute activităŃi similare celor întreprinse de unităŃile participante la ACTIVE ENDEAVOUR. O astfel de întreprindere ar fi serios stânjenită de lipsa resurselor logistice necesare, ca şi de capabilităŃile limitate ale navelor puse până în prezent la dispoziŃie de Ńările membre pentru a participa în cadrul activărilor BLACKSEAFOR. În plus, s-ar impune crearea unei structuri permanente de comandă şi control, precum şi perfecŃionarea, eventual prin acorduri bilaterale, a procedurilor pentru asigurarea susŃinerii în teatru a unităŃilor.

2. Alternativa ar fi extinderea OperaŃiei ACTIVE ENDEAVOUR în Marea Neagră, eventual cu participarea şi a unor unităŃi navale aparŃinând Ńărilor riverane care nu sunt membre NATO. Până în prezent FederaŃia Rusă s-a opus constant prezenŃei unor forŃe navale ale NATO care să se constituie într-o grupare navală permanentă în Marea Neagră. În plus şi Turcia a iniŃiat o operaŃiune de monitorizare şi control al traficului maritim, cu precădere în regiunea strâmtorii Bosfor, sub denumirea de BLACK SEA HARMONY, declarată ca fiind o acŃiune naŃională a ForŃelor Navale ale Turciei, dar la care au fost invitate să participe cu forŃe şi celelalte Ńări riverane Mării Negre. Deocamdată, doar FederaŃia Rusă s-a alăturat cu nave (conform unui comunicat al AgenŃiei de presă RIA–Novosti, datat 30 septembrie 2006), iar Ucraina s-a declarat disponibilă pentru a contribui la rândul său cu nave.

Omenirea nu poate rămâne nici o clipă în echilibru. Mereu vor fi situaŃii complexe, care generează ameninŃări ce se cer cunoscute şi contracarate.

89

COMANDA ŞI CONTROLUL ÎN CONCEP łIA NATO

Căpitan comandor ing. Marinică MUSTĂłEA, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Căpitan comandor ing. Bogdan VOCHIłU, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

„Mul Ńi ani am fost îngrijorat de tendinŃa crescândă, devenită aproape o practică standard a comandanŃilor

de a emite ordine către subordonaŃi, ce şi cum să facă la amănunt, eludând în acest fel un element esenŃial al

lanŃului comenzii – iniŃiativa subordonatului”. Amiral Ernest J. King – U.S. Navy

Comanda şi controlul reprezintă stabilimentul pe care sunt construite planificarea şi execuŃia operaŃiilor navale în timp de pace, operaŃiile altele decât războiul, de răspuns la criză sau războaiele regionale sau globale.

1. Introducere

În literatura militară de specialitate, precum şi în unele regulamente de luptă elaborate în ultima perioadă, se întâlnesc mai multe definiŃii ale sistemului de comandă şi control. Ca sistem, C2 maritim are trei componente: C2 organizare, informaŃii şi C2 suport.

C2 organizare cuprinde comandantul şi lanŃul de comandă ca legătură între eşalonul superior şi subordonaŃi.

InformaŃiile sunt esenŃa întregului sistem C2. Include personal, echipament şi facilităŃi pentru a asigura informaŃiile necesare comandantului şi subordonaŃilor.

Comanda şi controlul reprezintă elementul esenŃial al artei şi ştiinŃei războiului naval. Comanda reprezintă autoritatea de a lua decizii şi ordona acŃiuni; controlul reprezintă actul de a monitoriza şi influenŃa aceste acŃiuni.

Comanda şi controlul guvernează toate domeniile războiului naval. Pentru a fi efective, comandanŃii trebuie să aibă cunoştinŃe profunde despre natura şi modul de conducere a războiului, conducerea navală, procesul de comandă şi control şi al sistemului informaŃional. De asemenea, este necesară aprecierea vulnerabilităŃilor şi slăbiciunilor lanŃului propriu de comandă şi control precum şi cunoaşterea naturii sistemului de comandă şi control al adversarului. De pe vremea navelor cu vele, până

90

în epoca modernă, comanda şi controlul a fost un element primordial al operaŃiilor navale.

Comanda şi controlul permite comandanŃilor să înŃeleagă situaŃia în spaŃiul de luptă, selectarea unui curs al acŃiunii, emiterea ordinelor şi intenŃiilor, monitorizarea executării operaŃiilor şi evaluarea rezultatelor.

Fiecare comandant îşi organizează subordonaŃii pentru a facilita planificarea şi executarea misiunilor ordonate. El foloseşte sistemul de comandă şi control pentru a colecta, procesa, disemina şi proteja informaŃiile necesare cunoaşterii situaŃiei, luării deciziilor şi coordonării forŃelor pentru obŃinerea unui obiectiv comun. InformaŃiile alimentează întregul proces de comandă şi control. Pentru a utiliza la eficienŃa maximă procesul d e comandă şi control, un comandant trebuie să colecteze şi să folosească informaŃiile mai bine şi mai repede decât adversarul său.

Progresul tehnologic va face ca în viitorul apropiat acŃiunile militare vor fi caracterizate de rapiditate, acŃiuni violente şi simultane în toate mediile precum şi în spectrul electromagnetic. În aceste condiŃii, comanda şi controlul reprezintă un element esenŃial al viitoarelor lupte navale.

2. Comanda şi controlul

Comanda este definită ca autoritatea cu care este investit un individ, un militar pentru direcŃionarea, coordonarea şi controlul unor structuri militare.

Scopul principal al comenzii este de a atinge maximul de eficienŃă operaŃională şi/sau administrativă şi se realizează prin:

- direcŃionare; - coordonare; - control. DirecŃionarea. Prin procesul de planificare şi luarea deciziei se stabilesc

priorităŃi, se formulează politici şi se impun decizii. Coordonarea presupune gestionarea desfăşurării operaŃiei în concordanŃă cu

schimbările de situaŃie, corelarea eficientă în timp şi spaŃiu a planului de acŃiune pentru a atinge cel mai bun rezultat. În operaŃiile maritime, termenul de coordonare poate include şi funcŃii specifice controlului.

Controlul este autoritatea exercitată de comandant asupra unor părŃi a activităŃilor executate de subordonaŃi sau asupra unor structuri care nu sunt, normal, sub comanda care presupune responsabilitate pentru executarea ordinelor şi directivelor. Întreaga responsabilitate sau o parte din aceasta poate fi delegată.

Exercitarea comenzii presupune existenŃa unui lanŃ de comandă şi a unui sistem C2. Câteva funcŃii care privesc direcŃionarea, coordonarea şi controlul pot fi delegate subordonaŃilor. Delegarea se foloseşte atunci când forŃele comandate sunt multe sau dispersate iar descentralizarea luării deciziilor este impusă. Totuşi o comandă centralizată este principala cale prin care un comandant poate folosi experienŃa şi abilităŃile sale.

LanŃul de comandă reprezintă succesiunea ofiŃerilor comandanŃi de la superior la inferior prin care comanda este exercitată direct. LanŃul de comandă stabileşte

91

interdependenŃele care există la diferite nivele de comandă între superior şi subordonaŃi. FuncŃiile comenzii pot fi exercitate la oricare din nivelele lanŃului de comandă.

3. Metode de control

Istoric vorbind, în extraordinara balansare între menŃinerea controlului şi asigurarea libertăŃii de acŃiune a subordonaŃilor, comandanŃii au folosit două metode de control amănunŃit:

- comanda pe misiuni; - comanda prin veto. Controlul amănunŃit , atunci când este folosit, comandantul conduce în

totalitate. Comanda şi controlul sunt centralizate. Ordinele şi planurile sunt explicite ca atunci când se comandă o formaŃie de nave în cadrul unor manevre tactice. Acest tip de control subliniază fluxul de informaŃii pe verticală, rapoartele care se transmit şi ordinele care se dau pe lanŃul de comandă.

Controlul amănunŃit este des folosit ca metodă preferată atunci când timpul nu reprezintă un factor critic, când procedurile trebuie să Ńină cont îndeaproape de măsurile de siguranŃă ori atunci când sunt impuse reguli de angajare restrictive. Oricum, această metodă de control nu funcŃionează atunci când situaŃia se schimbă rapid şi nici atunci când fluxul de informaŃii pe verticală este perturbat. Mai mult decât atât, aceasta nu este o metodă de preferat atunci când sunt constrângeri de timp sau se exercită controlul în condiŃii de incertitudine ridicată.

Comanda pe misiuni. În contrast cu controlul amănunŃit, comanda pe misiune caută să facă faŃă efectelor incertitudinii şi timpului creând un sistem ce poate răspunde repede pe durata luptei. Mai mult decât căutarea prioritar a certitudinii în luarea deciziei, un comandant coboară gradul de certitudine necesar înaintea deciziei să acŃioneze.

Atunci când foloseşte comanda pe misiune, comandantul controlează într-un grad mai lejer faŃă de controlul amănunŃit. Comanda şi controlul sunt descentralizate şi flexibile. Ordinele şi planurile sunt succinte. Pe lângă menŃinerea comandantului informat, această metodă accentuează fluxul de informaŃii orizontal între comandanŃii subordonaŃi. Comandantul ghidează acŃiunea subordonaŃilor comunicând necesităŃile misiuni şi lăsând subordonaŃilor libertate de acŃiune. Unitatea de efort nu este realizată în conformitate cu cele impuse mai sus, dar creşte, în schimb, din cooperarea instantanee dintre elementele forŃelor. Prin descentralizarea autorităŃii de luare a deciziilor, desfăşurarea operaŃiunilor este intensificată şi este crescută abilitatea forŃelor de a face faŃă schimbărilor rapide de situaŃie. Mai mult decât atât, fiindcă se bazează pe înŃelegerea implicită a cerinŃelor misiunii, comanda pe misiune este mai puŃin vulnerabilă decât controlul amănunŃit. Comanda pe misiune are următoarele elemente cheie:

- ordine date în aşa fel încât să asigure înŃelegerea de către subordonaŃi a intenŃiilor comandantului, misiune şi contextul în care se desfăşoară misiunea;

92

- informarea subordonaŃilor asupra cea ce au de executat şi asupra motivului pentru care trebuie executat;

- alocarea resurselor necesare pentru ca subordonaŃii să poată să-şi îndeplinească misiunea;

- folosirea unui control minim care să evite limitarea libertăŃii de acŃiune a subordonaŃilor;

- fermitatea subordonaŃilor să decidă, în baza libertăŃii de acŃiune delegată, care este cea mai bună cale să-şi îndeplinească misiunea.

Comanda prin veto. În foarte multe aspecte ale războiului pe mare este necesar ca înainte de începerea procesului de planificare să se repartizeze forŃele pentru o ameninŃare evaluată şi să se delege o parte din atribuŃii subordonaŃilor. Odată ce o parte din atribuŃii sunt delegate, subordonaŃii îşi asumă acŃiunile impuse de misiune fără întârziere, informând în permanenŃă comandantul asupra situaŃiei. Comandantul menŃine puterea de veto pentru orice acŃiune particulară.

În practică, nici un comandant nu va avea încredere într-o singură metodă, numai control amănunŃit, numai comanda pe misiune sau numai comanda prin veto. Tipul de control ce va fi folosit depinde de natura operaŃiei sau a sarcinii/misiunii, de spaŃiu, de natura şi capabilităŃile inamicului şi, probabil, cel mai important între toate calităŃile forŃei. Controlul amănunŃit poate fi mai potrivit pentru desfăşurarea unor acŃiuni specifice şi precise de natură procedurală sau tehnică, cum ar fi controlul spaŃiului aerian, dar este mai puŃin efectiv în conducerea acŃiunilor cu desfăşurare rapidă, unde se impune judecata, creativitatea şi ini Ńiativa. Comanda pe misiune este cea care se impune mai mult, cere un nivel ridicat de interoperabilitate şi de înŃelegere a intenŃiilor comandantului.

4. Comanda şi controlul For Ńelor Navale

4.1. Comanda operaŃională OPCOM este autoritatea desemnată unui comandant pentru a încredinŃa

subordonaŃilor direcŃi misiunile sau sarcinile, desfăşurarea forŃelor, relocarea forŃelor şi pentru a păstra sau delega comanda operaŃională şi/sau tactică/TACOM în cazul în care se impune acest lucru. Nu include responsabilitatea pentru administraŃie sau logistică. Mai poate fi folosit şi pentru indicarea forŃelor desemnate unui comandant. Un bun strateg va deŃine, în mod normal şi OPCOM.

4.2. Controlul operaŃional OPCON este autoritatea delegată unui comandant ce deŃine controlul direct

asupra forŃelor subordonate astfel încât să poată îndeplini misiunile sau sarcinile care de obicei sunt limitate de funcŃie, timp sau locaŃie; pentru desfăşurarea forŃelor încredinŃate, sau să păstreze sau să delege controlul tactic/TACON acestor unităŃi. Nu include autoritatea de a utiliza forŃele încredinŃate ca unităŃi separate, de sine stătătoare. Nici aceasta nu include, de asemenea, controlul administrativ sau logistic.

93

4.3. Schimbarea controlului operaŃional CHOP IN/OUT înseamnă momentul în care responsabilitatea pentru OPCON a

unei forŃe sau unităŃi trece de la o autoritate de control operaŃional la alta. Când se intenŃionează ca o unitate sau o forŃă să-şi schimbe controlul operaŃional, succesiunea operaŃională trebuie specificată în termeni concreŃi modului de executare al CHOP. Această schimbare se poate executa în limita timpului, poziŃiei şi în interiorul statului respectiv. Subiectul planului EMCON, unităŃile care execută CHOP, trebuie să raporteze atât OCA-urilor cât şi autorităŃii investită cu OPCOM asupra forŃei sau unităŃii. Când are loc un CHOP, comandanŃii grupării forŃei trebuie să înştiinŃeze OCA asupra schimbării în cadrul compunerii forŃelor şi modificările aduse capabilităŃilor lor.

4.4. Transferul autorităŃii În cadrul NATO, TOA este o acŃiune prin care un stat membru sau un

comandant NATO desemnează OPCOM sau OPCON, forŃelor proprii, unui comandant NATO.

4.5. Comanda tactică TACOM este autoritatea delegată unui comandant să aloce o grupare de forŃe

pentru îndeplinirea misiunii încredinŃate de înalta autoritate. Implică responsabilitate pentru conducerea forŃelor care îi aparŃin la misiune,

adică emiterea detaliată a ordinelor şi asigurarea executării corecte a acestora. De asemenea implică responsabilitate pentru siguranŃa generală a unităŃilor alocate, cu toate că ultima responsabilitate rămâne la ofiŃerii de comandă.

TACOM a unităŃilor ataşate temporar, nu include autoritatea să le dea lor sarcini discordante cu misiunea precedent alocată lor.

TACOM a forŃelor include de asemenea păstrarea sau atribuirea TACON.

4.6. Controlul tactic TACON este direcŃia şi controlul detaliat şi de obicei local, al mişcărilor şi

manevrelor necesare să îndeplinească misiunile sau sarcinile atribuite. Exersarea autorităŃii OPCOM, OPCON, sau TACON permite această autoritate unui comandant din subordine să preia o funcŃie referitor la direcŃie, coordonare, sau control al mişcării, manevrelor, şi acŃiuni aflate în legătură cu sarcina specifică pentru o perioadă de timp limitată. OfiŃerul care exersează TACON este de asemenea responsabil de siguranŃa unităŃilor alocate. TACON este subordonat la TACOM.

4.7. OfiŃerul cu comanda tactică OTC este ofiŃerul superior prezent care este eligibil să preia comanda, sau

ofiŃerul pe care TACOM îl deleagă. Când o organizare de forŃe este stabilită, OTC trebuie să fie numit pentru crearea acesteia.

Dacă OTC este incapabil să exerseze comanda, următorul ofiŃer superior prezent în organizarea de forŃe va asuma şi reŃine comanda numai dacă nu i s-a ordonat altceva. Când o organizare de forŃe a fost stabilită şi înalta autoritate nu a ales OTC, ofiŃerul superior prezent, eligibil să comande, va acŃiona ca OTC.

94

OTC va fi în mod normal sub comanda OCA al MCC. OCA va da direcŃia care specifică misiunea, sarcina şi forŃele alocate la OTC, şi de asemenea va delega C2 tactic al acelor forŃe ale OTC.

OCA se poate autodesemna ca OTC al forŃelor sau grupurilor constituite, sau comandantul TF-TG, sau altă comandă la fel de potrivită.

OTC trebuie să desemneze comanda şi controlul organizaŃiei la îndeplinirea misiunii încredinŃate şi efectiv la apărarea forŃei. Câteva funcŃii apărute de la direcŃie, coordonare, sau control poate fi delegat la subordonaŃi.

4.8. Comanda tactică pe mare OTC întotdeauna va fi responsabil pentru îndeplinirea misiunii. OTC poate

delega autoritate pentru execuŃia unor activităŃi diverse în unele sau în toate domeniile războiului maritim:

- ASUW – lupta la suprafaŃă; - ASW – lupta antisubmarin; - AAW – lupta contra ameninŃărilor aeriene, pentru a desemna comandanŃi

sau coordonatori subordonaŃi în luptă. CerinŃele pentru coordonarea aeriană, coordonarea războiului electronic/EW şi

coordonarea supravegherii se preocupă de mai mult de un domeniu al luptei şi deci îşi asumă o importanŃă deosebită în alcătuirea unei structuri de comandă.

4.9. Dezvoltarea structurii de comandă În dezvoltarea unei structuri de comandă pe mare, OTC trebuie să identifice

activităŃile care vor fi cerute de misiunea încredinŃată şi să determine cine va fi răspunzător pentru execuŃia lor.

Au fost adoptate următoarele convenŃii pentru a descrie lanŃul de comandă al OTC:

- responsabilitate; - datorie; - funcŃie. Responsabilitatea. Este obligaŃia, care nu poate fi delegată, unui individ

pentru a executa corect şi la timp misiunea încredinŃată de un superior. Responsabilitatea atrage după sine răspunderea pentru exerciŃiul autorităŃii

delegate când misiunea a fost încredinŃată. Responsabilitatea nu poate fi delegată şi de aceea nici răspunderea nu poate fi

schimbată. Când o sarcină este încredinŃată, faptul că unele părŃi ale misiunii pot fi delegate mai jos în lanŃul comenzii nu va diminua obligaŃiile celui care intermediază autoritatea faŃă de superior. Termenul „responsabilitate” este de asemenea folosit pentru a descrie o activitate care este specifică unei datorii şi care nu poate fi delegată mai departe.

Datoria. Un bloc identificat de funcŃii relaŃionale cuprins într-o structură de comandă largă destinată unui singur subordonat. Numirea delegă automat autoritatea cerută pentru C2 impusă în vederea executării misiunii. Odată cu delegarea autorităŃii vine şi responsabilitatea inerentă a subordonatului faŃă de superiorul care îi încredinŃează misiunea în concordanŃă cu ordinele şi procedurile în vigoare.

95

FuncŃia. O activitate definită care poate fi delegată subordonaŃilor printr-o atribuire specifică sau ca parte a unei datorii în cadrul structurii de comandă a forŃei. FuncŃiile sunt listate şi grupate pe domenii de luptă în tabelele 1-1 până la 1-11 ale ATP-1, Volumul 1. Când orice funcŃie este delegată, este de la sine înŃeles că a fost de asemenea delegată şi autoritatea necesară pentru comandă, control, conducere sau coordonare cerută pentru executarea funcŃiei respective.

5. Comanda ForŃelor Mari

O componentă fundamentală a eficienŃei actului de comandă este abilitatea comandantului şi a unităŃilor comandate de a comunica. Acest lucru este evident mai ales în cazurile forŃelor mari sau a forŃelor dispersate. Dacă există inadvertenŃe în capabilităŃile de comunicaŃii ale unei unităŃi individuale, acestea trebuie identificate şi evaluate înainte de ordonarea unei dispoziŃii. Astfel vor fi ocazii când capabilitatea comunicaŃiilor forŃelor va lovi pe conceptul OTC al operaŃiilor.

5.1. Delegarea funcŃiilor de comandă O comandă centralizată este cea mai directă cale care îi permite unui

comandant să îşi folosească experienŃa şi abilitatea. Oricum, circumstanŃele şi facilităŃile de comandă pot face ca delegarea să fie necesară. Unii din factori sunt următorii:

- misiunea; - ameninŃarea; - nevoia de acŃiune sau reacŃie rapidă; - necesitatea de a acŃiona în locuri diferite în acelaşi timp; - inabilitatea comandantului de a-şi exercita toate funcŃiile de comandă din

cauza încărcărilor excesive cu sarcini sau a cerinŃelor unor acŃiuni care presupun facilităŃi şi cunoştinŃe specifice;

- mărimea şi compunerea forŃelor.

5.2. OpŃiuni de comandă şi control OTC este întotdeauna responsabil pentru formularea şi promulgarea concepŃiei

de acŃiune; oricum, alte funcŃii, incluzând funcŃii de luptă, pot fi delegate subordonaŃilor în cadrul constrângerilor date de concepŃia adoptată şi de ROE.

OTC are următoarele opŃiuni pentru cele trei domenii principale ale luptei: - OTC deŃine comanda în principalele domenii ale luptei, reŃinând toate

funcŃiile luptei; - OTC delegă unui subordonat una sau mai multe funcŃii de luptă; - OTC delegă mai multor subordonaŃi mai multe funcŃii de luptă; - OTC delegă subordonaŃilor cuprinşi în arii geografice (sau sectoare) funcŃii

de luptă relevante pentru aria respectivă, dar poate reŃine orice parte din funcŃiile de nivel general; un comandant de luptă principal/PWC poate folosi de asemenea această formă de delegare;

96

O formă specială de delegare este cea în care OTC al unei forŃe mari poate aloca toate funcŃiile de război pentru apărarea unei forŃe unui CWC, în timp ce el reŃine responsabilitatea generală pentru misiune.

CWC poate, în schimb, delega unele sau toate funcŃiile de luptă.

6. ResponsabilităŃile ofiŃerului cu comanda tactică

6.1. OTC – ResponsabilităŃi OTC răspunde de îndeplinirea misiunilor de atac şi executarea apărării.

Obiectivele şi procedeele OTC trebuie stabilite prin ordine clare înainte de începerea operaŃiunilor. LanŃul de comandă dintre CWC, PWC, coordonatori, forŃele de sprijin şi forŃele din cadrul TACOM/TACON, vor fi specificate de către OTC. ResponsabilităŃile OTC nu pot fi delegate.

ATP-1, Vol. I. specifică în detaliu responsabilităŃile ce revin forŃelor în cadrul executării misiunilor.

6.2. Principalele responsabilităŃi în zona de război În exercitarea actului de comandă trebuie analizat întregul spectru de

ameninŃări. Oricum nici o ameninŃare nu poate fi luată în calcul izolat, în consecinŃă, o ameninŃare nu poate fi angajată fără a lua în calcul măsurile de securitate pentru alte ameninŃări ce pot fi materializate ulterior. O listă detaliată a funcŃiilor OTC se găseşte în ATP-1, vol. I şi are două categorii:

- unele dintre aceste funcŃiuni pot fi încredinŃate; - altele pot fi încredinŃate către conducătorii focului, coordonatori sau altor

persoane care au atribuŃii pe această linie. PWC va răspunde de culegerea de informaŃii din zona de responsabilitate şi

diseminarea acestora către OTC pentru a fi analizate. Conducătorii focului vor menŃine permanent legătura unii cu alŃii pentru a asigura fluxul informaŃional şi evitarea suprapunerilor. Unele nave de război au sisteme de armament care au o rază de acŃiune ce se extinde dincolo de zona de operaŃii. Când conducătorii focului sunt însărcinaŃi să angajeze aceste sisteme de armament, pot interveni situaŃii în care unul deŃine TACON al navei iar celălalt controlul sistemului de armament Dacă misiunile de foc ale navelor nu se suprapun, atunci nu este nici o problemă. În orice caz, dacă trebuie executată o manevră importantă, coordonarea între conducătorii focului este vitală. O schimbare temporară a TACON poate fi cerută, dar C2 trebuie să rămână foarte clar. OTC ar trebui să rezolve toate dezacordurile dintre conducătorii focului.

Coordonarea aeriană. OTC este responsabil cu coordonarea tuturor zborurilor din zona de responsabilitate/FACA. Pentru asigurarea coordonării şi prevenirea fratricidului, misiunile de zbor trebuie aduse la cunoştinŃa ATO. OTC asigură cererile de zbor către FACA, raioanele de lansare, intrările etc. şi sunt coordonate cu ACA. Aceste funcŃii de coordonare pot fi delegate unui coordonator de zbor.

97

6.3. Coordonarea războiului electronic şi acustic OTC este responsabil cu determinarea şi aprobarea obiectivelor EAW.

FuncŃiile forŃelor EAW pot fi delegate coordonatorului cu războiul electronic. Planificarea şi execuŃia acestor funcŃii constituie atributul joint force EAW,

prin urmare trebuie să existe o puternică legătură cu celula responsabilă cu lupta electronică, care operează la nivel joint.

EWC este principalul consilier al OTC pentru problemele legate de spectrul electromagnetic şi acustic.

EWC are multiple responsabilităŃi, ocupându-se de probleme de planificare, conducere şi control al problemelor legate de bruiajul activ şi pasiv, a celor legate de echipamentele de comunicaŃii şi include: ESM, ECM, EPM, EMCON, OPDEC, securitatea operaŃională OPSEC, SIGINT, COMINT, ELINT, SIGSEC, COMSEC/ELSEC

ResponsabilităŃile EWC legate de planificare şi control, cuprind următoarele domenii:

- EWC asigură mijloacele forŃelor de sprijin cerute de OTC şi PWC; coordonarea dintre EWC şi PWC este vitală în domeniul capabilităŃilor ESM, ECM şi EPM;

- EWC este principalul manager al spectrului electromagnetic şi acustic; EWC formulează, aprobă, controlează şi monitorizează planul EMCON, bazat pe obiectivele stabilite de OTC; ASWC rezolvă problemele din mediul acustic conform planului EMCON; ASWC are autoritatea de a retrage EMCON în apărarea forŃelor; ASWC trebuie să informeze EWC despre această acŃiune;

- EWC asigură planul de mascare şi mijloacele de angajare în aşa fel încât să faciliteze misiunile şi obiectivele OTC;

- EWC asigură mijloacele de criptare a informaŃiilor AAW, ASW, ASUW, EW către OTC.

6.4. Lupta contra minelor OTC este responsabil cu formularea şi aprobarea planului de luptă contra

minelor. FuncŃiile NMW pot fi delegate coordonatorului cu lupta contra minelor. NMWC este principalul consilier al OTC pe probleme de luptă contra minelor. NMWC este responsabil pentru coordonarea stabilirii câmpurilor de mine în concordanŃă cu OTC şi cu eforturile forŃelor MCM, care, de obicei, nu se află sub comanda sau controlul OTC/CWC.

FuncŃiile specifice ale NMWC includ: - utilizarea minării tactice a mării împotriva Ńintelor aleatorii, folosind

materiale/resurse potrivite; - coordonarea cu comandanŃii corespunzători pentru stabilirea câmpurilor

tactice de mine şi executarea planurilor de minare a mării; - însărcinarea forŃelor MCM, alocate de TACOM al OTC/CWC; - coordonarea cu comandanŃii locali pentru a răspunde punctelor strategice,

zonelor sigure sau a zonelor operaŃionale şi pentru executarea planurilor MCM; - păstrarea şi diseminarea informaŃiilor relevante ale NMW cu privire la forŃe.

98

7. Delegarea de autoritate

Delegarea de autoritate este acŃiunea prin care comandantul desemnează autoritatea unui comandant subordonat, corespunzătoare unei sarcini/misiuni.

În timp ce nu se poate renunŃa la responsabilitatea finală, delegarea de autoritate conŃine şi impunerea unor măsuri în ceea ce priveşte responsabilitatea implicită. Extinderea autorităŃii delegate trebuie să fie foarte clar stabilită. Delegarea către un comandant subordonat creează noi responsabilităŃi pentru o sarcină/misiune specifică. SubordonaŃii ar trebui să fie atenŃi la politicile şi intenŃiile comandantului său, astfel ei pot acŃiona în consecinŃă atunci când trebuie să facă faŃă unei situaŃii neprevăzute. Un subordonat niciodată nu ar trebui să se aştepte la instrucŃiuni după declanşarea acŃiunilor.

OTC poate menŃine autoritatea TACOM şi TACON sau poate delega o parte din autoritate (TACON) către comandanŃii şi coordonatorii subordonaŃi. O asemenea delegare nu înseamnă că OTC renunŃă la autoritatea asupra subordonaŃilor. Aceasta nu înseamnă că subordonarea este dată de o parte sau de toată această autoritate, peste forŃele atribuite de către OTC.

7.1. GeneralităŃi ConsideraŃiile generale de care trebuie să se Ńină seama la selecŃia şi dispunerea

comandanŃilor acŃiunilor de luptă sunt: - disponibilitatea de a accesa informaŃii privind interoperabilitatea şi de a

solicita explicaŃii; - suficienŃa şi interoperabilitatea echipamentelor de comunicaŃii; - disponibilitatea către o calificare personală competentă şi o instruire

specifică (creşterea efectivelor dacă este necesar); - spaŃiu de trai/muncă disponibil în unităŃi; - nici o limitare inoportună impusă de restricŃia emisiilor electromagnetice

aleatoare; - nivelul de tensiune/ostilităŃilor; - evaluarea ameninŃărilor; - aria de operaŃii şi formaŃia/dispozitivul cerut; - politica emisiilor incluzând necesitatea păstrării tăcerii sau a unicului

emiŃător; - compatibilitatea unităŃilor forŃei, utilizării armelor şi senzorilor cu

propunerea funcŃiilor de comandă a luptei.

7.2. ConsideraŃii specifice ale comandantului privind lupta antiaeriană Disponibilitatea sistemului de comunicaŃii şi a spaŃiului pentru coordonarea cu

ACC/ACA/ADC şi sectorul pentru AAWC; comunicaŃiile de date şi voce adecvate pentru coordonare şi control direct asupra suportului aerian (normal, creşterea statului major va fi cerută), presupun:

- accesul uşor la informaŃii EW; - posibilitatea de folosire a AEW ca sector ori staŃionare AAWC;

99

- acces la informaŃiile privind planul de apărare aeriană cum ar fi: harta de navigaŃie, performanŃele radarului, informaŃii curente privind atmosfera, interferenŃa mutuală a mijloacelor de planificare; avertizarea aeriană timpurie; posibilităŃile de informare a aviaŃiei de apărarea antiaeriană.

7.3. ConsideraŃii specifice ale comandantului privind lupta antisubmarină Disponibilitatea sistemului de comunicaŃii şi a spaŃiului pentru coordonarea cu

asigurarea submarină şi SUBOPAUTH (normal, va fi necesară augmentarea statului major), disponibilitatea expertizei aeriene în ASW, necesitatea expertizei în oceanografie.

7.4. ConsideraŃii specifice ale comandantului privind lupta la suprafaŃă

Sunt următoarele: - accesul la şedinŃa după misiune a echipajelor aeriene. - accesul la expertiza AEW şi STW. - accesul la date adecvate privind Ńintele.

7.5. Autoritatea şi responsabilitatea În luarea deciziei privind ce tip de control trebuie delegat şi când, OTC trebuie

să aibă în atenŃie un principiu de referinŃă: să acŃioneze eficient, fiecare unitate şi fiecare comandant trebuind să cunoască în detaliu obligaŃiile faŃă de OTC, responsabilii pe domenii de luptă (warfare commanders) şi coordonatorii. Să se realizeze, asta este esenŃial ca OTC să specifice clar lanŃul de comandă. Deşi la bordul unei singure nave se află diferite sisteme de armament, controlul asupra acestora poate fi delegat asupra responsabililor pe domeniile de luptă, însă un singur comandant poate exercita controlul permanent asupra tuturor manevrelor unei unităŃi. Este necesară schimbarea TACON atunci când se întâlnesc circumstanŃe specifice însă OTC trebuie să specifice clar în care circumstanŃe şi când are loc o asemenea schimbare. Când alt comandant doreşte să mute o unitate (navă) pentru o acŃiune mai bună în domeniul luptei, ordinul trebuie să vină direct de la comandantul care are TACON asupra a acelei nave sau grup, aşa cum este specificat în organizarea forŃei, cu judecarea diferenŃelor de către PTC sau CWC.

8. Managementul informaŃiilor în sistemul de comandă şi control

Managementul informaŃiilor în sistemele de comandă şi control cuprinde informaŃiile relevante şi sistemele informaŃionale. Realizările din tehnologia informaŃiei îmbunătăŃesc capacităŃile de management informaŃional.

În primul rând, conectivitatea crescută a sistemelor informaŃionale permite transmiterea pe scară largă a informaŃiilor, asigurându-se astfel legături directe pentru transmiterea simultană a datelor primare de la senzori multipli la mai multe eşaloane, precum şi a informaŃiilor prelucrate din teatrul de operaŃii sau de la nivel naŃional către forŃele desfăşurate.

100

În al doilea rând, managementul informaŃiilor implică fuziunea acestora, în condiŃiile în care provin de la o multitudine de surse. Dezvoltările din domeniile senzorilor, microprocesoarelor şi mijloacelor de comunicaŃii asigură creşterea capacităŃilor pentru recunoaşterea şi supravegherea oportună şi detaliată pe spaŃii largi.

Atât sursele militare, cât şi cele nemilitare, asigură date din care rezultă informaŃii relevante. InformaŃiile din surse publice pot contribui în mod semnificativ la realizarea produselor informative sau pot, de asemenea, să ofere amănunte în legătură cu situaŃia şi mediul, colectează, prelucrează, stochează, afişează şi diseminează informaŃii, includ reŃelele de calculatoare (echipamente tehnice şi produse software), reŃelele de comunicaŃii, politicile şi procedurile de utilizare a acestora. Scopul lor principal este acela de a facilita elaborarea oportună şi precisă a deciziilor, precum şi aplicarea acestora prin prelucrarea şi gestionarea informaŃiilor.

Nici un sistem de comandă şi control nu poate funcŃiona fără sisteme informaŃionale. Acestea din urmă influenŃează în mod direct modul în care comandanŃii comunică între ei, precum şi felul în care statul major realizează managementul informaŃiilor. De asemenea, permit comandanŃilor să vadă şi să înŃeleagă situaŃia din zona de responsabilitate, să comunice intenŃiile lor şi să transmită informaŃii relevante în interiorul şi în afara zonei de responsabilitate. Sistemele informaŃionale pot sprijini simultan evoluŃiile operaŃionale curente şi situaŃiile de urgenŃă viitoare. Sistemele informaŃionale eficiente, militare şi nemilitare, ajută statele majore să asigure informaŃii relevante în timp oportun şi la locul potrivit, pentru a putea astfel decide şi acŃiona efectiv.

Sistemele informaŃionale asigură infrastructura care permite comandanŃilor să gestioneze informaŃiile şi să acceseze multiple surse de informaŃii. Acestea sunt cele care îi ajută pe comandanŃi şi statele majore în elaborarea deciziilor, monitorizarea situaŃiei curente prin intermediul imaginii operaŃionale comune, integrarea şi sincronizarea operaŃiilor, coordonarea eforturilor comandamentelor subordonate, superioare, vecine, ale unităŃilor sprijinite şi primite ca întărire, coordonarea sprijinului întrunit, interconectarea sistemelor de senzori cu cele de armament şi actualizarea automată a parametrilor Ńintelor, modelarea mediului informaŃional prin operaŃii informaŃionale defensive şi ofensive. Sistemele informaŃionale integrate pe orizontală şi verticală facilitează succesul la nivel tactic şi operativ în operaŃii întrunite şi multinaŃionale. Arhitectura integrată a forŃelor armate în domeniul sistemelor informaŃionale evoluate maximizează capacităŃile comenzii şi controlului.

9. Concluzii

Pe măsură ce războiul a evoluat de-a lungul timpului, în acelaşi fel au evoluat şi provocările în menŃinerea unui sistem eficient de comandă şi control. Se pot trage câteva concluzii despre mediul în care sistemul de comandă şi control funcŃionează în prezent şi în viitorul apropiat. Atât sistemul, cât şi procesul de comandă şi control trebuie să fie flexibile şi adaptive, pentru a funcŃiona eficient în sprijinul comandanŃilor. Trebuie făcută o distincŃie clară între procesul de comandă şi control

101

şi sistemul care îl susŃine. Procesul este mai important decât sistemul. ComandanŃii reprezintă o parte a procesului, dar în acelaşi timp sunt parte din sistemul de comandă şi control. Mai important, întregul proces de comandă şi control depinde de împărtăşirea modului de înŃelegere a diverşilor comandanŃi, o înŃelegere care poate fi facilitată de un sistem eficient de comandă şi control. Sprijinirea comandanŃilor să gestioneze incertitudinea este un obiectiv principal al comenzii şi controlului. Oricum, incertitudinea este inerentă în orice operaŃie militară şi nu va fi niciodată eliminată complet. Natura complexă a conflictelor, unde rezultatele depind de deciziile şi acŃiunile comandanŃilor de ambele părŃi, cere acestora să fie capabili să se adapteze şi să evolueze într-un mediu de incertitudine. Conducerea profesională, antrenamentul în condiŃii cât mai apropiate de realitate, flexibilitatea şi doctrinele coerente îl vor ajuta pe comandant să gestioneze incertitudinea.

102

REGULI DE FOLOSIRE A FOR łEI ÎN OPERAłIILE FOR łELOR NAVALE. REGULILE DE ANGAJARE ÎN DOCTRINA

FORłELOR NAVALE

Căpitan comandor Hristea BUTNARU, Componenta OperaŃională Navală

1. Introducere

În decursul istoriei divergenŃele de opinii apărute între state din motive culturale, etnice, religioase, teritoriale etc., au dus invariabil la apariŃia conflictelor.

Cea mai de dorit modalitate de rezolvare a unui conflict este cea paşnică, prin diplomaŃie, dar din nefericire, din motive obiective sau nu, s-a trecut cu prea multă uşurinŃă la folosirea forŃei ca modalitate de soluŃionare a conflictului.

După ce s-a recurs la folosirea forŃei armate, raporturile între statele în conflict sunt disciplinate de dreptul internaŃional al conflictelor armate, iar raporturile între beligeranŃi şi terŃe state sunt disciplinate de dreptul la neutralitate.

Prezentul articol îşi propune să sintetizeze norme de drept internaŃional referitoare la folosirea forŃei şi să prezinte reguli de angajare generale, aplicabile operaŃiilor navale în care pot fi implicate navele din subordinea Statului Major al ForŃelor Navale. Documentul nu constituie un compendiu al regulilor de angajare şi nici nu detaliază modalităŃile de aplicare a acestor reguli, pentru aceasta existând documente specifice, NATO şi naŃionale.

2. Interzicerea folosirii forŃei

Pentru a înŃelege mai bine regulile de folosire a forŃei în cazul conflictelor armate, trebuie ştiut în ce situaŃii este interzisă folosirea acesteia.

Înainte de intrarea în vigoare a Cartei NaŃiunilor Unite, statele aveau deplină libertate pentru folosirea forŃei armate. Carta aproape că a abolit această libertate ducând la bun sfârşit un proces ale cărui etape principale au fost reprezentate de Pactul SocietăŃii NaŃiunilor (1920), Pactul Kellog–Briand (1928) şi de SentinŃa Tribunalului de la Nurenberg (1946), care deşi ulterior intrării în vigoare a Cartei, a aplicat normele de drept anterioare finalizării procesului.

Anterior Pactului SocietăŃii NaŃiunilor, statele beneficiau de un nelimitat ius ad bellum, adică de dreptul neîngrădit de a recurge la război ca modalitate de rezolvare a

103

conflictelor. Războiul era un mijloc admis de dreptul internaŃional, care reglementa modalităŃile de execuŃie cu normele dreptului războiului (ius in bellum).

După semnarea Acordului de la Londra din 08.08.1945, prin care se instituia Tribunalul de la Nurenberg, războiul ca instrument al politicii internaŃionale a fost condamnat iar războiul de agresiune a fost catalogat ca fiind o crimă internaŃională contra păcii.

Intrarea în vigoare a Cartei NaŃiunilor Unite a revoluŃionat sistemul existent înainte de-al Doilea Război Mondial. Astfel, art. 2 alin. 4 menŃionează că „statele membre trebuie să se abŃină în relaŃiile internaŃionale de la ameninŃarea cu forŃa sau folosirea forŃei, fie împotriva integrităŃii teritoriale sau independenŃei politice a oricărui stat, fie în orice alt mod care nu corespunde scopurilor NaŃiunilor Unite” .

În primul rând trebuie subliniat că, prin termenul forŃă, se înŃelege doar ameninŃarea cu forŃa şi folosirea forŃei armate, nu şi constrângerea în plan economic.

În al doilea rând, trebuie reŃinut faptul că nu se interzice numai folosirea forŃei armate ci şi ameninŃarea cu folosirea acesteia, fapt greu de determinat în majoritatea cazurilor (cu excepŃia situaŃiilor evidente ca de exemplu un ultimatum).

Nu constituie ameninŃare cu forŃa exercitarea unui drept. De exemplu dacă un stat traversează cu navele sale de luptă o strâmtoare internaŃională, acesta nu comite un ilicit internaŃional, beneficiind de dreptul de trecere inofensivă. De asemenea, dacă un stat „flutur ă stindardul” sau efectuează manevre în apele internaŃionale, acesta îşi exercită un drept ce derivă din principiul liberei navigaŃii în apele internaŃionale.

InterdicŃia prevăzută de art. 2 alin. 4 din Cartă nu vizează orice ameninŃare cu forŃa sau folosire a forŃei, ci doar cele exercitate de state în relaŃiile internaŃionale. În mod clar este interzisă folosirea forŃei în afara teritoriului naŃional, fie pe teritoriul altui stat, fie într-un spaŃiu care nu se află sub suveranitatea nici unui alt stat, ca de exemplu apele internaŃionale şi spaŃiul aerian adiacent.

3. Sistemul de siguranŃă colectivă al NaŃiunilor Unite

ExcepŃia de la interzicerea folosirii forŃei o constituie apărarea legitimă, aşa cum este ea prevăzută de art. 51 al Cartei NaŃiunilor Unite. Astfel, art. 51 acordă statelor dreptul de apărare legitimă individuală şi colectivă. Aceasta înseamnă că un stat, chiar dacă nu este obiectul atacului, poată interveni în favoarea unui stat atacat.

Punerea în practică a principiului apărării colective menŃionat la art. 51 s-a efectuat prin diverse tratate, pornind de la Pactul de la Bruxelles din 1948 şi până la Tratatul Atlanticului de Nord.

În contextual internaŃional actual, Consiliul de Securitate al ONU are competenŃe exclusive în domeniul menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale. DispoziŃiile consiliului constau în recomandări, care nu angajează din punct de vedere juridic şi decizii, care sunt obligatorii. Neavând natură procedural, deciziile se adoptă prin votul favorabil a 9 din cei 15 membri ai Consiliului, inclusiv voturile membrilor permanenŃi (China, FranŃa, Marea Britanie, Rusia, SUA). În scopul menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale, Consiliul poate adopta măsuri coercitive conform art. 39 al Cartei, după ce s-a verificat existenŃa unei ameninŃări a păcii, a

104

unei violări a acesteia sau a unui act de agresiune. Din categoria măsurilor coercitive face parte şi folosirea forŃei armate, respective dislocarea de forŃe şi mijloace în zonele de criză/conflict.

Se disting trei tipuri de operaŃii care presupun dislocarea de forŃe şi mijloace, astfel:

- intervenŃia armată din partea Consiliului de Securitate (prin operaŃii militare);

- folosirea forŃei autorizată de Consiliului de Securitate (statele sunt autorizate, dar nu şi obligate să folosească forŃa);

- operaŃii de menŃinere a păcii.

4. OperaŃiile navale

Recurgerea la forŃele navale pentru impunerea sancŃiunilor Consiliului de Securitate a dobândit o mare importanŃă în ultima perioadă. Cel mai adesea sancŃiunile se impun prin intermediul operaŃiilor de interdicŃie maritimă, care constituie o excepŃie de la interzicerea folosirii forŃei în relaŃiile internaŃionale, sau ca derogări de la principiul liberei navigaŃii în apele internaŃionale.

Un prim exemplu în acest sens îl constituie cazul Rhodesiei, fostă colonie britanică ce s-a desprins ilegal de Marea Britanie în anul 1965. Prin RezoluŃia 217/1965, Consiliul de Securitate a decretat un embargou petrolier împotriva Rhodesiei, iar Marea Britanie a stabilit o zonă de supraveghere maritimă în canalul Mozambic, limitându-se la identificarea navelor care se îndreptau către portul Beira, de unde apoi petrolul era transportat în Rhodesia.

Ulterior, prin RezoluŃia 221/1966 s-a cerut Marii Britanii să împiedice, inclusiv prin folosirea forŃei, sosirea la Beira a petrolierelor a căror încărcătură ar fi putut fi destinată Rhodesiei.

Se distinge de exemplul precedent, printr-o mai mare amploare a forŃelor dislocate, operaŃia de interdicŃie maritimă desfăşurată contra Irakului. Astfel, după invadarea Kuweit-ului, în anul 1990, Consiliul de Securitate a adoptat sancŃiuni împotriva Irakului prin RezoluŃia 661/1990, care stabilea un embargou total asupra importurilor şi exporturilor irakiene, cu excepŃia materialelor medicale şi a produselor alimentare. Ulterior, prin rezoluŃia 665/1990, a cerut statelor care aveau nave în zona Mării Roşii, a Strâmtorii Hormuz şi a Golfului Oman să oprească şi să inspecteze navele comerciale care veneau din Kuweit şi zonele limitrofe Irakului, cu scopul de a verifica mărfurile şi de a impune embargoul.

OperaŃiile de interdicŃie navală desfăşurate împotriva Irakului nu trebuie confundate cu blocada navală, în primul rând pentru extinderea zonei supuse interdicŃiei şi în al doilea rând prin măsurile luate. Spre deosebire de blocadă, care este o măsură luată pe timp de război şi a cărei încălcare aduce după sine confiscarea navei şi a încărcăturii, interdicŃia este o măsură de poliŃie internaŃională.

Apar probleme atunci când rezoluŃia Consiliului de Securitate impune statelor membre adoptarea unor măsuri de prevenire a acŃiunilor teroriste sau dispune un embargou asupra armelor, dar nu autorizează în mod expres acŃiuni de interdicŃie

105

navală. În acest caz nu este clar dacă se pot opri şi inspecta navele aparŃinând altor state fără consensul statului de apartenenŃă. Măsurile navale luate în cadrul operaŃiei Enduring Freedom împotriva Afganistanului (din 2001) sunt un exemplu în acest sens. RezoluŃia Consiliului de Securitate 1373/2001 obligă statele să adopte măsuri pentru prevenirea atacurilor teroriste, dar nu conŃine nici o dispoziŃie referitoare la interdicŃia navală în apele internaŃionale. În acest caz măsurile de interdicŃie navală se bazează nu atât pe o autorizare explicită dată de rezoluŃia 1373, cât pe autoapărare, la care face referire în preambul, rezoluŃia menŃionată, ca reacŃie la atacul suferit de SUA în 2001.

5. Reguli de angajare în Doctrina ForŃelor Navale În prezent, legislaŃia naŃională în domeniul angajării forŃelor este în curs de

elaborare. Doctrina Apărării NaŃionale şi doctrinele categoriilor de forŃe fac referiri cu caracter general la regulile de angajare. Recent Statul Major General a emis „InstrucŃiunile privind elaborarea şi implementarea ROE”, urmând ca normele de aplicare să fie emise de fiecare categorie de forŃe.

Documentul de referinŃă, care a fost folosit la conceperea instrucŃiunilor amintite şi care continuă să reprezinte un îndrumar în domeniul angajării forŃelor în operaŃii, este MC 362/1 NATO Rules of Engagement.

În conformitate cu documentul menŃionat, regulile de angajare reprezintă autorizarea pentru folosirea forŃei, sau limitări impuse în folosirea forŃei pe timpul operaŃiilor militare. Pentru forŃele militare, ROE sunt instrucŃiuni ce definesc circumstanŃele, condiŃiile, amploarea şi modul în care forŃa, sau ameninŃarea cu folosirea acesteia, pot fi aplicate. ROE nu se folosesc pentru a da sarcini sau indicaŃii tactice. Cu excepŃia autoapărării, în timp de pace sau pe timpul operaŃiilor, înaintea declanşării conflictului armat, ROE autorizează doar folosirea forŃei. Folosirea forŃei, în special a forŃei letale pentru îndeplinirea misiunii trebuie atent gândită. Echipajele navelor care pot fi puse în situaŃia de a folosi forŃa letală pentru autoapărare sau pentru îndeplinirea misiunii trebuie să fie antrenate în aplicarea ROE specifice planului de operaŃii, precum şi pentru cunoaşterea reglementărilor specifice pe această linie. După declanşarea conflictului armat, când folosirea forŃei este subînŃeleasă, ROE stabilesc doar respectarea de către forŃele beligerante a normelor de drept internaŃional privind conflictele armate.

6. ROE pe timpul conflictului armat

Să analizăm situaŃia conflictului armat, respectiv războiul naval. În cazul războiului naval ceea ce se ia în considerare nu este atât uniforma combatanŃilor, cât nava de luptă, iar aici trebuie făcută distincŃia între navele de luptă, care au dreptul să participe la ostilităŃi şi navele comerciale, care nu au acest drept. Dreptul internaŃional al conflictelor armate stabileşte clar că navele militare inamice pot fi atacate fără avertizare şi distruse sau capturate.

106

Navele comerciale în schimb, nu pot fi atacate şi distruse, dar pot fi controlate şi capturate. Navele comerciale sub pavilionul statului inamic, inclusiv încărcătura acestora, trec în proprietatea statului care le-a capturat, în timp ce în cazul încărcăturilor neutre, acestea pot fi confiscate doar în cazul în care este vorba de contrabandă.

În situaŃia în care nava capturată este în imposibilitate de manevră sau devierea acesteia către un port inamic riscă să compromită misiunea, aceasta poate fi distrusă după ce echipajul a fost evacuat şi documentele de bord recuperate. Nava mai poate fi atacată atunci când refuză să se oprească şi se opune inspectării, navigă în convoi escortat de nave militare sau aeronave inamice, sau ia parte la ostilităŃi (de exemplu se îndreaptă spre un submarin cu intenŃia de a-l lovi).

Atacul este legal şi în situaŃia în care nava comercială participă în mod direct la acŃiunile de luptă, de exemplu comunicând poziŃia navei militare inamice care intenŃionează să o inspecteze. Nu poate fi atacată o navă comercială care transportă mărfuri utile efortului de război al inamicului.

În general navele comerciale neutre nu pot fi atacate dar, prin excepŃie de la principiul libertăŃii de navigaŃie în apele internaŃionale, pot fi oprite şi inspectate pentru a se verifica dacă transportă mărfuri de contrabandă. Nava poate fi capturată când cel puŃin jumătate din încărcătura acesteia este de contrabandă. În ceea ce priveşte încărcătura navei, trebuie făcută distincŃie între încărcătura neutră şi cea aparŃinând inamicului. Încărcătura inamică proprietate publică se consideră captură de război, iar cea neutră poate fi confiscată, doar dacă este marfă de contrabandă. Încărcătura inamică proprietate privată, îmbarcată pe o navă neutră, se poate confisca doar dacă reprezintă contrabandă de război.

Nava comercială neutră capturată poate fi distrusă dacă devierea acesteia către un port inamic riscă să compromită succesul operaŃiei. De asemenea, poate fi atacată în aceleaşi condiŃii ca o navă comercială aparŃinând statului inamic, mai puŃin în situaŃia în care navigă într-un convoi, sub escorta unor nave neutre.

În ceea ce priveşte platformele petroliere, dacă acestea se află pe platforma continentală sau în ZEE a statului inamic, atunci pot fi atacate.

7. ROE pe timp de pace sau în situaŃii de criză

Mult mai numeroase şi complexe sunt situaŃiile în care se impune folosirea forŃei pe timp de pace sau în situaŃii de criză. În acest caz, stabilirea şi aplicarea corectă a regulilor de angajare sunt hotărâtoare în evoluŃia crizei.

Aşa cum am menŃionat anterior, operaŃiile de interdicŃie maritimă reprezintă forma de acŃiune cel mai frecvent utilizată pentru impunerea unor sancŃiuni şi constituie o excepŃie de la interzicerea folosirii forŃei în relaŃiile internaŃionale, precum şi o derogare de la principiul liberei navigaŃii în apele internaŃionale.

Întrucât navele din cadrul ForŃelor Navale Române desfăşoară anual acest tip de activităŃi în cadrul OperaŃiei Active Endeavour, să prezentăm câteva din liniile directoare ale operaŃiei de interdicŃie maritimă.

107

7.1. InterdicŃia maritim ă InterdicŃia maritimă este o operaŃie ce asigură interzicerea transportului de anumite persoane sau materiale într-o zonă geografică definită. Aceste interziceri sau sancŃiuni vor deriva din dreptul internaŃional, tratate, convenŃii sau din rezoluŃii, sau acte ale ONU, OSCE sau o altă organizaŃie de securitate regională sau internaŃională.

Pentru o descriere cât mai aproape de complet a operaŃiilor de interdicŃie maritimă, trebuie consultată publicaŃie aliată AJP-01(B), Allied Joint Doctrine, capitolul V.

Aceste linii directoare abordează consideraŃii care trebuie extinse şi adaptate pentru a lua în consideraŃie constrângerile politice şi legale ale fiecărei operaŃii.

InterdicŃia maritimă intervine în drepturile de navigaŃie şi poate necesita recurgerea la forŃă. Poate implica nave şi aviaŃie în stabilirea imaginii maritime recunoscute de suprafaŃă şi aeriene, interceptarea, identificarea, interogarea, abordajul, căutarea şi devierea navelor într-o zonă geografică specifică.

Pe timp de pace, aceste operaŃii trebuie executate într-o manieră perfect transparentă, fiind supuse atenŃiei publice şi controlului politic. Folosirea forŃei nu va fi în mod normal necesară, dar poate şi va fi folosită ca parte a reacŃiei graduale autorizată de ROE.

7.2. IntercepŃia şi interogarea Traficul maritim desemnat care intră într-o anume zonă geografică trebuie

interceptat, identificat şi interogat pentru a determina dacă se supun sau nu sancŃiunilor impuse (se pot aplica ROE 10, 11, 13, 14, 17, 22 şi 23).

Comandantul navei interceptate trebuie interogat într-o manieră fermă, dar neameninŃătoare, pentru a determina dacă sunt necesare abordajul sau devierea.

Contactul iniŃial poate fi stabilit prin: comunicaŃii radio, pavilioane, semnale luminoase, portavoce. Dacă se consideră că abordajul şi/sau devierea nu sunt necesare, vasului interceptat trebuie să i se permită continuarea drumului.

7.3. Devierea Orice navă găsită cu documentaŃie inadecvată a mărfii sau a cărei marfă nu

poate fi verificată satisfăcător, poate fi lăsată să aleagă între devierea în afara zonei şi devierea către un port stabilit de către SAC în conformitate cu regula 16 ROE.

Porturile sau locurile de ancorare la deviere şi procedurile pentru administrarea lor trebuie stabilite înainte de începerea operaŃiei. ComandanŃii de nave care încalcă sancŃiunile trebuie trataŃi în conformitate cu dreptul internaŃional şi/sau măsuri de aplicare ale ONU.

7.4. Controlul la bord Atunci când comandantul navei interceptoare stabileşte faptul că o navă trebuie

abordată (se aplică ROE seria 17), se urmăreşte cooperarea comandantului navei interceptate. Acesta trebuie informat despre:

- intenŃia de control la bord; - autoritatea responsabilă pentru controlul la bord; - scopul controlului la bord;

108

- nava, echipajul sau încărcătura nu vor suferi daune; nava trebuie să încetinească sau să oprească pentru a permite ambarcarea echipei de control.

Controlul la bordul navei poate fi cooperant, necooperant sau neacceptat. În cazul în care comandantul nu acceptă controlul la bord, trebuie luate măsuri corespunzătoare (se poate utiliza orice măsură în acord cu ROE aprobate, din seria 17).

Folosirea salvelor de avertisment reprezintă ultima încercare de a-l face pe comandantul navei să accepte controlul la bord, în afară de folosirea în mod direct a forŃei.

Dacă prin toate acŃiunile precedente nu se reuşeşte obŃinerea unui răspuns satisfăcător din partea comandantului navei, trebuie luate în considerare salvele de avertisment. Dacă se prevede în seria 15 a ROE, atunci comandantul poate deschide focul, sau să ordone deschiderea focului de către altă navă implicată în acŃiunea de interdicŃie, în scopul avertizării.

Calibrul, tipul şi numărul de lovituri, trebuie determinat de către comandantul grupării, consultând şi nava care va trage. În selectarea mijloacelor, se va avea în vedere faptul că trebuie să se transmită clar comandantului navei civile solicitarea de a se supune controlului. În mod normal trebuie folosită muniŃie de exerciŃiu. În cazul în care comandantul navei continuă să refuze executarea indicaŃiilor, după o perioadă rezonabilă de timp acordată comandantului pentru discuŃii şi consultări între acesta şi autorităŃile superioare acestuia, pot fi trase salve suplimentare.

7.5. Folosirea în mod direct a forŃei Atunci când toate mijloacele folosite, mai puŃin folosirea forŃei, au eşuat,

trebuie luată în considerare deschiderea focului asupra navei sau folosirea forŃelor speciale (se aplică seria 33 din ROE).

Non-disabling fire. Dacă sunt premise de ROE în vigoare, SAC ar trebui să informeze comandantul navei civile că, dacă nu încetineşte sau opreşte imediat pentru a permite controlul, se va trage asupra navei. Comandantul navei civile trebuie informat despre zona în care se va executa focul şi trebuie să i se acorde timpul necesar pentru contactarea superiorilor săi şi pentru mutarea echipajului din zona în care se va trage. Perioada de timp se va stabili de SAC. După expirarea timpului, trebuie trase lovituri de exerciŃiu înspre zona desemnată. Non-disabling fire ar trebui să fie îndreptat spre o zonă care nu este vitală pentru conducerea în siguranŃă a navei.

Disabling fire. Dacă non-disabling fire şi avertismentele nu determină acceptarea controlului şi dacă este permis de ROE în vigoare, comandantul navei civile ar trebui avertizat că, dacă nu încetineşte sau opreşte pentru a permite controlul, se va trage din nou către zona indicată, dar şi spre zona vitală a navei. După o perioadă de timp adecvată pentru contactarea de către comandantul navei civile a superiorilor săi şi pentru mutarea echipajului din zona în care se va trage, ar trebui deschis focul până la oprirea navei, sau comunicarea intenŃiei de oprire. Zona de tragere trebuie aleasă astfel încât să reducă la minim riscurile asupra echipajului, încărcăturii şi a navei propriu-zise, în timp ce se încearcă oprirea acesteia.

109

MANAGEMENTUL ORGANIZA łIONAL ÎN FOR łELE NAVALE

Comandor dr. Vergil MORARU, Comandantul Şcolii de AplicaŃie a ForŃelor Navale

1. OrganizaŃia

Indiferent de forma concretă pe care o îmbracă, organizaŃia reprezintă cadrul social în care se încadrează şi integrează membrii societăŃii şi care se constituie cu scopul realizării unui grup de obiective dinainte stabilite. OrganizaŃia militară apare în viaŃa socială evoluată. Ea reprezintă o entitate socială specifică, constituită în mod deliberat dintr-un număr suficient de indivizi ce deŃin statute şi îndeplinesc roluri bine definite, care urmăresc în mod organizat realizarea scopului pentru care a fost creată.

Dacă ne oprim la baza organizaŃiei, acolo unde se realizează de fapt procesul de instruire, constatăm că acesta poate fi considerat un sistem deschis, adică unul educaŃional specific, alcătuit din fluxuri de intrare, procese de transformare, fluxuri de ieşire, dar şi numeroase legături cu mediul exterior.

Orice sistem deschis dispune de: - control intern asupra calităŃii şi cantităŃii producŃiei sale; - control extern, prin feedback negativ. În organizaŃia militară predomină relaŃia formală. Regulamentele militare

prescriu comportamentul indivizilor aflaŃi pe diferitele trepte ierarhice şi aceasta, nu numai în problemele de serviciu, ci şi în afara lor.

OrganizaŃia militară este o instituŃie birocratică cu structură ierarhică. Termenul „instituŃie birocratică” presupune:

- subordonarea în exclusivitate pe verticală; - desfăşurarea activităŃilor pe principiul unităŃii de comandă; - creşterea rolului disciplinei şi al ordinii în realizarea coeziunii

organizaŃionale; - ierarhia funcŃiilor şi gradelor etc. Pe de altă parte, organizaŃia militară este un mediu social cu un sistem propriu

de stratificare. Ierarhia militară se distinge de celelalte ierarhii prin aceea că, este împărŃită în diverse grupuri sociale. DistanŃa socială dintre poziŃiile ocupate de ofiŃeri, maiştri militari, subofiŃeri, militari voluntari dă naştere la fenomene relevante, cărora trebuie să li se acorde atenŃia necesară.

OrganizaŃia militară este destinată apărării naŃionale şi colective (la apartenenŃa la o alianŃă). „Armata este componenta de bază a forŃelor armate, care asigură pe timp

110

de pace şi la război integrarea într-o concepŃie unitară a activităŃii tuturor forŃelor participante la acŃiunile de apărare a Ńării”.

O caracteristică generală este cea referitoare la implicarea organizaŃiei militare în acŃiuni care fac obiectul prezentului, dar mai ales viitorului. Armata este chemată să desfăşoare misiuni umanitare (la cutremure, inundaŃii, explozii, contaminări radioactive, secete, dezechilibre ecologice majore etc.), operaŃii de menŃinere a păcii sau de management al crizelor. Definită prin aceste caracteristici organizaŃia militară are o existenŃă determinată de anumite cerinŃe funcŃionale pe care trebuie să le satisfacă şi o evoluŃie în funcŃie de resursele umane, materiale, financiare şi informaŃionale pe care le posedă.

1.1. Resursele manageriale ale Apărării Na Ńionale Este evident că apărarea naŃională este esenŃa existenŃei unei armate şi de aceea

toate capacităŃile şi potenŃialul complet sunt la dispoziŃia acesteia pentru îndeplinirea misiunii principale.

Resursele politice reprezintă suma posibilităŃilor forŃelor politice ce participă la conducerea statului în scopul conştientizării şi angajării unitare a eforturilor cât mai multor membri ai societăŃii (idealul fiind totalitatea), pentru susŃinerea şi punerea în practică a măsurilor adoptate în vederea apărării Ńării.

Rezultă de aici rolul important ce revine organelor politico-militare (Consiliul Suprem de Apărare a łării, Ministerul Apărării NaŃionale, Statul Major General, Statul Major al ForŃelor Navale) în stabilirea şi promovarea intereselor fundamentale ale naŃiunii, statului, Armatei şi ForŃelor Navale.

Resursele diplomatice sunt constituite din ansamblul relaŃiilor bi şi multilaterale ale statului român, precum şi din acordurile, convenŃiile şi tratatele la care România este parte. ForŃele Navale, atât prin SecŃia cooperare militară internaŃională, cât şi prin activităŃi desfăşurate cu aliaŃii şi partenerii noştri se constituie în factori activi ai diplomaŃiei militare.

Resursele economice cuprind ansamblul posibilităŃilor materiale, energetice, tehnologice şi financiare ale societăŃii româneşti, existente la un moment dat, care pot fi angajate în susŃinerea eforturilor în domeniul apărării naŃionale. ForŃele Navale gestionează în fiecare an, o parte a bugetului armatei, acordând atenŃie deosebită atât cheltuielilor de personal dar şi modernizării procesului de instruire, educare şi de înzestrare cu nave moderne.

Resursele demografice exprimă ansamblul caracteristicilor cantitative şi calitative ale populaŃiei apte de a participa la apărarea Ńării. ForŃele Navale dispun de un personal de calitate ridicată, periodic instruieşte tineri recruŃi pentru a încadra unităŃile şi marile unităŃi cu soldaŃi-gradaŃi voluntari şi execută continuu perfecŃionarea tuturor categoriilor de personal.

Resursele structural-teritoriale sunt constituite din ansamblul reliefului şi detaliilor de planimetrie de pe teritoriul naŃional, pe fluviu şi mare, al unităŃilor administrativ-teritoriale ale Ńării, infrastructurii teritoriale, portuare maritime şi fluviale, precum şi disponibilităŃilor acestora de a contribui la asigurarea desfăşurării normale a acŃiunilor şi măsurilor de pregătire şi desfăşurare a războiului.

111

Resursele morale exprimă ansamblul trăsăturilor psihomorale, gradul de instruire şi educaŃie patriotică a populaŃiei, capacitatea şi voinŃa acesteia de a participa la eforturile destinate apărării naŃionale.

Resursele informaŃionale reprezintă capacitatea sistemelor informaŃionale solicitate de a asigura, la pace şi război, culegerea, analiza şi sinteza datelor necesare cunoaşterii oportune a situaŃiei politico-militare internaŃionale, a forŃelor potenŃial agresive şi inamicului, a intenŃiilor acestuia, precum şi a realităŃilor interne necesare pentru fundamentarea şi adoptarea măsurilor şi acŃiunilor destinate apărării Ńării.

1.2. Mediul acŃiunii militare ActivităŃile militare manifestate sub forme diferite în ForŃele Navale (pregătire

de luptă, instrucŃie pe mare şi fluviu, în Delta Dunării, serviciul operativ, serviciul interior şi de gardă, învăŃământ, cercetare ştiinŃifică şi tehnologică etc.) prezintă particularităŃi rezultate din condiŃiile specifice în care se desfăşoară.

Conceptul „mediu de acŃiune”, sub aspect general, se referă la „câmpul” de luptă (la suprafaŃa apei, submarin, aerian) în amploarea sa şi terenul (marea, fluviul, apa) pe care se desfăşoară exerciŃiile, aplicaŃiile, activităŃile militare în ansamblul lor.

Având în vedere diversitatea acŃiunilor militare, noŃiunea „mediu al acŃiunii militare” nu poate fi restrânsă la factorii dimensionali şi de microclimat, aşa cum se procedează la aprecierea şi analiza condiŃiilor din celelalte tipuri de organizaŃii.

Pe mare sau fluviu militarul este suprasolicitat sub aspect fizic şi psihic. Pentru a depăşi situaŃiile cu care este confruntat, el trebuie să fie pregătit şi antrenat încă din timp de pace.

Lupta, care înseamnă viaŃă şi moarte, creează o stare emotivă deosebită, induce tensiune nervoasă deosebită. Pe timpul luptei, al aplicaŃiilor şi exerciŃiilor ritmurile, solicitările impuse militarilor marinari variază în limite foarte largi, de cel mai multe ori neprevăzutul punând probleme din cele mai complexe.

Câmpul de luptă modern supune organismul uman la încercări maxime, îl solicită să acŃioneze pe durate relativ lungi, adeseori până la limitele sale fizice şi psihice.

1.3. Profesionalizarea în ForŃele Navale Profesionalizarea ForŃelor Navale a început odată cu înlocuirea totală a

sistemului de recrutare obligatorie, prin angajarea cu plată a militarilor. Conceptul „profesionalizare” are însă un sens mai larg, ce implică înalta pregătire a tuturor militarilor marinari şi a personalului civil în vederea îndeplinirii ireproşabile a funcŃiilor lor. Privită astfel, pregătirea pentru luptă cunoaşte dimensiuni nebănuite, creşte rolul factorilor intensivi şi de calitate. ForŃa noastră depinde de profesionalismul fiecărui membru al personalului ForŃelor Navale. Din acest motiv, pregătirea trebuie direcŃionată în primul rând pe individ şi apoi pe structurile colective.

Altfel spus, profesionalizarea ForŃelor Navale se impune a fi abordată şi soluŃionată corespunzător, cu accent deosebit pe pregătirea şi înzestrarea cu nave, mijloace de luptă şi tehnică performante, la nivelul celor din NATO. Reducerea efectivelor solicită modernizarea şi perfecŃionarea sistemelor de pregătire a navelor în

112

corelaŃie cu progresele similare realizate de flotele moderne. Privită astfel, profesionalizarea reprezintă modalitatea principală de satisfacere a acestei necesităŃi.

2. Managementul organizaŃiei

Când vorbim de managementul organizaŃiei militare trebuie să pornim de la premisa că pe de o parte reprezintă: o ştiinŃă, respectiv ansamblul coerent şi organizat al conceptelor, principiilor, tehnicilor şi metodelor prin care se explică într-un mod sistematic procesele şi fenomenele conducerii militare; iar pe de alta, o artă, ce exprimă măiestria conducătorului de a aplica la realităŃile diferitelor situaŃii, în condiŃii de eficienŃă şi cu rezultate bune, cunoştinŃele manageriale.

Managementul are caracteristicile unei ştiinŃe deoarece poate fi studiat, învăŃat şi apoi practicat de către cadrele de conducere din organizaŃia militară cu o probabilitate mare de succes.

Ca artă, managementul este legat de calităŃile conducătorului şi înseamnă transpunerea principiilor şi metodelor manageriale în mod creator la condiŃiile concrete în care funcŃionează organizaŃia.

Fenomenele pe care le întâlnim în organizaŃia militară modernă, sunt mult mai complexe. Ele nu mai pot fi nemijlocit stăpânite, din cauza mulŃimii intrărilor şi ieşirilor care depăşesc puterea de cuprindere a unui singur individ. Ele nu pot fi controlate concomitent, integrate şi sincronizate rapid. CalităŃi cum sunt: inspiraŃia, vocaŃia, dăruirea personală, memoria dau rezultate foarte bune. Acestea nu sunt neglijate nici astăzi, dar, pentru un management eficient sunt insuficiente.

Laturile negative ale intuiŃiei şi experienŃei se manifestă prin conservatorism, teama de nou, rutina, deprinderi cu metode vechi de conducere. O astfel de artă a managementului înseamnă „văzând şi făcând”.

ŞtiinŃa managementului elaborează strategii de acŃiune, dar în oricare situaŃie concretă pot exista o multitudine de alte strategii posibile. Alegerea uneia depinde, într-adevăr, de dotarea, de calităŃile personale ale conducătorilor, de creativitatea, inventivitatea, îndrăzneala, măiestria, într-un cuvânt, de „eul” fiecăruia. Îndemânarea de a opera cu datele ştiinŃifice induce în practica managerială elemente care nu Ńin efectiv de ştiinŃă, ci de artă.

ŞtiinŃa managementului organizaŃiei militare nu poate progresa şi nu poate avea aplicabilitate fără puterea de pătrundere, priceperea şi sensibilitatea conducătorilor, iar arta managementului nu se poate manifesta plenar fără cunoaşterea ştiinŃei managementului. Orice abordare extremistă fie pe linia negării artei, fie prin diminuarea sau negarea ştiinŃei, aduce mari prejudicii activităŃii practice.

2.1. Procesul de management în ForŃele Navale În ForŃele Navale se desfăşoară ample procese de comandă, instrucŃie, misiuni

pe mare, fluviu, în teatrele de operaŃii, învăŃământ, asigurare multiplă, mentenanŃă, diferenŃiate potrivit caracterului acŃiunilor ce le compun, dar şi rezultatelor directe obŃinute. Se poate vorbi astfel, pe de o parte, de procesele executive în care resursa

113

umană acŃionează asupra şi/sau utilizează resursele materiale, financiare şi informaŃionale, în scopul atingerii obiectivelor stabilite, iar pe de altă parte, de procesele manageriale, în care o parte a resursei umane (conducători: comandanŃi, şefi etc.) acŃionează asupra celeilalte părŃi (personalul condus) cu scopul de a atrage organizaŃia la realizarea obiectivelor.

Procesul de management din ForŃele Navale reprezintă ansamblul integrat al acŃiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului şi control-evaluare exercitate de sistemul conducător în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor acestuia.

Momentul esenŃial al procesului managerial în ForŃele Navale îl reprezintă decizia managerială. Aceasta se regăseşte în toate funcŃiile managementului astfel:

- previziunea se încheie cu decizia privind obiectivele şi direcŃiile de acŃiune; - organizarea se încheie cu decizia privind formele şi metodele de organizare

a instruirii; - coordonarea se încheie cu decizii de armonizare a personalului şi

activităŃilor; - antrenarea se încheie cu decizii privind stimulentele care motivează

personalul; - controlul se încheie cu decizii de corecŃie în vederea realizării obiectivelor. La baza funcŃiilor managementului, a deciziei manageriale stau: - informarea; - comunicarea. Exercitarea funcŃiilor managementului şi adoptarea deciziilor necesită

informaŃii relevante asupra mediului intern şi extern al ForŃelor Navale. Calitatea informării influenŃează calitatea deciziei şi implicit, calitatea procesului de management.

Exercitându-şi funcŃiile sale, managementul pune în mişcare o serie de activităŃi specifice grupate după omogenitatea lor în funcŃiunile (rolurile) organizaŃiei, care sunt:

- instruire-educare; - organizare-mobilizare; - operaŃii; - instrucŃie; - logistică; - resurse umane; - cercetare-dezvoltare. De reŃinut că toate funcŃiile managementului se regăsesc în fiecare din

funcŃiunile organizaŃiei. A organiza activitatea unei structuri militare înseamnă, înainte de toate, a

realiza o diviziune a muncii atât pe verticală, cât şi pe orizontală. Aşa cum este cunoscut în management coexistă două forme de organizare a activităŃii:

- organizarea procesuală; - organizarea structurală.

114

Organizarea procesuală constă în descompunerea proceselor de muncă fizică şi intelectuală din organizaŃia militară în elementele componente (operaŃii, timpi, mişcări etc.) şi analiza acestora cu scopul regrupării lor în funcŃie de nivelul obiectivelor la realizarea cărora participă. Rezultatele organizării procesuale se concretizează în delimitarea şi definirea funcŃiunilor organizaŃiei militare, precum şi a componentelor acestora: activităŃi, atribuŃii funcŃionale ale tuturor structurilor, fişe ale posturilor cu sarcini pentru fiecare om din ForŃele Navale etc.

Organizarea structurală preia rezultatele organizării procesuale – funcŃiuni, activităŃi, atribuŃii şi sarcini – şi le încadrează în structuri organizatorice adecvate caracteristicilor şi posibilităŃilor fiecărei structuri militare. Prin organizarea structurală se clarifică locul şi rolul oamenilor în organizaŃia militară.

2.2. Decizia şi rolul ei în activitatea de management din ForŃele Navale Pe baza datelor oferite de practica decizională, a analizei diverselor puncte de

vedere ale specialiştilor decizia poate fi definită ca fiind cursul de acŃiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective. Aceasta trebuie să se afle permanent în centrul sferei procesului managerial performant.

Optimizarea procesului de luare a deciziei în ForŃele Navale presupune din partea liderilor militari îndeplinirea următoarelor cerinŃe de raŃionalitate:

- să fie fundamentată ştiinŃific: adică, să fie luată în conformitate cu realităŃile specifice structurilor noastre, pe baza unui instrumentar ştiinŃific potrivit, care să înlăture improvizaŃia, rutina, voluntarismul etc.;

- să fie „împuternicită” : comandantul care elaborează decizia trebuie să dispună şi de cunoştinŃele şi aptitudinile necesare, să posede o „autoritate” suficientă, să dispună de potenŃialul decizional necesar;

- să fie clară, concisă şi necontradictorie: aceasta presupune ca prin formularea deciziei să se precizeze, fără posibilitatea de interpretare a conŃinutului situaŃiei decizionale (variante, criterii, obiective, consecinŃe etc.), astfel încât personalul participant la fundamentarea ei să înŃeleagă la fel respectiva situaŃie;

- să fie oportună: adică să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi de aplicare;

- să fie eficientă;

115

- să fie completă: adică să cuprindă toate elementele necesare înŃelegerii corecte şi mai ales, cele ale implementării.

Elaborarea şi fundamentarea deciziilor în ForŃele Navale reprezintă un proces continuu care presupune mai multe etape ce grupează activităŃi specifice. ConŃinutul, numărul şi ordinea etapelor de elaborare a deciziilor depind de natura abordării decizionale.

Un model normativ de luare a deciziilor poate fi următorul:

Comunicarea, funcŃie managerială în cadrul ForŃelor Navale, defineşte procesul prin care are loc schimbul de mesaje în vederea realizării obiectivelor individuale şi comune ale personalului militar şi civil.

RelaŃiile organizaŃionale au ca suport comunicarea interpersonală. Fiind un proces complex, comunicarea antrenează însă, dincolo de latura structurală şi alte aspecte ale existentei organizaŃiei militare:

- tehnice; - educaŃionale; - psihologice; - culturale; - economice; - juridice etc. Optimizarea procesului de comunicare în ForŃele Navale are în vedere

cunoaşterea unor factori interni şi externi organizaŃiei militare. Factorii externi ce influenŃează comunicarea organizaŃională sunt: - mediul ambiant; - modernizarea tehnicii de luptă, a armamentelor şi a tehnologiilor. Acestea afectează inclusiv tehnologia comunicării. InfluenŃele acestui factor

sunt evidente mai ales în mijloacele tehnice, promovate în procesul de comunicare: - faxul; - intraman-ul; - telefonul mobil.

116

Ele răspund nevoilor comunicării rapide dar tind, în acelaşi timp, să anuleze unul din marile atribute ale comunicării – personalizarea; creşterea nivelului general de educaŃie a personalului. Codificarea, decodificarea, interpretarea şi feedback-ul, pot elimina unele deficienŃe generate de lipsa de educaŃie, ignoranŃa, rezistenŃa la nou.

Factorii interni cu influenŃe directe şi mai vizibile asupra structurii comunicării sunt:

- parametrii structurii organizatorice – gradul de formalizare, nivelul de centralizare a autorităŃii, modul de efectuare al controlului influenŃează decisiv structura şi procesul de comunicare; o structură încărcată, cu multe niveluri ierarhice conduce la multiplicarea şi aglomerarea proceselor de comunicare, la îngreunarea şi apariŃia numeroaselor filtre, la multiplicarea comunicării informale;

- modul de proiectare şi funcŃionare a sistemului informaŃional; - stilul de management; - tipul de cultură organizaŃională.

3. Metode generale de management în ForŃele Navale

3.1. Managementul prin obiective/MPO La baza conceperii MPO se află următoarea premisă: eficacitatea unei structuri

militare depinde de întrepătrunderea obiectivelor sale (SMFN) cu obiectivele subsistemelor (MU şi U subordonate), ceea ce implică o corelare strânsă a trinomului „obiective-rezultate-recompense/sancŃiuni”.

MPO poate fi definit, deci, ca un sistem de conducere bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanŃilor, care participă nemijlocit la stabilirea lor şi pe corelarea strânsă a recompenselor şi sancŃiunilor cu nivelul realizării obiectivelor prestabilite. Elementele componente ale MPO, general acceptate sunt cele ce urmează:

- sistemul de obiective trebuie definit de o manieră cât mai concretă şi operaŃională, facilitând realizarea lor; esenŃial este ca sistemul de obiective să se înscrie armonios pe verticala sistemului de management, asigurând realizarea obiectivelor cuprinse în planul sau programul organizaŃiei, pe baza integrării eficiente a eforturilor şi rezultatelor fiecărei componente a ei;

- programele de acŃiuni se întocmesc pentru fiecare subdiviziune organizatorică şi evident pentru ansamblul organizaŃiei; cuprind într-o manieră foarte precisă resursele umane, materiale şi financiare aferente realizării obiectivelor previzionate, împreună cu specificarea acŃiunilor necesare în acest scop; stabilirea acŃiunilor de întreprins, ca şi a mijloacelor disponibile, se efectuează luând în considerare prioritatea diferitelor categorii de obiective;

117

- calendarele de termene reprezintă corolarul programelor de acŃiuni; pentru a asigura sincronizarea în timp, în elaborarea lor se porneşte de la termenele finale pentru obiectivele fundamentale şi obiectivele derivate, utilizându-se principiul numărării inverse;

- bugetele de venituri şi cheltuieli reprezintă fundamentul economic şi motivaŃional al MOP; pe baza lor se determină precis resursele cheltuite de principalele componente organizaŃionale şi rezultatele efectiv obŃinute;

- repertoarele de metode reprezintă suportul logistic al MPO; întocmirea acestora nu este o operaŃie mecanică, ci un proces de selecŃie a celor mai adecvate metode şi tehnici de conducere care să Ńină cont de caracteristicile obiectivelor stabilite şi de procesele de muncă implicate;

- instrucŃiunile de respectat constituie ultima componentă majoră a MPO exprimă concepŃia managementului organizaŃiei asupra modului de realizare a obiectivelor şi trebuie să respecte legislaŃia, să sintetizeze experienŃa respectivei organizaŃii.

Deosebit de interesant este că în ultimii doi ani în SMFN acest mod de lucru a început să schimbe mentalităŃi şi moduri de acŃiune în comandamentul propriu-zis, dar şi în cele subordonate.

3.2. Managementul prin excepŃii/MPE Aplicarea sistemului are ca scop simplificarea procesului managerial în

vederea degrevării conducătorilor de la nivelurile ierarhic superioare de problemele ce pot fi rezolvate de către subordonaŃi. Porneşte de la ideea că un comandant trebuie să preia de la subordonaŃii săi numai acele sarcini şi competente pe care aceştia nu

PROGRAME DE

ACłIUNI

CALENDARE DE

TERMENE

BUGETE DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

REPERTOARE DE

METODE

SISTEMUL DE

OBIECTIVE

I N S T R U C ł I U N I

118

le pot rezolva singuri. SubordonaŃii vor rezolva singuri toate cazurile normale sau de rutină. Conducătorul este sesizat numai pentru situaŃiile de excepŃie.

EsenŃa sistemului constă în a preciza ce este normal şi ce este excepŃie. Cazul normal este cel proiectat sau planificat, însă nu orice abatere de la acest caz creează o excepŃie pentru care se cere intervenŃia superiorului. Dacă abaterile se menŃin în limitele de toleranŃă admise, decizia de reglare revine subordonatului.

3.3. Managementul prin proiecte/MPP Este specific structurilor mari (SMFN) sau compartimentelor care au de

realizat lucrări complexe şi necesită o largă colaborare. Un proiect poate fi orice sarcină care îndeplineşte următoarele condiŃii:

- are un obiectiv bine stabilit; - are un termen fixat pentru finalizare; - are mijloace limitate. În ansamblul său viaŃa social-economică, militară la nivel naŃional şi

internaŃional Ńine să utilizeze din ce în ce mai mult MOP. De exemplu, pentru ForŃele Navale:

- introducerea unui sistem de observare la litoral şi prelucrare automată a datelor/SCOMAR;

- proiectarea şi construirea unor produse unicat de mare importanŃă (corvete multirol, vânătoare de mine etc.);

- schimbarea sau reorganizarea unui sistem managerial de instruire (după metode şi proceduri NATO şi UE);

- introducerea unei noi tehnologii etc., sunt reale provocări şi modalităŃi de lucru.

În cadrul organizaŃional se recurge la MPP a sarcinilor complexe pentru a se putea planifica, organiza, executa şi controla mai bine acele sarcini care, prin natură şi conŃinut ies din cadrul curent.

Obiectivele care se urmăresc în mod expres sunt: - cheltuielile efective ale realizării sarcinii să nu le depăşească pe cele

planificate; - executarea obiectivelor să se facă în termenele prevăzute; - existenŃa unor asemenea sarcini să nu perturbe cu nimic îndeplinirea

activităŃii curente. În practică s-a dovedit că dacă aceste sarcini se încearcă a se realiza în cadrul

structurilor organizatorice formale (structurile actuale ale ForŃelor Navale), constituite pentru activitatea curentă, se poate întârzia foarte mult atingerea obiectivelor menŃionate. În aceste condiŃii, managementul organizaŃiei va recurge la instituirea unei structuri organizatorice independente (grupa de proiect, grupul de lucru) prin care, pe principiul delegării, va dirija realizarea proiectului.

Persoana care ocupă postul de conducător de proiect trebuie să posede o capacitate decizională deosebită, dublată de abilitate ridicată în a crea şi întreŃine relaŃii umane bune în condiŃiile unor interese parŃial diferite şi ale unui ritm al schimbărilor alert şi de capacitatea de a lucra în mod eficient în echipă. CompetenŃa

119

în domeniul de realizare a proiectului este o condiŃie pentru a se manifesta ca un manager nu numai ierarhic, ci şi de specialitate, element esenŃial când sunt conduşi specialişti foarte buni, pentru o perioadă limitată, în vederea realizării unor obiective precis stabilite.

3.4. Managementul participativ/MP Managementul participativ este un sistem bazat pe atragerea personalului, sub

forma consultativă sau deliberativă la procesul managerial, în scopul creşterii eficientei activităŃii, folosind în acest scop mecanisme economice, organizatorice, juridice şi psiho-sociologice.

3.5. Delegarea Este una dintre cele mai frecvent utilizate metode manageriale. Delegarea

constă în atribuirea temporară de către un comandant a uneia dintre sarcinile sale de serviciu unui subordonat, însoŃită şi de competenŃa şi responsabilitatea corespunzătoare. Ea se utilizează în cadrul oferit de structura organizatorică şi reprezintă de fapt o deplasare temporară de sarcini, competenŃe şi responsabilităŃi de la niveluri ierarhic superioare spre niveluri ierarhic inferioare.

Utilizarea eficientă a delegării presupune din partea comandantului o abordare sistemică, delegând cu prioritate sarcinile de mai mică importanŃă, pentru care există personal capabil să le soluŃioneze în mod adecvat. În acelaşi timp conducătorul trebuie să informeze asupra delegării efectuate dar şi a raŃiunilor ce au generat-o, pe colegii de compartiment ai subordonatului în cauză şi pe celelalte persoane din organizaŃie, afectate nemijlocit de sarcina delegată.

3.6. ŞedinŃa Cea mai frecvent utilizată metodă de management, şedinŃa, este din păcate

adesea tratată superficial, nefiind considerată totdeauna ca o metodă ştiinŃifică. Aceasta constituie modalitatea principală de transmitere a informaŃiilor şi de culegere a feedback-ului de la un număr mare de componenŃi ai unei organizaŃii.

După conŃinutul acestora, şedinŃele pot fi: - de informare; - decizionale; - de armonizare; - de explorare; - eterogene. ŞedinŃele pot fi eficiente şi chiar plăcute în condiŃiile respectării unor reguli şi

luării unor măsuri adecvate în momentele de referinŃă, astfel: - în perioada anterioară desfăşurării şedinŃei, consacrată stabilirii obiectului

acesteia şi pregătirii condiŃiilor necesare desfăşurării ei corespunzătoare; - în intervalul desfăşurării şedinŃei, în care pe primul plan se plasează stilul

conducătorului şedinŃei şi modul de conducere şi orientare a dezbaterilor;

120

- momentul finalizării şedinŃei şi perioada ce urmează, în care preocupările sunt polarizate de conturarea celor mai bune soluŃii, luarea deciziilor corespunzătoare şi urmărirea aplicării lor.

3.7. Necesitatea şi conŃinutul schimbărilor organiza Ńionale Foarte important este de reŃinut că nu orice schimbare sau noutate în

management poate fi purtătoare de progres. Dacă nu instituie stări succesive în creşterea calitativă sau cantitativă a rezultatelor proceselor de management, dacă nu aduce îmbunătăŃiri sau perfecŃionări acestor procese sau nu reflectă ameliorarea condiŃiei umane, atunci schimbarea respectivă nu constituie o treaptă spre dezvoltare şi progres, ci o stagnare, dacă nu, uneori chiar neaşteptatul regres.

În procesele de management din organizaŃia militară supuse schimbărilor se manifestă lupta între ce a fost şi ceea ce aduce schimbarea respectivă, între vechi şi nou. Aici pot apărea, nu de puŃine ori, dezacorduri ce pot îmbrăca forme diferite, până la rezistenŃa faŃă de elementul nou adus de schimbare. „Schimbarea – afirma Alvin Toffler – cade ca o avalanşă asupra noastră şi cea mai mare parte a oamenilor nu-i deloc pregătită să-i facă faŃă”.

RezistenŃa la schimbări apare în toate domeniile de activitate umană, dar ea este mult mai semnificativă în management. De aceea, trebuie îngustată sfera rezistenŃelor prin diverse căi, metode şi procedee care să evite chiar şi posibilităŃile de manifestare a unor fenomene disfuncŃionale, conflictuale etc.

Schimbarea managerială reprezintă o modificare a activităŃilor ce alcătuiesc procesul de management în organizaŃia militară prin care se adaugă elemente noi şi/sau relaŃii corespunzătoare între elementele existente şi cele noi sau se elimină elementele învechite, depăşite sau retrograde cu relaŃiile create de asemenea elemente.

Practica militară a conturat două tipuri de schimbări manageriale: - prin acumulare; - prin explozie. Primul tip necesită o perioadă mai mare de operaŃionalizare şi se referă la

schimbări în care elementele contradictorii nu au atins niveluri conflictuale (exemplu: perfecŃionarea structurilor organizatorice – reorganizări succesive în ForŃele Navale).

Cel de-al doilea tip reclamă o perioadă scurtă de operaŃionalizare şi se referă la schimbări în care elementele contradictorii au atins niveluri conflictuale care stânjenesc funcŃionarea sistemului militar (exemplu: promovarea reformei în Armata României după 1989).

RezistenŃa la schimbări în management poate deveni oricând reală, dacă cadrele de conducere nu Ńin seama de anumite principii, reguli, norme sau nu au forŃa necesară să direcŃioneze cu viteza cuvenită acŃiunile necesare spre schimbările dorite.

Schimbarea, ca element potenŃial purtător de dinamism şi progres, îşi găseşte corespondenŃa în domeniul managerial şi prin reglarea unor perturbaŃii ce apar drept urmare a complexităŃii evoluŃiei misiunilor unităŃilor militare.

121

Închei mica introspecŃie prin managementul organizaŃional cu spusele lui S. Dawson în lucrarea Analysing Organisations: „OrganizaŃiile nu sunt niciodată statice: ceva se schimbă întotdeauna în interiorul lor” dublate de aprecierea că un management performant înseamnă aproape acelaşi lucru cu un management al schimbării.

Bibliografie: 1. *** Guidelines for Operational Planning (GOP), Rev. 1. 2. ZORLEłAN, T., BURDUŞ, E., CĂPRĂRESCU, G., Managementul

organizaŃiei, vol. 1, 2, Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1996. 3. STĂNCIOIU, I., MILITARU, Gh., Management – elemente fundamentale,

Editura Teora, Bucureşti, 1999. 4. GRAD, V., Metode de fundamentare a deciziilor militare, Editura

Diagonal, Bacău, 2001. 5. DAWSON, S., Analysing Organisations, Ed. 20, Macmillan, 1992.

122

FORłA NAVAL Ă MULTIROL

Comandor dr. Corneliu BOCAI, Comandantul Centrului radiotehnic şi observare

1. Introducere

DependenŃa considerabilă a României de mare – prosperitatea economică şi competitivitatea internaŃională impun libertatea de acŃiune pe mări şi securitatea căilor de comunicaŃii maritime. Dacă securitatea căilor de comunicaŃii maritime este impusă şi necesară în timp de pace cu atât mai mult aceasta este vitală în timp de război.

ForŃele Navale au constituit din totdeauna mijloacele de înfăptuire şi realizare a scopurilor politice şi militare. În prezent acestea constituie un element definitoriu în afirmarea unui stat ca putere maritimă. Transformările pozitive în domeniile social, politic, economic şi militar ale începutului de mileniu au demonstrat încă odată necesitatea creării unor forŃe capabile să influenŃeze benefic evenimentele în derulare dar să asigure în acelaşi timp şi o destindere şi cooperare internaŃională.

În prezent, peste tot, forŃele navale se află într-un proces de transformare şi redefinire a rolului şi misiunilor lor.

Din punct de vedere structural unele dintre acestea încă mai sunt tributare unor organizări rigide, cu o manevrabilitate redusă şi incompatibile cu sarcinile şi misiunile ce le stau în faŃă. Înzestrarea şi dotarea lasă de dorit, din cauza faptului că:

- sistemele de armament sunt învechite, uzate moral şi fizic şi evident nu sunt interoperabile cu cele din forŃele NATO;

- sistemele de comunicaŃii şi recunoaştere nu sunt complet interoperabile cu cele ale altor categorii de forŃe;

- platformele au capacităŃi de autoapărare redusă şi fără posibilitatea de a acŃiona în mediul NBC;

- echipamentele ce dotează navele, în principal, au performanŃe tehnice reduse şi sunt mari consumatoare de resurse;

- existenŃa multor echipamente şi tehnică de luptă cu resursă epuizată şi care nu pot fi înlocuite din lipsa echipamentelor similare;

- lipsa unor sisteme integrate de senzori, de analiză a situaŃiei şi de conducere a focului.

Toate aceste neajunsuri la care se adaugă şi cele pe linie de susŃinere logistică nu fac altceva decât să reducă capacitatea forŃelor navale de a desfăşura acŃiuni

123

militare şi nonmilitare de anvergură. În prezent acestea pot desfăşura în general (cu unele excepŃii), acŃiuni în apropierea coastelor cu scopuri şi obiective limitate.

Pe de altă parte, din punct de vedere conceptual se resimte nevoia unor modificări şi clarificări. ExistenŃa unor regulamente, manuale şi doctrine depăşite impietează desfăşurarea şi conceperea unor acŃiuni impuse de mediul de securitate actual. Procesul de planificare şi elaborare a actelor normative specifice în ForŃele Navale este în derulare înregistrându-se succese considerabile din punct de vedere cantitativ. Ritmul lent de integrare a procedeelor şi metodelor de operare ale NATO în documentele normative concepute şi dezvoltate potrivit nevoilor şi reglementărilor juridice anterioare se resimte în capacitatea de participare a ForŃelor Navale la acŃiuni multinaŃionale.

Numărul redus de standarde acceptate şi implementate fac ca numai anumite genuri de forŃe navale să fie interoperabile cu cele NATO.

Se resimte nevoia unei instrucŃii diferite faŃă de cea realizată până acum. Centralizarea excesivă la nivelele superioare a planificării detaliate şi

coordonării instrucŃiei în detrimentul conducerii procesului pe bază de obiective a dus uneori la stagnarea procesului instruirii sau la calitatea slabă a acesteia.

2. Prezent şi perspective în ForŃele Navale Române

În prezent mediul de securitate internaŃional este caracterizat de accentuarea complexităŃii proceselor în desfăşurare, a incertitudinii evoluŃiei factorilor de securitate precum şi a apariŃiei unor pericole şi ameninŃări, în special cele asimetrice. Toate acestea reclamă o reformă structurală profundă a ForŃelor Navale prin realizarea unei forŃe capabile să îndeplinească rolul de componentă navală în operaŃii întrunite, să execute întreaga gamă de misiuni cuprinse în strategia militară a României.

În afara misiunilor clasice, cum ar fi: exercitarea controlului spaŃiului maritim, apărarea comunicaŃiilor maritime, protecŃia puterii navale asupra uscatului, forŃelor navale le vor reveni în perspectivă şi o serie de misiuni noi în special în gestionarea crizelor şi prevenirea conflictelor pe mare. Pentru realizarea cu succes a acestora România trebuie să aibă capacitatea de a-şi asigura protecŃia intereselor sale legale şi legitime în utilizarea paşnică a mării libere. Aceasta o poate realiza independent dar şi cu forŃe navale din cadrul AlianŃei NATO. Tocmai de aceea România are nevoie de forŃe navale capabile de a face faŃă cât mai multor crize posibile. În acelaşi timp ForŃele Navale arborează astăzi pavilionul NATO şi vor avea posibilitatea să contribuie în mod direct la îndeplinirea obligaŃiilor ce revin României în cadrul AlianŃei.

În sensul celor de mai sus, pentru perioada următoare, obiectivul fundamental al reformei îl va constitui crearea unei forŃe navale echilibrate, rapid dislocabile şi cu susŃinere logistică proprie, capabilă să contracareze întregul spectru de ameninŃări convenŃionale şi asimetrice la adresa securităŃii naŃionale şi a partenerilor NATO.

Actualmente ForŃele Navale Române se află în plin proces de restructurare, modernizare şi înzestrare având ca obiectiv crearea unei ForŃe Navale Multirol.

124

Conceperea şi realizarea unei astfel de forŃe vor avea implicaŃii asupra mai multor domenii, începând de la selecŃia personalului, instruirea individuală multidisciplinară şi colectivă, capabilităŃile operaŃionale, comanda şi controlul, cadrul legislativ ce trebuie să cuprindă doctrina, manualele, regulamentele şi standardele cu proceduri, principii şi norme de conducere şi executare a întregului spectru de misiuni.

Întreaga gamă de operaŃii şi acŃiuni navale organizate în noile condiŃii ale mediului de securitate actual, indiferent de scopurile şi obiectivele lor, sunt de neconceput fără contribuŃia ForŃelor Navale, sprijinite de sisteme moderne C4I, care prin misiunile specifice mării, fluviului şi litoralului, definesc rolul lor în îndeplinirea responsabilităŃilor de a apăra şi a promova interesele României în domeniul securităŃii.

3. Conceptul de ForŃă Navală Multirol: definire, pilonii For Ńei Navale Multirol, cerinŃe, conŃinut

ForŃa Navală Multirol/FNM defineşte o forŃă navală astfel încadrată, dotată şi

instruită încât să fie capabilă ca, utilizând un număr redus de mijloace şi personal, să îndeplinească atât misiuni navale clasice, cât şi noile misiuni ce revin ForŃelor Navale, ca răspuns la riscurile şi ameninŃările asimetrice.

OpŃiunea pentru o ForŃă Navală Multirol este determinată de factori obiectivi legaŃi de evoluŃia fenomenului militar, a tehnologiei navale, de posibilitatea economiei de a susŃine capacităŃi militare şi nu în ultimul rând de calitatea resursei umane utilizate în ForŃele Navale.

ForŃa Navală Multirol va avea: - structura şi componenŃa optimă pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor; - capabilităŃi navale structurate pe nivelele operaŃionale astfel încât să poată

contribui la acŃiuni militare în toate etapele desfăşurării conflictelor; - prezenŃa semnificativă în operaŃiile întrunite cu nave, subunităŃi specializate

şi capacitate de susŃinere în teatru; - contribuŃie importantă la apărarea integrităŃii teritoriului naŃional,

securitatea porturilor, obiectivelor şi a căilor de comunicaŃii navale, sprijinul autorităŃilor naŃionale în domeniul naval;

- deplină interoperabilitate cu celelalte categorii de forŃe ale Armatei, cu ceilalŃi parteneri în operaŃii întrunite naŃionale şi multinaŃionale;

- potenŃial de modificare a nivelului capacităŃii operaŃionale a forŃelor şi a capabilităŃilor acestora în raport cu evoluŃia situaŃiei în plan strategic;

- capacitatea de a exploata avantajele nivelului tehnologic al navelor pentru a obŃine succesul în misiuni în mod eficient.

CerinŃele cheie ale acŃiunilor destinate realizării ForŃei Navale Multirol sunt: - conducere eficientă şi de înaltă calitate; - lucrul în echipă; - înalt profesionalism; - agilitate în gândire; - mobilitate în îndeplinirea atribuŃiilor;

125

- dorinŃa de succes. ForŃa Navală Multirol va fi realizată acŃionând în mod consecvent asupra a şase

piloni cu capacităŃi combative (corespunzător celor 3 componente morală, fizică, conceptuală):

- resursa umană – va fi caracterizată de asigurarea unui număr optim a personalului pentru operarea echipamentelor, implementarea unui sistem eficient de promovare, utilizarea unui sistem de învăŃământ şi instrucŃie deschis iniŃiativei, promovarea la toate structurile a unui stil de conducere corect şi eficient;

- performanŃa echipamentelor – prin achiziŃionarea în continuare a unor nave performante – gen fregate, corvete multirol, nave vânătoare de mine, dotarea acestora cu elicoptere, completarea dotării scafandrilor şi echipelor de control la bordul navelor cu echipamente individuale performante, achiziŃionarea de nave de reaprovizionare pe mare pentru realizarea sprijinului fregatelor în teatrul de operaŃii;

- capacitatea de susŃinere – compusă din resurse dislocate în bazele permanente şi mijloacele proprii de reaprovizionare, standardizarea echipamentelor şi instalaŃiilor pentru realimentare pe mare;

- instrucŃia colectivă – va fi caracterizată de trecerea la instruirea pe bază de obiective, completarea necesarului de standarde NATO, achiziŃionarea şi utilizarea de simulatoare şi programe informatice pentru antrenarea echipajelor, dezvoltarea unor programe de instruire în comun cu alte categorii de forŃe ale armatei;

- structura forŃelor – se va baza de realizarea şi implementarea sistemului C4I la toate nivelele şi comandamentele, sistem de rotire a forŃelor şi mijloacelor în diferite nivele ale capacităŃii operaŃionale;

- doctrină şi concepŃii – prin elaborarea noilor doctrine, manuale şi regulamente în concordanŃă cu cele ale AlianŃei, o concepŃie clară privind locul şi rolul ForŃelor Navale în cadrul forŃelor AlianŃei, îmbunătăŃirea standardelor şi procedurilor operaŃionale.

ForŃa Navală Multirol reclamă formarea, în instituŃii de învăŃământ militare şi civile şi prin profesionalizarea rezerviştilor şi nu numai, a unei componente umane corespunzător structurate, pentru a asigura la momentul oportun, numărul optim de oameni, cu deprinderile necesare, care să încadreze comandamentele şi unităŃile de nave.

Resursa umană va trebui să fie caracterizată de suficientă capabilitate şi motivare.

ForŃa Navală Multirol are nevoie de platforme şi echipamente ale căror performanŃe vor asigura îndeplinirea cu succes a unor misiuni variate. CapabilităŃile echipamentelor trebuie optimizate pentru desfăşurarea şi susŃinerea în teatru, conducere sigură şi autoapărare, cunoaşterea cu precizie a situaŃiei, angajarea rapidă a adversarului şi efect precis al armamentului. Echipamentele navale vor fi caracterizate de versatilitate, simplicitate, interoperabilitate, raportul cost-posibilităŃi, capacitate de supravieŃuire.

De asemenea, ForŃa Navală Multirol reclamă un sistem de susŃinere logistică perfecŃionat compus din resurse dislocate în bazele permanente şi mijloacele proprii de reaprovizionare. Pentru realizarea unei astfel de capacităŃi de susŃinere a FNM vor

126

fi necesare progrese importante în următoarele direcŃii: autosusŃinere, raŃionalizarea stocurilor şi logisticii, parteneriatul, noi tehnologii şi concepŃii.

Cheia realizării ForŃei Navale Multirol o va constitui instrucŃia colectivă a echipajelor, integrată, de înaltă calitate şi pe misiuni. CoerenŃa instrucŃiei individuale a echipajelor şi subunităŃilor va fi asigurată de realizarea unor structuri eficiente de management a instrucŃiei. Instruirea prin simulare, exploatarea noilor tehnologii virtuale vor contribui la obŃinerea performanŃelor prin integrarea acestora cu activităŃile reale de instrucŃie.

Realizarea ForŃei Navale Multirol capabilă să-şi îndeplinească rolul de componentă navală în operaŃii întrunite, să execute întreaga gamă de misiuni cuprinse în Strategia Militară a României, se va baza pe reforma structurală şi transformarea ForŃelor Navale. Aceasta se va concentra pe îndeplinirea cerinŃelor de comandă şi control, pe realizarea unei structuri echilibrate de forŃe, pe interoperabilitatea deplină cu structurile AlianŃei şi pe crearea unei infrastructuri optime să asigure bazarea, instrucŃia şi mentenanŃa navelor şi echipamentelor.

Conducerea centralizată şi execuŃia descentralizată constituie un stil de comandă care permite comandanŃilor ca după ce au înŃeles bine intenŃia comandantului superior, locul şi rolul propriei unităŃi în acŃiune, să manifeste deplină libertate în alegerea căii, metodelor de a îndeplinii misiunea şi stabilirea resurselor necesare a fi angajate.

Componenta navală a armatei îşi va creşte capacitatea de a contribui la îndeplinirea obiectivelor cuprinse în Strategia Militară a României, prin dezvoltarea şi angajarea în acŃiuni militare a ForŃei Navale Multirol.

Obiectivele realizării ForŃei Navale Multirol sunt constituite din: - personalul; - instrucŃia colectivă; - capabilităŃile operaŃionale; - cadrul legislativ; - doctrina ForŃelor Navale; - manualele, regulamentele şi standardele care vor cuprinde:

• principiile; • procedurile; • normele de conducere şi executare a întregului spectru de misiuni.

În momentul de faŃă capacitatea operaŃională a ForŃelor Navale a crescut substanŃial prin achiziŃionarea celor două fregate tip 22 „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” precum şi prin modernizarea Fregatei „Mărăşeşti”, a Corvetelor 264, 265, DM 29, 30, NPR 189, 190. Mai mult fregatele tip 22 au participat la misiuni în cadrul „Active Endeavour” ceea ce reprezintă, să recunoaştem, o performanŃă pentru ForŃele Navale. De asemenea, corvetele au participat cu succes la activarea grupării BLACKSEAFOR (câte 2 misiuni pe an), iar dragoarele maritime la exerciŃii comune în Marea Egee şi Marea Marmara.

Aşadar, o ForŃă Navală Multirol, va trebui să fie capabilă să participe concret, (pe lângă misiunile clasice) la:

- operaŃii de interdicŃie maritimă; - operaŃii de securitate maritimă, executând:

127

• controlul traficului naval în scopul prevenirii şi combaterii acŃiunilor teroriste, a comerŃului ilicit cu produse periculoase;

• protecŃia porturilor şi a transporturilor navale pe căile de comunicaŃie maritime şi fluviale, protecŃia obiectivelor economice din zona de responsabilitate;

• asigurarea facilităŃilor transferului de forŃe şi materiale în porturile româneşti şi a siguranŃei îmbunătăŃirii acestora;

• transportul naval strategic al forŃelor şi materialelor spre teatrele de acŃiune din afara Mării Negre;

• însoŃirea transporturilor strategice deosebit de importante. - protecŃia forŃei în porturi pe niveluri de securitate de către subunităŃi de

poliŃie militară şi subunităŃi de infanterie marină. OpŃiunea către formarea unei ForŃe Navale Multirol este determinată şi

susŃinută de: - marea diversitate a acŃiunilor în care sunt angajate forŃele navale astăzi; - capacitatea actuală a economilor de a susŃine structuri militare reduse dar

eficiente şi moderne; - trecerea la tehnologii şi echipamente multifuncŃionale; - necesitatea de a participa în cadrul forŃelor navale multinaŃionale la

creşterea securităŃii şi încrederii şi implicit la menŃinerea păcii. Tot ca misiuni deosebite se înscriu şi cele prin care forŃele navale participă la

impunerea de sancŃiuni internaŃionale unor state, prin acŃiuni de patrulare în dreptul litoralului Ńărilor respective sau impunerea embargoului unor Ńări.

4. Concluzii

Transformările structurale vor continua într-un ritm din ce în ce mai accelerat pentru realizarea unei forŃe capabile să-şi îndeplinească în condiŃii foarte bune rolul în cadrul AlianŃei. De asemenea, aceste transformări se vor concentra şi pe asigurarea corelării atribuŃiilor structurilor de comandă şi control ale ForŃelor Navale cu sistemul de comandă al Armatei, îmbunătăŃirea nivelului de interoperabilitate acŃională cu parteneri din AlianŃă şi crearea unei capacităŃi de conducere a acŃiunilor în comun cu forŃe aparŃinând altor ministere, precum şi crearea unei infrastructuri necesare bazării, instrucŃiei forŃelor şi mentenanŃei navelor şi echipamentelor.

OpŃiunea pentru o ForŃă Navală Multirol, capabilă să îndeplinească atât misiuni tradiŃionale, cât şi misiuni potrivit riscurilor asimetrice a fost determinată de capacitatea economiei româneşti de a susŃine structuri militare de dimensiuni reduse, de marea diversitatea a acŃiunilor în care sunt angajate forŃele navale, precum şi de trecerea la tehnologii şi echipamente multifuncŃionale.

În viitor, ForŃa Navală Multirol, va putea fi poziŃionată şi repoziŃionată mereu pentru neutralizarea pericolelor şi ameninŃărilor atât convenŃionale, cât şi asimetrice oriunde şi oricând.

128

Costul unei ForŃe Navale Multirol va fi mai mic comparativ cu menŃinerea unor structuri specializate, greoaie, a căror mentenanŃă este greu de realizat, precum şi cu destule limitări în ceea ce priveşte folosirea în luptă.

Bibliografie 1. *** ConcepŃia privind evoluŃia, compunerea şi întrebuinŃarea ForŃelor

Navale pe termen mediu şi lung, Bucureşti, 2004. 2. *** Strategia de Transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007. 3. Cdor. dr. BOCAI Corneliu, ContribuŃii privind comanda şi controlul

forŃelor în acŃiuni navale asimetrice, Bucureşti, 2006.

129

FINANłAREA PRIORIT ĂłILOR POLITICII DE AP ĂRARE PRIN SISTEMUL DE PLANIFICARE, PROGRAMARE, BUGETARE ŞI

EVALUARE

Comandor Gheorghe MUNTEANU, Statul Major al For Ńelor Navale

1. Procesul de planificare

Planificarea integrată a apărării se realizează prin Sistemul de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare/SPPBE care asigură alocarea resurselor pe programe majore. Obiectivul SPPBE este de a optimiza managementul resurselor pentru apărare în procesul de realizare a capabilităŃilor:

- naŃionale; - naŃionale declarate disponibile pentru NATO; - naŃionale declarate disponibile pentru UE. Managementul resurselor apărării implică o relaŃionare directă între

eficacitatea organizaŃională, comportamentul economic, conducerea strategică şi factorii de voinŃă politică. InfluenŃa bugetului şi nevoia de a face mai multe din puŃin sunt teme comune de actualitate în Ministerul Apărării NaŃionale. Etapa de planificare se află într-un permanent proces de perfecŃionare, astfel încât la nivelul categoriilor de forŃe, sistemele manageriale să asigure stimulente, să inducă provocări pentru asigurarea competitivităŃii şi să aibă scopuri clar previzibile pentru atingerea unui grad ridicat de eficienŃă în toate domeniile de responsabilitate.

2. Priorit ăŃi în alocarea resurselor

PriorităŃile în alocarea resurselor sunt: - respectarea angajamentelor internaŃionale asumate în cadrul:

• Obiectivelor ForŃei (FG 2008) al NATO; • Obiectivului Global (HG 2010) al UE.

- dezvoltarea capacităŃii de apărare prin: • transformarea organizaŃională; • operaŃionalizarea unităŃilor şi menŃinerea standardelor operaŃionale

planificate; • pregătirea personalului; • modernizarea echipamentului şi infrastructurii.

130

- asigurarea calităŃii vieŃii personalului militar şi civil prin:

• politici salariale; • hrănire, echipare, protecŃie socială, asistenŃă medicală etc.

- planificarea/alocarea resurselor Ministerului Apărării NaŃionale, pentru perioada 2009-2014, care se face în următoarea ordine de priorităŃi:

• cheltuieli cu personalul (inclusiv pensii); • rambursări de credite, dobânzi, comisioane; • contribuŃii şi cotizaŃii; • utilităŃi şi cheltuieli administrative; • reprezentanŃi în structurile internaŃionale; • participarea/susŃinerea forŃelor în teatre de operaŃii; • implementarea Obiectivelor ForŃei; • cheltuieli de operare şi mentenanŃă; • investiŃii de infrastructură; • investiŃii care nu sunt solicitate prin Obiectivele ForŃei, dar contribuie

la realizarea unor obiective ale politicii de apărare. Aceste priorităŃi sunt avute în vedere atât la fundamentarea limitelor de

cheltuieli pe programe în procesul de elaborare a bugetului, inclusiv în cadrul activităŃilor de rectificare a bugetului, prin rebalansarea resurselor disponibile.

La nivelul categoriilor de forŃe, Directiva de Planificare a Apărării este documentul în baza căruia se fac anual actualizări ale Programelor Majore cu politicile de apărare de la nivel naŃional. Directiva constituie baza activităŃilor desfăşurate în Ministerul Apărării NaŃionale, în domeniul planificării resurselor şi pentru elaborarea documentelor specifice.

Statul Major al ForŃelor Navale are clar definite priorităŃile privind planificarea şi alocarea resurselor financiare atât pe termen scurt, mediu şi lung. Trebuie să recunoaştem că în termeni cantitativi, schimbările de preŃ, modificările de program şi eficienŃa managerială sunt interdependente. Astfel, se impune o permanentă îmbunătăŃire a sistemelor de fundamentare a costurilor, precum şi a pregătirii personalului ce încadrează structurile de conducere/execuŃie, în domeniul planificării resurselor financiare. În prezent procesul de planificare a resurselor urmăreşte determinarea necesităŃilor reale şi alocarea judicioasă a fondurilor pe structuri, în funcŃie de proiectele, programele şi activităŃile pe care acestea trebuie să le desfăşoare pentru îndeplinirea obiectivelor ce revin ForŃelor Navale.

Pe parcursul ciclului de activităŃi specifice Sistemului de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare, în cadrul etapei de programare, principala activitate o reprezintă elaborarea Programului Major „ForŃe Navale” pentru care sunt stabilite următoarele direcŃii principale de acŃiune, astfel:

- realizarea unei structuri navale flexibile, moderne şi interoperabile cu structurile navale ale statelor membre NATO şi UE care să desfăşoare acŃiuni militare atât în mediul acvatic şi aerian adiacent, la litoral cât şi la mari distanŃe de bazele proprii;

131

- implementarea obiectivelor forŃei aflate în responsabilitate şi cele generale la care Statul Major al ForŃelor Navale contribuie cu fonduri ca structură colaboratoare;

- operaŃionalizarea şi menŃinerea nivelului capacităŃii de luptă a forŃelor destinate NATO şi UE, iar pentru forŃele de generare şi regenerare, menŃinerea nivelului capacităŃii operaŃionale, în funcŃie de resursele rămase la dispoziŃie;

- asigurarea şi planificarea resurselor necesare participării cu forŃe, în teatrele de operaŃii, în conformitate cu angajamentele asumate la NATO, UE;

- finanŃarea programelor majore de înzestrare aflate în relaŃionare directă cu obiectivele forŃei care presupune crearea de capabilităŃi;

- perfecŃionarea managementului resurselor umane prin implementarea sistemului specific carierei individuale, încadrarea cu prioritate a structurilor destinate NATO şi UE, în conformitate cu nivelul de operativitate planificat;

- dezvoltarea elementelor de infrastructură ce contribuie la asigurarea sprijinului naŃiunii gazdă/HNS precum şi creşterea calităŃii vieŃii personalului.

Componenta de programare bugetară are ca scop stabilirea de către Guvern a limitelor de cheltuieli pentru Ministerul Apărării NaŃionale pe următorii 4 ani şi are la bază propunerile directorilor de programe majore/bugetare, suma acestor propuneri reprezentând 2,38 % din PIB pe anul în curs şi următorii 3 ani, în corelaŃie cu noua proiecŃie a principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada următoare.

Bugetul apărării este repartizat în procente pe programele majore stabilite la nivelul Ministerului Apărării NaŃionale. Acestea reprezintă totalitatea acŃiunilor şi măsurilor concrete desfăşurate pentru:

- constituirea; - modernizarea; - înzestrarea; - instruirea; - întreŃinerea la pace; - pregătirea pentru situaŃii de criză şi război a unităŃilor militare; - asigurarea condiŃiilor optime de viaŃă pentru personal; - asigurarea sprijinului logistic şi a rezervelor pentru mobilizare şi război; - crearea şi întreŃinerea infrastructurii pentru acŃiuni militare în cadrul apărării

comune a NATO; - participarea la acŃiuni de cooperare internaŃională cu alte state, precum şi

resursele necesare anual pentru realizarea acestora.

3. FinanŃarea programelor majore

Proiectul de buget al Ministerului Apărării NaŃionale se întocmeşte pe baza propunerilor de bugete elaborate pe baza costurilor programelor majore.

Bugetul MApN aprobat se defalcă, pe baza propunerilor directorilor de programe, pe proiecte de bugete ale ordonatorilor de credite secundari care se supun aprobării ordonatorului principal de credite (Ministrul Apărării NaŃionale).

132

Elementele bugetului Ministerului Apărării NaŃionale, sunt: - bugetul cheltuielilor finanŃate din bugetul de stat; - bugetul cheltuielilor finanŃate integral din venituri proprii; - bugetul instituŃiilor finanŃate din venituri proprii; - subvenŃii/transferuri. Fondurile necesare desfăşurării activităŃilor se asigură de la bugetul de stat,

precum şi din alte surse legal constituite. Sursele de finanŃare a activităŃilor sunt: - bugetul de stat; - veniturile proprii; - intrările de credite externe; - alte surse legal constituite (donaŃii, sponsorizări etc.). În cadrul acestei etape de bugetare stabilită prin calendarul cu principalele

activităŃi de planificare se întocmeşte bugetul ForŃelor Navale pentru un an şi perspectiva pe următorii 4 ani, în funcŃie de necesităŃile apărute pe structuri şi ca urmare a rectificărilor de buget cu implicaŃiile specifice la nivelul Ministerului Apărării NaŃionale se au în vedere următoarele activităŃi specifice:

- stabilirea eşaloanelor care utilizează resurse, în beneficiul ForŃelor Navale şi repartizarea acestor fonduri; stabilirea priorităŃilor şi evaluarea costurilor pe proiecte, programe şi activităŃi;

- stabilirea ordonatorilor de credite din subordine şi repartizarea judicioasă a resurselor financiare. Un buget este gândit în termeni comuni ca o listă de cheltuieli dintr-o sumă de bani valabilă, menită a deŃine un control riguros al cheltuielilor suplimentare.

4. Metodologia de calcul a costurilor

Conceptul explică costurile ce trebuie luate în considerare în cadrul pregătirii şi luării unei decizii referitoare la:

- achiziŃia unui sistem în vederea operării şi mentenanŃei pentru o perioadă de timp;

- modul de calcul al costului de operare şi de suport a sistemului; - minimizarea costului de operare şi suport a unui sistem, cu menŃinerea, sau

îmbunătăŃirea parametrilor operaŃionali ai acestuia (exemplu: prin redefinirea unor parametri tehnico-tactici, prin redefinirea conceptului de operare şi/sau suport etc.);

- planificarea resurselor financiare necesare achiziŃiei şi/sau operării cu suportul acestui sistem.

5. Managementul costurilor unui sistem de armă

Optimizarea raportului eficienŃă operaŃională versus cost achiziŃie&operare& suport al unui sistem, cu scopul declarat de a minimiza costul financiar şi logistica

133

necesară operării unui sistem pe toată durata ciclului de viaŃă a acestuia, cu menŃinerea, sau îmbunătăŃirea, parametrilor de performanŃă a sistemului.

Costul total al unui echipament/sistem (Total Ownership Cost/TOC) reprezintă estimarea tuturor costurilor pe care le presupune achiziŃionarea, operarea şi suportul unui echipament/sistem. Metodologia TOC este o abordare structurală a tuturor factorilor/elementelor care generează costuri la achiziŃia şi/sau utilizarea unui sistem.

Primul pas în procesul de calcul al TOC pentru un sistem este definirea structurii de cost (Cost Breakdown Structure/CBS) a acelui sistem. Scopul CBS este de a identifica toate elementele/procesele principale care generează costuri, precum şi o clară definire a arealului acestora pentru a evita omisiunile sau suprapunerile.

În structurile complexe, aşa cum de fapt este şi Statul Major al ForŃelor Navale, baza estimativă a activităŃii poate fi prevăzută uneori cu acurateŃe. Dacă baza activităŃii se schimbă de la cea care a fost bugetată, atunci şi cheltuielile se vor schimba.

Cheltuielile bugetare abordate ca o relaŃie între planificat şi realizat este adesea complicată aşa cum de fapt este şi modul de administrare a bugetului. Dacă activităŃile se dezvoltă, decizia de a aloca fonduri suplimentare devine o necesitate, dacă activităŃile scad, atunci o decizie de redistribuire a fondurilor este necesară.

Un buget variabil este un buget de performanŃă util, în special, în perioadele de modificare a programelor şi a preŃurilor care face posibilă o evaluare/estimare a eficienŃei manageriale şi ar trebui, de aceea, să aibă un rol major în managementul resurselor apărării. Pornind de la evoluŃiile fluctuante ale bugetului ForŃelor Navale, la estimarea şi stabilirea bugetelor ordonatorilor de credite s-au avut în vedere acŃiunile şi structurile care participă concret la finalizarea obiectivelor stabilite. Dacă adăugăm şi diminuările bugetului ca urmare a rectificărilor bugetare, putem afirma că activitatea de bugetare întâmpină, în permanenŃă o serie de constrângeri.

În acest context se analizează necesitatea, oportunitatea şi eficacitatea fiecărei cheltuieli asigurându-se premizele unei funcŃionări normale pentru fiecare ordonator de credite în condiŃiile aplicării unui regim sever de economii. Pentru a deŃine controlul privind utilizarea fondurilor un rol determinant îl are activitatea de evaluare, aceasta reprezentând un barometru privind stadiul derulării Programului Major ForŃe Navale. În acest sens au fost stabiliŃi indicatori reprezentativi (de eficienŃă, fizici şi de rezultat) care permit stabilirea gradului de operaŃionalizare a forŃelor. Indicatorii de eficienŃă (numărul de zile de ieşire pe mare şi a orelor de scufundare), indicatorii fizici şi indicatorii de rezultat (nivelurile de pregătire operaŃională) sunt stabiliŃi pentru fiecare structură în funcŃie de poziŃia acesteia în cadrul Programului Major ForŃe Navale (forŃe la dispoziŃia NATO, forŃe de generare-regenerare capabilităŃi şi alte structuri).

6. Clasificarea echipamentelor majore/sistemelor pentru apărare

În scopul facilitării derulării procesului de estimare a costului pe ciclu de viaŃă, echipamentele majore/sistemele pentru apărare se clasifică în 7 categorii majore:

134

1. sistem vehicul terestru defineşte un sistem/echipament cu/sau fără pilot/echipaj, cu/fără mijloc propriu de propulsie, care este destinat(ă) îndeplinirii unor misiuni terestre şi care navighează/se deplasează terestru;

2. sistem vehicul aerian defineşte un sistem/echipament cu/sau fără pilot, dotat cu aripi fixe, mobile sau rotitoare, cu/fără mijloc propriu de propulsie, care este destinat(ă) îndeplinirii unor misiuni aeriene şi care navighează/se deplasează aerian/în spaŃiul aerian;

3. sistem vehicul naval defineşte un sistem/echipament cu/sau fără pilot/echipaj, cu/fără mijloc propriu de propulsie, care este destinat(ă) îndeplinirii unor misiuni navale şi care navighează/se deplasează pe apă;

4. sistem electronic/automat de prelucrare a informaŃiilor defineşte un sistem/echipament electronic(ă)/automat(ă)/automatizat ce foloseşte un software specializat pentru colectarea, prelucrarea şi extragerea de informaŃii, precum şi de transmitere/transfer a acestora;

5. sistem de rachete defineşte un sistem de armă destinat(ă) producerii de efecte distructive pe Ńinte identificate, incluzând şi sistemul/echipamentul necesar lansării acestora;

6. sistem de foc defineşte muniŃiile de orice tip (nucleară, biologică, psihologică, pirotehnic, explozivă, perforantă etc.), incluzând şi sistemul/echipamentul necesar tragerii/lansării acestora;

7. alte echipamente/sisteme definesc un sistem/echipament care nu se încadrează în una din primele 6 categorii.

7. Aspecte generale

Managementul resurselor de apărare trebuie să fie transparent şi să se realizeze prin colaborarea tuturor structurilor responsabile. Structurile cu responsabilităŃi în domeniu SPPBE trebuie să fie încadrate cu un număr adecvat de personal specializat. Este esenŃial să se respecte calendarul stabilit pentru desfăşurarea activităŃilor din cadrul SPPBE. Neîncadrarea în calendarul stabilit conduce la scurtarea timpului afectat fazelor următoare (procesul de analiză şi revizuire a programelor este cel mai afectat).

Pentru buna funcŃionare a SPPBE este esenŃial să se îmbunătăŃească capacitatea de analiză a costurilor şi să se realizeze intercorelarea dintre fazele sistemului şi ciclurile SPPBE.

8. Concluzii

Cele patru faze ale sistemului de management a resurselor de apărare sunt intercorelate şi se sprijină reciproc.

Capacitatea analitică a personalului este esenŃială pentru fundamentarea procesului de decizie.

S-au adus multe îmbunătăŃiri SPPBE, dar încă mai sunt multe de realizat!

135

ACłIUNI NAVALE PREVENTIVE ÎN CONTEXTUL DE SECURITATE ACTUAL DE LA MAREA NEAGR Ă

Comandor dr. Sorin LEARSCHI, Comandantul Flotilei 56 Fregate

1. Cuvânt introductiv

Pornind de la caracterul indivizibil al securităŃii în spaŃiul euroatlantic în acord cu cerinŃele globalizării, de la nevoia unui tratament egal pentru toate entităŃile care au interese legitime în zonă – inclusiv NATO şi Uniunea Europeană – România apreciază că regiunea Mării Negre este un spaŃiu geopolitic deschis comunităŃii democratice internaŃionale, în cadrul căruia se pot manifesta plenar statele aliate, partenere şi prietene. În acord cu această viziune, România promovează activ ideea necesităŃii unei strategii europene şi euroatlantice pentru regiunea Mării Negre, luând în considerare experienŃa abordării concertate NATO–UE în procesul de stabilizare din Europa de Sud-Est şi nevoia unui echilibru apt să favorizeze opŃiunea democratică a statelor, să preîntâmpine agravarea riscurilor şi ameninŃărilor şi să contribuie eficient la soluŃionarea conflictelor şi stărilor de tensiune. Extinderea responsabilităŃilor Uniunii Europene în stabilizarea şi reconstrucŃia regiunii, consolidarea prezenŃei şi creşterea contribuŃiei AlianŃei Nord-Atlantice şi a Programului PfP la procesele de promovare a democraŃiei, păcii şi securităŃii, ca şi prezenŃa unor capacităŃi operaŃionale americane în regiune, reprezintă factori capabili să contribuie la fundamentarea unei astfel de strategii.

În intenŃia de a analiza termenul de „preventiv” se porneşte obligatoriu de la definirea acestuia în dicŃionarele de specialitate. Aici putem observa explicarea şi detalierea termenului în DicŃionarul explicativ al limbii române dar totodată lipsa definirii acestuia în Lexiconul militar precum şi în documentele emise de AgenŃia NATO de Standardizare/ANS.

Totuşi în intenŃia de a clarifica câteva aspecte conceptuale privind acŃiunile navale preventive se poate porni de la definiŃia generală, adaptată domeniului militar în ansamblu şi al celui naval în particular.

Analizarea tipologiei acŃiunilor navale preventive ce pot fi desfăşurate de ForŃele Navale ale României este totuşi destul de limitată de reducerea ariei de aplicare a acestora numai în bazinul Mării Negre. Personal consider ca fiind necesară extinderea acestui concept la întreaga zonă posibilă de acŃiune a ForŃelor Navale ale României.

136

2. România – regiune a Mării Negre

2.1. Contextul zonal actual Ca stat de graniŃă al Uniunii Europene şi ca membru al AlianŃei Nord-Atlantice

în această regiune, România are interesul major de construire a unui climat de securitate, stabilitate şi prosperitate în zona Mării Negre aceasta reprezentând o direcŃie distinctă de acŃiune a acestei strategii.

România – vector dinamic al securităŃii democratice, stabilităŃii şi prosperităŃii economice – are un interes strategic fundamental ca Regiunea Extinsă a Mării Negre să fie una stabilă, democratică şi prosperă, strâns conectată la structurile europene şi euroatlantice. Subsumat acestui interes, obiectivul strategic al Ńării noastre este acela de a stimula o implicare europeană şi euroatlantică mai puternică şi mai productivă în această regiune.

Localizată la interferenŃa a trei zone de importanŃă deosebită – Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală – regiunea geopolitică a Mării Negre este o arie de tranzit semnificativă a resurselor energetice şi, totodată, un spaŃiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict, cu un impact substanŃial asupra securităŃii euroatlantice. Departe de a fi considerată o simplă zonă-tampon sau periferică, regiunea Mării Negre este un conector de importanŃă strategică, situat pe coridorul ce leagă comunitatea euroatlantică (factor furnizor de securitate şi consumator de energie) de arealul Orientul Mijlociu – Regiunea Caspică – Asia Centrală (factor furnizor de energie şi consumator de securitate). Din punct de vedere energetic, regiunea Mării Negre este principalul spaŃiu de tranzit şi – într-o măsură importantă – o sursă pentru energia ce se consumă în Europa, în timp ce prognozele întrevăd creşterea substanŃială a ponderii sale în următoarele decenii.

Din punct de vedere al provocărilor de securitate, regiunea este o oglindă fidelă a noilor riscuri şi ameninŃări şi un virtual poligon periculos pentru experimentarea lor. În rândul acestora trebuie menŃionate:

- terorismul internaŃional; - proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor de transport la

Ńintă; - conflictele locale; - traficul ilegal de armament, muniŃii şi explozivi; - traficul de droguri; - migraŃia ilegală şi traficul de fiinŃe umane; - guvernarea ineficientă, minată de corupŃie endemică şi criminalitate

organizată. Caracterizată, pe ansamblu, printr-un important deficit democratic şi

incapacitatea exercitării plenare a atribuŃiilor conferite statelor suverane, regiunea Mării Negre este cea mai bogată parte a Europei şi, probabil, una din cele mai dense de pe glob, în conflicte separatiste, dispute sau stări tensionate. Conflictele şi mişcările separatiste din estul şi sudul Republicii Moldova (regiunea nistreană şi regiunea găgăuză), estul şi nordul Georgiei (Abhazia şi Osetia de Sud), vestul Azerbaidjanului (Nagorno-Karabah), sudul FederaŃiei Ruse (Cecenia şi alte republici sau regiuni autonome din Caucazul de Nord), alte mişcări separatiste de mai mică

137

amploare şi intensitate, precum şi stările de tensiune legate de unele dispute teritoriale sau de frontieră, reprezintă grave ameninŃări la adresa securităŃii regiunii şi creează pericolul declanşării sau reizbucnirii unor confruntări violente.

Criminalitatea transfrontalieră constituie o realitate emblematică a regiunii. ActivităŃile infracŃionale de această natură se desfăşoară în binomul uscat-

mare, au conexiuni cu grupările teroriste internaŃionale şi sunt favorizate de regimurile separatiste şi de prezenŃa ilegală a unor trupe străine pe teritoriul noilor democraŃii.

Criminalitatea transfrontalieră riscă să afecteze grav guvernarea unor state din regiune, să genereze instabilitate şi anarhie, să favorizeze manifestările violente şi să creeze pericolul întreruperii fluxurilor vitale de aprovizionare cu energie.

Contracararea acestor riscuri şi ameninŃări este o responsabilitate primordială a statelor riverane Mării Negre, implicit şi a României. Conştientizând aceste pericole este obligatorie dezvoltarea unor politici interne, externe şi de securitate capabile să neutralizeze fenomenele negative în interiorul propriilor graniŃe şi să se abŃină de la sprijinirea, în orice fel, a mişcărilor separatiste, a organizaŃiilor extremiste sau teroriste, a activităŃilor infracŃionale. Ca Ńară riverană a Mării Negre, România are nevoie să coopereze activ şi eficient, să promoveze măsuri destinate creşterii încrederii în regiune şi să-şi îndeplinească cu bună credinŃă obligaŃiile privind reducerea armamentelor convenŃionale şi retragerea forŃelor militare staŃionate ilegal pe teritoriul altor state.

În acelaşi timp, pornind de la caracterul indivizibil al securităŃii în spaŃiul euroatlantic în acord cu cerinŃele globalizării, de la nevoia unui tratament egal pentru toate entităŃile care au interese legitime în zonă – inclusiv NATO şi Uniunea Europeană – România apreciază că regiunea Mării Negre este un spaŃiu geopolitic deschis comunităŃii democratice internaŃionale, în cadrul căruia se pot manifesta plenar statele aliate, partenere şi prietene.

Un rol important în cadrul construcŃiei securităŃii în regiunea Mării Negre revine ForŃelor Navale ale României, acestea urmând a executa o intensă cooperare externă prin folosirea eficientă a instrumentelor oferite de formatele bilaterale şi multilaterale.

Valorificare optimă a potenŃialului oferit de porturile maritime şi fluviale din regiune reprezintă o prioritate pentru România.

România va urmări dezvoltarea unor programe speciale prin care vor fi sporite capabilităŃile naŃionale şi regionale de monitorizare şi intervenŃie rapidă pentru prevenirea şi contracararea riscurilor de securitate provenite din spaŃiul maritim.

Sunt susŃinute, totodată, iniŃiativele vizând amplificarea capacităŃilor regionale de răspuns la crize (BLACKSEAFOR) şi de contracarare a ameninŃărilor asimetrice (BLACK SEA HARMONY), precum şi cele prin care va fi îmbunătăŃit cadrul juridic favorabil creşterii încrederii între statele din zonă şi alte state interesate în securitatea regiunii.

138

2.2. AcŃiuni navale preventive. Clasificare. Localizare În urma studierii unor articole de specialitate, am identificat existenŃa unei

„dileme” generate de utilizarea termenilor: „război preventiv1” şi „r ăzboi preemptiv”. Chiar dacă în limba română nu există termenul „preemptiv”, am încercat o

identificare a diferenŃelor de terminologie utilizate. Astfel, „războiul preemptiv” este cel în care un stat Ńinteşte un alt stat, acesta

reprezentând o ameninŃare pentru acesta, iar „războiul preventiv” este cel în care un stat devine Ńintă, înainte de a deveni o ameninŃare.

Totuşi tematica analizată se referă la acŃiuni navale preventive, acest fapt generând necesitatea stabilirii unei clasificări şi catalogări a acestor acŃiuni militare.

De la început trebuie subliniat faptul că acŃiunile navale preventive, reprezintă o formă activă de participare la planul general de acŃiune generat la nivel naŃional.

Scopul acŃiunilor navale preventive este reprezentat de descurajarea organizării şi desfăşurării unor acŃiuni ce lezează interesele României – la nivel naŃional sau transfrontalier, cu sau fără o caracteristică legală, bazată pe dreptul internaŃional – sau prevenirea punerii forŃelor proprii în situaŃii defavorabile sau să poată fi surprinse de acŃiunile adversarului.

Prin prisma stărilor specifice: pace, criză sau război, sau a locului de desfăşurare a acestora: marea teritorială, zona economică exclusivă sau marea liberă se poate face o catalogare a tipurilor de acŃiuni navale preventive.

AcŃiuni navale preventive (pe timp de pace)

Marea teritorial ă ZEE Marea liberă Specifice - prevenirea

contravenŃiilor la legile: • de politică vamală; • fiscale;

- securitatea platformelor maritime şi a obiectivelor din ZEE; - protejarea zonelor de

- controlul rutelor de navigaŃie; - supravegherea

1 DICłIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE. DEFINIREA TERM ENULUI „PREVENTIV”:

preventiv, -ă, preventivi, -e, adj. 1. care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariŃiei sau a răspândirii unei boli, a săvârşirii unei infracŃiuni etc.; (jur.) arest preventiv sau închisoare (ori detenŃiune) preventivă = deŃinere provizorie a unui inculpat în timpul soluŃionării unui proces penal; prevenŃie (1); p. ext. loc în care sunt deŃinuŃi aceşti inculpaŃi. (în sintagmă) medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. [Din fr. préventif}.

preventiv adj. profilactic. preventiv adj. m., pl. preventívi; f. sg. preventívă, pl. preventíve preventív, ~ă (~i, ~e) care este menit să prevină, să preîntâmpine; profilactic. Decret ~. Medicină ~ă. v.

medicină. Arest ~ sau închisoare (ori detenŃiune) ~ă deŃinere temporară a unui acuzat în cursul unui proces penal. /<fr. préventif

preventív, -ă adj. care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest preventiv = deŃinere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenŃie (1). [Cf. fr. préventif, it. preventivo].

preventív, -ă adj. care preîntâmpină, împiedică un rău. o medicină ~ă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest ~ = deŃinere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenŃie (1). (< fr. préventif)

preîntâmpiná, preîntấmpin vb. I. tranz. A lua măsuri de precauŃie pentru a înlătura ceva (neplăcut) care ar putea să se întâmple; a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina.

preîntâmpiná vb. v. evita. preîntâmpiná vb., ind. prez. 1 sg. preîntâmpin, 3 sg. şi pl. preîntâmpină. a preîntâmpiná, preîntâmpin tranz. 1) (persoane) A face dinainte atent asupra consecinŃelor posibile ale unei

acŃiuni; a preveni; a atenŃiona; a avertiza; a viza. 2) (fenomene, acŃiuni etc.) A face să nu se producă, recurgând la măsuri de precauŃie; a preveni. /pre- + a întâmpina.

139

Marea teritorial ă ZEE Marea liberă • sanitare; • migrare.

- controlul rutelor de navigaŃie; - supravegherea traficului maritim/fluvial; - respectarea schemelor de separare a traficului; - identificarea şi reŃinerea infractorilor.

pescuit; - antipirateria; - antiterorism; - antiinsurgenŃi; - protecŃia resurselor minerale şi de hidrocarburi.

traficului maritim/fluvial.

Comune - căutarea şi salvarea; - supraveghere hidrografică; - antipoluare; - asistenŃă a refugiaŃilor; - antidrog; - anticontrabandă; - executarea transporturilor navale; - acŃiuni de război electronic.

AcŃiuni navale preventive (pe timp de criză)

Marea teritorial ă ZEE Marea liberă Specifice - controlul rutelor de

navigaŃie; - supravegherea traficului maritim/fluvial; - identificarea şi reŃinerea elementelor de cercetare şi diversioniste.

- securitatea şi apărarea platformelor maritime şi a obiectivelor din ZEE; - antiterorism; - antiinsurgenŃi.

- controlul rutelor de navigaŃie; - supravegherea traficului maritim/fluvial; - demonstrarea prezenŃei şi a capacităŃii de acŃiune.

Comune - căutarea şi salvarea; - supraveghere hidrografică; - asistenŃă a refugiaŃilor; - asigurarea protecŃiei contra minelor; - acŃiuni de război electronic; - acŃiuni de cercetare şi informaŃionale; - supravegherea antisubmarină; - acŃiuni de minare şi deminare; - manevra forŃelor; - înşelarea inamicului; - acŃiuni de război electronic; - acŃiuni de cercetare şi informaŃionale.

140

AcŃiuni navale preventive (pe timp de război) Marea teritorial ă ZEE Marea liberă

Specifice - crearea condiŃiilor pentru: • blocada navală • lovirea comunicaŃiilor

inamice; • realizarea dispozitivului

operativ de apărare/atac; • apărarea litoralului şi a

obiectivelor economice. - asigurarea protecŃiei contra minelor; - acŃiuni de război electronic; - acŃiuni de cercetare şi informaŃionale; - supravegherea şi apărarea antisubmarină; - acŃiuni de minare şi deminare; - manevra forŃelor; - înşelarea inamicului; - acŃiuni de război electronic; - acŃiuni de cercetare şi informaŃionale; - căutarea şi salvarea - supraveghere hidrografică.

- asigurarea protecŃiei contra minelor; - acŃiuni de război electronic; - acŃiuni de cercetare şi informaŃionale; - supravegherea şi apărarea antisubmarină.

- acŃiuni de cercetare şi informaŃionale; - căutarea şi salvarea - supraveghere hidrografică.

Comune - crearea condiŃiilor pentru: • blocada navală; • lovirea comunicaŃiilor inamice; • realizarea dispozitivului operativ de apărare/atac; • apărarea litoralului şi a obiectivelor economice.

- asigurarea protecŃiei contra minelor; - acŃiuni de război electronic; - acŃiuni de cercetare şi informaŃionale; - supravegherea şi apărarea antisubmarină; - acŃiuni de minare şi deminare; - manevra forŃelor; - înşelarea inamicului; - acŃiuni de război electronic; - acŃiuni de cercetare şi informaŃionale; - căutarea şi salvarea; - supraveghere hidrografică.

141

Încercarea clasificării prezentate, nu reprezintă decât un început al unei lungi dezbateri. Chiar dacă încercăm să analizăm posibilele acŃiuni preventive executate de către ForŃele Navale, vom descoperi faptul că implicaŃiile acestora sunt mult mai mari, nivelul strategic fiind cel care satisface nivelul de decizie.

Consider că „acŃiunile navale preventive”, ca şi cele aeriene sau cele executate de forŃele speciale, este necesar a fi reglementate şi corelate la nivelul Ministerului Apărării NaŃionale precum şi la nivelul celorlalte elemente ale Sistemului NaŃional de Apărare.

142

OPERAłIILE INFORMA łIONALE ÎN OPERA łIA DE SECURITATE MARITIM Ă

Comandor Constantin CIOROBEA, Şeful de stat major la Componenta OperaŃională Navală

In the modern era a wide range of threats affect the maritime domain and in these conditions it is important to take action by monitoring and preventing security threats from maritime regions and to create a proper maritime security in order to guarantee a continuous maritime traffic. In order to obtain a proper solution for the security of the modern maritime domain we have to change the way we’ve operated in the past with a large number of forces engaged in lethal actions having as main goal to control the seas with mainly non-lethal actions designated to protected the main sea line of communication. The Information Operation (Info Ops) capabilities engaged in maritime domain can support properly the Maritime Security Operations and can sustain the actions to neutralize the maritme security risks.

Mările şi oceanele au fost întotdeauna legate în mod direct cu interesele vitale ale omenirii şi vor fi tot mai mult legate în secolul XXI, în condiŃiile în care este tot mai evident că acestea reprezintă o resursă importantă în viitor, care va asigura dezvoltarea şi supravieŃuirea omenirii. În prezent 95% din traficul maritim trece prin doar 9 puncte de trecere, 5 din acestea se află în aşa numită regiune a Mării Mediterane extinse şi aceasta face ca orice acŃiune teroristă asupra traficului maritim să aibă efecte deosebite asupra economiei tuturor Ńărilor. În aceste condiŃii este important să se acŃioneze pentru monitorizarea şi contracararea riscurilor de securitate provenite din spaŃiul maritim şi pentru realizarea unei securităŃi maritime care să asigure fluxul continuu al traficului maritim.

În epoca modernă mediul maritim este expus unei game largi de pericole, cum ar fi:

- pirateria; - terorismul; - imigraŃia ilegală; - traficul de droguri; - contrabanda cu arme; - armele de distrugere în masă. Toate aceste pericole pot fi adăugate pericolelor convenŃionale reprezentate de

statele aflate sub controlul teroriştilor, grupurile militare sau rebele care acŃionează de

143

pe teritoriul statelor neguvernabile. AcŃiunea acestora devine şi mai eficientă dacă acŃionează pentru influenŃarea opiniei publice şi prin folosirea tehnologiilor avansate, mai ales în domeniul telecomunicaŃiilor, calculatoarelor şi ale sistemelor de comandă şi control. În condiŃiile în care aceste pericole au un caracter global este tot mai evidentă necesitatea asigurării securităŃii prin îmbunătăŃirea stabilităŃii regiunilor din lumea întreagă. ÎnŃelegerea acestei noi realităŃi a reprezentat un factor decisiv care a ghidat recentele transformări ale modului în care sunt planificate şi executate acŃiunile forŃelor navale.

Programele de securitate maritimă, monitorizarea şi contracararea riscurilor de securitate provenite din spaŃiul maritim şi ini Ńiativele din acest domeniu sunt coordonate pentru a obŃine un efort internaŃional unitar şi angajarea tuturor structurilor care activează în mediul maritim la nivel local şi guvernamental, dar şi cu participarea sectorului privat. Obiectivele strategiei de securitate maritimă şi planurile elaborate pentru susŃinerea acesteia trebuie să aibă la bază o serie de considerente economice, militare şi politice. Securitatea mediului maritim este o problemă internaŃională şi având în vedere că toate Ńările beneficiază de acest mediu de securitate, acestea trebuie să împartă şi responsabilitatea realizării şi menŃinerii lui.

În acelaşi timp, securitatea este şi o responsabilitate comună între sectorul public şi cel privat, iar în aceste condiŃii sectorul privat trebuie implicat în aceste activităŃi. Pentru integrarea tuturor acestor activităŃi, în unele teatre de operaŃii s-a iniŃiat o nouă formă de ducere a acŃiunilor militare cuprinse în aşa numita „OperaŃie de securitate maritimă”.

1. Contracararea riscurilor de securitate prin executarea operaŃiei de securitate maritimă

OperaŃia de monitorizare şi contracarare a riscurilor de securitate provenite din

spaŃiul maritim, numită generic „OperaŃie de securitate maritimă”, este definită conform „wikipedia.org” ca „reprezentând acŃiunile forŃelor navale moderne destinate să combată terorismul pe/sau dinspre mare şi altor activităŃi ilegale cum ar fi deturnarea/luarea controlului navelor, pirateria, traficul de fiinŃe umane. ForŃele angajate în astfel de operaŃii pot acorda şi asistenŃă navelor aflate în pericol sau sprijin umanitar pentru Ńările din regiune.”

O altă definiŃie a OperaŃiei de securitate maritimă este dată de doctrina Marii Britanii care consideră că această „operaŃie creează condiŃiile de securitate şi stabilitate în mediul maritim şi completează eforturile Ńărilor din regiune împotriva terorismului şi pentru realizarea unui mediu regional de securitate”1.

Viceamiralul Kevin Cosgriff comandant al Flotei a V-a SUA prezintă foarte bine beneficiile acestei operaŃii, „OperaŃia de securitate maritimă oferă beneficii reale pentru toŃi cei care folosesc mările şi asigură condiŃiile ca mările să fie folosite fără a

1 http://www.royal-navy.mod.uk/server/show/ConWebDoc.6074/changeNav/3533

144

fi supuşi riscurilor de hărŃuire sau altor acŃiuni mai grave”2. În cadrul acestei operaŃii forŃele acŃionează pentru realizarea următoarelor obiective:

- crearea condiŃiilor de siguranŃă şi stabilitate în mediul maritim; - influenŃarea celor care acŃionează în mediul maritim pentru interzicerea

folosirii ilegale a mărilor ca mediu pentru executarea atacurilor teroriste sau pentru antrenament, transport personal, sau materiale în sprijinul acestora;

- crearea unui front comun de acŃiune împotriva tuturor celor care acŃionează împotriva păcii, stabilităŃii şi prosperităŃii în zona de responsabilitate;

- prevenirea şi întreruperea proliferării, transportului şi a distribuirii armelor de nimicire în masă folosind căile maritime.

ForŃele participante execută acŃiuni în cadrul unor zone foarte extinse şi realizează o prezenŃă vizibilă, pentru a putea îndeplini toate aceste obiective, pentru a proteja navele comerciale şi a menŃine deschise şi în siguranŃă liniile de comunicaŃie maritimă. În cadrul acestei operaŃii navale execută:

- vizite în porturile din zona de operaŃii; - control la bordul navelor suspecte; - supravegherea raioanelor de responsabilitate. Navele militare, în situaŃia în care sunt indicii clare referitoare la posibile

acŃiuni ilegale, pot executa controlul la bordul navelor comerciale, navelor de pescuit şi a celor particulare de agrement, care tranzitează aria de operaŃii.

OperaŃia executată de Gruparea de ForŃă Combinată CTF 150 începând cu decembrie 2002, este una din importantele OperaŃii de securitate maritimă aflate în desfăşurare în zona cuprinsă de Marea Arabiei, Golful Aden, Golful Oman, Oceanul Indian, Golful Persic, Marea Roşie şi are ca misiune principală crearea unui mediu de securitate şi stabilitate în această regiune. Gruparea este constituită din nave aparŃinând Australiei, FranŃei, Germaniei, Italiei, Pakistanului, Marii Britanii şi SUA, dar şi forŃe aparŃinând altor Ńări.

De regulă, forŃele şi mijloacele participante la o astfel de operaŃie sunt dispuse în aria de acŃiune astfel încât să realizeze o eficienŃă maximă în realizarea imaginii maritime recunoscute/IMR. Dispozitivul este constituit prin poziŃionarea submarinelor în apropierea punctelor obligatorii de trecere, navele de suprafaŃă patrulează în zona rutelor comerciale importante unde poate fi observată o concentrare mare a contactelor de interes, iar avioanele de patrulare sunt angajate să supravegheze zonele mai întinse unde celelalte forŃe şi mijloace navale de supraveghere de pe mare şi cele dispuse la coastă nu pot executa observarea.

Descoperirea trebuie urmată de identificarea contactelor de interes, acŃiune executată în principal de către navele de suprafaŃă.

OperaŃia de securitate maritimă reprezintă acele acŃiuni destinate prevenirii acŃiunilor teroriste, executate la diferite nivele şi se bazează pe capacitatea de a realiza şi menŃine o situaŃie de avertizare corespunzătoare pentru forŃele din zona de operaŃii. Realizarea şi menŃinerea situaŃiei maritime asigură monitorizarea contactelor de interes, urmărirea acestora, iar când este necesar executarea controlului la bord sau

2 http://www.globalsecurity.org/military/library/news/2007/10/mil-071011-nns06.htm – Maritime Security Operations Key to Regional Stability, Security

145

organizarea primirii în următorul port de destinaŃie. ForŃele aflate în acŃiune pe mare asigură sprijinul navelor şi echipajelor aflate în pericol prin acordarea asistenŃei medicale, asistenŃă tehnică şi executarea acŃiunilor de căutare/salvare. ForŃele participante la operaŃie împreună cu Ńările din zona de operaŃii acŃionează pentru prevenirea atacurilor împotriva terminalelor petroliere, platformelor maritime şi a altor obiective importante. Aceste obiective asigură dezvoltarea economică, prosperitatea şi stabilitatea Ńărilor din regiunea unde se duce operaŃia şi pot avea un impact asupra economiei globale. Realizarea acestor obiective ale OperaŃiei de securitate maritimă este sprijinită şi de acŃiunile planificate şi executate în cadrul operaŃiei informaŃionale/Info Ops.

Promovarea şi sprijinirea angajării în operaŃie a statelor din regiune şi încurajarea realizării coordonării între acŃiunile forŃelor participante la operaŃie cu acŃiunile Ńărilor din zona de acŃiune, reprezintă una din direcŃiile importante de acŃiune pentru a preveni actele ilegale în această zonă. Nicio Ńară nu poate rezolva această problemă individual. Datorită extinderii la nivel global şi a mobilităŃii deosebite a terorismului internaŃional, coordonarea dintre Ńările din regiune şi forŃele participante la operaŃie este foarte importantă, pentru interzicerea activităŃilor teroriste. Aceste activităŃi creează premisele angajării în operaŃie a forŃelor aparŃinând Ńărilor din regiune sau a altor Ńări partenere pentru a realiza o amplă coaliŃie de forŃe în mediul maritim.

Sublinierea prezenŃei în zona de operaŃii prin interogarea şi controlul la bordul navelor comerciale reprezintă una dinte cele mai vizibile acŃiuni în mediul informaŃional, acŃiuni destinate în primul rând descurajării activităŃilor teroriste.

După părerea mea în ultima perioadă s-a manifestat o tendinŃă care afectează eficienŃa acestor acŃiuni. Navele comerciale au început să fie înregistrate sub pavilionul Ńărilor care nu au acceptat controlul preautorizat la bordul navelor proprii, în mod special este cazul Coreei de Nord. TendinŃa este sesizată mai ales în cazul contactelor de interes (COI/Contact of Interest) şi a navelor despre care se colectează date de interes (VOCI/Vessel of Collection Interest). Pe de altă parte, folosirea Sistemului de identificare automat (Automatic Identification System/AIS) a dus la îmbunătăŃirea sistemului de supraveghere şi recunoaştere a Ńintelor şi în acest fel prin corelarea supravegherii cu acŃiunile navelor militare s-a redus numărul interogărilor şi al controalelor la bord. Toate acestea afectează nivelul de vizibilitate al forŃelor navale în zona de operaŃii.

Promovarea permanentă a unei capacităŃi de reacŃie corespunzătoare, în cazul OperaŃiei de securitate maritimă, se referă în primul rând la posibilitatea forŃelor, în situaŃia în care se primesc informaŃii din alte surse, de a acŃiona în timp scurt, lucru ce trebuie popularizat şi accentuat permanent prin toate mijloacele. În acest caz forŃele angajate în operaŃie trebuie să intervină rapid, să execute control la bord sau să urmărească navele respective şi să informeze autorităŃile naŃionale ale Ńării în ale cărei ape teritoriale urmează să intre nava contact de interes şi să predea contactul acestor autorităŃi, dar şi să transmită comunicate de presă şi să organizeze conferinŃe de presă destinate informării opiniei publice şi a audienŃei Ńintă.

Vizibilitatea acŃiunilor forŃelor şi nivelul de informare al audienŃei Ńintă, reprezentată de terorişti şi de cei care susŃin acŃiunile acestora, aduce un sprijin

146

deosebit descurajării acŃiunilor ilegale din zona de responsabilitate. Dar în paralel cu angajarea unui număr suficient de forŃe şi mijloace în operaŃie trebuie demonstrată intenŃia Ńărilor participante la acŃiune de a menŃine permanent aceste forŃe în zonă.

Acest mesaj trebuie adresat în mod direct teroriştilor, ca audienŃă Ńintă, sau prin intermediul unei audienŃe selectate, care apoi va acŃiona asupra teroriştilor şi va influenŃa acŃiunile acestora. Pentru demonstrarea acestei intenŃii, un factor esenŃial este reprezentat de prezenŃa continuă a forŃelor navale în zonă. Aceste forŃe trebuie să desfăşoare acŃiuni cât mai vizibile celor care intenŃionează să planifice activităŃi ilegale sau audienŃei selectate. Descurajarea se poate realiza de asemenea prin angajarea altor parteneri în operaŃie şi prin încurajarea Ńărilor din regiune să se alăture eforturilor pentru realizarea securităŃii maritime. ForŃele navale ale partenerilor vor coopera cu forŃele navale participante la operaŃie numai dacă vor considera că au de câştigat de pe urma acestei cooperări. Înaintea începerii activităŃilor în comun, Ńările (agenŃiile) vor fi contactate, pentru a crea condiŃiile necesare pentru ca acestea să se alăture eforturilor AlianŃei. AgenŃiile implicate în realizarea securităŃii maritime nu vor sprijini misiunea dacă AlianŃa nu va fi considerată un actor credibil.

InfluenŃarea factorilor de decizie ai teroriştilor se poate face prin realizarea prezenŃei permanente a unui număr mare de nave pe mare. Dar se poate face şi prin intermediul liderilor politici, religioşi şi a factorilor de decizie la nivel global, regional şi local. Pentru sprijinirea acŃiunilor de influenŃare se va avea în vedere prezenŃa şi atitudinea forŃelor şi vor fi executate activităŃi de către relaŃiile publice, operaŃiile psihologice şi război electronic.

O altă acŃiune importantă în cadrul OperaŃiei de securitate maritimă este orientată spre câştigarea bunăvoinŃei populaŃiei din zona de operaŃii şi angajarea liderilor locali pentru sprijinirea operaŃiei, concomitent cu analizarea şi înŃelegerea mediului cultural şi educaŃional din zona de operaŃii.

2. OperaŃiile informa Ńionale în operaŃia de securitate maritimă

În ultimii zeci de ani, caracteristicile acŃiunilor militare s-au schimbat dramatic, de la conflictul clasic dintre state sau naŃiuni la diversitatea conflictelor asimetrice din epoca actuală. Etnicitatea, naŃionalismul, injustiŃia economică şi socială, fundamentalismul religios şi terorismul global joacă un rol important în determinarea caracterului complex al conflictelor moderne. În această ecuaŃie putem introduce liderii şi alŃi factori de decizie importanŃi a căror poziŃie a fost afectată sau care aspiră la poziŃii remarcabile şi folosesc sentimentele etnice, naŃionaliste şi fundamentaliste pentru menŃinerea sau întărirea bazei lor de putere. OrganizaŃiile nonguvernamentale, în ultima perioadă, au şi ele o tot mai mare implicare şi o influenŃă în creştere în zonele unde se desfăşoară acŃiuni militare. În acest mediu complex, în momentul în care mijloacele politico-diplomatice nu pot clarifica situaŃiile existente, angajarea forŃelor armate este privită ca o ultimă soluŃie în rezolvarea crizei.

Implicarea armatei în astfel de acŃiuni se face prin impunerea a numeroase restricŃii din punct de vedere politic şi legal privind modul de desfăşurare a acestora. În cele mai multe cazuri se cere ca aceste operaŃii să fie direcŃionate numai asupra

147

obiectivelor care au importanŃă militară, iar distrugerile şi pierderile colaterale trebuie să fie reduse la minimum.

În aceste condiŃii, opŃiunea acŃiunilor nonletale/nonkinetice3 şi selectarea obiectivelor pentru astfel de acŃiuni devine tot mai importantă.

Pentru a fi în măsură să contribuie în mod eficient la prevenirea terorismului şi la realizarea securităŃii maritime, viitoarele acŃiuni navale necesită angajarea forŃelor şi mijloacelor (în coordonare cu alte activităŃi la nivel politic şi diplomatic) pentru a acŃiona asupra sistemului informaŃional al actorilor care acŃionează în mediul maritim şi pentru a-l proteja pe cel propriu.

Această implicare în mediul informaŃional este tot mai evidentă în prezent, când, în operaŃiile conduse de către NATO, sunt planificate şi conduse operaŃii informaŃionale, cum este cazul operaŃiilor din Afganistan, Balcani sau Marea Mediterană.

AcŃiunile teroriste în mediul maritim au caracteristici specifice, iar cei care pun la cale acte teroriste pe mare se bucură de libertate deplină cu privire la alegerea locului, momentului, obiectivului şi a modului în care urmează să desfăşoare atacul. Este practic imposibil să se poată aprecia cu precizie regiunile unde pot avea loc atacuri, această ameninŃare are o rază mare de acŃiune şi cuprinde mai multe regiuni cu tradiŃii şi limbi diferite. În aceste condiŃii, acŃiunile de informare a publicului, influenŃarea informaŃiilor organizaŃiilor teroriste sunt greu de planificat, executat şi evaluat.

AcŃiunile teroriste sunt îndreptate împotriva centrului de greutate al forŃelor AlianŃei, iar acesta este reprezentat de sprijinul acordat de opinia publică din Ńările participante la OperaŃia de securitate maritimă pentru desfăşurarea acŃiunilor antiteroriste. ForŃele participante nu pot câştiga această luptă fără sprijinul opiniei publice. În momentul în care teroriştii şi insurgenŃii vor reuşi să influenŃeze opinia publică, ei vor determina schimbarea strategiei AlianŃei şi a modului în care vor fi conduse acŃiunile la nivel operativ şi tactic. În acest moment putem considera că adversarul a reuşit să dezorganizeze procesul nostru de decizie, în acest fel coaliŃia a pierdut iniŃiativa şi trebuie să treacă în poziŃie de apărare şi să planifice acŃiuni de răspuns. Pentru a afecta centrul nostru de gravitate, adversarul va continua să organizeze acte de terorism tot mai teribile, care vor deveni evenimente larg prezentate în mas-media. Teroriştii vor continua să acŃioneze în diferite moduri, cum ar fi prin folosirea dispozitivelor explozibile improvizate, prezentarea de decapitări, organizarea de ambuscade, atacuri asupra simbolurilor AlianŃei, atacuri sinucigaşe.

Toate aceste acŃiuni se desfăşoară în mediul informaŃional. Succesul acŃiunilor este facilitat de actuala dezvoltare a societăŃii moderne, când fiecare cetăŃean are cel puŃin un televizor şi un număr tot mai mare de persoane au acces la Internet. Acest mediu favorizează transmiterea şi recepŃionarea cu uşurinŃă a mesajelor şi, în acest fel, poate fi afectat foarte uşor modul de comportare, spre exemplu, modul în care călătorim, comunicăm, educaŃia şi chiar modul în care votăm. Atentatele teroriste din

3 …care să evalueze efectele cognitive (non–kinetice) înaintea efectelor fizice (kinetice) ..., Revista de ştiinŃe

militare nr. 2/2008, OperaŃiile bazate pe efecte concept şi instrument eficient de răspuns la riscurile şi ameninŃările mediului de securitate contemporan, Amiral prof .univ. dr. Gheorghe MARIN.

148

11 martie 2004, de la Madrid, sunt un exemplu de influenŃare a opiniei publice şi o reuşită a organizaŃiilor teroriste în mediul informaŃional. Atacarea celor patru trenuri cu numai trei zile înaintea alegerilor generale din Spania a influenŃat în mod decisiv atitudinea alegătorilor.

În acelaşi timp, mediul informaŃional face posibilă ducerea acŃiunilor militare în forme noi, iar efectele obŃinute pot căpăta aspecte diferite, de la influenŃare până la distrugere. Atacatorul poate folosi reŃelele informaŃionale pentru afectarea sistemelor adversarului fără a intra efectiv pe teritoriul altei Ńări. În plus, faptul că Ńările sunt tot mai dependente de sistemele informative face ca acestea să devină Ńinte foarte căutate. Infrastructura şi sistemele informaŃionale au un caracter integrat şi permit utilizarea civilă şi militară în acelaşi timp, ceea ce face aproape imposibilă separarea obiectivelor civile de cele militare în acest domeniu. Dezvoltarea rapidă a tehnologiei din ultima vreme, a naturii virtuale a informaŃiilor şi a schimbării modului de ducere a acŃiunilor, de la războiul clasic la războiul asimetric, face ca unele activităŃi care se desfăşoară în cadrul Info Ops să necesite o analiză suplimentară din perspectiva legilor internaŃionale, în condiŃiile în care acestea se aplică. În prezent, nu există o abordare comună pe plan internaŃional asupra disputei privind activităŃile informaŃionale altele decât opŃiunile de distrugere fizică, dacă pot fi considerate „atac armat” sau „folosirea forŃei”, în sensul tradiŃional. Spre exemplu, acŃiunile de răspuns la un atac al oponenŃilor în domeniul informatic sunt greu de declanşat, în condiŃiile în care este dificil de identificat existenŃa unui astfel de atac. Acest lucru devine şi mai complicat atunci când aceste activităŃi informaŃionale au loc într-o perioadă de calm relativ sau cu tensiuni internaŃionale reduse. Pentru cei care investighează acŃiunile va fi foarte greu să facă diferenŃa între un accident şi un atac.

Mediul informaŃional poate fi afectat/influenŃat prin folosirea unor forŃe, mijloace şi prin desfăşurarea activităŃilor prezentate în figura 1.

Pentru coordonarea activităŃilor în mediul informaŃional forŃele AlianŃei participante la operaŃia de securitate maritimă trebuie să aibă o structură Info Ops care va coordona activitatea ofiŃerilor de stat major aparŃinând structurilor care acŃionează direct în mediul informaŃional, denumite conform doctrinei NATO, AJP-3.10./Doctrina Întrunită a AlianŃei pentru operaŃiile informaŃionale, discipline principale, iar acestea sunt OperaŃiile Psihologice, Războiul Electronic, OperaŃiile în ReŃelele de Calculatoare, PrezenŃa şi Atitudinea ForŃelor, Securitatea InformaŃiilor, Distrugerea fizică, Securitatea OperaŃiilor, Dezinformarea/Înşelarea.

Este important de menŃionat că numai atunci când aceste forŃe şi mijloace sunt folosite pentru a influenŃa voinŃa, pentru a afecta nivelul de înŃelegere sau procesul de luare a deciziei, ele pot fi considerate ca făcând parte din OperaŃiile informaŃionale.

ForŃele navale folosesc şi protejează informaŃiile pentru a influenŃa adversarii, pentru a proteja informaŃiile proprii şi pentru a configura mediul informaŃional în avantajul forŃelor proprii. OperaŃia de securitate maritimă se bazează pe trei direcŃii de acŃiune ale forŃelor navale:

- influenŃarea şi adaptarea acŃiunilor pentru modelarea mediului informaŃional;

- asigurarea flexibilităŃii de reacŃie corespunzătoare în mediul informaŃional; - realizarea parteneriatelor solide cu Ńările din zona de operaŃii.

149

Figura 1. CapabilităŃi militare în cadrul Info Ops

Structurile Info Ops execută planificarea, coordonarea, execuŃia, controlul, monitorizarea şi evaluarea operaŃiilor informaŃionale în cadrul comandamentului respectiv, iar la nivelul AlianŃei acestea sunt coordonate de SecŃia Info Ops.

Planificarea Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse şi a scopului final în mediul informaŃional o etapă importantă este constituită de planificarea operaŃiei. La planificarea, coordonarea şi executarea activităŃilor din mediul informaŃional sunt angajate diferite structuri din cadrul statului major, iar acestea trebuie să acŃioneze coordonat pe timpul acŃiunilor militare.

În procesul de elaborare a planului de operaŃii separaŃia continuă şi fiecare domeniu pregăteşte o anexă proprie (OperaŃiile Psihologice, Războiul Electronic, CIMIC, Info Ops, RelaŃiile Publice). În momentul în care se trece la executarea planului, toate aceste structuri separate şi documentele elaborate de ele trebuie să fie integrare într-o acŃiune unitară şi sincronizată a AlianŃei în timpul acŃiunilor în mediul informaŃional.

OperaŃiile informaŃionale realizează concepŃia integrată şi coordonează toate activităŃile şi disciplinele care acŃionează în mediul informaŃional pe timpul acŃiunilor militare.

În faza de planificare a acŃiunilor funcŃia principală a Info Ops este cea de coordonare într-un concept unic a diferitelor forŃe şi mijloace care vor contribui la îndeplinirea obiectivelor operaŃiei informaŃionale. Info Ops realizează anexa de OperaŃii informaŃionale, care conŃine obiectivele operaŃiei informaŃionale şi asigură orientarea tuturor disciplinelor care acŃionează în mediul informaŃional pentru a

150

realiza coordonarea tuturor acŃiunilor planificate pentru îndeplinirea obiectivelor comandantului stabilite pentru Campania militară în mediul informaŃional.

Coordonarea Pentru a realiza o campanie informaŃională unitară şi coordonată, câteva din

anexele planului de operaŃii trebuie să fie realizate în conformitate cu obiectivele operaŃiei informaŃionale. Compartimentele Război Electronic4, Război Psihologic5, CIMIC şi RelaŃii Publice întocmesc propriile anexe la planul de operaŃii, dar activităŃile planificate de fiecare trebuie să fie în concordanŃă cu concepŃia comandantului privind acŃiunile militare în mediul informaŃional.

Procesul de coordonare a operaŃiilor informaŃionale în cadrul AlianŃei este realizat în ambele direcŃii de la nivelul strategic la nivelul tactic şi invers. Întregul proces are la bază anexa de operaŃii informaŃionale (Info Ops) a Planului de operaŃii care realizează sincronizarea tuturor activităŃilor în mediul informaŃional şi anexele celorlalte capabilităŃi care pot acŃiona în mediul informaŃional OperaŃii Psihologice, Războiul Electronic, CIMIC, RelaŃii Publice. Toate acestea sunt pregătite conform Directivei Comandantului privind acŃiunile militare în mediul informaŃional.

În conformitate cu Doctrina Întrunită a AlianŃei pentru operaŃii informaŃionale AJP-3.10., operaŃiile informaŃionale cuprind coordonarea activităŃilor informaŃionale ale capabilităŃilor militare principale şi a celor asociate.

CapabilităŃile militare principale sunt: - războiul psihologic; - prezenŃa şi atitudinea forŃelor; - securitatea operaŃiilor; - securitatea informaŃiilor; - dezinformarea/înşelarea; - războiul electronic; - distrugerea fizică; - operaŃiile în reŃelele de calculatoare. RelaŃiile Publice şi CIMIC sunt recunoscute în doctrina AlianŃei pentru

operaŃiile informaŃionale ca fiind capabilităŃi militare asociate Info Ops. Toate capabilităŃile menŃionate trebuie să fie sprijinite de structura de

informaŃii militare/INTEL. Această structură asigură informaŃiile necesare pentru a sprijini Info Ops pe timpul planificării, coordonării şi evaluării activităŃilor. În acelaşi timp informaŃiile militare asigură date şi informaŃii referitoare la forŃele, mijloacele şi intenŃiile adversarului în mediul informaŃional.

Activit ăŃile din cadrul Info Ops ForŃele, mijloacele şi activităŃile care acŃionează în mediul informaŃional,

conform MC 422/3 – NATO Military Policy on Information Operations (Strategia

4 AJP-3.6.(A)/Doctrina Întrunită NATO pentru Război Electronic (p. 5–7) – Războiul Electronic trebuie să fie

cuprins în Info Ops şi va colabora cu secŃia Info Ops. 5 AJP-3.10.1/Doctrina NATO pentru OperaŃii Psihologice (p. 1–6) – OperaŃiile Psihologice vor fi coordonate cu

Info Ops pe timpul planificării şi execuŃiei şi vor sprijini obiectivele Info Ops.

151

Militar ă NATO pentru OperaŃiile InformaŃionale), aprobată de Comitetul Militar la data de 9 martie 2007, sunt coordonate într-un efort unitar „pentru a crea efectul dorit asupra voinŃei, nivelului de înŃelegere şi capacităŃilor adversarului, adversarilor potenŃiali sau a altei audienŃe aprobate de Consiliul Nord-Atlantic”.

În practică aceasta înseamnă coordonarea activităŃilor AlianŃei în trei direcŃii principale:

- activităŃile de influenŃare; - activităŃile îndreptate împotriva procesului de comandă şi control al

adversarului; - activităŃile de protecŃie a informaŃiilor proprii. Coordonarea activităŃilor de către secŃia Info Ops în cadrul comandamentului

se face în primul rând prin prezentarea informaŃiilor. Sunt prezentate informaŃii adevărate pentru a încuraja un mod de comportare dorit sau pentru a respinge acŃiunile adversarului şi pentru a sprijini procesul de luare a deciziei în cadrul AlianŃei. Folosirea consecventă a informaŃiilor adevărate consolidează, în acelaşi timp, credibilitatea în relaŃiile cu mas-media sau alte structuri publice.

O altă direcŃie de acŃiune este reprezentată de manipularea informaŃiilor. InformaŃiile pot fi manipulate folosind dezinformarea/înşelarea, războiul electronic sau operaŃiile în reŃelele de calculatoare. InformaŃiile modificate prin astfel de metode pot determina ca orice hotărâre care a avut la bază astfel de informaŃii să fie incorectă sau cel puŃin luată în favoarea forŃelor proprii.

Se mai poate acŃiona pentru interzicerea accesului adversarului la informaŃii prin utilizarea măsurilor de securitate a operaŃiilor, prin măsuri electronice sau prin distrugerea/degradarea informaŃiilor sau a sistemelor de comunicaŃii. Astfel de acŃiuni pot de asemenea împiedica procesul de decizie al adversarului.

Sistemele folosite pentru procesarea informaŃiilor obŃinute de adversar pot constitui Ńinta acŃiunilor noastre pentru a preveni funcŃionarea în bune condiŃii a sistemelor lor.

Procesul de comandă şi control al adversarului poate fi încetinit sau interzis prin distrugerea sau deteriorarea sistemului, a structurilor sau a personalului care operează. Interzicerea sau deteriorarea sistemului de comandă şi control a adversarului reduce capacitatea acestuia de a menŃine comanda şi controlul activităŃilor politice şi militare şi poate afecta eficienŃa acestuia.

În cadrul operaŃiei de securitate maritimă operaŃiile informaŃionale acŃionează pentru a influenŃa şi/sau modela deciziile adversarilor sau potenŃialilor adversari mai ales în cazul Ńărilor cu ieşire la mare. ActivităŃile executate de forŃele navale au efecte în mediul informaŃional astfel încât numai simpla prezenŃă a forŃelor navale în zona de operaŃii determină prevenirea acŃiunilor ilegale.

În domeniul maritim OperaŃiile informaŃionale sprijină obiectivele operaŃionale prin interzicerea sau controlarea procesului informaŃional al adversarului şi protecŃia procesului de decizie al forŃelor proprii. OperaŃiile informaŃionale participă la toate activităŃile, dar mai ales la planificarea activităŃilor de angajare şi cooperare în realizarea securităŃii maritime. AcŃiunile de angajare reprezintă acŃiunile regulate de interacŃiune şi de realizare a contactelor între liderii militari, autorităŃile civile şi diferitele agenŃii care desfăşoară activităŃi în zona de operaŃii pentru construirea

152

încrederii reciproce. OperaŃiile informaŃionale trebuie să modeleze mediul informaŃional şi să creeze avantaj pentru forŃele proprii în acest mediu.

Pentru sprijinirea operaŃiei informaŃionale, ca parte a operaŃiei de securitate maritimă, echipele de control oferă echipajelor navelor controlate apă, mâncare şi punctele de contact unde pot fi transmise date despre activităŃile ilegale observate de aceştia, pliante cu informaŃii despre operaŃia aflată în desfăşurare. Un exemplu de astfel de acŃiune este cel aflat în desfăşurare în cadrul „OperaŃiei Active Endeavour” din Marea Mediterană aflată sub comanda NATO. SecŃia OperaŃii informaŃionale din JFC Napoli în anul 2007, la acea dată aflată sub comanda mea, a iniŃiat activităŃi destinate informării navelor comerciale cu privire la scopul operaŃiei, existenŃa navelor militare în zonă, prezentarea punctelor de contact unde pot fi transmise date despre activităŃile ilegale observate, solicitarea de sprijin pentru reducerea activităŃilor ilegale. A fost asigurat un număr de telefon, fără taxă (+44 (0)1923 843574), unde toŃi marinarii au posibilitatea comunicării unor informaŃii referitoare la încălcarea regulilor de securitate; tot aici se află şi o adresă internet pentru accesarea unor date suplimentare www.shipping.eastlant.nato.int. Prin prezenŃa în zona de operaŃii şi prin mediatizarea acestei prezenŃe prin activităŃi din cadrul operaŃiei informaŃionale, se realizează descurajarea acŃiunilor teroriste în zona de interes.

Prin prezenŃa forŃelor AlianŃei în regiunile cu un grad de instabilitate de pe glob în cadrul operaŃiei de securitate maritimă se creează o presiune (militară, economică, politică, socială) asupra mediului maritim. Toate aceste acŃiuni au ca scop final împiedicarea teroriştilor de a folosi mediul maritim şi a influenŃa locuitorii din regiune să nu mai sprijine acŃiunile acestora.

Includerea forŃelor navale ale Ńărilor riverane în operaŃie creează un puternic efect de multiplicare a forŃei AlianŃei cu un impact la nivel strategic împotriva celor care intenŃionează să desfăşoare acŃiuni ilegale. În momentul în care aceştia văd forŃele AlianŃei şi forŃele navale ale Ńărilor riverane acŃionând împreună ei vor înŃelege că va fi din ce în ce mai greu să acŃioneze aşa cum intenŃionau.

3. Concluzii

În epoca modernă mediul maritim este expus unei game largi de pericole, diferite de cele tradiŃionale şi în acest context controlul mării nu mai este asociat cu interdicŃia unui spaŃiu maritim determinat (stabilit) pentru forŃele navale adverse, nu este legat de acŃiuni de luptă decisive şi nici de protecŃia convoaielor pe mare cum a fost cazul până acum. În prezent controlul mării este interpretat în sensul de a menŃine libertatea şi securitatea căilor de comunicaŃii maritime fără a permite acŃiunea organizaŃiilor teroriste, activităŃile ilicite cum ar fi traficul ilegal de persoane şi armament şi protejarea mediului ambiant. Pentru îndeplinirea acestor cerinŃe consider că trebuie creat un sistem de informare permanentă despre situaŃia maritimă prin menŃinerea unei imagini maritime recunoscute şi realizarea unei capacităŃi de luptă corespunzătoare, în măsură să răspundă acestor ameninŃări, toate acestea în cooperare cu alte organizaŃii civile şi militare, naŃionale şi internaŃionale. În acest context securitatea domeniului maritim este o problemă internaŃională şi având în

153

vedere că toŃi beneficiază de protecŃia colectivă, toate Ńările trebuie să participe la menŃinerea unui mediu de securitate adecvat în acest domeniu.

Pentru soluŃionarea problemelor existente în mediul maritim modern trebuie schimbat modul de operare caracterizat de acŃiuni în care sunt angajate un număr mare de forŃe în acŃiuni kinetice având ca misiune control mărilor, cu operaŃii destinate realizării securităŃii şi libertăŃii mărilor, în care acŃiunile nonkinetice să aibă un rol principal. OperaŃiile informaŃionale în mediul maritim prin forŃele şi mijloacele angajate în astfel de acŃiuni, reprezintă o importantă direcŃie de acŃiune pentru sprijinirea operaŃiei de securitate maritimă.

PrezenŃa forŃelor AlianŃei în regiunile cu un grad de instabilitate în cadrul operaŃiei de securitate maritimă creează un puternic impact asupra populaŃiei din regiune şi asupra celor care intenŃionează să desfăşoare activităŃi ilegale. Toate aceste acŃiuni au ca scop final împiedicarea teroriştilor de a folosi mediul maritim şi a influenŃa locuitorii din regiune să nu mai sprijine acŃiunile acestora.

Bibliografie 1. General dr. MUREŞAN Mircea, general de brigadă (r) dr. VĂDUVA

Gheorghe, Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006.

2. Strategia de securitate naŃională a României, Bucureşti, 2006. 3. NATO contribution to maritime security, Vice Admiral Ferdinando

Sanfelice di Monteforte (http://www.afsouth.nato.int/transcripts/2003/CNS-RUSI/NATO contribution to maritime security.rtf)

4. RICHTE L. Steven, Maritime Security, Questions for a New Era, (http://www.jhuapl.edu/maritimestrategy/library/QuestionsNewEra.pdf)

5. Al Qaeda’s Maritime Threat, Akiva J. Lorenz, 15 Aprilie, 2007 (http://www.maritimeterrorism.com/2007/04/15/Al Qaeda%E2%80%99s-maritime-threat/)

6. *** ActivităŃile informaŃionale în viitoarele operaŃii de coaliŃie, Cartea Albă, MNIOE-Draft 1.8, 9 februarie, 2007.

7. *** ActivităŃile informaŃionale în viitoarele operaŃii de coaliŃie Cartea Albă, MNIOE-Draft 1.8, 9 februarie, 2007.

8. *** ConcepŃia Uniunii Europene pentru operaŃiile informaŃionale, Bruxelles, 27 februarie, 2003.

9. *** Directiva NATO ACE 80-70 „Sincronizarea activităŃilor şi selectarea Ńintelor în cadrul operaŃiilor întrunite” (Draft 5), 25 martie 2005.

10. *** Doctrina întrunită a AlianŃei pentru operaŃiile informaŃionale, AJP-3.10., ianuarie 2006 (Draft).

11. *** Doctrina întrunită NATO pentru Războiul Electronic, AJP-3.6.(A), decembrie 2003.

12. *** Doctrina NATO pentru OperaŃii Psihologice, AJP-3.10.1., mai 2005. 13. *** Doctrina întrunită a SUA pentru operaŃiile informaŃionale, Joint

Publication 3-13, 13 februarie 2006.

154

14. *** Strategia Militară NATO pentru OperaŃiile InformaŃionale, MC 422/3, 9 martie 2007.

15. *** Defence News, 16 oct. 2006. 16. www.royalnavy.mod.uk/server/show 17. www.cefcom.forces.gc.ca/site/ops 18. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 19. www.royalnavy.med.uk/server/show/ 20. www.globalsecurity.org/intell/word/UK/dis.htm 21. www.nmic.navy.mil

155

PREGĂTIREA ŞI UTILIZAREA RESURSELOR UMANE ÎN FORłELE NAVALE

Comandor prof. univ. dr. ing. Gheorghe SAMOILESCU, LocŃiitorul comandantului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

pentru cercetare ştiin Ńifică

Pornind de la complexitatea recunoscută a carierei militare, din punct de vedere acŃional şi motivaŃional şi de la rigorile particularizate ale finalităŃii resurselor umane atrase, formate şi utilizate în cadrul forŃelor armate, pentru a ilustra în mod pertinent principalele repere privind procesul evolutiv de „creaŃie” a personalului specializat în forŃele navale, se impune abordarea gradual-punctuală a vectorilor determinant-formativi în sistemul educaŃiei militare, pe relaŃia matriceală care defineşte acest proces, respectiv lanŃul axiologic „motivaŃie prezumtivă → selecŃie-recrutare → pregătire-educare → alocare resurse umane→ modelarea motivării → eficienŃa utilizării resurselor umane” (figura 1).

Figura 1. Matricea dezvoltării profesionale în forŃele armate [4] După cum se poate observa în figura de mai sus, succesul alocării şi utilizării

resurselor umane în forŃele armate în general şi în ForŃele Navale în particular, poate fi garantat prin urmărirea tuturor dimensiunilor care participă la atragerea, formarea, educarea şi pregătirea cadrelor militare pentru prima funcŃie, din perspectiva personală a individului armonizată ca finalitate cu interesul şi dezideratele instituŃiei.

156

Astfel, pornind de la realităŃile sociale, economice şi politice, proprii conjuncturii contemporane, instituŃia militară îşi formulează obiectivele prioritare, translatându-le ca strategie educaŃională instituŃiilor militare de învăŃământ, sub forma unui set de competenŃe precis atribuit procesului de modelare a profilului absolventului. Modelul absolventului este adaptat cerinŃelor operaŃionale ale ForŃelor Navale şi constituie dezideratul produsului educaŃional final, eficienŃa resurselor umane depinzând în cea mai mare măsură de conformitatea cerinŃelor formulate faŃă de deprinderile şi abilităŃile practice real dobândite ale acestora.

Orice activitate, respectiv orice opŃiune pentru o profesie, sunt determinate de anumite cauze, motivaŃia reprezentând o forŃă motrice a activităŃii şi a dezvoltării individului. Între interese, aspiraŃie şi motivaŃie se stabileşte un gen de relaŃii care, atunci când coincid, devin o sursă de realizări de un nivel deosebit. Conform relaŃiilor din figura 1, motivaŃia conferă substanŃă alegerii făcute, iar rezultatele acŃionale se permanentizează în mod pozitiv, tocmai pe seama coincidenŃei absolute dintre aspiraŃiile prezumtive şi finalităŃile practice reale şi tangibile, la care ajunge pe termen scurt şi mediu, absolventul instituŃiei de învăŃământ militar. ImportanŃa motivaŃiei în procesul de selecŃie, recrutare şi formare a cadrelor militare, este dată de observaŃia conform căreia, chiar şi în cazul studenŃilor cu bune aptitudini intelectuale, lipsa unei motivaŃii corespunzătoare diminuează rezultatele sub nivelul celor cu posibilităŃi mai modeste, dar animaŃi de dorinŃa unei pregătiri temeinice. Din acest motiv, cunoaşterea în profunzime a motivelor activităŃii formativ-educative a studenŃilor şi elevilor, a devenit pentru toŃi cei implicaŃi în aceste procese instructive o premisă de lucru fundamentală, o cerinŃă stringentă şi un scop în sine. În acest sens, cunoaşterea şi dezvoltarea motivaŃiei pentru cariera militară se dovedeşte, în condiŃiile diversificării deosebite a ofertei educaŃionale, un obiectiv fundamental în activitatea de instruire şi educare a resurselor umane în forŃele armate. Logica este simplă: în sistemul învăŃământului militar trebuie selectaŃi cu prioritate şi în cea mai mare măsură, candidaŃi motivaŃi pe termen lung, astfel încât interesul asimilării valorilor şi competenŃelor propuse de instituŃia armatei să fie permanentizat sau maximizat, după caz.

Din perspectiva aprecierii prezumtive a carierei militare, în prezent, conform studiilor efectuate pe elevii colegiilor militare, există două criterii fundamentale de apreciere a profesiei de ofiŃer.

Primul criteriu reflectă, respectul candidaŃilor sau elevilor vizavi de această profesie în relaŃie cu aşteptările lor, armonizate cu reperele în carieră propuse de instituŃia armatei.

Conform reprezentării din figura 2, neconcordanŃa aspiraŃiilor debutantului în carieră cu aceste repere propuse poate conduce la:

- neadaptarea cadrului militar la locul de muncă; - afectarea directă a procesului instrucŃiei de luptă; - defectele comportamentale nedescoperite pe parcursului procesului educativ

fiind de natură a altera deciziile şi acŃiunile viitoare ale absolventului. Pe de altă parte, al doilea criteriu se referă la modelul ofiŃerului preluat

prezumtiv la debutul în carieră, inclusiv setul de satisfacŃii sau insatisfacŃii asumate de acest model informal, în raport cu percepŃiile absolventului numit în prima funcŃie.

157

Practic motivaŃia cunoaşte două componente: - o componentă prezumtivă – de la care se pleacă în procesul de selecŃie a

candidaŃilor; - o componentă modelată – tributară realităŃilor educaŃional-formative în

relaŃie cu realităŃile pe care absolventul le percepe ulterior. Aceste dimensiuni ale motivaŃiei, conform algoritmului prezentat în figura 2,

produc satisfacŃii sau insatisfacŃii ale cadrului militar, cu efecte directe asupra conformităŃii sau neconformităŃii acŃionale şi decizionale în procesele, acŃiunile sau comportamentele specifice funcŃiei îndeplinite.

Figura 2. Locul şi rolul motivaŃiei în dezvoltarea carierei militare [4]

Imaginea profesiei se constituie dintr-un ansamblu de percepŃii individuale şi sociale (formate sau transmise prin intermediul altor persoane sau prin anumite surse de informare publică), privind mediul şi viaŃa persoanelor care practică profesia respectivă (în cazul figurii de mai sus această imagine se bazează pe modelul informal al ofiŃerului). Pentru exemplificarea reperelor motivaŃionale ale candidaŃilor care accesează la nivel de intenŃie instituŃiile militare de învăŃământ superior, respectiv profesia de cadru militar, am ales studiul psihologic realizat la Colegiul Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza. Pentru identificarea motivelor care stau la baza alegerii carierei militare au fost selectate 6 criterii, candidaŃii au fost rugaŃi să indice importanŃa, pentru ei, a fiecărui criteriu.

După cum se poate observa din graficul nr. 1, motivele care i-ar determina pe absolvenŃii colegiului să aleagă o carieră militară, în ordinea ierarhizării lor sunt:

- siguranŃa serviciului; - partea materială; - dezvoltarea individuală (fizică şi psihică); - poziŃia socială; - patriotismul;

158

- curiozitatea sau alte motive care însă nu au fost precizate. Motivele pentru care ar alege cariera militară, după cum se observă, sunt

plasate în sfera beneficiilor directe şi imediate pe care le-ar putea obŃine absolvenŃii dacă ar alege această profesie.

Graficul nr. 1. Motivele pentru care candidaŃii optează pentru cariera militară Motivele preponderente pentru care persoanele chestionate ar urma o carieră

militară se referă cu preponderenŃă la siguranŃa serviciului (38,59%), la partea materială (23,27%), respectiv la poziŃia socială (10,70%) şi la dezvoltarea individuală (10,77%). Practic toate aceste motivaŃii fac apel la satisfacerea nevoilor umane la nivel de percepŃie personală, în funcŃie de dezvoltarea personalităŃii psihice, culturale sau sociale a celor intervievaŃi. Toate aceste motivaŃii pot fi manipulate (modelate) sau create prin promovarea permanentă a unor modele viabile pe piaŃa ofertei de carieră la nivel naŃional.

Din această perspectivă, instituŃia armatei este, trebuie şi este în mare măsură capabilă, să creeze o percepŃie pozitivă asupra fenomenului militar şi asupra carierei militare prin câteva măsuri coerente vizând cel puŃin următoarele item-uri de satisfacŃie individuală:

- cultivarea unui profil informal (nu numai formal) al cadrului militar pe categorii de personal şi pe categorii de forŃe, respectiv modelarea percepŃiei personale a aspiraŃilor la prima funcŃie, pe baza succesului în carieră a cadrelor militare în activitate;

- dezvoltarea unor valori militare cu valenŃe reale în societatea civilă (pornind de la activităŃi sociale integrative şi încheind cu regăsirea completă a competenŃelor militare în paleta specializărilor civile – cheia în fapt pentru mărirea bazei de selecŃie a cadrelor militare);

- modelarea precisă a carierei militare pe termen scurt, mediu şi lung prin respectarea criteriilor şi a exigenŃelor impuse prin actele normative în vigoare – promovarea competenŃei în defavoarea valorilor false sau impuse subiectiv;

- implementarea respectului pentru drepturile subordonaŃilor şi refacerea „institu Ńiei comandantului” – obiectivitate în evaluare, răspundere personală şi

159

mutarea acceptului pe evaluarea decizională de grup, respectiv controlul colectiv asupra deciziei (modificarea implicită a sistemului decizional în structurile militare);

- participarea activă la viaŃa de grup prin implicarea profesional-emoŃională şi asimilarea intereselor personale cu interesul societăŃii militare, prin preocuparea activă a instituŃiei militare în problemele personale ale cadrelor militare – activarea proceselor de consiliere a cadrelor militare (sau reformularea lor de pe baze teoretice şi fictive pe baze funcŃionale);

- armonizarea nivelului de remunerare între categoriile de personal (militar, civil) şi între structuri aparŃinând (ca ofertă educaŃională) sistemului de securitate şi ordine publică;

- anularea restricŃiilor privind drepturile civile ale militarilor cel puŃin prin armonizarea statutului cadrului militar cu cel al funcŃionarului public etc.

Pe de altă parte, instituŃiile militare de învăŃământ pot ca prin intermediul procesului de instruire-educare, să creeze alte motivaŃii sau pot modela aspiraŃiile absolvenŃilor, în legătură cu un set de valori militare stabilit ca dezirabil. Concentrarea exclusivă pe competenŃele de specialitate scapă din vedere posibilitatea modelării aspiraŃiilor prezumtive ale absolvenŃilor. În ciuda opiniilor contrare, uneori este de preferat coborârea ştachetei privind nivelul ştiinŃific al cunoştinŃelor tehnice acumulate în favoarea creării unor valori cu valenŃe corespondente în motivele iniŃiale ale îmbrăŃişării acestei cariere şi anume:

- cultivarea spiritului patriotic (prin participarea la diferite activităŃi internaŃionale);

- cultivarea unui spirit elitist în raport cu societatea militară; - ajustarea satisfacŃiilor materiale cu satisfacŃiile recunoaşterii profesionale

(prin implicarea activă a armatei la nivelul societăŃii civile). În graficul nr. 2, este reprezentată opŃiunea, în funcŃie de preferinŃă, a

absolvenŃilor de colegiu militar pentru una sau alta dintre instituŃiile militare sau civile de învăŃământ. După cum se observă, ForŃele Navale ocupă locul cinci în topul preferinŃelor elevilor de colegiu militar, la acelaşi punctaj cu pretendenŃii candidaŃi la Academia Tehnică. Se observă însă faptul că, luând în considerare parametrii opŃiunilor definiŃi în graficul nr. 1, odată cu gestionarea eficientă a simbolurilor axiologice ale ForŃelor Navale, baza de selecŃie poate fi mărită prin atragerea tuturor celor care se îndreaptă ca preferinŃe spre instituŃiile civile de învăŃământ superior, mizându-se în acest demers pe stabilitatea locului de muncă, promovarea valorilor militare în mediul civil şi pe asumarea avantajelor sociale (perfectibile ca strategie) ale meseriei de cadru militar în specialităŃile de marină.

MotivaŃia scăzută a candidaŃilor a condus, în lipsa medierii şi a arbitrării unor valori militare coerente care să reprezinte simbolic, eficient şi concret oferta Marinei Militare, la scăderea bazei de selecŃie de la un an la altul, ajungându-se în perioada ultimilor cinci ani, de la o concurenŃă de 2,5 candidaŃi/loc la 1 candidat/loc.

Locurile scoase la concurs au Ńinut cont de dinamica de personal a ForŃelor Navale, diminuându-se consistent la o cotă de 30% faŃă de nivelul anului 1998. Dintre absolvenŃi, cuantificaŃi conform cifrelor din tabelul 1, peste 95% au fost repartizaŃi la nave, pe funcŃia de comandant serviciu de luptă.

160

Grafic nr. 2. OpŃiunea elevilor după absolvirea colegiului [1]

Tabelul 1. Numărul de absolvenŃi ai Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Anul universitar Specializare 2004 2005 2006 2007 2008

NavigaŃie, hidrografie şi echipamente navale 43 21 25 28 12 Electromecanică navală - 14 9 15 8

În contextul celor prezentate anterior, dintre măsurile care pot conduce la

creşterea bazei de selecŃie şi recrutare a candidaŃilor, aflate la îndemâna ForŃelor Navale şi la nivelul instituŃiilor militare de învăŃământ (fără a le disocia), amintim:

- promovarea publică a valorilor ForŃelor Navale şi promovarea (sau mai curând crearea) unui statut social corespunzător cadrelor Marinei Militare române;

- respectarea angajamentelor asumate faŃă de candidaŃi cu privire la dezvoltarea carierei militare pe termen mediu şi lung prin gestionarea eficientă a carierei militare;

- promovarea unui învăŃământ orientat spre dimensiunea aplicativ-profesională astfel încât aspiraŃiile absolvenŃilor pentru prima funcŃie să corespundă cu realităŃile militare;

- preocuparea reală pentru problemele sociale, culturale şi economice ale militarilor, cu precădere prin arbitrarea imaginii publice a acestora şi consilierea problemelor personale.

Ca prioritate pe termen scurt şi mediu, odată cu deteriorarea mediului economic naŃional şi internaŃional, instituŃia militară va trebui să profite de instabilitatea pieŃei forŃei de muncă pentru a atrage cât mai mulŃi candidaŃi, din eşantionul superior al absolvenŃilor de colegiu. În acest sens, recomandăm creşterea numărului de studenŃi şcolarizaŃi în cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” astfel încât, pe fondul accelerării intrărilor şi ieşirilor de personal din serviciul militar, instituŃia ForŃelor Armate să poate face faŃă, ca nevoi de încadrare, pe termen lung, în condiŃiile unei scăderi demografice consistente a populaŃiei din România (în scădere cu aproape 20% faŃă de anul 1990).

161

Absolventul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, şcolarizat la nivelul ForŃelor Navale, se formează în finalitate pe profilul ofiŃerului-inginer, cu studii superioare în domeniul tehnic de specialitate şi de comandă la nivelul serviciului de luptă de la bordul navelor militare, într-una din specializările: „NavigaŃie, hidrografie şi echipamente navale” sau „Electromecanică navală”. După cum se poate observa în figura 3, în demersul privind elaborarea modelului absolventului au fost identificate competenŃe şi capacităŃi specifice, care pot defini calităŃile finale cuantificabile ale absolvenŃilor, în raport cu comanda socială formulată de ForŃele Navale.

Figura 3. Elementele constitutive ale modelului absolventului

Modelul absolventului FacultăŃii de Marină Militară din cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, trebuie să răspundă următorului deziderat: „să fie luptător polivalent, educator şi conducător de organizaŃie şi cetăŃean”, cumulându-se astfel calităŃile de leadership cu calităŃile sociale. În conformitate cu profilul absolventului agreat de ForŃele Navale, ofiŃerul numit în prima funcŃie trebuie să probeze:

- competenŃe cognitive (să ştie); - competenŃe psihomotorii (să poată, să facă); - competenŃe psihomorale (să vrea, să fie). Aceste competenŃe fac apel la capacităŃile individuale pe care absolventul să le

poată proba la aplicarea pe prima funcŃie, Ńinându-se cont, ca materializare a procesului educativ-didactic de competenŃele generale (instrumentale, interpersonale şi sistemice) şi specifice ale postului de comandant de unitate de luptă la bordul navelor ForŃelor Navale.

Modelul competenŃelor educaŃionale este prezentat în figura 4.

162

Figura 4. Modelul competenŃelor educaŃionale asumate în cadrul programului de studii

EsenŃa profilului absolventului nu poate fi caracterizată însă numai de

enumerarea ansamblului de competenŃe generale şi de specialitate, respectiv de canonizarea procesului educativ-formativ în limitele competenŃelor cognitive, psihomotorii sau psihomorale stabilite prin aceste criterii. ForŃele Navale, prin Academia Navală şi celelalte instituŃii de învăŃământ formativ, au misiunea dificilă de a se adapta în permanenŃă la definiŃiile practice rezultate din modificarea realităŃilor economice, sociale sau culturale ale societăŃii.

Modificarea dinamică permanentă a acestui profil al absolventului are la bază cel puŃin următoarea explicaŃie: tehnica din dotare este într-o dinamică permanentă, fiind necesară asocierea programelor de înzestrare cu imperativul modelării procesului educativ în aceeaşi măsură şi în acelaşi ritm cu tehnologia. Se solicită astfel, implementarea tuturor dotărilor tehnice ale ForŃelor Navale cu prioritate în instituŃiile de învăŃământ superior, fiecărui program semnificativ de înzestrare tehnico-militară fiindu-i necesar un program de training-educare corespunzător la nivelul învăŃământului formativ. RelaŃia reformării profilului absolventului trebuie să Ńină cont atât de priorităŃile strategice ale Ńării, cât şi de resursele disponibilizate în acest sens, urmărind să armonizeze în permanenŃă nevoile de formare a resurselor umane cu obiectivele fundamentale asumate prin strategia de apărare a statului.

PriorităŃile sistemului de învăŃământ militar, faŃă în faŃă cu provocările strategico-politice, economice şi sociale, pot fi exprimate prin câteva priorităŃi care pot conduce la creşterea calităŃii actului educativ militar, astfel:

- pentru realizarea obiectivelor de formare-educare, ForŃele Navale trebuie să stabilească nu numai criteriile minimale pentru profilul absolventului ci şi ponderile aferente ale acestora ca prioritate în pregătirea cadrelor militare, astfel încât planificarea învăŃământului să Ńină cont de o ponderare corectă a competenŃelor în profilul desemnat pentru prima funcŃie de încadrare a cadrelor militare;

- cadrele didactice trebuie perfecŃionate prin programe specifice de aplicaŃii, astfel încât procesul educativ să dobândească o componentă aplicativ-operaŃională consistentă;

163

- implicarea instituŃiilor de învăŃământ în programe de cooperare internaŃională şi stimularea corespunzătoare a mobilităŃii cadrelor şi a studenŃilor/cursanŃilor – pentru armonizarea proceselor educaŃionale la nivelul AlianŃei Nord-Atlantice;

- accentuarea dimensiunii proceselor educative fundamentate pe simularea acŃiunilor de luptă, pentru a oferi o finalitate pregnant aplicativă cunoştinŃelor asimilate de studenŃi/cursanŃi.

În ceea ce priveşte valenŃele moderne ale didacticii în învăŃământul militar, practica de predare-învăŃare din învăŃământul superior militar trebuie să cunoască o multitudine de înnoiri: creşterea ponderii metodelor bazate pe acŃiune (studii de caz, rezolvare de probleme, învăŃare prin descoperire), predarea în echipă, utilizarea pe scară largă a mijloacelor tehnice de predare. Cu toate acestea, se constată o blocare parŃială a învăŃământului sub aspect metodic. Urmările majore par a fi considerarea de către studenŃi a cunoaşterii şi acŃiunii drept ceva destinat profesorilor, rolul lor fiind adesea cel exclusiv de receptor. Înnoirea, eficientizarea metodologiei didactice utilizate în cadrul procesului de formare a ofiŃerilor este desigur o premisă, dar şi un rezultat al unui învăŃământ de calitate. Principalele direcŃii de dezvoltare a metodologiei didactice pot fi: promovarea metodelor activ participative, accentuarea caracterului formativ al metodelor, valorificarea metodelor tradiŃionale în direcŃia activizării studenŃilor, extinderea metodelor bazate pe acŃiunea practică, accentuarea caracterului euristic al metodelor, deschiderea metodologiei faŃă de cerinŃele educaŃiei permanente, respectiv îmbinarea metodelor de învăŃare individuală cu cele de învăŃare prin cooperare.

O tendinŃă care se remarcă în prezent este şi introducerea şi aplicarea în actul didactic a unor metode folosite iniŃial în alte domenii:

- problematizarea; - descoperirea; - algoritmizarea; - modelarea; - analiza structurală; - informatizarea; - instruirea asistată de calculator etc. În contextul modernizării metodelor didactice devine absolut necesară

aducerea în discuŃie a metodelor de promovare a gândirii critice. Îndrumând învăŃarea pe principiile dezvoltării gândirii critice, profesorii devin mai mult decât surse de informaŃii care trebuie memorate; ei devin facilitatori ai învăŃării autentice a unor cunoştinŃe pe care studenŃii le vor putea aplica în viitor. Rolul profesorului este cel de partener al studenŃilor în procesul de învăŃare.

Activizarea studenŃilor este înŃeleasă ca o acŃiune de instruire şi autoinstruire, de asigurare a dezvoltării personalităŃii, prin stimularea şi dirijarea metodică a activităŃii. Activizarea presupune înfăptuirea unei suite de acŃiuni: trezirea şi cultivarea interesului pentru cunoaştere, exercitarea funcŃiilor psihice prin efort personal, exersarea capacităŃilor de însuşire a cunoştinŃelor, formarea abilităŃilor de orientare autonomă în problemele ridicate de practică şi cultivarea spiritului

164

investigativ. De reŃinut este faptul că activitatea este atât premisă, cât şi rezultat al activităŃii de învăŃare.

Metodele activ participative pun accentul pe procesul cunoaşterii (al învăŃării), şi nu pe produsele cunoaşterii. Desigur, într-un fel sau altul, fiecare metodă oferă nenumărate posibilităŃi de angajare a celor care învaŃă, dar gradul de activizare diferă de la o metodă la alta. PosibilităŃile reale de antrenare a tinerilor în procesul didactic depind de respectarea unor exigenŃe ale activizării:

- pregătirea psihologică pentru învăŃare (asigurarea motivaŃiei pentru învăŃare, sensibilizarea, orientarea atenŃiei spre materialul de studiat, familiarizarea cu materialul, crearea şi menŃinerea unui climat de încredere şi a unei atmosfere de lucru stimulatoare);

- identificarea surselor de distorsiune şi prevenirea lor (este vorba de perturbaŃii generate de organizare şi desfăşurare defectuoasă a actului de predare-învăŃare, perturbaŃii generate de mediul ambiental, de starea de oboseală sau neatenŃie a studenŃilor sau a profesorilor şi perturbaŃii provenite din incongruenŃa psihologică);

- organizarea şi desfăşurarea raŃională a învăŃării (includerea a cât mai multor analizatori în procesul de percepere a informaŃiilor, crearea unor focare de excitabilitate optimă la nivelul scoarŃei cerebrale, elaborarea şi exersarea inhibiŃiei de diferenŃiere şi îmbinarea permanentă a limbajului cu suporturile intuitive);

- utilizarea unor modalităŃi eficiente de activizare a colectivului (metode care determină studentul să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoştinŃele pe care urmează să le însuşească, să prelucreze cunoştinŃele, să le reorganizeze, să le sistematizeze, să lucreze independent, să coopereze cu colegii săi, să facă schimburi de opinii, de impresii, să ia contact direct cu situaŃiile de viaŃă reală, cu probleme practice etc.).

Pregătirea viitorilor ofiŃeri trebuie să fie gândită şi realizată astfel încât să fie şi din acest punct de vedere la nivelul tehnologiei care se utilizează în învăŃământul superior din lume. Multimedia permite o educaŃie multimodală, adaptată diferitelor profiluri psihologice ale celor care învaŃă. Studentul, viitorul ofiŃer de marină, indiferent de specializarea sa, este pus astfel în situaŃii educative de interacŃiune, de interactivitate şi de comunicare rapidă şi intensă, realizate într-un univers autentic şi într-un timp real.

Studentul este activ şi interactiv în acelaşi timp, i se solicită: - reflecŃia personală; - gândirea critică; - imaginaŃia; - creativitatea, fiind pus în situaŃia de a elabora şi aplica proiecte personale, în

care libertatea de acŃiune este maximă. Strategiile de formare a ofiŃerului de marină modern trebuie adaptate

elementelor de actualitate din literatura psihopedagogică şi din practica instituŃiilor de învăŃământ superior din Ńară şi din străinătate. Pentru că activitatea de pregătire a viitorului ofiŃer nu se încadrează numai în liniile educaŃiei formale, desfăşurate de cadrele didactice la clasă, ci cuprinde şi alte forme de educaŃie, prezenŃa strategiilor moderne poate fi surprinsă şi informal. În acest context, propunem introducerea

165

conceptului activ de „mentorat”, care să determine atât provocarea studenŃilor în câmpul cunoaşterii, cât şi dublarea acestor provocări academice de oportunitatea explorărilor dincolo de instruirea formală.

Mentoratul presupune împărtăşirea reciprocă a întâmplărilor formative, a provocărilor, a succeselor şi eşecurilor, într-un limbaj comun profesorului şi studentului, cu scopuri comune. Implementarea cu succes a acestei iniŃiative în cadrul procesului formării ini Ńiale pentru cariera militară necesită o fundamentare psiho-pedagogică riguroasă şi o selecŃie judicioasă a cadrelor didactice militare şi civile care pot îndeplini real acest gen de atribuŃii. Nu orice ofiŃer cu experienŃă sau orice cadru didactic civil este un mentor eficient, cel puŃin nu pentru orice student care i-a fost repartizat.

Concluzionăm prin a reitera faptul că educaŃia în academie nu este un scop ultim al formării tinerilor, ci doar un pas, respectiv o etapă pentru atingerea altor scopuri. Pentru unii, desigur, educaŃia universitară poate fi un scop personal, determinat de dorinŃe şi aspiraŃii, dar destinaŃia particulară a Academiei Navale nu stă în ea însăşi, ci în ceea ce vor şi pot să facă absolvenŃii cu ajutorul acestei formări iniŃiale.

Bibliografie 1. BOBOLOCU A., MotivaŃia pentru cariera militară, U.M. 02525 Breaza,

Revista de psihologie militară, Bucureşti, 2007. 2. GOLEA P., POPA C., Contract cercetare Dimensiuni calitative ale

managementului carierei ofiŃerilor din Armata României: optimizarea procesului de recrutare, instrumente suport pentru corelarea proceselor de selecŃie, formare şi perfecŃionare cu cerinŃele pieŃei muncii, ANMB, ConstanŃa, 2008.

3. NAZARE V., Studiu asupra modelului ofiŃerului de marină – uz intern, Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, ConstanŃa, 2007.

4. PRODAN A., Managementul de succes, MotivaŃie şi comportament, Editura Polirom, Bucureşti, 1999.

166

REGULI DE ANGAJARE ÎN PLANIFICAREA OPERA łIILOR (principii de elaborare)

Comandor Cătălin DĂBULEANU, Şeful OperaŃiilor din Statul Major al For Ńelor Navale

Pentru prima dată, s-a vorbit despre regulile de angajare (RoE1) la mijlocul anilor ’50, în rândul armatei americane, pe timpul Războiului Rece, când navele de luptă ale Statelor Unite ale Americii aflate în marea liberă se confruntau, în mod regulat, cu provocările navelor unor state care făceau parte din Tratatul de la Varşovia. În scopul evitării escaladării conflictelor, comandamentul forŃelor navale a decis să pună la îndemâna tuturor comandanŃilor, aflaŃi la comanda navelor, grupurilor sau grupărilor de nave, în mare, un set de directive relative la situaŃiile şi procedurile de recurgere la forŃă.

Schimbările radicale intervenite, la nivel mondial, la sfârşitul secolului trecut, şi evenimentele majore de la începutul acestui mileniu au impus o temă viu disputată, în gândirea şi practica politico-militară, referitoare la utilizarea forŃei armate în managementul situaŃiilor conflictuale. Urmarea firească a acestei situaŃii au constituit-o orientarea şi focalizarea atenŃiei asupra regulilor de angajare.

Astăzi, cea mai mare parte a forŃelor armate, cât şi forŃele multinaŃionale care acŃionează sub egida organismelor internaŃionale de securitate şi apărare colective, folosesc RoE în operaŃiile pe care le desfăşoară. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord şi Uniunea Europeană au fost primele organisme internaŃionale care s-au dotat cu o doctrină şi un catalog al acestor reguli.

RoE reprezintă o potenŃială frână în calea erorilor posibile ale recurgerii la violenŃa armată pentru soluŃionarea conflictelor din anumite zone ale lumii şi apărarea intereselor diferitelor comunităŃi umane aflate în confruntare, atunci când căile dialogului şi înŃelegerii nu dau rezultate.

Încă de la lansarea conceptului, dezbaterile despre definirea şi conŃinutul regulilor de angajare au fost alimentate de creşterea continuă a interesului public şi al mas-media în supravegherea utilizării mijloacelor violenŃei armate de către forŃele militare şi au purtat amprenta profilului şi intereselor specialiştilor care s-au pronunŃat asupra acestui subiect. Au rezultat, astfel, foarte multe opinii.

În MC 362, „Reguli de angajare NATO”, aceste reguli sunt „directive adresate forŃelor militare care definesc circumstanŃele, condiŃiile, intensitatea şi modul de folosire a forŃei sau căile de prevenire şi atenuare a provocărilor” .

1 Din engleză: „rules of engagement”.

167

În aceste condiŃii, este foarte de greu de definit conceptul. O încercare de sintetizare a elementelor definitorii şi de cristalizare a genului proxim ar putea conduce la următoarea accepŃiune: regulile de angajare reprezintă un set de instrucŃiuni, „elaborat de autoritatea politică şi/sau militară competentă, în scopul de a defini împrejurările şi limitele folosirii puterii de către forŃele armate pentru a ini Ńia şi/sau continua angajarea armată”, într-un anumit context politico-diplomatic şi militar, atunci când acestea se confruntă cu alte forŃe opuse.

Aşadar, ele sunt mijlocul prin care această autoritate controlează folosirea forŃei armate într-un context politico-militar dat, determinat de anumiŃi factori, şi conŃin un set de acŃiuni permisive şi/sau interzise care autorizează uzul de forŃă.

Regulile de angajare impun limit ări politice, militare şi juridice eşaloanelor militare care participă la operaŃii. Ele sunt primele mijloace prin care autoritatea politică dă directive menite să permită comandanŃilor forŃelor operaŃionale să gestioneze nivelul ostilităŃilor. Determină nivelul folosirii forŃelor în raport de directă proporŃionalitate cu obiectivele politice şi militare urmărite, precum şi cu normele de drept intern şi internaŃional. Limit ările politice dau garanŃia că operaŃiile militare sunt duse într-un cadru politic intern şi internaŃional, definit de poziŃia statului respectiv în relaŃie cu comunitatea internaŃională. Limit ările militare stabilesc nivelul superior al libertăŃii comandantului militar de a utiliza forŃa pentru îndeplinirea misiunii. Ele nu pot să anuleze dreptul şi responsabilitatea sa de a lua toate măsurile pentru protecŃia forŃei pe care o comandă împotriva atacurilor directe sau iminente. Limit ările juridice permit comandanŃilor militari să întreprindă tot ce este necesar şi legal pentru îndeplinirea misiunii încredinŃate.

Indiferent de tipul lor şi de situaŃiile în care se aplică, regulile de angajare îndeplinesc câteva funcŃii cu caracter general, extrem de importante:

- limitarea folosirii forŃei într-o manieră compatibilă cu obiectivele stabilite prin mandat;

- implicarea şi responsabilizarea comandantului în organizarea şi desfăşurarea operaŃiilor în scopul îndeplinirii mandatului încredinŃat sau misiunii de luptă primite;

- garant al respectării legislaŃiei interne, internaŃionale şi a normelor de drept internaŃional umanitar;

- control al modului de folosire a forŃei; - control politic asupra conducerii militare. În timp ce, în conflictele armate clasice între state, se aplică prevederile

dreptului naŃional şi internaŃional al conflictelor armate, în funcŃie de interesul naŃional, în cadrul operaŃiilor de pace, alŃi factori trebuie luaŃi în calcul la fundamentarea regulilor de angajare:

- situaŃia politică internaŃională; - opinia publică internaŃională; - interesul naŃional; - relaŃiile internaŃionale şi diplomaŃia;

168

- situaŃia operaŃională din teatru; - cadrul legislativ naŃional; - dreptul public internaŃional; - dreptul internaŃional umanitar. O analiză sumară a acestor factori conduce la concluzia că efectul conjugat al

acestora trebuie să contribuie la prezervarea şi promovarea interesului naŃional. ConŃinutul RoE trebuie să constituie o reflectare a acestei materializări pentru o

situaŃie foarte concretă, în care conducerea politică a statului îşi exercită responsabilitatea politică pentru o operaŃie militară. Acestea reprezintă cel mai puternic instrument pentru impunerea voinŃei politice şi pentru îndeplinirea obiectivelor asumate.

Schimbările democratice produse la sfârşitul anului trecut nu au dus la dispariŃia pericolelor la adresa comunităŃilor umane, ci la o suplimentare, o diversificare şi o amplificare a riscurilor, pericolelor şi ameninŃărilor îndreptate împotriva acestora. Dimensiunea conflictelor din ultimii ani s-a modificat radical prin însuşi caracterul asimetric al confruntărilor şi folosirea tehnologiilor specifice revoluŃiei în problemele militare. Provocările mediului de securitate zonal, regional şi global acŃionează puternic asupra caracterului, naturii şi conŃinutului misiunilor Armatei României. ConsecinŃa imediată o constituie reorientarea misiunilor forŃelor armate. Chiar dacă apărarea naŃională rămâne, pe mai departe, misiunea de bază, acestea trebuie să fie în măsură să-şi asume, tot mai mult, o paletă largă de misiuni internaŃionale.

În funcŃie de particularităŃile situaŃiilor în care forŃa armată este angajată, se pot distinge următoarele tipuri de reguli de angajare:

- generale – se elaborează când forŃa armată este folosită în timp de pace sau în operaŃii clasice şi se fundamentează pe dreptul la autoapărare al naŃiunii; se divid în două secŃiuni:

• secretă, care tratează obiectivele misiunii de îndeplinit; • nesecretă, prin care se asigură informaŃiile necesare pentru

autoapărare; - specifice – adecvate evoluŃiei crizei; - în timp de război – elaborate de Autoritatea NaŃională de Comandă; - operaŃii de pace; - operaŃii umanitare – elaborate de comandamentul forŃei, conform

mandatului primit; în cadrul forŃei multinaŃionale, sunt unice pentru toate structurile forŃei, indiferent de statul din care provin.

Este evident că regulile de angajare nu pot acoperi toate situaŃiile care se pot ivi pe timpul unei operaŃii militare. Nu se substituie regulamentelor militare şi nu au menirea de a determina schimbarea doctrinei, a metodelor şi procedeelor de acŃiune militară.

Prin modul de redactare, regulile de angajare trebuie să înlăture toate ambiguităŃile şi echivocurile care ar putea conduce la înŃelegerea greşită a raŃiunii acŃiunilor desfăşurate ori i-ar determina pe comandanŃi să acŃioneze cu prea multă prudenŃă sau, dimpotrivă, cu prea mult zel.

169

Formulate corect şi precis, RoE furnizează comandanŃilor responsabili de executarea operaŃiilor militare, orientări clare şi garanŃia că respectarea lor răspunde cerinŃelor misiunii, certitudinii îndeplinirii în siguranŃă a acesteia, eliminând opŃiunile şi formulările generale, vagi şi abstracte, formulate, de cele mai multe ori, de factorul politic. În lipsa acestor reguli, se induce un sentiment de nesiguranŃă, generat de imprecizia ordinelor primite, sunt afectate voinŃa şi ambiŃia de a îndeplini misiunea încredinŃată, datorită insuficientei departajări a răspunderii juridice a militarilor de responsabilitatea politică a factorilor decizionali care autorizează folosirea forŃei.

Ca documente distincte de conducere a acŃiunilor militare, regulile de angajare sunt anexe ale Planului/Ordinului de operaŃii şi, ca atare, ele sunt supuse regimului documentelor clasificate.

Elaborarea regulilor de angajare este strâns legată de procesul de planificare a unei operaŃii. Este un proces al cărui algoritm ar putea avea următoarele etape:

- analiza concepŃiei operaŃiei Ńinând cont de obiectivele politice urmărite, cadrul juridic (convenŃiile internaŃionale, acordurile internaŃional relevante, dreptul internaŃional umanitar, în special când este vorba despre o coaliŃie de forŃe);

- stabilirea regulilor de angajare la nivelul politic sau politico-militar; - analiza procedurilor standard de operare; - proiectarea regulilor de angajare la nivel operativ şi tactic; - analiza planului de operaŃii pentru a determina misiunea de bază şi

misiunile secundare; - analiza planurilor compartimentelor care implică folosirea forŃei; - analiza instrucŃiunilor de cooperare şi a măsurilor de control; - analiza tuturor anexelor planului de operaŃii, în mod deosebit, cea juridică; - obŃinerea informaŃiilor referitoare la adversar, armele din dotarea sa şi

modul de folosire a acestora etc.; - determinarea măsurilor adecvate de autoapărare, în funcŃie de restricŃiile

strategice, operative, tactice, juridice, interne şi internaŃionale; - determinarea situaŃiilor în care dreptul intern şi cel internaŃional impun

obŃinerea aprobării, coordonării sau altor măsuri de protecŃie înainte de folosirea unor mijloace de luptă, de selectarea a Ńintelor etc.

Pregătirea de comandament cu acest subiect constituie oportunităŃi excelente pentru determinarea rolului fiecărei structuri în conceperea şi elaborarea unei doctrine şi a unui catalog de reguli de angajare eficiente. În cadrul jocurilor de război, exerciŃiilor şi scenariilor, organizate la toate nivelurile de comandă, se dezbat, experimentează şi se constată viabilitatea RoE, din perspectiva standardelor operaŃionale şi a scenariilor anticipate.

O condiŃie esenŃială a pregătirii for Ńelor armate, pentru a face faŃă unor eventuale provocări cu care se pot întâlni şi confrunta într-o situaŃie operaŃională concretă, o pot reprezenta elaborarea unui set de RoE pentru crize previzibile şi instruirea trupelor pentru aplicarea lor.

În situaŃia în care, pe timpul unei operaŃii multinaŃionale, doar unele dintre naŃiunile participante au ratificat tratate şi/sau convenŃii, relevante pentru misiunile care trebuie îndeplinite în cadrul acelei operaŃii, în mod normal, părŃile semnatare vor respecta obligaŃiile ce decurg din acestea, dar şi drepturile acelor naŃiuni care nu sunt

170

parte la aceste reglementări, în scopul adoptării unor reguli de angajare comune aplicabile pentru întreaga forŃă multinaŃională.

Regulile de angajare pentru contingentele sau pachetele de forŃe naŃionale, participante la operaŃii conduse de NATO sau UE, trebuie să fie concepute în conformitate cu prevederile legislaŃiei naŃionale. Deoarece nu pot fi îndeplinite misiuni care contravin acestor reguli, autorităŃile militare naŃionale vor emite precizări în măsură să asigure concordanŃa acestor reguli cu legile naŃionale şi cu nivelul de autorizare a forŃei pentru operaŃia respectivă.

Atunci când în legile naŃionale ale unui stat, participant la o operaŃie în cadrul unei alianŃe sau coaliŃii de state, sunt anumite prevederi care contravin regulilor de angajare comune, autoritatea naŃională respectivă trebuie să informeze autoritatea superioară, în timp oportun, despre discordanŃele existente.

Regulile de angajare se emit la nivelurile ierarhiei AutorităŃii NaŃionale de Comandă, de la nivelul politico-militar până la statele majore de la fiecare nivel de comandă.

Autoritatea însărcinată cu elaborarea regulilor de angajare trebuie să se asigure că acestea nu limitează, nejustificat sau de o manieră excesivă, orizontul de acŃiune al comandanŃilor, ci îi direcŃionează în utilizarea forŃei, concordant cu scopurile politice şi militare urmărite, prevederile specifice ale legislaŃiei interne şi dreptului internaŃional.

Pe baza acestei scurte prezentări, putem concluziona că RoE reprezintă reglementări de natură politico-militară cu privire la utilizarea forŃei militare şi la activităŃile conexe, cât şi instrucŃiuni bazate pe aceste reguli trasate de conducerea militară pentru îndeplinirea unei anumite operaŃii militare.

Participarea forŃelor la operaŃii militare trebuie să se execute cu respectarea strictă a regulilor de angajare, stabilite de comun acord între toate părŃile implicate în misiunea respectivă, inclusiv cele aflate în conflict.

Succesul acŃiunilor militare şi protecŃia intereselor comunităŃilor naŃionale sau internaŃionale sunt de neconceput fără elaborarea şi aplicarea unor RoE adecvate, în orice operaŃie.

AutorităŃile politice şi militare cu responsabilităŃi în domeniul securităŃii şi apărării naŃionale au obligaŃia de a elabora aceste instrumente pe baza dreptului la autoapărare, prevăzut în legislaŃia internă a statelor, cât şi în cea internaŃională.

171

COMUNICARE ŞI RELA łII PUBLICE ÎN FOR łELE NAVALE

Locotenent comandor Ion BURGHIŞAN, Şeful compartimentului secretariat şi relaŃii publice la Comandamentul flotei

Comunicarea şi relaŃiile publice, în ForŃele Navale, se desfăşoară în conformitate cu prevederile RP-1/2002, „InstrucŃiuni privind activitatea de relaŃii publice în armata României”. Având în vedere interesul sporit al mas-mediei şi al publicului larg în raport cu anumite evenimente, precum şi identificarea unor oportunităŃi de mediatizare şi promovare a imaginii proprii, Statul Major al ForŃelor Navale desfăşoară, prin structura de RelaŃii Publice, activităŃi suplimentare complexe.

Elementul de greutate al acestora îl reprezintă Centrul de presă al ForŃelor Navale.

Centrul de Presă al forŃelor navale reprezintă o entitate distinctă a sistemului de relaŃii publice, creată temporar şi destinată asigurării unui flux informaŃional eficient, în scopul promovării şi gestionării imaginii ForŃelor Navale.

Centrul de Presă se constituie: - la ordinul şefului Statului Major al ForŃelor Navale; - în general, cu ocazia desfăşurării unor exerciŃii navale complexe; - în special, cu ocazia sărbătoririi Zilei Marinei Române. Centrul de Presă se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în orice locaŃie,

ordonată, care întruneşte condiŃiile tehnice necesare şi mobilitate către şi de la evenimentul respectiv.

Organizare: - prin Ordinul şefului Statului Major al ForŃelor Navale se constituie Centrul

de Presă; - în perioada premergătoare evenimentului, structurile de RelaŃii Publice ale

ForŃelor Navale se întrunesc într-o şedinŃă, de genul „brain storming”, pentru a stabili suportul logistic al acŃiunii, pentru a reglementa strategia de abordare a relaŃiei cu mas-media, precum şi de a stabili „mesajele de transmis” (în raport cu obiectivele şi misiunile ForŃelor Navale);

- problematica discutată se prezintă şefului Statului Major al ForŃelor Navale;

- în urma aprobării planului de mediatizare se înfiinŃează Centrul de Presă, în cadrul căruia:

• se stabilesc responsabilităŃi clare pe oameni şi garnizoanele de marină;

172

• se pregăteşte logistica necesară mediatizării (postere, mape de presă, insigne, legitimaŃii de presă etc.);

• se întocmeşte şi se transmite comunicatul de presă; • se instruiesc persoanele care vor acorda interviuri şi declaraŃii de

presă; • se stabilesc locaŃiile optime pentru capturi video şi foto; • se monitorizează presa pentru efectuarea unei analize de imagine a

evenimentului, precum şi pentru abordarea unei noi strategii de mediatizare (dacă e cazul);

• se stabileşte relaŃionarea pe verticală cu Statul Major General şi DirecŃia Informare şi RelaŃii Publice, în scopul reflectării evenimentului la scară naŃională.

Concluzii: Centrul de presă reprezintă: - o modalitate eficientă de îndeplinire a obiectivelor de comunicare şi relaŃii

publice, ale ForŃelor Navale; - prin mesajele cheie stabilite, cu ocazia acestor evenimente, se sporeşte

sentimentul de încredere în capabilităŃile ForŃelor Navale şi, în general, în armată, se promovează cariera militară în rândul tinerilor;

- în urma activităŃii Centrului de Presă, feedback-ul din partea mass-mediei şi a populaŃiei civile este, cu preponderenŃă, pozitiv;

- Centrul de Presă este unul dintre mijloacele de promovare ale ForŃelor Navale, ca factor de siguranŃă la Dunăre şi Marea Neagră, în cadrul Sistemului NaŃional de Apărare.

173

LOGISTICA ÎN OPERA łIILE MARITIME MULTINA łIONALE

Căpitan comandor Liviu COMAN, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Locotenent comandor Ciprian MANDACHI, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

1. Introducere

Această lucrare asigură o imagine generală şi o sinteză a principiilor de logistică multinaŃională pentru nave aparŃinând unei ForŃe Maritime MultinaŃionale/MNMF şi asigură informaŃii suplimentare despre diverse probleme de logistică care vor fi folosite de ofiŃerul cu logistica NATO. Ea nu intenŃionează să înlocuiască sau să elimine documentele-sursă pe care s-a bazat ci să aducă elemente de noutate în ceea ce priveşte cooperarea multinaŃională în domeniul logistic şi să identifice aceste surse pentru a facilita informarea şi să asigure o sinteză când este necesar.

Spectrul acŃiunilor în care ForŃele Armate şi implicit ForŃele Navale vor fi implicate, odată cu afirmarea prin strategia de securitate proprie a disponibilităŃii de a participa la acŃiuni comune va creşte. Principalele documente care creionează participarea la aceste misiuni cuprind şi precizări cu privire la sprijinul logistic naŃional1. În aceeaşi idee, în cadrul SMFN are loc o intensă activitate de implementare a standardelor din domeniul logistic, administrativ şi tehnic NATO.

1 *** Strategia Militară a României: „Sistemul logistic trebuie să asigure libertatea de acŃiune atât în timp de

pace, cât şi în situaŃii de criză şi la război. El trebuie să fie suplu şi flexibil pentru a susŃine participarea la noi tipuri de angajamente/misiuni multinaŃionale de sprijin al păcii. În acest scop, vom moderniza sistemul logistic, având în vedere următoarele obiective: să devină integrat, cu o structură modulară, interoperabil cu sistemele logistice ale armatelor moderne din Ńările membre ale NATO, care să asigure o autonomie iniŃială a unităŃilor, în funcŃie de locul lor în cadrul structurii operaŃionale; asigurarea unui înalt grad de viabilitate, flexibilitate şi capacitate de adaptare modulară în sprijinirea forŃelor, conform diferitelor misiuni repartizate acestora; realizarea unei concepŃii de planificare centralizată şi de implementare descentralizată pentru a asigura sprijinul logistic necesar în vederea executării operaŃiilor planificate pe teritoriul naŃional şi în spaŃiul de interes strategic; dezvoltarea unui sistem informatic de logistică, comparabil cu cel al NATO; eliminarea paralelismelor şi a întrepătrunderii sarcinilor în domeniul logistic între categoriile de forŃe ale armatei, comandamente şi direcŃii centrale; renunŃarea la principiul preventiv planificat, de executare a reparaŃiilor de tehnică din înzestrarea armatei şi aplicarea sistemului de mentenanŃă după necesitate, pe bază de diagnostic; o implicare a societăŃilor comerciale civile de profil în realizarea unor sarcini ale componentelor logisticii. Adaptarea sistemului logistic la noua structură de forŃe şi modernizarea acestuia vor asigura condiŃiile materiale şi de asistenŃă necesare pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei militare.”

174

2. Cooperarea multinaŃională în domeniul logistic

În concepŃia AlianŃei, logistica este definită ca fiind ştiinŃa planificării şi executării deplasărilor şi mentenanŃei forŃelor şi cuprinde proiectarea, dezvoltarea, achiziŃionarea, depozitarea, transportul, distribuŃia, întreŃinerea şi evacuarea materialelor, transportul şi cazarea personalului, realizarea şi mentenanŃa infrastructurii, realizarea achiziŃiilor etc.

ConcepŃia de execuŃie a sprijinului logistic, parte componentă a ConcepŃiei OperaŃiei trebuie să corespundă condiŃiilor concrete ale misiunii, să fie flexibilă, pentru a putea facilita moduri diferite de abordare a problemei logistice de naŃiunile participante şi să arate că oferă beneficii atât naŃiunilor contribuitoare cu forŃe, cât şi AlianŃei în ansamblul său.

Aşa cum este firesc, procesul de planificare a logisticii operaŃiilor maritime multinaŃionale reprezintă un proces complementar planificării operaŃionale şi el trebuie să răspundă la următoarele întrebări: ce materiale, facilităŃi şi servicii sunt necesare, cine este responsabil pentru procurarea lor şi unde, când şi cum vor fi ele asigurate?

2.1. Conceptul NATO de sprijin logistic Conceptul strategic NATO presupune o cooperare la nivel înalt datorită

numărului mare de structuri multinaŃionale care sunt sau pot să apară, iar integrarea multinaŃională se realizează de la nivelul inferior al comenzii.

Conceptul de Centru logistic multinaŃional întrunit/Multinational Joint Logistic Centre/MJLC a fost dezvoltat pentru:

- stimularea şi sporirea modalităŃilor în care se realizează autoritatea şi responsabilităŃile comandanŃilor NATO;

- reducerea suprapunerilor în competiŃia pentru resurse între naŃiuni în operaŃie;

- autorizarea comandantului forŃei sau a comenzii NATO din teatru pentru coordonarea eficientă şi efectivă a sprijinului logistic, în toată zona de responsabilitate.

MC 319/1, Principiile şi politicile NATO pentru logistic ă stabileşte responsabilităŃile colective pentru logistică, fiind focalizat pe furnizarea sprijinului logistic NATO în operaŃiile multinaŃionale.

FuncŃiile responsabilităŃii colective sunt: - cooperarea logistică între NATO şi naŃiuni, în condiŃiile îndeplinirii

cerinŃelor operaŃionale; - responsabilitatea naŃiunilor pentru dotarea propriilor forŃe cu echipamentele

necesare şi asigurarea resurselor logistice; - responsabilitatea comandantului NATO pentru stabilirea logisticii necesare

sprijinului propriilor forŃe şi coordonarea planificării sprijinului logistic; - autoritatea; - cooperarea între naŃiuni şi autoritatea NATO; - corelarea sprijinului logistic între NATO şi autorităŃile naŃionale.

175

ComandanŃii forŃelor NATO trebuie să prevadă corect cantitatea şi calitatea furnizării sprijinului logistic atât de către structurile militare, cât şi de cele civile.

NaŃiunile şi NATO au responsabilităŃi comune în ceea ce priveşte logistica operaŃiilor; acestea trebuie să se asigure individual sau prin înŃelegeri mutuale, privind furnizarea sprijinului logistic pentru trupele proprii destinate NATO la pace, criză şi război.

Fiecare naŃiune poartă întreaga răspundere în furnizarea sprijinului logistic pentru propriile forŃe destinate NATO; în anumite cazuri, pot fi asigurate de alte naŃiuni sau de NATO, în baza unor tratate/înŃelegeri. NaŃiunile păstrează controlul asupra propriilor resurse până când acestea sunt puse la dispoziŃia NATO.

Comandantul forŃei are autoritatea să redistribuie bunurile specifice logisticii între naŃiuni, pentru sprijinul forŃei. Acesta îşi asumă controlul asupra resurselor financiare şi a bunurilor materiale comune ce-i sunt încredinŃate până la transferul de autoritate – Transfer of Authority/TOA – şi are autoritatea să stabilească cerinŃele pentru Sprijinul NaŃiunii Gazdă – Host Nation Support/HNS, – să folosească resursele locale, să iniŃieze şi să participe la negocieri bilaterale şi multilaterale, să tragă concluzii privind sprijinul logistic şi să stabilească priorităŃile de colaborare în numele naŃiunilor.

Pentru operaŃiile non-articol 5 desfăşurate, cooperarea între naŃiuni şi autoritatea NATO trebuie extinsă şi la naŃiunile nemembre NATO, statele OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, Uniunii Europene, OrganizaŃiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi organizaŃiilor nonguvernamentale sau altor organizaŃii.

Pentru a coordona logistica naŃională şi multinaŃională şi a exercita autoritatea şi responsabilitatea logistică, comandanŃii forŃelor trebuie să deŃină comanda şi controlul capabilităŃilor logistice apropiate, împreună cu propriile comandamente.

Pentru coordonarea întregului suport logistic între naŃiunile participante, Ńările gazdă şi organizaŃiile nonguvernamentale se creează Centrul Logistic MultinaŃional Întrunit/MJLC.

Elementul de Sprijin NaŃional/NSE are rolul de a coordona, formula şi stabili acorduri bilaterale sau multinaŃionale de sprijin logistic, precum şi de a stabili nevoile urgente de susŃinere a naŃiunii respective.

2.2. NaŃiunea lider România poate accepta responsabilitatea procurării şi aprovizionării unui

spectru larg al suportului logistic pentru toate forŃele şi/sau comandamentele participante la o anumită acŃiune militară. În acest caz se poate face referire la responsabilităŃile NaŃiunii Lider/NL.

NaŃiunea Lider este cea care îşi asumă toată responsabilitatea sprijinului logistic pentru coordonarea şi/sau aprovizionarea unui spectru negociat al suportului logistic pentru toate forŃele multinaŃionale sau nu, inclusiv pentru comandamente în interiorul zonei de responsabilitate stabilite. Aceste responsabilităŃi trebuie să includă contracte şi servicii. Despăgubirea/compensarea şi/sau rambursarea acestor servicii face obiectul înŃelegerilor între părŃile participante.

176

Rolul şi responsabilităŃile NL în operaŃiile desfăşurate sub comanda NATO se pot schimba pe timpul desfăşurării operaŃiei. Principalele responsabilităŃi ale NL pe timpul fazei de pregătire şi planificare a sprijinului logistic sunt următoarele:

- negocierea cu Comandamentul Strategic – Strategic Command, comandantul forŃei şi naŃiunile participante şi stabilirea clară a perioadei de timp pentru care sunt asumate responsabilităŃile;

- revizuirea cerinŃelor privind structura de forŃe „Statement of Requirements”/SOR şi propunerea de amendamente în sprijinul acoperirii nevoilor de forŃe şi capabilităŃi adecvate îndeplinirii misiunii;

- pregătirea Aranjamentelor Tehnice – Technical Arrangements/TA şi a procedurilor de operare permanente; NL este desemnată să contribuie la dezvoltarea acestor elemente în planul de operaŃie/OPLAN;

- identificarea, dezvoltarea, consolidarea infrastructurii necesare şi cerinŃelor contractuale;

- la sosirea în teatrul de operaŃii, NL coordonează şi înlocuieşte sprijinul logistic asigurat de naŃiuni în domeniile pentru care are stabilite responsabilităŃi;

- NL este responsabilă pentru îndrumarea şi direcŃionarea tuturor celulelor funcŃionale specializate cerute şi pentru care are stabilite responsabilităŃi de la statul major logistic al comandamentului din teatru sau de la MJLC;

- NL trebuie să asigure asistenŃa majoră de specialitate şi este responsabilă de asigurarea resurselor necesare pentru toată tehnica de luptă şi materialelor necesare în vederea asigurării cererilor solicitate; de asemenea, este responsabilă pentru managementul şi mentenanŃa tuturor facilităŃilor şi a infrastructurii folosite şi pentru care are responsabilitate.

2.3. NaŃiunea cu rol specializat O naŃiune poate avea forŃe logistice şi capabilităŃi proprii suficiente pentru a

asigura voluntar servicii sau aprovizionarea cu produse deosebite pentru toate forŃele sau pentru o parte a acestora. Aceasta poate ajuta capabilităŃile logistice să devină în întregul lor mai puternice decât în mod individual. MC 319/2 prevede ca măsură de precauŃie ca o singură naŃiune să procure resurse şi să asigure suportul specific pentru toate forŃele sau parte din acestea, cu asigurarea compensării naŃiunii RSN, pentru suportul asigurat. Ca stat membru NATO, România îşi poate asuma în orice situaŃie rolul de naŃiune cu rol specializat, cu respectarea cerinŃelor enumerate în paragrafele următoare:

- particularităŃile sprijinului logistic acordat forŃelor navale; - transferul de autoritate asupra resurselor logistice; - principiile şi normele medicale. Particularit ăŃile sprijinului logistic acordat for Ńelor navale. Logistica este

ştiinŃa planificării şi îndeplinirii transferurilor de resurse, precum şi mentenanŃa forŃelor. În cel mai cuprinzător mod, este vorba despre acele aspecte ale operaŃiilor militare care cuprind:

- proiectare şi dezvoltare, achiziŃii, depozitare, transfer, distribuŃie, mentenanŃă, evacuare şi casare de materiale;

- transport de personal;

177

- achiziŃii sau construcŃii, mentenanŃă, folosire şi amenajare a facilităŃilor; - achiziŃii sau angajări de servicii; - servicii de suport medical şi de sănătate. Principiile şi politicile logistice în operaŃiile maritime multinaŃionale sunt: - autorităŃile naŃionale şi NATO au o responsabilitate colectivă pentru

suportul logistic al operaŃiilor multinaŃionale NATO; cooperarea între naŃiuni şi autorităŃile NATO este esenŃială;

- suficientă autoritate comandantului NATO, la un anumit nivel, în cadrul structurilor şi procedurilor logistice asupra resurselor logistice necesare pentru a-i acorda posibilitatea de a angaja şi susŃine forŃele de care dispune în cel mai eficient mod, funcŃie de limitările naŃionale;

- suportul logistic trebuie să fie suficient pentru a susŃine operaŃiile maritime şi este necesar ca în teatru să fie în măsură să sprijine forŃele maritime dislocate;

- grad înalt de flexibilitate al suportului logistic, datorită multitudinii de misiuni în cadrul AlianŃei şi a spaŃiului larg de desfăşurare a acestora.

Regulile care dirijează logistica sunt următoarele: - fiecare naŃiune deŃine responsabilitatea finală pentru asigurarea suportului

logistic pentru toate forŃele sale aflate la dispoziŃia NATO, care poate fi finalizată prin diferite moduri, inclusiv prin acorduri cu alte naŃiuni sau cu NATO;

- comandantul NATO stabileşte necesităŃile de sprijin logistic şi coordonează suportul logistic în cadrul zonei sale de responsabilitate;

- naŃiunile păstrează controlul asupra resurselor proprii până când acestea sunt transferate în responsabilitatea comandantului NATO;

- rapoartele logistice trebuie să furnizeze suficiente informaŃii privind nivelul de pregătire pentru acŃiune a forŃelor, pentru a permite comandanŃilor NATO să îndeplinească misiunile încredinŃate şi să asigure necesităŃile pe timp de pace, criză şi la război.

Ca element de bază, concepŃia de execuŃie a sprijinului logistic trebuie să corespundă condiŃiilor misiunii, să fie îndeajuns de flexibilă pentru a facilita modurile diferite de abordare a problemei logistice de către naŃiunile ForŃei Maritime MultinaŃionale, să beneficieze de avantajele oferite de mijloacele acestora şi să demonstreze că oferă beneficii atât naŃiunilor contribuitoare, cât şi AlianŃei.

Sistemul logistic multinaŃional cuprinde: - forŃe şi mijloace navale, respectiv nave pentru aprovizionarea cu

combustibili, muniŃie, hrană, piese de schimb; nave atelier şi nave spital; navele se pot afla sub controlul operaŃional sau tactic al comandantului ForŃei Maritime MultinaŃionale, care are în subordine un OfiŃer Coordonator Logistic al ForŃei, ajutat de mai mulŃi ofiŃeri care coordonează sprijinul logistic al grupurilor tactice;

- forŃe şi mijloace de sprijin la uscat: locuri de ancorare, porturi, baze şi unităŃi logistice; organizarea sprijinului la uscat este responsabilitatea comandantului ForŃelor Operative MultinaŃionale Întrunite;

- mijloacele de sprijin naŃionale, destinate transportului de pasageri, poştă şi încărcătură, muniŃii, piese de schimb şi combustibili speciali.

Pentru a asigura eficienŃa operaŃiilor maritime multinaŃionale, este necesar ca toŃi participanŃii să înŃeleagă şi să aplice doctrina logistică a coaliŃiei, să cunoască

178

posibilităŃile unităŃilor de sprijin logistic, procedeele standard de operare, terminologia şi metodele de calcul stabilite la nivelul forŃelor multinaŃionale.

Transferul de autoritate asupra resurselor logistice. ComandanŃilor NATO,

la nivele stabilite de comun acord, li se va acorda suficientă autoritate asupra resurselor logistice necesare pentru a avea posibilitatea de a angaja şi susŃine forŃele de care dispun, în cel mai eficient mod.

Principiile şi normele medicale. NaŃiunile deŃin responsabilitatea finală în asigurarea stării de sănătate pentru forŃele proprii, această responsabilitate urmând a se diviza în mod egal la momentul realizării transferului de autoritate între comandanŃii NATO din structurile implicate.

2.4. Structura logistică a ForŃei Maritime Multina Ńionale Structura logistică a ForŃei Maritime MultinaŃionale este formată din

următoarele componente: - suportul logistic pe mare; - suportul logistic la litoral; - suportul logistic naŃional; - suportul multinaŃional întrunit; - suportul logistic local sau al naŃiunii gazdă. Suportul logistic pe mare constă în asigurarea unei nave sau a unei grupări de

nave de suport logistic care să poată furniza combustibili-lubrifianŃi, muniŃie, hrană şi materiale de resortul hranei, piese de schimb, facilităŃi medicale şi capabilităŃi de reparaŃii pentru forŃele operaŃionale, fie că sunt în marş sau la ancoră.

Aceste nave se pot afla sub controlul operaŃional sau tactic al comandantului ForŃei Maritime MultinaŃionale/MNMF.

Comandantul ForŃei Maritime MultinaŃionale poate stabili un coordonator al forŃei logistice/FLC care să asigure coordonarea suportului logistic pe mare şi care să fie interfaŃa cu bazele logistice de la Ńărm.

Suportul logistic la litoral . Amenajările specifice, facilităŃile şi forŃele pentru sprijinul operaŃiilor MNMF vor fi alcătuite funcŃie de necesităŃile logistice şi distribuŃia geografică a unităŃilor din compunerea MNMF.

Suportul logistic la Ńărm poate fi asigurat de suportul regional sau suportul logistic extins.

Comandantului NATO îi revine responsabilitatea de a coordona „suportul la litoral” pentru ForŃa Maritimă MultinaŃională/MNMF subordonată.

Suportul logistic naŃional. Transferul personalului, corespondenŃei şi materialelor/PMC, muniŃii, piese de schimb, provizii alimentare sau anumiŃi combustibili-lubrifianŃi către amenajările de suport logistic multinaŃional este responsabilitatea fiecărei naŃiuni care are forŃe dislocate în teatrul de operaŃii. Cu toate acestea, coordonarea NATO pentru suportul logistic atribuit este esenŃială dacă acest concept funcŃionează eficient.

Suportul multina Ńional întrunit. Când se constituie un Centru Logistic MultinaŃional Întrunit/MJLC, componenta Logistică MultinaŃională/MNLC coordonează misiunile sale logistice prin intermediul MJLC.

179

Suportul logistic local sau al naŃiunii gazdă/HNS. Suportul logistic local sau al naŃiunii gazdă/HNS impune stabilirea şi operarea unui ALSS/Advanced Logistic Support Site (Punct Avansat de Suport Logistic) sau FLS/Forward Logistic Site (Punct Logistic Înaintat). Suportul logistic poate include facilităŃi, servicii, echipamente şi personal lucrător.

3. Suportul logistic pe mare

Comandantul ForŃelor Maritime MultinaŃionale/MNMF asigură coordonarea ForŃei şi Grupului Logistic, acesta fiind o parte componentă a mijloacelor de luptă.

Acesta desemnează un coordonator al Grupului Logistic/GLC pentru a monitoriza necesităŃile logistice. Coordonatorul ForŃei Logistice/FLC este numit atunci când operează mai mult de un Grup de ForŃe/Task Group cu sprijin reciproc. Când MNMF constă într-un grup de forŃe sau mai mic, sau când grupul de forŃe nu operează cu sprijin reciproc, Coordonatorul Grupului Logistic/GLC este numit comandantul MNMF.

FLC şi GLC stabilesc şi execută concepŃia logistică a MNMF pe mare. Aceştia vor lua toate măsurile pentru a se asigura că activitatea de coordonare a activităŃilor logistice sprijină intenŃiile tactice şi operaŃionale ale comandantului MNMF. De asemenea, aceştia îl consiliază pe comandantul MNMF în privinŃa fundamentării rezervelor logistice, identificarea opŃiunilor şi oportunităŃilor în domeniul logistic.

FLC şi GLC coordonează asistenŃa tehnică pe mare şi monitorizează cantităŃile şi controlul mişcării POL, muniŃii, provizii, materiale de vitalitate, personal, efecte poştale şi cargo/PMC.

Comandant MNMF

MNLC (M)

FLC Consilier

Medical

GLC GLC GLC

Figura 1. MNMF – Organizarea suportului logistic pe mare

Coordonatorul ForŃei Logistice/FLC este principalul consilier al Comandantului MNMF şi este responsabil cu rezolvarea problemelor logistice apărute la gruparea navală pe mare. El stabileşte şi pune în aplicare politicile logisticii pentru MNMF, stabileşte obiectivele logistice în vigoare şi coordonează

180

sprijinul logistic necesar. FLC trebuie să se găsească în aceeaşi locaŃie cu comandantul MNMF, el fiind responsabil pentru toate coordonările logistice din interiorul MNLC.

Consilierul Medical este principalul asistent în problemele medicale al Comandantului MNMF şi FLC pe timpul ieşirii pe mare.

Coordonatorul Grupului Logistic/GLC stabileşte şi coordonează sprijinul logistic în cadrul Grupării de Nave. El este responsabil în faŃa comandantului acestei grupări pentru problemele de logistică şi raportează starea logistică a grupării la FLC.

Când GLC nu are suficient personal, este responsabil pentru distribuirea sarcinilor la ofiŃerii existenŃi în structură.

Ofi Ńerul responsabil cu Controlul Materialelor/MATCONOF monitorizează starea elementelor „OPSTAT DEFECT” între TF sau TG identificând şi efectuând transferul elementelor cheie, atunci când este posibil.

MATCONOFF este autorizat să coordoneze şi să efectueze transferul materialelor critice între TF şi TG, strict necesare pentru continuarea activităŃilor.

Coordonatorul Local al Logisticii Aerien/LALC analizează cererile logisticii de transport, dezvoltă şi monitorizează programul de zbor pentru a deservi navele. În funcŃie de organizarea şi dispoziŃia TF sau TG, se poate desemna unul sau mai mulŃi LALC. LALC promovează permanent „Planul logistic pe calea aerului” coordonându-se cu alte MNMF desemnate – cum ar fi coordonatorul operaŃiilor executate cu elicopterul.

Coordonatorul Reaprovizionării în Mar ş/URC planifică şi coordonează UNREP în cadrul Grupării de ForŃe. El este desemnat de GLC. URC este autorizat să stabilească priorităŃile şi să coordoneze utilizarea navelor de marfă desemnate.

Coordonatorul cu reparaŃiile/RC monitorizează „OPSTAT DEFECT” identificând capabilităŃile de reparare şi coordonează lucrările de reparaŃii ale tehnicii. Acesta este desemnat de GLC şi este autorizat să coordoneze şi să efectueze reparaŃii pe navă.

ComandanŃii navelor au următoarele responsabilităŃi: - întocmesc zilnic „LOGISTREP”; - identifică şi raportează la eşaloanele superioare problemele logistice critice; - asigură intermedierea pentru transferul PMC destinate altor structuri; - asigură continuitatea lanŃului de aprovizionare dintre navele de suport

logistic şi navele beneficiare, în fiecare moment disponibil; - la identificarea unor oportunităŃi de transport raportează şi nu vor aştepta

iniŃierea transporturilor logistice de către LALC; - raportează transferurile în cadrul „CASTRACK” şi zilnic în cadrul

rapoartelor „LOGSITREP”; - cu 10 zile înaintea desfăşurării exerciŃiilor sau operaŃiilor şi până în ultima

zi a acestora transmit informaŃii de tipul „OPSTAT DEFECT” sau OPSTATDAMAGE către FLC/GLC, RC/MATCONFF;

- transmit către „MATCONOFF” – spre informare – toate EMREQ; - în conformitate cu instrucŃiunile ordonate de GLC, asigură recepŃionarea

OPSTAT RASREQ pentru materiale, pe timpul activităŃilor de reaprovizionare;

181

- întocmesc, respectiv transmit „LOGREQ” către FLC şi OPSTAT UNIT către comandantul MNMF şi CTG, pe timpul aderării.

4. Suportul logistic la litoral

4.1. GeneralităŃi Suportul logistic la litoral cuprinde totalitatea activităŃilor logistice executate la

uscat pentru asigurarea directă a suportului logistic al ForŃei Maritime MultinaŃionale/MNMF. Suportul logistic iniŃial este responsabilitatea fundamentală a naŃiunilor care asigură forŃele. NaŃiunile trebuie să asigure o susŃinere continuă, individuală sau colectivă a acestor forŃe.

OpŃiunile privind suportul logistic se încadrează într-un spectru foarte larg, începând cu susŃinerea naŃională exclusivă, continuând cu acorduri bilaterale sau multilaterale, acorduri cu naŃiunea gazdă/HNS sau chiar asigurarea suportului logistic regional sau extins pentru MNMF.

Volumul suportului logistic caracterizează: - nivelul suportului la litoral; - nevoile logistice; - distribuŃia geografică a MNMF; - forma specifică a organizaŃiei logistice multinaŃionale de la litoral. Tipurile de suport logistic la litoral sunt: - regional; - extins. Suportul Logistic Regional. Dacă mărimea ForŃei Maritime

MultinaŃionale/MNMF şi solicitările anticipate de suport logistic ale acesteia nu justifică înfiinŃarea unui Punct de Suport Logistic Avansat/Advanced Logistic Support Site/ALSS sau Punct de Suport Logistic Înaintat/Forward Logistic Site/FLS, suportul logistic va fi coordonat de Coordonatorul ReparaŃiilor/RC prin intermediul facilităŃilor existente sau cele din apropierea zonei de operaŃii.

Structura forŃelor pentru suportul la litoral al MNMF conŃine: - reacŃia imediată (Immediate Reaction/IRF) SNF Regional; - reacŃia rapidă (Rapid Reaction/RRF) NTGs, NTFs, NETFs Extins; - apărarea principală (Main Defense/MDF) NTF sau NETFs Extins. Suportul Logistic Extins. Când situaŃia impune, funcŃie de mărimea MNMF şi

activarea de către NATO a structurii respective, un Comandament Logistic MultinaŃional şi personalul adiacent vor coordona suportul logistic la litoral prin intermediul Punctelor de Suport Logistic Avansat/Advanced Logistic Support Sites sau prin intermediul Punctelor de Suport Logistic Înaintat/Forward Logistic Sites.

Ordinului de OperaŃii/OPORDER întocmit cu ocazia exerciŃiilor sau operaŃiilor, comandantul MJLC va decide nivelul suportului logistic la litoral pentru componenta maritimă. FuncŃiunile Centrului MultinaŃional Logistic/MNLC pot fi îndeplinite de Centrul MultinaŃional Întrunit Logistic/MJLC.

182

Comandantul ForŃelor Maritime Multina Ńionale, prin intermediul Coordonatorului Logistic al ForŃelor/FLC asistă MNLC în determinarea priorităŃilor de suport logistic.

Suplimentar celorlalte atribuŃii de comandă şi control, Comandantul MNMF controlează şi coordonează toate mijloacele şi punctele logistice atribuite instituŃiei sale, conform „OPCON”. Aceasta include, la transferarea controlului de la MNLC şi navele de transport.

Centrul Logistic Multina Ńional/MNLC este o structură dislocată la litoral

care va asigura pentru MNMF suficient sprijin logistic, de la litoral, pentru susŃinerea operaŃiilor maritime.

Punctul de Suport Logistic Avansat/ALSS asigură, pentru MNMF, procesarea şi transferarea cu operativitate a tuturor informaŃiilor cu privire la personal, efectele poştale şi încărcătura/PMC primite de ALSS. Un ALSS poate fi considerat ca un punct primordial de transfer naval pentru materiale şi personal către şi de la unităŃile dislocate pe mare. Un ALSS trebuie îndeplinească următoarele condiŃii:

- să posede un acces sigur şi permanent la un port maritim şi un aeroport; - să posede o locaŃie sigură în teatrul de operaŃii dar nu în apropierea zonelor

de operaŃii principale sau zonele de conflict; - să fie capabil să manipuleze, să recepŃioneze, să depoziteze, să centralizeze

şi să trimită combustibil/POL, provizii, muniŃii şi personal; - să dispună de capabilităŃile medicale necesare (eşalon 3 sau 4) pentru

primirea, tratarea şi găzduirea răniŃilor; - să dispună de capabilităŃi de evacuare medicală aeriană/AEROMEDEVAC

pentru dislocarea răniŃilor între FLS şi ALSS; - să dispună sau să aibă acces la capabilităŃi de reparare a navelor. Comandantul ALSS nu are atribuŃii de raportare către comandantul FLS.

Coordonarea zilnică a activităŃilor între ALSS şi FLS pentru realizarea detaliilor coordonării pentru dislocarea PMC este îndeplinită şi monitorizată în totalitate de către personalul MNLC.

Comandantul ALSS raportează către MNLC şi informează MJLC/CTF/CJTF/FLS despre toate solicitările logistice. AdiŃional, comandantul

183

ALSS va menŃine un dialog zilnic cu comandanŃii bazelor sau punctelor de staŃionare în care este localizat punctul ALSS.

Punctul de Suport Logistic Înaintat. În mod normal, un Punct de Suport Logistic Înaintat/FLS este punctul terestru final de transfer care asigură un pod între un ALSS şi unităŃile de pe mare.

Un FLS trebuie să posede: - un acces sigur şi permanent la un port şi un aeroport; - capabilităŃi de suport medical – eşalon 2 sau 3 – pentru primirea,

stabilizarea şi păstrarea răniŃilor în luptă; - o legătură cu ALSS prin intermediul transporturilor aeriene. Pentru asigurarea suportului logistic maritim, capabilităŃile FLS pot varia de la

capacităŃi mici până la cele echivalente cu ale unui ALSS. Comandantul FLS nu este subordonat comandantului ALSS şi nu are atribuŃii

de raportare către acesta. Coordonarea zilnică a activităŃilor cu ALSS trebuie realizată pentru planificarea detaliată a dislocării PMC. Comandantul FLS raportează direct către MNLC, informează ALSS şi alte FLS şi menŃine un dialog zilnic cu comandanŃii bazelor sau punctelor de staŃionare în care este localizat punctul FLS.

4.2. Suportul NaŃional Dislocarea PMC, a pieselor de schimb pentru reparaŃii, a stocurilor de

subzistenŃă, a combustibilului unic/POL sau a muniŃiilor şi a răniŃilor între naŃiuni şi Punctele de Suport Logistic Avansat este responsabilitatea fiecărei naŃiuni pentru forŃele destinate.

În caz de necesitate, naŃiunile pot negocia acorduri bilaterale sau multilaterale de asistenŃă cu alte naŃiuni care posedă capacităŃi de transport excedentare. Dacă aceste aranjamente se vor dovedi inadecvate, atunci se poate solicita prin intermediul ReprezentanŃilor Logistici/LLR din cadrul MNLC accesul la acordurile NATO de suport logistic.

În mod normal, dislocarea PMC sau a încărcăturilor de înaltă prioritate se face cu cel mai rapid mijloc de transport disponibil. În caz de executare a transporturilor în zona de OperaŃii/AOR aparŃinând Comenzii Aliate din Europa, acestea pot fi coordonate de Centrul de Coordonare a Mişcării/ACE Mobility Coordination Center/AMCC din cadrul SHAPE/Supreme Headquarters Allied Powers Europe.

Combustibilii, muniŃiile şi alte materiale sunt dislocate de la ALSS către FLS cu mijloace de transport naval, atunci când facilităŃile portuare sunt disponibile.

4.3. Acordurile de Suport Logistic ale NaŃiunii Gazdă/Host Nation Support

Acordurile HNS asigură majoritatea cererilor de suport logistic de la litoral. Acordurile HNS se stabilesc între naŃiuni şi comandamentele NATO în cadrul

unor înŃelegeri bilaterale sau multilaterale. Activarea timpurie a acestor acorduri este esenŃială pentru succesul operaŃiilor maritime ale MNMF.

184

Acordurile HNS şi alte acorduri de suport logistic încheiate de naŃiunile care oferă forŃe, vor asigura serviciile şi facilităŃile necesare pentru stabilirea şi fundamentarea ALSS şi FLS.

4.4. Coordonarea NATO Redistribuirea resurselor logistice între comandanŃii NATO pentru suportul

logistic al MNMF se va face funcŃie de disponibilităŃile naŃiunilor care deŃin aceste resurse. RC se va informa permanent cu privire la toate punctele posibile ALSS sau FLS din interiorul Ariei de Responsabilitate/AOR şi Acordurile HNSA pentru a asigura planificarea şi coordonarea sprijinului logistic între naŃiuni pentru forŃele alocate la MNMF. În eventualitatea identificării unor deficienŃe în cadrul Acordurilor HNS existente care nu permit planificarea sau existenŃa unei structuri logistice multinaŃionale, în interesul naŃiunilor care oferă trupe, Comandantul NATO împuternicit poate negocia Acordurile HNS necesare.

5. Rapoarte pe linie de logistică

5.1. Principii generale InformaŃiile incluse în cadrul rapoartelor logistice trebuie să ofere

comandanŃilor de la toate nivelurile suficiente detalii pentru evaluarea propriilor capacităŃi logistice în timp de pace precum şi susŃinerea logistică a forŃelor proprii pe timp de criză, război şi alte operaŃii decât războiul. Pe durata unei operaŃii, raportarea logistică este importantă pentru controlul bunurilor logistice la toate nivelurile.

Rapoartele logistice pot avea formatul unui raport de situaŃie/Status reports, raport de solicitare/Statement of Requirements, de exemplu RAS, ori InstrucŃiune/Instructions, sau poate constitui un element în cadrul rapoartelor întocmite de autorităŃile superioare.

ComandanŃii de la fiecare eşalon vor Ńine cont la întocmirea unor astfel de rapoarte de păstrarea unui echilibru permanent între volumul de informaŃii furnizate.

5.2. Rapoartele de stare Rapoartele de stare sunt: - raport de situaŃie logistică/LOGSITREP; - raportul logistic de apreciere/LOGASSESSREP; - raportul de suport logistic/LOGSUPREP; - raport privind actualizarea informaŃiilor logistice/LOGUPDATE; - raport privind situaŃia încărcăturii/OPSTAT Cargo; - raport privind situaŃia RAS/OPSTAT RAS; - raport privind situaŃia unităŃii/OPSTAT UNIT; - raport privind situaŃia avariilor/OPSTAT Damage; - raport privind situaŃia defecŃiunilor/OPSTAT Defect. LOGSITREP . UnităŃile trebuie să trimită un LOGSITREP complet şi clar

conform indicaŃiilor GLC. Apoi, zilnic se va transmite un raport (la momentul stabilit în OPTASK LOG) cu menŃiuni privind folosirea combustibilului/muniŃiei şi

185

modificările raportului iniŃial. La anumite intervale de timp, sunt necesare LOGSITREP complete pentru verificarea preciziei informaŃiilor.

LOGASSESSREP. În baza LOGSITREP-ului primit, CTG trebuie să transmită zilnic un raport al Grupului, raport numit LOGASSESSREP, la MNMF CDR conform indicaŃiilor din OPTASK LOG FLC. FLC va consolida ulterior LOGASSESSREP-ul transmis de GLC, transmiŃând un LOGASSESSREP zilnic la Elementul HQ, care va evalua susŃinerea logistică generală a forŃei. În cazul operaŃiilor mici, acest raport constituie o parte a ASSESSREP general al CTF.

5.3. Mesajele de solicitare Mesajele de solicitare sunt: - solicitare logistică/LOGREQ; - solicitare logistică permanentă/STANDING LOGREQ; - solicitare logistică pentru RAS/OPSTAT RASREQ.

5.4. Mesajele de îndrumare Mesajele de îndrumare sunt: - OPGEN; - OPTASK LOG FLC; - OPTASK LOG MNLC; - OPTASK RAS; - EMREQs, REP DIR; - MCO TASK; - LALC TASK.

6. Domeniile de cooperare multinaŃională

În timpul procesului de planificare, împărŃirea sarcinilor multinaŃionale/

Multinational Task Sharing/MNTS este dependentă de misiune, luând în considerare următorii factori:

- structura forŃelor; - standardizarea materialelor; - durata operaŃiilor. Având identificate cerinŃele şi după ce au fost formulate cereri pentru

contribuŃii de forŃe, naŃiunile se pot pune de acord ca înŃelegerile naŃionale sau multinaŃionale să îndeplinească nevoile lor, luând în considerare înŃelegerile existente.

MNTS are posibilităŃi de realizare a cerinŃelor de sprijin logistic în următoarele domenii funcŃionale ale logisticii:

- aprovizionarea; - transportul; - mentenanŃa; - sprijinul medical; - infrastructura;

186

- serviciile de comunicaŃii şi informatice; - spălarea echipamentului şi îmbăierea efectivelor; - serviciile de recreare; - asigurarea financiară; - serviciile funerare. Deşi aspectele de standardizare trebuie luate în considerare, gradul de

interoperabilitate a echipamentului comun este posibil să fie foarte scăzut. De aceea, materialele de clasa a II-a rămân, în general, în sfera de aprovizionare naŃională.

Piesele şi subansamblurile de rezervă folosite în echipamentul general pot fi foarte uşor asigurate de o RSN, în baza unor înŃelegeri speciale bi/multilaterale.

Pentru forŃele navale cooperarea multinaŃională se realizează prin OfiŃerul de Control Material/MATCONOFF/MNLC.

Pentru carburanŃi şi lubrifianŃi/POL, s-a obŃinut un grad mai înalt de standardizare. Produsele POL specializate pot fi asigurate multinaŃional, dar cantităŃile implicate nu pot garanta efortul suplimentar de coordonare.

Deşi muniŃia poate fi interschimbabilă între contingente naŃionale, datorită specificaŃiilor tehnice şi aspectelor de siguranŃă/securitate implicate, este mult mai probabil ca aceasta să fie asigurată naŃional. În mod excepŃional, este acceptată naŃiunea cu rol specializat din cadrul înŃelegerilor bi/multinaŃionale.

Serviciile de transport pot fi asigurate multinaŃional, incluzând bunurile specializate, respectiv combustibil, apă, vehicule.

Coordonarea multinaŃională a transportului, în cooperare cu naŃiunea gazdă, este esenŃială pentru optimizarea fluxului de logistică al forŃei multinaŃionale. NaŃiunea lider este considerată a fi cea mai potrivită opŃiune.

Evacuarea din cadrul teatrelor poate fi asigurată pe plan multinaŃional şi este relevantă, în mod particular, pentru forŃele navale, dar evacuarea din cadrul teatrelor spre casă este o responsabilitate naŃională. Manevrarea datelor, incluzând pacientul, trebuie să fie predeterminată şi interoperabilă.

Aprovizionarea cu medicamente şi produse de sânge, pe plan multinaŃional, trebuie să fie pe deplin pusă de acord înaintea începerii operaŃiei. InvestiŃiile în infrastructură se limitează la acele cazuri impuse de executarea misiunii şi definită de nevoile de sprijin.

În cadrul NATO, Programul NATO de investiŃii pe linie de securitate/NATO Security Investment Programme/NSIP este principalul mecanism pentru identificarea şi dotarea cu infrastructură finanŃată în comun, care va fi utilizată de forŃele militare desemnate şi care, împreună cu alte cerinŃe militare esenŃiale îi va da posibilitatea comandantului să realizeze o capacitate militară specifică.

187

7. Proceduri NATO de operare pentru Coordonatorul ForŃei Logistice/FLC. Coordonatorul Grupului Logistic/GLC.

7.1. Operarea ForŃei şi a Grupului Naval Logistic în teatrul de operaŃii FLC/GLC

Rolul coordonatorului forŃei logistice/FLC sau coordonatorului grupului logistic/GLC reprezintă cheia susŃinerii unei ForŃe Maritime MultinaŃionale/MNMF, iar legătura dintre FLC/GLC şi alte atribuŃii ale personalului din cadrul comandamentului MNMF este vitală pentru succesul operaŃiilor.

FLC/GLC va folosi bunurile asigurate prin procesul de generare a forŃei, asumându-şi responsabilitatea folosirii fiecărui bun pentru obŃinerea celui mai bun rezultat. Aceste principii nu sunt proiectate în scopul asigurării soluŃiilor la provocările pe care FLC/GLC le poate întâmpina, ci pentru a asigura îndrumarea generală şi punctele de plecare pentru o gamă largă de probleme în care va fi implicat.

Comandantul Grupului Operativ este responsabil pentru angajarea/implicarea grupului său în teatrul de operaŃii. Comandantul ForŃei Reunite deŃine controlul asupra bunurilor naŃionale de logistică, iar OPCON este, de obicei, delegat al Comandantului ForŃei Maritime MultinaŃionale/MNMF CDR/CTG, după caz.

Coordonatorul ForŃei Logistice/Grupului Logistic/FLC/GLC din cadrul personalului MNMF CDR/CTG răspunde pentru toate bunurile de logistică din cadrul ForŃei sau Grupului Logistic. Mai exact, FLC/GLC trebuie să monitorizeze cerinŃele, să identifice deficitul/pierderile şi apoi să dezvolte şi să întocmească un plan de coordonare în vederea asigurării logisticii necesare sprijinirii operaŃiei.

De asemenea, trebuie să se Ńină cont de faptul că sarcina FLC/GLC poate fi îngreunată având în vedere natura forŃelor maritime în zona de operare. Într-adevăr, atunci când FLC este nominalizat pentru sprijinirea MNMF, este posibil ca personalul să fie bazat la Ńărm, forŃa fiind sprijinită de către GLC ale fiecărui Grup Operativ ce formează ForŃa Operativă totală.

7.2. Metodologia FLC/GLC Succesul logisticii operaŃionale pe mare depinde de planificare, legături strânse

cu personalul ce se ocupă de strategie şi cu autorităŃile adiacente/multinaŃionale şi de nivel superior, comunicaŃii bune şi cunoştinŃe solide despre ceea ce este posibil.

FLC/GLC trebuie să monitorizeze constant situaŃia tactică, să anticipeze cerinŃele de sprijin logistic şi să dea instrucŃiunile corespunzătoare. În situaŃii de criză şi de război, trebuie să se răspundă într-un interval minim de timp la necesităŃile simultane, semnificative. CondiŃiile EMCON şi diminuări ale disponibilităŃii comunicaŃiilor impun necesitatea unei planificări şi folosirea unor metode alternative de comunicare pentru modificarea planului în timp scurt. MenŃinerea unor legături cu personalul ce se ocupă de strategie este esenŃială pentru asigurarea faptului că planul logistic are sens tactic şi viceversa, planul tactic are sens logistic.

Pentru îndeplinirea acestei sarcini, FLC/GLC trebuie: - să îşi cunoască aria de responsabilitate şi pe cele adiacente, luând în

considerare siguranŃa reaprovizionării, facilităŃile disponibile, procedurile necesare şi

188

alternativele pentru resursele fundamentale/esenŃiale; - să proiecteze cerinŃele pentru primele 31 zile ale conflictului (sau cât se

ordonă) bazându-se pe cea mai bună estimare a situaŃiei tactice şi a gradului de uzură prevăzut;

- să planifice transportul resurselor necesare pentru realizarea reaprovizionării, modificând transferurile actuale pentru a satisface cerinŃele tactice;

- să măsoare şi să înnoiască obiectivele sale logistice pentru a cuantifica serviciul şi nivelul său de eficacitate;

- să recunoască în întregime implicaŃiile operaŃionale ale cerinŃelor şi problemelor de logistică.

7.3. Sarcinile Coordonatorului ForŃei Logistice/Grupului Logistic FLC/GLC este ofiŃerul responsabil la MNMF CRD/CTG pentru managementul

pro-activ şi deplasarea logisticii, asigurarea serviciilor de sprijin (inclusiv cele medicale), reaprovizionarea din surse externe şi întreŃinerea TF/Task Force sau TG/Task Group la cel mai înalt nivel de pregătire logistică.

În termeni generali, sarcinile FLC/GLC cuprind: - sarcini principale; - sarcini secundare. Sarcinile principale sunt următoarele: - să monitorizeze şi să asigure susŃinerea ForŃei/Grupului Maritim Operativ

desemnat prin intermediul legăturilor şi interacŃiunii cu agenŃiile logistice naŃionale/NATO/internaŃionale;

- să coordoneze toate problemele de logistică ale ForŃei Operative sau Grupului Operativ, inclusiv cele medicale, de reparaŃii şi salvare;

- să stabilească un sistem logistic cuprinzător de raportare. Sarcinile secundare sunt următoarele: - să asigure informaŃii complete şi exacte la fiecare 24 ore privind logistica

forŃelor din asigurare; acestea trebuie să acopere: • rapoarte OPSTAT DEFECT; • sprijinul TF/TG; • programul planificat şi recent îndeplinit de reaprovizionare, inclusiv

PMC; • starea aeronavelor TF/TG; • informaŃii de procesare a lanŃului de aprovizionare; • probleme medicale; • probleme privind reparaŃiile şi salvare.

- să pregătească aspectele logistice ale rezumatelor MNMF CDR/CTG care includ:

• sprijinul TF/TG; • starea materială a TF/TG (inclusiv starea aeronavelor şi situaŃia

reparaŃiilor); • starea de sănătate a efectivelor din TF/TG; • alte informaŃii solicitate privind logistica forŃelor.

189

- să compare informaŃiile de la LOGSITREP, OPSTAT DEFECT, LOGSASSESSREP şi alte semnale logistice (cereri VOD, starea aeronavelor etc.) şi să comunice LOGASSESSREP, JPERSREPS şi MEDASSESSREP, conform cerinŃelor;

- să ia legătura cu MJLC/MNLC (M)/NSE şi cu Punctele Logistice Înaintate/FLS şi Punctele de Sprijin Logistic Avansate/ALSS pentru a se asigura că toate articolele necesare pentru unităŃile din teatrul de operaŃii sunt transferate corect şi în mod eficient la unitatea corespunzătoare;

- să monitorizeze cerinŃele pentru RAS (A)/(S)/(L) pentru toate Grupurile Operative desemnate, inclusiv cererile pentru consolidare;

- să participe la toate întâlnirile de planificare a ritmului de Intensitate a Luptei pentru a se asigura că toŃi factorii de logistică sunt acoperiŃi.

7.4. Legăturile FLC/GLC şi autorit ăŃile de la nivel înalt În timp ce detaliile rămân flexibile, în termeni generali, GLC trebuie să

raporteze la FLC, în continuare FLC la comandant şi, în acelaşi timp, FLC/GLC trebuie să stabilească legături cu alte FLC/GLC importante şi cu autorităŃile de la Ńărm acolo unde Sprijinul NaŃiunii Gazdă/HNS este alocat.

FLC/GLC trebuie de asemenea să stabilească legături cu comandanŃii structurilor de Logistică MultinaŃională (în special MNLC/M), ComandanŃii sau Coordonatorii MJLC şi FLC/ALSS.

7.5. Planificarea şi execuŃia logisticii ForŃei sau Grupului. InstrucŃiunile FLC/GLC pentru For Ńă/Grup

În baza Cadrului HQ OPORDER, FLC/GLC va dezvolta principii logistice mai detaliate şi instrucŃiuni de raportare pentru a acoperi ForŃa/Grupul său, pe care le va semnala printr-un OPSTAK LOG FLC/GLC, împreună cu un OPTASK RAS, către toate unităŃile din TF/TG său (exemple în ALP 4.1, Capitolul IV). De asemenea el poate întocmi InstrucŃiuni de Sprijin/OPORDER.

Pentru a evita confuziile, este recomandabil să se stabilească legătura cu Cadrul HQ înainte ca acestea să fie transmise.

7.6. Delegarea sarcinilor OPTASK LOG trebuie să identifice eşecul diferitelor sarcini de logistică.

Deseori, destinatarul acestor sarcini va fi CTF/CTG sau nava amiral însăşi, dar uneori poate fi necesară delegarea acestor sarcini (altele decât cele ale FLC/GLC) către:

- coordonatorul ForŃei Logistice/FLC; - coordonatorul Grupului Logistic/GLC; - coordonatorul Logistic Aero Local/LALC; - ofiŃerul de Control al Materialelor/MCO/MATCONOFF; - coordonatorul Reaprovizionării pe parcurs/URC; - coordonatorul pentru ReparaŃii; - coordonatorul pentru Sănătate/Med Co-or.

190

7.7. Punctul de Sprijin Logistic Avansat/ALSS/Punct Logistic Înaintat/FLS Înaintea desfăşurării în teatrul de operaŃii, FLC/GLC trebuie să stabilească împreună cu HQ opŃiunile pentru susŃinerea ForŃei de la uscat. Acolo unde este cazul, se vor stabili una sau mai multe Puncte Logistice Înaintate/FLS.

LocaŃia, dimensiunea şi facilităŃile disponibile la un FLS vor varia în funcŃie de cerinŃele operaŃionale (pot varia de la un detaşament mic ce operează din cadrul unui aeroport comercial la o mare organizaŃie de supraveghere dotată cu elicoptere sau bărci pentru aprovizionare).

În cazul operaŃiilor mari se vor stabili unul sau mai multe Puncte de Sprijin Logistic Avansat/ALSS prin intermediul cărora se va asigura tot sprijinul logistic necesar în teatrul de operaŃii.

FLS se va afla sub comanda MNLC (M) în cazul în care aceasta nu este stabilită prin dispoziŃii anterioare.

7.8. Listele de lucrări de planificare şi execuŃie FLC/GLC Listele de lucrări de planificare şi execuŃie FLC/GLC includ necesitatea de a: - stabili un plan logistic la nivelul ForŃei/Grupului Logistic, încadrat în

parametrii directivelor comandantului, care să se adapteze componentei ForŃei/Grupului Logistic din cadrul planului tactic proiectat;

- proiecta secŃiunea logistică a OPGEN; - stabili şi dezvolta, constant, legături naŃionale şi multinaŃionale linie

logistică, la uscat şi pe apă; - determina toate bunurile disponibile şi posibilităŃile lor; - stabili şi semnala instrucŃiuni specifice pentru ForŃa/Grupul Logistic

referitoare la combustibil, muniŃii, alimente, reaprovizionare cu materiale, MATCONOFF, OPSTAT Defects/mentenanŃă şi reparaŃii, probleme medicale/răniŃi şi evacuare, poştă, HDS şi transportul pasagerilor;

- stabili legături cu diferite puncte logistice, inclusiv GLC şi alte FLC (dacă sunt indicate), MNLC, ALSS şi FLS;

- stabili proceduri de raportare la nivel de ForŃă/Grup Logistic; - monitoriza şi reevalua constant planuri logistice compatibile cu mediul

tactic şi scopul general; - reevalua şi coordona reaprovizionarea MNLC (M).

7.9. Stabilirea limitelor de siguranŃă de către FLC/GLC Este esenŃial pentru unităŃile Grupului Operativ să informeze în cel mai scurt

timp dacă rezervele de combustibili, muniŃie şi provizii scad la un nivel ce poate afecta susŃinerea unităŃii.

FLC/GLC este responsabil pentru stabilirea nivelurilor de siguranŃă care impun transmiterea de către unităŃile Grupului Operativ a Rapoartelor Limită de SiguranŃă, sub forma unui LOGSITREP direct raportând numai articolul ce a atins nivelul de siguranŃă.

Conceptul „Limită de SiguranŃă” se bazează pe conceptul „no go barrier” al navei care, pentru combustibilul Diesel F 76 poate fi determinat fie prin controlul

191

deteriorării, fie din considerente de stabilitate. Acest nivel de siguranŃă al combustibilului trebuie stabilit la două zile de consum după elementele impuse prin conceptul „no go barrier”; prin aceasta se acordă un interval de 12 ore, interval în care raportul „Limită de SiguranŃă” poate fi distribuit la FLC/GLC, acesta având 36 ore pentru a planifica şi executa un program de reaprovizionare corespunzător.

FLC/GLC trebuie să adauge încă 2 zile de consum, ca un ajutor al planificării reaprovizionării interne pentru a evita necesitatea unităŃilor de a emite un raport „Limit ă de SiguranŃă”. De asemenea va acŃiona ca măsură de eficienŃă a programării RAS.

8. Concluzii

În cadrul operaŃiilor multinaŃionale maritime de stabilitate, realizarea sprijinului logistic al structurilor navale participante este responsabilitatea statului care le deŃine. Acesta presupune o responsabilitate deosebită pentru realizarea sprijinului în teatru, precum şi pentru finanŃarea misiunii.

Se poate aprecia că logistica ForŃelor Navale îndeplineşte condiŃiile organizaŃionale şi de acŃiune în cadru multinaŃional. Fie că structura multinaŃională de forŃe maritime aparŃine unei coaliŃii, unei alianŃe sau unei înŃelegeri regionale, datorită neomogenităŃii forŃelor, logistica acestora este o problemă care preocupă atât statele deŃinătoare a forŃelor, cât şi structura de comandă multinaŃională.

O particularitate a sprijinului logistic al operaŃiilor navale multinaŃionale în concepŃia NATO, constă în asigurarea unor tipuri de nave specializate, puse la dispoziŃia comandantului grupării navale. Pentru experimentarea metodelor şi procedeelor specifice acestui concept, au fost organizate şi desfăşurate o serie de exerciŃii şi s-au analizat lecŃiile învăŃate din executarea unor operaŃii reale.

Una dintre concluziile importante pe care am desprins-o din studiul logisticii operaŃiilor maritime multinaŃionale este aceea cǎ, logistica determinǎ capacitatea ForŃelor Navale de a desfăşura cu succes operaŃii maritime multinaŃionale, iar disponibilitatea, controlul şi distribuŃia sprijinului logistic constituie elemente hotărâtoare pentru viabilitatea, forma şi rezultatul campaniei. Sprijinul logistic, trebuie sǎ fie adaptat continuu la necesităŃile forŃelor destinate sǎ îndeplinească misiunea primitǎ.

Realizarea sprijinului logistic în operaŃiile maritime multinaŃionale reprezintă o misiune care preocupă atât structurile militare naŃionale, cât şi pe cele de coaliŃie.

Probleme mai dificile apar în cazul structurilor multinaŃionale tip coaliŃie, unde, pentru a se realiza un sprijin logistic integrat, trebuie realizate anumite armonizări care să nu contravină legislaŃiilor interne ale statelor participante şi nici doctrinelor naŃionale pe linie logistică. Preocupări de acest fel se manifestă la nivelul statelor occidentale şi în special la nivelul SUA, Anglia, Canada şi Australia, Ńări care au pus bazele unei doctrine comune de sprijin logistic2.

2 QSTAG 2020, Quadripartite Standardization Agreement 2020, Coalition Logistic Planning Guide, EdiŃia 1.

192

Concluzionăm că pentru operaŃiile maritime multinaŃionale, foarte importantă este realizarea nivelului 3 al standardizării, interschimbabilitatea, deoarece acŃiunile se pot desfăşura la distanŃe relativ mari de bazele de la Ńărm, iar realizarea sprijinului/cooperării între nave poate fi uneori determinantă pentru succesul operaŃiei. În acelaşi timp este şi mai uşor de asigurat decât în cadrul forŃelor terestre sau aeriene, datorită caracteristicilor similare ale navelor.

193

ORGANIZAREA LOGISTICII – FUNC łIE A MANAGEMENTULUI ŞI DOMENIU DE SINE STĂTĂTOR

Locotenent colonel drd. Liliana PETRESCU, Statul Major al For Ńelor Navale

Motto: „A conduce înseamnă a prevedea şi a planifica, a organiza, a comanda, a coordona şi a controla”

Henri Fayol

Managementul privit ca proces reprezintă un mod sistemic de a exercita

conducerea unui sistem social. Viziunea managementului ca proces ne ajută să înŃelegem faptul ca toŃi conducătorii de sisteme sociale, deci şi cei ai sistemelor logistice, indiferent de pregătirea profesională, de experienŃă, de calităŃi şi aptitudini, sunt angajaŃi în acŃiunile funcŃiilor managementului pentru a-şi îndeplini misiunile specifice, iar prezentarea procesului complex al managementului sub forma simplificată a funcŃiilor sale reprezintă un model care facilitează înŃelegerea conŃinutului acestui proces şi în domeniul logistic. Managementul evidenŃiază ceea ce este general în orice organizaŃie sau activitate condusă, adică, indiferent de tipul organizaŃiei, aceasta trebuie să-şi elaboreze planuri şi programe, este necesar să se organizeze şi să-şi realizeze un sistem informaŃional adecvat.

Managementul logistic exprimă, în esenŃă, specificul la care se regăsesc acele elemente ale managementului general.

În toate sistemele social-economice procesul de management, prin metodele şi tehnicile folosite, urmăreşte eficientizarea acŃiunilor derulate. Procesul de management reprezintă ansamblul integrat al acŃiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului şi de control-reglare exercitate de sistemul conducător în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor organizaŃiei.

Prin intercondiŃionarea proceselor de management din domeniul economic cu cele din sfera logisticii militare, se realizează o abordare modernă a managementului logisticii sistemului naŃional de apărare, în contextul creării condiŃiilor de realizare a obiectivelor de interoperabilitate cu structurile militare occidentale. Concretizarea managementului logisticii apărării naŃionale presupune realizarea, în mod obligatoriu, a procesului de management specific, integrat celui organizaŃional militar.

InstituŃia armatei dă managementului militar trăsături proprii, ce-l deosebesc de managementul practicat în alte domenii de activitate. Integrate armonios, elementele

194

specifice vor asigura, în final, atingerea obiectivelor organizaŃiei militare în condiŃii optime1.

FuncŃiile managementului logistic au un caracter tipic operaŃional, ele având menirea de a proiecta şi realiza acŃiunile specifice pentru suprapunerea efortului material (inclusiv a efortului de mentenanŃă, de infrastructură, de asistenŃă medicală etc.) peste efortul tactic.

FuncŃiile managementului reprezintă ansambluri de acŃiuni relativ independente care se succed într-o anumită ordine în timp şi care sunt efectuate de orice subiect conducător ce exercită o influenŃă raŃională asupra obiectivului condus în vederea stabilirii obiectivelor şi a realizării lor.

Procesul de management este unitar în sensul că funcŃiile managementului sunt puternic corelate, constituind un tot unitar. Între funcŃiile procesului de management există multe legături interactive. Procesul de management logistic se individualizează ca ansamblul integrat al acŃiunilor de prevedere, organizare-coordonare, antrenare a personalului şi de control-reglare exercitat de organele (sistemul) de conducere în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor logisticii pe fiecare treaptă a ierarhiei structurilor militare.

FuncŃia este un concept de bază în ştiinŃa managementului şi reprezintă un ansamblu al fazelor ciclului de conducere, omogene din punct de vedere al conŃinutului, care definesc şi coordonează fiecare, într-un anumit mod, activităŃile din cadrul unui sistem.

FuncŃia de organizare desemnează ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi se delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor (mişcări, timpi, operaŃii, lucrări, sarcini etc.), precum şi gruparea acestora pe posturi, formaŃii de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiŃii a obiectivelor previzionate2.

În orice domeniu de activitate, organizarea ca funcŃie a managementului, semnifică folosirea judicioasă a resurselor umane şi materiale în rezolvarea unor probleme concrete; utilizarea eficientă a resurselor solicită armonizarea, stabilirea unor raporturi şi proporŃii juste între toate categoriile de resurse.

Trebuie remarcat faptul că funcŃia de organizare, asemenea funcŃiei de previziune, are un caracter dublu: funcŃie a managementului şi domeniu de sine stătător, ce nu se exclud, ci sunt complementare şi subordonate realizării obiectivelor fundamentale ale organizaŃiei.

Organizarea este subordonată nemijlocit atingerii obiectivelor previzionate, circumscrise organizaŃiei, constituind un mijloc esenŃial pentru realizarea lor. ConŃinutul organizării şi modul său de manifestare sunt condiŃionate de caracteristicile obiectivelor pe termen lung, mediu şi scurt.

FuncŃia de organizare răspunde la întrebările: cine şi cum contribuie la realizarea obiectivelor organizaŃiei. Evident, răspunsul îl constituie combinarea

1 Colectiv, op. cit. p. 4, Editura Mihuleac, Bazele managementului, Editura Tempus, Bucureşti, 1994, p. 146. 2 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, EdiŃia a III-a revizuită, Editura Economică, Bucureşti, 1999,

p. 44.

195

nemijlocită a resurselor umane şi, în mod indirect, materiale, informaŃionale şi financiare, la nivelul locurilor de muncă, compartimentelor şi organizaŃiei în ansamblul său. În consecinŃă, funcŃia de organizarea a logisticii unei organizaŃii militare, presupune combinarea nemijlocită a resurselor umane şi a materialelor informaŃionale şi financiare, la nivelul locurilor de muncă şi al compartimentelor subordonate.

Actul de comandă în organizaŃia militară se desfăşoară într-un cadru organizat. Structura organizatorică a unităŃii constă în oameni aflaŃi pe posturi, posturi grupate în servicii şi birouri, plasate pe verticală – a ierarhiilor – sau orizontală – a cooperării. Atributul „formal” acordat acestei structuri se explică prin crearea şi consemnarea componentelor structurale pe baza unor norme, reglementări şi documente, ele purtând girul autorităŃii superioare de comandă.

Organizarea în domeniul militar are în vedere: - crearea şi perfecŃionarea sistemelor militare, cuprinzând stabilirea

elementelor componente ale structurii organizatorice, caracteristicile specifice care stau la baza funcŃionării lor şi a sistemului în ansamblu;

- organizarea conducerii/managementului prin care se stabilesc parametrii constructivi, dinamici şi funcŃionali ai structurii acesteia;

- organizarea operaŃiei cu aspectele ce se referă la activitatea comandamentelor în ansamblu şi a componentelor structurale pentru conducerea nemijlocită a forŃelor;

- organizarea îndeplinirii deciziilor şi activităŃilor la pace şi război ce asigură repartiŃia şi îmbinarea, în timp şi spaŃiu, a resurselor umane şi materiale şi normele de muncă stabilite, în vederea obŃinerii, la termenele determinate a anumitor rezultate;

- organizarea producŃiei pentru unităŃile şi formaŃiunile de profil sau cu sarcini în acest domeniu;

- organizarea muncii individuale şi de echipă, în strânsă legătură cu principiile de conducere, diviziunea muncii, individualizarea funcŃiilor, cooperarea în muncă, amenajarea şi perfecŃionarea locului de muncă, ordinea, disciplina şi protecŃia muncii etc.

Aşadar, organizarea ca funcŃie managerială, vizează structurile, operaŃia, activităŃile din comandamente şi lucrul efectiv al personalului implicat în procesele de management operaŃional şi logistic.

Organizarea activităŃilor din comandamente şi statele majore ale acestora reflectă practic:

- gruparea structurilor de conducere (J, S, G) pentru toate domeniile funcŃionale, pe diverse niveluri ierarhice găsind corespondent pentru fiecare dintre acestea;

- dezvoltarea dirijată de către comandant sau şeful de stat major a proceselor manageriale într-o concepŃie unică;

- delimitarea responsabilităŃilor, atribuŃiilor şi sarcinilor concrete necesare realizării unor scopuri; definirea raporturilor ierarhice dintre structuri/compartimente şi tipurile de relaŃii care se stabilesc între acestea (funcŃionale, de colaborare, de subordonare);

196

- utilizarea unor procedee şi metode comune sistemului militar (algoritmi) care Ńin de planificarea unei acŃiuni, elaborarea unei decizii;

- înalta specializare a planificatorilor, rezultatul muncii lor concretizându-se în planuri şi ordine viabile, întocmite la timp;

- punerea în legătură, prin facilităŃile oferite de sistemul informaŃional, a sistemului/structurii de conducere cu cel/cele de execuŃie.

În domeniul logisticii, ca de altfel în toate structurile/compartimentele, se poate vorbi despre organizare structurală, organizarea activităŃilor (cu fazele de pregătire şi execuŃie) şi organizarea muncii (la nivelul executanŃilor). Structura logistică este un sistem bine organizat şi echilibrat şi se caracterizează prin circulaŃia şi folosirea optimă a informaŃiilor şi resurselor şi faptul că elementele sale componente sunt bine proporŃionate şi coordonate între ele, subordonate intereselor întregului ansamblu şi ierarhizate după gradul lor de importanŃă.

Toate persoanele care încadrează structurile logistice stabilesc, în funcŃie locul şi rolul lor în sistem, relaŃii organizatorice de autoritate (ierarhice – de conducere, de execuŃie şi de informare), funcŃionale, de stat major (de mari unităŃi şi unităŃi logistice), de cooperare şi de control.

În condiŃiile în care se urmăreşte crearea unei forŃe acŃionale cu structuri modulare şi a unei structuri logistice capabilă să genereze module logistice, considerăm că rolul organizării structurale va avea o nouă relevanŃă. ForŃele fiind dimensionate în funcŃie de scopuri/obiective vor determina crearea şi închegarea rapidă a unor grupări de nivel tactic sau operativ. Organizarea lor structurală trebuie gândită în prealabil, astfel încât să nu existe cazuri de supradimensionare sau subdimensionare a structurii nou create. Foarte importantă este stabilirea raporturilor de subordonare a grupării de forŃe cu structură variabilă, în care, uneori, conducerea se va executa de către reprezentantul categoriei de forŃe care deŃine ponderea dar care necesită un comandament încadrat cu specialişti aparŃinând a cel puŃin două categorii de forŃe.

Organizarea proceselor şi activităŃilor, denumită sintetic organizarea procesuală, constă în adaptarea şi traducerea în fapt a tuturor măsurilor care vizează aspectele umane, informaŃionale, tehnico-materiale şi financiare ale proceselor sau activităŃilor respective, astfel încât toate elementele care le determină (scopul, subiectul, obiectul, subactivităŃile şi sarcinile, resursele, metodele şi procedeele de lucru, condiŃiile şi cadrul de desfăşurare) să fie cât mai complet şi mai detaliat definite pentru întregul personal implicat în conducerea şi execuŃia lor.

Domeniul organizării activităŃilor are o poziŃie specială în înŃelegerea şi manifestarea funcŃiei de organizare. Ea este determinată de faptul că în sistemele militare, procesele de management operaŃional şi logistic constau, în esenŃă, în pregătirea şi desfăşurarea coordonată a unui număr mare de activităŃi. Ele decurg din atribuŃiile sistemului respectiv şi delimitează cadrul de manifestare a competenŃei şi responsabilităŃii cadrelor pentru înfăptuirea obiectivelor şi planurilor elaborate.

Pentru a fi eficientă, organizarea proceselor şi activităŃilor trebuie să respecte o serie de cerinŃe specifice:

- să răspundă cerinŃelor actelor normative; - să fie raŃională (să adopte măsurile logice şi eficiente);

197

- să Ńină seama de situaŃiile şi condiŃiile concrete; - să asigure punctualitate, spirit de răspundere, de iniŃiativă, de ordine; - să asigure conexiunea inversă permanentă; - să asigure repartiŃia justă şi echilibrată a sarcinilor; - să utilizeze experienŃa organizatorică proprie şi a altor eşaloane. Organizarea oricărei activităŃi cuprinde două mari faze, cea de pregătire şi cea

de desfăşurare, iar la nivelul oricărei structuri este foarte importantă coordonarea eforturilor tuturor factorilor implicaŃi, fie că aparŃin structurilor de conducere sau celor de execuŃie, ca atribut al managerului. În anumite situaŃii, realizarea cooperării trebuie să fie prioritatea principală pentru manager în scopul asigurării condiŃiilor pentru unificarea eforturilor, planificarea centralizată şi descentralizarea execuŃiei.

Prin urmare, în managementul logisticii, organizarea unui proces managerial cu cele două faze – de pregătire şi de execuŃie – prezintă unele particularităŃi.

Astfel, faza de pregătire presupune ca obiective fundamentale: - însuşirea actelor normative, a obiectivelor/scopurilor şi a modului de

concretizare a lor la încheierea procesului de management logistic; - stabilirea activităŃilor ce trebuie executate şi determinarea corectă, realistă, a

necesarului de timp, a forŃelor şi mijloacelor necesare pentru realizarea lor; - aprecierea posibilităŃii, examinarea corelaŃiilor şi precizarea lor la

momentele oportune pentru luarea în calcul a unor decizii urgente; - stabilirea sistemului informaŃional şi a modalităŃilor de control pentru

finalitatea activităŃilor. Faza de execuŃie are relevanŃă în contextul abordării problematicii organizării

ca funcŃie a managementului logistic, dacă facem referire la: îndrumarea preventivă, urmărirea declanşării la timp a activităŃilor, controlul pe timpul execuŃiei activităŃii, analiza realizării subobiectivelor, analiza finală a îndeplinirii activităŃii.

Organizarea muncii/lucrului se poate aborda şi ca atribuŃie a planificatorilor sprijinului logistic. Lucrul în punctul de comandă din cadrul statului major presupune înscrierea în aceleaşi reguli de desfăşurare a lucrului de stat major dar şi exercitarea unor atribute specifice managerului logistic ce Ńin de:

- cronometrarea şi autocronometrarea timpului pentru desfăşurarea activităŃilor (în sensul de organizare a lor astfel încât să se înscrie în termenele stabilite în ghidul de planificare şi ulterior, în planul de activitate al structurii din care face parte);

- procedeul de observare permanentă, instantanee a lucrului cadrelor de logistică implicate, unele, în conducerea sprijinului logistic al acŃiunilor în curs de desfăşurare, altele, în planificarea sprijinului logistic al acŃiunilor viitoare;

- analiza organizării şi dotării locurilor de muncă unde acestea îşi desfăşoară activitatea;

- instituirea regimului de lucru şi de odihnă, stabilirea turelor de lucru; analiza permanentă a calităŃii documentelor ce se întocmesc şi înlăturarea, corectarea tuturor neajunsurilor care duc la disfuncŃionalităŃi.

Într-o abordare biologică, structura organizatorică a organizaŃiei poate fi considerată structura de rezistenŃă, sistemul osos al acestei structuri.

198

Structura organizatorică a logisticii organizaŃiei militare se defineşte ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice şi al relaŃiilor dintre acestea astfel constituite şi reglementate încât să asigure premisele organizatorice ale performanŃelor dorite. În ansamblul ei structura organizatorică cuprinde două mari părŃi: structura funcŃională şi structura operaŃională.

Din punct de vedere al logisticii structura funcŃională (de management) prezintă ansamblul persoanelor, compartimentelor etc. şi relaŃiile dintre acestea, astfel constituite şi ordonate încât să răspundă cerinŃelor de desfăşurare integrală a proceselor pregătirii pentru luptă.

Structura operaŃională logistică este alcătuită din ansamblul persoanelor, compartimentelor şi relaŃiilor organizatorice prin care se asigură realizarea directă a obiectivelor proprii compartimentelor logistice.

Ambele părŃi ale structurii sunt constituite din aceleaşi categorii de componente şi anume:

- postul; - funcŃia; - compartimentul; - relaŃiile organizatorice. Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică ce poate fi

definită ca ansamblu al obiectivelor, sarcinilor, competenŃelor şi responsabilităŃilor, care în mod regulat îi revin spre exercitare unui angajat al organizaŃiei3. Posturile de magaziner, şef de depozit, şef al compartimentului de aprovizionare reprezintă elemente de bază ale structurii organizatorice care definesc logistica unei unităŃi sau mari unităŃi.

Obiectivele postului, regăsite în sistemul piramidal ca obiective individuale, prin realizarea şi agregarea lor succesivă şi ascendentă, asigură realizarea scopurilor generale ale organizaŃiei. Exprimând rolul ce îi revine titularului de post în realizarea obiectivelor de ansamblu ale logisticii şi implicit ale organizaŃiei, ele justifică existenŃa şi funcŃionalitatea postului în structura organizatorică pe o anumită perioadă de timp.

Pentru realizarea obiectivelor, titularului de post îi sunt conferite anumite sarcini. Realizarea obiectivelor organizaŃiei se efectuează prin intermediul sarcinilor, înŃelese drept proces de muncă simplu sau componente de bază ale unui proces de muncă mai complex, care prezintă autonomie operaŃională, fiind efectuat, de regulă, de o singură persoană. Sarcinile sunt componentele cele mai dinamice ale postului, la nivelul lor manifestându-se cu prioritate schimbările calitative ce impun modificări în structura organizatorică.

CompetenŃa sau autoritatea formală este o altă componentă a postului, care exprimă limitele în cadrul cărora titularii de post au dreptul de a acŃiona în vederea îndeplinirii obiectivelor individuale şi a sarcinilor. CompetenŃa i se acordă titularului de post, fiind oficializată prin reglementări, norme, acte interne, ordine de zi etc.

3 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Fundamentele managementului organizaŃiei, Editor Tribuna Economică,

Bucureşti, 2001, p. 209.

199

În funcŃie de domeniul în care se exercită, autoritatea formală poate fi ierarhică – acŃionând asupra persoanelor – şi funcŃională – exercitată asupra unor activităŃi. CompetenŃa ierarhică se atribuie persoanelor ce ocupă posturi de conducere şi se concretizează în declanşarea unor acŃiuni sau decizii, exprimând ce şi când trebuie realizat, iar competenŃa funcŃională se materializează în proceduri, indicaŃii metodologice etc., care exprimă cum trebuie executate activităŃile din domeniul logisticii unităŃii.

Delimitarea celor două tipuri de autoritate se face după modelul de funcŃionare a structurii organizatorice a unităŃii, respectiv a logisticii. Astfel, anumite componente ale structurii organizatorice se pot afla exclusiv sub incidenŃa autorităŃii ierarhice de comandă. Alte componente se pot afla sub incidenŃa concomitentă a autorităŃilor ierarhice, exercitate pe linie de comandă şi a celei funcŃionale, exercitată de centralele funcŃionale de profil. De exemplu, postul de administrator de subunitate, este subordonat din punct de vedere ierarhic, pe linie de comandă, comandantului de subunitate. Acesta are dreptul să-l abordeze în legătură cu orice problemă care priveşte gestionarea patrimoniului subunităŃii. În acelaşi timp, activitatea administratorului de subunitate este coordonată, prin autoritatea funcŃională, de şeful compartimentului echipament, în ceea ce priveşte primirea, depozitarea şi folosirea articolelor de competenŃa acestui compartiment.

În afara autorităŃii formale, ocupanŃii posturilor de logistică trebuie să deŃină şi competenŃa (autoritatea profesională) exprimată prin nivelul de pregătire şi prin experienŃă, prin care dobândesc cunoaşterea meritelor şi a contribuŃiilor personale în ansamblul organizaŃiei.

Între aceste laturi ale competenŃei în plan logistic este necesară o strictă concordanŃă: autoritatea formală atribuită de post trebuie însoŃită de cea dobândită prin prestigiul profesional. Numai astfel autoritatea, în ansamblul său, poate fi exercitată în mod eficient, făcând posibilă realizarea în bune condiŃii a sarcinilor ce decurg din fişa postului. Ca atare, responsabilitatea este obligaŃia de a îndeplini fiecare sarcină ce derivă din obiectivele postului. Ea concretizează atitudinea ocupantului de post faŃă de modul de realizare a sarcinilor şi obiectivelor individuale. În sens organizatoric, responsabilitatea înseamnă şi răspunderea pentru utilizarea competenŃei formale asociate unui post, care se reflectă în prevederile ansamblului de recompense şi penalizări pentru fiecare post.

RaŃionalitatea oricărui post şi implicit eficienŃa muncii depuse de titularul său, sunt condiŃionate într-o măsură hotărâtoare de corelarea judicioasă a sarcinilor, competenŃelor şi responsabilităŃilor, ceea ce în literatura de specialitate poartă denumirea de „triunghiul de aur al organizării”, figura 1 4.

4 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 227.

200

Figura 1. Triunghiul de aur al organizării

În domeniul logistic, mai evident decât în alte domenii, apar discordanŃe între cele trei componente de bază ale postului – competenŃe, sarcini, responsabilităŃi5. Nesincronizarea integrală a sarcinilor, ca expresii operaŃionale ale obiectivelor individuale, competenŃelor şi responsabilităŃilor circumscrise posturilor, precum şi supra sau subdimensionarea unei componente organizatorice determină ruperea echilibrului organizatoric al postului, ceea ce se reflectă în nerealizări sau îndepliniri parŃiale de sarcini, irosirea de resurse, abuzuri de putere, situaŃii conflictuale etc. În acest sens, putem întâlni următoarele cazuri:

- postul în care titularului i s-a stabilit un număr restrâns de sarcini, dispunând de mare autoritate formală şi de o responsabilitate pe măsură;

- titularului de post i s-au atribuit anumite sarcini, competente, insuficient de clare şi responsabilităŃi reduse; în acest caz, ambiguitatea în stabilirea obligaŃiilor afectează nivelul realizării obiectivelor individuale, deoarece titularul de post se eschivează frecvent de la executarea sarcinilor;

- titularului i se stabilesc anumite sarcini, acesta dispune de responsabilităŃi corespunzătoare, dar sarcinile nu pot fi îndeplinite din cauza nivelului redus al competenŃelor.

FuncŃia. Totalitatea posturilor care reprezintă aceleaşi caracteristici principale formează o funcŃie. Având în vederea natura şi amploarea obiectivelor, sarcinilor, competenŃelor şi responsabilităŃilor distingem două tipuri principale de funcŃii: manageriale şi de execuŃie.

FuncŃia managerială se caracterizează printr-o sferă mai largă de competenŃe şi responsabilităŃi referitoare la obiectivele colectivului condus. FuncŃiilor manageriale le sunt specifice atributele de prevedere, organizare, coordonare, antrenare şi evaluare-control, ce se reflectă în luarea de decizii referitoare la munca altor persoane.

FuncŃia de execuŃie se caracterizează prin obiective individuale limitate, cărora le sunt asociate competenŃe şi responsabilităŃi mai reduse, sarcinile încorporate neimplicând luarea de decizii privind munca altor titulari de posturi.

5 M. Vasilescu, M. Udrescu, Gh. Minculete, Managementul logisticii pe timp de pace, Editura Muzeum, Bucureşti,

2002, p. 86.

201

Compartimentul reprezintă ansamblul persoanelor ce efectuează munci omogene şi/sau complementare, de regulă pe acelaşi amplasament, care contribuie la realizarea aceloraşi obiective derivate şi sunt subordonate aceluiaşi manager6.

Conceptul de structură a organizaŃiei este asociat cu ideea de stabilitate, întrucât oferă cadrul în care se desfăşoară procesele manageriale şi de execuŃie. Chiar în condiŃiile schimbării comandanŃilor, a şefilor de compartiment etc., structura organizatorică se detaşează ca o componentă durabilă, asigurând continuitatea funcŃională a unităŃii.

Structura formală a logisticii este importantă deoarece asigură mijloacele de realizare a misiunilor organizaŃiei. RaŃionalitatea modelului de combinare a resurselor umane, materiale şi financiare în cadrul structurii organizatorice a logisticii condiŃionează calitatea şi operativitatea sistemului decizional, configuraŃia şi funcŃionalitatea sistemului informaŃional, varietatea metodelor şi tehnicilor utilizate. Delimitând prin post locul şi rolul fiecărei persoane, structura organizatorică oferă şi mijloacele oficiale pentru desfăşurarea activităŃilor, înlăturând astfel arbitrariul, dezordinea şi abuzurile. Totodată structura organizatorică îndeplineşte şi o funcŃie de integrare socială a personalului, prin reglarea activităŃii personalului din diferite compartimente, ce lucrează pentru realizarea unor obiective comune.

Efectele pozitive generate de structura organizatorică sunt greu de disociat în contextul general, dar deficienŃele cauzate de o structură formală slab proiectată şi cu o funcŃionalitate scăzută sunt mult mai evidente. Aceste deficienŃe apar ca simptome, ca un mod de manifestare a unor probleme structurale generate de incapacitatea diferenŃierii şi integrării activităŃilor.

Simptomele generale sunt legate de: - decizii insuficient fundamentate, inoportune şi necorelate în timp şi spaŃiu

cu alte decizii; - insatisfacŃia personalului logistic şi a restului personalului din unitate, ca

urmare a confuziilor sau ambiguităŃii îndeplinirea obiectivelor individuale, a performanŃelor şi criteriilor de apreciere;

- supraîncadrarea sau subîncadrarea unor posturi, funcŃii; - tendinŃa de rigiditate în tipare depăşite; - incapacitatea de reacŃionare adecvată în situaŃiile care cer schimbarea. Alături de structura formală, în cadrul organizaŃiei, există într-o măsură diferită

şi structura informală, constând din ansamblul grupurilor şi relaŃiilor interumane de natură voluntară, ce caracterizează raporturile socioprofesionale, stabilite relativ spontan între componenŃii subsistemelor logistice, în vederea satisfacerii unor interese individuale.

InfluenŃele structurii informale asupra celei formale pot fi resimŃite: pozitiv, în cazul în care grupurile informale se suprapun subdiviziunii organizatorice formale, şeful numit fiind recunoscut ca lider, sau negativ, în situaŃia în care grupurile informale se constituie între compartimente sau niveluri ierarhice, generând lipsă de interes faŃă de sarcinile ce decurg din structura formală.

6 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Fundamentele managementului organizaŃiei, Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, p. 211.

202

Dacă structura organizatorică formală are o latură impusă de niveluri ierarhice de decizie, cea informală este legată de natura relaŃiilor interumane ce se stabilesc în procesele de muncă.

La nivel de organizaŃie militară, funcŃia de organizare a logisticii se evidenŃiază în special în organizarea ştiinŃifică a muncii compartimentelor de profil şi mai puŃin în planul stabilirii de structuri organizatorice formale. Acest lucru presupune combinarea resurselor umane, materiale, informaŃionale şi financiare la nivelul locurilor de muncă şi al compartimentelor subordonate după criterii de eficienŃă şi economicitate. Cea mai mare parte din atribuŃiile funcŃionale ale şefilor de compartiment şi ale şefului logisticii sugerează obligaŃii în ceea ce priveşte organizarea şi planificarea de activităŃi logistice.

În organizarea muncii, şeful logisticii, ca şi şefii compartimentelor din subordine, trebuie să aibă în vedere rezultatele cercetării în domeniu care vizează:

- diviziunea şi cooperarea în muncă; - crearea unor condiŃii corespunzătoare de muncă; - organizarea locului de muncă; - înzestrarea, deservirea şi supravegherea locului de muncă; - asigurarea disciplinei în muncă. În practică, fiecare şef din domeniul logisticii trebuie să parcurgă următoarele

etape în organizarea eficientă a muncii: - elaborarea măsurilor; - estimarea parametrilor de calitate pentru fiecare măsură adoptată; - gruparea măsurilor pe termene, locul de realizare şi executanŃii; - întocmirea planului de realizare a muncii; - discutarea şi aprobarea planului. Pentru creşterea competenŃei şi responsabilităŃii în activităŃile curente, este

necesar ca în cadrul organelor din domeniul logistic să se evite rutina în tot ceea ce întreprind.

Structura organizatorică formală este necesară, dar ea se realizează printr-un proces complicat funcŃional interuman. De aceea, unul dintre cei mai mari practicieni ai sistemelor de management a fost obligat să recunoască faptul că „o structură bună nu garantează obŃinerea rezultatelor dorite, o structură rea va face să moară şi eforturile cel mai bine dirijate”7.

Având în vedere rolul important al factorului uman în orice tip de organizaŃie (fără aportul acestuia organizaŃiile se reduc la simple scheme) structurile organizatorice trebuie să corespundă exigenŃelor de calitate în realizarea obiectivelor, în condiŃiile reducerii concomitente a costului economic şi social.

Prin intermediul oamenilor structura organizatorică şi acŃiunile organizatorice pot fi compromise din interior şi din exterior prin extinderea birocraŃiei, despre care cercetătorul H. Ene afirma: „birocraŃia ca fenomen inerŃial nu este în afara conducerii, ci înăuntrul ei, ea nu se opune frontal ordinii şi organizării, ci le denaturează, nu se opune principiilor, ci intervine în modul cum sunt interpretate

7 H. Ene, Structuri funcŃionale şi eficienŃa conducerii, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, p. 59.

203

principiile, factorii birocraŃiei nu paralizează funcŃionarea sistemului, ci numai funcŃionalitatea lui, nu împiedică realizarea obiectivelor ci numai le schimbă conŃinutul”8.

Drept urmare, structura organizatorică a logisticii organizaŃiei militare nu poate fi gândită ca imuabilă, ea trebuie să evolueze după necesităŃi. O modificare de structură a logisticii se realizează cu atât mai uşor cu cât la elaborarea ei s-a avut în vedere dezvoltarea viitoare a organizaŃiei.

RelaŃiile organizatorice sunt definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente) instituite prin reglementări organizatorice oficiale.

În funcŃie de caracteristicile lor, de natura şi de modul de manifestare a competenŃelor şi responsabilităŃilor, relaŃiile organizaŃionale sunt: de autoritate, de cooperare şi de control.

RelaŃiile de autoritate sunt rezultate ale actelor şi normelor elaborate de managementul organizaŃiei (regulamente de organizare şi funcŃionare, decizii scrise privind realizarea de sarcini în anumite domenii), care condiŃionează în mod decisiv buna desfăşurare a activităŃilor şi a căror exercitare este obligatorie. Acestea sunt de trei tipuri: relaŃii ierarhice, relaŃii funcŃionale şi relaŃii de stat major.

Prin relaŃii ierarhice se stabilesc raporturile nemijlocite de subordonare dintre titularii posturilor manageriale şi cei ai posturilor de execuŃie sau manageriale situate pe un nivel ierarhic inferior asigurându-se unitatea de acŃiune a organizaŃiei.

RelaŃii funcŃionale se stabilesc între două compartimente dintre care unul are asupra celuilalt autoritatea funcŃională, concretizate prin transmiterea de indicaŃii, proceduri etc. din domeniul său de activitate. Acestea reprezintă modalitatea prin intermediul căreia serviciile şi birourile funcŃionale influenŃează activitatea altor compartimente.

RelaŃii de stat major se instituie atunci când unor persoane li se delegă de către managementul unităŃii sarcina soluŃionării de probleme care afectează obiectivele unuia sau mai multor compartimente.

RelaŃiile de cooperare se stabilesc între posturi situate pe acelaşi nivel ierarhic, care aparŃin însă unor compartimente diferite. Acestea constituie punŃi directe de legătură între servicii, secŃii, birouri şi soluŃionează unele probleme care apar cu o anumită periodicitate, prin evitarea folosirii liniei ierarhice, ceea ce se reflectă în creşterea operativităŃii.

RelaŃiile de control apar între organismele specializate de control şi celelalte subdiviziuni organizatorice ale unităŃii. CompetenŃa de a controla nu presupune şi competenŃa managerială, întrucât deciziile impuse de rezultatul controlului sunt luate de şefii compartimentelor respective sau de şefii lor ierarhici.

8 M. Le. Saget, Managementul intuitiv, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 150.

204

Bibliografie 1. ENE H., Structuri funcŃionale şi eficienŃa conducerii, Editura Academiei,

Bucureşti, 1982. 2. MIHULEAC E., Bazele managementului, Editura Tempus, Bucureşti 1994. 3. NICOLESCU Ovidiu, VERBONCU Ion, Management, Editura

Economică, Bucureşti, 1995. 4. NICOLESCU Ovidiu, VERBONCU Ion, Management, EdiŃia a III-a

revizuită, Bucureşti, Editura Economică, 1999. 5. NICOLESCU Ovidiu, VERBONCU Ion, Fundamentele managementului

organizaŃiei, Bucureşti, Editura Tribuna Economică, 2001. 6. SAGET M. Le., Managementul intuitiv, Editura Economică, Bucureşti,

1999. 7. VASILESCU M., UDRESCU M., MINCULETE Gh., Managementul

logisticii pe timp de pace, Editura Muzeum, Bucureşti, 2002.

205

REFORMA SISTEMULUI DE RECRUTARE ŞI SELECłIE A PERSONALULUI MILITAR ÎN ARMATA ROMÂNIEI. PARTICULAR ITĂłI

ALE RECRUTĂRII ŞI SELECłIEI ÎN FOR łELE NAVALE

Locotenent colonel drd. Gheorghe PETRESCU, DirecŃia personal şi mobilizare din Statul Major General

OpŃiunile României de integrare în NATO şi în Uniunea Europeană au pus

Armata Română în situaŃia de a fi nevoită să opereze modificări profunde în toate laturile activităŃii sale.

Reforma sistemului de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie a personalului militar, a prins un contur odată cu înfiinŃarea acelor structuri specializate care să se ocupe exclusiv de această latură a managementului resurselor umane din armată. Astfel, în mai 1998 a luat fiinŃă DirecŃia management resurse umane, instituŃie care avea ca obiectiv principal elaborarea şi punerea în aplicare a strategiilor şi politicilor în domeniul managementului resurselor umane precum şi analiza şi verificarea modului de realizare a acestora.

Începând cu anul 1999 au luat fiinŃă ca structuri de execuŃie birourile informare-recrutare/BIR care au ca obiectiv principal promovarea, prin mijloace specifice, a profesiei militare la nivelul fiecărui judeŃ şi a municipiului Bucureşti precum şi recrutarea tinerilor pentru cariera militară. Tot în aceeaşi perioadă au început să funcŃioneze şi centrele zonale de selecŃie şi orientare/CZSO care realizează determinarea potenŃialului, cognitiv, aptitudinal şi motivaŃional al candidaŃilor recrutaŃi de birourile de informare-recrutare şi orientarea lor către instituŃiile militare de învăŃământ1.

Implementarea acestui nou sistem începând cu anul 1998 a fost generată de următoarele neajunsuri apărute în procesul de recrutare şi selecŃie al tinerilor pentru profesia militară:

- lipsa unei strategii globale de promovare a profesiei militare în mediile civile a făcut dificilă atragerea tinerilor valoroşi spre instituŃii militare de învăŃământ;

- inexistenŃa modelelor viitorului ofiŃer, maistru militar sau subofiŃer, a făcut ca selecŃia candidaŃilor să se realizeze prin verificarea tradiŃională a unora dintre aptitudinile fizice, de sănătate şi a cunoştinŃelor dobândite în formele de învăŃământ anterioare, fără a avea certitudinea că potenŃialii candidaŃi vor putea fi şi buni militari;

1 Conform Ordinului ministrului apărării nr. M100/1998 pentru aprobarea ConcepŃiei privind promovarea

profesiei militare, recrutarea şi selecŃia candidaŃilor.

206

- lipsa instrumentelor specifice de evaluare a calităŃii de lider în cadrul organizaŃiei militare, calitate care este absolut necesară, cu precădere în procesul de formare a ofiŃerilor;

- oferta sistemului învăŃământului militar, de altfel foarte valoroasă, cu o gamă diversificată de specializări, multe dintre ele echivalente cu specializările din viaŃa civilă, era insuficient cunoscută în mediile civile, ceea ce a condus la scăderea concurenŃei la examenul de admitere, la toate instituŃiile militare de învăŃământ sub un prag alarmant pentru conducerea Ministerului Apărării NaŃionale;

- activităŃile specifice de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie nu se derulau prin instituŃii specializate ceea ce a făcut ca aceste activităŃi să se realizeze pasiv, sporadic, întâmplător şi cu personal nespecializat;

- nu exista o concepŃie unitară privind mijloacele, metodele, tehnicile şi instrumentele specifice organismului militar, ce trebuiau utilizate pentru derularea activităŃilor specifice;

- lipsa de cooperare a instituŃiilor militare de învăŃământ cu instituŃiile civile sau cu organele administraŃiei locale a limitat serios dialogul dintre acestea;

- contractul semnat la o vârstă la care tânărul nu şi-a definit clar idealurile, aspiraŃiile şi interesele, „condamna” la cariera militară indivizi care nu aveau aptitudinile şi motivaŃia necesară;

- reorientarea profesională şi părăsirea mediului militar, numai cu suportarea cheltuielilor de şcolarizare, fără a lua deloc în calcul criteriul motivaŃional, determinau menŃinerea în sistem a numeroşi tineri care optaseră iniŃial pentru profesia militară, dar nu cunoşteau realităŃile şi, de ce nu, privaŃiunile profesiei de militar, doar din motive de natură socială sau financiară; în cele mai multe cazuri aceşti tineri nu reuşeau să se adapteze mediului militar şi să realizeze performanŃă în carieră;

- încadrarea din momentul admiterii pe o traiectorie profesională unică, fără posibilitatea de a trece pe o altă pistă atunci când aptitudinile şi motivaŃia infirmă opŃiunea iniŃială, s-a dovedit a nu fi benefică nici pentru absolvenŃii instituŃiilor militare de învăŃământ, nici pentru armată.

Înfiin Ńarea noului sistem de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie, a condus la rezultate spectaculoase încă din primul an de activitate, care, foarte pe scurt, au fost următoarele:

- a pus la punct o strategie unitară privind modul de implementare şi derulare a activităŃilor specifice;

- a schimbat radical instrumentele de selecŃie a candidaŃilor pentru profesia militară;

- a prezentat realist şi valoros oferta sistemului învăŃământului militar ceea ce a făcut ca la admiterea în instituŃiile militare de învăŃământ concurenŃa să crească într-un mod neaşteptat (de la 1-1,2 candidaŃi pe un loc a crescut la 6-7 candidaŃi pe un loc);

- activităŃile specifice au început să se deruleze în mod planificat, pe tot parcursul anului, cu personal specializat care a urmat cursuri de pregătire în domeniu, în cadrul UniversităŃii NaŃionale de Apărare, iar în unele cazuri chiar în instituŃii de profil din unele armate membre NATO, beneficiind în acest mod de experienŃa acestora;

207

- s-a intensificat cooperarea cu instituŃiile civile de învăŃământ cu organele administraŃiei locale, păstrându-se permanent legătura cu acestea, ceea ce a condus la creşterea gradului de transparenŃă a organizaŃiei militare;

- a îngrădit accesul în sistem a tinerilor care nu aveau un potenŃial real de dezvoltare ulterioară în cariera militară şi i-a eliminat pe cei care nu erau suficient de motivaŃi pentru profesia de militar.

Trebuie amintit faptul că pe timpul implementării noului sistem de promovare a profesiei militare, de recrutare şi selecŃie, am beneficiat de consultanŃă de specialitate din partea unor state membre NATO, cu experienŃă în acest domeniu.

Acest sistem s-a dovedit un mare pas înainte în procesul de restructurare a armatei şi de aliniere a procedurilor naŃionale la standardele NATO, dar a avut încă de la înfiinŃare defectul de a cuprinde în aria sa de activitate doar o parte din personalul armatei (elevii colegiilor militare, ai şcolilor militare de maiştri militari şi subofiŃeri, studenŃii academiilor categoriilor de forŃe ale armatei pentru formarea ofiŃerilor, iar din anul 2002, odată cu introducerea şi în Armata Română a accesului pe filiera indirectă, cursanŃii pentru formarea ofiŃerilor şi subofiŃerilor).

Deoarece sistemul pus la punct de către DirecŃia management resurse umane nu răspundea în totalitate realităŃilor existente în instituŃia militară şi cerinŃelor restructurării şi modernizării armatei, a fost necesară reorganizarea, începând cu anul 2007, a sistemului de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie atât pentru personalul militar în activitate cât şi pentru cel în rezervă.

Noul sistem a plecat de la realitatea existentă în acel moment în armată, de la faptul că funcŃionau patru sisteme de recrutare şi selecŃie, fiecare cu conduceri şi coordonări proprii, dintre care două pe bază de voluntariat, iar celelalte două pe bază de conscripŃie. Acestea se deosebeau atât din punctul de vedere al principiilor de organizare şi funcŃionare, cât şi cel al algoritmilor de recrutare şi selecŃie utilizaŃi. Pentru primul sistem, politicile şi execuŃia aparŃineau DirecŃiei management resurse umane, iar pentru celelalte trei, Statului Major General:

- sistemul de recrutare şi selecŃie a cadrelor militare şi a elevilor colegiilor militare liceale;

- sistemul de recrutare şi selecŃie a militarilor angajaŃi pe bază de contract; - sistemul de recrutare a militarilor în termen şi cu termen redus; - sistemul de recrutare şi selecŃie a rezerviştilor. Sistemul de recrutare şi selecŃie a cadrelor militare şi a elevilor colegiilor

militare liceale, (detaliat mai sus) a luat fiinŃă în anul 1999, înscriindu-se în procesul de reformă din domeniul managementului resurselor umane, început în anul 1997.

Acest sistem a funcŃionat prin intermediul unei structuri centrale şi a 44 de structuri teritoriale specializate:

- 41 de birouri/oficii informare-recrutare; - 3 centre zonale de selecŃie şi orientare. Metodologiile şi testele utilizate în procesul de selecŃie erau furnizate de

structurile de specialitate ale Statului Major General – SecŃia de psihologie militară şi Biroul educaŃie fizică.

Sistemul de recrutare şi selecŃie a militarilor angaja Ńi pe bază de contract, funcŃiona în baza OG-10 din 25.03.1994 „InstrucŃiuni privind angajarea militarilor pe

208

bază de contract în armată, principalele îndatoriri şi drepturi ce revin acestor militari”.

Recrutarea şi selecŃia militarilor angajaŃi pe bază de contract se executa de către unitatea angajatoare (regiment, batalion, depozit etc.), unde candidaŃii susŃineau probele fizice şi profesionale, testarea psihologică prin Centrul militar judeŃean (de sector sau zonal) şi vizita medicală prin policlinici militare teritoriale unde unitatea militară era arondată.

Sistemul de recrutare a militarilor în termen şi cu termen redus. Recrutarea şi selecŃia militarilor în termen şi cu termen redus se executa de către 47 centre militare (14 zonale, 28 judeŃene şi 5 de sector). În cadrul acestora se executa testarea psihologică şi vizita medicală a tinerilor.

Acest sistem era reglementat de Legea nr. 46/1996 şi a fost eliminat după încorporarea seriei din octombrie 2006.

Sistemul de recrutare şi selecŃie a rezerviştilor cuprindea planificarea şi executarea unor activităŃi între unităŃile şi centrele militare pentru stabilirea şi repartiŃia rezerviştilor care trebuiau să completeze funcŃiile prevăzute în statele de organizare ale acestora rămase neîncadrate, la mobilizare, cu ofiŃeri, maiştri militari, subofiŃeri în activitate, militari angajaŃi pe bază de contract şi militari în termen.

Prin reorganizarea sistemului de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie a personalului militar s-a urmărit:

- eliminarea paralelismelor în recrutarea şi selecŃia resursei umane; - asigurarea conducerii unitare, de către Statul Major General, a procesului de

promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie; - implicarea în realizarea selecŃiei profesionale a categoriilor de forŃe ale

armatei; - trecerea de la selecŃia pe criterii generale, la una axată pe cerinŃele armelor,

specialităŃilor şi funcŃiilor militare; - introducerea unor noi probe de selecŃie şi valorificarea bazei de date cu

militarii aflaŃi în rezervă; - reducerea semnificativă a costurile totale aferente recrutării şi selecŃiei

personalului; - reducerea numărului de persoane implicate în sistemul de promovare a

profesiei militare, recrutare şi selecŃie; - asigurarea recrutării şi selecŃiei rezerviştilor voluntari; - modelarea şi adaptarea sistemului de a executa recrutarea, selecŃia şi

încorporarea conscripŃilor, la mobilizare şi război; - menŃinerea şi valorificarea experienŃei dobândite de către sistemele actuale; - valorificarea experienŃei armatelor statelor membre ale NATO în domeniul

recrutării şi selecŃiei.

Implementarea acestuia a condus la îndeplinirea următoarelor obiective: - realizarea unui sistem unic de promovare a profesiei militare, recrutare şi

selecŃie a personalului militar în activitate şi a rezerviştilor voluntari; - definirea clară a responsabilităŃilor celor două niveluri de acŃiune din

domeniul recrutării şi selecŃiei – elaborarea politicilor şi execuŃia acestora;

209

- implicarea categoriilor de forŃe ale armatei în elaborarea criteriilor de selecŃie pe arme, specialităŃi şi, în viitorul apropiat, pe posturi;

- creşterea eficienŃei sistemului de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie prin reducerea numărului de funcŃii, unificarea celor patru sisteme existente şi valorificarea bazei materiale a acestora;

- atragerea şi menŃinerea în sistem a tinerilor cu calităŃi potrivite solicitărilor concrete ale armatei;

- valorificarea experienŃei existente în armatele Ńărilor membre NATO, în acest domeniu.

În cadrul sistemului de recrutare şi selecŃie se desfăşoară trei tipuri de procese strâns înlănŃuite, care se condiŃionează reciproc şi care grupează toate activităŃile existente în sistem:

- promovarea profesiei militare; - recrutarea personalului militar profesionalizat; - selecŃia personalului militar profesionalizat. Obiectivele promovării profesiei militare, recrut ării şi selecŃiei derivă din

misiunea sistemului de recrutare şi selecŃie, concurând, direct sau indirect, la îndeplinirea acestuia şi anume, furnizarea candidaŃilor pentru instituŃiile militare care formează resursa umană profesionalizată a Ministerului Apărării NaŃionale, la anumite standarde de calitate şi în cantitatea stabilită, în vederea ocupării posturilor vacante de militari profesionişti.

În domeniul promovării profesiei militare acesta trebuie să asigure2: - identificarea, prin intermediul studiilor de marketing, a grupurilor Ńintă şi a

motivaŃiei tinerilor pentru alegerea carierei militare; - asigurarea grupurilor Ńintă şi a principalelor medii de recrutare (instituŃii de

învăŃământ preuniversitar şi universitar, cluburi sportive, organizaŃii de tineret, târguri de oferte educaŃionale sau locuri de muncă, companii de stat şi private etc.) cu informaŃii referitoare la oferta profesională a armatei;

- îmbunătăŃirea şi consolidarea imaginii pozitive a instituŃiei militare şi a profesiei militare în rândul populaŃiei civile;

- influenŃarea opŃiunilor profesionale ale tinerilor în sensul orientării lor către profesia militară, prin prezentarea acesteia pe piaŃa ofertelor educaŃionale şi profesionale, cu avantajele şi dezavantajele acesteia, în conformitate cu realitatea;

- informarea potenŃialilor candidaŃi în legătură cu posibilele opŃiuni, pe categorii de personal, tipuri de cariere, arme şi specialităŃi militare;

- prezentarea corectă şi difuzarea în toate mediile de recrutare a condiŃiilor şi standardelor stabilite pentru intrarea în sistemul militar;

- adaptarea rapidă la schimbările socio-economice care pot influenŃa, pe termen scurt, mediu sau lung, asigurarea resursei umane profesionalizate a armatei, pe baza studiilor de specialitate (cercetări de piaŃă, investigaŃii sociologice), realizate atât în exteriorul, cât şi în interiorul organizaŃiei militare.

2 Conform prevederilor Ordinului ministrului apărării nr. M. 25 din 16.02.2006 pentru aprobarea ConcepŃiei privind sistemul de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie a personalului militar.

210

În domeniul recrutării 3 personalului militar profesionalizat se urmăreşte: - acoperirea teritoriului naŃional şi identificarea mediilor cu potenŃial

socio-demografic pentru recrutarea personalului militar profesionalizat; - prezentarea condiŃiilor, criteriilor, baremelor pe baza cărora se realizează

selecŃia candidaŃilor pentru sistemul militar; - atragerea unui număr cât mai mare de potenŃiali candidaŃi motivaŃi, cu o

conduită onorabilă şi cu aptitudini pentru profesia militară; - realizarea unui triaj primar prin care recrutorul îi elimină pe cei cu motive

evidente de descalificare pentru profesia militară; - menŃinerea interesului potenŃialilor candidaŃi pentru profesia militară; - orientarea şcolară şi profesională a potenŃialilor candidaŃi către diferite

categorii de personal, instituŃii de formare, arme şi specialităŃi militare, în funcŃie de opŃiunea acestora, pregătirea şi performanŃele şcolare/profesionale şi de oferta armatei;

- identificarea, atragerea şi asigurarea unui număr corespunzător de candidaŃi pentru rezerva voluntară a Ministerului Apărării NaŃionale;

- generarea unei atitudini favorabile a populaŃiei civile faŃă de instituŃia militară şi menŃinerea bunelor relaŃii de colaborare şi sprijin reciproc cu instituŃiile administraŃiei locale, cu instituŃiile civile de învăŃământ şi comunitatea locală.

SelecŃia4 personalului militar profesionalizat constă în: - evaluarea potenŃialului aptitudinal, psihic şi fizic, a stării de sănătate şi a

nivelului motivaŃional al candidaŃilor pentru profesia militară, în raport cu standardele stabilite, pe categorii de personal, arme, specialităŃi şi funcŃii militare;

- orientarea profesională a candidaŃilor, spre diferite categorii de personal, tipuri de carieră, arme şi specialităŃi militare, în concordanŃă cu nivelul caracteristicilor evaluate, cu opŃiunile proprii şi cu oferta educaŃională şi profesională existentă;

- asigurarea instituŃiilor militare care formează resursa umană profesionalizată cu candidaŃi al căror profil aptitudinal le va permite să facă faŃă procesului formativ şi solicitărilor determinate de exercitarea primei funcŃii;

- diversificarea şi standardizarea metodologiilor, tehnicilor şi instrumentelor de selecŃie, la nivelul Ministerului Apărării NaŃionale, în acord cu modelele de luptători şi specialişti, cu standardele ocupaŃionale elaborate de către categoriile de forŃe ale armatei;

- asigurarea utilităŃii transferabile prin posibilitatea trecerii de pe o pistă profesională pe alta, în funcŃie de potenŃialul candidatului, opŃiunile sale şi nevoile armatei.

Principiile 5 care au stat la baza reorganizării sistemului de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie a personalului militar au fost:

- în domeniul organizării:

3 Conform prevederilor Ordinului ministrului apărării nr. M. 25 din 16.02.2006 pentru aprobarea ConcepŃiei privind sistemul de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie a personalului militar.

4 Idem. 5 Idem.

211

• principiul unicităŃii; • principiul flexibilităŃii; • principiul organizării profesionale;

- în domeniul funcŃionării: • principiul coerenŃei; • principiul asigurării calităŃii resurselor umane; • principiul eficienŃe; • principiul universalităŃii şi echităŃii; • principiul proactivităŃii; • principiul transparenŃei; • principiul specificităŃii; • principiul atitudinii pozitive.

Principiul unicităŃii : - un sistem de recrutare şi selecŃie unic pentru toate categoriile de personal

ale Ministerului Apărării NaŃionale, la pace, în situaŃii de criză şi la război; - eliminarea paralelismelor, suprapunerilor şi a verigilor intermediare, în

recrutarea şi selecŃia diferitelor categorii de personal militar; - realizarea unei evidenŃe unice, informatizate, a întregii resurse umane de

încorporat, conform legii şi a întregii rezerve, pe categorii de personal. - proiectarea, organizarea, structurarea şi încadrarea cu personal a sistemului

de recrutare şi selecŃie în acord cu necesarul de personal pentru nevoile armatei; - proiectarea unor structuri locale de recrutare şi selecŃie diferite ca volum în

raport cu potenŃialul demografic al zonei şi atractivitatea profesiei militare; - o repartiŃie spaŃială optimă care să asigure o apropiere corespunzătoare a

structurilor de recrutare şi selecŃie de mediile de rezidenŃă ale candidaŃilor (zonă, judeŃ). Principiul flexibilităŃii presupune capacitatea de adaptare, prin restructurare, la fluctuaŃiile necesarului de recrutat, fără a fi afectate funcŃiile sistemului. Principiul organizării profesionale, adică activităŃile de promovare, recrutare şi selecŃie să se desfăşoare de către structuri specializate, special constituite, încadrate cu personal, pregătit şi perfecŃionat în acest scop. Principiul coerenŃei presupune ca activităŃile să se desfăşoare pe baza unei concepŃii globale, elaborată în acord cu politicile din domeniul resurselor umane ale Ministerului Apărării NaŃionale, materializată în planuri pe termen scurt (anuale) şi medii (2-3 ani). Între etapele promovării, recrutării şi selecŃiei, cât şi între activităŃile din cadrul acestora există legături funcŃionale, o corelare şi o succesiune logică. Principiul asigurării calităŃii resurselor umane. Întreaga activitate de recrutare, cât şi cea de selecŃie vor urmări furnizarea către sistemul militar a unor persoane cu calităŃi compatibile cu cerinŃele funcŃiilor care urmează a fi ocupate. Principiul eficienŃei presupune furnizarea unei resurse umane de calitate cu costuri cât mai mici. Principiul universalităŃii şi echităŃii în activitatea de recrutare şi selecŃie. Şansele tinerilor trebuie să fie egale, departajarea făcându-se în funcŃie de criterii şi

212

bareme obiective. ToŃi cetăŃenii României care îndeplinesc condiŃiile legale pot deveni militari profesionişti. Principiul proactivităŃii. Recrutarea personalului militar se bazează pe căutarea candidaŃilor şi pe contactul direct, acestea fiind însoŃite de campanii mediatice de promovare a profesiei militare, desfăşurate la nivel central şi local.

Principiul transparenŃei presupune asigurarea cunoaşterii de către toŃi candidaŃii a criteriilor de recrutare şi selecŃie, a modului de exercitare a viitoarei profesii, a condiŃiilor de muncă specifice mediului militar, a condiŃiilor materiale de viaŃă şi a altor aspecte solicitate de către candidaŃi.

Principiul specificităŃii. Criteriile şi standardele de selecŃie sunt corelate cu modelele personalului militar în raport cu armele şi specialităŃile militare şi tipurile de carieră.

Principiul atitudinii pozitive. Personalul din structurile de recrutare şi selecŃie va menŃine o atitudine favorabilă faŃă de instituŃia şi profesia militară, atât în rândul populaŃiei civile, cât şi a candidaŃilor, indiferent de situaŃie. Personalul care încadrează structurile de recrutare şi selecŃie trebuie să facă parte dintre cei care au abilităŃi de comunicare, interrelaŃionare, tact, politeŃe şi buni cunoscători ai fenomenului militar.

Structurile responsabile pentru implementarea noii concepŃii privind sistemul de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecŃie a personalului militar sunt următoarele:

- Structura de politici; - Structura de execuŃie; - Birourile informare-recrutare judeŃene; - Centrele zonale de selecŃie şi orientare.

Structura de politici (DirecŃia management resurse umane), generează strategiile şi politicile în domeniul promovării profesiei militare, recrutării şi selecŃiei personalului militar profesionalizat, reperele organizatorice şi metodologice ale întregului sistem, materializate în proiecte de legi, ordine, regulamente. Structura de execuŃie (Statul Major General), aplică în condiŃii performante programele de promovare, recrutare şi selecŃie printr-o gestionare eficientă a sistemului şi menŃinerea sa în stare permanentă de funcŃionare, la parametri optimi.

Gestionarea celor două tipuri de structuri executive teritoriale ale sistemului (47 de birouri informare-recrutare judeŃene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti precum şi cele trei centre zonale de selecŃie şi orientare din localităŃile Alba-Iulia, Breaza şi Câmpulung Moldovenesc) este realizată de la nivelul Statului Major General de către SecŃia recrutare şi selecŃie din DirecŃia personal şi mobilizare.

Misiunea secŃiei este aceea de a aplica strategiile şi politicile stabilite pentru planificarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi evaluarea activităŃilor de promovare a profesiei militare, recrutarea şi selecŃia candidaŃilor pentru profesia militară, în vederea formării profesionale şi încadrării primelor funcŃii şi de a transmite structurii de politici informaŃiile necesare procesului analitic şi decizional de formulare şi actualizare a opŃiunilor pe termen lung, mediu şi scurt. Birourile informare-recrutare judeŃene s-au înfiinŃat pe structura birourilor informare-recrutare aflate, până în anul 2007, în subordinea DirecŃiei management

213

resurse umane, cu încadrarea existentă, completate cu o parte din componenta de recrutare a centrelor militare.

LocaŃiile birourilor informare-recrutare trebuie să îndeplinească principiile vizibilit ăŃii, poziŃionării centrale şi accesului liber şi direct. Acestea au ca atribuŃii:

- promovarea profesiei militare; - recrutarea necesarului de personal; - să prezinte profesia militară pe piaŃa ofertelor profesionale prin

popularizarea criteriilor şi standardele de recrutare şi selecŃie; - să-i identifice şi să-i atragă pe potenŃialii candidaŃi motivaŃi şi cu reale

aptitudini pentru cariera militară, din mediul civil şi militar şi să îi informeze despre profesia militară şi posibilele opŃiuni;

- să-i consilieze şi să-i orienteze pe potenŃialii candidaŃi pentru profesia militară, către anumite tipuri de carieră, arme/servicii şi specialităŃi militare, în funcŃie de opŃiunea acestora şi de nevoile armatei;

- să pună în aplicare criteriile, instrumentele şi metodele de recrutare; - să întocmească analize privind desfăşurarea activităŃii de promovare,

recrutare şi alte situaŃii statistice sau demografice. Centrele zonale de selecŃie şi orientare au ca atribuŃii principale:

- să organizeze şi să desfăşoare procesul de selecŃie a candidaŃilor recrutaŃi de birourile informare-recrutare pentru toate categoriile de personal din armată (ofiŃeri, maiştri militari, subofiŃeri, soldaŃi şi gradaŃi voluntari, elevi ai colegiilor liceale militare), în activitate sau în rezervă;

- să evalueze potenŃialul cognitiv şi aptitudinal-motivaŃional al candidaŃilor recrutaŃi, pe baza unor criterii şi standarde specifice, stabilite în conformitate cu respectarea deplină a principiilor nediscriminării, corectitudinii şi transparenŃei;

- să-i consilieze pe candidaŃi şi să-i orienteze profesional în raport cu potenŃialul psihoaptitudinal şi cerinŃele formative ale instituŃiilor militare de învăŃământ şi solicitărilor ulterioare, specifice carierei militare;

- să experimenteze noi instrumente de selecŃie, să participe la elaborarea testelor de evaluare a potenŃialului aptitudinal pentru profesia militară şi să propună măsuri de îmbunătăŃire a instrumentelor de selecŃie;

- să întocmească analize privind activitatea de selecŃie a candidaŃilor pentru cariera militară.

Particularit ăŃi ale recrutării şi selecŃiei în ForŃele Navale: - activitatea de promovare a profesiei militare şi de recrutare; - activitatea de selecŃie. Activitatea de promovare a profesiei militare şi de recrutare a candidaŃilor

pentru instituŃiile militare de învăŃământ şi pentru ocuparea funcŃiilor de soldat şi gradat voluntar, respectiv soldat şi gradat rezervist voluntar din forŃele navale se planifică şi se organizează de SecŃia recrutare şi selecŃie din DirecŃia personal şi mobilizare/Statul Major General şi se desfăşoară de către birourile informare-recrutare subordonate acesteia, care îşi desfăşoară activitatea la nivelul fiecărui judeŃ şi al sectoarelor municipiului Bucureşti. Ele funcŃionează, de regulă, în spaŃii ale Ministerului Apărării NaŃionale sau, după caz, în spaŃii ale administraŃiei

214

publice locale, dar pot organiza puncte de lucru temporare şi în alte localităŃi din judeŃ, alta decât cea în care îşi au sediul, pentru asigurarea accesului la informaŃii a unui număr cât mai mare de potenŃiali candidaŃi la profesia militară.

CandidaŃii pot fi recrutaŃi atât din surse interne cât şi din surse externe astfel: - elevi ai colegiilor militare liceale aflaŃi în ultimul an de studii, soldaŃi şi

gradaŃi voluntari sau funcŃionari publici şi personal civil contractual din unităŃile militare ale Ministerului Apărării NaŃionale;

- absolvenŃi ai învăŃământului profesional, liceal, postliceal, superior sau masteral, cu sau fără pregătire militară anterioară, care îşi desfăşoară activitatea în instituŃii din afara Ministerului Apărării NaŃionale.

Procesul de recrutare cuprinde, în general, următoarele activităŃi: - prezentarea ofertei profesionale şi educaŃionale, a procedurilor şi

standardelor de recrutare, selecŃie, admitere şi formare profesională, a altor informaŃii despre mediul militar ce prezintă interes pentru potenŃialii candidaŃi;

- verificarea eligibilităŃii candidatului; - consiliere şi orientare şcolară şi profesională (chiar şi atunci când candidatul

nu solicită acest lucru), în funcŃie de aspiraŃiile, preocupările şi înclinaŃiile candidatului;

- examinarea medicală efectuată, prin medicul de familie, în spitalele militare sau centrele medicale de diagnostic şi tratament ambulatoriu;

- desfăşurarea interviului de cunoaştere şi finalizarea dosarului de candidat; - programarea pentru susŃinerea selecŃiei aptitudinale la centrul zonal de

selecŃie şi orientare la care este arondat biroul informare-recrutare; - candidaŃii care doresc să se angajeze ca soldaŃi voluntari în specialitatea

militară „scafandri” sau cei care vor fi ambarcaŃi pe nave în ForŃele Navale vor efectua examinarea medicală specială la Centrul de Medicină Navală din ConstanŃa.

După finalizarea procesului de recrutare candidatul se poate afla în una din următoarele situaŃii:

- „contact iniŃial” – atunci când nu a finalizat procesul de recrutare din dorinŃa sa, indiferent de motiv;

- „admis” – atunci când îndeplineşte toate criteriile generale şi specifice de recrutare pentru instituŃia militară de învăŃământ, categoria de personal, arma sau specialitatea militară pentru care a optat;

- „respins” – candidatul nu îndeplineşte unul sau mai multe dintre criteriile generale şi specifice de recrutare pentru instituŃia militară de învăŃământ, categoria de personal, arma sau specialitatea militară pentru care a optat;

- „în aşteptare” – pentru moment, candidatul nu îndeplineşte criteriile de recrutare în totalitatea lor, potrivit opŃiunii sale, fie doreşte să întrerupă procesul de recrutare din motive personale, fie îndeplineşte criteriile de recrutare dar nu există post disponibil în arma/specialitatea militară pentru care optează, a promovat probele de selecŃie dar nu a fost inclus să parcurgă programul de pregătire în seria pentru care a participat la selecŃie.

Birourile informare-recrutare din centrele militare zonale, judeŃene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti asigură resursa umană necesară forŃelor navale pentru următoarele categorii de personal militar:

215

- ofiŃer, maistru militar şi subofiŃer format pe filiera directă, prin frecventarea ca elev sau student a cursurilor unei instituŃii militare de învăŃământ;

- ofiŃer şi subofiŃer format pe filiera indirectă, dintre absolvenŃii unei instituŃii civile de învăŃământ, prin frecventarea cursurilor de formare specifice acestor categorii de personal;

- soldat sau gradat voluntar şi soldat şi gradat rezervist voluntar, format prin programul de instruire în sistem modular în una din unităŃile de instrucŃie specifice armelor, serviciilor şi specialităŃilor militare.

Pentru a fi recrutat şi selecŃionat în vederea frecventării cursurilor unei instituŃii militare de învăŃământ ori pentru a urma programele de formare pe filiera indirectă sau ca soldat şi gradat voluntar potenŃialii candidaŃi trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de criterii generale şi specifice de recrutare.

Criterii generale de recrutare: - să aibă cetăŃenie română şi domiciliul stabil în România de cel puŃin şase

luni până la începerea anului de învăŃământ/cursului/programului de formare; - să fie „apt medical” şi să aibă o dezvoltare fizică armonioasă, conform

baremelor stabilite de structurile de specialitate din domeniul medical; - să aibă un comportament moral în societate; - să nu fi fost condamnat penal, să nu fie în curs de urmărire penală sau de

judecată pentru săvârşirea unor infracŃiuni; - să nu facă parte din partide, formaŃiuni sau organizaŃii politice, iar dacă face

parte să declare că, după admiterea la instituŃia militară de învăŃământ sau la începerea programului de formare, va renunŃa la această calitate;

- să nu facă parte din organizaŃii interzise de legislaŃia română şi să nu fie membru al unor organizaŃii incompatibile cu regulile, activităŃile şi atribuŃiile specifice profesiei militare;

- să nu aparŃină unor culte sau secte religioase care, potrivit legislaŃiei române, contravin normelor de păstrare a ordinii publice sau încalcă bunele moravuri ce afectează desfăşurarea profesiei militare.

Cumulativ cu criteriile generale de recrutare, candidaŃii trebuie să îndeplinească şi criteriile specifice fiecărei categorii de personal, instituŃie militară de învăŃământ sau filieră de formare care, pe scurt sunt următoarele:

- pentru candidatul la profesia de ofiŃer sau maistru militar format pe filiera directă în Academia Navală „Mircea cel Bătrân” sau în Şcoala Militară de Maiştri a ForŃelor Navale „Amiral Ion Murgescu” ori în instituŃii similare subordonate statelor majore ale celorlalte categorii de forŃe ale armatei sau comandamentelor de armă:

• să fie absolvent de învăŃământ liceal, cu diplomă de bacalaureat, iar în cazul în care este elev în ultimul an să facă dovada promovării examenului de bacalaureat, până la data concursului de admitere;

• să aibă vârsta de cel mult 24 de ani, împlinită în anul organizării concursului de admitere;

- pentru candidatul la profesia de subofiŃer/ofiŃer care provine din unităŃi militare ale Ministerului Apărării NaŃionale, ce se formează pe filiera indirectă în instituŃiile de învăŃământ ale celorlalte categorii de forŃe ale armatei, pentru posturi din unităŃile subordonate Statului Major al ForŃelor Navale:

216

• să fie absolvent de învăŃământ liceal/superior, cu diplomă de bacalaureat/licenŃă, iar în cazul în care este elev/student în ultimul an să facă dovada promovării examenului de bacalaureat/licenŃă, până la data concursului de admitere;


• să aibă potenŃial de dezvoltare ulterioară în carieră şi să fie apreciat favorabil de către comandantul unităŃii militare de la care provine;

• să aibă competenŃe profesionale specifice postului pentru care doreşte să fie selecŃionat;

- pentru candidatul la profesia de subofiŃer/ofiŃer care provine din afara Ministerului Apărării NaŃionale, ce se formează pe filiera indirectă în instituŃiile de învăŃământ ale celorlalte categorii de forŃe ale armatei, pentru posturi din unităŃile subordonate Statului Major al ForŃelor Navale:

• să fie absolvent de învăŃământ liceal/superior, cu diplomă de bacalaureat/licenŃă, iar în cazul în care este elev/student în ultimul an să facă dovada promovării examenului de bacalaureat/licenŃă, până la data concursului de admitere (studiile absolvite trebuie să fie în domeniile pentru care există compatibilitate cu armele/serviciile/specializările militare pentru care se organizează concursul de admitere sau în specializări pentru care nu se realizează formare în instituŃiile militare de învăŃământ ori în situaŃia în care s-a creat un deficit ce nu poate fi diminuat prin pregătire în instituŃiile proprii);


• să aibă competenŃe profesionale specifice postului pentru care doreşte să fie selecŃionat;

- pentru candidatul la profesia de soldat şi gradat voluntar în unităŃile militare subordonate Statului Major al ForŃelor Navale:

• să fie cel puŃin absolvent al ciclului inferior liceal sau al unei şcoli de arte şi meserii, cu certificat de absolvire/calificare profesională, iar în cazul în care este elev în ultimul an să facă dovada absolvirii/promovării examenelor până la data începerii programelor de instruire;

• să aibă vârsta de cel puŃin 18 ani şi de cel mult 26 de ani împlinită în anul începerii programelor de instruire; să aibă competenŃe profesionale specifice armei şi specialităŃii militare pentru care doreşte să fie recrutat şi selecŃionat, acolo unde se cere acest lucru;

• dacă deŃine un grad militar ca rezervist, obŃinut pe timpul cât a fost militar în termen sau militar cu termen redus, să fie de acord să renunŃe la acesta pe timpul cât are calitatea de soldat sau gradat voluntar;

- pentru candidatul la profesia de soldat şi gradat rezervist voluntar în

217

unităŃile militare subordonate Statului Major al ForŃelor Navale: • să fie cel puŃin absolvent al ciclului inferior liceal sau al unei şcoli de

arte şi meserii, cu certificat de absolvire/calificare profesională, iar în cazul în care este elev în ultimul an să facă dovada absolvirii/promovării examenelor până la data începerii programelor de instruire;

• să aibă vârsta de cel puŃin 18 ani şi de cel mult 26 de ani împlinită în anul începerii programelor de instruire; să aibă competenŃe profesionale specifice armei şi specialităŃii militare pentru care doreşte să fie recrutat şi selecŃionat, acolo unde se cere acest lucru;

• dacă deŃine un grad militar ca rezervist, obŃinut pe timpul cât a fost militar în termen sau militar cu termen redus, să fie de acord să renunŃe la acesta pe timpul cât are calitatea de soldat şi gradat rezervist voluntar;

• să fie de acord să urmeze periodic programele de pregătire ale rezervei pentru mobilizare şi să fie încadrat pentru completarea cu personal a unităŃilor militare în situaŃii de mobilizare, asediu sau război.

Criteriile de recrutare enumerate mai sus au caracter obligatoriu şi, prin urmare, nu se pot face nici un fel de derogări de la acestea, iar personalul recrutor este obligat să nu recomande şi să nu încurajeze sub nici o formă solicitările candidaŃilor de derogare de la acestea.

Activitatea de recrutare se desfăşoară pe baza Planului anual de recrutare pentru instituŃiile militare de învăŃământ elaborat de DirecŃia management resurse umane şi a Planului anual de recrutare a soldaŃilor şi gradaŃilor voluntari elaborat de SecŃia recrutare şi selecŃie din Statul Major General, din care fiecare birou informare-recrutare primeşte un extras de plan cu sarcinile minime ce le revin pe categorii de personal, instituŃii militare de învăŃământ, arme şi specialităŃi militare. Sarcinile de recrutare pot fi oricând modificate în funcŃie de nevoile de personal militar ale categoriilor de forŃe ale armatei şi comandamentelor de armă. După primirea extrasului de plan birourile informare-recrutare îşi planifică activităŃile, îşi întocmesc documentele specifice, şi lunar, sau ori de câte ori este nevoie, în urma centralizării şi analizării datelor informează SecŃia recrutare şi selecŃie din Statul Major General asupra stadiului îndeplinirii planului de recrutare.

Recrutarea candidaŃilor pentru toate categoriile de personal militar se desfăşoară pe tot parcursul anului urmărindu-se corelarea selecŃiei acestora cu structura anului de învăŃământ, cu graficul de organizare a concursurilor de admitere şi cu programele de pregătire din unităŃile de instrucŃie.

CandidaŃii care îndeplinesc criteriile generale şi specifice de recrutare şi au dosarul de candidat finalizat, sunt planificaŃi pentru susŃinerea probelor de selecŃie la centrele zonale de selecŃie şi orientare la care sunt arondate.

Dosarele candidaŃilor se trimit, de regulă, săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, iar centrele zonale de selecŃie şi orientare îi planifică pe serii, perioade, categorii de candidaŃi şi sex la o dată ce le este anunŃată prin intermediul birourilor informare-recrutare care Ńin legătura cu candidaŃii. CandidaŃii care, în momentul contactării în vederea planificării la selecŃie îşi declară indisponibilitatea temporară,

218

sunt avuŃi în vedere pentru seriile următoare, corespunzător opŃiunii acestora, până la termenul limită de desfăşurare a selecŃiei pentru categoria de personal la care candidează.

Activitatea de selecŃie a candidaŃilor pentru instituŃiile militare de învăŃământ şi pentru ocuparea funcŃiilor de soldat şi gradat voluntar, respectiv soldat şi gradat rezervist voluntar din forŃele navale se planifică, organizează şi se desfăşoară de către centrele zonale de selecŃie şi orientare în conformitate cu politicile şi strategiile în domeniul managementului resurselor umane ale Ministerului Apărării NaŃionale, a reglementărilor şi a actelor normative specifice de organizare şi funcŃionare. În Armata României funcŃionează trei centre zonale de selecŃie şi orientare în localităŃile Alba-Iulia, Breaza şi Câmpulung Moldovenesc, în incinta celor trei colegii militare liceale.

În activitatea de selecŃie se utilizează diferenŃiat, pe categorii de personal, instrumente de evaluare a potenŃialului intelectual şi fizic, a capacităŃii de adaptare la mediul militar, instrumente de evaluare a capacităŃii de comunicare, de identificare a nivelului şi naturii motivaŃiei pentru cariera militară, precum şi alte caracteristici propuse de către instituŃiile expert ale Statului Major General. În afara instrumentelor şi procedurilor standardizate, în activitatea de selecŃie pot fi incluse şi probe aflate în faza de experimentare, la propunerea structurilor expert sau a categoriilor de forŃe ale armatei şi comandamentelor de armă, dacă acest lucru este considerat necesar de Statul Major General.

Sesiunea de selecŃie are, în general, următoarea structură: - probe medicale; - probe psihologice, care presupun administrarea diferenŃiată, în funcŃie de

categoria de candidaŃi, a unor chestionare de personalitate, respectiv a testelor de inteligenŃă;

- probe de evaluare a potenŃialului fizic, de asemenea diferenŃiate pe categorii de candidaŃi;

- interviu de evaluare finală. Fiecare probă în parte are caracter eliminatoriu imediat, iar rezultatele obŃinute

de candidaŃi pe timpul activităŃii de selecŃie nu pot fi înlocuite/determinate cu rezultatele obŃinute la examinări în afara centrului zonal de selecŃie şi orientare.

Activitatea specifică este coordonată de comisia de decizie care funcŃionează în baza unui regulament propriu şi care este convocată de către preşedinte la încheierea fiecărei probe şi la sfârşitul activităŃii de selecŃie pentru fiecare serie de candidaŃi.

Personalul recrutor din birourile informare-recrutare, respectiv personalul din centrele zonale de selecŃie şi orientare este obligat, prin toate acŃiunile sale să inducă şi să menŃină o atitudine pozitivă faŃă de instituŃia şi profesia militară în rândul populaŃiei civile şi, în special, în rândul candidaŃilor pentru profesia militară, indiferent de situaŃie. Orice atitudine sau comportament care pot fi interpretate ca o încercare de a obliga sau descuraja candidatul în luarea deciziei de a urma cariera militară sunt considerate inacceptabile, reprezintă un caz de neîndeplinire a atribuŃiilor funcŃionale şi de nerespectare a deontologiei profesionale. În acelaşi timp, acesta are obligaŃia de a asigura confidenŃialitatea informaŃiilor obŃinute în urma activităŃii de recrutare şi selecŃie.

219

EFECTUL EXPLOZIEI SUBMARINE ASUPRA STRUCTURII DE REZISTENłĂ A NAVEI (I)

- Explozia submarină -

Căpitan comandor dr. Gheorghe ICHIMOAEI, Şeful instrucŃiei şi educaŃiei la Şcoala de AplicaŃie a ForŃelor Navale

1. GeneralităŃi

La detonaŃia unei încărcături, explozivul se transformă în produşi de detonaŃie gazoşi aflaŃi la presiuni şi temperaturi ridicate. DetonaŃia explozivului generează totodată şi o puternică undă de şoc care este transmisă în mediul înconjurător – în apa de mare.

InteracŃiunea exploziei submarine cu mediul prezintă două aspecte care, derulându-se pe scale de timp diferite, pot fi abordate distinct. Un prim aspect al exploziei submarine îl reprezentă formarea şi propagarea undei de şoc. Vârful presiunii în această fază este foarte înalt dar durează extrem de puŃin. Al doilea aspect în reprezintă formarea şi pulsaŃia bulei de gaz. Comparativ cu unda de şoc, această a doua fază este caracterizată de un vârf de presiune mult mai puŃin înalt dar care durează mult mai mult.

PulsaŃia bulei de gaze este rezultatul interacŃiunii dintre produşii de explozie puternic comprimaŃi şi presiunea hidrostatică a mediului exterior. Pentru simplificarea studiului se consideră că, după explozie, gazele rezultate se găsesc într-o bulă sferică. În figurile 1 şi 2 sunt reprezentate caracteristicile bulei de gaze rezultată în urma detonaŃiei unei mine marine.

Una dintre problemele care se pun în cazul unei explozii submarine este variaŃia în funcŃie de timp a formei şi mărimii bulei de gaz care conŃine produşii de explozie. Bula de gaze se dilată sub acŃiunea produşilor de explozie puternic încălziŃi şi comprimaŃi şi se ridică spre suprafaŃă.

220

0.1 0.2 0.3 0.4

0.5

1

1.5

2

2.5

3

Timpul [s]

Raz

a b

ule

i de

gaz

e [m

]

y1

t

0.1 0.2 0.3 0.4

100

50

50

100

Timpul [s]

Inte

nsi

tate

a ex

plo

ziei

[m3

/s]

y0

t

Figura 1. VariaŃia razei bulei de gaze la explozia unei mine

Figura 2. Intensitatea exploziei unei

mine

În realitate, evoluŃia bulei este complexă, pe de o parte prin prezenŃa undei de şoc (care comunică apei din vecinătate o anumită viteză materială), iar pe de altă parte din cauza presiunii hidrostatice.

Unda de şoc şi viteza imprimată apei provoacă o supradestindere a bulei. Astfel, se creează o destindere mai mult decât este presiunea hidrostatică (presiunea de echilibru) astfel încât volumul interior al bulei devine mai mare şi presiunea internă este mai mică decât presiunea hidrostatică. Astfel, are loc ulterior o compresie a bulei (numită faza de contracŃie) în care, prin inerŃie, volumul interior este scăzut şi presiunea internă devine mai mare decât presiunea hidrostatică. Această fază se finalizează cu aşa numita resorbŃie a bulei de gaz.

Figura 3. EvoluŃia presiune – timp a unei explozii submarine În concluzie, va avea loc o altă fază de destindere sau apare o pulsaŃie a bulei

de gaze. Fenomenul se poate produce de mai multe ori şi va avea drept consecinŃă generarea de unde de şoc secundare, care vor fi bineînŃeles mai slabe ca amplitudine

221

faŃă de unda de şoc principală. În figura 3 sunt ilustrate aceste fenomene de oscilaŃie ale bulei de gaze, pentru cazul când detonaŃia are loc la distanŃă mare faŃă de suprafaŃa apei.

2. Studiul experimental al detonaŃiei explozivilor sub apă

Studiul experimental al detonaŃiei explozivilor sub apă s-a impus ca o necesitate a validării modelelor fizice sau matematice utilizate în caracterizarea teoretică a fenomenului.

Demersurile de efectuare a unor teste şi cercetări experimentale ale detonaŃiei explozivilor sub apă sunt dificile şi complexe. Cu toate acestea, prin utilizarea „tehnicii acvariului”, promovată în cadrul eforturilor de a efectua testele, s-a demonstrat că este posibil ca în condiŃii de laborator să se reproducă fenomene care apar la scară largă în timpul detonaŃiei explozivilor sub apă.

Scopul testelor experimentale a fost de: - a obŃine şi a prezenta modul cum se desfăşoară fenomenele la detonaŃia sub

apă a explozivilor (apariŃia undei de şoc, evoluŃia bulei de gaze etc.); - a pune în evidenŃă mărimile luate în considerare cu ocazia studiului teoretic

al detonaŃiei sub apă a explozivilor (diametrul sau raze bulei de gaze, viteza frontierei dintre produşii de detonaŃie şi apă, durata de pulsaŃie a bulei de gaze etc.;

- a determina cantitativ exact consecinŃele detonaŃiei sub apă (evoluŃia în timp a bulei de gaze, viteza şi perioada de pulsaŃie etc.);

- a valida teoria similitudini utilizată pentru evaluarea caracteristicilor exploziei subacvatice. 2.1. Studiul bulei de gaze

Aparatura, mijloacele de observare şi măsură, precum şi soft-urile specializate care au fost utilizate pe toată durata testelor pentru studiul experimental al bulei de gaze sunt în dotarea Laboratorului de explozivi din Academia Tehnică Militară. Schematic, configuraŃia experimentală utilizată este reprezentată în figura 4.

Figura 4. Schema configuraŃiei experimentale utilizate

222

Principul de lucru utilizat este unul foarte simplu şi are denumirea generică de cronometrie. Mărimile măsurate sunt distanŃele. Prin cunoaşterea duratelor de timp scurse de la fiecare imagine achiziŃionate se cunoaşte timpul în care s-a modificat distanŃa. În consecinŃă este posibil să se calculeze viteza medie a interfeŃei bulei de gaze.

Fereastra de lucru a programului de prelucrare este prezentată în figura 5.

Figura 5. Fereastră de lucru a HP LaserJetPhoto Center

Fiecare dintre fişiere este apoi utilizat pentru a caracteriza fenomenul înregistrat, sub formă calitativă sau cantitativă.

Pentru a caracteriza cantitativ exact mărimile reprezentative pentru detonaŃia în apă, trebuie luată imagine cu imagine şi prelucrată. Această prelucrare se bazează pe marcarea sub formă grafică a interfeŃei (bulei de gaze – apă) cu un program general de prelucrare grafică.

După setarea şi verificarea scalei, sunt luate toate imaginile reprezentative şi măsurate dimensiunile frontierei în funcŃie de timp.

Rezultatele sunt prezentate sub formă grafică în figurile 6 şi 7.

VariaŃia diametrului bulei de gaze

020406080

0,00

40,

012

0,02

0,02

80,

036

0,04

40,

052

0,06

Timpul (s)

Dia

met

rul

(mm

)

diametrulorizontal

diametrulvertical

Figura 6. VariaŃia diametrului bulei de gaze generate la detonaŃia a 100 mg exploziv

223

VariaŃia vitezei frontierei bulei de gaze

-10-505

10

0.00

40.

012

0.02

0.02

80.

036

0.04

40.

052

Timpul (s)

Vit

eza

(m/s

) vitezaorizontală

vitezaverticală

Figura 7. VariaŃia vitezei bulei de gaze generate la detonaŃia a 100 mg exploziv

2.2. Studiul undei de şoc generată la explozia subacvatică Studiul experimental al propagării undelor de şoc prin apă s-a impus ca o

necesitate a delimitării unei zone de siguranŃă în cazul în care se utilizează încărcăturile explozive pentru tăiere rapidă a metalelor sub apă.

Pentru a delimita o anumită zonă de siguranŃă în jurul locului în care se execută lucrări de tăiere sub apă cu ajutorul explozivilor, plecând de la calcule teoretice de estimare a presiunii în frontul undei de şoc a devenit imperios necesar verificarea şi confirmarea corectitudinii calculelor teoretice prin teste experimentale.

Scopul testelor experimentale care sunt obiectul acestui paragraf a fost de a obŃine şi a prezenta modul de variaŃie a presiunii locale la trecerea unei unde de şoc generată de detonaŃia unei încărcături de exploziv de masă cunoscută, aflată la o distanŃă precisă de locul exploziei.

Aparatura, mijloacele de observare şi măsură, precum şi softurile specializate care au fost utilizate pe toată durata testelor, sunt în dotarea Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”. Elementele componente ale aparaturii de măsurare au fost achiziŃionate pe timpul derulării unui proiect de cercetare şi au fost asamblate şi constituite ca un sistem integrat de măsurare în cadrul ANMB.

Schematic, configuraŃia experimentală utilizată este reprezentată în figura 8.

10

, 20, 3

0 m

Figura 8. Schema configuraŃiei experimentale utilizate

224

Înregistrarea valorii suprapresiunii în frontul undei s-a făcut cu ajutorul „Sistemului de măsură şi înregistrare a presiunii frontului undei de şoc în mediul subacvatic” alcătuit din: senzor, stabilizator de curent pentru senzori, cablu coaxial cu conectori, placă achiziŃii date, driver software.

Fereastra de lucru a programului de prelucrare este prezentată în figura 9.

Figura 9. Fereastra de lucru a programului NI SCOPE Fiecare dintre fişiere cu înregistrarea fenomenului este apoi utilizat pentru a

caracteriza fenomenul înregistrat, sub formă calitativă şi/sau cantitativă. De exemplu, pentru reprezentarea evoluŃiei calitativă a fenomenelor asociate detonaŃiei, este recomandată vizualizarea imaginii, care arată modul de evoluŃie a suprapresiunii din frontul undei de şoc la senzor, durata acesteia etc. Avantajul acestei abordări provine din faptul că este permis accesul unei cantităŃi mari de informaŃii.

Pentru a caracteriza cantitativ mărimile reprezentative pentru detonaŃia în apă, trebuie luată înregistrarea şi prelucrată.

3. Concluzii

1. Testele efectuate, în condiŃii de laborator, au confirmat faptul că bula de gaze, rezultată în urma detonaŃiei încărcăturii în apă, are o mişcare pulsatorie.

2. PulsaŃia bulei de produşi de explozie respectă, din punct de vedere calitativ, ecuaŃiile determinate teoretic.

3. Prelucrarea imaginilor cu ajutorul programelor specializate a demonstrat că la primele pulsaŃii bula îşi păstrează sfericitatea, după care, datorită mişcării ascensionale către suprafaŃa apei, bula se deformează.

225

4. Schimbarea formei bulei de gaze este dată de pierderile de energie prin radiaŃie şi prin conductibilitate termică la nivelul interfeŃei bulei de gaze şi datorită legilor fizice care guvernează deplasarea bulei către suprafaŃa apei.

5. Pentru determinări cantitative ale fenomenelor care însoŃesc pulsaŃia bulei de gaze, este necesar ca rezultatele experimentale să fie armonizate cu teoria similitudinii, teorie care ne-a permis să aproximăm rezultatele la eventuale teste experimentale cu încărcături mici, în condiŃii de laborator. Pentru încărcături de dimensiuni mari, coeficienŃii de similitudine trebuie corelaŃi cu măsurători cât mai precise, efectuate cu aparatură performantă, pentru ca erorile de calcul pentru estimarea eventualelor efecte să fie cât mai mici.

6. Analiza propagării undelor de şoc prin apa de mare, considerată un mediu continuu şi compresibil, a scos în evidenŃă caracterul profund neliniar al fenomenelor dinamice rapide, de mare intensitate.

7. Pentru un exploziv dat ale cărui caracteristici de detonaŃie pot fi calculate, caracteristicile undei de şoc generate la detonaŃia subacvatică variază în funcŃie de masa încărcăturii explozive şi de distanŃa de la centrul sau locul exploziei.

8. Principiu de bază al teoriei similitudinii, în cazul exploziilor subacvatice, constă în faptul că o undă de detonaŃie transmite în apă o undă de şoc a cărei intensitate (amplitudine) descreşte cu distanŃa de la locul exploziei. Astfel, într-un punct dat, la o anumită distanŃă de locul iniŃial al sursei şocului, se poate observa o undă de aceeaşi formă ca unda iniŃială (identitatea de profil), dar de o intensitate mai scăzută. Această diminuare a amplitudinii undei este cea care caracterizează îndepărtarea faŃă de punctul sursă al undei.

Bibliografie 1. Bărbărie, Şt., Bazele proiectării minelor marine şi fluviale, Editura

Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, ConstanŃa, 1994. 2. Cole, R., Underwater explosion, Princeton University Press, 1948. 3. Desbordes, D., Vidal, P., Phénoménologie des détonations, ENSMA,

Poitiers, 1996-1997. 4. Chou, P.C., Viscilastic Flow Theory in Hypervelocity Perforation of Plates,

Proceedings of the Fifth Symposium on Hypervelocity Impact, v. 1, pt. 1, Colorado School of Mines, Denver, Colorado, 1962, p. 307.

5. Goga, D.A., Probleme speciale de detonică, Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 2004.

6. Goga, D.A., Conception et realisation d’un générateur d’onde de choc plane par relévement de plaque, Rapport D.E.A. Poitiers, 1997.

7. Ichimoaei, Gh., ContribuŃii la cercetarea şi realizarea minelor marine şi fluviale utilizate pentru apărarea comunicaŃiilor navale, Teză de doctorat, Bucureşti, 2006.

8. Ştefan, Sterie (coordonator), Paraschiv, T., Codreanu, I., Orban, O., Poradici, P., Mecanica fluidelor. Capitole speciale. Vol. 1, Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 1993.

226

9. Zong, Z., Lam, K. Y., Dynamic Plastic Response of a Submarine Oil Pipeline to an Underwater Explosion Bubble, Journal of Applied Mechanics, december 2000, Vol. 67, p. 758 - 762.

10. Zukers, J.A., Walters, P. W., Explosive Effects and Applications, Springer, Verlag, New York, 1998.

227

ÎN ATENłIA AUTORILOR ARTICOLELOR

Articolele vor avea un caracter ştiinŃific, bazat pe o temeinică documentare din partea autorului. Autorul poartă întreaga răspundere privind originalitatea şi autenticitatea articolului pe care-l semnează.

Textele trimise redacŃiei spre a fi publicate vor fi însoŃite de înregistrarea lor pe suport magnetic şi vor conŃine maximum 8 pagini. Articolele se trimit pe adresa Şcolii de AplicaŃie a ForŃelor Navale sau prin e-mail [email protected].

RedacŃia îşi rezervă dreptul de a corecta stilul şi gramatica manuscriselor şi de a interveni asupra dimensiunii acestora, dar nu va recurge la schimbări majore atât în forma, cât şi în fondul articolului fără a consulta autorul.

Am aprecia în mod deosebit solicitudinea autorilor articolelor dacă aceştia ar respecta următoarele norme de redactare:

- textele vor fi redactate în Microsoft Office Word, cu font Times New Roman, mărimea 14, spaŃiate la un rând, utilizând opŃiunea justify;

- desenele şi imaginile vor fi în format JPEG, JPG sau GIF; - manuscrisele vor respecta normele academice, utilizându-se ortografia

DicŃionarului Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române (Editura Univers Enciclopedic, 2005);

- bibliografia se va trece la sfârşitul articolului în ordinea: autorul, titlul lucrării, editura, anul. În cazul lucrărilor scrise de un colectiv, în locul autorului vor apărea semnele ***.

MulŃumindu-vă pentru înŃelegere, aşteptăm în continuare cu interes şi speranŃă articolele Dumneavoastră!

RedacŃia

228

- PAGINĂ ALBĂ -

Buletinul Forţelor Navale nr.11 / 2009

Documents

Transcript of Buletinul Forţelor Navale nr.11 / 2009