instalatii navale
-
Upload
alex-manolache -
Category
Documents
-
view
420 -
download
36
Transcript of instalatii navale
Instalaţia de ancorare
1
INSTALAŢIA DE ANCORARE - VEDERE GENERALĂ
Capitolul 1
1. INSTALAŢIA DE ANCORARE
INSTALAŢIA DE ANCORARE
• Un ansamblu de piese, mecanisme şi dispozitive care servesc la executarea
manevrei de ancorare a navei.
• ROL: menţinerea navei ce staţionează într-un loc voit, împotriva acţiunii
vânturilor, curenţilor, valurilor.
• Condiţii:
– asigurarea navei în locul dorit;
– permiterea unei manevre rapide de fundarisire şi virare a ancorelor;
– fixarea în siguranţă a ancorelor la post.
• Instalaţia de ancorare se compune din ancoră, stope de lanţ, mecanism de actionare
şi puţuri pentru lanţ. Instalaţiile de ancoră se pot clasifica in funcţie de tipul ancorei
folosite(Hall, Amiralitate etc) sau în funcţie de energia de acţionare a instalaţiei
(manuală, mecanică, electrică, hidraulică cu vapori)
INSTALAŢIA DE ANCORARE - PĂRŢI COMPONENTE
• PĂRŢILE COMPONENTE ale instalaţiei de ancorare(în general) sunt:
– Ancore;
– Lanţuri;
– Nări;
– Dispozitive pentru fixare ancorelor;
– Maşina instalaţiei;
– Puţul lanţurilor;
– Căpăţănile de ancoră.
Instalaţia de ancorare
2
INSTALAŢIA DE ANCORARE - VEDERE DE ANSAMBLU
INSTALAŢIA DE ANCORARE - VEDERE GENERALĂ
Instalaţia de ancorare
3
INSTALAŢIA DE ANCORARE - VEDERE DE ANSAMBLU
INSTALAŢIA DE ANCORARE – CU DOUĂ ANCORE
Instalaţia de ancorare
4
INSTALAŢIA DE ANCORARE – CU O ANCORĂ
INSTALAŢIA DE ANCORARE A UNEI NAVE FLUVIALE
Instalaţia de ancorare a unei nave fluviale(COMPUNERE):
1 – ancora; 2 – lanţul ancorei; 3 – nara ancorei; 4 – stopa; 5 – vinci manual; 6 – puţul lanţului;
7 – grui pentru ridicarea ancorei la post; 8 – curent(parâmă) pentru suspendarea ancorei
Se evidenţiează ancora amiralitate cu traversă, de asemenea şi celelalte componente
care de regulă sunt manuale.
Instalaţia de ancorare
5
INSTALAŢIA DE ANCORARE A UNEI NAVE MARITIME
1 – ancoră; 2 – lanţ; 3 – nară; 4 – stopă de punte; 5 – vinci (electric sau hidraulic); 6 – puţul
lanţului; 7 – dispozitiv pentru fixarea şi declanşarea capătului lanţului din puţ; 8 – boţuri pentru
boţarea ancorei
INSTALAŢIA DE ANCORARE - ANCORE
• ANCORE- piese de fier cu unul sau mai multe braţe care muşcând fundul,
ţin şi asigură nava cu ajutorul unui lanţ sau al unei parâme.
• CONDIŢII:
– Uşor de manevrat;
– Să se înfigă uşor;
– Să ţină bine;
– Să se fixeze sigur şi uşor la post.
Instalaţia de ancorare
6
INSTALAŢIA DE ANCORARE - ANCORE
• CLASIFICAREA ANCORELOR ÎN FUNCŢIE DE MOBILITATEA
BRAŢELOR:
– Ancore cu braţe fixe;
– Ancore cu braţe articulate.
Fiecare dintre acestea, funcţie de existenţa traversei pot fi:
– Ancore cu traversă;
– Ancore fără traversă.
INSTALAŢIA DE ANCORARE - ANCORE
• DIN PUNCT DE VEDERE AL ROLULUI LA BORD:
1 - ancore principale (la prova);
2 - ancore secundare (la pupa).
INSTALAŢIA DE ANCORARE – TIPURI DE ANCORE
• TIPURI DE ANCORE:
– Ancore Amiralitate;
– Ancore Patent (HALL);
– Ancore de corp mort;
– Ancore ciupercă;
– Ancore cu patru braţe (ghiare);
– Ancore şurub;
– Ancore umbrelă;
– Ancore de tip amiralitate cu un singur braţ şi traversă.
INSTALAŢIA DE ANCORARE - ANCORE
Ancora fixează capul lanţului. Nava este ţinută de greutatea ansamblului lanţ-
ancoră. Nici o ancora n-a derapat pentru că a avut prea mult lanţ la apă.
Instalaţia de ancorare
7
INSTALAŢIA DE ANCORARE – TIPURI ANCORE
• TIPURI DE ANCORE:
- Ancora Amiralitate (1) - Ancora Hall(2)
Ancora Amiralitate
1 – fus
2 – braţe
3 – diamant
4 – palme
5 – inel
6 – traversă
Avantaj:
- se înfige usor în solul de pe
fundul apei şi ţine bine nava.
Dezavantaj:
- greu de manevrat;
- greu de păstrat la bord;
- lanţul se poate încolăcii pe fus
la efectuarea manevrelor.
Ancora Hall
1 – inel
2 – fus
3 – brate articulate
4 – ghiare
5 – contrabraţe
6 – diamant
7 – buloane
Avantaj:
- usor de manevrat;
- rezistenta;
- exclude posibilitatea
încolăcirii lanţului la efectuarea
manevrelor.
Dezavantaj:
- pentru a muşca trebuie târâtă
pe fund.
Instalaţia de ancorare
8
ANCORA HALL
TIPURI DE ANCORE – MODELE DIFERITE
1 – ancoră amiralitate; 2 – ancoră cu braţe articulate; 3 – ancoră cu braţe articulate AC18A;
4 - ancoră cu braţe articulate AC17; 5 - ancoră cu braţe articulate AC14; 6 - ancoră cu braţ fix;
7 – ancora cu brate articulate
Instalaţia de ancorare
9
INSTALAŢIA DE ANCORARE – FIXAREA DE FUND
– Fixarea de fund a ancorei cu braţe articulate
După ce a fost fundarisită ancora cade pe fund luând o poziţie orizontală. În momentul
când lanţul începe să întindă, trage de inelul ancorei, ridică uşor fusul, care se mişcă în
articulaţia de fixare în diamant, astfel că braţele rămân în plan orizontal. Ancora se
târeşte pe fund în această poziţie până când contrabraţele întâmpină o rezistentă, la
întâlnirea primei denivelări. Din acel moment asupra ancorei acţionează două forţe: una
este tracţiunea lanţului care tinde să tragă ancora după el, şi o a doua este rezistent opusă
de sol(un obstacol, o denivelare) care tinde să menţină contrabraţul pe loc. Efectul
acţiunii acestor două forţe, provoacă deschiderea braţelor până la un unghi de
aproximativ de 30o şi atunci ghiarele se înfig în solul fundului. Din acest moment cu cât
lanţul trage mai tare de fus cu atât ghiarele şi braţele pătrund mai adânc în solul
fundului(ancora „muşcă‖).
INSTALAŢIA DE ANCORARE - ANCORA CU BRAŢE FIXE • Ancore cu patru braţe (ghiare)
Instalaţia de ancorare
10
INSTALAŢIA DE ANCORARE – ANCORE DE CORP MORT
PRINCIPALELE TIPURI DE ANCORE DE CORP MORT SUNT:
a) ancora de corp mort de tip amiralitate cu un singur braţ
b) ancora ciupercă
c) ancora umbrelă
d) ancora surub
e) ancora cu 4 gheare
ANCORE DE CORP MORT
Instalaţia de ancorare
11
INSTALAŢIA DE ANCORARE – LANŢURI DE ANCORĂ
• LANŢURILE - şir lung de inele elipsoidale, fabricate din metal, numite zale şi
unite între ele.
Lanţurile se caracterizează prin calibru
Lanţurile se fabrică din bucăţi indivizibile cu lungimea de 25m, denumite chei şi prinse
între ele prin chei de împreunare simplă sau patent.
INSTALAŢIA DE ANCORARE - LANŢURI DE ANCORĂ
Lanţurile de ancoră sunt destinate pentru realizarea legăturii dintre ancoară şi
navă. Acestea sunt confecţionate dintr-un număr de inele metalice de forma unei elipse
numite zale. Zalele pot fi cu pod sau fără pod. Podul, denumit şi punte, este o traversă
metalică dispusă la mijlocul zalei împărţind zona în două părţi egale. Podul are rolul de a
nu permite alungirea zalei la tracţiune mărind în acest fel rezistenţa lanţului cu
aproximativ 20%.
Lanţul unei ancore se caracterizează prin calibru şi prin lungime. Calibrul
lanţului de ancoara este diametrul unei zale măsurat în dreptul punţii(podului) sau la
mijlocul zalei, dacă lanţul este format din zale fără pod. Calibrul se exprimă în milimetri.
Lungimea se exprimă în metri sau chei de lanţ şi variază în funcţie de mărimea
şi tipul navei.
Instalaţia de ancorare
12
LANŢ DE ANCORĂ - COMPUNERE
Lanţurile de ancoră sunt alcătuite de regulă, în mai multe chei de lanţ, cu excepţia
lanţurilor de calibru mic(sub 15mm) care pot fi împărţite în chei de lanţ. După poziţia pe
care o ocupă în lanţ se deosebesc trei feluri de chei de lanţ şi anume:
- chei de lanţ de ancoară - este cheia de lanţ la capătul căreia se leagă ancora.
- chei de lanţ intermediare.
- chei de lanţ de capăt, care se prind la dispozitivul de fixare din puţul acestuia.
Cheia de lanţ de ancoră este alcătuită dintr-o cheie vârtej, o za terminală şi dintr-un
număr de zale comune.
Cheile de lanţ intermediare sunt formate dintr-un număr impar de zale şi au o lungime de
25m. Dacă numărul de chei de lanţ intermediare este impar, atunci lanţul ancorei din
tribord va avea o cheie de lanţ în plus.
INSTALAŢIA DE ANCORARE
1- parţile cheii
2 - cui spintecat
3 - pod
Instalaţia de ancorare
13
CHEIE DE ÎMPREUNARE CU POD - PATENT
INSTALAŢIA DE ANCORARE – MARCAREA
LANŢURILOR
MARCAREA LANŢURILOR ÎN CHEI DE LANŢ
a) Prin inelare:
- Cheia nr. 1 nimic;
- Cheia nr. 2, un inel de sârmă pe prima za după cheia de
împreunare;
- Cheia nr. 3, două inele de sârmă pe a doua za după cheia de
împreunare.
b) Prin piturare:
- Cheia nr. 2, cu alb prima za după cheia de împreunare;
- Cheia nr. 3, cu alb primele două zale după cheia de împreunare.
c) Prin piturarea cu vopsea colorată
- prima cheie cu pitură roşie;
- a doua cheie cu pitură albă;
- a treia cheie cu pitură albastră;
- a patra cheie cu pitură alb roşie;
- a cincea cheie cu pitură alb albă;
- a şasea cheie cu pitură albastră.
Din punct de vedere marinăresc interesează marcajul care se face la bord pentru a
permite cunoasterea în orice moment a lungimii de lanţ filat la apă.
Instalaţia de ancorare
14
INSTALAŢIA DE ANCORARE – NĂRI DE PUNTE ŞI
BORDAJ • NĂRILE INSTALAŢIEI DE ANCORARE - deschideri în punte şi bordaj prin
care trece lanţul şi în care stau la post ancorele fără traversă.
• NĂRILE INSTALAŢIEI DE ANCORARE:
- Nara ancorei: - nara de bordaj;
- tunelul cu dispozitiv de spălare;
- nara de punte.
- Nara puţului : - nara de punte;
- tunel de ghidare al lanţului;
- nara de puţ.
Nară pentru ancoră: a – de punte; b – de corp.
ECHIPAMENTE DE PUNTE
Instalaţia de ancorare
15
INSTALAŢIA DE ANCORARE – DISPOZITIVE DE
FIXARE
• DISPOZITIVE DE FIXARE A LANŢURILOR- mecanisme de siguranţă dispuse
între nara de ancoră şi maşina instalaţiei.
• Din această categorie fac parte:
– STOPELE;
– BOTURILE.
STOPE CU CALCII ACŢIONATE CU O PÂRGHIE(a)
STOPE CU ŞURUB ACŢIONATE CU AJUTORUL UNUI
AX(b)
INSTALAŢIA DE ANCORARE
• STOPELE: sunt fixate solid în punte fiind dispozitive de blocare a lanţului faţă de
corpul navei în situaţii de marş sau ancorare.
• Pot fi:
- Cu falcele;
- Cu manetă;
- Cu călcâi.
Instalaţia de ancorare
16
INSTALAŢIA DE ANCORARE
• BOŢURILE – bucăţi de lanţ fixate cu un capăt în punte iar la celălalt capăt au un
cioc de papagal sau o ghiară de drac.
BOŢ CU CIOC DE PAPAGAL(a)
BOŢ CU GHEARA DE DRAC(b)
ECHIPAMENTE DE CONECTARE
Instalaţia de ancorare
17
INSTALAŢIA DE ANCORARE
- MAŞINA INSTALAŢIEI:
- Cabestane;
- Vinciuri.
- Cabestanul=maşina de forţă sub forma unui mosor care se roteşte în jurul unui ax
vertical.
La marea majoritate a navelor comerciale se foloseşte la manevra pupa şi de
asemenea este des folosit la bordul navelor militare dat fiind faptul că ocupă un spaţiu
redus.
INSTALAŢIA DE ANCORARE
Prinderea lanţului în puţul lanţului
1 –talpă; 2 – cheie de împreunare; 3 – cioc
de papagal.
1 – postament; 2 – barbotină; 3 – tambur;
4 – locaş manele; 5 – roată de cuplare.
Cabestanul este format din: ax vertical, clopot, palărie, castonete, barbotin, stea de
cuplare, volan, frână, controlen.
Instalaţia de ancorare
18
CABESTAN
CABESTAN ÎN INSTALAŢIA DE ANCORARE
Instalaţia de ancorare
19
INSTALAŢIA DE ANCORARE - VINCIUL
Vinciul - maşina de forţă cu ax orizontal compus din:
- Ax orizontal
- Barbotine
- Tamburi
- Stea de cuplare
- Frâna
- Controlerul
Vinci de ancora:
1 – tambur; 2 – manivelă frână; 3 – frâna; 4 – manivelă.
VINCI ELECTRIC
Instalaţia de ancorare
20
INSTALAŢIA DE ANCORARE
- PUŢUL LANŢULUI - compartiment dispus sub teuga în spatele vinciului în care
se depozitează lanţurile. Căptuşit cu lemn, are un grătar la partea inferioară.
Capătul lanţului se fixează de un perete al puţului cu o cheie cioc de papagal
- CĂPĂŢÂNILE DE ANCORĂ-folosite când nava ancorează într-o radă deschisă
şi există riscul pierderii ancorei. Se leagă de diamant cu o saulă denumită
GRIPIE.
INSTALAŢIA DE ANCORARE SCHEMA BLOC
Instalaţia de ancorare a unei nave maritime:
1 – ancoră; 2 – lanţ; 3 – nară; 4 - stopa de punte; 5 – vinci(electric sau hidraulic); 6 – puţul
lanţului; 7 – dispozitiv pentru fixarea şi declanşarea lanţului de puţ; 8 – boţuri pentru boţarea
ancorei.
Instalaţia de acostare legare
21
INSTALAŢIA DE ACOSTARE LEGARE
Instalaţia de legare reprezintă un ansamlu de mecanisme şi dispozitve cu ajutorul
cărora se asigură legarea navei în locul voit într-o poziţie aleasă.
PĂRŢI COMPONENTE
a. piese pentru fixarea parâmelor
b. piese pentru dirijarea parâmelor
c. piese pentru fixarea parâmelor până la luarea voltei
d. maşina instalaţiei
e. parâme
f. materiale ajutătoare
Legarea se asigură cu ajutorul parâmelor legate la babale, ghidate prin urechi de
ghidare sau nări de parapet şi manevrate cu ajutorul mecanismelor de ghidare.
Instalaţia asigură apropierea lină a navei de cheu chiar dacă rezultanta forţelor
exterioare(curent,vânt,val) acţionează defaforabil, asigură manevra comodă de largare,
menţine constantă tensiunea în parămâmele de legare prin reglarea lungimii acestora în
condiţiile varaţiei de pescaj(datorită încărcării sau mareei).
ACOSTAREA NAVELOR LA CHEURI AMENAJATE
CU BORDUL(LATERAL) Principalele parîme care se folosesc pentru legarea navei la cheu sunt:
1-9—LONGITUDINALE BABORD PROVA ŞI PUPA
2-8—LONGITUDINALE TRIBORD PROVA ŞI PUPA
3-5-7-PARIME TRAVERS PUPA CENTRU ŞI PROVA
4-6-SPRINGURI PROVA ŞI PUPA
Capitolul 2
2. INSTALAŢIA DE ACOSTARE LEGARE
Instalaţia de acostare legare
22
ACOSTAREA CU PUPA (TRANSVERSAL)
La acostare cu pupa parâmele folosite sunt:
1-2 – LONGITUDINALE PUPA
3 – PARÂMA PUPA CENTRU
4 – ŞI DE ASEMENEA LANŢ DE ANCORĂ
INSTALAŢIA DE ACOSTARE LEGARE
- LEGĂTURILE NAVEI CÂND NAVA ESTE ACOSTATĂ CU PUPA LA
CHEU:
- Mustaţă tribord(dacă pleacă din prova Td.) – (a)
- Mustaţă babord(dacă pleacă din prova Bd.) – (b)
- Parâma pupa – (3)
INSTALAŢIA DE LEGARE PENTRU O NAVĂ DE
MĂRFURI GENERALE
1-NARA DE PARAPET;2-BABA DUBLĂ;3-TAMBUR DE PARIMĂ;4-ROLĂ DE
GHIDARE;5-URECHI DE GHIDARE;6-VINCI MECANIC;7-CABESTAN
MECANIC;8-VINCI AUTOMAT;9-PARIMĂ LONGITUDINALĂ;10-PARIMĂ
TRAVERS
Instalaţia de acostare legare
23
INSTALAŢIA DE LEGARE PENTRU UN PASAGER
FLUVIAL
1-NARA DE PARAPET;2-BABA DUBLĂ;3-TAMBUR DE PARIMĂ;4-ROLĂ DE
GHIDARE;5-URECHI DE GHIDARE;6-VINCI MECANIC;7-CABESTAN
MECANIC;8-VINCI AUTOMAT;9-PARIMĂ LONGITUDINALĂ;10-PARIMĂ
TRAVERS
INSTALAŢIA DE LEGARE PENTRU UN REMORCHER
ÎMPINGĂTOR FLUVIAL 1-NARA DE PARAPET;2-BABA DUBLĂ;3-TAMBUR DE PARIMĂ;4-ROLĂ DE
GHIDARE;5-URECHI DE GHIDARE;6-VINCI MECANIC;7-CABESTAN
MECANIC;8-VINCI AUTOMAT;9-PARIMĂ LONGITUDINALĂ;10-PARIMĂ
TRAVERS
Instalaţia de acostare legare
24
LEGǍTURILE NAVEI ŞI EFECTUL LOR
• PARÎMA DE ETRAVĂ - deplasează nava paralel cu cheul înainte.
• PARÎMA PROVA - apropie prova şi depărtează pupa.
• PARÎMA TRAVERS PROVA - apropie prova mult şi îndepărtează pupa.
• SPRINGUL PROVA - opreşte deplasarea navei înapoi.
• SPRINGUL PUPA - opreşte deplasarea navei înainte.
• PARÎMA TRAVERS PUPA - apropie pupa mult şi îndepărtează prova.
• PARÎMA PUPA - depărtează prova şi apropie pupa.
• PARÎMA DE ETAMBOU - deplasează nava paralel cu cheul înapoi.
ECHILIBRUL DINAMIC AL NAVEI LEGATE
ECHILIBRUL DINAMIC AL NAVEI LEGATE
• În punctul c. actionează rezultanta
forţei Fe.
• Nava este legată cu două parâme
longitudinale prova şi pupa.
• Parîmele părăsesc corpul navei
prin nările de parapet A şi B.
• Sunt înclinate faţă de planul
diametral cu unghiurile β1 şi 2 .
• Sînt fixate la cheu de bintele A* şi
B*.
• Sub influenţa forţei Fe în parâma
longitudinală pupa tensiunea
scade,iar în parâma longitudinală
prova apare tensiunea To.
Instalaţia de acostare legare
25
ECHILIBRUL DINAMIC AL NAVEI LEGATE
• To=Fe cos α - rez/cos β2
• Asupra navei acţionează în sens transversal forţa N de apropiere de cheu
N=To sin β2-Fe sin α rez
• Baloanele de acostare din D şi E sunt apăsate cu forţele R1 şi R2
ELEMENTE CONSTRUCTIVE
• PARÂME DE LEGARE.
• STOPE DE PARÂMĂ.
• BABALE.
Parâmele de legare asigură fixarea navei de cheu sau de altă navă, acestea trebuie
să îndeplinească următoarel condiţii:
-rezistenţă mare la rupere.
-rezistenţă mare la coroziune.
-flexibilitate.
-rezistenţă la uzură.
-elasticitate.
Acestea pot fi din oţel, fibre vegetale sau sintetice.
STOPE DE PARÎMĂ – COMPUNERE
1-CHEIE DREAPTĂ DE ÎNPREUNARE;2-ZA ÎNTARITĂ;3-ZA CU PUNTE;4-ZA
TRIUNGHIULARĂ;5-CORPUL STOPEI;6-FĂLCILE STOPEI;7-MANIVELĂ;8-
BRAŢ ARTICULAT
Au rol de a menţine tensiunea în parâma de legare atunci cînd este nevoie de transferarea
ei între două babale sau de la tamburul mecanismului de manevră.
Instalaţia de acostare legare
26
BABALE – DIFERITE MODELE
a-babale în cruce turnată;b-babale în cruce sudate; c-baba cu o coloană în cruce sudată; d-
baba simplă turnată; e-baba simplă sudată;f-baba simplă sudată încastrată;
1-postament; 2-coloană; 3-umăr pentru limitarea superioară a înfăşurării.
Sunt coloane cilindrice, verticale, amplasate pe punte în locuri convenabile pentru a servi
la legarea parâmelor.
BABELE
Parâmele de legare se fixează de baba prin voltare.În desen sunt prezentate forţele care
acţionează asupra babalei simple cu două coloane, prcum şi succesiunea de aşezare a
voltelor parâmei pe coloanele babalei. Dacă se notează tensiunile din ramurile parâmei de
legare T1,T2,....Tn, iar n numărul de volte simple, tensiunea din capătul liber al parâmei
simple se poate exprima cu ajutorul formulei lui Euler
Tn=T1e-nα
în care T1=Pr-forţa de rupere a parâmei pentru care este dimensionată babaua.
f-coficientul de frecare între parâmă şi baba(cănepă0,3-0,4,oţel0,10-0,15,
sintetice<0,1).
n-numărul de infăşurări
α-unghiul de înfăşurare al parâmei pentru o voltă simplă.
O dată cu creşterea numărului de volte tensiunea în capătul liber se reduce rapid.
Instalaţia de acostare legare
27
LUAREA VOLTEI LA O BABA CU DOUĂ
COLOANE
LEGAREA UNEI PARÎME LA O BABA CU O SINGURĂ
COLOANĂ SIMPLĂ(a) SAU ÎN CRUCE(b)
Instalaţia de acostare legare
28
LUAREA VOLTEI LA O BABA CU O SINGURĂ
COLOANĂ
MATISEALĂ
MATISEALĂ
Instalaţia de acostare legare
29
MATISEALĂ
TIPURI DE DISPOZITIVE PENTRU DIRIJAREA
PARÂMELOR
TIPURI DE CHEI DE
ÎMPREUNARE
Instalaţia de acostare legare
30
TIPURI DE RODANŢE
TIPURI DE CÂRLIGE
Instalaţia de acostare legare
31
TIPURI DE ÎNTINZĂTORI
CU CHEIE DE ÎMPREUNARE SIMPLĂ
ÎNTINZĂTOARE DE PARÂMĂ
Instalaţia de remorcaj
32
INSTALAŢIA DE REMORCAJ
Un ansamlu de mecanisme şi dispozitve cu ajutorul cărora se execută remorcajul.
• REMORCAJ=manevră executată de o navă pentru tractarea altei nave;
• REMORCHER=nava care tractează;
• NAVA REMORCATĂ=nava tractată;
• CONVOI=ansamblu format din remorcher şi nava remorcată.
Asigură legătura dintre nava remorcher şi navele remorcate cu ajutorul parâmelor de
remorcare legate la babalele de remorcare.
Navele specializate mai sunt dotate cu:
- Cârlige de remorcare;
- Vinciuri de remorcare;
- Curbe de remorcă;
- Blocuri de ghidare a parâmelor.
Orice navă trebuie să poată asigura remorcarea altei nave sau să fie remorcată.
Prin remorcare se întelege deplasarea unei nave(navă remorcată) cu ajutorul
propulsiei altei nave(navă remorcher).
Se execută frecvent pentru:
- Manevre portuare;
- Deplasarea mijloacelor nepropulsate în port şi mare liberă;
- Deplasarea platformelor de foraj maritim;
- Formarea şi deplasarea convoaielor la fluviu(remorcaj de linie).etc.
INSTALAŢIA DE REMORCAJ
• CERINŢE ALE INSTALAŢIEI REMORCAJ:
– Instalaţia să fie sigură, să reziste şocurilor la care este supusă în
exploatare, să evite uzurile şi avariile;
– Dispunerea părţilor componente să corespundă cerinţelor de remorcaj dar
să fie şi în strânsă legătură cu instalaţiile de ancorare şi legare acostare;
– Să asigure trecerea parâmei de remorcaj de la o navă la alta;
– Să asigure modificarea lungimii parâmei;
– Să asigure condiţiile pentru realizarea oricărui tip de remorcaj;
– Să evite muncile periculoase şi grele pentru echipaj.
Capitolul 3
3. INSTALAŢIA DE REMORCAJ
Instalaţia de remorcaj
33
INSTALAŢIA DE REMORCAJ PROVA
• 1-OCHEŢI(2)
• 2-PARÂMĂ LABĂ DE
GÂSCĂ
• 4-CÂRLIG CIOC DE
PAPAGAL
• 3-CHEIE DE ÎMPREUNARE
• 5-PARÂMĂ DE REMORCAJ
• 6-OCHET PROVA
Instalaţia de remorcaj se compune din:
-instalaţia din prova ,pentru situaţia când nava este remorcată.
-instalaţia din pupa,pentru situaţia când nava remorchează.
Instalaţia prova este alcătuită conform desenului de mai sus.
Dacă nava nu este dotată cu această instalaţie,atunci parâma de remorcă se trce
direct printr-o ureche şi se ia volta la bintele sau babalele existente în prova pentru
instalaţia de legare acostare.
INSTALAŢIA DE REMORCAJ PROVA
Instalaţie de remorcare la lanţurile ancorei
Sistem de legare în cazul remorcării
prin încingere: 1 - legătura la remorcă; 2 –
parâmă de încingere
Dacă remorcajul este de lungă durată, atunci la nava remorcată se adaptează un sistem de
legare al remorcii(1) de unul sau ambele lanţuri de ancoră. Pentru ca şocul să nu se
transmită pe cabestan sau vinci(3) lanţul se boţează cu un boţ(4) de babaua(5). Legătura
dintre remorcă şi lanţ se poate face printr-o cheie de împreunare (pentru un lanţ)sau o
cheie de afurcare(pentru două lanţuri).
Dacă prova este avariată remorcare se poate executa conform figurei din dreapta printr-o
parâmă de încingere.
Instalaţia de remorcaj
34
INSTALAŢIA DE REMORCAJ PENTRU UN
REMORCHER ÎNPINGĂTOR 1-NARA DE PARAPET;2-BABA DUBLĂ;3-TAMBUR DE PARÂMĂ;4-ROLĂ DE
GHIDARE;5-URECHI DE GHIDARE;6-VINCI MECANIC;7-CABESTAN
MECANIC;8-VINCI AUTOMAT;9-PARIMĂ LONGITUDINALĂ;10-PARÂMĂ
TRAVERS
A-Instalaţia de remorcaj simplă este formată:
- Cârlig de remorcă.
- Remorcă.
B-Instalaţie de remorcaj complexă este formată:
- Vinciuri de remorcă(pentru remorchere oceanice şi pentru remorchere portuare).
- Remorcă.
- Accesorii(stope,dispozitive de dirijare a remorcii).
Vinciurile pentru remorcherele oceanice au posibilitate să fileze şi vireze automat
remorca functie de tractiunea de regim planificată. Cind tracţiunea creşte parâma se
filează, iar când tracţiunea scade parâma se virează.
Vinciurile pentru remorcherele portuare(impropiu denumite aşa) servesc la
înfăşurare şi păstrare a parâmelor pe tambur, pe timpul manevrei de remorcare
propriuzisă remorca stă la cârlig sau baba.
INSTALAŢIA DE REMORCAJ PROVA
Instalaţia de remorcaj
35
REMORCAJUL ŞI ÎNTINDEREA REMORCII PE VALURI
Remorca cel mai importat element, poate fi construită din parâme vegetale sau
metalice(sau combinaţii între acestea) sau dintr-o parâmă metalică şi lanţ de ancoră.
În cazul unei remorci combinate lanţ si parâmă metalică nava remorcată dă lanţul iar
remorcherul parâma metalică. Remorca trebuie să fie elastică,rezistentă şi uşor de
manevrat. Remorcile vegetale sunt elastice dar puţin rezistente(se folosesc pe distanţe
scurte şi perioade de timp limitate), cele metalice sunt rezistente dar mai puţin elastice(se
folosesc pe distanţe lungi).
O remorcă este considerată bună dacă este suficient de lungă şi grea. Elasticitatea
remorcii creşte proprţional cu lungimea ei. Lungimea trebuie să asigure ca ambele nave
să execute aceiaşi mişcare în raport cu valul. Acesta înseamnă că lungimea remorcii
trebuie să fie egală cu un multiplu al lungimii valulului. Dacă navele urcă şi coboară în
contra timp pe val se produc tensionări şi detensionări bruşte ale remorcii,ceea ce
conduce la inducerea de şocuri care pot rupe remorca. La stabilirea lungimii remorcii
întotdeauna se ţine seama de deplasamentul navei remorcate şi starea mării.
Unele nave pentru dirijarea remorcii au la pupa un dispozitiv care menţine parâma la o
înălţime corespunzătoare,astfel încât să aibe o mişcare liberă faţă de obiectele de pe
punte. Alte accesorii sunt coarbele de remorcă şi stope pe punte lângă vinciurile de
remorcă.
INSTALAŢIA DE REMORCAJ PROVA
Remorcherele mici şi cele portuare folosesc un cârlig(ganci) care poate fi simplu sau cu
siguranţă(semiautomate sau automate). Unele cârlige simple prezită arcuri pentru
amorizare. Cârligul simplu este usor de folosit la prinderea gaşei dar incomod la
eliberarea remorcii care se poate efectua numai cu ajutorul manevrei remorcherului
(acesta trebuie să reducă viteza). Cârligul cu siguranţă este foarte comod la desprinderea
remorcii.
Instalaţia de remorcaj
36
INSTALAŢIA DE REMORCAJ PROVA PENTRU NAVE
PROPULSATE
• 1-REMORCĂ
• 2-BINTE DE REMORCAJ
• 3-NARĂ
• 4-LABĂ DE GÎSCĂ
Remorcajul navelor propulsate
Navele nepropulsate au instalaţia de remorcaj prova conform slaidului.
INSTALAŢIA DE REMORCAJ - TIPURI
• TIPURI DE REMORCAJ
a. În siaj(nava remorcată în pupa remorcherului);
b. La ureche(nava remorcher şi cea remorcată bord în bord);
c. Prin împingere(nava remorcher legată rigid în pupa navei remorcate).
INSTALAŢIA DE REMORCAJ – SCHEME DE LEGARE
PENTRU NAVE FLUVIALE
Schema de legare a două barje. Schema de legare a unui împingator cu două
barje.
Instalaţia de remorcaj
37
REMORCAJUL ŞI ÎNTINDEREA REMORCII PE VALURI
Manevra de remorcaj este simplă pe vreme bună dar dificilă pe vreme rea. Faza cea mai
dificilă – este reprezentată de darea remorcii şi legarea ei.
Pregătirea instalaţiei de remorcare pentru darea şi legarea remorcii se execută,la ambele
nave.
La nava care remorchează se execută următoarele activităţi:
-punerea în fucţiune a vinciului de remorcă şi balansare lui.
-pregătirea unei bărci de serviciu pentru lansarea la apă în caz de nevoie.
-pregătirea a două trei parâme intermediare (70-75m), 2-3 bandule, bucăţi de tendă, chei
de împreunare, boţuri de manevră.
-pregătirea remorcii pentru desfăşurare.
La nava remorcată se execută următoarele activităţi:
-punerea vinciului în funcţiune.
-pregătirea de bandule, chei de împreunare, tendă, intermediare.
-pregătirea lanţului.
Darea remorcii se poate efectua funcţie de situaţie direct, sau prin transportul remorcii cu
barca.
Instalaţia de salvare
38
INSTALAŢIA DE SALVARE
• Instalaţiile şi echipamentele de salvare reprezintă totalitatea mijloacelor de la bord
cu ajutorul cărora echipajul se poate salva în caz fortuit.
• Sunt prevăzute în Convenţia Internaţională pentru ocrotirea vieţii umane pe mare
– SOLAS.
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE Centura de salvare
• se leagă în jurul pieptului, prin flotabilitatea sa asigură plutirea corpului;
• confecţionată din plută, material plastic expandat învelit în pânză;
• prevăzută cu bretele de legare şi buzunare pentru fluier, baterie şi bec.
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE Vesta de salvare
• confecţionată din cauciuc, fără mâneci, cu pereţi dublii care se umflă de către
purtător printr-un tub de cauciuc prevăzut cu supapă de etanşare;
• se fixează de corp cu cordoane de pânză sau cauciuc;
• la ceafă au o formă de pernă pentru menţinerea capului deasupra apei;
• se păstrează în cabina fiecărui membru de echipaj, în loc special, marcat cu un
semn fosforescent.
VESTE DE SALVARE
Capitolul 4
4. INSTALAŢIA DE SALVARE
Instalaţia de salvare
39
INSTALAŢIA DE SALVARE - MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE Colacul de salvare
• formă circulară, diametrul de 40-80 cm;
• capabil să menţină la suprafaţa apei 1-4 persoane;
• culoare portocalie cu benzi fosforescente;
• confecţionat din plută învelită în pânză sau din plastic;
• de marginile colacului este fixată o saulă în ghirlandă – „ţin-te bine‖;
• numărul colacilor de la bord depinde de lungimea navei;
• un număr de colaci trebuie să fie dotaţi cu lumină cu auto aprindere;
• să fie dotaţi cu semnal fumigen cu declanşare automată / în borduri la
comanda de navigaţie.
INSTALAŢIA DE SALVARE - MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
COLAC DE SALVARE
INSTALAŢIA DE SALVARE - MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE Costumul termoizolant
• costum tip combinezon etanş cu cagulă confecţionată din cauciuc special /
neopren pentru protecţia celui din apă;
• culoare roşie, cu benzi fosforescente pe faţă şi spate;
• prin flotabilitatea sa asigură menţinerea la suprafaţă a corpului uman.
Instalaţia de salvare
40
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
Pluta de salvare pneumatică
• confecţionate din pânză cauciucată cu camere de flotabilitate umplute cu aer
sub presiune de la o butelie specială;
• la bordul navei stau pliate într-un container special de formă alungită amplasat
pe un suport special aşezat lângă bordul navei gata de lansare;
• construite in aşa fel încât să poată fi aruncate de la o înălţime de 18 metri şi să
plutească 30 zile;
• capacitate de 12 – 18 persoane;
• din container, printr-un orificiu iese saula (fixată de balustradă) care prin
acţionare dă drumul aerului din butelie pentru umflarea plutei.
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
PLUTE DE SALVARE
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
Folosirea plutei:
• manual, prin aruncarea plutei peste bord, saula prinsă de balustradă acţionează
butelia şi umflă pluta;
• automat, la scufundarea navei, pluta datorită flotabilităţii se desprinde din suport
(printr-un mecanism hidrostatic) saula se întinde şi acţionează butelia de aer
comprimat.
Instalaţia de salvare
41
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
PLUTĂ DE SALVARE – VEDERE GENERALĂ
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
PLUTĂ DE SALVARE – VEDERE GENERALĂ
Instalaţia de salvare
42
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
Echipamentul plutei de salvare în principiu:
- o lumină cu autoaprindere – fixată in vârful cortului ce acoperă pluta;
- un colac de salvare cu o saulă plutitoare de 30 metri;
- un cuţit şi un ispol – plute de 12 persoane; 2 cuţite şi 2 ispoale – plute mai
mari;
- bureţi pentru îndepărtarea apei;
- două ancore de furtună cu formă de paraşută;
- două rame plutitoare;
- trei cuţite de desfăcut conserve;
- pompă de mână pentru umflat camerele dezumflate ale plutei;
- recipient gradat pentru apa de băut;
- trusă sanitară;
- oglindă de semnalizare;
- lanternă etanşă pentru transmiterea semnalelor Morse;
- două rachete roşii cu paraşută;
- şase facle de mână roşii;
- un reflector radar;
- un fluier de semnalizare;
- set instrumente de pescuit;
- provizii ambalate etanş (tip biscuiţi 2500 calorii/zi/om);
- recipiente etanşe de apă potabilă (1,5 litri/om);
- tablete contra răului de mare (6 doze şi un sac pentru vomă);
- instrucţiuni pentru folosirea plutei şi supravieţuire pe mare;
- exemplar din codul internaţional de semnale şi instrucţiuni de supravieţuire
pe mare pe carton impermeabil la apă;
- marcarea plutei cu „SOLAS A PACK‖ şi cu „SOLAS B PACK‖ pentru a
delimita zonele în care se folosesc(A PACK - uri în yonele de larg; B PACK-
uri în yonele costiere). Diferenţa constă în numărul şi caracteristicile
echipamentului plutei.
Instalaţia de salvare
43
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
Barca de salvare:
- cel mai important mijloc de salvare colectivă de la bordul navei;
- numărul bărcilor dintr-un singur bord trebuie să asigure preluarea tuturor
membrilor de echipaj;
- construite cu o rezistenţă suficientă pentru a suporta lansarea la apă şi
ridicarea la bord cu tot personalul şi echipamentul necesar;
- flotabilitate deosebită prin dotarea cu chesoane (compartimente) de aer;
- dotate cu motor sau cu sistem tip drezină (td/bd);
- piturare în culoare roşie sau portocalie cu benzi fosforescente pe copastie,
partea superioară şi lateral, plus bordaj lateral şi pe fundul bărcii;
- instalaţia de lansare a bărcii se compune din: gruie tip gravitaţional, vinci,
sârme de manevră, ganciuri de susţinere;
- lansarea se face prin slăbirea frânei vinciului, iar barca se mişcă din poziţie
datorită greutăţii;
- la bord este necesar a se executa lunar antrenamente de lansare a bărcilor
pentru verificarea cunoştinţelor echipajului şi a capacităţii sale de a răspunde
cerinţelor de salvare;
- fiecare membru din echipaj are în cabină instrucţiuni referitoare la activitatea
sa în cazuri deosebite.
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
BARCĂ DE SALVARE ÎNCHISĂ
Instalaţia de salvare
44
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
BARCA TRADIŢIONALĂ DE SALVARE ESTE COMPUSĂ DIN :
1 – etrava; 2 – chila; 3 – etambou; 4 – copastie; 5 – coasta; 6 – ghirlanda; 7 – puntire;
8 – banc; 9 – banchet; 10 – locaş pentru furchet; 11 – ochiuri; 12 – tin-te-bine;
13 – colţare; 14 – cârlig de ridicare; 15 – inel; 16 – barbeta; 17 – bratara; 18 – panou;
19 – butoiaş de apa; 20 – cheson; 21 – brâu; 22 – centura; 23 – file; 24 – cheson de aer;
25 – balamalele cârmei
INSTALAŢIA DE SALVARE MIJLOACE
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
Echipamentul bărcilor de salvare:
- o ramă plutitoare la fiecare banchetă, două rame de rezervă şi o ramă plutitoare
rezervă cârmă;
- două dopuri filetate pentru orificiul de evacuare a apei;
- două ghiordele şi două ispoluri;
- două topoare, unul la fiecare extremitate a bărcii;
- sursă de lumină etanşă pentru semnalizare Morse, cu baterii de schimb;
- două cutii de chibrituri de vânt;
- în caz că barca nu este acoperită din construcţie este necesară o tendă (pânză
groasă) pentru protecţia echipajului;
- ghirlandă „ţine-te bine‖ fixată în afara bordului;
Instalaţia de salvare
45
INSTALAŢIA DE SALVARE
MIJLOACE INDIVIDUALE SI COLECTIVE
DE SALVARE
Echipamentul bărcilor de salvare:
- o ancoră de furtună cu parâmă de trei ori lungimea bărcii fixată cu o „labă de
gâscă‖;
- două barbete (prova/pupa) cu diametrul de 14 mm; lungime de 30 metri;
- recipient cu cel puţin 4,5 litri ulei mineral cu posibilitatea fixării la ancora de
furtună;
- provizie de alimente într-un ambalaj etanş care conţine 2500 calorii/om/zi;
- 3 litri/om apă potabilă sau 2 litri dacă barca are sistem de desalinizare a apei;
- recipient gradat pentru măsurarea apei de băut;
- patru rachete paraşută roşii;
- şase facle de mână;
- două semnale fumigene plutitoare cu fum portocaliu;
- trusă sanitară etanşă la apă;
- oglindă de semnalizare / heliograf;
- briceag cu deschizător de conserve;
- trusă de pescuit;
- pompă manuală de drenaj;
- fluier de semnalizare;
- instrucţiuni pentru supravieţuirea pe mare şi codul internaţional de semnale.
INSTALAŢIA DE SALVARE
MIJLOACE INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE
-BARCĂ GONFLABILĂ CU FUNDUL
SEMIRIGID
Instalaţia de salvare
46
INSTALAŢIA DIN SERVICIUL AMBARCAŢIUNILOR
Are drept rol lansarea la apă şi ridicarea la bord a ambarcaţiunilor
• PĂRŢI COMPONENTE:
a. Piese pentru dirijarea parâmelor;
b. Dispozitive pentru fixarea ambarcaţiunilor;
c. Maşina instalaţiei;
d. Gruie sau bigi:
• Gruiele pot fi:
– Simple;
– Duble;
– Rotative;
– Gravitaţionale;
– Pe plan înclinat.
INSTALAŢIA DE LANSARE PE PLAN ÎNCLINAT
INSTALAŢIA DE LANSARE PE PLAN ÎNCLINAT
Instalaţia de salvare
47
INSTALAŢIA DIN SERVICIUL
AMBARCAŢIUNILOR - LANSAREA LA APĂ A BARCII
GONFLABILĂ
INSTALAŢIA DIN SERVICIUL
AMBARCAŢIUNILOR-PRINDEREA CORECTĂ A BARCII
ÎN GRUI
Instalaţia de încărcare - descărcare
48
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
Un ansamlu de piese, mecanisme şi dispozitve care servesc la luarea şi păstrarea
drumului dorit dar şi pentru executarea diferitelor manevre pe mare largă şi în porturi
Instalaţia poate fi:
• Cu servomotor
• Fără servomotor
Prin guvernarea navei se înţelege capacitatea unei nave,aflate în marş,de a se
menţine pe direcţia dorită şi de a schimba această direcţie în orice moment,determinată
de situaţia de navigaţie. Guvernarea se realizează ca efect al calităţilor de marş ale
navei(stabilitatea de drum şi manevrabilitatea).
Stabilitatea de drum se numeşte capacitatea navei de a-şi menţine direcţia
rectilinie de deplasare,indiferent de influenţele exterioare(vânt, curent,valuri).
Manevrabilitatea se numeşte capacitatea navei de a-şi schimba direcţia de
înaintare, la comandă, şi de a se deplasa pe un drum curbiliniu.
Conducerea navei pe drumul dorit sau realizarea manevrelor în mare largă sau
locuri dificile de navigaţie se realizează cu ajutorul instalaţiei de guvernare. Această
instalaţie este una din instalaţiile vitale ale navei.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
• Părţi componente:
– Timonă;
– Transmisii de la timonă la servomotor;
– Maşina instalaţiei (servomotor);
– Transmisii de la servomotor la cârmă;
– Echea;
– Cârma;
– Axiometre;
– Sistem de rezervă de guvernare.
Instalaţia de guvernare are rolul de a menţine drumul navei si de a da posibilitatea
manevrării navei. Acţionarea instalaţiei se poate face manual, mecanic, electric, hidraulic
sau mixt. Transmisiile utilizate sunt in funcţie de modul de actionare.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
• TIMONĂ-piesa de forma unei roţi din lemn sau metal de diferite diametre sau sub
formă de manşă sau manetă care închide sau deschide contacte electrice Ea are
rolul de a transmite mişcările şi prin aceasta de a mişca cârma într-un bord sau
altul.
– Se găseşte în comanda principală şi de rezervă.
– Reprezintă instrumentul de la care începe guvernarea.
Capitolul 5
5. INSTALAŢIA DE GUVERNARE
Instalaţia de încărcare - descărcare
49
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
• TIMONA
1-bandă de alamă;
2-bonet de alamă.
• AXIOMETRE
Timona se prezintă, de regulă, ca o roată simplă de lemn sau metal, având spiţele
prelungite cu nişte mânere denumite cavile şi care servesc la manevra ei. Pe banda
metalică se trce numele navei, iar bonetul de alamă indică poziţia zero a cârmei(cârma în
ax). Dimensiunile sunt foarte variate funcţie de modalitate de transmitere a semnalului
(efortul pe care trbuie să îl depuna timonierul pentru a transmite comanda la cârmă).
Exemplu
-trote directe, diametrul timonei aproximativ 2 m iar dacă nava era mare, roată dublă sau
triplă deservită 2-4 oameni.
-comandă amlificată de un servomotor,diametrul timonei 15-20 cm.
-sistem de acţionare electric al cârmei,timona nu mai are forma clasică,ci are forma unei
manete.
Axiometrul legat de timonă şi amplast în faţa acesteia constituie aparatul care indică
unghiul de cârmă. Aparat simplu(indicator ce se deplaseaza deasupra unui sector de cerc
gradat ), arată unghiul de cârmă. Acesta se exprimă în puncte, pentru a nu se confunda cu
unghiurile exprimste în grade la compas.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE TIMONERIE
(VEDERE GENERALĂ)
Instalaţia de încărcare - descărcare
50
INSTALAŢIA DE GUVERNARE TIMONĂ ELECTRICĂ
(VEDERE GENERALĂ)
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
TRANSMISIILE DIRECTE DE LA TIMONĂ LA CÂRMĂ
• 1-TAMBUR • 2-TROŢE • 3-RAIURI • 4-ECHE
Folosită la navele mici fără servomotor. Este compusă din două troţe(2) din
parâme de sârmă sau lanţuri, care pleacă de la timonă prin tribord sau babord, trec prin
raiurile de ghidare(3) şi ajung la echea(4), reprezentată în acest caz de o pârghie cu un
singur braţ. Troţele doi, sunt înfăşurate cu câte un capăt pe un tambur (1), acţionat de
timonă. Înfăşurarea troţelor este efectuată în sensuri diferite, astfel că la rotirea
tamburului de către timonă,o troţă se desfăşoară cealaltă se înfăşoară. Din această cauză
la celălalt capăt o troţă se înfăşoară(virează) şi cealaltă se desfăşoară(filează) trăgând de
capătul echei şi acţionînd cârma în acelaşi bord în care s-a rotit timona.
Instalaţia de încărcare - descărcare
51
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
– TRANSMISII DE LA SERVOMOTOR LA CÂRMĂ
– mecanice:
• Prin trote;
• Prin tije;
• Sistemul şurubului fără sfârşit.
– Electrice;
– Hidraulice.
– ECHEA- are ca rol mişcarea axului cârmei după comenzile primite de la timonă.
– Echea dreaptă.
– Echea sector simplu.
– Echea cu sector dinţat.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
TRANSMISIILE DIRECTE DE LA TIMONĂ LA CÂRMĂ
TRANSMISIA CU SECTOR DINŢAT
1-ECHE
2-SECTOR DINŢAT
3-PINION
4-ARCE AMORTIZOARE
La navele care folosesc o maşină de cârmă în instalaţia de guvernare,transmisia
nu se mai face de la timonă direct la cârmă, ci în două etape-de la timonă la servomotor-
şi apoi este transmisă mai departe pri intermediul unor articulaţii la cârmă.
TRANSMISIA CU SECTOR DINŢAT constă dintr-o eche(1) aşezată pe capul
cârmei cu o pană şi din sectorul dinţat(2) aşezat fără panp şi cuplat cu pinionul(3), care
este rotit de servomotorul cârmei. Legătura dintre eche şi sectorul dinţat se realizează cu
ajutorul a două arce puternice de amortizare(4). Acest sistem amortizează loviturile
valurilor(sunt preluate de arcele de amortizare).
Instalaţia de încărcare - descărcare
52
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
TRANSMISIILE DE LA SERVOMOTOR LA CÂRMĂ
TRANSMISIA CU ŞURUB FĂRĂ SFÂRŞIT
1-AX;
2-FILET;
3-PIESE ALUNECĂTOARE(manşoane filetate);
4-GLISIERE(pivoţi călăuză);
5-TIJE;
6-ECHE.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
TRANSMISIILE DE LA TIMONĂ LA SERVOMOTOR
• TRANSMISII DE LA TIMONĂ LA SERVOMOTOR
– MECANICE-sub forma de axe cu roţi elicoidale şi legături clasice
– ELECTRICE-conductori electrici bine izolaţi ce trec pe punte sau pe sub
punte şi sunt în circuit dublu.
–
Comanda iniţială de la timonă ajunge la cârmă prin intermediul transmisiilor(fac
parte integrantă din instalaţia de guvernare) direct timonă-cârmă sau indirect timonă-
servomotor-cârmă.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
MAŞINA INSTALAŢIEI
– MAŞINA INSTALAŢIEI (SERVOMOTORUL) are rolul de a amplifica impulsurile
primite de la timonă şi de a le trimite la cârmă.
– MAŞINA INSTALAŢIEI poate fi:
– Cu vapori;
– De tip electromotor reversibil;
– De tip electropompă.
– De regulă aceasta este instalată într-un compartiment aflat în apropierea cârmei
Instalaţia de încărcare - descărcare
53
INSTALAŢIA DE GUVERNARE - ECHEA – ECHEA- are ca rol mişcarea axului cârmei după comenzile primite de la timonă
poate fi:
– Eche dreaptă;
– Eche sector simplu;
– Eche cu sector dinţat.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE - CÂRMA
– CÂRMA-piesa fixată la pupa navei care
stă în apă, fiind organul activ al instalaţiei
asupra căreia se exercită presiunea apei,
formata din:
– Pana cârmei (safran)(5);
– Ramă metalică(4);
– Axul cârmei (2);
– Etambreu(1);
– Ţâţâni(6);
– Picior(3).
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
CÂRMA - CLASIFICARE
– Cârmele se pot clasifica:
a. După modul de fixare pe ax:
1.Necompensată;
2.Semicompensată;
3.Compensată.
1 - Cârmă necompensată - toata pana în faţa axului.
2 - Cârmă semicompensată - o parte din pană în spatele axului.
3 - Cârmă compensată - în spatele şi faţa axului.
Instalaţia de încărcare - descărcare
54
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
CÂRMA - CLASIFICARE
b. După modul de fixare pe corpul navei:
• Articulate pe etambou;
• Sprijinite pe talpă în crapodină;
• Suspendate.
c. După modul de construcţie:
• Forma plană;
• Cu profil hidrodinamic;
• Tip fluvial;
• Cârma difuză.
d. După conturul safranului:
• Dreptunghiulare;
• Trapezoidale;
• Alte forme.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
DIFERITE TIPURI DE CÂRMĂ
CÂRME(exemplu):
a-cârmă dreptunghiulară necompensată;
b-cârmă dreptunghiulară compensată;
c-cârmă semisuspendată
semicompensată;
d-cârmă suspendată compensată;
e-cârmă semisuspendată
semicompensată cu formă combinat
trapezoizală.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE – VEDERE GENERALĂ
Instalaţia de încărcare - descărcare
55
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
PĂRŢI COMPONENTE AXIOMETRE-aparate mecanice sau electrice care permit în orice moment să se
cunoască unghiul pe care îl face pana cârmei cu axul longitudinal al navei
DISPOZITIVE DE ACŢIONARE MANUALĂ ASUPRA CÂRMEI
• Sistemul de comandă de rezervă;
• Sistemul de comandă cu palancuri;
• Sistemul de comandă cu cabestanul.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
• SCHEMA BLOC INSTALAŢIE DE GUVERNARE ÎN CIRCUIT DESCHIS
1-TIMONĂ; 2-TRANSMISIA DE COMANDĂ; 3-MAŞINA DE CÂRMĂ; 4-
TRANSMISIA DE FORŢĂ; 5-CÂRMA; 6-TRANSMISIA DE CONTROL; 7-
AXIOMETRU
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
• SCHEMA BLOC INSTALAŢIE DE GUVERNARE ÎN CIRCUIT ÎNCHIS
1-TIMONĂ; 2-ELEMENT COMPARATOR; 3-MAŞINA DE CÂRMĂ; 4-CÂRMA
5-TRANSMISIA DE COMANDĂ; 6-TRANSMISIA DE FORŢĂ; 7-LEGĂTURA
INVERSĂ; 8-TRANSMISIA DE CONTROL; 9-AXIOMETRU
Instalaţia de încărcare - descărcare
56
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
ACŢIONAREA INSTALAŢIEI DE GUVERNARE
• EFECTUL CÂRMEI ESTE CAUZAT DE:
PRESIUNEA STATICĂ (depinde de adâncime şi este uniformă pe ambele feţe
ale cârmei, nu influenţează greutatea navei indiferent de poziţia cârmei)
PRESIUNEA DINAMICĂ (ia nastere când nava este în mişcare şi pana cârmei
este înclinată, în acest caz pe o parte avem suprapresiune iar pe cealaltă o presiune mai
mică.această diferenţă de presiune dă naştere unei forţe r care reprezintă rezultata
presiunii normale a lichidului asupra safranului-rezistenţa cârmei)-determină efectul
cârmei.
Cârma navei este supusă presiunii apei. În orice punct al cârmei acţionează permanent
doua componente de presiune-PRESIUNEA STATICĂ ŞI PRESIUNEA DINAMICĂ.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
ACŢIONAREA INSTALAŢIEI DE GUVERNARE
R acţionează ca forţă utilă şi generează
efectul cârmei prin componenta
longitudinală-r şi componenta
transversală-R’
INSTALAŢIA DE GUVERNARE - GUVERNAREA NAVEI
• Timonier – asigură guvernarea navei
• Ordinele pe care le execută se referă la drumul compas sau la un aliniament pe
care timonierul trbuie să guverneze nava,atunci când se navigă în drum drept şi la
poziţia cârmei atunci când se execută diferite manevre cu nava(acostare ,ancoraj
e.t.c.)
• Guvernarea navei la compas se realizează venind cu timona tot timul după roză,cu
unghiuri mici de cârmă-cum începe roza să se rotească se roteşte şi timona în
acelaşi sens.
• Guvernarea pe un aliniament sau obiect vizibil foloseşte următorii indici:
a- în locul linei de credinţă – bastonul prova.
b-în locul rozei compasului - obiectul.
Pe timpul guvernării timonierul menţine bastonul pe obiect.
Instalaţia de încărcare - descărcare
57
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
GUVERNAREA NAVEI
• Comenzi cu indicarea precisă a sensului şi unghiului de cârmă.
EXEMPLU:
CÂRMA DREAPTA 7 PUNCTE.
• Comenzi cu indicarea sensului,fără indicarea unghiului de cârmă.
EXEMPLU:
CĂRMA DREAPTA LA DRUM 20 DE GRADE.
• Comenzi fără indicareasensului şi unghiului de cârmă.
EXEMPLU:
GUVERNEAZĂ PE ALINIAMENTUL FARULUI
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
PREGĂTIRE
• Se verifică traseul cârmă – servomotor.
• Se verifică maşina cârmei.
• Se pune cârma în zero şi se verifică indicaţia axiometrului.
• Se mişcă cârma şi se observă dacă servomotorul acţionează şi aziometrul indică
corect.
• Se manevrează timona la poziţia cârma banda urmărinduse dacă mişcarea cârmei
se face uşor.
• Se manevrează timona din poziţia bandă într-un bord în poziţia bandă în celălalt
bord-se măsoară durata trcerii cârmei dintr-un bord în altul.
INSTALAŢIA DE GUVERNARE
PROVA – PĂRŢI COMPONENTE
1. - ELECTROMOTOR;
2. - AX;
3. - CILINDRU CU POMPA
REVERSIBILĂ;
4. - TUBULATURI ORIENTATE
TRANSVERSAL.
Instalaţia de încărcare - descărcare
58
INSTALAŢIA MODERNE DE GUVERNARE -
DISPOZITIVE DE GUVERNARE ÎN PROVA –
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
INSTALAŢIA MODERNE DE GUVERNARE-CÎRME ACTIVE
PĂRŢI COMPONENTE
1-chilă prelugită;
2-duză;
3-nervuri alungite
4-stabilizator .
Instalaţia de încărcare - descărcare
59
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE - DESCĂRCARE
Ansamblu de sisteme mecanice care au ca scop învingerea forţelor gravitaţionale,
în prezenţa frecărilor, în vederea deplasării pe verticală sau orizontală a unei greutăţi.
La bordul navelor se folosesc două tipuri de instalaţii de încărcare:
• Cu bigi navale:
• Uşoare;
• Grele.
• Cu cranice.
Pentru efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare a mărfurilor, navele de
transport sunt dotate cu o instalaţie de manipulare a greutăţilor, de construcţie specială,
adaptată şi proiectată în raport cu destinaţia navei, numită instalaţie de încărcare-
descărcare.
Aceste instalaţii oferă navei posibilitatea manipulării mărfurilor independent de
instalaţiile portuare, asigurându-i astfel operativitate în orice port de escală.
CONDIŢII:
• Să asigure productivitatea şi suprafaţa mare de deservire;
• Gabarit şi greutate mică;
• O poziţie coborâta a centrului de greutate;
• Intervenţia muncii manuale să fie limitată;
• Timpul de pregătire pentru punerea în funcţiune şi amarare de marş să fie minim;
• Să permită funcţionarea în condiţii simultane de asietă şi bandă.
Biga navală
• Procesul de manipulare a mărfurilor generale la încărcarea navei comportă o serie
de operaţii dintre care enumerăm: formarea coţadei pe cheu sau în depozit,
aducerea coţadei sub cârligul de încărcare - transport pe orizontală -, prinderea în
cârligul de încărcare – sarcina -, ridicarea coţadei, transportul pe orizontală în
cârlig, de la cheu până deasupra gurii de magazie, coborârea în magazie,
desfacerea coţadei din cârlig, stivuirea mărfurilor pe locul destinat din magazie.
• Din operaţiile amintite, ridicarea coţadei, transportul pe orizontală în cârlig până
deasupra gurii de magazie şi coborârea în magazie se execută cu bigile navei.
Bigile sunt dispuse la bord în imediata apropiere a magaziilor navei şi pot lucra
independent sau cuplate două câte două.
Capitolul 6
6. INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE - DESCĂRCARE
Instalaţia de încărcare - descărcare
60
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
PĂRŢI COMPONENTE:
• Coloana bigii;
• Biga propriu-zisă;
• Greementul bigii;
• Balansina;
• Braţele bigii;
• Palancul de sarcină;
• Mecanismele de manevră.
Instalaţia de ridicat – biga navală – se compune din 5 părţi mari: coloana de încărcare,
biga propriu-zisă, palancul de sarcină, mecanismele de manevră şi vinciurile de marfă.
Coloana de încărcare: arbore metalic, tubular, pe care se articulează una sau mai multe
bigi ale instalaţiei de încărcare. La navele mai vechi bigile se articulau chiar pe catargul
navei. La navele moderne suportul de bigi are, de regulă, forma unui portal, format din
două coloane unite printr-un pod.
Biga propriu-zisă: este un şcondru (tub) metalic fixat la capătul inferior cu un pivot într-
un suport anume prevăzut pe catargul suport sau pe coloana de bigi. Sistemul de
articulaţie al bigii la coloană trebuie să permită manevrarea simultană a bigii atât în plan
vertical cât şi în plan orizontal. Capătul superior al bigii este mobil şi este prevăzut cu
armături sub forma unor brăţări cu urechi pentru balansină, braţe şi palancul de sarcină.
Calităţile de lucru ale unei bigi sunt exprimate prin următoarele elemente:
- lungimea bigii (tubul metalic);
- diametrul bigii;
- SWL (safe working load) – înscrisă pe partea inferioara a bigii (exemplu: 3-5
tone) ;
- bătaia bigii sau raza de acţiune, este distanţa măsurată în plan orizontal, de la
punctul de articulaţie al bigii pe coloană până la verticala palancului de
sarcină;
- unghiul de înclinare al bigii, este unghiul măsurat în plan vertical format de
direcţia bigii cu planul orizontal;
- suprafaţa de deservire a bigii, reprezintă aria maximă ce poate fi acoperită de
o bigă în funcţiune.
Instalaţia de încărcare - descărcare
61
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
1 – catarg; 2 – bigă încărcare; 3 – vinci ridicare; 4 – vinci balansina; 5 – pivot lagăr
balansină; 6 – lagăr balansină; 7 – suport lagăr; 8 – scripete balansina; 9 – cablu
balansină; 10 – cheie tachelaj; 11 – furca călcâi; 12 – călcâi; 13 – lagăr scripete deviere;
14 – inel reglare; 15 – lagăr călcâi; 16 – scripete deviere; 17 – armatură vârf biga; 18 –
scripete (bloc) superior ridicare; 19 – ureche; 20 – cablu ridicare; 21 – scripete (bloc)
inferior ridicare; 22 – cârlig; 23 – ureche gai bigă; 24 – capăt gai; 25 – scripeţi palanc gai;
26 – cablu gai; 27 – ureche gai parapet; 28 – cablu antrenare vinci balansină
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
Greementul (manevre curente) bigii este format dintr-o serie de manevre destinate să
asigure manevra bigii în plan vertical sau orizontal şi totodată să fixeze biga şi să o
susţină în poziţie de lucru. Aceste manevre curente sunt:
• balansina – ţine capătul ridicat al bigii. Balansina poate fi fixă, dar de regulă este
mobilă, construită dintr-un palanc cu macarale multiple. Ea este destinată să ţină biga
în plan vertical şi să o fixeze în poziţie de lucru la un unghi de înclinare stabilit.
Capătul trăgător al curentului palancului de balansină este dirijat de pasticile de
ghidare şi coboară de-a lungul coloanei până la troliul balansinei.
• braţele bigii – numite gaiuri şi contragaiuri, sunt manevre curente destinate orientării
bigii în plan orizontal şi fixării acesteia în poziţie de lucru. Fiecare bigă poate fi
manevrată de câte două braţe, un gai spre interiorul navei şi un contragai spre
exterior. La bigile grele, capătul inferior al gaiului prevăzut cu un palanc de manevră,
palanc de gai, care uşurează manevrarea bigii prin multiplicarea forţei.
• gai de distanţare/american – face legătura între capetele superioare ale bigilor.
Instalaţia de încărcare - descărcare
62
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
1 – catarg; 2 – bigă încărcare; 3 – vinci ridicare; 4 – vinci balansină; 5 – pivot lagăr
balansină; 6 – lagăr balansină; 7 – suport lagăr; 8 – scripete balansină; 9 – cablu
balansină; 10 – cheie tachelaj; 11 – furca călcâi; 12 – călcâi; 13 – lagăr scripete deviere;
14 – inel reglare; 15 – lagăr călcâi; 16 – scripete deviere; 17 – armatură vârf biga; 18 –
scripete (bloc) superior ridicare; 19 – ureche; 20 – cablu ridicare; 21 – scripete (bloc)
inferior ridicare; 22 – cârlig; 23 – ureche gai bigă; 24 – capăt gai; 25 – scripeţi palanc gai;
26 – cablu gai; 27 – ureche gai parapet; 28 – cablu antrenare vinci balansină.
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
• Palancul de sarcină – este destinat manevrei greutăţilor. Macaraua superioară a
palancului de sarcină se prinde de armătura capătului superior al bigii. Capătul
trăgător al palancului de sarcină iese prin macaraua superioară sau prin cea inferioară,
după modul de funcţionare al palancului, şi este dirijat prin pasticile de ghidare la
tamburul vinciului de marfă. Sub macaraua inferioară a palancului de sarcină se agaţă
„prinde‖ cârligul de sarcină sau ganciul bigii. Sârma ce participă se numeşte sârma de
încărcare.
NOTĂ ( Palanc = corp/două plăci laterale/lemn, rai(rolă de tablă), zbir (sistem) de fixare).
(Macara = scripete complex)
Instalaţia de încărcare - descărcare
63
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
1 – catarg; 2 – biga încărcare; 3 – vinci ridicare; 4 – vinci balansină; 5 – pivot lagăr
balansină; 6 – lagăr balansină; 7 – suport lagăr; 8 – scripete balansină; 9 – cablu
balansină; 10 – cheie tachelaj; 11 – furcă călcâi; 12 – călcâi; 13 – lagăr scripete deviere;
14 – inel reglare; 15 – lagăr călcâi; 16 – scripete deviere; 17 – armatură vârf bigă; 18 –
scripete (bloc) superior ridicare; 19 – ureche; 20 – cablu ridicare; 21 – scripete (bloc)
inferior ridicare; 22 – cârlig; 23 – ureche gai bigă; 24 – capăt gai; 25 – scripeţi palanc gai;
26 – cablu gai; 27 – ureche gai parapet; 28 – cablu antrenare vinci balansină.
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
• Mecanismele de manevră – sunt constituite din troliile balansinelor şi vinciurilor
de marfă, destinate a manevra curenţii trăgători ai palancurilor balansinei,
gaiurilor şi palancului de sarcină. Troliile balansinelor sunt instalate la baza
coloanelor de susţinere a bigilor şi pot fi acţionate independent sau de către
vinciurile de marfă prin intermediul unui cablu de transmisie. Sunt prevăzute
dispozitive cu clichet pentru evitarea desfăşurării cablului în cazul decuplării
vinciului sau deconectarea curentului electric. Pe tamburul troliului, capătul
trăgător al balansinei trebuie să aibă înfăşurate minimum 3 spire de cablu în
poziţie de lucru, la unghiul maxim de înclinare.
Instalaţia de încărcare - descărcare
64
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
1 – catarg; 2 – biga încărcare; 3 – vinci ridicare; 4 – vinci balansină; 5 – pivot lagăr
balansină; 6 – lagăr balansină; 7 – suport lagăr; 8 – scripete balansină; 9 – cablu
balansină; 10 – cheie tachelaj; 11 – furcă călcâi; 12 – călcâi; 13 – lagăr scripete deviere;
14 – inel reglare; 15 – lagăr călcâi; 16 – scripete deviere; 17 – armatură vârf bigă; 18 –
scripete (bloc) superior ridicare; 19 – ureche; 20 – cablu ridicare; 21 – scripete (bloc)
inferior ridicare; 22 – cârlig; 23 – ureche gai bigă; 24 – capăt gai; 25 – scripeţi palanc gai;
26 – cablu gai; 27 – ureche gai parapet; 28 – cablu antrenare vinci balansină.
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
• Vinciurile de marfă – pot fi acţionate cu abur, electric sau hidraulic şi au rolul de
a manevra palancul de sarcină prin intermediul capătului trăgător înfăşurat pe
tamburul vinciului. Vinciul de marfă are şi tambur pentru parâme la fiecare capăt
al axului pentru diferite manevre la bord, inclusiv pentru manevrarea navei.
Vinciurile electrice au frână de mână sau de picior, folosite mai ales pentru
reglarea vitezei de ridicare sau de coborâre a greutăţilor şi pentru stopare. De
asemenea, aceste vinciuri dispun de o frână automată pentru oprirea manevrei în
cazul întreruperii curentului din cauza unei defecţiuni.
Instalaţia de încărcare - descărcare
65
INSTALAŢIA DE
ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE CU BIGI
Unele vinciuri de forţă sunt prevăzute cu două sisteme de acţionare, dintre care
unul este destinat manevrei greutăţilor mari, cu viteză mică.
La vinciurile cu acţionare hidraulică se prevăd dispozitive care să excludă
posibilitatea căderii încărcăturii sau deplasării necontrolate a bigii la scăderea presiunii în
instalaţia hidraulică.
De regulă, manevra încărcăturii trebuie să se facă exclusiv prin intermediul
vinciului de marfă.
Frânele vinciului trebuie să acţioneze lin, fără şocuri. Vinciurile acţionate electric
au frâne tip închis pe centru, cu funcţionare automată în caz de întrerupere a curentului de
alimentare.
Pentru mecanismul de ridicare se asigură posibilitatea coborârii încărcăturii în
cazul în care frâna nu mai este alimentată la reţea.
Tamburele vinciurilor trebuie să aibă o lungime care să permită înfăşurarea
capătului trăgător într-un singur strat. În nici un caz nu se admite înfăşurarea cablului pe
mai mult de trei straturi, cu excepţia instalaţiilor grele pentru manevre de greutăţi mari.
Tamburele vinciurilor cu cablul înfăşurat pe un singur strat trebuie să se aibă
şanţuri elicoidale.
Gulerele tamburelor trebuie sa fie netede şi înalţate deasupra stratului superior al
cablului cu cel puţin de 2.5 ori diametrul cablului.
Instalaţia de încărcare - descărcare
66
Folosirea unei singure bigi:
Folosirea unei singure bigi:
- biga se fixează la unghiul dorit cu ajutorul balansinei şi în plan orizontal cu ajutorul
gaiurilor şi în exteriorul navei deasupra cheiului la încărcare;
- după coţarea (prinderea) greutăţii (coţadei de marfă) aceasta se ridică (vira) cu sârma
de încărcare la o înălţime deasupra copastiei şi se manevrează biga în plan orizontal
cu gaiurile (acţionate manual sau cu vinciuri). Când coţada a ajuns la verticala
locului de încărcare se fixează gaiurile şi se lasă (maina) sârma de încărcare;
- avantaj: se poate folosi biga la swl maxim;
- dezavantaj: folosire greoaie şi timp mărit de încărcare;
Echipamentul tip al bigii uşoare:
1 – catarg (coloana) bigă; 2 – suport călcâi bigă; 3 – suport lagăr balansină; 4 – bigă
uşoară; 5 – ureche ridicare (balansină); 6 – ureche gai; 7 – furcă călcâi; 8 – pivot călcâi;
9 – suport scripete deviere; 10 – armatură balansină; 11 – vinci ridicare (marfa);
12 – cablu ridicare (marfa); 13 – scripete deviere cablu; 14 – ghidaj cablu; 15 – scripete
ridicare (marfă); 16 – rodanţă; 17 – cheie tachelaj; 18 – vârtej; 19 – cârlig; 20 – lanţ
blocare balansină; 21 – piesă triunghiulară; 22 – tambur balansină; 23 – capăt balansină;
24 – cablu balansină; 25 – scripete balansină; 26 – scripete deviere balansină;
27 – palanuri gai; 28 – vinci gai; 29 – cablu gai; 30 – (bloc) inferior gai;
31 – scripete (bloc) superior gai; 32 – ochet scripete; 33 – capete gai; 34 – rodanţă;
35 – ureche cheie.
Instalaţia de încărcare - descărcare
67
Folosirea a doua bigi cuplate sau bigi
în telefon:
Folosirea a doua bigi cuplate sau bigi în telefon:
- Prin folosirea unei bigi deasupra magaziei de operat şi una scoasă înafara bordului
aşa încât să poată prinde în cârlig coţada de marfă (vezi figura);
- Bigile se fixează în poziţia respectivă, în borduri cu contragaiuril şi una de alta la
capătul superior prin gaiul de distanţare (americanul), sârmele de încărcare se
cuplează împreună la un singur cârlig printr-o piesă triunghiulară;
- La încărcare: biga exterioară după prinderea coţadei, virează sârma de încărcare şi
ridică coţada, când înălţimea este mai mare decât cea a bordului începe virarea
sârmei de la biga de magazie, cea exterioară filând la cerere, când coţada a ajuns
deasupra magaziei biga de magazie preia întreaga greutate şi filează sârma de
încărcare, cea exterioară filând la cerere;
- La descărcare aceiaşi operaţiune, dar invers (vezi figura);
Avantaj: funcţionare rapidă;
Dezavantaj: folosirea bigii la o capacitate mică de ridicare;
Echipamentul tip al bigilor cuplate
1 – catarg portal; 2 – grindă transversală; 3 – biga deasupra magaziei; 4 – bigă in
afara bordului; 5 – călcâi; 6 – armatură vârf bigă; 7 – vinciuri ridicare; 8 – cabluri
ridicare; 9 – piesa triunghiulară; 10 – cârlig; 11 – zbiruri; 12 – cabluri balansină;
13 – ureche lagăr balansină; 14 – palanc gai interior; 15 – contragaiuri; 16 – palanc
gai exterior; 17 – capăt gai superior; 18 – capăt gai inferior; 19 – tachet gai exterior;
20 – urechi ocheţi ovali
Instalaţia de încărcare - descărcare
68
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU BIGI
BIGA UŞOARĂ
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU BIGI
Instalaţia de încărcare - descărcare
69
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU BIGI
IMPROVIZATĂ
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU BIGI
IMPROVIZATĂ
Instalaţia de încărcare - descărcare
70
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU BIGI
Echipamentul tip al bigii grele cu doua balansine
1 – catarg portal; 2 – grindă transversală; 3 – lagăr scripete deviere cablu ridicare;
4 – lagăr balansină; 5 – lagăr scripete de cablu balansină; 6 – postament călcâi;
7 – bigă grea; 8 – ureche balansină; 9 – ureche ridicare; 10 – furcă călcâi; 11 – ureche
călcâi; 12 – vinci ridicare; 13 – cablu ridicare; 14 – scripete deviere cablu ridicare;
15 – ureche lagăr ridicare; 16 – rolă încastrată; 17 – cheie tachelaj; 18 – scripete (bloc)
superior palanc ridicare; 19 – scripete (bloc) inferior palanc ridicare; 20 – ochet;
21 – cârlig; 22 – palanc ridicare; 23 – vinciuri balansine; 24 – cabluri balansine;
25 – scripete deviere cablu balansină; 26 – ureche lagăr balansine; 27 – scripete (bloc)
inferior palanc balansină; 28 – placă triunghiulară; 29 – vârtej; 30 – ureche lagăr gai;
31 – furcă dubla; 32 – scripete (bloc) superior palanc balansină-gai; 33 – palanc
balansină-gai.
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU BIGI
CALITĂŢILE DE LUCRU ALE BIGII:
• Bătaia bigii (raza de acţiune);
• Unghiul de înclinare al bigii;
• Suprafaţa de deservire a bigii.
Instalaţia de încărcare - descărcare
71
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU BIGI
FUNCŢIONARE:
• Se verifică curenţii şi palancurile;
• Se virează balansina;
• Manevra braţelor (gaiuri şi contragaiuri);
• Filarea curentului de sarcină;
• Se virează curentul palancului de sarcină;
• Manevra braţelor (gaiuri şi contragaiuri).
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU CRANICE
(MACARALE DE BORD) • Au apărut ca o necesitate a staţionării navelor pentru o perioadă cât mai scurtă sub
operaţiuni de încărcare/descărcare.
• PĂRŢI COMPONENTE:
– Braţul macaralei
– Roata pinion
– Postament
– Coloana de susţinere
– Mecanism de rotire
– Vinci de sarcină
– Vinci de balansină
– Post de comandă
Cranicul, ca instalaţie de manipulare a mărfurilor la bord, a apărut din eforturile
pentru a reduce durata de staţionare a navei sub operaţiuni in porturile de escală.
Consolidarea macaralei pe poziţia de montaj, se face cu ajutorul unui pivot cilindric care
pleacă de la nivelul punţii superioare până la puntea imediat următoare, inferioară.
Coloana, postamentul şi pivotul asigură macaralei principala bază de rezistenţă şi
stabilitate.
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU CRANICE
(MACARALE DE BORD)
Instalaţia de încărcare - descărcare
72
Echipamentul tip al macaralei de punte:
1 – colonetă macara; 2 – construcţie portantă macara; 3 – lagăr coroană-pinioane; 4 –
cabină operator; 5 – braţ macara; 6 – lagăr braţ; 7 – hidrocilindru deschidere braţ; 8 –
cablu ridicare; 9 – rola încastrată braţ; 10 – rola încastrată colonetă;
11 – ridicare; 12 – manşon capăt cablu; 13 – chei tachelaj; 14 – cheie vârtej;
15 – za terminală; 16 – cârlig
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU CRANICE
(MACARALE DE BORD)
Coloana, care are rolul de suport, este prevăzută la partea superioară cu raiurile
palancului de sarcină şi de balansină. Atât balansina cât şi palancul de sarcină sunt
deservite de vinciuri proprii, instalate pe macara şi care asigură efectuarea celor două
mişcări, pe verticală şi orizontală, ale braţului, liber sau cu coţada de marfă.
Cea de-a treia mişcare, rotirea macaralei, se asigură prin mecanismul special de rotire,
roata dinţată, montată solidar pe postamentul fix şi rezistent la rotaţie, roata pinion
alergătoare şi motorul. Postul de conducere al macaralei trebuie să asigure o bună
vizibilitate.
În raport de tipul navei, caracteristicile şi dimensiunile gurilor de magazie, există mai
multe variante de instalare la bord a cranicelor:
- macarale de bord fixe, instalate în plan diametral;
- macarale de bord fixe, instalate in borduri;
- macarale de bord mobile în semn longitudinal;
- macarale de bord mobile în sens transversal;
Instalaţia de încărcare - descărcare
73
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU CRANICE
(MACARALE DE BORD)
• Cranicele instalate în planul diametral;
• Sistemul cranicelor mobile în sens longitudinal;
• Sistemul cranicelor mobile în sens transversal.
Cranicele instalate în planul diametral al navei au greutate mai mică şi cost mai redus.
Au însă dezavantajul că asigurarea bătăii necesare pentru bord impune un braţ lung.
Instalarea macaralelor în borduri acoperă în mai bună măsură dezavantajul de mai sus,
dar duce la mărirea numărului cranicelor, creşterea costurilor, reducerea suprafeţei libere
pentru mărfuri pe punte, cât şi a coeficientului de exploatare a instalaţiei. De aceea
sistemul se utilizează numai la navele mari de transport, la care prima variantă nu asigură
bătaia.
Sistemul cranicelor mobile în sens longitudinal prezintă mari avantaje, deoarece
asigură o zonă uniformă de operare de-a lungul navei şi a cărei lăţime este determinată de
lungimea braţului macaralei.
Sistemul cranicelor mobile în sens transversal, instalate între gurile de magazii, a
permis reducerea lungimii acestora cât şi scurtarea braţelor şi micşorarea greutăţii
instalaţiei. O asemenea macara poate opera la ambele magazii între care se instalează.
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU CRANICE
(MACARALE DE BORD)
Instalaţia de încărcare - descărcare
74
INSTALAŢIA DE ÎNCĂRCARE CU CRANICE
(MACARALE DE BORD)
• AVANTAJE FAŢĂ DE BIGI – Posibilitate superioară de intervenţie directă;
– Productivitate mare;
– Stare permanentă de pregătire pentru lucru;
– Efectuare sumultană a trei mişcări;
– Vizibilitate sporită
– Posibilitatea operării cu graifer.
• DEZAVANTAJE: – Cost iniţial mare;
– Necesitate personal calificat;
– Sensibilitate a braţului.
Caracteristici de exploatare
Viteza de deplasare a coţadei de marfă cu o macara de bord este aproximativ de
două ori mai mare decât în cazul bigii, la capacitatea maximă de ridicare. Schimbarea
unghiului de înclinare şi a bătăii se poate face cu o viteză de aproximativ 20-30
metri/minut iar viteza de rotaţie este de aproximativ 1-1,5 rotaţii/minut, depăşind net
posibilităţile tehnice ale bigilor.
Capacitatea de ridicare a macaralelor de bord se înscrie în limitele bigilor uşoare,
deci aproximativ 1-10 tone forţă. La macarale, coloana fiind mică, poziţia balansinei nu
admite lungirea peste anumite limite a braţului şi mai ales nu poate asigura rezistenţa la
solicitările greutăţilor mai mari (exemplu: capacitate de ridicare 3-5 tone, 3 tone la unghi
minim faţă de orizontală şi 5 tone la unghi maxim faţă de orizontală).
Suprafaţa de deservire a macaralei este zona circulară cu raza egală cu braţul
cranicului.
În general, avantajele cranicelor faţă de bigi sunt:
- posibilităţi superioare de intervenţie directă pe o suprafaţă mai mare şi cu o
precizie mai mare a manevrei;
- productivitate mare, în special la cele cu capacitate mare de ridicare şi în cazul
gurilor de magazii de dimensiuni mari;
- posibilitatea efectuării simultane a mişcărilor de coborâre (ridicare), rotire şi
basculare;
- câmp de vedere larg în lipsa coloanei înalte şi a manevrelor fixe şi curente
auxiliare;
- posibilitatea de a lucra cu graiferul la operarea mărfurilor în vrac;
Au însă dezavantaje importante, cum ar fi:
- capacitate de ridicare limitată şi redusă;
- greutate mare în raport cu capacitatea de ridicare;
- cost iniţial mare;
- limita posibilităţilor de lucru la unghiuri de înclinare a navei de 5 – 8 grade;
- sensibilitate mare a braţului;
- necesită operator cu calificare.
Instalaţia de propulsie
75
INSTALAŢIA DE PROPULSIE - MAŞINI PRINCIPALE ŞI
AUXILIARE
• Maşina reprezintă instalaţia ce produce energia mecanică necesară deplasării
navei.
• După instalaţia de propulsie, maşina navală sau instalaţia de forţă a navei se
clasifică în:
a)Instalaţia de propulsie cu gaze: – motoare cu ardere internă;
– cu turbine cu gaze;
– combinate.
b) Instalaţia de propulsie cu vapori: – cu turbine;
– cu maşini alternative;
– combinate;
– cu turbine cu abur ce utilizează energia atomică.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
INSTALAŢIA DE FORŢĂ: maşina principală sau motoarele auxiliare care au rolul de a
realiza transformarea energiei combustibilului folosit în energia mecanică, electrică sau
hidraulică necesară deplasării navei.
Instalaţiile de forţă navală se pot clasifica după natura fluidului motor:
– Instalaţii de propulsie cu vapori;
– Instalaţii de propulsie cu gaze.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
• Instalaţii de propulsie cu vapori:
– Cu turbine;
– Cu maşini alternative;
– Combinate;
– Cu turbine cu aburi.
• Instalaţii de propulsie cu gaze:
– Cu motoare cu ardere internă;
– Cu turbine cu gaze;
– Combinate.
Capitolul 7
7. INSTALAŢIA DE PROPULSIE
Instalaţia de propulsie
76
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
• Turbinele cu aburi:
– Camera de ardere;
– Turbina;
– Reductorul;
– Compresorul.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
Instalaţia de propulsie cu motoare cu ardere internă: motoare termice în interiorul
cărora se realizează transformarea energiei gazelor în energia mecanică.
Motoarele cu ardere internă se compun din:
– Organe fixe (placă de bază, carterul, blocul cilindrilor şi chiuloasă);
– Organe mobile (pistonul, biela şi arborele cotit).
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
Clasificarea motoarelor cu ardere internă:
– După ciclul motor
• Motoare în patru timpi;
• Motoare în doi timpi.
– După modul în care se realizează amestecul carburant:
- Cu formarea amestecului în afara cilindrilor;
- Cu formarea amestecului în interior prin injectarea;
combustibilului în aerul comprimat din interiorul cilindrilor.
- După felul aprinderii:
- Motoare cu aprindere prin scânteie;
- Motoare cu autoaprindere (diesel).
- După modul de aşezare al cilindrilor:
- În linie;
- În V,W,U.
- După sensul de rotaţie:
- reversibile;
- ireversibile.
- După numărul de rotaţii:
- Lente (100-150 rot/min);
- semirapide (350-500 rot/min);
- rapide (1000-1500 rot/min).
Instalaţia de propulsie
77
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
DEFINIŢII ŞI EXPLICAŢII
– Maşini auxiliare – maşini care asigură funcţionarea maşinilor principale,
alimentarea navei cu energie electrică şi alte feluri de energie, precum şi
funcţionarea sistemelor şi instalaţiilor supuse supravegherii societăţilor de
clasificare.
– Maşini principale – sunt maşinile care antrenează propulsoarele navei.
– Compartimentul maşini – încăpere în care se găsesc maşinile principale, iar pe
navele cu instalaţie de propulsie electrică şi generatoarele principale
– Comandă de la distanţă – posibilitatea de a schimba de la distanţă turaţia şi sensul
de rotaţie, precum şi pornirea şi oprirea maşinilor.
– Post de comandă local – locul prevăzut cu organe de comandă, aparate de măsură
şi control, dacă este necesar şi mijloace de comunicaţie destinate comenzii. Acest
post este amplasat fie în apropierea maşinii respective, fie este montat direct pe
aceasta.
– Post de comandă comun – post utilat cu aparate de măsura şi control, dispozitive
de alarmă în caz de avarii, cu mijloace de comunicaţii în scopul comenzii
concomitente a două sau mai multe maşini principale.
– Post de comandă central – post în care se află dispozitivele de telecomandă ale
maşinilor principale şi auxiliare, ale elicelor cu pas reglabil, ale propulsoarelor cu
palete (VOITH – SCHNEIDER), precum şi aparate de măsura şi control,
mijloacele de comunicaţie şi aparatura de semnalizare preventivă a avariilor.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
PUTEREA MAŞINILOR PRINCIPALE
– La navele flotei tehnice cu zonă de navigaţie nelimitată şi zonă de navigaţie
limitată „1‖, puterea maşinilor principale trebuie să asigure navei o viteză de marş
(economică) de cel puţin 7 Nd.
– Pentru o bună manevrabilitate a navei, în condiţii normale de exploatare, maşinile
principale trebuie să asigure posibilitatea marşului „ÎNAPOI‖.
– Instalaţia principală de propulsie trebuie să poată menţine, în marş liber înapoi,
cel puţin 70% din turaţia de calcul la marş înainte pentru un interval de cel puţin
30 minute.
– La instalaţiile principale de propulsie cu transmisii reversibile, elice cu pas
reglabil sau la instalaţiile electrice de propulsie, mersul înapoi nu trebuie să ducă
la supraîncărcarea maşinilor principale.
Instalaţia de propulsie
78
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
CONDIŢII DE MEDIU PENTRU FUNCŢIONARE
• Înclinări:
– bandă permanentă (canarisire) în orice bord până la 150;
– asietă de durată: 50;
– ruliu: +/- 22,50
cu perioada 7-9 secunde;
– tangaj: +/- 7,50;
• Temperaturi: – aer: compartimente închise 0
0 C - + 45
0 C;
– apă: mediul de răcire apă de mare + 320
C;
• Zgomot: – compartimentul maşini cu supraveghere continuă: nivel zgomot maxim 90
dB;
– cameră comandă maşini: nivel zgomot maxim 75 dB;
– ateliere: nivel zgomot maxim 85 dB;
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
DISPOZITIVE DE COMANDĂ
• Amplasarea dispozitivelor de pornire şi inversare a sensului de marş trebuie să
asigure posibilitatea pornirii şi inversării fiecărei maşini de către un singur om.
• Sensul de deplasare a manetelor şi a roţilor de comandă trebuie să fie marcat prin
săgeţi şi inscripţii indicatoare.
• Telegraful din compartimentul maşini trebuie să fie prevăzut cu sistem de blocare
pentru a se exclude posibilitatea funcţionării în sens diferit de cel prescris.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
PUTEREA MAŞINILOR PRINCIPALE
• La instalaţiile constând din două sau mai multe maşini principale care acţionează
pe aceeaşi linie de arbori, trebuie să se prevadă un post de comandă comun.
• Telecomanda maşinilor principale şi a propulsoarelor trebuie efectuată numai de
la un singur post de comandă.
• Telecomanda maşinilor principale din timonerie trebuie să fie realizată, de regulă,
printr-un singur element de comandă (pârghie, roată, maneta telegrafului).
• Postul central de comandă şi posturile locale de comandă ale maşinilor principale
trebuie să fie echipate cu un indicator care să arate regimul de lucru al maşinilor
principale cerut de la puntea de comandă.
Instalaţia de propulsie
79
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
MIJLOACE DE COMUNICARE
• DOUĂ MIJLOACE DE COMUNICARE INDEPENDENTĂ
Între postul de comandă situat pe puntea de comandă şi posturile din compartimentul
maşini de unde se efectuează de obicei comanda maşinilor principale, trebuie să se
prevadă două mijloace de comunicaţie independente:
unul dintre aceste mijloace de comunicaţie trebuie să fie telegraful de maşini, iar al doilea
este asigurat de către o instalaţie de convorbiri interioare.
La montarea aparatelor de convorbire, vor fi luate toate măsurile pentru asigurarea unei
audiţii bune în timpul funcţionării maşinilor.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
POSTURI DE COMANDĂ
TELEGRAF
1 – manetă; 2 – indice de comandă; 3 – gama de viteze; 4 – contraindice.
Instalaţia de propulsie
80
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
LINIILE DE ARBORI
• Linia axială (de arbori) transmite energia mecanică de la maşină la propulsor.
• Liniile de arbori cuprind:
• Arborele de împingere;
• Arborele intermediar;
• Arborele portelice.
• Bucşa de protecţie a arborilor portelice trebuie confecţionată din aliaje cu o
rezistenţă mare la coroziune în apa de mare.
• Se recomandă folosirea unor bucşe de protecţie continue pe toată lungimea
arborelui portelice.
• TUBUL ETAMBOU – tub metalic prin care arborele elicei iese din bordaj. La
perete pupa este etanşat cu o presetupă.
• * PRESETUPĂ – garnitură de etanşare a corpului navei în locul în care iese fie
axul cârmei, fie arborele portelice.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
PROPULSOARE
• Propulsoarele sunt de două categorii:
– ACTIVE
– REACTIVE
• Tipuri de propulsoare reactive:
– CU PALE – rama, roata cu zbaturi, propulsorul cu aripioare, elicea.
– HIDROFUGE – propulsorul cu jet, hidromotorul.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
ELICEA
• Este propulsorul hidraulic reactiv, compusă dintr-un număr de pale fixate pe un
butuc comun şi dispuse simetric faţă de axa de rotaţie, care produce forţa de
împingere prin înşurubare în apă.
• Elicea este amplasată la pupa navei în planul diametral, la capătul axului
portelice în afara corpului navei sub linia de plutire
• În general, elicele pot avea un număr de 2 până la 9 pale şi sunt confecţionate
din fontă, alamă, bronz, oţel carbon şi inoxidabil.
Instalaţia de propulsie
81
INSTALAŢIA DE PROPULSIE - ELICEA
Tipuri de elice
A – din primele tipuri de elice: 1 – tip Ressel (1829); 2 – tip Dundonald (primul model
cu pale înclinate, secolul XIX); 3 – tip Ericsson (mijlocul secolului XIX);
B – elice modernă: 1 – eliptică; 2 – tip Wagenigen; 3,4 – eliptice cu pală lată; 5 – cu
bordul de atac drept şi bordul de fugă rotunjit; 6 – tip Zeiss; 7 – cu pală aplatizată;
8 – pentru viteze mici şi forţă de împingere mare (pentru remorchere); 9 – cu pală lată
asimetrica (pentru bărci);
INSTALAŢIA DE PROPULSIE – ELICEA
Elicea:
a – vedere generală; b – elemente constructive ale elicei.
Legendă:
D – diametrul propulsorului
V – vârful palei
I – bordul de atac
E – bordul de fugă
3 – intradosul (suprafaţa activă refulantă)
4 – extradosul (suprafaţa aspirantă)
L – lungimea palei
Instalaţia de propulsie
82
INSTALAŢIA DE PROPULSIE - ELICEA
• După modul de construcţie elicele se împart în:
– elice turnată: palele şi butucul dintr-o singură piesă
– elice asamblată: palele fixate ulterior pe butuc
• Caracteristicile elicei sunt:
• Pasul elicei: spaţiul parcurs de marginea exterioară a elicei în
mişcarea de translaţie efectuată de-a lungul axei de rotaţie în
timpul unei rotaţii complet. Practic este distanţa parcursă de navă
la o rotaţie a elicei.
• Diametrul elicei: diametrul cercului descris de marginea exterioară
a palei în timpul rotaţiei.
• Sensul de rotaţie: stânga sau dreapta cum privim dinspre pupa.
INSTALAŢIA DE PROPULSIE - ELICEA
• După felul pasului elicele se clasifică în:
– elice cu pas constant.
– elice cu pas variabil (pale mobile pe butuc care îşi schimbă unghiul în
funcţie de manevra dorită).
INSTALAŢIA DE PROPULSIE - ELICEA
• Sensul de rotaţie al elicei poate fi stânga sau dreapta.
• Pe lângă modelul clasic de elice se mai întâlnesc şi elice în duză şi elice în tunel.
Sensul de rotaţie al elicei poate fi stânga sau dreapta.
În cazul elicei în duză, aceasta este folosită pentru dirijarea curentului de apă în palele
elicei.
Duzele folosite pot fi:
- duze fixe, fixate solid în corpul navei cu partea superioară şi cu cea inferioară la
piciorul etamboului.
- duze orientabile, fixate de corpul navei cu un ax vertical cu dublu rol: de
susţinere şi de orientare, astfel duza are rol de cârmă.
Elicea în tunel este utilizată la navele fluviale, unde pescajul este redus şi este dificil de
scos elicea înafara corpului navei, sau ca bow trusther or aft truster pentru
manevrabilitatea navei în spaţii înguste.
Aceasta reprezintă este un spaţiu de formă tubulară practicat în interiorul corpului navei
în care este fixată elicea ce se comportă ca o pompă ce aspiră apa şi o refulează cu viteză
sporită.
Capătul dinspre prova este protejat cu o sită iar la capătul dinspre pupa este fixată cârma.
Instalaţia de propulsie
83
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
EFECTUL ELICEA
Nava:
elice sens dreapta, pas constant
pupa navei la marş înainte va fi deviată spre dreapta
La navele cu două elice:
elicea din tribord sens dreapta
elicea din babord sens stânga
Efectul elicei:
de propulsie: înainte sau înapoi, mărimea efectului depinde de viteza rotaţiei;
de guvernare: depinde de sensul de rotaţie al elicei, cele cu sens dreapta la marş
înainte au tendinţa să abată pupa la dreapta, cele cu pas stânga la marş înainte tind
să abată pupa la stânga. Efectul de guvernare este mai evident cu cât viteza este
mai mică;
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
EFECTUL ELICEA - SIAJUL
În zona dârei de vârtejuri formată la pupa navei apare un contracurent care se deplasează
în sensul de mişcare a navei.
SIAJUL este reprezentat de curentul de apă care se deplasează o dată cu nava în sensul
de mişcare al navei.
SUCŢIUNEA: fenomenul de aspiraţie de către elice a curentului din pupa navei ce are
drept consecinţă sporirea rezistenţei la înaintare.
Instalaţia de propulsie
84
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
VEDERE GENERALĂ
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
VEDERE GENERALĂ
Instalaţia de propulsie
85
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
PROPULSOR VOITH - SCHNEIDER
VEDERE GENERALĂ
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
CU CÂRME ACTIVE
VEDERE GENERALĂ
Instalaţia de propulsie
86
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
CU CÂRME ACTIVE
VEDERE GENERALĂ
INSTALAŢIA DE PROPULSIE
A – CU TRANSMISIE DIRECTĂ
B – CU TRANSMISIE PRIN REDUCTOR
Instalaţia de propulsie
87
INSTALAŢIA DE PROPULSIE EXEMPLU DE DISPUNERE A AGREGATELOR ÎN COMPARTIMENT
1 – motor principal
2 – cuzinetul de împingere
3 – motor auxiliar
4 – compresor
5 – motor auxiliar
6 – compresorul de avarie
7 – pompe centrifuge ale instalaţiei de răcire
8 – generator pentru maşina cârmei
9 – pompă de drenaj
10 – pompă de balast
11 – pompă de incendiu
12 – butelie aer comprimat de rezervă
13 – butelie de pornire
14 – pompă de balast a combustibilului
15 – pompă alimentare combustibil
16 – separatorul de ulei
17 – tablou de distribuţie
18 – răcitor ulei
19 – caldarină
20 – tanc de consum
21 – reductor de presiune
22 – tanc de consum caldarină
23 – rezervor de apă pentru pompa de incendiu 11
24 – rezervorul de alimentare sub presiune
25 – filtru de ulei
26 – rezervorul de ulei
27 – pompa de alimentare caldarină
Căutarea şi salvarea pe mare
88
Capitolul 8
8. CĂUTAREA ŞI SALVAREA PE MARE
CĂUTAREA ŞI SALVAREA PE MARE
IAMSAR
• volumul 1 – Organizare şi management – tratează conceptul sistemului global
SAR, stabilirea şi îmbunătăţirea sistemelor SAR naţionale şi regionale şi
cooperarea cu statele vecine în vederea asigurării unor servicii SAR eficiente şi
economice;
• volumul II – Coordonarea misiunilor – acordă asistenţă personalului care
planifică şi coordonează operaţiunile şi exerciţiile SAR;
• volumul III – Facilităţi mobile – este menit a fi transportat la bordul unităţilor de
salvare, avioanelor şi navelor pentru a facilita modul de acţiune în căutare, salvare
sau funcţia de coordonator la locul incidentului şi conţine şi aspecte care aparţin
de urgenţele SAR proprii.
Manualul este publicat în comun de către ICAO şi IMO.
De la publicarea acestuia în 1998, acest volum a fost amendat de către amendamentele
din 2001 (adoptat de ICAO şi de către comitetul de securitate maritimă al IMO în cadrul
celei de a şaptezeci şi patra sesiuni în iunie 2001, şi a intrat în vigoare la 01.07.2002), de
către amendamentele din 2002 (adoptate de către ICAO şi cea de a şaptezeci şi cincea
sesiune a Comitelului IMO în mai 2002, şi a intrat în vigoare la 01.07.2003),
amendamentele din 2003 (adoptate de către ICAO şi sesiunea 77 a Comitetului IMO în
iunie 2003, şi aplicată de la 01.07.2004) şi de către amendentele din 2004 (adoptate de
ICAO şi sesiunea 78 a Comitetului IMO în mai 2004, aplicată începând cu 01.07.2005).
Acesta a mai fost amendat pentru a reflecta schimbările capitolului V al SOLAS 1974
care au fost adoptate în decembrie 2000 şi a intrat în vigoare la 01.07.2002.
CONCEPTUL DE BAZĂ AL GMDSS
Istoric1974-1988
• În 1974, ca o necesitate a reglementării industriei maritime cu privire la siguranţa
pe mare, este adoptată convenţia SOLAS (Safety of Life at Sea).
• Până în 1992, în concordanţă cu capitolul IV al Convenţiei SOLAS , navelor de
pasageri, indiferent de mărime, şi navelor care transportă marfă, cu un tonaj brut
egal sau mai mare de 1600 de tone, le era cerută veghe permanentă pe frecvenţa
de 500 KHz a radiotelegrafiei Morse . De asemenea, Convenţia prevedea şi
veghea radiotelefonică permanentă pe frecvenţa de 2182 KHz şi 156.8 MHz
(canal VHF) tuturor navelor de pasageri şi navelor care transporta marfă, cu
tonajul brut egal sau mai mare de 300 de tone.
• Deşi sistemul s-a dovedit a fi performant, neajunsurile lui, cum ar fi intervalul
mic de distanţă în care acţiona aparatura, alertarea manuală sau veghea auditivă
şi, pe de altă parte evoluţia tehnologiei, au permis membrilor IMO (International
Maritime Organization) să dezvolte un nou sistem bazat pe tehnologie modernă şi
automatizare.
Căutarea şi salvarea pe mare
89
CONCEPTUL DE BAZĂ AL GMDSS
Istoric după 1988
• Noul sistem, numit Global Maritime Distress and Safety System (Sistemul Global
de Alertare şi Siguranţă Maritimă), GMDSS , a fost adoptat de către IMO în 1988
şi înlocuieşte rudimentarul cod Morse de pe frecvenţa de 500 KHz.
• GMDSS este automatizat şi în caz de urgenţă se foloseşte de căi de comunicaţie
radio, atât terestre cât şi prin satelit pentru a transmite alerte, dar şi pentru a
asigura comunicaţii specifice tip navă-ţărm sau navă-navă.
• Ca şi în cazul sistemului precedent, GMDSS vizează navele de pasageri,
indiferent de mărimea lor şi navele comerciale cu un tonaj brut egal sau mai mare
de 300 de tone.
• Cu ocazia introducerii noului sistem, în 1988 este organizată o conferinţă în
cadrul căreia se adoptă noul capitol IV al Convenţiei SOLAS din 1974, şi perioada
de tranziţie necesară implementării GMDSS –ului (1 februarie 1992 – 1 februarie
1999).
• De-a lungul perioadei de tranziţie, navele care operau sub prevederile SOLAS
trebuiau să se conformeze amendamentelor aduse capitolului IV, prioritatea fiind
ca până la 1 august 1993 ele să introducă în echipamentul de bord receptoarele
NAVTEX şi EPIRB –urile (Emergency Position-Indicating Radio Beacon).
• Până la sfârşitul perioadei de tranziţie caracteristica comună a ambelor sisteme
rămâne veghea pe frecvenţa 2182 MHz şi canalul 16 VHF.
CONCEPTUL DE BAZĂ AL GMDSS
Principiile de bază ale GMDSS
Pentru a fi cât mai eficient, sistemul trebuie să fie capabil să:
• transmită şi să recepţioneze mesaje de primejdie tip navă-ţărm folosind cel puţin
două dispozitive radio-electronice;
• recepţioneze mesaje de primejdie tip ţărm-navă;
• transmită şi să recepţioneze mesaje de primejdie tip navă-navă;
• transmită şi să recepţioneze mesaje tip navă-ţărm privitoare la acţiunile de căutare
şi salvare;
• transmită şi să recepţioneze mesaje tip navă-navă pe parcursul operaţiunii de
căutare şi salvare;
• transmită şi să recepţioneze semnale de poziţionare tip navă-navă;
• transmită şi să recepţioneze informaţii de siguranţă maritimă tip navă-ţărm;
• asigure comunicaţiile comerciale tip navă-ţărm, ţărm-navă;
• asigure comunicaţiile tip punte-punte.
Punerea în practică a normelor GMDSS înlocuieşte sistemul bazat pe telegrafia de pe
frecvenţa de 500 KHz cu o metodă nouă care constă în trimiterea automatic sau nu, a
unui mesaj de primejdie de către o navă aflată în pericol, unei staţii de coastă. La rândul
său, staţia de coastă trimite semnalul celei mai apropiate nave de locul incidentului,
coordonând acţiunea de căutare şi salvare.
Căutarea şi salvarea pe mare
90
CONCEPTUL DE BAZĂ AL GMDSS
GMDSS trebuie să aibă o acoperire globală şi să combine capacităţile ţărmului şi
ale navelor astfel încât să asigure comunicaţia în orice moment, indiferent de distanţă.
Acesta a fost motivul pentru care apele navigabile au fost divizate în patru zone, fiecare
dintre ele presupunând obligativităţi de dotare în privinţa aparaturii de bord.
Informarea şi prevenirea sunt părţi componente în eficientizarea noului sistem.
Astfel, GMDSS include mesaje de tip NAVAREA, avertismente ale staţiilor de coastă,
prognoze meteorologice, care împreună formează MARITIME SAFETY INFORMATION
(Informaţii Maritime privind Siguranţa). Asemenea mesaje sunt trimise cu regularitate în
regiunile costale şi oceanice.
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
Pentru a întruni toate funcţiile pomenite mai sus, GMDSS reuneşte cinci servicii:
• Un serviciu de telecomunicaţii care utilizează sateliţii geostaţionari INMARSAT;
• Un serviciu de radiocomunicaţii care utilizează sateliţii orbitali polari COSPAS-
SARSAT;
• Un serviciu maritim mobil pe frecvenţe situate în intervalul 156-174 MHz (VHF);
• Un serviciu maritim mobil pe frecvenţe din spectrul 4000-27000 KHz (HF);
• Un serviciu maritim mobil pe frecvenţe situate în intervalele 415-535 KHz şi
1605-4000 KHz (MF).
FUNCŢIILE GMDSS
Căutarea şi salvarea pe mare
91
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
Căutarea şi salvarea pe mare
92
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
Căutarea şi salvarea pe mare
93
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI GMDSS
• Participarea navei la operaţiunile de căutare şi salvare pe mare (SAR Search and
Rescue ) presupune cunoaşterea modului de acţiune al navei şi al echipajului în
toate etapele acestor operaţiuni.
• Succesul operaţiunilor de căutare şi salvare pe mare este asigurat de acţiunea
coordonată a navelor şi a aeronavelor implicate şi de modul în care comandanţii
de nave implicate în acţiune au priceperea necesară conducerii echipajelor.
• Căutarea pe mare cu nava izolată sau în cooperare cu alte nave sau aeronave se
execută în cadrul operaţiunilor de căutare - salvare a unor nave, ambarcaţiuni, om
la apă.
• Această manevră se execută pe baza unor informaţii despre locul ultimei
semnalări, parametrilor probabili de mişcare ai ţintei, situaţia hidrometeorologică
din zonă (vânt, curent, vizibilitate, precipitaţii etc).
• Pe timpul executării căutării pe mare se execută observare vizuală şi radar,
distanţa de observare depinzând de dimensiunile ţintei şi de condiţiile de
vizibilitate.
Căutarea şi salvarea pe mare
94
MODUL DE ACŢIUNE LA RECEPŢIONAREA UNUI
MESAJ DE PERICOL DE NAUFRAGIU
La primirea unui mesaj de pericol, la bordul navei se desfăşoară următoarele
activităţi:
• acţiunea imediată;
• acţiunile următoare;
• pregătirea navei şi a ambarcaţiunilor de salvare;
• stabilirea unui punct de coordonare al acţiunilor de salvare.
ACŢIUNEA IMEDIATĂ CONSTĂ ÎN:
• confirmarea mesajului;
• determinarea relevmentului radio la transmiţătorul mesajului dacă este posibil;
• stabilirea legăturii radio clare, obţinerea identităţii navei, poziţiei, drumului,
vitezei şi ETA;
• menţinerea legăturii radio;
• menţinerea observării radar (dublarea cartului radar);
• instalarea unor posturi suplimentare de observare vizuală;
• obţinerea definirii ţintei.
ACŢIUNILE URMĂTOARE CONSTAU ÎN:
• contactarea prin radio coastă a Centrului de coordonare a salvării (RCC-Rescue
Coordination Center);
• plotarea ţintei, stabilirea drumului de întâlnire şi ETA;
• retransmiterea semnalului de pericol şi pe alte frecvenţe dacă este oportun;
• plotarea celorlalte nave aflate în apropriere şi determinarea parametrilor de
mişcare ai acestora;
• procurarea de informaţii despre situaţia din zona sinistrului: starea vremii,
numărul victimelor, numărul total al persoanelor implicate în zonă, numărul şi
tipul ambarcaţiunilor de salvare, cereri de materiale de urgenţă;
• starea de alertă pe puntea de comandă, trecerea pe guvernarea manuală.
PREGĂTIRILE LA NAVĂ CONSTAU ÎN:
• contactarea prin radio coastă a Centrului de coordonare a salvării (RCC-Rescue
Coordination Center);
• plotarea ţintei, stabilirea drumului de întâlnire şi ETA;
• retransmiterea semnalului de pericol şi pe alte frecvenţe dacă este oportun;
• plotarea celorlalte nave aflate în apropriere şi determinarea parametrilor de
mişcare ai acestora;
• procurarea de informaţii despre situaţia din zona sinistrului: starea vremii,
numărul victimelor, numărul total al persoanelor implicate în zonă, numărul şi
tipul ambarcaţiunilor de salvare, cereri de materiale de urgenţă;
• starea de alertă pe puntea de comandă, trecerea pe guvernarea manuală.
Căutarea şi salvarea pe mare
95
STABILIREA UNUI PUNCT DE COORDONARE AL
ACŢIUNILOR DE SALVARE (CSS CO-ORDINATOR
SURFACE SEARCH)
În lipsa unei nave sau aeronave specializate coordonarea acţiunilor de salvare va
fi asumată de nava cea mai potrivită din zonă.
ROLUL PUNCTULUI DE COORDONARE A SALVĂRII
• Nava care îşi asumă rolul de coordonator al acţiunilor de salvare trebuie să
execute următoarele activităţi:
• ridică pavilionul internaţional ―FR‖ pe timpul zilei şi un semnal luminos
distinctiv pe timpul nopţii;
• alege metoda de căutare potrivită funcţie de condiţiile meteo şi de navigaţie din
zonă;
• determină poziţia probabilă a ţintei;
• menţine şi controlează comunicaţiile dintre navele participante la operaţiunea de
salvare;
• determină valoarea derivei totale în zonă;
• adaptează metoda de căutare funcţie de condiţiile meteo din zonă şi de
informaţiile primite de la celelalte nave;
• stabileşte zona de căutare funcţie de condiţiile predominante;
• marchează poziţia probabilă a ţintei cu o geamandură;
Pe timpul desfăşurării acestor operaţiuni ofiţerul de cart trebuie să menţină nava pe
drumurile stabilite şi să înregistreze cu atenţie toate deplasările reale ale navei făcând
notările de rigoare în jurnalul de bord necesare la reconstituirea operaţiunii; de asemenea
vor fi notate limitele zonelor de căutare, rezultatele pozitive sau negative ale căutării.
ÎNDATORIRILE COMANDANTULUI
Pe timpul unei operaţiuni de căutare şi salvare comandantul trebuie să se afle pe
puntea de comandă şi să conducă personal nava datorită faptului că zona de căutare este o
zonă activă prin prezenţa mai multor nave, riscul de coliziune este ridicat şi este nevoie
de reacţii rapide pentru rezolvarea problemelor apărute pe timpul navigaţiei.
Comandantul alege metoda de căutare, supraveghează deplasarea navei funcţie de
aceasta, supraveghează comunicaţiile, face analiza comunicaţiilor, verifică facilităţile
medicale şi tratamentul medical acordat supravieţuitorilor, îndrumă activitatea ofiţerilor
cu mai puţină experienţă.
Căutarea şi salvarea pe mare
96
ÎNDATORIRILE OFIŢERULUI CU NAVIGAŢIA
• Într-o operaţiune de căutare şi salvare pe mare rolul ofiţerului cu navigaţia este
foarte important. Ofiţerul cu navigaţia execută următoarele operaţiuni:
• plotarea zonei de căutare;
• determinarea schimbărilor de drum în conformitate cu metoda de căutare
• aleasă;
• în cazul asumării coordonării acţiunii de salvare trebuie să ploteze poziţiile
• raioanelor de căutare şi ale celorlalte nave participante la operaţiune pentru a
realiza întreaga imagine a zonei de căutare;
• înregistrarea şi urmărirea acţiunilor din raioanele de căutare;
• calculul ETA , coordonarea mişcărilor cu cele ale aeronavelor implicate în
• acţiunea de căutare;
• calculul vitezei şi a consumului de combustibil funcţie de mărimea navei şi
• de timp;
• luarea în consideraţie a posibilităţii unor schimbări neprevăzute a metodei
• de căutare funcţie de ultimele informaţii;
• determinarea timpilor de întâlnire cu celelalte nave ce participă.
ÎNDATORIRILE OFIŢERULUI DE CART
• Ofiţerul de cart trebuie să execute următoarele operaţiuni:
• ţinerea navigaţiei (determinarea poziţiei navei, drumului, vitezei, etc.);
• veghea radar, în special în raioanele active ale zonei de căutare (dublarea
• cartului radar);
• consemnarea semnalelor speciale;
• monitorizarea condiţiilor de vreme;
• menţinerea comunicaţiilor cu Centrul de coordonare al salvării şi cu celelalte nave
participante la operaţiunea de salvare în conformitate cu instrucţiunile GMDS
care vor cuprinde:
• - ultimele rapoarte meteo;
• - rezultatele căutării în diferite zone;
• - poziţiile raportate ale naufragiului şi ale supravieţuitorilor;
• - ultimele informaţii obţinute de la supravieţuitori;
• - rapoartele primite de participanţii la operaţiunea de căutare;
• - schimbări în starea vremii;
• - nevoi de materiale şi de echipament;
• - rapoarte despre poluarea mediului;
• - rapoarte despre pericole de navigaţie;
• - semnale de recunoaştere.
• evitarea traficului;
• veghea continuă şi conducerea navei în absenţa comandantului.
Căutarea şi salvarea pe mare
97
ETAPELE OPERAŢIUNII DE CĂUTARE CU NAVA
IZOLATĂ
Etapele operaţiunii de căutare pe mare cu nava izolată sunt:
• - înştiinţarea;
• - apropierea (întâlnirea) de (cu) punctul probabil al ţintei, determinat anterior,
ţinând cont de eroarea în determinarea poziţiei sale iniţiale şi în deplasare;
• - căutarea în zona probabilă.
CĂUTAREA PE MARE CU GRUPUL DE NAVE
Căutarea cu grupul de nave se execută pe drumuri paralele în cazul în care este
nevoie să se acopere o zonă mare de căutare, poziţia ţintei este cunoscută cu aproximaţie
şi este nevoie de o acoperire uniformă a zonei.
METODEL RECOMANDATE ÎN EXECUTAREA
CĂUTĂRII PE MARE CU NAVA IZOLATĂ
• Metodele recomandate în executarea căutării pe mare cu nava izolată sunt:
- căutarea pe linii paralele - alternativ paralele (parallel track search pattern);
- căutarea în pătrat crescător (expanding square search pattern);
- căutarea în triunghi echilateral ( sector search pattern ). • Căutarea se execută în zone delimitate, fiecare navă participantă la operaţiunea
de căutare primeşte un raion propriu de căutare.
• Pentru executarea căutării cu succes este nevoie ca nava proprie să se deplaseze
folosind paralelele indicatoare funcţie de un reper fix la coastă sau de un reper
plutitor.
• Metoda de căutare se alege funcţie de mărimea navei şi de condiţiile de vreme, în
special vizibilitatea.
Organizarea vieţii şi activităţii la bord
98
Capitolul 9
9. ORGANIZAREA VIEŢII ŞI ACTIVITĂŢII LA BORD
ORGANIZAREA ECHIPAJULUI PE ROLURI ŞI SERVICII
• ECHIPAJUL NAVEI(PERSONALUL NAVEI)
Personalul ambarcat pe navă, prevăzut în schema de organizare şi înscris în rolul de
echipaj:
1. personal de punte(marinari şi marinari pescari la navele de pescuit);
2. personalul de maşini(mecanici sau electromecanici);
3. personal tehnologic-la navele de pescuit;
4. personal de telecomunicaţii;
5. personal medico sanitar;
6. personal administrativ şi auxiliar(nave de pasageri).
Echipajul minim de siguranţă pentru navele maritime este stabilit prin O.M.T.370-1999.
Echipajul minim de siguranţă pentru navele fluviale este stabilit prin O.M.T.285-2009.
BREVETE ŞI CERTIFICATE
1. brevete pentru navele maritime;
2. brevete pentru navele portuare;
3. certificate de capacitate.
Brevetul este un document valabil, indiferent de numele sub care este cunoscut, emis de
autoritatea competentă a unui stat membru sau autorizarea acesteia, care autorizează
titularul să exercite funcţiile enumerate în acel document sau autorizate de reglementările
naţionale.
Prin "brevet de conformitate" se înţelege un brevet emis şi aprobat în conformitate cu
prezenta directivă şi care atestă capacitatea titularului legal al acestuia de a servi şi
îndeplini funcţiile care decurg din nivelul de responsabilitate specificat în brevet, pe o
navă care are tipul, tonajul, puterea şi mijloacele de propulsie specificate, în timp ce ea
este angajată în călătoria specifică respectivă.
BREVETE PENTRU NAVELE MARITIME
PUNTE
Ofiţer punte
Ofiţer punte secund
Comandant
MAŞINĂ
Ofiţer mecanic
Ofiţer mecanic secund
Şef mecanic
Organizarea vieţii şi activităţii la bord
99
Cerinţe obligatorii pentru certificarea ofiţerilor
cu responsabilitatea cartului de navigaţie pe nave maritime
cu tonajul brut de 500 sau mai mare
Ofiţer punte
• 1. Fiecare ofiţer care are responsabilitatea cartului de navigaţie pe nave maritime cu
tonajul brut de 500 sau mai mare trebuie să deţină un certificat corespunzător.
• 2. Fiecare candidat pentru obţinerea brevetului de ofiţer punte pe nave maritime cu
tonajul brut de 500 sau mai mare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
• 2.1. are vârsta minimă de 18 ani;
• 2.2.1. are un stagiu de îmbarcare aprobat la bordul navelor maritime de minimum
12 luni în care se include pregătirea la bord, conform cerinţelor Secţiunii A-II/1 a
Codului STCW, program care se confirmă printr-un jurnal aprobat de practică; sau
• 2.2.2. are un stagiu de îmbarcare aprobat la bordul navelor maritime de minimum
36 luni, dintre care cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani;
• 2.3. a îndeplinit, pe timpul stagiului de îmbarcare la bord, atribuţii de cart pe
comanda de navigaţie sub supravegherea comandantului sau a unui ofiţer calificat, pe
o perioadă de minimum 6 luni;
• 2.4. respectă cerinţele aplicabile ale regulilor din cap. IV, după caz, pentru
îndeplinirea atribuţiilor de radiocomunicaţii în conformitate cu Regulamentul de
radiocomunicaţii;
• 2.5. a absolvit o formă de pregătire aprobată pentru atingerea nivelului minim de
cunoştinţe, a gradului de înţelegere şi a deprinderilor practice necesare dobândirii
competenţelor prevăzute în coloana 2 a tabelelor corespunzătoare din Secţiunea A-
II/1 a Codului STCW şi îndeplineşte standardele de competenţă specificate în
Secţiunea A-II/1 a Codului STCW.
Cerinţe obligatorii pentru certificarea comandanţilor
şi ofiţerilor punte secunzi pe nave maritime
cu tonajul brut de 500 sau mai mare
Ofiţer punte secund pe nave maritime cu tonajul brut de 3000 sau mai mare
• 1. Fiecare persoană care îndeplineşte funcţia de ofiţer punte secund pe nave
maritime cu tonajul brut de 3000 sau mai mare trebuie să deţină un certificat
corespunzător.
• 2. Fiecare candidat pentru obţinerea brevetului de ofiţer punte secund pe nave
maritime cu tonajul brut de 3000 sau mai mare trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe:
• 2.1. deţine brevetul de ofiţer punte pe nave cu tonajul brut de 500 sau mai mare şi
are un stagiu de îmbarcare aprobat pe această funcţie de minimum 24 luni dintre care
cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani;
• 2.2.1. a absolvit cu diplomă o formă de pregătire aprobată, printr-o instituţie de
învăţământ universitar, specializarea navigaţie maritimă de lungă durată şi a urmat un
curs aprobat de promovare de la nivel operaţional la nivel managerial organizat de
CERONAV; sau
Organizarea vieţii şi activităţii la bord
100
Cerinţe obligatorii pentru certificarea comandanţilor
şi ofiţerilor punte secunzi pe nave maritime
cu tonajul brut de 500 sau mai mare
• 2.2.2. a absolvit o formă de pregătire aprobată, organizată de CERONAV, pentru
atingerea nivelului minim de cunoştinţe, a gradului de înţelegere şi a deprinderilor
practice necesare dobândirii competenţelor prevăzute în coloana 2 a tabelelor
corespunzătoare din secţiunea A-II/2 a Codului STCW;
• 2.3. îndeplineşte standardele de competenţă specificate în Secţiunea A-II/2 a
Codului STCW
• 3. Fiecare persoană care îndeplineşte funcţia de comandant pe nave maritime cu
tonajul brut de 3000 sau mai mare trebuie să deţină un certificat corespunzător.
• 4. Fiecare candidat pentru obţinerea brevetului de comandant pe nave maritime cu
tonajul brut de 3000 sau mai mare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
• 4.1. deţine brevetul de ofiţer punte secund pe nave cu tonajul brut de 3000 sau mai
mare;
• 4.2. are un stagiu de îmbarcare pe funcţia de ofiţer punte secund pe nave cu tonajul
brut de 3000 sau mai mare de minimum 24 luni, dintre care cel puţin 12 luni în
ultimii 5 ani;
• 4.3. îndeplineşte standardele de competenţă specificate în Secţiunea A-II/2 a
Codului STCW
Ofiţer punte secund pe nave maritime cu tonajul brut cuprins între 500 şi 3000
• 5. Fiecare persoană care îndeplineşte funcţia de ofiţer punte secund pe nave
maritime cu tonajul brut cuprins între 500 şi 3000 trebuie să deţină un certificat
corespunzător.
• 6. Fiecare candidat pentru obţinerea brevetului de ofiţer punte secund pe nave
maritime cu tonajul brut cuprins între 500 şi 3000 trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
• 6.1. deţine brevetul de ofiţer punte pe nave cu tonajul brut de 500 sau mai mare;
• 6.2. are un stagiu de îmbarcare aprobat pe funcţia de ofiţer punte pe nave cu tonajul
brut de 500 sau mai mare, de minimum 24 luni, dintre care cel puţin 12 luni în ultimii
5 ani;
• 6.3.1. a absolvit cu diplomă o formă de pregătire aprobată printr-o instituţie de
învăţământ universitar, specializarea navigaţie maritimă de lungă durată şi a urmat un
curs aprobat de promovare de la nivel operaţional la nivel managerial organizat de
CERONAV; sau
• 6.3.2. a absolvit o formă de pregătire aprobată, organizată de CERONAV, pentru
atingerea nivelului minim de cunoştinţe, a gradului de înţelegere şi a deprinderilor
practice necesare dobândirii competenţelor prevăzute în coloana 2 a tabelelor
corespunzătoare din secţiunea A-II/2 a Codului STCW;
• 6.4. îndeplineşte standardele de competenţă specificate în Secţiunea A-II/2 a
Codului STCW.
• 7. Fiecare persoană care îndeplineşte funcţia de comandant pe nave maritime cu
tonajul brut cuprins între 500 şi 3000 trebuie să deţină un certificat corespunzător.
Organizarea vieţii şi activităţii la bord
101
Cerinţe obligatorii pentru certificarea comandanţilor
şi ofiţerilor punte secunzi pe nave maritime
cu tonajul brut de 500 sau mai mare
• 8. Fiecare candidat pentru obţinerea brevetului de comandant pe nave maritime cu
tonajul brut cuprins între 500 şi 3000 trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
• 8.1. deţine brevetul de ofiţer punte secund pe nave cu tonajul brut cuprins între 500
şi 3000;
• 8.2. are un stagiu de îmbarcare pe funcţia de ofiţer punte secund pe nave cu tonajul
brut cuprins între 500 şi 3000 de minimum 24 luni, dintre care cel puţin 12 luni în
ultimii 5 ani;
• 8.3. îndeplineşte standardele de competenţă specificate în Secţiunea A-II/2 a
Codului STCW
CERTIFICATE DE CAPACITATE
PUNTE
Timonier
MAŞINĂ
Motorist
Cerinţe obligatorii pentru certificarea personalului nebrevetat
care face parte din echipa de cart de navigaţie
Timonier
• 1. Personalul nebrevetat care face parte din echipa de cart de navigaţie pe nave
maritime cu tonajul brut de 500 sau mai mare, exceptând categoria celor care
participă la un program de pregătire sau ale căror îndatoriri pe timpul cartului nu
presupun calificare, trebuie să deţină un certificat corespunzător pentru a îndeplini
astfel de atribuţii.
• 2. Fiecare candidat pentru obţinerea certificatului de capacitate de timonier maritim
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
• 2.1. are vârsta minimă de 16 ani;
• 2.2. are un stagiu de îmbarcare aprobat pe o funcţie în compartimentul punte care
include activităţi de pregătire de minimum 12 luni pe nave maritime;
• 2.3. a absolvit un curs aprobat, organizat de CERONAV, pentru atingerea nivelului
minim de cunoştinţe, a gradului de înţelegere şi a deprinderilor practice necesare
dobândirii competenţelor prevăzute în coloana 2 a tabelelor corespunzătoare din
Secţiunea A-II/4 a Codului STCW;
• 2.4. îndeplineşte standardele de competenţă specificate în Secţiunea A-II/4 a
Codului STCW.
• 3. Stagiul de îmbarcare, pregătirea şi experienţa cerute de subparagraful 2.2. trebuie
să fie asociat cu atribuţii de cart de navigaţie sub directa supraveghere a
comandantului, a unui ofiţer cu responsabilitatea cartului de navigaţie sau a unei
persoane calificate corespunzător.
BAZĂ: ORDINUL 1627-2006, ORDINUL214-2007, DIRECTIVA 2001-25-CE A
PARLAMENTULUI UE
Organizarea vieţii şi activităţii la bord
102
ATRIBUŢIILE GENERALE ALE
ECHIPAJULUI NAVEI
ROLURI - zilnice;
-în situaţii deosebite.
ATRIBUŢII -genenrale;
- ale şefilor(superiorilor);
- ale executanţilor.
-speciale.
CONDUCEREA NAVEI
Conducerea navei constă în activitatea fermă şi neîntreruptă,pe care o desfăşoarp
comandantul,ofiţeriipentru realizarea programului şi sarcinilor ce stau în faţa navei.
Conducerea navei este unică.este conferită comandantului, acesta are dreptul să ia decizii
pe care le transformă în comandă.
În procesul de luare al deciziei participă toate ajutoarele comandantului.
După ce comandantul a transformat decizia în ordin ,acesta devine lege pentru tot
echipajul.
• ORDINELE
- direct;
- prin mijloace de transmisiuni interioare;
- prin mijloace de semnalizare optică şi acustică;
- prin staţia de amplificare a navei.
• COMANDANTUL DĂ ORDINE
-direct
-generale
• CONDUCEREA NAVEI SE REALIZEAZĂ PRIN COMENZI ŞI RAPOARTE.
• TOATE ORDINELE TREBUIESC ÎNŢELESE ÎN ACELAŞI FEL.(ECHIPAJ
FORMAT)
ORGANIZAREA NAVEI ŞI IERARHIA LA BORD.
ROLURILE NAVEI
• Organizarea oricărei nave maritime se stabileşte potrivit destinaţiei sale şi este
materializată prin schema de organizare şi statul de funcţii.
• Conducerea este atribuită comandantului.
Organizarea vieţii şi activităţii la bord
103
ORGANIZAREA NAVEI ŞI IERARHIA LA BORD
• Echipajul navei este împărţit pe servicii(punte, maşini, radiocomunicaţii,
administrativ şi auxiliar, utilaj tehnologic, pescuit-prelucrare a peştelui etc.).
Funcţie de volumul activităţii acestea sepot înpărţii(ex.sectoare,posturi etc.).
• Serviciu-şef serviciu.
• Sector-şef sector.-etc.
ORGANIZAREA NAVEI ŞI IERARHIA LA BORD
• Exemplu
Serviciul punte - ofiţerul secund
sectorul navigaţie
sectorul materiale
sectorul aprovizionare
ORGANIZAREA NAVEI ŞI IERARHIA LA BORD
• În echipajul navei d.p.v.:
-ierarhic - şefi.
- subordonaţi.
- nivel pregătire - comandant.
- of. maritimi.
- navigatori
- personal ambarcat
ORGANIZAREA NAVEI ŞI IERARHIA LA BORD
• În afara organizării din ştat mai avem:
-organizarea serviciului zilnic la bord în marş.
-organizarea activităţii echipajului pe bază de rol.
Specificul activităţii la bord ordinea-sarcini precise pentru fiecare activitate-organizarea
navei prin rol-rolurile navei.
Rolurile pentru activitatea curentă-ofiţerul secund(in general-rolul de responsabilităţii,de
manevră,pregătire a navei pentru marş,rolul de întrţinere şi curăţenie a navei etc.). Cu cît
se întocmesc mai multe roluri viaţa la bord este mai organizată.
Organizarea vieţii şi activităţii la bord
104
ORGANIZAREA ŞI EXECUTAREA SERVICIULUI DE ZI
LA BORD ROL DE RESPONSABILITĂŢI (EXEMPLU)
DENUMI-
REA
LOCULUI
DE
MUNCĂ
NUMELE
ŞI
PRONU-
MELE
FUNCŢIA
DUPĂ
STAT
RESPON-
SABILI-
TĂŢI
ATRIB. ÎNLOCUI-
TOR
OBS.
ORGANIZAREA ŞI EXECUTAREA SERVICIULUI DE ZI
LA BORD ROLURI ŞI SEMNALE DE ALARMĂ
-OM LA APĂ.-O -- -- --
-INCENDIU LA BORD.-I ..
-GAURĂ DE APĂ.-G -- -- .
-ABANDONAREA NAVEI.-A .—
• Nu uitaţi primejdia unui lucru de cele mai multe ori vine din necunoaşterea lui.
ORGANIZAREA ŞI EXECUTAREA SERVICIULUI DE ZI
LA BORD
• Serviciul de zi poate fi de gardă sau de cart.
• Serviciul de gardă-în port(pe 24 h-începînd cu 08.00)-activităţile care se
desfăsoară prin posturi permanente se poate executa pe schimburi de 4-6h.
• Serviciul de cart-pe timpul marşului sau al staţionării la ancoră în mare liberă-
durată 4 h astfel:
• Cartul 1.-00.00-04.00,12.00-16.00.
• Cartul 2.-04.00-08.00,16.00-20.00.
• Cartul 3.-08.00-12.00,20.00-24.00.
Bibliografie
105
BIBLIOGRAFIE
1. Anton Beziris, Gheorghe Bamboi – Teoria şi tehnica transportului maritim. Editura
Tehnică, 1987
2. Vic Vance – The Admirality Manual of Seamanship. The Nautical Institute, 2009
3. Dan Stelian Popa şi Cristina Şchiopu – Marinărie - construcţia navei şi instalaţii de
bord - Note de curs. CERONAV
4. Dumitru Manole – ABC-ul marinarului. Editura Sport Turism, 1974
5. Peter Kemo – The Oxford Companion to Ships and the Sea. Oxford Univerity Press