BULETIN INFORMATIV SUMAR AL PROCURATURII REPUBLICII ... · organele de ocrotire a normelor de...

nr. 7 • Septembrie, 2005 • Chişinău

1

SUMAR

ACTUALITATEA ÎN PROCURATURĂ

Adunarea anuală a Asociaţiei Internaţionalea Procurorilor/Danemarca ................................................................................. 2Training-ul „Implementarea în dreptul şi practica naţionalăa normelor dreptului internaţional în materiede extrădare şi asistenţă juridică reciprocă” ............................................. 3 Deschiderea cursurilor la Centrul de Pregătire a Cadrelor Procuraturii .......................................................................................... 3Prezentarea Proiectului „Sistemul informaţional protejat al Procuraturii Generale a Republicii Moldova” ......................................... 4Bilanţul activităţii organelor procuraturii în primul semestru 2005 ........................................................................................... 5 Combaterea traficului de fiinţe umane ...................................................... 8

ASPECTE METODICE ALE ACTIVITĂŢII PROCURORULUI

Organizarea exercitării urmăririi penale de către procuror ............ 10

Termenele în procesul penal ............................................................................ 15

Unele consideraţii privind rolul procurorului conducătoral procuraturii teritoriale sau specializate în organizarea activităţii de reprezentare a învinuirii .............................. 20

Cel mai bun discurs al procurorului în dezbaterile judiciare în cauzele penale ................................................................................ 23

Acţiunea civilă în procesul penal ................................................................... 27

Organizarea şi administrarea activităţii Procuraturii .......................... 29

Быть или не быть суду присяжных в РМ ................................................ 30

Narcomania azi! Va fi şi mîine? ......................................................................... 31

Probaţiunea - un concept în dezvoltare ................................................... 33

DOSARUL LUI TRĂSNEA .............................................................. ultima pagină

BULETIN INFORMATIV AL PROCURATURII REPUBLICII MOLDOVA

nr. 7, Septembrie, 2005

COLEGIUL DE REDACŢIE:

Eugen RUSUprocuror, şef secţie protecţia drepturilor şi intereselor constituţionale şi combaterea traficului de fiinţe umane;

Victoria ZUMBREANUprocuror, şef serviciu de presă;

Tudor SUVEICĂ procuror anticorupţie;

Igor SERBINOVprocuror, şef direcţie judiciară;

Valeriu BOTNARI procurorul municipiului Bălţi

SECRETAR DE REDACŢIE:Maria VIERU

AUTORI TEXTE:Segiu GARABAGIUVeaceslav DIDÂCVladimir HOLBANEvghenii DMITRIEVMihai MALAIFlorin VALICUAlexandr PODLESNOVOlga PĂVĂLACHIVictor ZAHARIA

REDACTOR COORDONATOR:Mihai HODOROGEA

PROCURATURA GENERALĂ А REPUBLICII MOLDOVA MD2005, mun. Chişinău,str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni, 26Tel: 22-50-75

PUBLICAŢIA ESTE REALIZATĂ ÎN CADRUL PROIECTULUI MISIUNII ORGANIZAŢIEI INTERNAŢIONALE PENTRU MIGRAŢIE ÎN MOLDOVA, "COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE" ŞI ESTE FINANŢATĂ DE AGENŢIA SUEDEZĂ PENTRU DEZVOLTARE INTERNAŢIONALĂ.

TIPAR:"TIPOGRAFIA CENTRALĂ", CHIŞINĂU

2

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

ACTIVITATEA CURENTĂ A PROCURATURII

NEW

S FL

ASH

În perioada 28 august - 1 septembrie 2005 delegaţia Procuraturii Repu-blicii Moldova în frunte cu Procurorul General, dl Valeriu Balaban a participat la lucrările celei de-a 10-a Conferinţe Anuale a Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor (AIP). Convocată la Copenhaga, Danemarca ediţia din anul acesta a întrunit peste 500 de procurori din diferite state şi reprezentanţi ai diferitor organizaţii internaţionale.

Conferinţa a cărei ediţie a fost sub-scrisă genericului “Protecţia drepturilor şi securităţii martorilor şi victimelor”, a oferit oportunitatea unui dialog structurat între participanţi, menit să dea sens şi finalitate dezbaterilor pe marginea priorităţilor în procesul prevenirii şi combaterii criminalităţii transnaţionale organizate. În acest

context, unul din principiile pe care se bazează politica penală a mai multor state sună: „fără martori nu există justiţie”.

Dl Valeriu Balaban a întreţinut un şir de întrevederi cu omologii săi din străinătate discutînd diverse probleme privind organizarea organelor procuraturii, practicile avansate de combatere a crimei organizate şi terorismului. Au fost atinse înţelegeri privind cele mai eficiente forme de colaborare internaţională în combaterea

criminalităţii transfrontaliere. În cadrul reuniunii, în calitate de nou Preşedinte al AIP a fost ales Mr. Henning Fode, Procurorul General al Danemarcei.

EDIŢIA A 10-A A CONFERINŢEI ANUALE A ASOCIAŢIEI INTERNAŢIONALE A PROCURORILOR

NOTA:Asociaţia Internaţională a Procurorilor a fost instituită în iunie 1995 sub auspiciul Naţiunilor Unite din Viena, Austria şi oficial inaugurată în I-a Adunare Generală în septembrie 1996 la Budapesta, Ungaria.

NOTA:Procuratura Republicii Moldova a fost admisă în calitate de membru al Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor în luna martie 2005.

Membrii delegaţiei RM, L. Miculeţ şi V. Balaban împreună cu noul preşedinte al AIP, Henning Fode.

John Kaye, ex-preşedintele Asociaţiei Procurorilor al SUA, V. Balaban, Procurorul General al RM şi Ilie Botoş, Procurorul General al României.

3

nr. 6 • Mai, 2005 • Chişinău

După o scurtă vacanţă, la 5 septembrie 2005 Centrul de Pregătire a Cadrelor Procuraturii şi-a reînceput activitatea prin organizarea cursurilor de perfecţionare profesională a

ULTRASCURT

procurorilor, adjuncţi ai procurorilor teritoriali şi specializaţi.

În cadrul cursurilor, procurorii vor însuşi noi tehnici de activitate şi

modalităţi practice de aplicare a legislaţiei. În prima zi, ascultătorii cursurilor au avut o întîlnire cu Procurorul General, dl Valeriu Balaban.

ULTRASCURT

Un grup de 10 procurori au participat în perioada 1 - 3 septembrie 2005 la un training internaţional cu genericul “Implementarea în dreptul şi practica naţională a normelor dreptului internaţional în materie de extrădare şi asistenţă juridică reciprocă”, desfăşurat în sala de conferinţe a Hotelului Jolly Alon din Chişinău.

Evenimentul a fost organizat de Programul de Asistenţă pentru prevenirea abuzului şi traficului de droguri în Belarus, Ucraina şi Moldova (BUMAD) cu suportul financiar al Uniunii Europene şi PNUD Moldova. În cadrul trainingului au fost examinate, prin prisma dreptului comparat, aspecte ale activităţii acordării asistenţei juridice internaţionale în materie penală, concomitent, fiind elaborat un

set de propuneri asupra modificării legislaţiei în domeniu, şi anume în cazul – extrădării etc. La seminar au mai luat parte reprezentanţi şi experţi de la Consiliul Europei şi Uniunea

Europeană, Austria, Marea Britanie, Georgia, Lituania, Ucraina, precum şi delegaţi ai organelor de ocrotire a normelor de drept din Republica Moldova.

4



NEW

S FL

ASH

Pe 8 iulie 2005 în incinta Procuraturii Generale a avut loc prezentarea Proiectului „Sistemul informaţional protejat al Procuraturii Generale a Republicii Moldova”. Prin noua aplicaţie, realizată din aprilie 2005 cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, în cadrul Programului BUMAD (Program de asistenţă pentru prevenirea abuzului şi traficului de droguri în Belarus, Ucraina şi Moldova), a proiectului PNUD şi prin eforturile specialiştilor Î.S. “Centrul de telecomunicaţii speciale” a demarat procesul implementării Proiectului „Sistemul informaţional protejat al Procuraturii Generale a Republicii Moldova”.

Procuratura Generală este prima şi unica instituţie din Republica Moldova dotată cu un astfel de sistem, actualmente, fiind interconectate 150 de computere din cadrul Procuraturii, cu posibilitatea lărgirii continue. În cadrul primei etape de implementare a sistemului dat, specialiştii “Centrului de telecomunicaţii speciale” au efectuat lucrări de proiectare şi instalare a

computerelor a reţelelor multidimensionale ale Procuraturii Generale. În incinta Procuraturii Generale este deja creat un centru de telecomunicaţii informa-ţionale cu tehnologii ce includ servicii Internet şi poşta electronică. Centrul este conexat la sistemele de telecomunicaţii informaţionale ale orga-nelor administraţiei pub-lice ale RM, fapt ce va permite un schimb rapid şi protejat de informaţii dintre Procuratura Generală, Preşedinţie, Parlament, ministere, departamente şi alte structuri statale. Etapa a doua presupune conexarea tuturor subdiviziunilor Procuraturii din teritoriu, precum şi a tuturor organelor de drept la centrul respectiv.

Este important de menţionat că, acest Proiect se implementează, ţinîndu-se cont de specificul activităţii Procuraturii, momentele - cheie fiind: confidenţialitatea, securitatea, viteza de răspuns şi protejarea prin

mijloace criptografice şi tehnice a datelor deţinute. Implementarea acestei reţele informaţionale este un început al introducerii sistemelor în complex de automatizare a circula-ţiei documentelor în activitatea Procuraturii, implementarea sis-temelor de telefonie IP şi Video, introducerea tehnologiilor mobile fără fir de schimb a informaţiei şi a tehnologiilor semnăturii digitale. Este în proces elaborarea şi implementarea de către ÎS „MoldData” a sistemelor automatizate informaţionale „Document”, „Jurist”, „Practica juridică”, „Resurse” ş.a. Proiectul respectiv constituie un suport considerabil atît în vederea sporirii eficienţei activităţii Procuraturii, cît şi reducerii cheltuielilor financiare, statului de personal şi de timp.

La eveniment au participat, în calitate de vorbitori:Valeriu Balaban - Procuror General al Republicii Moldova, Mihai Beregoi – Managerul Proiectului “BUMAD Moldova” (Programul de asistenţă pentru prevenirea abuzului şi traficului de droguri în Belarus, Ucraina şi Moldova); Alexandru Donos – Director General Î.S. “Centrul de telecomunicaţii speciale”; Vitalie Coceban – Şeful Direcţiei Sisteme Informaţionale şi telecomunicaţii speciale a Î.S. “Centrul de telecomunicaţii speciale”; Pavel Chirev - Manager-şef Î.S. “MoldData”.

SISTEMUL INFORMAŢIONAL PROTEJAT AL PROCURATURII GENERALE A REPUBLICII MOLDOVA

5


Colegiul Procuraturii RM a efectuat bilanţul activităţii desfăşurate de organele procuraturii în primul semestru al anului 2005. În cadrul şedinţei, Procurorul General împreună cu adjuncţii săi au prezentat rapoarte privind starea de fapt în toate direcţiile de activitate ale Procuraturii. Pe marginea chestiunii discutate Colegiul a adoptat o hotărîre în care şi-au găsit reflectarea principalii indici înregistraţi şi sărinele preconizate pentru semestrul II al anului 2005.

Participanţii la şedinţă au constatat o ameliorare semnificativă atît în plan calitativ, cît şi în plan cantitativ a rezultatelor activităţii Pro-curaturii, faţă de perioada analogică a anului 2004. S-a atestat o conlucrare mai productivă cu organele de ocrotire a normelor de drept, de control şi revizie, administraţiei publice locale în combaterea criminalităţii. La exercitarea atribuţiilor de serviciu procurorii au dat dovadă de cunoştinţe vaste în aplicarea noii legislaţii, precum şi de un nivel sporit al disciplinei executorii.

Activitatea de urmărire penală a fost influenţată de existenţa unei practici deja formate în anii 2003 şi 2004, care a determinat calitatea activităţii procurorilor în domeniul urmăririi penale şi realizarea eficientă şi în termen a atribuţiilor prevăzute de legea procesual penală. În scopul uniformizării aplicării în practică de către procurori a dispoziţiilor Codului penal şi de procedură penală s-au sistematizat şi analizat cazurile de tălmăcire diferită a unor chestiuni în procuraturile teritoriale şi specializate, s-au

elaborat recomandări respective în domeniu. În prima jumătate a anului curent au fost înregistrate 14 695 infracţiuni, ceea ce constituie cu 4.8% mai puţin decît în perioada analogică din anul trecut.

În primele şase luni ale anului curent au fost înregistrate 135 omucideri, 188 infracţiuni de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale, 8444 crime contra patrimoniului, inclusiv 103 tîlhării, 614 jafuri şi 6226 furturi, 468 acte de huliganism, 1020 infracţiuni ce ţin de circulaţia ilegală a stupefiantelor, 2361 crime economice, 747 infracţiuni săvîrşite de către persoanele cu funcţii de răspundere. A crescut numărul unor categorii de crime grave cum sînt cele comise de grupările organizate, violente, a tîlhăriilor, jafurilor, a cazurilor de vătămare intenţionată a integrităţii corporale, a infracţiunilor comise de persoanele cu funcţii de răspundere.

Membrii Colegiului au constatat că se impune necesitatea intensificării activităţii procurorilor în vederea depistării cazurilor de tăinuire de la evidenţă a infracţiunilor de către lucrătorii organelor de urmărire penală, în special în acele unităţi administrativ-teritoriale, în care nive-lul criminalităţii a cunoscut o scădere considerabilă. În perioada de referinţă, procurorii au dirijat activităţile de urmărire efectuate de organele teritoriale şi specializate ale MAI în peste 28 mii (21 mii în 2004) cauze penale, dintre care circa 11 mii pornite în anul curent. În procesul conducerii activităţii de urmărire penală procurorii au dat 4156 (3311 în 2004) indicaţii în scris pe cauzele

penale, au anulat 822 (585 în 2004) ordonanţe ilegale emise de ofiţerii de urmărire penală. Procurorii au deferit justiţiei peste 7 295 cauze (7353 în 2004), pe care au fost inculpate 8 681 persoane. S-a majorat comparativ cu perioada analogică a anului trecut numărul de infracţiuni urmărite în procedura flagrantă. În acelaşi timp practica a demonstrat faptul că aplicarea acestei proceduri speciale se confruntă cu anumite impedimente de ordin normativ. În prezent în vederea uniformizării practicii de urmărire penală a infracţiunilor flagrante Direcţia control al urmăririi penale finisează elaborarea unui îndrumar metodic. Concomitent 846 cauze penale (1209 în 2004) au fost restituite de către procurori pentru completarea urmăririi penale, majoritatea dintre care înaintate cu propuneri premature şi neîntemeiate de a pune persoana sub învinuire sau de a termina urmărirea penală. De către procurori au fost respinse 218 propuneri de încetare a urmăririi penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire, nu au confirmat 860 rezoluţii de începere a urmăririi penale.

Pe parcursul perioadei raportate procurorii au examinat 1204 adresări ale cetăţenilor prin care s-au contestat acţiunile efectuate şi actele emise de ofiţerii de urmărire din cadrul MAI. În 352 cazuri reclamaţiile lor au fost recunoscute drept întemeiate, fiind întreprinse măsuri în vederea repunerii persoanelor în drepturile lezate. În rezultatul controalelor efectuate în teritoriu au fost constatate şi luate în evidenţă 659 infracţiuni anterior neînregistrate şi tăinuite de către colaboratorii instituţiilor din cadrul MAI.

În perioada vizată, eforturile procurorilor au fost concentrate la exercitarea urmăririi penale în cauze de omucideri (115 trimise cu rechizitoriu în judecată)

BILANŢUL ACTIVITĂŢII ORGANELOR PROCURATURII ÎN PRIMUL SEMESTRU, 2005

6


NEW

S FL

ASH

şi infracţiuni comise de către colaboratorii de poliţie. Procurorii de asemenea, au instrumentat cauze penale despre infracţiuni comise de alte categorii de persoane cu funcţii de răspundere – în total 160 cauze penale despre abuzuri, excese, corupere şi neglijenţă expediate în instanţele de judecată, contra patrimoniului – 108 trimise în judecată, despre vătămarea gravă a integrităţii corporale – 39 trimise în judecată, despre infracţiuni economice, viol, contra justiţiei, securităţii şi ordinii publice, militare, precum şi alte categorii de infracţiuni. Contribuirea la înfăptuirea justiţiei în rînd cu celelalte direcţii de activitate ale procuraturii este un element foarte important în procesul de constituire a unui stat de drept. Anul 2005 ca şi anul precedent a fost un an complicat dat fiind faptul că în instanţele judecătoreşti s-au examinat şi se examinează cauze penale şi civile complicate, examinarea cărora au necesitat şi necesită ca procurorii să manifeste un înalt profesionalism, principialitate, insistenţă şi curaj.Plenitudinea cercetării în şedinţa de judecată a tuturor circumstanţelor cauzei penale şi adoptarea unei hotărîri legitime şi întemeiate depinde în mod decisiv de pregătirea profesională a acuzatorului de stat, de iscusinţa lui dea prezenta instanţei probele şi, nu în ultimul rînd, de principialitatea şi insistenţa lui.

În 6 luni ale anului 2005 au fost examinate cu pronunţarea sentinţelor 6342 cauze penale, sau cu 724 cauze mai puţine decît în 2004. Din ele 1864 cu încheierea acordurilor de recunoaştere a vinovăţiei, sau 29,38 %. În primul semestru instanţele judecătoreşti au pronunţat hotărîri în baza

cărora au fost achitaţi 199 inculpaţi, inclusiv instanţele de fond au achitat 164 persoane, iar instanţele de apel şi recurs - 35 inculpaţi. În aceiaşi perioadă a anului 2004 instanţele judecătoreşti au achitat 174 inculpaţi, numărul lor crescînd cu 25 persoane, fapt ce trebuie să-i pună în gardă pe unii procurori, dacă aceste hotărîri vor deveni irevocabile. În acelaşi timp procurorii au atacat cu apeluri sentinţele ilegale şi neîntemeiate pe 399 cauze în privinţa la 515 inculpaţi. În baza art.437 CPP ei au declarat 60 recursuri în privinţa la 75 persoane împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac – apelul.

Instanţele de apel au admis apelurile procurorilor în privinţa la 340 inculpaţi, ce constituie 58% şu au respins apelurile în privinţa la 236 inculpaţi, ce constituie 42%. Instanţele de recurs au admis recursurile procurorilor declarate în baza art.437 CPP în privinţa la 51 persoane şi au respins recursurile în privinţa la 73 persoane. Împotriva hotărîrilor judecătoreşti definitive Procurorul General şi adjuncţii lui au declarat 164 recursuri în anulare în privinţa la 191 persoane. Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile ordinare ale procurorilor în privinţa la 121 persoane şi le-a respins în privinţa la 112 persoane. Un alt domeniu important în activitatea organelor Procuraturii care a fost luat în dezbatere la şedinţa Colegiului a fost apărarea drepturilor şi intereselor omului şi a statului prin mijloace judiciar-civile.

Analiza stării de fapt în acest domeniu în ultimii ani demonstrează ca anume autosesizarea din oficiu în baza unei generalizări a stării legalităţii şi ordinii de drept în teritoriu,

examinarea competentă şi profundă a adresărilor cetăţenilor şi întreprinderilor de stat permite procurorilor să activeze rezultativ în acest domeniu. Astfel, în scopul executării atribuţiilor constituţionale procurorii în primul semestru 2005, au înaintat în apărarea intereselor şi drepturilor cetăţenilor, precum şi a statului 1204 cereri de chemare în judecată în valoare de circa 143 mln.lei. Din ele 50 nepatrimoniale (în anul precedent au fost înaintate doar 713 acţiuni în valoare de 38 mln. lei). Au fost deja examinate 779 acţiuni, admise 740 în valoare de 63 mln. lei, cu mult mai mult ca în anul precedent (477 examinate, 363 admise în valoare 11,7 mln. lei). Activ s-au încadrat în acest lucru procurorii sectoarelor şi raioanelor: Buiucani, Anenii Noi, Drochia, Ocniţa şi mun. Chişinău, Bălţi. Tot mai activ procurorii înaintează şi participă la examinarea acţiunilor în apărarea intereselor statului în instanţele economice. În baza hotărîrilor acestor instanţe adoptate în 2005 au fost încasate la bugetul statului, raioanelor, întreprinderilor de stat peste 52 mln. lei. Pot fi menţionaţi procurorii raioanelor Edineţ, Ocniţa, Vulcăneşti, Soroca, UTA Gagauzia, a secţiei investigaţii financiar-economice. Astfel, la 19 aprilie Curtea de Apel Economică a examinat şi a admis cererea secţiei menţionate în interesele statului în persoana SRL „Completgaz” către SRL „EMC Moldova” privind încasarea a 12 mln. lei. La 13 mai aceiaşi instanţă a examinat şi a admis cererea procurorului r-lui Floreşti în interesul Primăriei or. Ghindeşti către ÎM „Ghindeşti Cristal Prim” privind încasarea a 202 mii lei datorie creată ca consecinţă a încălcării clauzelor contractului de arendă.Aceste acţiuni precum şi altele au fost admise datorită


7


gradului înalt de calificare profesională al procurorilor care au pregătit cererile precum şi a celor care au participat în instanţe Vasile Boaghe şi Marcel Dimitraş.Întru executarea atribuţiilor procurorului la îndeplinirea prevederilor art.124 din Constituţia RM privind reprezentarea intereselor generale ale societăţii, apărarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, organele Procuraturii au efectuat multiple

Organele procuraturii în perioada menţionată au efectuat 1382 controale (în 2004 – 1165) în urma cărora au înaintat 1411 sesizări, (791 în anul 2004), au înaintat în instanţele judecătoreşti 1167 cereri în valoare de 145.516.402 lei (în 2004 – 713 în valoare de 38.625.420 lei).

Reieşind din ponderea încălcărilor, sesizărilor despre infracţiuni par-venite în adresa spre soluţionare, Colegiul Procuraturii a determinat priorităţile activităţii organelor Procuraturii pentru semestrul II al an.2005, acestea fiind verificarea stării respectării legislaţiei ce vizează:

- etapa postprivatizare în agricultură; - acumularea, administrarea şi utilizarea mijloacelor financiare vărsate în Fondurile extrabugetare;- modul de executare silită a obligaţiilor fiscale;- achitarea taxei vamale la importul mărfurilor pe teritoriul ţării.

În perioada vizată organele Procuraturii au efectuat un lucru considerabil şi în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane, protecţiei drepturilor şi intereselor constituţionale ale cetăţenilor. Măsurile întreprinse de organele de ocrotire a ordinii de drept au dat posibilitate de menţinut la un nivel înalt

activitatea de depistare a cazurilor de trafic de persoane, fiind pornite peste 224 de cauze penale. Conform datelor statistice peste hotarele ţării în prezent se află circa 400 mii cetăţeni. Emigrarea în masă a cetăţenilor a condus, în primul rând, la lezarea drepturilor şi intereselor copiilor. Circa 25 mii de copii au rămas fără îngrijirea părintească şi, neavînd mijloace de întreţinere, mulţi copii au abandonat şcoala şi familia, au devenit „copii ai străzii”, iar în multe cazuri, au săvârşit crime. Astfel, în perioada de referinţă de către minori şi cu participarea acestora au fost săvîrşite 1167 crime sau cu 12% mai puţine decît în aceeaşi perioadă a anului precedent. Numărul de crime comise de minori s-a mărit doar în 14 raioane. Trezeşte îngrijorare criminalitatea între minori în raioanele Cahul, Basarabeasca, Hînceşti, Ungheni, Glodeni, Soroca Floreşti, Dubăsari şi sectorul Centru al capitalei. Procuratura Generală întreprinde măsuri suplimentare de sporire a rolului procurorului în asigurarea respectării drepturilor şi intereselor constituţionale ale omului. Starea de fapt însă denotă că procurorii urmează să întreprindă acţiuni promte întru apărarea reală a drepturilor cetăţenilor la muncă, salarizare adecvată şi în termen, protecţia muncii şi asigurarea socială.

Referindu-se la starea legalităţii în Forţele Armate ale Republicii Moldova, Colegiul a constatat că, au fost înregistrate 79 infracţiuni (în anului 2004 – 74). Aceasta se explică prin intensificarea măsurilor de propagare a legislaţiei în colectivele de militari de către procurori. În 6 luni ale anului 2005 s-au efectuat 240 prelegeri în colectivele de militari, ce au contribuit şi la descoperirea infracţiunilor, în special a celor legate de admiterea relaţiilor neregulamentare. În perioada de referinţă, comparativ cu perioada

analogică a anului precedent s-a majorat numărul petiţiilor parvenite în adresa Procuraturii. Astfel, în primele 6 luni au fost înregistrate 28 mii de petiţii. A crescut ponderea petiţiilor admise şi a scăzut numărul petiţiilor repetate. În perioada indicată au fost elaborate 6 proiecte de acte legislative, 15 proiecte de regulamente şi 20 de ordine cu caracter normativ. În anul ce s-a scurs s-a pus o bază concretă în îmbunătăţirea cooperării internaţionale şi asistenţei juridice internaţionale. Programa de computerizare a organelor Procuraturii se îndeplineşte. Procuratura este dotată cu 265 computere. Complexul de măsuri organizatorice întreprinse a contribuit la o revitalizare considerabilă a procesului de mediatizare a activităţii Procuraturii, inclusiv prin actualizarea permanentă a site-ului oficial cu informaţii ce prezintă interes social sporit.

La obţinerea acestor rezultate a contribuit multitudinea măsurilor de ordin organizaţional întreprinse de conducerea şi Colegiul Procuraturii, Consiliul metodico-ştiinţific,Centrul de pregătire a cadrelor Procuraturii. În hotărîrea adoptată, Colegiul a stabilit măsuri concrete pentru sporirea nivelului calitativ a rezultatelor activităţii Procuraturii în vederea îndeplinirii atribuţiilor constituţionale.

8


Procuratura raionului Cahul a remis instanţei de judecată cauza penală de învinuire a cet. Gvasalia Iulia în comiterea infracţiunii de trafic de fiinţe umane (art.165 alin.(2), lit.d) CP). Gvasalia Iulia este învinuită de procurori de faptul că, în perioada noiembrie-decembrie 2002, fiind în înţelegere prealabilă cu cetăţeanul turc Mahmut Akyazi, prin înşelăciune, oferind promisiuni de angajare la o fabrică de încălţăminte

din Turcia, precum şi prin abuz de poziţie de vulnerabilitate socială şi economică, a recrutat şi a organizat transportarea unei cetăţence a Republicii Moldova peste hotarele ţării, în scop de exploatare sexuală comercială.

În continuarea acţiunilor infracţionale, Gvasalia I. a transmis persoana recrutată lui Mahmut Akyazi şi de comun acord au

organizat exploatarea sexuală comercială a acesteia contrar voinţei ultimei, prin aplicarea violenţei fizice nepericuloase pentru viaţă şi sănătate, în scopul obţinerii de beneficii materiale.

Dacă instanţa de judecată o va găsi vinovată, I. Gvasalia riscă închisoare de 10 la 20 de ani.

La 29.06.2005 Procuratura sect. Botanica a expediat spre examinare în fond instanţei de judecată cauza penală în privinţa cetăţeanului turc Saglam Murat şi cetăţencei Republicii Moldova Teterici Elena, învinuiţi de comiterea infracţiunii de trafic de fiinţe umane (art.165 alin.(2), lit.b şi d) CP).

Ultimii au fost reţinuţi de către colaboratorii de poliţie la 21.05.05 în flagrant delict pe Aeroportul Internaţional Chişinău, în timpul transmiterii unui bilet la avion la cursa „Chişinău-Istambul” unei cetăţence. În cadrul urmăririi penale procurorii au stabilit că, pe parcursul a şase luni ale anului curent cei doi

învinuiţii au traficat mai multe fete pentru exploatarea lor sexuală în Cipru.

Dacă vor fi recunoscuţi vinovaţi de către instanţa de judecată, cet. Saglam Murat şi Teterici Elena riscă să fie pedepsiţi cu închisoare de la 10 la 20 ani.

ULTRASCURT

Recent, Procuratura raionului Cahul a remis instanţei de judecată două cauze penale de învinuire: a cet. Pascal L. şi Kabakci H. H. în comiterea infracţiunii prevăzută de art.220 alin.(2), lit.a) CP (proxenetism) şi în privinţa cet. Pascal L., Kabakci H. H. şi Machedon S. în baza art.165 alin.(2), lit.d) CP (trafic de fiinţe umane).

Pascal Liudmila este învinuită de faptul că, în perioada februarie - martie 2005, aflându-se în or. Cahul, urmărind scopul recrutării persoanelor pentru practicarea prostituţiei, acţionând de comun acord şi împreună cu cetăţeanul Turciei, Kabakci Haydar Huseyin, au propus la trei tinere (dintre care una minoră), să practice prostituţia în

Turcia. Obţinînd acordul fetelor, la 10 martie 2005 Pascal L. şi Kabakci H. H. le-au organizat plecarea în Turcia prin achitarea cheltuielilor pentru perfectarea paşapoartelor, transport şi acordarea de bani pentru necesităţile curente. În aceiaşi zi, însă, Pascal L. şi Kabakci H. H. au fost reţinuţi.

Pe o altă cauză penală, declanşată la 9 iunie 2005 conform elementelor infracţiunii prevăzute de art.165 alin.(2), lit. d) CP, tot Pascal L. este învinuită de faptul că, fiind în înţelegere prealabilă şi de comun acord cu Machedon Stepan la 7 februarie 2005, prin înşelăciune, oferind promisiuni de angajare

în Turcia în calitate de chelneriţă la un restaurant, au organizat transportarea unei tinere peste hotarele statului. La destinaţie, însă, în scop de exploatare sexuală comercială, fata a fost transmisă cet. Kabakci Haydar Huseyin, care a organizat exploatarea sexuală comercială a ultimei contrar voinţei acesteia, prin aplicarea violenţei fizice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei, în scopul obţinerii de beneficii materiale.Dacă instanţa de judecată îi va găsi vinovaţi, aceştia riscă: în baza art.220 alin.(2), lit.a) CP (proxenetism) - închisoare de la 4 la 7 ani; în baza art.165 alin.(2), lit.d) CP (trafic de fiinţe umane) - închisoare de 10 la 20 de ani.

ULTRASCURT


ULTRASCURT

NEW

S FL

ASH

9


La 10 şi 18 ianuarie 2005 Procuratura de Transport a pornit urmărirea penală pe cazuri de recrutare şi transportare în scop de exploatare sexuală comercială (art.165 alin.(l) lit.b) CP) în or. Moscova a două cetăţence din RM. Urmărirea penală a fost dispusă ofiţerilor de urmărire penală ai Comisariatului de poliţie în transport (CPT) Bălţi. Cet. Muţuţchi Liliana, se învinuieşte că, în scop de exploatare sexual-comercială şi fiind în înţelegere prealabilă cu cet. Sandu Viorel (în privinţa căruia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, din motivul sustragerii de la urmărirea penală), în luna octombrie 2004 pe teritoriul r-lui Şoldăneşti, prin înşelăciune şi sub pretextul angajării la muncă în or. Moscova a recrutat două cetăţence.La 25 octombrie 2004 ultimele au fost transportate peste hotarele RM, prin punctul de trecere al frontierei „Otaci Moghiliov - Podolisk Auto”, spre Moscova.

În perioada 26 octombrie - 19 decembrie 2004 Muţuţchi Liliana, împreună cu alte persoane a adăpostit victimele în unul din apartamentele din or. Moscova, deposedîndu-le de paşapoarte şi aplicînd în privinţa lor violenţa fizică şi psihică, le-a impus să se prostitueze în stradă, contra sumei de 2000 - 4500 ruble ruseşti.

Sumele încasate erau însuşite de L. Muţuţchi şi ceilalţi complici.

În a doua jumătate a lunii decembrie 2004 părţile vătămate au depistat paşapoartele lor în hainele cet. Sandu Viorel şi au fugit la gara feroviară Kievskaia din or. Moscova. Neavînd cu sine bani pentru a achita biletele, pătimitele s-au apropiat de şeful de tren de pasageri nr. 341-342 „Chişinău - Moscova”, care aflînd despre cele întîmplate, le transportat în Moldova.

În baza demersului organelor de drept, la 15 februarie 2005 judecătorul de instrucţie din Judecătoria mun. Bălţi a eliberat, în lipsa cet. L. Muţuţchi, mandat de arestare, iar la 23.03.2005 după reţinerea de către organele de poliţie a acesteia, acelaşi judecător modifică măsura preventivă - arestul în obligaţiunea de a nu părăsi localitatea, fapt care a condus la eschivarea ultimei de a se prezenta la organul de urmărire penală.

La insistenţa procurorului, la 06.04.2005 Curtea de Apel Bălţi, anulează încheierea judecătorului de instrucţie Bălţi şi aplică în privinţa cet. L. Muţuţchi arestul. Ulterior, ofiţerul de urmărire penală a efectuat cîteva acţiuni procesuale de urmărire

penală pur formale, după care a înaintat procurorului de transport cauza penală cu raportul de a o pune sub învinuire cu remiterea cauzei respective în instanţa de judecată în privinţa cet. L. Muţuţchi în baza art.220 alin.(1) CP (proxenetism) şi nu conform legii, şi probelor acumulate în baza art.165 alin.(2) CP (trafic de fiinţe umane). De menţionat că, sancţiunile art.220 alin.(1) CP prevăd o pedeapsă cu închisoare pe un termen de la 4 la 7 ani, iar cele ale art.165 alin.(2) CP - închisoare pe un termen de la 10 la 20 ani.

După audierea de către procuror a părţilor vătămate şi studierea suplimentară a probelor acumulate la dosar, cauza penală a fost retrasă din procedura ofiţerului de urmărire penală al CPT Bălţi şi dată în gestiunea procurorului în Procuratura de Transport I. Chiriac.

Urmărirea penală pe cazul dat a fost finalizată şi remisă spre examinare în instanţa de judecată. Cet. L. Muţuţchi este învinuită de procurori de comiterea infracţiunii prevăzute de art.165 alin.(2) CP. În privinţa celorlalţi coparticipanţi au fost eliberate mandate de arestare, fiind anunţaţi în căutare.

ULTRASCURT

Procuratura sect. Ciocana a declanşat urmărirea penală în privinţa cet. Juncu Cristina pentru trafic de fiinţe umane (art.165 alin.2, lit.“b” CP).

Ultima a fost reţinută la 09.06.2005 în barul “Ciornîi volc” din str. A.

Russo din capitală, care avînd scopul exploatării sexuale comerciale, prin înşelăciune a recrutat şi a încercat să transporteze în Cipru, pentru practicarea prostituţiei două cetăţence. Urmărirea penală pe cauza dată este exercitată

de CPS Ciocana, iar conducerea urmăririi penale este efectuată de Procuratura sect. Ciocana. Dacă va fi recunoscută vinovată cet. Juncu C. riscă o pedeapsă cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

ULTRASCURT


10

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI ORGANIZAREA

EXERCITÃRII URMÃRIRII

PENALE DE CÃTRE PROCUROR

Sergiu GARABAGIUProcuror, şef secţie exercitarea urmãririi penale în cauze excepţionalea Procuraturii Generale

Exercitarea urmăririi penale este una din direcţiile prioritare ale activităţii Procuraturii. Conform art.124 din Constituţia Republicii Moldova, Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii. Legea „Cu privire la Procuratură” (art.4) şi Codul de procedură penală (art.51, 52) stabilesc atribuţiile procurorului în cadrul exercitării nemijlocite a urmăririi penale.

Conform art.253 CPP, urmărirea penală se efectuează de către procuror şi de către organele constituite conform legii în cadrul:

- Ministerului Afacerilor Interne;- Departamentului Vamal;- Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

Competenţa organelor de urmărire penală este stabilită expres în art.266-269 CPP. Art.270 CPP stabileşte competenţa exclusivă a procurorului la exercitarea urmăririi penale. Astfel, procurorul exercită exclusiv urmărirea penală în cazurile infracţiunilor săvîrşite de către:

- Preşedintele ţării;- deputaţi;- membri ai Guvernului;- judecători;- procurori;- generali;- ofiţeri de urmărire penală;- atentării la viata colaboratorilor poliţiei, ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, judecătorilor sau a membrilor familiilor acestora, dacă atentatul este legat de activitatea acestora;- infracţiunilor săvîrşite de Procurorul General.

Astfel, conform prevederilor legislaţiei procesual-penale în vigoare, procurorul exercită urmărirea

penală în privinţa persoanelor cu funcţii deosebite de răspundere. Din categoriile indicate cele mai multe infracţiuni sunt comise de către ofiţerii de urmărire penală. Exercitarea de către procuror a urmăririi penale în privinţa persoanelor indicate în art.270 CPP poartă un caracter specific, care se manifestă chiar la faza iniţială - pornirea urmăririi penale. Astfel, organizînd exercitarea urmăririi penale, procurorul, în primul rînd urmează să constate dacă au fost respectate toate condiţiile legale de pornire a urmăririi penale. Din persoanele menţionate în art.270 CPP se bucură de imunitate Preşedintele ţării, deputaţii în Parlament şi judecătorii. Pentru a porni urmărirea penală în privinţa acestor persoane urmează să fie ridicată imunitatea lor. Totuşi este necesar de menţionat că, potrivit prevederilor legislaţiei procesual-penale, procurorul poate exercita urmărirea penală în orice cauză penală.

Codul de procedură penală expres stabileşte ca scop al procesului penal protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi protejarea persoanei şi societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţie de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracţiunilor presupuse sau săvîrşite, astfel ca orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată. Astfel, priorităţile de bază sunt descoperirea rapidă a infracţiunii şi atragerea persoanei vinovate la răspundere penală. Activitatea de exercitare a urmăririi penale este un proces complicat. Ea nu are sens fără organizare şi planificare, deoarece exercitarea „haotică” a urmăririi penale constituie o pierdere nejustificată de timp şi resurse umane, iar în majoritatea cazurilor şi o activitate marcată de un final negativ.

Organizarea exercitării urmăririi penale constituie un principiu de bază al metodicii cercetării infracţiunilor. Este necesar de menţionat că


11

organizarea exercitării urmăririi penale este o noţiune mai largă, decît planificarea. A organiza o anumită activitate înseamnă a o ordona, a o pregăti, a o orienta şi planifica.

ORGANIZAREA EXERCITĂRII URMĂRIRII PENALE PRESUPUNE URMĂTOARELE ACTIVITĂŢI:

Elaborarea coordonată a planului acţiunilor organelor de ocrotire a normelor de drept pentru cazurile de producere a situaţiilor excepţionale. În acest plan se prevede delegarea colaboratorilor procuraturii, a lucrătorilor operativi, specialiştilor şi personalului auxiliar pentru deplasarea neîntârziată la locul comiterii infracţiunii, precum şi asigurarea mijloacelor tehnice necesare efectuării cercetării locului săvîrşirii crimei, efectuarea altor acţiuni de urmărire penală şi măsuri investigativ-operative urgente, orientate spre descoperirea şi fixarea urmelor infracţiunii, căutarea şi reţinerea infractorului, întreprinderea măsurilor de profilaxie;

În procesele penale pornite după efectuarea cu succes a măsurilor investigativ-operative de elaborat planul realizării şi fructificării rezultatelor obţinute;

Asigurarea cooperării în cadrul exercitării urmă-ririi penale a procurorului cu colaboratorii operativi, specialiştii şi reprezentanţii obştimii, coordonarea acţiunilor acestor persoane;

În cazurile creării grupelor de urmărire penală, de asigurat conducerea calificată a activităţii membrilor grupului, cu repartizarea clară a obligaţiunilor;

Petrecerea regulată a consfătuirilor operative cu membrii grupului de urmărire penală, în cadrul cărora urmează să fie discutate rezultateleobţinute şi obiectivele procesului de exercitare a urmăririi penale;

Asigurarea schimbului continuu de informaţii; Planificarea detaliată a activităţii procurorului,

ţinîndu-se cont de toate cauzele penale aflate în procedura sa, întocmirea planului calendaristic aactivităţii procurorului;

Asigurarea înzestrării tehnice şi condiţiilor de muncă necesare;

Asigurarea executării planurilor elaborate, precum şi utilizarea mijloacelor suplimentare de planificare;

Acumularea materialului normativ necesar (legi, regulamente, hotărîri etc.) în cadrul exercitării urmăririi penale;

Primirea măsurilor ce ar garanta inadmisibilitatea divulgării informaţiei acumulate în procesul exercitării urmăririi penale.

Complexul acţiunilor şi măsurilor organizatorice de exercitare a urmăririi penale urmează să fie determinant, clar, concret şi detaliat. Exercitarea urmăririi penale presupune utilizarea şi a regulilor organizării ştiinţifice a lucrului, ţinîndu-se cont de existenţa şi altor cauze penale pe care procurorul exercită nemijlocit urmărirea penală sau conduce cu urmărirea penală. În acest context este necesar de menţionat că după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală doar procurorii secţiei nr.18 din cadrul Direcţiei exercitare a urmăririi penale a Procuraturii Generale, unii procurorii din cadrul Procuraturilor municipale, Procuratura Anticorupţie şi procuraturile militare doar exercită nemijlocit urmărirea penală, iar în procuraturile teritoriale şi specializate unii procurori exercită nemijlocit urmărirea penală concomitent conducînd cu urmărirea penală într-un număr impunător de cauze penale. Considerăm că în aceste cazuri eficienţa exercitării de către procuror a urmăririi penale scade simţitor. Astfel, se recomandă procurorilor teritoriali şi specializaţi repartizarea unor procurori care doar vor exercita nemijlocit urmărirea penală, fiind eliberaţi de conducerea cu urmărirea penală exercitată de către ofiţerii de urmărire penală.

Organizarea exercitării urmăriri penale de către procuror are caracteristici individuale, ce depind de aptitudinile profesionale ale procurorului, precum şi de unele trăsături ale caracterului său. Astfel, este evident faptul că, o persoană neglijentă şi neorganizată în viaţa cotidiană va manifesta aceeaşi atitudine şi în activitatea sa profesională şi invers, o persoană organizată, calculată şi disciplinată, nu doar îşi va organiza activitatea de exercitare a urmăririi penale, dar şi va realiza sarcinile trasate, obţinînd rezultate pozitive.

Desigur, după cum a fost menţionat mai sus procurorul, organizînd procesul de exercitare a urmăririi penale trebuie să ţină cont şi de celelalte cauze penale aflate în gestiunea sa. Specialiştii în domeniu scot în prim plan necesitatea planificării activităţii de urmărire penală, ce constituie un element de bază al organizării exercitării urmăriri penale. Planificarea exercitării urmăririi penale constituie o parte componentă a planificării descoperirii şi cercetării infracţiunii, care la rîndul său este una din metodele criminalistice generale. Planificarea exercitării urmăririi penale nu se reduce doar la întocmirea planului în scris, planul scris fiind expresia exterioară a acestui proces. Conţinutul


12

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI planificării este mult mai larg şi constituie latura

organizatorică şi creativă a activităţii complexe mintale a procurorului, care se desfăşoară începînd cu primul moment al cercetării infracţiunii şi se finalizează o dată cu finisarea urmăririi penale. Totuşi, este necesar de menţionat că această activitate, dar deja într-o altă formă, continuă şi în celelalte faze ale procesului penal. Cu cît cauza penală este mai complicată, cu atît mai complicat este şi procesul organizării şi planificării exercitării urmăririi penale. Planificarea, fiind o formă a organizării întruneşte un şir de elemente. Printre aceste elemente locul central îl ocupă sistemul de măsuri ce asigură atingerea principalului obiectiv - stabilirea adevărului în cauza penală. Totuşi, întrebarea referitoare la acţiunile care urmează să fie efectuate nu este unica la care urmează să se dea răspuns, deoarece ea depinde de un şir de alţi factori (calificarea infracţiunii, obiectul probaţiunii etc.), care în mod obligator urmează să fie luaţi în consideraţie la planificare. În orice sferă a activităţii umane elaborarea pianului presupune fixarea scopurilor şi sarcinilor, elaborarea mijloacelor şi metodelor realizării scopurilor şi sarcinilor fixate, alegerea executorilor şi stabilirea termenelor executării acţiunilor planificate.

Aceste idei generale de planificare în cazul exercitării urmăririi penale sunt completate de atributele speciale, şi anume:

- Studierea şi analiza informaţiei iniţiale; - Elaborarea versiunilor;- Stabilirea circumstanţelor ce urmează a fi stabilite în cadrul exercitării urmăririi penale;- Stabilirea mijloacelor, metodelor prin care vor fiverificate versiunile înaintate, cu alte cuvinte acţiunile de urmărire penală şi măsurile investigativ-operative ce urmează a fi efectuate;- Determinarea consecutivităţii efectuării acţiunilor de urmărire şi a măsurilor investigativ-operative planificate;- Termenii executării măsurilor planificate;- Stabilirea executorilor;

De asemenea este necesar de menţionat că în procesul planificării activităţii de exercitare a urmăririi penale urmează să fie reflectate şi următoarele momente care, la fel, sunt foarte importante şi anume:

- Stabilirea locului aflării infractorului, curmarea activităţii sale infracţionale şi preîntîmpinarea

posibilei eschivări de la organul de urmărire penală şi a instanţei de judecată;- Primirea măsurilor orientate spre recuperarea prejudiciului cauzat în rezultatul comiterii infracţiunii cercetate;- înfăptuirea acţiunilor cu caracter profilactic, stabilirea cauzelor şi condiţiilor comiterii infracţiunii cercetate şi stabilirea măsurilor pentru lichidarea lor.

Planificării exercitării urmăriri penale îi sunt caracteristice următoarele principii:

Principiul individualizării planificării; Principiul dinamismului planificării; Principiul realismului planificării; Principiul planificării concrete.

Individualizarea planificării reiese din specificul irepetabil, caracterul individual al fiecărei cauze penale. În pofida asemănărilor după obiect, existenţa poziţiilor generale în metodica cercetării anumitor categorii de infracţiuni, procedeele tipice de tactică şi metodele unice tehnico-ştiinţifice, cercetarea fiecărei infracţiuni are specificul său şi propriile metode de exercitare a urmăririi penale. La fel cum este unică, în virtutea particularităţilor sale specifice, fiecare infracţiune, aşa este diferită, specifică şi cercetarea ei, respectiv este irepetabilă, individuală şi planificarea exercitării urmăririi penale. Din aceste considerente tentativa de aplicare a unor şabloane în procesul de planificare are consecinţe negative. Dinamismul planificării este o expresie logică a procesului de verificare a versiunilor înaintate. Astfel, verificînd versiunile formulate devin cunoscute noi circumstanţe şi fapte, sunt acumulate diverse probe. În rezultat, unele versiuni decad, apar altele şi acest proces continuă pînă la descoperirea infracţiunii comise. Această legitate a dinamicii cercetării determină şi dinamismul planificării, permanenta corectare a pianului în dependentă de informaţia nou - primită. În această ordine de idei cel mai bun, mai complet şi bine gîndit plan nu este static şi, în mod inevitabil, va fi supus completărilor şi corectărilor. Această regulă nu presupune o atitudine uşuratică a procurorului faţă de întocmirea planului, bazîndu-se pe faptul că planul nu este stabil şi că va fi ulterior modificat şi corectat. Principiul dinamismului planificării presupune existenţa unui plan detaliat, bine chibzuit, pe care procurorul urmează să-l corecteze


13

în dependenţă de circumstanţele noi stabilite. Realismul planificării exercitării urmăririi penale presupune temeinicia, realitatea versiunilor înaintate şi realitatea efectuării acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor investigativ-operative. Este foarte important ca versiunile înaintate să fie bazate pe date faptice şi verificarea lor să fie efectuată prin acţiuni ce real pot fi executate. Astfel, întocmirea unui plan irealizabil va determina grave lacune în procesul de exercitare a urmăririi penale.

Principiul planificării concrete presupune: - stabilirea concretă a sarcinilor şi a scopurilor cercetării;- analiza detaliată şi concretă a versiunilor formulate, precum şi stabilirea concretă a circumstanţelor cazului ce urmează a fi stabilite în lumina fiecărei versiuni înaintate; - concretizarea mijloacelor şi metodelor stabilirii circumstanţelor, în cazul fiecărei versiuni.

Astfel, planul întocmit de procuror, fiind o expresie a organizării exercitării urmăririi penale nu urmează să conţină fraze generale de genul „de stabilit circumstanţele comiterii infracţiunii” sau „de stabilit vinovăţia bănuitului” etc., cum, de obicei se practică. Un astfel de plan este abstract şi formal. Fiecare circumstanţă ce urmează a fi stabilită trebuie indicată, la fel urmează să fie arătată şi fiecare acţiune de urmărire penală sau măsură i nve s t i g at i v - op e r at i v ă . Organizînd procesul de exercitare a urmăririi penale, planificînd această activitate, este necesar de menţionat faptul că acest proces nu are doar un caracter postinfracţional, cu alte cuvinte nu derulează doar după comiterea infracţiunii, fiindu-i caracteristice şi elementele de profilaxie şi curmare a activităţii infracţionale. În acelaşi context este necesar de menţionat că, există mai multe forme de organizare şi planificare, şi anume:

Organizarea şi planificarea activităţii subdiviziunilor organelor procuraturii ce exercită urmărirea penală;

Organizarea şi planificarea activităţii unui grup de urmărire penală;

Organizarea şi planificarea activităţii procurorului ce nemijlocit exercităurmărirea penală;

Organizarea şi planificarea desfăşurării acţiunilor procesuale concrete.

Cel mai important element al planificării exercitării urmăririi penale, ce constituie şi un component de bază al organizării exercitării urmăririi penale este întocmirea planului. După formă planul poate fi verbal sau scris. În practică, în majoritatea cazurilor, este utilizat planul scris, deoarece este mai eficient şi nu necesită memorizarea de către procuror a conţinutului planului, circumstanţelor ce urmează a fi stabilite, termenul şi continuitatea executării acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor investigativ-operative. Planul verbal (imaginar) este întocmit de către procuror la faza iniţială a urmăririi penală, în timpul înfăptuirii acţiunilor de urmărire penală urgente, inexistînd posibilitatea întocmirii planului scris. După efectuarea acţiunilor de urmărire penală urgente procurorul urmează să întocmească în scris planul, în care urmează să fie reflectate şi rezultatele deja obţinute.

SCHEMATIC, PLANUL POATE FI PREZENTAT ÎN MODUL URMĂTOR:

Versiunile

Circumstanţele (întrebările ce urmează a fi clarificate)

Acţiunile de urmărire penală

şi măsurile investigativ-

operative

Termenul şi continuitatea

executăriiExecutorul Remarcă

În cazul în care urmărirea penală este exercitată de un grup, procurorul-conducător al grupului, cu participarea membrilor, întocmeşte un plan comun, iar paralel cu acest plan, fiecare procuror, membru al grupului îşi întocmeşte şi planul său individual. Conţinutul planurilor individuale depinde de segmentul de lucru ce îi revine membrului grupului, de sarcinile care sunt puse în faţa sa şi de obligaţiunile ce îi sunt repartizate de conducătorul grupului. În practică repartizarea obligaţiunilor între membrii grupului depinde de volumul de lucru, de numărul versiunilor înaintate, componenţa grupului de urmărire penală, numărul episoadelor, experienţa


14

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI membrilor grupului. In unele cazuri ca punct

de plecare se iau versiunile formulate şi fiecare membru al grupului de urmărire penală verifică cîte o versiune. În alte cazuri se lucrează după episoade, adică fiecare membru al grupului cercetează unul sau mai multe episoade distincte. În cazurile în care infracţiunile sunt comise în diferite localităţi este utilă repartizarea şi deplasarea membrilor grupei de urmărire penală în aceste localităţi.Unii procurori practică încredinţarea unor membri ai grupului de urmărire penală să efectueze doar anumite acţiuni de urmărire penală sau măsuri investigativ-operative. De exemplu: efectuarea tuturor percheziţiilor, ridicărilor de obiecte şi documente sau dispunerea expertizelor. Pe cauzele penale unde sunt atrase la răspundere penală mai multe persoane este utilă repartizarea fiecărui procuror - membru al grupului de urmărire penală a cîte un învinuit, procurorul în cauză cercetînd fiecare caz de comitere a infracţiunilor de persoana întărită după el. Desigur, structura şi conţinutul planurilor în cazurile menţionate vor fi diferite.

Pe cauzele penale cu multe persoane sau cu multe episoade de rînd cu planurile generale şi individuale, urmează să fie întocmite şi scheme auxiliare printre care menţionăm:

- schemele structurii grupării criminale, a legăturilor infracţionale dintre membrii ei;- mişcarea bunurilor materiale, mişcarea documentelor şi locul lor de aflare;- etapele activităţii infracţionale şi a comiterii infracţiunilor cercetate, cu evidenţierea rolului figuranţilor în fiecare verigă a schemei;- fişele personale ale infractorilor în care se includ datele de anchetă,- circumstanţele infracţiunii săvîrşite, motivul şi scopul comiterii infracţiunii, probele acumulate, caracteristica calităţilor etice, morale, profesionale, etc.

În toate cazurile planurile general şi individual de exercitare a urmăririi penale se concretizează, completează cu planurile acţiunilor de urmărire penală. Aceste planuri de asemenea pot fi scrise sau imaginare, dar şi în acest caz preferenţiale sunt planurile scrise.

În planul acţiunii de urmărire penală este necesar de evidenţiat scopul efectuării acţiunii de urmărire

penală, condiţiile, locul şi timpul înfăptuirii, conţinutul măsurilor pregătitoare, participanţii şi obligaţiunile lor, procedeele tactice şi mijloacele tehnice, modul de fixare a rezultatelor. Aceste elemente generale ale planului sunt concretizate în dependenţă de acţiunea de urmărire penală, Desigur, că planul audierii martorului se va deosebi de planul efectuării reconstituirii faptei. Astfel, în planul audierii martorului accentul se pune pe obiectul audierii, conţinutul, iar uneori şi modul de formulare a întrebărilor adresate persoanei audiate, utilizarea procedeelor tactice. În planul efectuării reconstituirii faptei, pe lîngă evidenţierea scopului înfăptuirii, urmează de stabilit şi modul, procedeele şi mijloacele tehnice de efectuare etc. Conţinutul planurilor acţiunilor de urmărire penală depinde şi de alţi factori. De exemplu, planurile audierii învinuitului ce îşi recunoaşte vinovăţia şi a învinuitului ce se declară nevinovat se deosebesc unul de altul după conţinutul său, la fel se deosebesc şi planurile audierii persoanelor în cauzele penale pe infracţiunile de omor, sustragere, corupere pasivă etc.

Întocmirea de către procuror a planului de exercitare a urmăririi penale nu este un scop în sine, executarea sa integrală fiind cea mai eficientă metodă de cercetare a infracţiunii comise. Realizarea sarcinilor procedurii penale, descoperirea infracţiunii şi atragerea la răspundere penală a infractorilor depinde atît de planificarea amănunţită cît şi de realizarea profesională a planurilor întocmite.Evident, cum a mai fost menţionat organizarea exercitării urmăririi penale de către procuror nu se reduce doar la întocmirea planurilor. Această activitate este multilaterală şi multidimensională, fiind eficientă doar în cazurile depunerii de către procuror a unor eforturi intelectuale, cu antrenarea atît a aptitudinilor profesionale cît şi a calităţilor caracterului.

Se recomandă şi studierea materialelor didactice referitoare la organizarea şi planificarea exercitării urmăririi penale, a monografiilor şi manualelor, deoarece posedarea cunoştinţelor teoretice uşurează considerabil acest proces.


15

CONSIDERAŢII GENERALE După cum se cunoaşte, procesul penal este guvernat de un sistem de principii (reguli) generale, prevăzute de articolele 7-28 din Codul de procedură penală, primul fiind înscris principiul legalităţii procesuale. Potrivit acestui principiu, întreaga desfăşurare procesuală, toate activităţile participanţilor la procesul penal trebuie să aibă loc şi să se realizeze numai în conformitate cu prevederile legii.

Asigurarea legalităţii, în mare măsură este condiţionată de interpretarea corectă şi strictă aplicare în practică a normelor judiciare procesual penale, în special a acelor norme care reglementează activităţile procesual penale prin limitarea în timp a duratei lor, adică prin intermediul termenelor. Potrivit art.230 din Codul de procedură penală (în continuare CPP) „termene în procesul penal sînt intervale de timp în cadrul cărora sau după expirarea cărora pot fi efectuate acţiuni procesuale…”. Calcularea precisă şi respectarea strictă a termenelor procedurale asigură operativitatea urmăririi penale şi examinării cauzelor penale în instanţele de judecată, astfel împiedicînd tergiversarea desfăşurării procesului penal. Totodată termenele procedurale reprezintă şi o varietate a garanţiilor procesual penale (mijloacelor prin care se asigură drepturile participanţilor în cauza penală).

Bineînţeles, că legea nu impune efectuarea într-un anumit timp dinainte stabilit a tuturor acţiunilor procesuale. În caz contrar ar apărea un obstacol în exercitarea atribuţiilor sale de către organele de urmărire penală1 şi instanţele judecătoreşti, în realizarea scopului procesului penal. Din aceste considerente s-a impus o utilizare atentă şi raţională în procesul penal a instituţiei termenelor. Legea nu limitează în timp efectuarea majorităţii acţiunilor procesuale. Pentru efectuarea anumitor activităţi, legea procesual penală nu fixează intervale de timp

limitat, menţionînd însă că organele respective au obligaţia să dispună operativ realizarea lor. Această obligaţie este prefigurată prin expresiile:

„IMEDIAT” (art.11 CPP referitor la aducerea imediată la cunoştinţa persoanei reţinute sau arestate a drepturilor sale şi a motivelor reţinerii sau arestării; art.167 CPP referitor la comunicarea imediată despre reţinerea minorului părinţilor acestuia sau persoanelor care îi înlocuiesc etc.);

„ IMEDIAT, DAR NU MAI TÎRZIU DE…” (art.151 CPP privind comunicarea părţilor în proces, imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la primire, a raportului expertului, procesului-verbal de audiere a acestuia; art.265 CPP referitor la faptul, că refuzul organului de urmărire penală de a primi plîngerea sau denunţul poate fi atacat imediat judecătorului de instrucţie, dar nu mai tîrziu de 5 zile de la momentul refuzului etc.);

„NEÎNTÎRZIAT”, „FĂRĂ ÎNTÎRZIERE” (art.177 CPP referitor la înmînarea neîntîziată a copiei de pe ordonanţă sau încheierea privind luarea măsurii preventive persoanei faţă de care a fost aplicată această măsură; art. 305 CPP privind examinarea fără întîrziere de către judecătorul de instrucţie a demersului cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive etc.);

„DIN MOMENTUL”, „DE LA MOMENTUL” (art.186 CPP referitor la faptul că termenul ţinerii persoanei în stare de arest curge de la momentul privării persoanei de libertate la reţinerea ei; art. 68 CPP privind dreptul apărătorului de a lua cunoştinţă de materialele cauzei din momentul terminării urmăririi penale etc.)

Aceste prevederi ale legii au asemănare cu termenele procedurale, deoarece ele, la fel ca şi termenele, limitează în timp efectuarea acelor sau altor acţiuni procesuale. Însă se deosebesc de termene prin faptul că ele nu fixează o anumită perioadă de timp dar

TERMENELE ÎN PROCESUL PENAL

Veaceslav DIDÂC, procuror, şef al Centruluide pregătire a cadrelorProcuraturii

1 Aici şi în continuare noţiunea de „organ de urmărire penală” include şi procurorul.


16

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI prevăd o ruptură minimală în timp dintre o acţiune

şi alta. Termenele procedurale au multe trăsături comune cu termenele „de drept material” (prevăzute în Codul penal). Şi unele şi altele sînt stabilite prin norme juridice, servesc scopului comun de combatere a infracţionalismului. În unele cazuri, la stabilirea categoriei la care se referă acel sau alt termen (fapt care are importanţă la întocmirea actelor procedurale), lucrătorii practici întîmpină dificultăţi. Spre exemplu, termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală sînt reglementate concomitent şi de normele de drept penal şi de normele de procedură penală. Expirarea termenului prescripţiei, potrivit art.60 din Codul penal, exclude tragerea persoanei la răspunderea penală, însă, după cum se ştie, tragerea la răspundere penală – o categorie de ordin procesual. Ea este nemijlocit legată de începerea urmăririi penale, punerea sub învinuire a persoanei care a săvîrşit infracţiunea şi de alte acţiuni procesuale.

În desfăşurarea acestei prevederi a legislaţiei penale, art.275 din Codul de procedură penală statuează că în cazul în care a intervenit termenul de prescripţie, urmărirea penală nu poate fi pornită, nu poate fi efectuată şi va fi încetată. Totodată trebuie de avut în vedere acel fapt că expirarea termenului de prescripţie eliberează persoana de răspunderea penală dar nu o reabilitează (nu exclude faptul săvîrşirii de ea a infracţiunii) şi deci, urmărirea penală nu va putea fi încetată dacă învinuitul este contra dispunerii de către procuror a unei asemenea soluţii. Potrivit aceluiaşi articol din Codul penal, curgerea termenului de prescripţie se suspendă dacă persoana care a săvîrşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. Procurorul în acest caz, în conformitate cu prevederile art.288 CPP va dispune prin ordonanţă motivată căutarea învinuitului.

Cele relatate mai sus confirmă faptul că unele momente care se referă la termenele de prescripţie, au un caracter vădit procesual, iar reglementarea lor de normele de drept penal şi normele procesual-penal dovedeşte legătura strînsă între aspectele penale şi procesual-penale ale acestei instituţii. Dar, totuşi, prin esenţa sa termenul de prescripţie este o categorie penală-materială şi nu procesuală.

Începutul curgerii termenelor de prescripţie este legat nemijlocit de ziua săvîrşirii infracţiunii şi naşterii raporturilor juridice penale. Spre deosebire de ele, curgerea termenelor procedurale începe din momentul începerii urmăririi penale ori a unor altor acţiuni procesuale, care determină apariţia unor raporturi

juridice procesual penale între organele competente (organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti) şi alţi subiecţi procesuali. Raportul de reciprocitate dintre termenele de drept material penal şi termenele procedurale se observă şi în cadrul analizei normelor legii care reglementează termenele ţinerii persoanei în stare de arest în faza de urmărire penală. Pe de o parte aceste termene se referă la instituţia procesuală – ţinerea sub arest ca măsură preventivă în cauza penală (art.185-186 CPP), pe de altă parte durata arestului preventiv se include în termenul pedepsei – una din instituţiile de bază ale dreptului penal (art.88 CP). Totuşi, deşi există legătură reciprocă, termenele de drept material şi termenele procedurale reprezintă noţiuni diferite. Specificul fiecăreia dintre ele este determinat de diferenţa între obiectul dreptului penal şi procesual-penal, particularităţile raporturilor de drept penal şi procesual – penale cu care aceste termene sînt în legătură. Ele nu coincid nici după conţinut, nici după timpul de curgere a lor.

CLASIFICAREA TERMENELORÎn doctrină s-au făcut clasificări ale termenelor procedurale, avînd la bază diferite criterii. Ne raliem părerii acelor autori care au avut în vedere următoarele criterii: caracterul sau efectele pe care le produc termenele; durata termenelor; autoritatea care stabileşte termenele.

A) DUPĂ CARACTERUL LOR SAU EFECTELE PE CARE LE PRODUC, TERMENELE POT FI PEREMPTORII, DILATORII ŞI ORÎNDUITORII Termenele peremptorii (de la latinescul „peremptorius”, care înseamnă „a distruge”) sînt acele termene în interiorul cărora trebuie îndeplinite anumite activităţi procesuale. Neîndeplinirea actului înainte de expirarea termenului prevăzut de lege impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului tardiv (art.230 CPP). Din această cauză, termenele peremptorii se mai numesc şi termene imperative. Sunt termene peremptorii, de pildă, termenele de 15 zile în care pot fi atacate cu apel sau recurs hotărîrile judecătoreşti (art.402 şi 439 CPP), termenul de două luni în care poate fi declarat recursul împotriva hotărîrilor instanţelor de apel (art.422 CPP), termenul de 3 zile în care poate fi atacat cu recurs de către procuror hotărîrea judecătorului de instrucţie referitor la autorizarea măsurilor procesuale de constrîngere (art.303 CPP) Termenele dilatorii (de la latinescul „dilatorius” care înseamnă „amînator”) sînt intervale de timp, după


17

expirarea cărora pot fi îndeplinite anumite acţiuni. Ele se mai numesc şi prohibitive, întrucît reprezintă un impidiment pentru îndeplinirea sau efectuarea unor activităţi procesuale, respectiv pînă la expirarea lor. Spre exemplu, termen dilatoriu este intervalul cuprins între momentul pronunţării hotărîrii judecătoreşti şi momentul rămînerii ei definitive. Atîta timp cît în cauza penală nu sau folosit căile ordinare de atac de către subiecţii procesuali respectivi, pînă la expirarea termenelor prevăzute de lege (de apel sau de recurs) nu se poate proceda la executarea hotărîrii. Efectuarea acţiunilor procesuale înainte de expirarea termenelor dilatorii atrage nulitatea acestor acţiuni.

Temenele orînduitorii sînt acele care prevăd durate de timp în interiorul cărora este recomandabil să fie îndeplinite anumite acţiuni procesuale (spre exemplu termenul de 10 zile în care procurorul verifică cauza trimisă de organul de urmărire penală pentru a dispune soluţia respectivă (art.290 CPP), termenele de pînă la 3 şi 10 zile în care procurorul trebuie să întocmească rechizitoriul (art.296 CPP), termenul de pînă la 10 zile, pentru redactarea hotărîrii judecătoreşti (art.343 CPP).

Nerespectarea acestor termeni nu atrage sancţiuni procesuale, însă împotriva persoanelor oficiale respective se pot lua sancţiuni disciplinare. Întrucît termenele dilatorii nu atrag sancţiuni procesuale, ele mai sînt cunoscute sub denumirea de termen de recomandare.

B) DUPĂ DURATA LOR TERMENELE POT FI: PE ORE, ZILE, LUNI ŞI ANI

- Pe ore (de pildă, termenul de 12 ore, pînă la care cu autorizarea judecătorului de instrucţie poate fi amînată înştiinţarea rudelor despre reţinerea persoanei (art.302 alin.(1) CPP); termenul de 24 de ore în care organele de constatare predau procurorului procesele verbale privind acţiunile efectuate împreună cu mijloacele materiale de probă (art.273 alin.(3) CPP); termenul de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, în decursul căruia urmează a fi înaintată acuzarea învinuitului etc.);

- Pe zile (de pildă, termenul de 3 zile în care urmează să fie soluţionate cererile şi demersurile (art.246 alin.(1) CPP), termenul de 7 zile pînă la expirarea termenului de deţinere, în care trebuie să fie anunţat despre aceasta organul de urmărire penală de către administraţia instituţiei de deţinere a persoanelor reţinute sau arestate ((art.187 pct.11) CPP); termenul

de 10 zile în care poate fi ţinut în stare de arest bănuitul (art. 307 alin.(5) CPP); termenul de 30 zile, pînă la care poate fi efectuată fiecare prelungire a duratei arestului preventiv (art.186 alin.(5) CPP) etc.)

- Pe luni (de pildă, termenul de cel mult o lună, în care urmează a fi informaţi procurorul şi organul de urmărire penală despre măsurile luate în rezultatul examinării sesizării cu privire la cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii (art.217 alin.(3) CPP); termenul de 4 luni, pînă la care poate fi prelungită durata ţinerii în stare de arest a învinuiţilor minori (art.186 alin.(4) CPP) etc.);

- Pe ani (de pildă termenul de un an în care poate fi declarat recursul în anulare în defavoarea persoanei condamnate (art.454 alin.(2) CPP), termenul de un an în care se poate face cererea de revizuire în defavoarea condamnatului (art.459 alin.(1) CPP).

În afară de aceste termene, în Codul de procedură penală găsim şi termene pe minute. Astfel, în articolele 433 şi 447 se indică că luările de cuvînt pentru argumentarea recursului nu pot depăşi 30 de minute pentru fiecare din participanţii la şedinţa de judecată.

D) DUPĂ AUTORITATEA PE CARE LE STABILEŞTE, TERMENELE POT FI LEGALE ŞI JUDICIARE

Termenele legale sînt acele termene pe care le fixează legea (de exemplu, legea prevede termenul de apel, termenul de recurs, termenul de revizuire a procesului penal, termenul în care poate fi atacat refuzul organului de urmărire penală de a primi plîngerea sau denunţul etc.).

Termenele judiciare sînt stabilite de organele de urmărire penală sau de instanţele de judecată în funcţie de nevoile impuse în buna rezolvare a cauzei penale. Ele sînt stabilite de acestea în mod discreţionar însă pe baza legii. De pildă, judecătorul sau completul de judecată fixează termenul pentru şedinţa preliminară (art.345 alin.(1) CPP), organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în cazul dispunerii expertizei, fixează un termen pentru chemarea părţilor şi expertului (art.145 alin.(1) CPP), deasemenea fixează termenul efectuării expertizei (art.145 alin.(3) CPP). Urmărirea penală se efectuează în termen rezonabil, care se fixează de procuror prin rezoluţie, concomitent cu confirmarea pornirii urmăririi penale. Procurorul poate prelungi acest termen (art.259 CPP). Judecarea cauzelor penale de asemenea se face în termene


18

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI rezonabile. Criteriile de apreciere a termenului

rezonabil sînt: complexitatea cazului; comportamentul părţilor în proces; conduita organului de urmărire de urmărire

penală şi a instanţei de judecată (art.20 CPP).

Spre deosebire de termenele legale, a căror modificare este imposibilă, termenele judiciare pot fi modificate de către organele care le-au stabilit, cu condiţia, însă de a nu aduce atingere intereselor părţilor şi de a nu stîngeni desfăşurarea normală a procesului penal.

Modul de calculare a termenelor procedurale. A calcula termenele procedurale înseamnă a stabili momentul lor iniţial (cînd termenul începe să curgă) şi momentul lor final (cînd expiră termenul), pentru a constata dacă s-au respectat intervalele de timp prevăzute de lege şi că astfel sînt valabile sau nu sînt valabile acţiunile procesuale efectuate. Potrivit art.231 alin.(2) CPP „la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna, şi anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel”. Excepţia de la această regulă întîlnim, de exemplu, în cazul duratei arestării preventive, cu privire la care art.186 alin.(1) CPP arată că termenul ţinerii persoanei în stare de arest curge de la momentul privării persoanei de libertate la reţinerea ei, iar în cazul în care n-a fost reţinută – de la momentul executării hotărîrii judecătoreşti privind aplicarea acestei măsuri preventive.

Legea a instituit două sisteme de calcul diferite, şi anume: un sistem pentru termenele pe ore sau pe zile şi un alt sistem pentru termenele socotite pe luni sau pe ani. Pentru calcularea pe ore sau pe zile se foloseşte sistemul de unităţi de timp libere, care constă în aceia că „la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care aceasta se împlineşte (art.231 alin.(2) CPP). Astfel, un termen de 24 ore care începe să curgă luni 22 august ora 10 va expira marţi 23 august ora 12, fiindcă nici ora 10, cînd termenul începe să curgă şi nici ora 10 de a doua zi nu se includ în cele 24 ore. Un termen de 3 zile care începe să curgă luni la 5 septembrie va expira vineri 9 septembrie. În acest caz termenul are trei zile libere, şi anume: marţi, miercuri, şi joi. Observăm că în cazul termenelor pe ore sau pe zile, durata timpului material este mai mare cu două unităţi de timp decît termenul procedural în sine. În art.231 alin.(5) CPP se arată că, în cazul în care „ultima zi a unui termen cade într-o

zi nelucrătoare, termenul expiră la sfîrşitul primei zile lucrătoare care urmează”. În instanţele de judecată şi organele de urmărire penală sînt nelucrătoare zilele de sîmbătă şi duminică (în care este acordat repausul săptămînal) şi zilele de sărbătoare, enumerate în art. 111 alin. (1) din Codul muncii (1 ianuarie - Anul Nou; 7 şi 8 ianuarie - Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul); 8 martie – Ziua internaţională a femeii; prima zi şi a doua zi de Paşte etc). Zilele nelucrătoare dinăuntrul termenului contează ca şi zilele lucrătoare şi deci se socotesc în durata termenului ca zile utile. Cînd ultima zi a termenului este urmată de mai multe zile nelucrătoare, termenul va expira la sfîrşitul primei zile lucrătoare care urmează. De exemplu un termen de trei zile care începe să curgă miercuri 7 septembrie 2005 va expira luni 12 septembrie 2005, deoarece zilele libere sînt joi, vineri, sîmbătă; duminică termenul expiră, dar aceasta zi este nelucrătoare, termenul prorogîndu-se pînă la sfîrşitul zilei de luni. Termenul de 5 zile care începe să curgă duminică 23 aprilie 2006 va expira marţi 2 mai 2006. În acest caz zile libere sînt luni, marţi, miercuri, joi, vineri. Sîmbătă termenul expiră, însă aceasta-i o zi nelucrătoare şi ea este urmată de două zile nelucrătoare – duminică şi luni (zi de sărbătoare 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii). În aşa mod termenul se va proroga pînă la sfîrşitul zilei de marţi.

Sistemul de unităţi de timp liber însă nu se va folosi pentru calcularea termenelor în cazul măsurilor preventive. În asemenea caz, potrivit art.233 CPP, „ora şi ziua de la care începe şi la care se sfîrşeşte termenul, intră în durata acestora”. Deci, pentru calculul acestor termeni se foloseşte sistemul unităţilor pline de timp, luîndu-se în consideraţie atît ora şi ziua cînd începe să curgă termenul cît şi ora sau ziua în care expiră termenul. De pildă, în cazul unei arestări preventive a bănuitului dispuse pe o durată de cinci zile, dacă măsura a fost luată la 10 octombrie, aceasta expiră la 14 octombrie. Apare întrebarea, dacă poate fi aplicat sistemul de unităţi pline de timp la calcularea termenului la reţinerea persoanei. Este vorba de o măsură procesuală de constrîngere şi nu de o măsură preventivă, şi deci, pornind de la prevederile articolului sus-citat, în cazul dat acest mod de calcul nu poate fi folosit. Însă, în opinia noastră, deoarece la reţinere ca şi la arestarea preventivă, are loc privarea de libertate a persoanei, este oportun în practică, la calcularea termenului să fie incluse în durata reţinerii ora la care termenul începe şi ora la care se sfîrşeşte. Astfel, în cazul reţinerii, termenul de 72 ore care a început să curgă de pe data de 15 mai ora 9 se va considera expirat


19

pe data de 18 mai la ora 9. Termenele procedurale pe luni sau pe ani se calculează calendaristic şi, potrivit art.231 alin.(4) expiră la sfîrşitul zilei respective a ultimei luni sau la sfîrşitul zilei şi lunii respective din ultimul an. Dacă această zi cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acestei luni. Observăm, că în cazul termenelor pe luni sau pe ani, intră în calcul ziua în care termenul începe să curgă, dar nu intră în durata termenului ziua în care expiră termenul. Astfel, un termen de o lună care începe să curgă pe data de15 martie va expira la 15 aprilie, un termen de o lună care începe să curgă la 31 ianuarie va expira la 28(29) februarie, un termen de un an care începe să curgă pe data de 20 mai 2005 va expira la 20 mai 2006. Ca şi în cazul termenelor pe zi, dacă ultima zi a unui termen pe luni sau pe ani cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfîrşitul primei zile lucrătoare care urmează.

Actele considerate ca făcute în termen. În general orice act se consideră făcut în termen dacă este îndeplinit de către participanţii la procesul penal înainte de expirarea termenului legal. Cu toate acestea, ţinînd seama de unele împrejurări obiective, legea (art.232 CPP) a prevăzut situaţii speciale cînd actele sînt considerate ca făcute în termen, deşi au fost îndeplinite după expirare.

Astfel, actul depus în cadrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de detenţie, la unitatea militară, la administraţia instituţiei medicale sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. În aceste situaţii dovada datei depunerii actului este efectuată prin înregistrarea sau confirmarea făcută de către administraţia locului de detenţie, a unităţii militare sau a instituţiei medicale pe actul depus sau prin recipisa oficiului poştal despre actul primit pe actul depus. În privinţa actelor făcute de procuror există o prevedere legală distinctă, în care se arată că actul efectuat de procuror se consideră ca depus în termen dacă data la care a fost trecut în registru de ieşire a actelor se încadrează în termenul cerut de lege pentru efectuarea actului. De la această din urmă regulă este prevăzută o excepţie şi anume aceea privind căile de atac. Astfel, declaraţia de exercitare a unei căi de atac trebuie depusă la instanţa de judecată în termenul prevăzut de lege fiind relevantă doar data de înregistrare la instanţă, şi nu aceea de înscriere în registrul de ieşire a procuraturii.

Restabilirea termenului procedural omis. În art.234 CPP se arată că în cazul în care persoana

respectivă a omis termenul procedural din motive întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cererea ei, prin hotărîrea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, în condiţiile legii. Termenul omis poate fi restabilit numai în privinţa persoanei care a înaintat cererea, dar nu şi în privinţa altor persoane. În special, dispoziţiile acestui articol sînt aplicabile în cazurile termenelor de atacare a hotărîrilor organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti. Spre exemplu, bănuitul, învinuitul, apărătorul, partea vătămată, alţi participanţi la proces sau alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate, pot adresa cerere de restabilire a termenului de 10 zile, în care poate fi înaintată plîngerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire şi a organului care exercită activitatea operativă de investigaţii(art.313 CPP).

Titularii dreptului de apel sau de recurs pot solicita restabilirea termenului omis şi în cazurile prevăzute de articolele 302,311,402-404,422,439 CPP. În cerere se formulează clar motivele omiterii termenului, restabilirea căruia se solicită. Cel interesat trebuie să dovedească că omiterea termenului procedural a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare a prezentării de către el a actului respectiv sau a efectuării acţiunii procesuale în intervalul de timp prevăzut de lege (spre exemplu, calamităţile naturale, îmbolnăvirea gravă, deplasarea de lungă durată etc.).

Organul care examinează cererea are latitudinea să aprecieze dacă situaţia invocată de titularul cererii a constituit o cauză de împiedicare a exercitării în termen a dreptului procesual. În cazul în care se constată că motivele omiterii termenului sînt întemeiate se adoptă hotărîrea de restabilirea a acestui termen. Netemeinicia motivului de omitere a termenului conduce la respingerea cererii şi adoptarea hotărîrii privind refuzul de a restabili termenul omis. În primul şi în al doilea caz ofiţerul de urmărire penală, procurorul va emite o ordonanţă iar instanţa de judecată - o încheiere.

Refuzul de a restabili termenul omis poate fi atacat în condiţiile legii.


20

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI

Este cunoscut faptul că procurorul conducător al procuraturii teritoriale sau specializate exercită direct sau prin intermediul adjuncţilor săi organizarea şi conducerea activităţii procurorilor din subordine, inclusiv la capitolul reprezentarea învinuirii în instanţele judecătoreşti. Procurorul conducător este obligat să asigure executarea întocmai a Ordinului Procurorului General din 24.06.2005 nr.187/21 „Cu privire la organizarea activităţii procurorilor în domeniul reprezentării învinuirii în instanţele judecătoreşti”, potrivit căruia reprezentarea învinuirii constituie o atribuţie constituţională de bază a procurorilor.

Executînd cerinţele acestui Ordin, procurorul trebuie să deţină informaţie veridică despre starea de lucruri în domeniul nominalizat. Este necesar de a tine evidenţa strictă a rezultatelor examinării cauzelor penale de către instanţa de judecată, a persoanelor achitate, a rezultatelor examinării apelurilor şi recursurilor de către instanţele superioare, aplicării de către acuzatori a prevederilor art.326-327 CPP, privind modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravării ei, privind amînarea examinării cauzei în cazurile cînd este necesar de a efectua urmărirea penală privind o altă infracţiune care v-a influenţa încadrarea juridică a învinuirii aduse inculpatului precum şi în cazurile cînd este necesar de a prezenta probe suplimentare şi altă informaţie, enumerată în tabelul A al Raportului statistic privind activitatea Procurorului (f.”P”.), care se prezintă la Procuratura Generală trimestrial, semestrial, la 9 luni, anual. Aceste date urmează a fi incluse cu regularitate într-un registru special completat de un colaborator al procuraturii. Ele vor servi drept evidenţa primară pentru întocmirea Raportului (f. “P”). Se recomandă ca în ordinul de repartizare a obligaţiilor de serviciu activitatea de

ROLUL PROCURORULUI, CONDUCĂTOR AL

PROCURATURII TERITORIALE SAU SPECIALIZATE ÎN

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE

REPREZENTARE A ÎNVINUIRII

organizare şi control asupra reprezentării învinuirii să fie dispusă adjunctului procurorului teritorial, ori personal procurorului teritorial sau specializat. Pentru a deţine informaţia despre calitatea susţinerii învinuirii de stat de către subalterni procurorii conducători vor analiza semestrial (în ianuarie şi iulie) starea de lucruri în domeniul reprezentării învinuirii şi legalităţii hotărîrilor judecătoreşti.

În aceste generalizări trebuie elucidate următoarele aspecte:

date despre numărul de cauze penale examinate cu participarea fiecărui procuror;

calitatea pregătirii acuzatorilor de stat pentru participarea la procesul penal: studierea de către ei a materialelor dosarelor, consemnarea unor date din materialele cauzelor şi pe parcursul şedinţei de judecată, cu fixarea lor în dosarele de control. În acest sens se controlează săptămînal dosarele de control la consfătuirile operative;

activismul acuzatorilor de stat în cadrul cercetării judecătoreşti, calitatea discursurilor lor în dezbaterile judiciare.

de cîte ori procurorul conducător a asistat în procesele judiciare penale în care acuzarea a fost susţinută de tineri specialişti, procurori stagiari. Concluzia lui privind calitatea activităţii acestor lucrători la reprezentarea învinuirii, erorile comise de ei. Ce propuneri le-au fost făcute tinerilor specialişti în scopul evitării pe viitor a erorilor;

numărul de apeluri şi recursuri declarate, rezultatele examinării lor;

numărul de hotărîri casate în baza apelurilor şi recursurilor avocaţilor sau inculpaţilor (cu excepţia pronunţării unei hotărîri noi în favoarea inculpatului) şi motivele din care aceste hotărîri nu au fost atacate de procurori.

Vladimir HOLBANProcuror, şef al serviciului coordonare, organizare şi control din secţia judiciar-penală


21

cauzele care au condus la modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravării ei ori prezentării probelor suplimentare şi rezultatul examinării acestor cauze penale;

practica aplicării acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi problemele apărute la aplicarea acestei noi instituţii;

cauzele achitării unor inculpaţi de către instanţa de judecată;

numărul de inculpaţi care s-au ascuns de judecată, numărul de persoane aflate în căutare, numărul de inculpaţi găsiţi, eficacitatea investigaţiilor de căutare ale organelor de poliţie;

erorile comise de acuzatorii de stat şi cauzele lor; practica pozitivă a acuzatorilor de stat; alte date privind calitatea susţinerii acuzării de

stat;

La aprecierea calităţii şi eficacităţii activităţii de reprezentare a învinuirii se va ţine cont de aportul real al procurorului la cercetarea circumstanţelor cauzei, de măiestria lui profesională, de obiectivitatea poziţiei sale în dezbaterile judiciare şi influenţa ei asupra legalităţii şi temeiniciei hotărîrii judecătoreşti deliberate în cauza penală dată. Se recomandă ca procurorul conducător să efectueze această generalizare personal sau să conducă efectuarea ei, redactînd textul. Generalizarea urmează a fi discutată la o consfătuire operativă a colaboratorilor procuraturii, o copie a ei fiind trimisă în secţia judiciar-penală a Procuraturii Generale în termen de pînă la 31 ianuarie şi, respectiv, 31 iulie.

Procurorii conducători trebuie să tină la un control strict activitatea subalternilor care susţin acuzarea de stat. În cazul insuficienţei probelor pentru a solicita condamnarea inculpatului, acuzatorul de stat urmează să raporteze despre aceasta procurorului conducător, care, cu concursul procurorului zonal al secţiei judiciar-penale, v-a recomanda decizia ce urmează a fi luată în fiecare caz concret. Întrucît potrivit Ordinului Procurorului General din 24.06.2005 nr.187/21 discursul acuzatorului de stat în dezbaterile judiciare se întocmeşte în scris, procurorul conducător trebuie să verifice sistematic executarea de către subalterni a acestei indicaţii, precum şi calitatea discursurilor. El urmează să acorde ajutor tinerilor specialişti la întocmirea discursurilor.

Este necesar ca fiecare acuzator de stat să-şi coordoneze cu procurorul conducător poziţia privind încadrarea juridică a faptei comise de inculpat şi pedeapsa care va fi solicitată în dezbaterile judiciare. Acuzatorii de stat sunt obligaţi să studieze atent conţinutul hotărîrilor judecătoreşti adoptate cu participarea lor.

În caz dacă acestea sunt ilegale sau neîntemeiate ei le vor ataca cu apel ori recurs în condiţiile stabilite de lege. Procurorul conducător îşi v-a ajuta subalternii la întocmirea apelurilor şi recursurilor, v-a viza cu semnătura sa aceste documente. Este important ca procurorii conducători să ţină la control judecarea cauzelor penale enumerate în Ordinul Procurorului General din 30.03.2001 nr.55/15 „Cu privire la modul şi ordinea de prezentare a rapoartelor speciale despre incidente şi infracţiuni grave, a altor infirmaţii”. Ei vor informa în scris în termen de 3 zile secţia judiciar-penală, despre trimiterea în judecată a acestor cauze, iar apoi despre pronunţarea sentinţei.

Procurorii teritoriali şi specializaţi sunt obligaţi să comunice despre hotărîrile de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în instanţa de judecată pe motive de nereabilitare în ziua cînd au fost pronunţate acestea prin telefon procurorilor zonali ai secţiei judiciar-penale cu expedierea ulterioară în scris în termen de trei zile a rapoartelor speciale. Sunt cazuri cînd această cerinţă a Ordinului Procurorului General nu se execută, uneori rapoartele speciale sunt semnate nu de procurorul conducător, ci de acuzatorul de stat, raportul se expediază cu multă întîrziere şi nu conţine informaţie detaliată despre motivele achitării. Rapoartele speciale despre hotărîrile de achitare trebuie să includă următoarea informaţie: datele personale ale inculpatului, formularea învinuirii aduse lui, articolul din Codul penal în baza căruia a fost învinuit, organul care a efectuat urmărirea penală, procurorul care a condus urmărirea penală, măsura preventivă aplicată inculpatului, motivele achitării, va fi sau nu atacată sentinţa pe căile ordinare de atac, dacă nu - din ce motiv. Rapoarte speciale vor fi expediate numai despre sentinţele - privind achitarea completă a inculpatului, adică pe toate capetele de învinuire. Despre achitarea parţială a inculpaţilor nu se expediază rapoarte speciale. Concomitent, în secţia judiciar-penală se v-a expedia extrasul din procesul verbal al şedinţei lucrătorilor operativi ai procuraturii cu indicarea dezbaterilor pe marginea achitării şi a soluţiei adoptate.

Procurorul conducător trebuie sistematic să susţină personal învinuirea în instanţa de judecată şi în special în cauzele penale complicate şi de o rezonanţă deosebită. E de dorit ca discursul lui în dezbaterile judiciare să fie ascultat de procurorii tineri specializaţi, servind pentru ei ca un model. O problemă acută, care trebuie să fie în atenţia procurorului, o constituie tergiversarea judecării cauzelor penale. Este necesar a deţine o informaţie obiectivă despre starea de lucruri în această privinţă şi a lua măsuri pentru a nu admite tergiversarea examinării cauzelor în instanţe


22

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI din vina procurorilor acuzatori de stat. În cazul în

care tergiversarea a avut loc din vina judecătorilor, procurorii vor informa preşedintele judecătoriei despre aceasta aşa cum s-a făcut deja în anul trecut şi în anul curent. Dacă şi după informarea (sesizarea) preşedintelui lucrurile nu se vor schimba, se impune informarea Procurorului General cu propunerea de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii. Procurorul conducător va avea grijă ca apelurile şi recursurile declarate de subalterni să fie trimise de instanţa de fond spre examinare în Curtea de Ape1 respectivă în termenul stabilit de art.405 alin.(5) CPP, adică nu mai tîrziu de 5 zile de la expirarea termenului stabilit pentru declararea apelului sau recursului. În practică sunt cazuri cînd acest lucru se face cu mare întîrziere de peste un an, iar judecătoria Orhei a, trimis cauza penală şi apelul procurorului în Curtea de Apel peste 5 ani după expirarea termenului nominalizat. Şi în aceste cazuri este necesar a informa despre fenomenul dat preşedintele judecătoriei.

În practică sunt cazuri cînd în privinţa unuia şi aceluiaşi inculpat în aceeaşi instanţă sau în instanţe diferite se examinează 2, 3 şi mai multe cauze penale. Se recomandă ca procurorul să propună instanţei de judecată conexarea acestor cauze într-o singură procedură pentru a evita pierderea timpului şi examinarea separată a fiecărui dosar. Iniţiativa de conexare a cauzelor penale trebuie să aparţină procurorilor acuzatori, iar procurorii conducători urmează să ţină la control acest lucru. Una din obligaţiile importante ale procurorului conducător este perfecţionarea măiestriei profesionale a acuzatorilor de stat. Potrivit pct.26 al Ordinului Procurorului General nr.187/21, procurorii teritoriali şi specializaţi sunt obligaţi să organizeze o dată în săptămînă consfătuiri operative, la care se vor asculta referate despre studierea legislaţiei în vigoare, literaturii de specialitate, informaţii despre rezultatele examinării cauzelor penale în instanţele judecătoreşti şi erorile depistate în cadrul urmăririi penale şi judecării cauzelor penale. Se recomandă ca referatele să fie pregătite de procurorul conducător, precum şi de procurorii care au comis erori în activitatea lor. Totodată, procurorul conducător urmează să trimită la stagiu în secţia judiciar-penală acei procurori care se confruntă cu greutăţi în activitatea de reprezentare a învinuirii. Anual secţia judiciar-penală organizează şi desfăşoară concursul sub genericul “Cel mai bun discurs al procurorului în dezbaterile judiciare în cauzele penale”, ai cărui cîştigători cărui sunt stimulaţi prin ordinul Procurorului General. Pînă în prezent au avut loc patru ediţii ale acestui concurs, la care au participat fie doritorii, fie procurorii desemnaţi de conducătorul procuraturii. N-a participat la concurs

nici un procuror¬-conducător al procuraturilor teritoriale. Recomandăm ca în fiecare Procuratură să se organizeze concursul nominalizat, iar cîştigătorul lui să ia parte apoi la concursul republican. Aşteptăm participarea la concurs nu numai a procurorilor de rînd, dar şi a conducătorilor procuraturilor. Suntem convinşi că această participare va ridica autoritatea lor în faţa subalternilor. Desigur, după nivelul său de pregătire procurorul conducător trebuie să fie exemplu pentru subalterni. De aceea recomandăm ca el să posede CP, CPP, CC, CPC, CCA şi alte legi cu toate modificările existente, să aibă o mapă personală cu îndrumările metodice elaborate de Procuratura Generală şi alte materiale metodice pentru a putea răspunde la întrebările subalternilor. E de dorit ca procurorul să acorde ajutorul metodic necesar mai ales tinerilor specialişti, avîndu-i permanent sub tutela sa (de ce nu?), iar la întrebările lor să nu spună: “Procedaţi conform prevederilor legii... am absolvit doar toţi aceeaşi facultate...”.

Procurorul conducător trebuie ia parte şi la instruirea colaboratorilor poliţiei. Recomandăm procurorului conducător ca o dată în lună să participe la consfătuirile operative ale comisariatului de poliţie, informînd colaboratorii de poliţie despre erorile comise de ei în activitatea de urmărire penală, precum şi despre practica judiciară în cauzele penale complicate, etc.În încheiere dorim să mai dăm procurorilor conducători cîteva sfaturi utile.

Este necesar a încerca în practică, cu acordul judecătorilor, aşa - numitele „zile ale procuraturii în instanţa de judecată”, sensul cărora este ca şedinţele, judecătoreşti în cauze penale concrete să fie fixate în anumite zile ale săptămînii, de exemplu, luni, miercuri, iar în cazuri urgente şi vineri. În aşa mod procurorii vor avea timp pentru a-şi planifica şi activitatea de conducere a urmăririi penale. Totodată, procurorul conducător va putea controla real activitatea subalternilor în fiecare zi, ştiind cînd anume ei sunt în judecată şi cînd se află la Procuratură.

Se propune ca discursul procurorului în dezbaterile judiciare în cauze penale complicate să fie ascultat în prealabil de tot efectivul operativ al Procuraturii, analizîndu-se părţile pozitive şi cele slabe ale acestei cuvîntări. Obiecţiile colegilor vor fi de un real folos acuzatorului de stat, îl vor ajuta la corectarea părţilor slabe ale cuvîntării sale. Totodată, această ascultare prealabilă a discursului în colectiv v-a fi o lecţie pentru tinerii specialişti.


23

Onorată instanţă! Stimată asistenţă!

Există cauze penale, şi dosarul de astăzi se include anume în această categorie, care din punct de vedere al opiniei publice urmează a fi recunoscute în acelaşi timp atât triste, cât şi consolatoare, dar, în orice caz, nu-i pot lăsa indiferenţi pe acei membri ai societăţii cărora nu le sunt străine interesele generale ale acesteia. E trist că o faptă atât de josnică, cum trebuie să recunoaştem traficul ilicit de fiinţe umane, a fost săvârşită de 2 pedagogi, profesori cu stagiu. E triumfător că, în sfârşit, ticăloşiile lor fac obiectul unui proces penal. Astăzi am ajuns la finele examinării cauzei penale pe învinuirea lui Rusu Constantin Iacob şi Rusu Valeriu Constantin, în comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 222 al.1 şi 113/2 al.3 punctele 1,2,4 CP RM în redacţia Legii din anul 1961. Înainte de a proceda la probarea vinovăţiei tatălui şi fiului Rusu C.Ia. şi V.C. în comiterea infracţiunilor ce le sunt incriminate intenţionez să atrag atenţia instanţei asupra factorilor care în opinia acuzării au favorizat comiterea acestor infracţiuni.

Aceşti factori sunt: situaţia economico-financiară dificilă în republică

pensiile şi salariile mizerabile la o mare parte a populaţiei;

lipsa unei baze normative bine conturate, precum şi a unei practici statornicite privind angajarea cetăţenilor Republicii Moldova la serviciu peste hotarele Republicii, la vegherea de către stat a respectării drepturilor cetăţenilor săi aflaţi peste hotare.

Naivitatea şi credulitatea victimelor, lipsa informaţiei la perioada comiterii crimelor asupra pericolului care

le aşteaptă în cazul angajării prin firme sau persoane dubioase la muncă peste hotarele ţării. Periculozitatea socială a persoanelor ce au comis infracţiunile în astfel de împrejurări este indiscutabilă, în special avînd în vedere faptul că practic în fiecare caz al traficării persoanelor găsim în acţiunile inculpaţilor abuz de poziţie de vulnerabilitate a victimelor, care presupune profitarea de anumite momente obiective, independente de voinţa părţilor vătămate, cum ar fi starea lor materială grea, lipsa locurilor de muncă în localitatea natală, prezenţa copiilor minori sau a părinţilor în etate şi invalizi, fără ca victimele să dispună de surse necesare întreţinerii lor etc. Personal consider că infracţiunea dată prezintă un pericol sporit şi din următorul punct de vedere. Generaţii întregi, personalităţi ilustre ale omenirii au sacrificat truda şi chiar viaţa sa pentru atingerea unui scop primordial – stabilirea egalităţii între persoane indiferent de sexul lor, provenienţa socială, rasă, naţionalitate şi altele. Legea de bază a existenţei umane, înscrisă în toate constituţiile lumii este că oamenii sunt egali între ei. Doar simplă admitere de către o persoană a gândului că alt individ poate fi privit ca o marfă, un rob este criminală, iar manifestările unei astfel de atitudini exprimate prin traficarea şi vânzarea persoanelor necesită a fi oprite, în special prin mijloacele energice a legii penale. Anticipând lucrurile, vreau să afirm că sentinţa, pe care o veţi pronunţa, stimate domnule judecător, va putea fi o pildă şi un semnal de alarmă pentru acele persoane care pentru a întra în posesia banilor neglijează toate normele morale instituite în societate de-a lungul veacurilor.

Voi proceda la expunerea faptelor pornind de la etapa formării firmei “NCV-Tour” al cărei director a fost

CEL MAI BUN DISCURS AL

PROCURORULUI ÎN DEZBATERILE

JUDICIARE ÎN CAUZELE PENALE

50 de procurori din toate procuraturile teritoriale şi specializate au participat în perioada 23 - 30 mai 2005 la concursul „Cel mai bun discurs al procurorului în dezbaterile judiciare în cauzele penale”, organizat şi desfăşurat de secţia judiciar-penală a Procuraturii Generale. Supunem atenţiei Dumneavoastră textul integral al discursului situat în fruntea palmaresului, aparţinînd dlui Evghenii Dmitriev, procuror în Procuratura sectorului Buiucani, mun. Chişinău.

Evghenii DMITRIEV Procuror în procuratura sectorului Buiucani


24

inculpatul Rusu Constantin, sub egida căreia ambii inculpaţii au desfăşurat activitatea lor criminală, elucidând metodele şi procedeele de racolare şi traficare a persoanelor de sex feminin, argumentând şi contraargumentând probele acumulate în cadrul urmăririi penale şi invocate de către inculpatul Rusu Valeriu în cadrul judecării cauzei, în fine făcând bilanţul activităţii criminale a acestora.

Aşadar, pe data de 30.12.2000 la Camera Înregistrării de Stat a fost depusă cererea lui Constantin Rusu privind înregistrarea SRL-ului “NCV-Tour”. Din statutul societăţii în cauză şi cererea menţionată rezultă că inculpaţii erau asociaţi-fondatori ai firmei, iar scopul activităţii acesteia, printre altele era şi prestarea serviciilor privind turismul internaţional, în cazul în care, după cum se menţionează în însuşi statutul firmei, ei o să dispună de licenţă corespunzătoare (volumul 2, f.d. 129-131,195). Licenţa, bineînţeles, nu a fost obţinută, deoarece ea era vădit de prisos. Turismul internaţional, în sensul atribuit de acte normative acestui gen de activitate, puţin îl interesa pe inculpaţii, care în comun cu persoane neidentificate de urmărirea penală pe nume Andrei, Victoria, Hasan, Aihan şi Chemal (în privinţa cărora a fost disjuns în procedură separată dosarul penal nr. 2003030082 vol.3, f.d. 120-121) au organizat o reţea de traficare a domnişoarelor şi doamnelor tinere în Cipru şi Turcia. Astfel inculpaţii şi complicii lor, potrivit învinuirii formulate în adresa lor, urmărind scopul organizării recrutării femeilor pentru desfrâu şi codăşie, în perioada de timp de la 01.01.2001 şi până la 30.07.2001, înţelegându-se în prealabil la telefon, iar mai apoi întâlnindu-se lângă şcoala medie nr. 28, amplasată pe str. Decebal, 28 cu cet. Marinescu E., Cacean V., Duşa T., au încheiat cu ele un contract verbal pentru angajare la muncă în Turcia în calitate de dansatoare şi chelneriţe, în realitate acestea fiind recrutate pentru expluatare sexuală, le-au deschis pe cont propriu vizele şi le-au procurat biletele de avion în Turcia - comiţând astfel infracţiunea prevăzută de art. 222 al.1 CP RM (redacţia veche) - recrutarea femeilor pentru desfrâu şi codoşie.

Tot ei au săvârşit trafic de fiinţe umane în următoarele împrejurări: înţelegându-se în prealabil la telefon şi primind de la Natenzon S., Bulancea M., Oleinic T., buletinele şi deschizându-le viza în Turcia, prin înşelăciune, în perioada între 25 iunie-01 iulie 2002 le-au expediat în Turcia şi Cipru (turcesc), unde ultimele, contrar voinţei lor, au fost expluatate sexual.Inculpatul Valeriu Rusu nu şi-a recunoscut vinovăţia şi a declarat că dânsul personal nu a expediat pe nimeni

în străinătate, stătea acasă, taică-său Constantin Rusu ocupându-se de afacerile cu turism şi rareori îi dădea unele însărcinări pe care el le îndeplinea. Constantin Rusu, tatăl lui Valeriu Rusu şi fondator al afacerii ilegale a decedat la 2 octombrie 2003 ( vol.3, f.d. 223). În cadrul urmăririi penale la 17.08.2002, în prezenţa apărătorului, el a recunoscut că a organizat plecarea Tatianei Oleinic în calitate de chelneriţă sau dansatoare în Cipru ( vol.1, f.d. 202-209), iar la 20.11.2002 ( vol.2, f.d. 225-226) afirma, că fiul Valeriu Rusu a discutat cu persoana dată. Partea vătămată Oleinic Tatiana a declarat în şedinţa judiciară că într-adevăr a fost trimisă în străinătate de Constantin şi Valeriu Rusu din contul lor, dar a renunţat la depoziţiile date la urmărirea penală, deoarece a plecat benevol şi ştia că se va ocupa cu prostituţia. A fost întoarsă în Republica Moldova pe motiv de sănătate.

Cu toate acestea consider că probele acumulate şi analizate în cadrul şedinţei confirmă comiterea infracţiunii de trafic a fiinţelor umane în privinţa lui T. Oleinic şi S. Natenzon, iar declaraţiile date de Oleinic T. în şedinţă de judecată urmează a fi apreciate de către instanţă ca fiind date din teama de inculpat şi complicii săi neidentificaţi.

Aşadar, în cadrul urmăririi penale a fost fixat că Tatiana Oleinic la 01.07.2002 pe cale aeriană a plecat în Turcia ( vol.1, f.d.9) şi s-a reîntors în Republica Moldova la 08.07. 2002 ( vol.1, f.d.11). În intervalul acesta a făcut la 5 iulie 2002 un apel telefonic părinţilor săi (vol.1, f.d.2), comunicându-le unde se află şi că este forţată să presteze servicii sexuale. Anume apelul telefonic al fiicei a determinat pe părinţii ei să se adreseze organelor de drept. Partea vătămată Bulancea Maria a confirmat că în aeroportul din Istanbul Tatiana Oleinic aflând că urmează a fi exploatată sexual, a rămas şocată. I-a comunicat că a fost înşelată. La sosirea în Cipru le-au fost luate documentele de către 2 persoane de origine turcă, inclusiv unul pe numele Aihan, iar ele fiind aduse în cazinoul “Crazy Ghirls”, violate întâi de patroni, iar pe urmă impuse să întreţină relaţii sexuale cu clienţii ( vol.1, f.d. 115-116).

În cadrul urmăririi penale Oleinic T. a declarat că numai ajungând în Cipru şi-a dat seama că Valeriu şi Constantin Rusu erau cunoscuţi cu persoana pe nume Victoria, care le-a întâmpinat în Istanbul precum şi cu Aihan cu Chemal, de la care a aflat că a fost vândută şi că pentru ea au fost plătite sume mari de bani, şi, ca urmare ea va acorda servicii sexuale la indicaţia patronilor. Până a ajunge în străinătate, prin intermediul unui anunţ în ziarul “Makler” a aflat

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI


25

despre posibilitatea angajării la muncă peste hotarele ţării. A telefonat la numărul indicat şi la 24.05.2002 s-a întâlnit cu Constantin Rusu în incinta şcolii nr. 28 din sectorul Botanica, unde au discutat despre posibilitatea angajării la muncă în Turcia şi Cipru. De ei s-a apropiat fiul lui C. Rusu - Valeriu Rusu, care i-a comunicat că ei de câţiva ani se ocupă cu angajarea fetelor la muncă în ţările indicate. I s-au cerut fotografii în costum de baie şi seminud (topless); explicându-i-se că aceasta este cerinţa patronilor străini. Oleinic T. a spus că la moment face o cură de tratament şi după încheierea acesteia va lua legătura cu ei. La 17 iunie 2002 s-a întâlnit cu Valeriu Rusu şi i-a transmis buletinul, iar peste 3 zile a fost telefonată la domiciliu de către Valeriu Rusu şi informată să vină la Chişinău pentru a pleca la muncă în Turcia. La 30 iunie 2002 a sosit la Chişinău şi Constantin Rusu a cazat-o la hotel, iar pe data de 01 iulie 2002 au plecat împreună la aeroport, unde de ea s-a apropiat Valeriu Rusu şi i-a lămurit că în aeroportul din Turcia va fi întîmpinată de o persoană pe nume Victoria. Tot atunci împreună cu alte fete a zburat în Turcia, unde a întîmpinat-o Victoria, apoi a zburat în Cipru şi acolo au întîmpinat-o câteva persoane, printre care era şi un turc pe nume Aihan. A fost adusă în clubul “Crazy Ghirls” şi impusă să acorde servicii sexuale contrar voinţei. În câteva zile i s-a înrăutăţit starea sănătăţii, ea avînd probleme cardiace şi la 08 iulie a revenit în Moldova ( vol.3, f.d. 33-35, 100-104, 109-114). Din aceleaşi depoziţii reiese că îi este frică de Constantin, Valeriu Rusu şi complicii lor, inclusiv pe motiv că pentru ea a fost achitată o sumă mare de bani , însă ea nu a putut-o “recupera”.

Partea vătămată, Natenzon Silvia, a cărei audiere în judecată a fost imposibilă deoarece este plecată din Republica Moldova, la urmărirea penală a declarat că Rusu Valeriu şi Constantin i-au promis că o vor angaja în Turcia în calitate de de chelneriţă, din contul lor i-au perfectat paşaport, au procurat bilete pentru avion. La Istanbul a fost întâmpinată de un cetăţean turc şi împreună cu alte fete a fost dusă în oraşul Izmir, unde au fost „vândute” şi impuse să acorde servicii sexuale. Ulterior a fost „revândută” altui „patron” din oraşul Mersi.Numai în Turcia a înţeles că prin înşelăciune tatăl şi fiul Rusu au vândut-o ca pe un bun şi că ei activează de comun acord cu „partenerii” lor turci.

Acţiunile inculpaţilor au fost înlesnite în mare parte de situaţia materială şi familială în care se aflau cele două victime. Tatiana Oleinic, în vârstă de 25 de ani la momentul traficării sale, era o mamă singură care-şi creştea fiul preşcolar din pensia de invaliditate pe care o primea. Ea este invalida de gradul 2 şi pensia

ei în anul 2002 constituia 150 lei, aproape 12 dolari americani. Ţinând cont de atitudinea fostului ei soţ, care era departe de gândul de a-şi ajuta familia, ea trebuia să împartă lunar această sumă infimă la două persoane. Acest venit, mizer chiar şi pentru o ţară africană, – 20 cenţi pe zi de persoană, este una dintre cauzele principale ce a aruncat-o pe disperata femeie în braţele traficanţilor. Dacă mai adaugăm că feciorul era bolnavicios, fiind deseori internat la spital, obţinem un monstruos tablou al realităţii cotidiene.

Rusu Constantin şi Rusu Valeriu ştiau foarte bine despre situaţia Tatianei şi a altor victime. În şedinţa de judecată, la întrebarea procurorului, dacă inculpaţii erau la curent cu problemele ei, partea vătămată a declarat că ştiau. Chiar motivul amânării plecării în străinătate a servit spitalizarea fiului, fapt despre care i-a relatat lui Constantin Rusu. De asemenea, i-a spus că este divorţată. Tot Oleinic T. a mai adăugat „Ce mamă va pleaca de viaţa bună la lucru peste hotare?”.

Nu a fost mai bună nici soarta Silviei Natenzon, ai cărei părinţi sunt ambii, orbi, invalizi de gradul 1. Inculpaţii erau la curent cu tratamentul inuman aplicat victimelor. Din înregistrările telefonice ale convorbirilor lui Valeriu Rusu cu complicii săi desprindem următorul pasaj: ( vol.2, f.d. 65)- Silvia a sunat...- Şi ce, au vândut-o?- Da, au vândut-o. Dar de atunci ea nu a primit nici un ban.- Şi unde ea, poate veni în Stambul?- Nu ştiu. Ea a spus că nu a văzut bani de atunci.- Ei, bine...- Aşa-i. Ea spune că stăpânul acesta e mai bun, numai că nu o plăteşte. Şi ieri cînd am sunat-o, ei deodată au vândut-o.- Deodată?- Da, a doua zi au vândut-o.- Şi ce, s-au achitat cu ea?- Nu.

„Marfă”, „stăpân”, „vânzare” sunt cele mai dese cuvinte utilizate în convorbirile inculpaţilor. Inculpatul Rusu Valeriu, ca şi tatăl său, se ocupa cu traficarea persoanelor în Turcia şi Cipru. În afară de probele enunţate, materialele dosarului conţin multiple confirmări în acest sens. Convorbirile telefonice, legal interceptate dintre Constantin şi Valeriu Rusu, dintre ei şi complicii lor abundă în referiri directe sau indirecte privind natura afacerii lor. Iată numai câteva exemple:


26

- De ai şti tu ce fete trimit eu luni în Cipru!- se laudă inculpatul Rusu „companioanei” sale. Sau: „Eu luni încă patru fete trimit la Cipru”. Tot în aceeaşi discuţie: „Ne revine 1100 dolari”. / vol.2, f.d.61/ În altă discuţie se arată nemulţumit că un „companion” din Turcia nu se achită la timp şi tergiversează plata banilor cuveniţi, deşi Rusu V. îi mai trimite o persoană.

Rusu Valeriu relatează prietenilor săi că din povestirile “fetelor” din Cipru ştie că i se trimit 1100 euro pentru fiecare persoana, însă la el ajung doar 600 euro de persoană. O caracteristica cât se poate de succintă a inculpatului Rusu Valeriu este făcută de el însuşi şi o găsim în vol.II f.d. 64. Ţin s-o redau în original:“Мне главное моя доля”

De asemenea din discuţiile telefonice dintre Constantin şi Valeriu Rusu (vol.2 f.d. 54-76) reiese că inculpaţii se înţelegeau între ei cum să se comporte în legătură cu adresările T. Oleinic şi Natenzon S. la poliţie. Alte probe ce urmează a fi puse la baza sentinţei de condamnare sunt: procesele-verbale de recunoaştere după fotografii a inculpaţilor Rusu C. şi V. (vol.3 f.d. 31-33,35-36), anunţurile în ziarul “Makler” privind angajarea la lucru în străinătate a femeilor tinere (vol.1 f.d. 46), procesul-verbal de ridicare de la Valeriu Rusu a certificatelor medicale pe numele Silviei Natenzon şi a înştiinţărilor de primire a valutei străine de la complicii săi din Turcia şi Cipru, inclusiv 1600 dolari de la Aihan (v.1, f.d. 148), a ridicării fotografiilor persoanelor traficate, biletelor avia (v.1, f.d. 55-73). Probele expuse cu certitudine confirmă vinovăţia lui Constantin Rusu şi Valeriu Rusu de traficarea cet.Oleinic T. şi Natenzon S. în scop de exploatare sexuală comercială, acţiuni săvârşite prin înşelăciune, repetat, asupra a două sau mai multe persoane, adică trafic comis de mai multe persoane. Luând în consideraţie prevederile art. 10 alin.(1) CP RM în vigoare, solicit încadrarea faptei comise în baza art. 165 alin.(2) literele a), b), d) CP RM în redacţia Legii nr. 985-XV din 18.04.2002. Deoarece în cadrul urmăririi penale s-a constatat că partea vătămată Bulancea Maria a fost traficată de alte persoane, nu de către inculpaţi, acest

episod urmează a fi exclus. De asemenea se confirmă învinuirea lui Rusu C. şi Rusu V. de recrutarea persoanelor pentru practicarea prostituţiei, infracţiune prevăzută de art. 220 alin.(1) CP RM. ( episoadele ce ţin de recrutarea cet. Duşa T. şi Cacean V.)

În ce priveşte inculpatul Rusu Constantin solicit emiterea unei sentinţe de încetare a procesului penal pentru infracţiunile prevăzute de art. art. 220 alin. (1) CP RM şi 165 alin.(2) lit. a), b), d) CP în baza art. 391 al.1 pct.2) CPP RM. La stabilirea pedepsei lui Valeriu Rusu, rog ca instanţa conducându-se de prevederile art.275 C.P. să ţină cont de caracterul acţiunilor criminale ale inculpatului, de personalitatea acestuia, de faptul că are la întreţinere un copil minor (circumstanţa legală atenuantă prevăzută de lit. d) a art. 76 CP RM), că este invalid de grupa 2 şi să-l recunoască culpabil de:- Comiterea infracţiunii prevăzute de art. 220 alin.(1) CP cu stabilirea unei amenzi în mărime de 800 salarii minime, de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 165 alin.(2) lit. a), b), d) CP, stabilindu-i pedeapsa 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis.- În temeiul art. 8, 10 ale Codului Penal, art. 39 al.1 CP RM (în redacţia legii din anul 1961) a-i stabili, prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai gravă, definitiv 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Pedeapsa pe care am propus-o, va fi una echitabilă. Puteţi să uşuraţi soarta inculpatului, dar să nu-l lăsaţi fără pedeapsa pe care o cer în măsura egală atât conştiinţa ştirbită a victimelor, cât şi conştiinţa societăţii, a cărei reprezentant sunteţi.Vă mulţumesc pentru atenţie!

ADNOTARE: prin sentinţa judecătoriei Buiucani din 28 martie 2005 inculpatul Valeriu Rusu a fost condamnat în baza art. 165 alin.(2) lit. a), b), d) CP RM la o pedeapsă de 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău apelul inculpatului a fost respins, fiind menţinută hotărârea primei instanţe.

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI


27

Înfăptuirea adecvată a justiţiei în mare măsură este determinată de eficacitatea mecanismului asigurării drepturilor victimelor la repararea prejudiciului moral şi material în cadrul examinării procesului penal. Dreptul celui vătămat de a cere repararea prejudiciului cauzat printr-o infracţiune în cadrul unui proces penal se realizează prin intermediul acţiunii civile înaintate în procesul penal. Potrivit art.219 alin (1) Cod de procedură penală acţiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu material sau după caz le-a fost adusă daună reputaţiei profesionale nemijlocit prin faptă (acţiunea sau inacţiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârşirea acesteia. Acţiunea civilă poate fi înaintată de la pornirea procesului până la terminarea cercetării judecătoreşti.

Acţiunea civilă în procesul penal este cererea persoanei fizice sau juridice, care a suferit o pagubă materială sau morală produsă prin infracţiune, pentru repararea pagubei, adresată învinuitului (inculpatului) sau persoanei care poartă răspundere materială pentru acţiunile acestora.

Pentru exercitarea şi soluţionarea acţiunii civile în procesul penal se cer următoarele condiţii:

infracţiunea trebuie să producă un prejudiciu material;

între infracţiunea săvârşită şi paguba reclamată trebuie să existe un raport de cauzalitate. Între orice fapt ilegal şi urmările survenite, pot exista atât legaturi necesare, cât şi întâmplătoare, dar tragerea la răspundere pentru consecinţele survenite, e posibilă când ele constituie rezultatul inevitabil al faptei săvârşite;

acest prejudiciu trebuie să fie cert, ceea ce înseamnă că el există este incontestabil şi poate fi evaluat;

să existe o manifestare de voinţă din partea celui vătămat în legătură cu despăgubirea sa.

Pentru a porni acţiunea civilă în conformitate cu art.221 alin.(1) Cod de procedură penală este necesară depunerea unei cereri de către partea civilă sau reprezentantul său. Îndeplinirea unei asemenea condiţii nu este obligatorie în cazul în care acţiunea civilă este intentată de procuror pentru apărarea intereselor persoanei incapabile(art.71 alin.(1) Cod de procedură civilă). Exercitarea şi soluţionarea acţiunii civile în cadrul

procesului penal concomitent cu soluţionarea cauzei penale, prezintă anumite avantaje, care permit:

- a stabili sub toate aspectele, complet şi obiectiv circumstanţele cauzei penale, inclusiv cuantumul prejudiciului material, acordând astfel posibilitatea calificării corecte a faptei ilicite, determinând justa soluţionare a cauzei penale;- a soluţiona concomitent problema răspunderii penale şi civile; - a soluţiona rapid acţiunea civilă;- persoana trasă la răspundere penală are posibilitatea să se apere concomitent de acuzare şi de acţiune civilă.

În conformitate cu art.221 Cod procedură penală subiect activ al acţiunii civile este partea civilă. Partea civilă este persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată împotriva învinuitului (inculpatului), sau a persoanei care poartă răspundere pentru faptele acestuia. Spre deosebire de partea vătămată, care poate fi numai o persoană fizică, parte civilă poate fi atât persoana fizică, cât şi una juridică.

Pentru apărarea intereselor minorilor, a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu, precum şi a persoanelor juridice, în calitate de parte civilă sunt calificaţi reprezentanţi legali. Drepturile părţii civile sunt înscrise în art.62 alin.(1) Cod de procedură penală şi sunt similare, în mare parte, cu drepturile altor participanţi, de aceea le remarcăm numai pe acelea care îi aparţin în exclusivitate. Deci, partea civilă are dreptul să ceară de la ofiţerul de urmărire penală, procuror, judecător efectuarea măsurilor de asigurare a acţiunii civile; să susţină sau să renunţe la acţiunea civila în orice etapă a procesului penal dacă legea permite şi să atace hotărârile instanţei de judecată, în ceea ce priveşte latura civilă. Partea civilă este obligată să prezinte documente, care atestă acţiunea civilă şi să dea lămuriri asupra fondului acestei acţiuni. Răspunderea pentru pricinuirea pagubei materiale o poartă învinuitul (inculpatul). Când însă acesta este minor sau insolvabil, pot fi chemaţi în procesul penal în calitate de parte civilmente responsabilă: părinţii, înfietorii, tutorii, alte persoane, precum şi persoanele juridice, care, în virtutea legii, poartă răspundere materială pentru acţiunile învinuitului dacă

ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

Mihai MALAIProcuror, şef-adjunct al secţiei judiciar-civile


28

ei nu vor dovedi, că dauna n-a fost provocată din culpa lor. Printre alte drepturi ale părţii civilmente responsabile sunt: dreptul de a obiecta în privinţa acţiunii civile; de a lua cunoştinţă de materialele dosarului penal în ceea ce priveşte acţiunea civilă; de a ataca hotărârile instanţei de judecată referitoare la latura civilă.

Acţiunea civilă poate fi intentată, din momentul începerii urmăririi penale până la încetarea cercetării judecătoreşti, de către partea civilă sau reprezentantul ei. Aceşti subiecţi au dreptul atât de a intenta acţiunea civilă, cât şi de a refuza intentarea ei. Refuzul în faza urmăririi nu lipseşte de dreptul de a intenta acţiunea civilă în faza dezbaterilor judiciare. Alături de latura penală a procesului penal procurorului este investit cu atribuţii şi sub aspectul laturii civile.

Astfel potrivit alin.(2) art.51 Cod de procedură penală procurorul este în drept să pornească o acţiune civilă împotriva învinuitului (inculpatului) sau a persoanei care poartă răspundere delictuală pentru acţiunile (inacţiunile) acestora în două situaţii:

în interesul persoanei vătămate dacă această nu se poate adresa personal din cauza de sănătate, vârstă înaintată, incapabilitate sau din alte motive întemeiate, nu-şi poate realiza personal dreptul subiectiv de repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune;

în apărarea drepturilor şi intereselor statului şi ale societăţii (art.71 alin.(3) Cod de procedură civilă).

În acest context este necesar de menţionat că, procurorul urmează să solicite obligatoriu de la învinuit (inculpat) sau de la persoana care poartă răspundere delictuală pentru acţiunile (inacţiunile) acestora, încasarea în beneficiul statului mijloacelor cheltuite pentru tratamentul în spital al pătimitului, cît şi sumele achitate pentru perioada aflării pătimitului pe buletinul de boală.

Condiţiile punerii în mişcare a acţiunii civile în procesul penal sunt:

capacitatea de exerciţiu şi de folosinţă a reclamantului;

competenţa în materia respectivă a instanţei; lipsa unei hotărâri în privinţa aceluiaşi litigiu; depunerea unei cereri.

Elementele pe care trebuie să le cuprindă o acţiune civilă în procesul penal sunt expres determinate în alin.(3) art.221 Cod de procedură penală. Astfel, în cerere se indică cauza penală în procedura căreia urmează să fie intentată acţiunea civilă, cine înaintează acţiunea, valoarea acţiunii şi cerinţa de despăgubire.

Pentru asigurarea acţiunii civile, ofiţerul de urmărire penală care gestionează cauza penală in conformitate cu alin.(2) pct.13) art. 57 Cod de procedură penală este obligat să întreprindă măsurile necesare, pentru asigurare

reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune, să pună sub sechestru averea bănuitului, învinuitului sau a persoanelor care poartă răspundere materială pentru acţiunile lor, sau a altor persoane la care se afla averea dobândită pe cale criminală.

Probaţiunea acţiunii civile în procesul penal se efectuează conform ordinii generale stabilită prin legea procesual-penală. Astfel, obligaţia probaţiunii caracterului şi mărimii pagubei materiale pricinuită de infracţiune este pe seama organelor de urmărire penală şi a procurorului. Caracterul şt mărimea pagubei formează un component indispensabil obiectului probaţiunii (art.196 Cod de procedură penală). Asemenea împrejurări pot fi obţinute numai din sursele stabilite prin lege (art.93 alin.2 Cod de procedură penală). Modul de recuperare a pagubei, poate fi diferit: repararea daunei în natura (punerea la dispoziţie de către partea civilmente responsabilă a unui obiect de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, repararea lucrului deteriorat) sau compensarea în bani a unei pagube. Compensarea în întregime a daunei este considerată conform art.76 pct. f) Cod penal drept circumstanţă atenuantă la stabilirea pedepsei penale. Cuantumul prejudiciului pricinuit prin sustragere, neajuns, nimicire sau deteriorare a bunurilor proprietarului este determinată conform preturilor libere de piaţă. În lipsa preţurilor de piaţă, valoarea bunurilor sustrase poate fi stabilită în baza concluziei de expertiză merceologică. Acţiunea civilă se examinează în cadrul procesului penal numai în măsura în care a fost alăturată acţiunii penale şi împreună au ajuns în faţa instanţei penale. Este competentă de a judeca acţiunea civilă în procesul penal indiferent de valoarea acţiunii, instanţa competentă care examinează cauza penală. Acţiunea civilă în procesul penal se soluţionează în conformitate cu cerinţele Codului de procedură penală. La examinarea acţiunii civile sunt aplicate normele civile şi ale procedurii civile în cazul în care procedura penală nu prevede asemenea reglementări. Dacă la soluţionarea acţiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părţii civile, apare necesitatea de a amina judecarea cauzei pentru a fi administrate probe suplimentare, instanţa poate să admită în principiu acţiune civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile.

Potrivit prevederilor cuprinse în art.401, 421 Cod de procedură penală titulari ai dreptul de a declara apel sau recurs împotriva hotărârii în ce priveşte latura civilă a procesului penal sunt numai partea civilă, partea civilmente responsabilă, procurorul şi inculpatul.Persoana care n-a intentat acţiunea civilă în cadrul procesului penal, precum şi persoana a cărei acţiune civilă n-a fost soluţionată, are dreptul la înaintarea aceleiaşi acţiuni în ordinea stabilită de procedura civilă.

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI


29

În prezentul articol aşi dori să pun începutul unei analize a procesului organizării şi dirijării activităţii procurorilor, în care ar trebui să se includă toţi procurorii, iar acei care au atins performanţe să se împărtăşească cu experienţele lor, pentru a evita comiterea de greşeli de către colegii lor, procurorii – şefi. Însemnătatea noţiunii de organizare şi dirijare a activităţii Procuraturii include - Funcţiile de organizare şi dirijare specifice procurorului de sector, raion.Definiţia: - sensul noţiunilor de „organizare şi dirijare a lucrului Procuraturii” se determină ca o parte componentă a teoriei şi practicii supravegherii de procuror la executarea funcţiilor determinate de prevederile Constituţiei.Noţiunea: – organizarea lucrului înseamnă reglementarea prin consolidare a factorului uman pentru atingerea unui anumit scop, prin a forma o anumită sistemă.Dirijarea: – expresia de voinţă influentă a procurorului şef asupra subalternilor, sistemului în scopul dobîndirii unor rezultate la maxim în urma folosirii capacităţilor intelectuale ale colectivului.

Organizarea activităţii Procuraturii sectorului, raionului include mai mulţi factori, cum ar fi analiza activităţii Procuraturii în ultimii 3 (trei) ani – pentru a determina volumul de lucru, ca mai apoi;

a) să fie distribuite prin ordin obligaţiunile de funcţii a fiecărui procuror;b) să fie revizuită posibilitatea ca procurorii să se înlocuiască unii pe alţii, în caz de necesitate;c) determinarea orarului de lucru şi planificarea zilei de lucru;d) distribuirea la maximum a obligaţiunilor de lucru între procuror şi adjuncţi.

Principiile după care trebuie să fie împărţite obligaţiunile de serviciu pot fi divizate după următoarele criterii:

a) după obiect;b) teritorial;c) ramural.

La nivel de sector şi raion consider că, cel mai potrivit principiu la ora actuală este principiul obiectului de supraveghere şi control. După acest principiu astăzi activează Procuratura sectorului Botanica. În cadrul conducerii şi dirijării activităţii procuraturii de sector sau raion un rol important îl are adoptarea deciziei administrative şi conştientizarea executorului.

Dispoziţia de administrare este o formulă de executare exprimată în planul de lucru al Procuraturii. Controlul executării este un principiu obligatoriu al administrării stării de lucru în sector. Obiectivele controului sunt orientate asupra

plenititudinei, calităţii şi termenilor executării însărcinărilor de către subalterni. Ţelul controlului – depistarea la timp a neregulilor şi lichidarea eventualelor urmări nefaste.

Sistemul de control include: Ascultarea periodică a rapoartelor şi informaţiilor

lucrătorilor operativi; Analiza sistematică a stării de fapt pe direcţii de activitate

şi dezbaterile la şedinţele operative ale procurorilor; Studierea de către procurorul – conducător sau adjuncţii

lui a informaţiilor, notelor informative, altor acte parvenite în Procuratură sau remise altor organe.

Pentru ca sensul organizării activităţii Procuraturii să-şi atingă scopul depinde de multe derivate şi una din ele este planificarea lucrului. Practica de administrare a activităţii Procuraturii presupune două din cele mai răspîndite forme:

planificarea de lungă durată – cincinală, anuală şi trimestrială;

planificarea curentă - planificarea săptămînală şi zilnică.

Planificarea de lungă durată este planul strategic al Procuraturii pe o durată de 5 ani – termenul Constituţional de numire în funcţie al procurorului – şef. El include mai multe compartimente şi direcţii principale de activitate. Planul dat se întocmeşte în baza unei analize minuţioase a situaţiei în raion, cu specificul economico – social, demografic, nivelul legalităţii, starea criminogenă în dinamică.

Funcţiile suplimentare ale administraţiei sunt - Analitica – informaţională care cuprinde colectarea şi analiza informaţiei necesare pentru dirijare şi control al activităţii Procuraturii şi cuprinde:a) Ordinile, indicaţiile Procurorului General;b)Deciziile Colegiului Procuraturii RMoldova;c) Hotărîrile Consiliului;d) Hotărîrile şi recomandările Consiliului ştiinţific şi alte acte ale conducerii al Procuraturii Generale;e) Informaţii despre activitatea Procuraturii RM;f) Informaţii despre activitatea altor organe de drept din teritoriu;g) Informaţii privind starea legalităţii şi combaterii criminalităţii în sector, raion şi pe unele direcţii ramurale; Acestă funcţie este caracteristică pentru majoritatea procurorilor din teritoriu. Aprecierea curentă şi în totalitate a lucrului îndeplinit de colaboratorii Procuraturii cuprinde:a) ascultarea rapoartelor personale ale colaboratorilor (conform graficului)b) trimestrială;c) atestarea.

ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA

ACTIVITĂŢII PROCURATURII Florin VALICU

Procurorul sectorului Botanica, mun. Chişinău


30

Изменение политического строя, экономических и общественных отношений, создание правового государства и процесс демократизации общества неизбежно влечет за собой серьезные судебные преобразования. Большинство подлинно де-мократических стран с целью построения не-зависимой судебной власти внедрили в свое национальное законодательство, и применяют успешным образом на практике такой правовой институт как - суд присяжных. Такая потребность, по мнению автора, возникла в РМ еще в начале 1990-х годов, тогда когда только данная форма суда могла бы с наибольшей полнотой воплотить демократические принципы правовой системы государства и сдержать обрушившийся поток коррупции.

Важно отметить, что суд присяжных — это не самостоятельное постоянно действующее судебное учреждение, а особая форма суда, коллегиальное присутствие, состоящее из двух-трех коронных (профессиональных) судей иместных жителей (присяжных заседателей), временно призванных в суд для решения вопроса о виновности подсудимого на основе своего жизненного опыта и чувства справедливости. При вердикте присяжных «нет, не виновен» подсудимый освобождается прямо в зале суда. Если вердикт: «да, виновен», профессиональные судьи назначают ему меру наказания. В данном контексте справедливы и высказывания скептиков данного института, в случаях оправдания подсудимых, вина которых, по их мнению - мнению профессионалов была полностью доказана. Данный тезис даже если он и справедлив, может быть опровергнут, простым правилом: лучше 10 виновных будут освобождены от ответственности, чем один невиновный будет привлечен к уголовной ответственности и понесет незаслуженное уголовное наказание. Кроме того, отсутствие формализма, свойственного профессиональным судьям, и глубокое знание присяжными

заседателями условий народной жизни выгодно отличают суд присяжных от коронного суда. Присяжным заседателям из общей массы граждан более понятны побудительные мотивы к преступлению большинства подсудимых, в связи, с чем в их приговора как показывает мировая практика более просты и справедливы, в которых отражается отношение народа к явлениям действительности, заставляющие изменить ряд устаревших и жестоких законов, не соответствующие представлениям общества о соотношении преступления и наказания.

Немаловажным является тот факт, что сама методика формирования суда присяжных является «коррупционным барьером» демократи-ческого государства. Так, в большинстве стран суд присяжных формируется следующим обра-зом: после вынесения постановления о назна-чении дела к рассмотрению судом присяжных судья дает распоряжение аппарату суда об обеспечении явки в данное судебное заседание не менее двадцати присяжных заседателей. Суд обязан не менее чем за семь суток уведомить гражданина о времени, когда он должен явиться в суд для исполнения обязанностей присяжного заседателя. В день, назначенный для открытия судебного разбирательства, аппарат суда отбирает путем случайной выборки из явившихся в суд присяжных заседателей определенное постановлением судьи их число.

Отбор присяжных заседателей осуществляется путем освобождения судьей присяжных заседателей от участия в рассмотрении дела, разрешения вопросов об их отводах и самоотводах, а также немотивированного отвода со стороны обвинения и защиты. Все вопросы, связанные с освобождением присяжных заседателей от участия в рассмотрении дела, а также самоотводы и отводы, заявленные присяжным заседателям, разрешаются председательствующим судьей единолично без удаления в совещательную

БЫТЬ ИЛИ НЕ БЫТЬ СУДУ

ПРИСЯЖНЫХ В РЕСПУБЛИКЕ

МОЛДОВА? Александр ПОДЛЕСНОВ Прокурор в прокуратуре сект. Буюкань, мун. Кишинэу

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI


31

În ultimele decenii a avut loc o majorare substanţială a crimelor legate de circuitul ilegal de substanţe narcotice, care atrage consecinţe din cele mai grave asupra persoanei, atît din punct de vedere fizic, cît şi psihic. Narcomania în prezent a luat proporţii deosebite şi determină în cele din urmă moartea consumatorului de droguri. Totodată, a luat amploare traficul de substanţe narcotice, care constituie o sursă de venit fabuloasă, reprezentînd una dintre cele mai periculoase forme ale criminalităţii organizate.

Astfel, atualmente în Republica Moldova se află la evidenţa la IMPS Dispensarului Republican de narcologie 7953 persoane, dintre care 4213 în mun. Chişinău. Din ei sunt afectaţi de HIV/SIDA -832 de persoane; în mun. Chişinău 251; în sect. Buiucani - 47 persoane. Din numărul celor aflaţi la evidenţă, pe republică -291 sunt minori (mun. Chişinău 182).În decursul ultimilor cinci ani, nici unul dintre consumatorii de droguri nu au fost depistaţi şi îndreptaţi la medici pentru a fi puşi la evidenţă profilactică de către organizaţiile şi instituţiile în care lucrează, instituţiile de învăţămînt, organizaţiile obşteşti, organul de autoadministrare locală. Creşterea esenţială a numărului de persoane trase la răspundere

penală pentru consum de droguri este nemijlocit legată de faptul că lipseşte sau este la un nivel superficial lucrul profilactic cu această categorie de personae. Spre regret, s-a stabilit că, activitatea desfăşurată de colaboratorii poliţiei, organul de administrare publică locală, Comisia pentru Minori, Inspectoratul pentru Minori şi Cabinetul narcologic lasă mult de dorit. Între organele respective nu există o colaborare strînsă, îndreptată la diminuarea viciilor, acţiunile efectuate sunt spontane, necoordonate cu măsurile întreprinse de alte sectoare. Practic există o colaborare doar între inspectorii poliţiei municipale şi medicii narcologi, dar şi această colaborare se limitează la îndreptarea la medic a persoanelor ce se află la evidenţă şi se eschivează de la tratament medical.

Analiza contingentului aflat sub supravegherea medicului narcolog demonstrează că, 22 la sută din contigentul înregistrat au antecedente penale legate de traficul ilicit şi comercializarea de droguri. Majoritatea lor sunt tineri în vîrstă de pînă la 23 ani, 12 la sută n-au atins vîrstă de 18 ani, 88% - bărbaţi, 82% nu sunt căsătoriţi si 75% nu sunt încadraţi în cîmpul muncii.În urma controalelor efectuate s-a stabilit că, practic de profilaxia atît a alcoolismului, cît şi a narcomaniei

комнату. Кроме того, законодательства некоторых стран предоставляют председательствующему на судебном заседании право непосредственно участвовать в формировании списка присяжных заседателей. Судье также предоставляется право не включать в состав присяжных кандидатов, которые по ряду установленных законодательством оснований не могут выступать в качестве присяжных, либо заявили самоотвод.

Вынесенный судом присяжных вердикт о виновности или не виновности лица не в коей степени ни влияет, ни на права подсудимого, ни на права потерпевшего, так как он не является

окончательным и может быть оспорен в случаях: если имело место нарушение уголовно-процессуального закона или неправильное применение уголовного закона. Национальные законодательства также не запрещают оспаривать слишком мягкие обвинительные приговоры, чем обеспечивают полноту прав потерпевшего.

Хочется верить, что мировая практика положительным образом повлияет на законодательную власть нашей страны, которая финальным аккордом судебной реформы начавшейся в 2003 изберет легитимность суда присяжных.

"NARCOMANIA AZI! VA FI ŞI MÎNE?”

Olga PĂVĂLACHIProcuror în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chişinău


32

se ocupă serviciul narcologic, poliţia municipală. Toate măsurile întreprinse de către organele indicate se reduc la trimiterea persoanelor aflate la evidenţa medicului narcolog, deoarece numai acest lucru este luat în consideraţie în dările de seamă pentru activitatea desfăşurată. În prezent în legătură cu intervenirea modificărilor în legislaţie, tratamentul obligatoriu se efectuează numai în baza unei decizii judiciare în această privinţă, aici suntem obligaţi de a sublinia că şi în cazul unei astfel de decizii, tratamentul se face numai dacă persoana consumatoare de droguri are “Poliţă de asigurare”, în caz contrar tratamentul se face contra plată. Astfel, conform datelor parvenite de la IMPS Dispensarul Republican de Narcologie sunt 605 paturi de profil narcologic. Bolnavii de narcomanie pot beneficia de tratament staţionar în IMSP DRN şi SP nr.5 din Bălţi şi tratament ambulatoriu la narcologul de sector în raion. Tratamentul este acordat în baza asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pentru persoanele asigurate şi cu plată, pentru cei neasiguraţi. Tratamentul este benevol.

Astfel, în conformitate cu Legea RM “Privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi alte substanţe psihotrope” Nr. 713 - XV din 06.12.2001, tratamentul în aceste instituţii se efectuează fără ca bolnavii să fie păziţi. Astfel, în unele cazuri pacienţii aflaţi la tratament în Dispensarul Narcologic al Mun. Chişinău, după 2-3 zile de internare evadează din spital, după care de obicei îşi schimbă locul de trai pentru ca să nu fie vizitaţi la domiciliu de medicul narcolog. Toate persoanele care trebuie să urmeze aceste tratamente sunt aduse de către colaboratorii poliţiei la medicul narcolog doar pentru a constata starea lor în cazurile în care ei au comis contravenţii sau infracţiuni legate de circuitul ilegal al substanţelor narcotice.

Dacă e să ne referim la mijlocele financiare ce se acumulează la realizatorii de droguri avem următoarea situaţie:

Costul unei doze de drog de tip opiaceu - 1,0 ml se estimează la 35-50 lei RM. Doza mijlocie de consum de un bolnav de narcomanie se estimează la 2,0-3,0 ml pe zi (120 lei pe zi sau 45 mii pe an).

Costul unei doze de drog de haşiş - evaluează la 20-25 lei. Doza mijlocie de consum de un bolnav de narcomanie se estimează la 20-25 lei pe zi, respectiv 10000 lei pe an.

Costul unei pastile de “Extazi” - 15-20 USD. Costul unei doze de heroină - 50-60 USD. Costul unui gram de cocaină - 80-90 lei RM.

Calculul total al circulaţiei ilicite de finanţe pentru procurarea drogurilor de către narcomani anual se estimează la circa 150 milioane lei RM.

În situaţia creată observăm că, în urma operaţiunilor efectuate de către colaboratorii poliţiei în scopul prevenirii infracţiunilor legate de droguri se observă evident că investigaţiile efectuate se intensifică numai în direcţia depistării celor care procură substanţe narcotice pentru consum propriu (ulterior aceasta contribuind la ridicarea procentelor de descoperire a infracţiunilor), iar în privinţa celor ce cultivă cînepă, mac, etc. în scopul fabricării substanţelor narcotice, a celor ce desfac aceste substanţe de multe ori investigaţiile efectuate nu sunt ample. Este mai simplu a reţine o persoană ce posedă la sine narcotice în scop de întrebuinţare personală, decît a reţine un traficant de droguri, cu atît mai mult că încadrarea juridică este aceiaşi.

În aşa mod suntem în situaţia cînd la răspundere penală sunt traşi consumatorii de droguri, iar în privinţa realizatorilor de droguri şi întreţinătorilor de spelunci practic nu se i-a nici o măsură de rigoare. Această situaţie, credem, se datorează acelui fapt că, odată cu elaborarea noului Cod penal, legislatorul a încadrat într-o singură normă penală atît infracţiunile ce ţin de circuitul ilegal al substanţelor narcotice fără scop de desfacere împreună cu cele comise cu scop de desfacere. Situaţia creată este catastrofală, deoarece la răspundere penală sunt trase numai persoanele care, de fapt, sunt bolnave, dependente de droguri. În astfel de circumstanţe este explicabil faptul că numărul cauzelor penale de acest gen a crescut dublu pe parcursul unui interval relativ scurt de timp, acest fapt în mare măsură fiind generat de aceea că, infractorii care răspîndesc drogurile nu sunt traşi la răspundere. Cu atît mai grav este faptul că deseori, implicaţi în consumul de droguri sunt minorii, ei fiind mai vulnerabili. Cu atît mai mult că consecinţele întrebuinţării de substanţe narcotice sunt evidente, cum ar fi degradarea personalităţii, decăderea din societate şi ca rezultat o ameninţare pentru genofondul ţării. Accesibilitatea substanţelor narcotice, indiferenţa manifestată de reprezentanţii organelor de drept şi părinţi duce la aceea că, minorii încep a întrebuinţa substanţe narcotice, iar dependenţa de droguri - la comiterea altor infracţiuni, tragedii de familie, vieţi irosite, etc.

În acest sens ţelul organelor de drept în ansamblu şi a fiecărei persoane în parte este de a preîntâmpina astfel de consecinţe.

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI


33

Eficienţa unui sistem de pedepse poate fi apreciată după gradul de atingere a scopului acestora şi impactul efectiv asupra societăţii. Oricare pedeapsă din acest sistem are drept scop şi prevenirea de săvârşirea de noi infracţiuni, ceea ce presupune o individualizare adecvată a reacţiei sociale la faptele prejudiciabile prevăzute de legea penală. Cu atât mai mult se cere o reacţie socială individualizată în cazurile minorilor, ceea ce presupune că minorilor care au săvârşit fapte penale trebuie să li se aplice măsuri care să îmbine severitatea sancţiunii penale cu grija pentru educarea şi reeducarea minorilor, pentru completarea lacunelor educaţiei lor anterioare şi pentru redarea lor societăţii ca oameni folositori.

Probaţiunea reprezintă o modalitate de sancţionare a infractorilor ce constă în organizarea şi executarea supravegherii persoanei învinuite, inculpate sau condamnate prin monitorizarea comportamentului, acordarea de asistenţă individuală şi orientarea lui spre un mod de viaţă corect. Scopul probaţiunii este corectarea şi reeducarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi reintegrarea în societate a persoanelor condamnate.

Noţiunea generică de probaţiune semnifică un sistem de activităţi în domeniul justiţiei penale: anchete sociale (referate de probaţiune presentenţială), intervenţii primare, activităţi ce ţin de sancţiunile şi pedepsele comunitare, activităţi în sistemul penitenciar, supraveghere, probaţiunea ca sancţiune, prevenirea recidivei, etc.

Probaţiunea apare ca un pas important în contextul racordării legislaţiilor naţionale la standardele internaţionale, având drept scop de a crea o zonă intermediară în sistemul de pedepse, o reevaluare a conceptului represiv spre unul curativ. Probaţiunea, un concept iniţial anglo-saxon, obţine tot mai mult dimensiuni internaţionale, atât la nivel de practici de implementare, cât şi de reglementări. Spre exemplu, Rezoluţia 40/33 din 1985 – Ansamblul Regulilor

Minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing) prevăd că detenţia va fi folosită ca ultimă instanţă, pentru perioada cea mai scurt posibil şi separat de detenţia persoanelor adulte, numai după luarea în consideraţie a alternativelor. În acelaşi context, Rezoluţia 45/112 din 1998 –Principiile Naţiunilor Unite pentru prevenirea delicvenţei juvenile (Principiile de la Riyadh) conţin numeroase recomandări privind intervenţia la nivelul comunităţii, a societăţii în general, cât şi la nivelul structurilor şi substructurilor guvernamentale şi nonguvernamentale, sau la nivelul microgrupurilor sociale şi chiar în plan individual, în vederea luării de măsuri preventive în materie, ţinând cont de interesul tânărului.

Modalitatea de organizare a serviciului de probaţiune este cea mai diversă şi care nu se confundă cu serviciile penitenciare sau cele ale poliţiei. Probaţiunea nu presupune numai supraveghere, ci presupune eo ipso şi asistenţă şi consiliere. Astfel funcţionarul de probaţiune (consilierul de probaţiune, ofiţerul de probaţiune) are obligaţia de a acorda ajutor psihologic, social, economic şi de educaţie socială.

Diversitatea serviciilor de probaţiune servesc unui dublu scop: protecţia comunităţii prin supraveghere continuă a infractorului şi reabilitarea infractorului. Beneficiile unei asemenea reacţii sociale sunt evidente: nu toate tipurile de infracţiuni sunt atât de grave încât să necesite detenţii costisitoare; cei eliberaţi sub supraveghere pot obţine sau menţine serviciul şi plăti taxe; infractorii pot avea grijă de propriile familii şi îşi pot îndeplini celelalte obligaţii financiare fără să devină o povară pentru stat.

În dependenţă de etapa la care se află procesul de justiţie, există 3 tipuri de probaţiune: probaţiune presentenţială (întocmirea anchetelor sociale –referatelor de probaţiune presentenţială şi primele intervenţii la nivel de asistenţă şi consiliere), probaţiune sentenţială (inclusiv cea penitenciară)

PROBAŢIUNEA – UN CONCEPT ÎN

IMPLEMENTARE Victor ZAHARIA, şeful Direcţiei probaţiune şi reformă instituţională a Institutului de Reforme Penale


34

şi post-sentenţială (reintegrarea socială după liberarea din locurile de detenţie). Activităţile de implementare a instituţiei probaţiunii în Republica Moldova au demarat în iunie 2003, când la solicitarea Institutului de Reforme Penale a fost format un grup de experţi internaţionali pentru desfăşurarea unei Misiuni de Evaluare a Necesităţilor (MEN), ce avea drept obiective: evaluarea tuturor aspectelor privind implementarea măsurilor de resocializare şi reintegrare a infractorilor din Republica Moldova, inclusiv a celor care există la moment, cadrul juridic, aspecte legate de infrastructură, obstacole, nivelul de profesionalism al personalului, atitudinea societăţii şi impactul acţiunilor de resocializare şi reintegrare.

Pentru faza iniţială de implementare se căuta răspunsul la trei întrebări:

Este probaţiunea o instituţie posibilă de a fi implementată în Moldova şi se doreşte implementarea acesteia?

Care este modalitatea de elaborare şi implementare a probaţiunii?

Care dintre strategii este viabilă pentru dezvoltarea probaţiunii în Moldova?

Ca rezultat al misiunii de evaluare, s-a ajuns la următoarele concluzii:

Există un context pozitiv în care probaţiunea poate fi implementată. Mai mult ca atât, există şi dorinţa angajaţilor să aplice probaţiunea, ceea ce constituie un element important pentru dezvoltarea de perspectivă;

Probaţiunea trebuie elaborată şi implementată pentru adulţi şi minori separat. Pentru adulţi este necesar un sistem de probaţiune. Pentru minori este necesară crearea unui sistem de Resocializare şi Reintegrare. Ambele sisteme trebuie elaborate în evoluţie ţinând cont de structurile şi resursele care sunt disponibile la momentul de faţă. Baza implementării probaţiunii trebuie să-l constituie parteneriatul între structurile guvernamentale şi cele neguvernamentale.

Pentru o implementare mai eficientă a probaţiunii este necesar de a modifica şi cadrul legal, după cum urmează: de a adopta o Lege cu privire la probaţiune sau a introduce în Codul de Procedură Penală prevederi speciale cu referire la probaţiune şi, pentru a pune în aplicare aceste prevederi, este necesar a se adopta Regulamente privind probaţiunea ce ar viza toate problemele care ar putea să apară în procesul de implementare a probaţiunii pe întreg teritoriul ţării.În vederea realizării recomandărilor MEN, în anul 2003, a fost instituit Grupul de Lucru în domeniul probaţiunii. Menirea acestuia este de a elabora cadrul

normativ în domeniul probaţiunii, fiind şi un grup de consultanţă şi referinţă. În luna aprilie 2004 a fost definitivat conceptul legii cu privire la probaţiune. În final s-a propus ca Legea cu privire la probaţiune să cuprindă structura şi conţinutul unei legi ordinare, fiind actul care va introduce noţiunea termenului de probaţiune în Republica Moldova şi baza actelor subordonate, adoptate ulterior.

Prevederi ce permit a iniţia activităţile de probaţiune se conţin în art. 54 CP al RM (Liberarea de răspundere penală a minorilor), art. 55 CP al RM (Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă), art. 59 CP al RM (Liberarea condiţionată de răspundere penală), art. 90 CP al RM (Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei), art. 91 CP al RM (Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen), art. 92 CP al RM (Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă), art. 93 CP al RM (Liberarea de pedeapsă a minorilor), art. 94 CP al RM (Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei), art. 96 CPP al RM (Circumstanţele care urmează a fi dovedire în procesul penal), art 157 CPP al RM (Documentele), art. 176 CPP al RM (Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive), art. 385 CPP al RM (Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei), art. 475 CPP al RM (Circumstanţele care urmează a fi stabilite în cauzele privind minorii), art. 485 CPP al RM (Chestiuni ce urmează a fi soluţionate de instanţă la adoptarea sentinţei în procesul unui minor), art. 170 CE al RM (Instituţiile şi organele care asigură executarea pedepsei), art. 171 CE al RM (Instituţiile şi organele care asigură executarea măsurilor de siguranţă), art. 279 CE al RM (Supravegherea persoanei în perioada pe care a fost amânată executarea pedepsei), art. 281 CE al RM (Supravegherea persoanei în perioada pe care a fost suspendată executarea pedepsei) , art. 285 CE al RM (Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă), art. 288 CE al RM (Supravegherea persoanei liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen), art. 290 CE al RM (Liberarea de pedeapsă a minorilor). În pofida multitudinii de reglementări, acestea nu epuizează obiectul de reglementare a Legii cu privire la probaţiune, care are menirea de a reglementa în plan instituţional şi funcţional activitatea de probaţiune.Activităţile practice de implementare a serviciilor de probaţiune au demarat prin pilotarea probaţiunii presentenţiale în privinţa minorilor. Sub un aspect, probaţiunea presentenţială şi-a găsit o bună reflectare

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIVI

TĂŢI

I PRO

CU

RORU

LUI


35

în actele normative, sub alt aspect, pilotarea noii instituţii în privinţa minorilor va crea o mai bună înţelegere a importanţei depăşirii conceptului represiv de justiţie penală.

De la 01 ianuarie 2004 Institutul de Reforme Penale a iniţiat activităţi de pilotare a Serviciului de probaţiune presentenţială (întocmirea referatelor de evaluare psihosocială a personalităţii) pentru minori. Aceste activităţi se desfăşoară în baza proiectului “Alternative la detenţie şi asistenţă juridică pentru copii în sistemul de justiţie penală”, în parteneriat cu Reprezentanţa UNICEF Moldova.

Utilitatea referatelor de probaţiune presentenţială este evidentă, instanţa de judecată şi ofiţerul de urmărire penală având posibilitate de a aprecia nu numai fapta şi atitudinea faţă de fapta săvârşită de infractor, dar şi gradul de pericol social pe care acesta îl prezintă în general pentru societate. Referatul de probaţiune include în sine informaţii din istoria personală (boală psihică, eşecuri semnificative, pierderi, dificultăţi de învăţare, impulsivitate), despre familie (relaţiile din familie, tip de disciplinare, ataşament, izolare socială, satisfacţie maritală, etc), condiţii de locuit, venituri, vecinătate, dependenţă (jocuri de noroc, alcool, droguri), relaţia cu şcoala (succes, eşec, abandon), cercul de prieteni, stil de viaţă (îşi asumă riscuri, contact cu persoane deviante, petrecerea timpului liber), relaţiile la locul de muncă (stabilitatea la locul de muncă, satisfacţie, calificări, etc), de asemenea date privind comportamentul inculpatului (inclusiv aspectele predelicvenţiale – abandon, fuga de acasă, abuz asupra colegilor), şi în mod special riscul de recidivă şi perspectivele de reintegrare în societate. Mecanismul de solicitare şi întocmire a referatelor

presentenţiale de evaluare psihosocială a personalităţii minorilor a fost conturat pe întreaga perioadă de pilotare. Astfel, întocmirea referatelor de evaluare psihosocială poate fi solicitată de către instanţa de judecată, organul de urmărire penală şi apărător. Referatele sunt întocmite de către consilierii de probaţiune din cadrul Institutului de Reforme Penale, specialişti în domeniul asistenţei sociale şi psihologiei, în colaborare cu Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Modalitatea de implementare a referatelor de probaţiune presentenţială în mun. Chişinău a fost discutată în cadrul seminarelor, atelierelor de lucru şi conferinţelor de evaluare. Ca rezultat, au fost formulate următoarele recomandări:La extinderea pilotării activităţilor de probaţiune presentenţială pentru minori este necesar de a se păstra formula identificată la prima etapă de implementare a proiectului. Întocmirea referatelor presentenţiale urmează să se facă la solicitarea instanţei de judecată, organului de urmărire penală şi a apărătorului.

La faza extinderii pilotării, întocmirea referatelor de probaţiune presentenţială pentru minori urmează să se facă de către angajaţii secţiei penale ai Direcţiilor de Executare, special instruiţi, a căror activitate va fi asistată de către coordonatori în teren din cadrul Institutului de Reforme Penale.

Pentru întocmirea referatelor presentenţiale de evaluare psihosocială consilierii de probaţiune vor cere concluziile specialiştilor din domeniul psihosocial.Din 01 ianuarie 2005, pilotarea serviciilor de probaţiune a fost extinsă şi în Cahul şi Ungheni.

36


HA

Z

DE

N

EC

AZ D O S A R U L L U I T R Ă S N E A

„Nu foloseşte produse alcoolice, nu fumează, alte vicii n-au fost observate” (din caracterizarea eliberată de Primăria com. Chirca, r. Anenii Noi)

“Rag să fiu eliberat din funcţia de adjunct al procurorului, şi transferat în funcţia de procuror în procuratura raionului ...”

(extras din raportul unui procuror, adjunct al procurorului raional)

„На поле я потеряла свои тапочки серого цвета марки „Флоаре” и платок коричневого цвета с рисунком павлина ”

(din lămurirea părţii vătămate)

„Aceştea neînţelegând ce se întîmplă, sau luat din urma lui care a dat bir cu fuguţui”(din rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a ofiţerului de urmărire penală al CPs Rîşcani)

„ … trei găinari s-au înţeles în prealabil să mai dee tîrcoale prin coteţurile vecinilor …, deoarece se preconiza un bancet … şi anume ziua de naştere a stăpînului … la care invitaţii de onoare ... au solicitat ca din meniu să nu lipseacă carnea proaspăt pregătită din găină, şi astfel, la iniţiativa omagiatului cei trei, pe timp de noapte, cînd găinile şi stăpînii lor dormeau, au pătruns în gospodăria lui B.M … şi înhăţînd din coteţ două găini mai adormite, au plecat nederanjîndu-le somnul celorlalte. Ajungînd în stradă „găinarilor” părîndu-le puţină prada, au vizitat şi coteţul gospodăriei cet. NG … de unde s-au ales cu un cucoş şi două găini.

…Vizita operativă la 11.06.05 a colaboratorilor CPs Ciocana la domiciliul lui s-a soldat cu dezamăgirea omagiatului … care imediat fiind reţinut şi-a sărbătorit aniversarea în CPs Ciocana şi cu bucuria nemărginită a găinilor, care au fost salvate şi întoarse proprietarilor

… în cadrul exercitării urmăririi penale pe dosarele în cauză s-a stabilit că bănuiţii au mai săvîrşit furturi similare …iar în total au sustras 54 găini, 12 cucoşi, o gîscă, un răţoi şi un curcan. În cazul în care vor fi recunoscuţi vinoveţi „găinarii” vor avea posibilitate să-şi sărbătoraescă de la două pînă la şapte aniversări după gratii.”

(dintr-o informaţie remisă de procuror pentru a fi difuzată mass-media)

„И в это же время Понятовский толкнул меня рукой в грудь, от чего я упала и ударилась головой об асфальт и в следствии поломала каблук правой туфли …”

(din explicaţii)

„... moldovenii de partea dreaptă a Nistrului au rămas în viaţă ca ţiganii lui Vasile Alexsandri... Cînd am încercat să meditez pe această problemă am născocit cîte şi mai cîte, dar nici unul din procurorii D-oastră, adică, care vi se subordonează nu mă opreau să gîndesc legitim şi logic. Cum se gîndesc procurorii Dumneavoastră, aproximativ aşa cum i-a apreciat Maiacovscii, care a subliniat, cînd a fost întrebat:- de ce D-umnealui scrie poezii, care greu se citesc?- Maiacovschii a întrebat cînd citiţi poeziile mele cu ce vă gîndiţi?Aponentul i-a răspuns că, mă gîndesc cu capul. Maiacovschii i-a răspuns, aşezaţi-vă pe capul Dumneavoastră... Vă aduc la cunoştinţă că şi judecătorii gîndesc aşa ca protivnicii lui Maiacovschii ”

(din plîngerea unui cetăţean)

Layo

ut &

Pro

duct

ion:

reb

el_p

ress

@ya

hoo

.com

BULETIN INFORMATIV SUMAR AL PROCURATURII REPUBLICII ... · organele de ocrotire a normelor de...

Documents

Transcript of BULETIN INFORMATIV SUMAR AL PROCURATURII REPUBLICII ... · organele de ocrotire a normelor de...