Buletin DCDI nr.7

Buletinul Informatival Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Nr. 7, Martie 2008

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare2

Diversele sisteme de clasificare a unităţilor de învăţământ superior elaborate în ultimii ani pe plan naţional au arătat că Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) este una dintre cele mai reprezentative universităţi din România.

Clasificările internaţionale au devenit importante instrumente în competiţia globală, ele reuşind să atragă atenţia atât a potenţialilor viitori studenţi la diferite nivele şi a instituţiilor de învăţământ superior, cât şi a politicienilor şi guvernanţilor, într-o manieră mult mai rapidă şi directă decât alte instrumente utilizate de universităţi. Se estimează astfel că aceste instrumente vor continua să fie utilizate pe scară largă şi să genereze importante reacţii la nivel managerial instituţional, naţional şi chiar la nivel european.

Utilizarea acestor clasificări ca instrumente de publicitate şi acumulare de capital de imagine este, actualmente, nu numai imposibil de evitat dar şi extrem de utilă şi productivă la nivel internaţional, mai ales prin forţa demersului de a polariza şi orienta atenţia diferiţilor actori asupra performanţei învăţământului superior. Centrarea în schimb, a demersurilor manageriale ale instituţiilor de învăţământ superior şi a sistemelor naţionale de învăţământ superior pe efortul de intrare, cu cel puţin 1, 2 instituţii la nivel naţional în aceste ierarhii, trebuie să ia în considerare nu numai efectele pe termen scurt şi deciziile liniare de tip cauză – efect cu impact asupra criteriilor şi indicatorilor diferitelor tipuri de clasificări ci şi implicaţiile acestor decizii pe termen lung.

In februarie 2006 a fost elaborată strategia UBB în vederea accederii între primele 500 universităţi ale lumii prin prisma clasamentului Shanghai. Ne aflăm la doi ani de la elaborarea acestei startegii, care cuprindea diverse analize şi propuneri de politici, şi putem pune în evidenţă câteva realizări şi idei de perspectivă.

Sistemul Shanghai de clasificare a

universităţilor are un important impact internaţional, impact exprimat prin numarul mare de articole şi analize care îl prezintă şi discută. Acest sistem este recunoscut datorită faptului că indicatorii utilizaţi sunt indicatori de prestigiu, obiectivi şi verificabili independent de cei care au propus sistemul de clasificare. Sistemul îşi certifică validitatea şi prin faptul că primele locuri sunt ocupate de universităţi care ar fi fost clasificate acolo şi pe baza unor propuneri venite direct din partea comunităţii ştiintifice.

Intr-o prezentare succintă, criteriile şi indicatorii utilizaţi în Clasamentul Shanghai sunt:

Prestigiul profesional al personalului (1) angrenat în activităţile universităţilor (”Quality of Faculty”) – Premiile Nobel; Medalii Fields şi ”Highly Cited Researchers”.

Prestigiul profesional al absolvenţilor/(2) al celor aflaţi în pregătire (“Quality of Education”) - Premiile Nobel şi Medaliile Fields.

Produse ale activităţii ştiinţifice(3) (“Research Output”). Sistemul Shanghai include aici în primul rând publicaţiile indexate de către Institute for Scientific Information (ISI) (http://www.isinet.com). Acesta este un criteriu care poate fi utilizat şi în context românesc, fiind suficient de saturat în performanţa universităţilor româneşti pentru a putea discrimina între acestea.

Clasamentul Shanghai mai ia în considerare şi un indicator care raportează suma ponderată a indicatorilor menţionaţi mai sus la mărimea instituţiei (resurse disponibile = indicator de eficienţă).

La momentul lansării programului UBB 500, in 2006, s-a constatat că pe baza estimării scorurilor pe care universităţile românesti le obţin în clasamentul Shanghai, UBB a avut în 2005 un scor de 3,96 (comparativ cu scorul de 100 al universităţii Harvard, aflată pe primul loc, şi cu scorul de 8,2 al universităţilor de pe

ultimele locuri din top 500). Concluzia care se degaja de aici era că “este necesară cel puţin o dublare a scorului Shanghai pentru intrarea în top 500”. Pe baza acestei constatări au fost fixate “ţinte” pentru fiecare facultate, vizând numărul de articole în reviste cotate ISI pe care facultatea respectivă trebuie să le publice în perioada 2006-2007.

Comparând proiecţia făcută la începutul lui 2006 cu rezultatele obţinute la sfârşitul lui 2007 (Tabelul 1) se pot costata următoarele:

facultăţile care aveau un scor relativ - mare în producţia de articole cotate ISI (Fizică, Chimie şi Inginerie Chimică, Matematică şi Informatică şi Biologie şi Geologie) au reuşit fie să depăşeasca ţinta propusă pentru 2006-2007 (Chimie-Inginerie chimică, Fizică – dublu faţă de ţintă, Biologie-Geologie) fie să se apropie foarte mult de aceasta (Matemtică-Informatică). Alte trei facultăţi au avut un scor apropiat de ţintă (Psihologie-Ştiinţele Educaţiei, Ştiinţa Mediului) sau relativ apropiat de aceasta (Istorie-Filozofie). Toate celelalte facultăţi au avut scoruri situate cu mult sub ţinta propusă.

Din această analiză se pot trage, - într-o primă instanţă, trei concluzii:

1 – Facultăţile cu profil “experimental”, care au avut o producţie ISI ridicată,

şi-au mobilizat potenţialul în vederea creşterii acesteia.

2 – Facultăţile cu o producţie ISI scăzută (sau absentă) nu au reuşit să se mobilizeze suficient pentru a obţine o rată acceptabilă de creştere a acesteia.

3 – Proiecţia facută în 2006 pare să nu fi fost realistă, cel puţin pentru anumite facultăţi, astfel încât se impune o regândire a acesteia pentru perioada următoare, pe baza unor criterii care să ţină cont de ponderea domeniului în producţia ISI pe plan mondial şi de potenţialul efectiv de creştere în cadrul UBB.

UBB 500Realizări și perspectiveEDITORIAL - Prof. Dr. Ioan Bucur, director Departament CDI

Nr. 7 Martie 2008 3

Pentru o proiecţie mai realistă a producţiei ISI pe domenii din cadrul UBB trebuie să se ţină cont de următorii factori:

1 – Numărul de articole ISI publicat în cadrul domeniului, pe plan mondial; analiza datelor arată că ierarhia, pe baza acestui criteriu, în cadrul domeniilor acoperite de UBB, este următoarea: 1, biologie; 2, fizică; 3, chimie-inginerie chimică; 4, matematică-informatică; 5, psihologie-ştiinţele educaţiei; 6, ştiinţa mediului-ingineria mediului; 7, geologie-inginerie geologica-mine-petrol; 8, economie şi afaceri; 9, sociologie, ştiinţe politice, jurnalism; 10, geografie; 11, ştiinţele sportului; 12, studii culturale-folclor; 13, drept; 14, istorie.

2 – Poziţia actuală a României în clasificările privind producţia ştiinţifică în comparaţie cu alte ţări din Europa şi din lume.

3 – Numărul de cadre didactice din fiecare facultate;

4 – Evolutia numărului de articole în cadrul unei facultăţi (2005, 2006, 2007)

5 - Creşterea pe an a UBB trebuie să treacă de pragul de 30% (pentru a avea o creştere similară cu universităţile din top 500, locurile 400-500)

Pornind de la aceşti factori, proiecţia care se poate imagina pentru perioada 2008-2012 este redată în Tabelele 2 şi 3.

Tabel 2

UBB 500 ISI WEB Prognoza

NR Facultatea cadre 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

1 Facultatea de Biologie si Geologie 78 26 25 36 46 62 83 111 148

2 Facultatea de Business 22 0 0 1 2 3 4 5 7

3 Facultatea de Chimie si Inginerie Chimica 98 91 81 98 110 129 152 179 210

4 Facultatea de Drept 43 0 0 0 1 2 4 7 12

5 Facultatea de Educatie Fizica si Sport 52 0 0 0 1 2 3 5 8

6 Facultatea de Fizica 53 75 110 141 146 159 173 188 204

7 Facultatea de Geografie 67 1 0 0 2 4 7 11 18

8 Facultatea de Istorie si Filosofie 97 22 24 13 27 32 38 45 53

9 Facultatea de Litere 205 1 2 1 4 8 15 28 52

10 Facultatea de Matematica si Informatica 124 40 41 57 66 79 95 114 137

11 Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei 93 7 24 16 30 38 49 63 80

12 Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala 44 2 2 1 3 5 8 12 18

13 Facultatea de Stiinta Mediului 21 5 6 6 8 11 15 20 27

14 Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor 169 6 3 6 9 14 21 32 48

15 Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii 66 1 0 2 3 5 8 12 18

16 Facultatea de Studii Europene 43 6 5 1 7 9 11 14 17

17 Facultatea de Teatru si Televiziune 37 1 0 0 2 3 4 5 6

18 Facultatea de Teologie Greco-Catolica 22 0 0 0 1 2 3 5 7

19 Facultatea de Teologie Ortodoxa 22 1 0 0 1 2 3 5 7

21 Facultatea de Teologie Reformata 11 0 0 0 0 1 2 3 4

20 Facultatea de Teologie Romano-Catolica 5 0 0 0 0 1 1 2 2

Total 1372 285 323 379 469 571 699 866 1083Crestere % fata de anul precedent 13.33% 17.34% 23.75% 21.75% 22.42% 23.89% 25.06%

FacultateaPersonal didactic

Articole ISI în 2005

Număr ţintă de articole ISI

2006/2007

Articole ISI realizate în

2007Fizică 52 73 73 98Chimie şi Inginerie Chimică 95 93 93 141Matematică şi Informatică 118 54 59 57Biologie şi Geologie 67 20 34 36Stiinţa Mediului 19 1 10 6Geografie 62 1 31 0Istorie şi Filizofie 94 12 47 13Psihologie şi Stiinţele Educaţiei 51 1 26 16Sociologie şi Asistenţă Socială 36 0 18 1Drept 33 1 17 0Litere 195 3 98 1Stiinţe economice şi Gestiunea Afacerilor 155 0 78 6Business 20 2 10 1Studii Europene 35 2 18 1Stiinţe Politice şi Administrative 67 1 34 2Educaţie fizică şi Sport 53 0 27 0Teatru şi Televiziune 31 0 16 0Teologie Ortodoxă 21 1 11 0Teologie Greco-Catolică 24 1 12 0Teologie Romano-Catolică 5 0 3 0Teologie Reformată 9 0 5 0DPPD 32 0 16Total 266 736 379

Tabelul 1


universităţile de prestigiu. S-ar putea constata astfel că la unele domenii UBB depăşeşte media instituţiilor din Europa de Est. Pentru o comparaţie cât mai precisă, trebuie să se ţină cont de numărul de cadre didactice şi cercetători de la fiecare facultate. Considerând că UBB este o instituţie mare şi proporţia de cadre didactice a fiecărei facultăţi corespunde aproximativ proporţiei din ţările est-europene se poate face o încercare de estimare a

O altă raportare care se poate face este la media ţărilor est-europene faţă de care România este în urmă la toate domeniile (sub forma în care au fost ele definite de ISI-Thomson) şi se poate fixa ca obiectiv atingerea mediei est-europene. Valorile medii ale numărului de articole/1mil. de locuitori în fiecare ţară cuprind toate instituţiile, fie ele mai mult sau mai puţin performante. UBB, însă, îşi propune să publice atât cât publică

Tabel 3

UBB 500 ISI WEB Prognoza

NR Facultatea cadre 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

1 Facultatea de Biologie si Geologie 78 26 25 36 49 71 103 149 215

2 Facultatea de Business 22 0 0 1 2 3 5 7 10

3 Facultatea de Chimie si Inginerie Chimica 98 91 81 98 115 147 187 238 303

4 Facultatea de Drept 43 0 0 0 1 2 4 8 15

5 Facultatea de Educatie Fizica si Sport 52 0 0 0 2 4 7 12 20

6 Facultatea de Fizica 53 75 110 141 166 195 229 269 316

7 Facultatea de Geografie 67 1 0 0 3 6 11 19 33

8 Facultatea de Istorie si Filosofie 97 22 24 13 25 32 41 52 66

9 Facultatea de Litere 205 1 2 1 4 8 16 32 64

10 Facultatea de Matematica si Informatica 124 40 41 57 74 96 125 162 210

11 Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei 93 7 24 16 33 46 64 88 121

12 Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala 44 2 2 1 3 5 8 13 21

13 Facultatea de Stiinta Mediului 21 5 6 6 9 13 19 28 41

14 Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor 169 6 3 6 10 16 26 42 68

15 Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii 66 1 0 2 4 7 12 20 32

16 Facultatea de Studii Europene 43 6 5 1 8 11 15 20 26

17 Facultatea de Teatru si Televiziune 37 1 0 0 2 3 5 7 10

18 Facultatea de Teologie Greco-Catolica 22 0 0 0 2 3 5 7 10

19 Facultatea de Teologie Ortodoxa 22 1 0 0 2 3 5 7 10

21 Facultatea de Teologie Reformata 11 0 0 0 0 1 2 3 5

20 Facultatea de Teologie Romano-Catolica 5 0 0 0 0 1 1 2 3

Total 1372 285 323 379 514 673 890 1185 1599

Crestere % fata de anul precedent 24.44% 13.33% 17.34% 35.62% 30.93% 32.24% 33.15% 34.94%

numărului de articole posibil de realizat de către fiecare facultate. Deoarece domeniile definite de ISI-Thomson nu corespund perfect cu profilele facultăţilor, s-au realizat unele grupări, atât de facultăţi cât şi de domenii. (Tabelul 4). În tabel se compară eficienţa relativă în termeni de publicare a diferitelor facultăţi. De asemenea este calculat numarul de articole care ar trebui publicat pentru o performanţă relativ egală.

Nr. 7 Martie 2008 5

Dublarea standardelor necesare intrării 9. în clasificări internaţionale de standarde necesare menţinerii relevanţei ştiinţifice locale, regionale şi naţionale şi a rolului universităţii în dezvoltarea regională;

Adoptarea de strategii pe termen lung. 10.

Odată cu lansarea Strategiei cercetării în UBB şi a proiectului UBB 500, Universitatea Babeş-Bolyai a întreprins o mare parte din acţiunile menţionate mai sus (e.g. analiza scorurilor instituţionale, măsuri de stimulare a rezultatelor ştiinţifice, strategii de finanţare, prezentarea în presă a problemelor privind cercetarea în UBB, performanţa şi misiunile acesteia, etc.). Pentru a susţine, însă, proiecţia de producţie ISI (singura care poate cu adevărat să susţină proiectul UBB 500), sunt necesare câteva măsuri concrete, care s-ar putea rezuma astfel:

Accesul nelimitat la literatura de 1. specialitate;

Accesul la informaţii asupra ISI Thomson 2. şi acţiuni de cunoaştere a revistelor cotate ISI : informare, conştientizare;

Creşterea numărului de cercetători;3.

Recompense pentru realizările 4. ştiinţifice;

Analiza scorurilor instituţionale în 1. diferite clasificări şi identificarea domeniilor de intervenţie;

Analiza proceselor necesare menţinerii 2. indicatorilor identificaţi ca potenţial de schimbare instituţională din diferite perspective;

Identificarea de măsuri strategice 3. pentru stimularea rezultatelor ştiinţifice în concordanţă cu strategii de dezvoltare a proceselor necesare stimulării producţiei şi menţinerii acesteia pe termen lung la un anumit nivel de calitate;

Adoptarea de strategii de finanţare a 4. cercetării ştiinţifice;

Transparenţa cu privire la poziţia 5. instituţională în diferite clasificări;

Prezentarea explicită a diferitelor poziţii 6. în ierarhii naţionale sau internaţionale pentru publicul larg – diferite categorii de public ţintă;

Prezentarea explicită a concepţiei 7. instituţionale versus concepţiei clasificărilor naţionale şi internaţionale cu privire la conceptul de instituţie performantă, instituţie de calitate cu raportare şi la alte elemente ale misiunii universităţii;

Argumentarea rolului cercetării în 8. dezvoltarea instituţională pe termen lung;

Facultatea Domeniul(conform ISI)

Nr. Articole / 1mil.loc. în perioada 1997-2006Media Europei de Est

(A)

Nr.articole publicate de

facultate în 2007(B)

Indice de performanţă

(C=B/A)

Nr. de articole pt.

un indicatorC=0.25

• Facultatea de Chimie si Inginerie Chimică Chemistry 753.1 98 0.130 188• Facultatea de Fizică Physics 638.5 141 0.221 160

• Facultatea de Matematică şi InformaticăMathematics 161.7

57 0.228 62Computer Science 88.1

• Facultatea de Biologie si Geologie

• Facultatea de Geografie

Biology & Biochemistry 274.9

36

00.046 197

Geosciences 82.9Molecular Biology & Genetics 78.4

Microbiology 57.4Plant & Animal Science 295.1

• Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei • Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Neuroscience & Behavior 88.6

16

1 0.107 40Psychiatry/Psychology 28.2

Social Sciences, General

42.5

• Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor• Facultatea de Studii Europene• Facultatea de Business

Economics and Business 31.9

6

11

0.251 8

• Facultatea de Stiinta Mediului Environment/Ecology 92.2 6 0.065 23

In vederea atingerii obiectivului UBB 500 pot fi identificate câteva acţiuni specifice pe care universitatea le poate întreprinde pe termen scurt sau lung:

Atragerea de oameni valoroşi; utilizarea 5. burselor de reintegrare;

Atragerea de personal administrativ 6. printr-o politică de remuneraţie adecvată;

Susţinerea administrativă a activităţii 7. de cercetare prin proceduri clare;

Distribuirea către facultăţi a sumelor 8. provenite din IC6 după nivelul performanţelor în cercetarea ştiinţifică, etc.

Credem că prin efortul general al tuturor factorilor de responsabilitate din UBB şi în primul rând al unităţilor implicate în cercetare (catedre, departamente, facultăţi, centre şi institute de cercetare), obiectivul UBB 500 poate fi pus în practică până în anul 2012.

[Notă: acet material a fost realizat prin contribuţia echipei formate din:

Prof. Dr. Serban AGACHI, Prof. Dr. Ioan BUCUR, Prof. Dr. Daniel DAVID, Robert COROS,Cristian DRAGOŞ, Razvan FLORIAN,Alin MIHAILA, Camelia Moraru, Carmen POP. ]


Péterfi Leontin Ştefan s-a născut la 3

februarie 1937 într-o familie de renumiţi

naturalişti. Bunicul său Péterfi Martin,

consacrat biolog, a fost invitat de către

Alexandru Borza să participe la organizarea

noului muzeu şi herbar al Grădinii

Botanice- Cluj, proaspăt infiinţat. Tatăl

său, academicianul Péterfi Ştefan, a fost

un specialist recunoscut în algologie şi

fiziologia plantelor, iar unchiul său Péterfi

Francisc a fost conferenţiar la Catedra de

Zoologie, tot în cadrul Facultăţii de Ştiinţe

Naturale - Geografie a Universităţii Babeş-

Bolyai din Cluj. Astfel Péterfi L. St. reprezintă

a treia generaţie în succesiunea biologilor

din familia sa.

A absolvit Universitatea din Cluj,

Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie,

Secţia Biologie în anul 1959, obţinând

diploma în specialitatea de biolog-

botanist.

După terminarea facultăţii, şi-a

început activitatea ca preparator la Catedra

de Botanică a universităţii clujene (1960

-1964), apoi a lucrat ca cercetător ştiinţific

la Centrul de Cercetări Biologice Cluj (1964

– 1994). În anul 1994 a ocupat prin concurs

postul de conferenţiar titular la Catedra de

Biologie Vegetală a Facultăţii de Biologie

şi Geologie, iar în 1996 devine profesor

universitar la aceeaşi catedră. A predat în

limba magiara cursurile de Morfologia şi

anatomia plantelor, Botanică sistematică

şi Fitosociologia şi vegetaţia Romaniei.

Pentru masteranzi, linia maghiară, a

ţinut cursurile şi seminariile de Ecologie

fitosociologică (partea referitoare la

comunităţile algale), iar în cadrul cursurilor

doctorale, în limba română Taxonomia

algelor. Ca o recunoaştere a prodigioasei şi

îndelungatei sale activităţi ştiinţifice, în anul

2000 a fost ales membru corespondent

al Academiei Române. Este profesor

consultant de la 1 octombrie 2007.

Péterfi Leontin Stefan s-a specializat în studiul

algelor dulcicole (floristică, taxonomie,

citologie ultrastructurală, ecologie

cantitativă, biotehnologie), domenii mai

puţin abordate sau necercetate la noi. In

anul 1971 a susţinut teza de doctorat cu

titlul “Cercetări taxonomice, ecologice şi

de vegetaţie privind algele din câteva

bălţi şi mlaştini eu- şi mezotrofe de la

Sălicea (Cluj)”.

Prin activitatea sa profesorul Péterfi

Leontin Stefan a contribuit la cunoaşterea

florei algale, prin semnalarea a peste 500

taxoni noi pentru teritoriul Romaniei. Astfel,

a făcut cunoscute algele tinoavelor şi ale

sfagnetelor de trecere din Munţii Apuseni,

Carpaţii Orientali şi Meridionali, cele ale

bălţilor, iazurilor şi eleşteelor din Câmpia

Crişurilor, Podişul Hârtibaciului, Câmpia

Transilvaniei şi de la Porţile de Fier. O atenţie

deosebită a acordat cunoaşterii algelor din

Masivul Retezat, regiune cercetată timp de

zece ani.

Concomitent cu cercetările algofloristice,

a abordat din punct de vedere taxonomic

unele genuri de clorofite, euglenofite

şi crizofite (Scenedesmus, Staurastrum,

Chlamydomonas, Mallomonas, Synura etc.).

Astfel, a descoperit şi descris 26 specii,

15 varietăţi şi 14 taxoni infragenerici noi

pentru ştiinţă.

Personalități MarcantePéterfi Leontin Ştefan profesor la Facultatea de Biologie şi Geologie ,membru consultant al Academiei Române

!

Nr. 7 Martie 2008 7

Mallomonas transsylvanica

Unităţile taxonomice noi pentru ştiinţă au

fost recunoscute de către specialiştii din

străinătate şi incluse în monografii critice.

Pentru cercetarea genului Mallomonas a

creat o cheie de determinare computerizată

precum şi principiul unui alt program BASIC

mai complex, destinat elaborării unor chei

de determinare bazate pe codificarea

speciilor. Clasificarea bazată pe taxonomie

numerică a speciilor de Mallomonas i-a

asigurat profesorului Péterfi recunoaştere şi

prioritate categorică pe plan mondial.

O altă ramură a cercetărilor sale se referă

la ultrastuctura algelor, domeniu în care a

adus o serie de precizări şi noutăţi privind

organizarea submicroscopică a celulelor, a

variabilităţii scvamelor şi setelor silicioase

a 75 specii de Mallomonas, Mallomonopsis,

Synura, etc., unele noi pentru ştiinţă,

altele studiate în premieră cu ajutorul

microscopului electronic (domeniu în care a

colaborat cu prof. Constantin Craciun).

Mallomonas portal-ferreae

Un alt domeniu în care a efectuat cercetări

aprofundate este cel al ecologiei cantitative

a algelor dulcicole, în care a abordat şi

metode statistico-matematice, modelarea

etc. Astfel a elaborat în premieră mondială

un model tridimensional, reprezentând

afinităţile cenotice ale desmidiaceelor

oligotrofe, a iniţiat modelarea matematică

a structurii şi organizării comunităţilor,

folosind modelul curbei normale. A studiat

productivitatea fitoplanctonică în Molhaşul

cel Mare de la Izbuc, iar prin cercetările

sale paleobotanice a reuşit reconstituirea

succesiunii comunităţilor de diatomee în

sedimentul de la Tăul Zănoguţii din Retezat,

datele obţinute fiind corelate cu evoluţia

vegetaţiei cormofitice tardi- şi postglaciale.

Aspectele legate de ocrotirea

naturii au stat şi ele în atenţia profesorului

Péterfi. Astfel nu numai că a cercetat sub

raport algologic rezervaţii ştiinţifice şi

naturale (Mestecănişul de la Reci- Covasna,

Parcul Naţional Retezat, etc.), ci a făcut

recomandări pentru conservarea lor, sau

punerea sub regim de ocrotire a unor

sfagnete reprezentative.

Péterfi L.St. a beneficiat încă din anii

tinereţii de specializări în străinătate,

care ulterior au stat la baza obţinerii unor

rezultate remarcabile. Astfel s-a specializat

în citologia ultrastructurală la Catedra de

Botanică a Universităţii Leeds din Marea

Britanie, s-a documentat în taxonomia şi

ecologia algelor dulcicole la Catedra de

Botanică a Universităţii Carolina din Praga,

a participat la schimburile de experienţă

de la Universitatea din Havana, Republica

Cuba, apoi la Laboratoarele de algologie

ale academiilor din Cehia şi Slovacia.

A obţinut rezultate semnificative

în activitatea ştiinţifică. A elaborat şi

publicat , singur sau în colaborare 6 cărţi

sau capitole de cărţi, un curs universitar

şi 161 articole ştiinţifice originale, la care

se mai adaugă 24 rezumate publicate în

străinătate. Dintre acestea, 34 de lucrări în

extenso, au apărut în reviste de specialitate

din străinătate, din care 24 în reviste cu

indice de impact. Lucrările amintite mai

sus au fost citate în literatura de specialitate

din ţară, dar mai ales în străinătate de

peste 250 ori.

Profesorul Péterfi L.St. a participat

la peste 15 contracte de cercetare, granturi

CNCSIS, la organizări de manifestări

ştiinţifice interne şi internaţionale, este

membru în comitetul de redacţie al unor

reviste şi publicaţii, societăţi naţionale şi

internaţionale de specialitate din ţară şi

străinătate. Din 1998 este expert al Comisiei

de evaluare ştiinţifică CNCSIS, membru

în Comisia Ministerului de acordare a

burselor de studiu pentru străinătate, iar

în 2000 a fost numit membru în Consiliul

Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor

şi Certificatelor Universitare, Comisia

Biologie.

Pe lângă latura teoretică a

cercetărilor sale, a abordat şi importante

aspecte practice. Împreună cu specialiştii

din Institutul de Cercetări Biologice,

Universitatea de Medicină şi Farmacie,

Institutul Oncologic şi Clinica de

Endocrinologie din Cluj-Napoca, a fost

coautorul unui număr de 22 invenţii,

dintre care mai semnificativă, brevetată,

este utilizarea biomasei algei Spirulina

ca medicament în tratamentul obezităţii

(SPIRULAN, 1988).

Péterfi L. St. a infiinţat după

1970 un colectiv de algologie în cadrul

Institutului de Cercetări Biologice Cluj, care

în ultimele decenii a devenit cunoscut

prin rezultatele sale ştiinţifice nu numai în

ţară, ci şi în străinătate Şcoala algologică

clujeană se află într-o continuă dezvoltare

şi afirmare, mai ales de când Péterfi L.

St. a devenit conducător de doctorat în

domeniul Biologie, specializare Botanică.

Activitatea de cercetare ştiinţifică asiduă

a Domniei Sale a fost răsplătită şi prin

premii şi distincţii. Astfel în anul 1979

a primit Medalia “Meritul Ştiinţific”, iar în

1981 Premiul ‘E.C. Teodorescu “al Academiei

Române pentru volumul IV din “Tratatul de

algologie”.

Material prezentat de

Conf. dr. Bartók Katalin

Catedra de Taxonomie şi Ecologie

Facultatea de Biologie şi Geologie

!

!


În anul 1995 am absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai iar în anul următor masteratul, în cadrul aceleiaşi facultăţi, specializarea Istorie Modernă Comparată. Din perioda studiilor am acordat atenţie problematicilor de istorie modernă românească, în special istoria Transilvaniei în secolul XIX, precum şi istoriei mentalităţilor colective şi a imaginarului, preocupări materializate în teza de licenţă: Mentalităţi colective la 1848 în Transilvania, întocmită sub coordonarea profesorului Toader Nicoară, precum şi sub forma dizertaţiei de masterat care s-a ocupat de mişcarea petiţionară a românilor ardeleni în perioada imediat următoare revoluţiei paşoptiste. Înscrierea la doctorat în anul 1997, sub coordonarea profesorului Nicolae Bocşan, a însemnat în acelaşi timp inaugurarea unui şantier de cercetare care s-a dovedit viabil şi fructuos pe termen lung, axat pe istoria bisericii,

mai exact istoria Bisericii greco-catolice din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cercetarea desfăşurată pentru teza de doctorat cu tema: Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869-1892), susţinută public în decembrie 2006 şi tipărită în 2007 la Presa Universitară Clujeană, a putut fi fructificată până în prezent într-o serie de proiecte punctuale sau de mai mare anvergură, finalizate prin participări la conferinţe, articole, studii precum şi câteva cărţi. Anul 1995 a însemnat în acelaşi timp începutul unei experienţe profesionale, mai întâi ca muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (1995-1998), postură care m-a ajutat să mă familiarizez mai îndeaproape cu structurile civilizaţiei tradiţionale ale satului transilvănean, asupra căruia voi reveni la scurtă vreme dinspre cercetările bazate pe sursa arhivistică. În anul 1998 am fost angajat prin concurs pe postul de preparator la Catedra de Istorie Modernă din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie, după care am fost avansat succesiv la poziţiile de asistent (2000) şi apoi lector (2005). Parcurgerea acestor etape s-a împletit cu efectuarea unor stagii de formare esenţiale pentru cercetările desfăşurate până în prezent, în biblioteci şi arhive de renume în Europa şi în lume. Am obtinut in acest sens o prima bursă in cadrul programului Erasmus, nivel doctoral, la Institut des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris, în perioada: ianuarie – iunie 1999. Contactul cu marile bibliotece franceze, în special Biblioteca Institutului Catolic din Paris, mi-au dat ocazia atât de necesarei familiarizări cu literatura internaţională de istoria bisericească şi a vieţii religioase în epoca modernă. Au urmat în anul 2002 două scurte stagii de documentare la Roma

şi Eszterom (Ungaria), după care am avut posibilitatea să obţin, la scurt timp, o bursă de formare postuniversitară acordată de guvernul României: bursa „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania in Roma, în perioada: 1 octombrie 2002 – 31 iulie 2004. Stagiul efectuat la Roma în cadrul bursei „Vasile Pârvan”, la Accademia di Romania, a însemnat o perioadă importantă în evoluţia mea profesională din câteva motive. Am avut, astfel, posibilitatea de a mă familiariza cu literatura italiană şi internaţională de istoria bisericii şi a vieţii religioase, teologie, drept canonic, precum şi cu achiziţiile mai noi de metologia cercetării istoriei şi a ştiinţelor sociale. Am avut posibilitatea să mă documentez în aceste domenii ca urmare a frecventării unor biblioteci importante din Roma, dintre care menţionez câteva: Biblioteca Apostolică Vatican, Biblioteca Institutului Pontifical pentru Bisericile Orientale, Biblioteca Şcolii Franceze din Roma, Bibilioteca Universităţii Pontificale Lateran, Biblioteca Universităţii „La Sapienza”, Biblioteca Universităţii Roma III. Contactul cu specialiştii din ambientul ştiinţific italian şi pontifical, precum şi cu cercetătătorii din academiile şi institutele străine din Roma mi-a dat posibilitatea să mă pun la curent cu temele de cercetare aflate „pe val” în prezent, în alte istoriografii. Întâlnirea şi schimburile de idei cu universitari şi cercetători precum Aldo Martini (Arhiva Secretă Vatican), Andrea Ciampani (LUMSA), Vincenzo Poggi (Institutul Pontifical pentru Bisericile Orientae), Rita Tolomeo (Universitatea „La Sapienza”), Francesco Guida (Universitatea Roma III), Antonello Biagini (Universitatea „La Sapienza”), Andreas Gottsmann (Institutul Istoric Austriac din Roma) etc., s-au dovedit a fi deosebit de utile şi profitabile.

Tineri CercetătoriLector Univ. Dr. Ion Cârjanăscut 15 Septembrie 1971, Câmpeni, jud. Alba

Nr. 7 Martie 2008 9

Una din cele mai temeinice experienţe profesionale la Roma, în perioada în care am beneficiat de bursa guvernamentală „Pârvan”, constă în şansa de a fi putut frecventa arhivele pontificale şi mă refer la Arhiva Secretă Vatican, Arhiva Congregaţiei pentru Afaceri Ecleziastice Extraordinare a Sfântului Scaun, Arhiva Congregaţiei pentru Biserici Orientale, Arhiva Congregaţiei de Propaganda Fide. Faptul a însemnat accesul la fonduri documentare esenţiale pentru reconstituirea raporturilor Bisericii greco-catolice din Transilvania cu Sfântul Scaun în secolul XIX şi în general pentru istoria relaţiilor şi a interferenţelor românilor cu catolicismul în epoca modernă. Menţionăm câteva astfel de fonduri cercetate: Secretariatul de Stat (al Sfântului Scaun). Epoca Modernă, Arhiva Nunţiaturii de la Viena, Congregaţiei pentru Afaceri Ecleziastice Extraordinare, Ungheria-Transilvania, Scriiture riferite nei congressi. Romeni, Bizantini. Romeni. Cercetarea acestor fonduri răspunde unui imperativ multiplu al istoriografiei româneşti din prezent: recuperarea rămânerilor în urmă din domeniul istoriei bisericeşti şi a vieţii religioase, marginalizat de istoriografia de până în 1989 şi în egală măsură necesitatea introducerii în circuitul ştiinţific a materialelor de arhivă referitoare la istoria naţională, cu atât mai mult cu cât acestea sunt conservate în arhive externe. Stagiile de cercetare şi formare în bibliotecile şi arhivele din Franţa, Italia şi Ungaria, la care s-a adăugat cercetări făcute în ultimii 10 ani în arhivele statului din România, la direcţiile judeţene Alba şi Cluj, s-au materializat prin participări la conferinţe, naţionale şi internaţionale, prin publicarea a 35 de articole pe problematici de istorie bisericească, istoria mentalităţilor şi a imaginarului, publicate în reviste şi volume colective de specialitate apărute în ţară sau în străinătate precum şi a unui număr de 7 cărţi (coautor, coordonator, editor), precum şi a numeroase recenzii şi a câtorva traduceri în şi din limba italiană. Menţionez printre contribuţiile mai relevante din ultimii ani, semnate ca singur autor şi în colaborare, următoarele studii: Ipostaze ale imaginii “celuilalt” în timpul revoluţiei de la 1848 din Transilvania, în vol.Viaţă privată, mentalităţi colective şi imaginar social în Transilvania, coordonatori: Sorin Mitu, Florin Gogâltan, Cluj-Napoca – Oradea, 1997, pp. 249 – 260; Episcopatul greco-catolic român şi infailibilitatea papei la Conciliul Ecumenic

Vatican I(1869-1870) (co-autor), în vol. „300 de ani de la Unirea Bisericii Româneşti din Transilvania cu Biserica Romei”, coordonatori: Gheorghe Gorun, Ovidiu Horea Pop, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000; L’Arciduca Francesco Ferdinando e i romeni greco-cattolici nel contesto della creazione della diocesi di Hajdudorogh (1912), în “Quaderni della Casa Romena di Venezia”, no. 3/2004, pp. 341-352; L’immagine dell’Imperatore Carlo I (IV) presso i romeni della Transilvania, in Andreas Gottsmann (coord.), Karl I. (IV.), Der Erste Weltkrieg und das Ende der Donaumonarchie, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 2007, pp. 231-246; Etnia dhe besimi i rumunëve të Danubit të jugut në gjysmën e dytë të ‘800. Misioni greko-katolik i Vidinit, in „Hylli i dritës”, Tirana (Albania), XXVI, 2006, nr. 2 (249), pp. 175-188; Il vescovato greco-catolico romeno e l’autonomia cattolica d’Ungheria alla fine del XIX secolo. Contributi documentari, în „Ephemeris Dacoromana. Annuario dell’Accademia di Romania”, serie nuova, XII, 2004 (apărut în 2007), fascicolo II, p. 95-119. La acestea putem adăuga câteva lucrări de interpretare şi volume de documente: Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I(1869-1870) (coautor), Presa Universitară Clujeană, 2001, 695 p.; Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869-1892), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, 406 p.; Episcopul Ioan Szabó şi Sfântul Scaun. Corespondenţă (1874-1910) (în colaborare), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, 355 p.; Ioan Vancea, Corespondenţă cu Sfântul Scaun (1865-1890) (în colaborare), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, 281 p. În vederea concretizării propriilor proiecte de cercetare, m-am implicat în organizarea unor manifestări ştiinţifice pe teme de istorie modernă şi istorie bisericească, astfel, în calitate de bursier „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania in Roma am organizat în colaborare cu Centro Interuniversitario di Studi sull’Europa Centro-Orientale (CISUECO) din cadrul Universităţii “La Sapienza”, simpozionul ştiinţific internaţional I Romeni e la Santa Sede. Dall’Medioevo all’età contemporanea, care şi-a ţinut lucrările în 10-11 decembrie 2003, care a prilejuit punerea în contact a unor valoroşi cercetători români şi italieni din zona de interes a istoriei bisericii, lucrările sale fiind publicate în volumul:

I Romeni e la Santa Sede. Miscellanea di studi di storia ecclesiastica, (coord. Ion Cârja), Editura Scriptorium, Bucarest-Roma, 2004, 282 p. Am participat de asemena, în perioada 1998-2007, la organizarea simpozionului ştiinţific naţional Spaţiile Alterităţii, desfăşurat sub patronajul Catedrei de Istorie Modernă din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai şi a Muzeului de Istorie şi Etnografie din Lugoj, manifestare care a cunoscut până în prezent 11 ediţii. De curând am contribuit la organizarea simpozionului ştiinţific internaţional Identităţi confesionale în Europa Central-Orientală secolele XVII-XXI (14-17 Noiembrie 2007), desfăşurat sub egida Institutului de Istorie Ecleziastică al Universităţii Babeş-Bolyai, la care au participat alături de istorici şi teologi români şi specialişti din Austria, Slovacia şi Italia. Dintre proiectele de cercetare pe care aş dori să le concretizez în viitorul apropiat, în continuarea preocupărilor deja exersate de istoria bisericii şi istorie modernă românească, aş menţiona problema raporturilor Bisericii greco-catolice româneşti cu autonomia catolică din Ungaria în a doua jumătate a secolului XIX şi începutul secolului XX, temă puţin cercetată la noi până în prezent în istoriografia de specialitate şi care necesită deopotrivă atât publicarea unor documente cât şi elaborarea unor studii analitice. Ar mai fi de menţionat printre subiectele care ar putea prinde viaţă în anii următori, întocmirea unor ediţii de documente referitoare la administraţia internă a Bisericii greco-catolice în a doua jumătate a secolului XIX precum şi la raporturile acesteia cu Sfântul Scaun, încercările de extindere a unirii cu Roma la românii şi aromânii din sudul Dunării în a doua jumătate a secolului XIX, relaţia românilor cu puterea imperială austriacă în secolul al XIX-lea. Consider a fi importante în activitatea curentă de cercetare a unui istoric român al prezentului, atât necesitatea restituirilor documentare, a introducerii documentelor inedite în circuitul ştiinţific, demers mai mult decât necesar pentru o istoriografie care manifestă cronice rămâneri în urmă în ceea ce priveşte publicarea izvoarelor în raport cu alte istoriografii care au depăşit demult această etapă şi, în egală măsură, urgenţa asumării unor metode şi perspective de cercetare novatoare, propuse de istoriografiile occidentale.


Cartea face parte din seria de volume, publicate de acelaşi autor, asupra silicaţilor şi reprezintă a 5-a apariţie editorială. Lucrarea se constituie ca o amplă monografie asupra unor clase de materiale de tip filosilicaţi, extinsă pe parcursul a 2 volume (α,β). Volumul I5α este structurat în 8 capitole şi prezentat pe parcursul a 537 pagini.

In cadrul lucrării autorul analizează într-o maniera clară şi totodată critică datele aparute în aproape 3000 lucrari în literatura de specialitate, incluzând şi cele personale. Astfel, se discuta într-o strânsă

corelaţie structurile cristaline, proprietăţile electrice, magnetice, optice şi de transport precum şi datele obţinute prin difracţie de neutroni, rezonanţă magnetică nucleară şi paramagnetică electronică şi prin efect Mössbauer. Acest fapt a permis autorului de a evalua critic datele existente în literatura de specialitate şi de a le selectiona pe cele mai plauzibile. Pe acestă cale se pune la dispoziţia cititorilor o analiză temeinică a evoluţiei domeniului şi a manierei în care se conferă credibilitate diferitelor studii. Lucrarea se relevă a fi cea mai amplă aparută pe plan internaţional în domeniul

proprietăţilor fizice ale silicaţilor, acoperind un spectru larg de cercetări. Ca atare, aceasta are un puternic caracter interdisciplinar fiind de interes pentru specialiştii din diferite domenii ca fizica, chimia, geologia, ştiinţele inginereşti sau mediu.

Lucrarea se bucură de succes pe plan internaţional reliefat prin prezentările aparute precum şi prin prezenţa acesteia în toate bibliotecile mari din lume, cu toate că preţul de cost este deosebit de ridicat. Lucrarea poate fi accesată şi pe internet pe site-ul editurii Springer Verlag.

PublicațiiEmil BurzoMagnetic Properties of Non-Metallic Inorganic Compounds Based on Transition Elements, Vol. I5α, Phyllosilicates, ISBN 978-3-540-44746-7, Springer Verlag Heidelberg, New York 2007

Nr. 7 Martie 2008 11

Comunitatea academică românească - dar nu numai ea – se străduieşte (nu totdeau-na cu entuziasm, nici totdeauna cu suficientă dibăcie) să găsească echivalenţe strategice şi...computerizabile între cercetarea universitară, văzută în paradigma ei clasică, fie ea funda-mentală, fie ea aplicativă, şi creaţia artistică din învăţămîntul vocaţional. Aici, la noi, e în-tr-un fel, un blocaj explicabil, cu vina de am-bele părţi: nici facultăţile şi departamentele universitare cu tradiţie nu au o imagine foarte limpede despre ce se face într-o facultate cu profil artistic, nici şcolile superioare de artă nu sunt totdeauna dispuse să mediteze cu adîncime şi folos la rostul şi puterile lor cer-cetătoare. Facultatea de Teatru şi Televiziune clujeană, tînără şi, poate, mai puţin tributară unor modele oarecum obosite, a iniţiat cîteva programe de crecetare şi creaţie nu tocmai obişnuite în lumea teatrală de la noi. Punctul lor comun este privirea spre lumea în care ne mişcăm. Unul din ele a fost dedicat studiului cenzurii în teatru ( vezi volumele Viaţa teatra-lă în şi după comunism şi Cenzura în teatru. Documente 1946-1989 coordonate de conf. univ. dr. Liviu Maliţa, nominalizare la premiul pentru critică al Galelor UNITER în 2007) şi a acumulat o muncă de grup de peste trei ani. Un altul, dedicat editării lucrărilor româneşti şi străine (prea îndelung absente) de metodică şi teorie a teatrului e coordonat de conf. univ. dr. Anca Măniuţiu şi a acumulat, în ultimii doi ani, şapte titluri apărute la Editura casa Cărţii de Ştiinţă. Un al treilea, coordonat de semnatara acestui articol şi de conf. univ. dr. C.C. Buricea-Mlinarcic poartă numele generic de Dramaturgia cotidianului şi s-a născut în 2004 (fiind la rîndul său nominalizat pentru premiul de critică la Gala UNITER 2007). Şi acestea sunt doar... cîteva.

Argumente

Ceea ce încercă să pună în operă, de cîţiva ani buni, noua generaţie de regizori

şi scenarişti de film, urmată la oarecare distanţă de noua generaţie de dramaturgi-regizori de teatru, dar şi ceea ce încercăm noi să demonstrăm – cu mai multă sau mai puţină pricepere –, este, simultan, legat de schimbarea de atitudine cu privire la actul artistic, dar şi de schimbarea de direcţie în raporturile strategic-retorice cu destinata-rul comunicării artistice. Plecînd de la ex-plorarea şi constatarea situaţiei de fapt, dar şi după cîţiva ani bogaţi în ceea ce priveşte radiografierea universului de reprezentări şi de inserţii comunicaţionale ale consuma-torilor de media de vîrste şi de pe paliere sociale diverse, am îndrăznit să propunem, de cîtva timp încoace, proprii soluţii. Fie şi numai din raţiuni didactice, ni s-a părut ne-cesară o abordare pe cît de simplă pe atît de radicală, provocatoare chiar, asupra mu-taţiilor survenite de ambele părţi, produ-cători-beneficiari de comunicare culturală. Am ales în acest scop, un titlu umbrelă, cel de Dramaturgie a cotidianului, utilizat în sensul compact propus la mijlocul secolului trecut de Erwing Goffman, şi anume cel de suport comportamental (mai mult sau mai puţin) ritualizat într-un spaţiu (antropolo-gic) cultural dat.

Fundamentul acestui demers, în fond până astăzi insolit, dar care este frăţeşte în-rudit cu cercetările de istorie orală ale al-tor grupuri (cel de la FJSC, al profesorului Zoltan Rostaş, cel iniţiat de Irina Nicolau şi continuat de tinerii cercetători de la Muzeul Ţăranului Român şi, mai ales, cel al succe-sivelor echipe coordonate la Cluj de Ru-xandra Cesereanu) este crearea unor punţi active, de lucru în grup prin cercetarea de teren, între jurnalişti (de presă scrisă şi te-leviziune) şi potenţialii autori de scenarii de ficţiune. Ştiu că multor colegi de generaţie ai noştri, cu atît mai mult celor mai în vîr-stă, lucrul ăsta le poate produce frisoane memoriale, cu gîndul la „descinderile” scri-itorilor în fabrici şi uzine, pentru a se adă-

pa propagandistic la „izvorul curat”, cum zicea...conducătorul. Îi asigur pe toţi, fără fir de ipocrizie, că nu e nici urmă de propa-gandă la mijloc şi că acest tip de cercetare nu-şi propune în nici un caz să facă concesii spiritului de jelanie auto-compătimitoare care zace, ca un sos cleios, pe toate potecile desfundate ale patriei.

Ba, ca să fim net programatici, cred că modelul pe care, cu modestie, încercăm să-l urmăm, păstrînd proporţiile, este cel al echipelor lui Dimitrie Gusti, cu diferenţa că cercetarea noastră e una focalizată pe men-talităţi şi pe stilul de viaţă, pe conturarea patternurilor imaginare şi pe subiecte şi su-biectivităţi active, pentru a configura feno-mene şi teme acute, şi nu una etnografică. Presupoziţia/teză a unui asemenea demers e că, în fond, beneficiul acestei cercetări di-recte, nemijlocite, s-ar vedea pe trei paliere-dimensiuni foarte limpezi.

Pe de-o parte, dimensiunea educa-tivă-didactică, constând în cunoaşterea re-ciprocă a mijloacelor de investigare şi a teh-nicilor de discurs efectiv (adică producător de efecte, românescul „eficient” e oarecum stors clişeistic de substanţă) între oamenii de media şi cei de teatru, altminteri foarte obişnuiţi să se ignore înalt şi reciproc. Ca să nu mai vorbim de educarea abilităţilor de cercetare de teren şi a celor de interacţiune cu oamenii şi instituţiile cercetate.

Pe de altă parte, cea de reconfigu-rare a raporturilor dintre cercetarea de tip umanist, cu instrumentar minimal sociologic dar şi antropologic, şi experimentul artistic, întors în fine la condiţia sa primară, aceea de recitire, personală dar sistematică, a re-alităţii aşa cum este ea. (O paranteză nece-sară e de deschis aici. Experimentul artistic şi în particular cel aparţinînd domeniului spectacolului e, aproape ontologic, un soi de laborator de analiză hematologică: vine artisul şi îşi ia sînge, apoi şi-l priveşte prin microscop, apoi scoate fotograma analizei,

InterferențeInteracțiunea cercetare-artă

Programul Dramaturgia cotidianului Miruna Runcan


trei, am reuşit să beneficiem, în sfîrşit, de un Grant AFCN. Ceea ce ne-a ajutat şi să adîn-cim metodologia şi să creştem... producţia: patru reportaje video, şase reportaje scrise şi şapte scenarii, dintre care patru reprezen-tate fie în spectacole lectură (Life Project de Alexandra Felseghi şi Alina Frâncu, White Rabbit de Mircea Laslo şi Mihai Pedestru şi [email protected] de Timur Felix Mihan-cea), fie pe scena Studioului Euphorion al Teatrului Naţional din Cluj (Panthouse de C.C. Buricea-Mlinarcic, jucat de anul II acto-rie, clasa conf. univ. dr. Diana Cozma şi asist. Radu Teampău).

FOTO: Mihai Pedestru

E mult? E puţin? E încurajator, cîtă vreme tocmai am aflat că Ministerul Cultu-rii şi Cultelor, prin AFCN, ne-a luat în serios, acordîndu-ne şi pentru 2008 o subvenţie. Pe cînd şi cel al Educaţiei? Rămîne de văzut... Noi încă avem convingerea că am deschis o cale lucidă, fireşte nu singura, de a lega în-văţămîntul vocaţional/artistic de cercetare. Dar şi de „lumea de oameni”.


Şi de a-i aduce alături, cu metodă şi eficienţă, pe profesioniştii jurnalismului de cei ai creaţiei artistice, de care nu se deose-besc fundamental, măcar la vîrstele entuzi-asmului, decît prin ceva tehnici şi ceva bi-bliografii. Talentul îl aduc, dacă îl au, oricum de-acasă.

trei ani succesiv fusese Migraţia de muncă şi viaţa comunităţii. Apoi ea s-a schimbat, pentru următorul interval de patru ani, acum dedicîndu-ne tineretului, investigă-rii orizontului de cunoaştere, practicilor de consum cultural şi comportamenleor ado-lescenţilor din mediile urbane, pe care i-am numit generic Generaţia X-Men & Women.

Altfel spus, în primii trei ani, în locaţii diferite şi aproape fără nici un sprijin oficial exceptînd relaţiile de prietenie directe cu primăria din Băiuţ Maramureş, cu Univer-sitatea din Baia Mare şi cu Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, nici o instituţie abi-litată nu s-a oferit să ne ia în seamă, Faculta-tea de Teatru şi Televiziune putînd acoperi, pînă în 2006, doar cheltuielile de transport şi cazare ale studenţilor proprii. Dar noi ne-am ambiţionat şi am coborît pe pămînt că-utîndu-i pe migratori şi pe cei rămaşi acasă, adunînd poveşti de viaţă, descriind spaţii, analizînd condiţiile favorizante şi efecte-le directe pe care migraţia le produce. Am reuşit, în primul an, doar o serie de repor-taje într-un loc mirific, un sat maramureşan cu peste trei sute de ani de istorie minie-ră, acum deşert de mineri şi minerit. În al doilea, la Baia Mare, reportajele scrise s-au conjugat şi cu două scurte surori video, dar am avansat în schiţe de scenarii. Ba chiar, cu mijloace puţine dar mult entuziasm, unul dintre scenarii a devenit un scurt metraj de ficţiune. În fine, profitînd de extraordinar de generoasa găzduire a unui teatru tînăr, cel din Tîrgu Jiu, am schimbat spaţiul dar ne-am ridicat şi ştacheta, realizând trei repor-taje video, cîteva interviuri antropologice şi cîteva reportaje scrise, dar şi cinci scenarii (dintre care trei reprezentate în spectacol lectură la Tîrgu Jiu, Cluj şi Bucureşti, Teatrul Odeon); ca să nu mai vorbim de imensul material pentru fotoreportaje, din care am realizat o expoziţie cu (doar) şaizeci de ima-gini.


Am tipărit, cu consecvenţă, toate ma-terialele reieşite din fiecare tabără în revista ManInFest, am produs spectacole lectură şi puzderie de evenimente multimedia.

În 2007, pentru a doua oară în parte-neriat cu Teatrul Elvira Godeanu din Târgu Jiu şi îngroşînd grupul de exploratori ai ta-berei de cercetare şi creaţie la douăzeci şi

într-o ramă mai bine sau mai prost polisa-tă, la vânzare. Nu spunem că nu se poate şi aşa, nici că e nelegitim să expui şi radiogra-fia propriilor plămîni, şi ecografia propriului copil, cîtă vreme există cineva care să se uite la ele. Spunem doar că, de la Renaştere în-coace, cunoaşterea empirică obişnuieşte să focalizeze un obiect şi să-şi propună o ţintă a demersului exploratoriu; iar focalizarea si-nelui ca obiect nu e decît un caz particular al procesului experimental).

În fine, a treia dimensiune e cea ar-gumentativă, poate cea mai ambiţioasă din toate, cu toată modestia care poate fi impli-cată aici. O cercetare cu caracter interdis-ciplinar, pe o temă fixă, care îşi propune să aducă lămuriri, să radiografieze fenomenul enunţat în temă şi să afle subiecţi şi nara-ţiuni dacă nu neapărat excepţionale mă-car emblematice, transformîndu-le liber în scenarii, vrea să sensibilizeze şi să convingă. Să sensibilizeze în raport cu proporţiile re-ale şi profund umane (nu cele prefabricate, masificatoare, manipulate de mijloacele de comunicare de azi) asupra fenomenului in-vestigat. Şi să convingă atît cîmpul mediatic cît şi pe cel artistic de necesitatea/posibilita-tea unor abordări coerente, adîncite şi em-patice (în sensul complex, nu în cel restrîns, telenovelistic) asupra dramaticelor transfor-mari umane, individuale şi colective, care ne traversează şi pe care le traversăm, adesea inconştient, în spaţiul şi în timpul în care ne aflăm.

Fireşte, nu ne putem iluziona că un asemenea proiect poate produce peste noapte rezultate extraordinare şi „opere” de top. Ar fi cel puţin neserios şi ar contrazice flagrant tocmai apetitul de temeinicie care ne pune în mişcare. De altfel, cred că una dintre maladiile cele mai adînc schizofrene care macină cîmpurile artistice - de aici şi de aiurea – e obsesia capodoperei: ceea ce a dus, inevitabil, la o fragilizare fără precedent a respectului nostru faţă de profesionism. Credinţa noastră e că, pe termen mediu, bine îmbinate şi constant auto-controlate, prin producţii artistice sincere şi coerent construite, cele trei paliere-dimensiuni de mai sus pot oferi un confort sănătos pentru recuperarea spaţiului de reflecţie persona-lă, dar şi de grup. A lucra împreună şi a te dezvolta individual în slujba unei/unor idei generoase sunt lucruri încă foarte rare în lu-mea culturii româneşti, iar proiectul Drama-turgiei cotidianului se dovedeşte, deja, unul cel puţin coagulant.

Relaţia media-teatru şi media-film, ex-perienţe personalizate

Vara lui 2007 a fost, în acest caz, un soi de moment de bilanţ. Tema aleasă timp de

!

!

!


In baza acordului încheiat între Consiliul Naţional al Cercetării Stiinţifice din Invăţământul Superior – Unitatea Executivă pentru Finanţarea Invătământului Superior şi a Cercetării Stiinţifice Universitare (CNCSIS-UEFISCSU) şi Fundaţia Germană pentru Cercetare (DFG-Deutsche Forschungsgemeinschaft, www.dfg.de ) au fost stabilite următoarele obiective privind colaborarea ştiinţifică:

consolidarea colaborărilor •ştiinţifice existente precum şi identificarea şi dezvoltarea de noi teme de cercetare de interes reciproc;

dezvoltarea de proiecte •comune de cercetare, cu sprijin financiar din partea CNCSIS-UEFISCSU pentru echipa de cercetare din Romania şi cu sprijin financiar din partea DFG pentru echipa de cercetare din Germania;

integrarea echipelor de •cercetare din Romania, cu sprijin financiar din partea CNCSIS-UEFISCSU, în proiecte de cercetare de anvergură din Germania.

Principiile care au stat la baza dezvoltării instrumentelor de finanţare:

utilizarea instrumentelor de •finanţare existente în cadrul CNCSIS-UEFISCSU şi DFG prin adăugarea unei componente care să susţină colaborarea;

utilizarea sistemului de •evaluare peer-review, la nivelul fiecărei organizaţii, reciproc acceptat, cu dezvoltarea ulterioară a unor proceduri comune de evaluare.

Instrumente de Finantare: Workshop-uri Stiinţifice :

- pentru proiectele acceptate la finanţare în urma evaluarii efectuate la nivel naţional, de către CNCSIS-UEFISCSU, cheltuielile participantilor din Germania sunt suportate de către DFG în baza unei informări în scris a CNCSIS-UEFISCSU, insoţită de fişa de evaluare a workshopului;

- suma maximă admisă pentru o deplasare este de 700 Euro (echivalent lei); suma totală acordată pentru participanţii din România la un eveniment de tip “Bilateral Symposia” nu depăşeşte suma de 5.000 Euro;

Proiecte comune de cercetare (Joint Research Project)

- un cercetator din România, în calitate de director proiect, participă la competiţia organizată pentru programul “IDEI”, Proiecte de Cercetare Exploratorie, conform pachetului de informaţii specific programului;

- în situaţia în care propunerea de proiect este acceptată la finanţare există posibilitatea suplimentării bugetului aprobat cu suma de

max. 20.000 Euro (echivalent lei) daca există o colaborare între proiectul din România şi un proiect din Germania finanţat de către DFG;

- un proiect aprobat spre finanţare în Germania va putea primi aceeaşi suplimentare de buget pentru colaborarea cu un Proiect de Cercetare Exploratorie acceptat la finanţare în România;

Participarea echipelor de cercetare din România la Collaborative Research Centres

- la iniţiativa germană, echipe de cercetare din România pot fi partenere în proiecte noi de tip “Collaborative Research Projects”;

- evaluarea proiectelor cu parteneri din România se face şi cu participarea experţilor români;

- echipele de cercetare din România implicate în asemenea proiecte sunt finanţate, pentru cercetările desfăşurate în cadrul proiectului, de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Stiinţifică programul “CAPACITATI” prin CNCSIS-UEFISCSU, în limita bugetului şi conform structurii unui proiect de tip “Proiecte de Cercetare Exploratorie”.

Mihaela Neamţ

Oportunitățide colaborare științifică

http://www.cncsis.ro/bilateral_col_ro.php


Redactor şef: Prof. dr. Ioan Bucur

Colectiv de redacţieAurora Bencic, Gabriela Iudita Crişan, Nicolae Marina,

Augusta Sabău, Mihaela Neamț

Colectiv consultativProf. dr. Paul Şerban Agachi, Conf. dr. Daniel David, Prof. dr. Vasile Leb

Prof. dr. Zoltan Neda, Prof. dr. Cătălin Popescu, Prof. dr. Octavian PopescuProf. dr. Magdalena Vorzsak, Lect. dr. Korina Zamfir

Cluj-Napoca, Universității 7-9, cam. 204, 201, Tel: 0264-405300, int. 5110, 5114, 5123Tel : 026 4 - 4 05374, Fa x : 026 4 -5919 0 6m e - m a i l : c e r c e t a r e @ s t a f f . u b b c l u j . r o

http://cercetare.ubbcluj.ro/index.php?pagina=publicatii&sidecol=coldr

Buletin DCDI nr.7

Documents

Transcript of Buletin DCDI nr.7