1

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat Alecu Russo din Bli

Facultatea de tiine Reale, Economice i ale Mediului

Geografia turismului

Suport de curs

Bli, 2013

2

S-a discutat: Aprobarea materialelor didactico-metodice:

Au fost puse spre discuie i spre aprobare urmtoarele materiale metodico-didactice: a) Textul de lecii la disciplina Geografia turismului, autor Buga Oleg, dr. hab..,

prof. univ.

S-a hotrt: Prin vot unanim a fost materialul metodico-didactic propus spre analiz la edin.

eful Catedrei de tiine economice Tcaci Carolina, dr., conf. univ.

3

1. GEOGRAFIA TURISMULUI O INTERPRETARE ACTUAL.

Turismul este prin esena lui un fenomen geografic ci, n consecin, exist o serie de

ci prin care abordarea lui poate fi lmurit din perspectiva geografic (Williams,

1998):

Efectul scrii. Geografii studiaz expresia spaial a turismului ca activitate uman,

concentrndu-se pe cunoaterea ariilor generatoare (emitente) de turiti ci a minor

receptoare (primitoare) ca pe legturile care se stabilesc ntre ele.

Perspectiva spaial ne permite s facem distincia ntre activitile turistice la diferite

scri geografice, globale, internaionale, naionale, regionale i locale, i apoi s

corelm tipurile de interaciuni, impactul i efectele lui la diferite scri.

Scara sau magnitudinea geografic vizeaz aria pe care o studiern i pe care, pentru a

oferi o imagine complet, trebuie s fie de asemenea reprezentat pe o hart.

Burton (1991) exemplifica importana scrii geografice pentru cercetarea activitii

turistice prin aplicarea ei la fluxurile turistice.

Astfel, ajunge la concluzia c n emisfera nordi fluxul dominant este de la nord spre

sud (din regiunile reci spre cele calde), dar la scara regional apare o varietate de alte

modele, cum ar fi cltoriile ntre orae sau dinspre orae spre zonele litorale,

montane sau spre spaiille rurale.

Distribuia spaial a fenomenului turistic. Este domeniul tradiional de interes

geografic ce se refer la: distribuia spaial a bunurilor, Iocalizarea tipurilor de

activiti turistice, geografia locurilor i staiunilor turistice, a atraciilor turistice de

orice fel, a peisajelor atractive etc.

Studiile geografice contribuie la organizarea miscrii turistice rspunznd la o serie de

ntrebari, cum ar fi:

- unde sunt regiunile generatoare de turiti?

- ce fel de elemente de atractivitate exist n stilul de primire?

4

- cum sunt legate regiunile generatoare de turiti de regiunile de primire prin reele de

transport?

- care este forma caracteristic a fluxurilor turistice ntre aceste doua arii?

Impactul turismului. Impactul dezvoltrii turismului ntr-o arie geografic se manifest

asupra mediului natural i asupra mediilor economice, sociale, culturale. Efectele

asupra fiecruia sunt diferite n spaiu i timp. Geografii trebuie s se implice n

cercetarea acestor corelaii. Dar Iimitarea la abordarea geografic convenional care

privete repartiia modelor spaiale ale populaiei, resurselor i fluxurilor turistice,

creeaz doar o vedere parial asupra a ceea ce este n realitate turismul.

Geografia are posibilitatea s ofere un cadru sinergetic (adic o abordare combinatorie

care accentueaz faptul c produsul rezultat este cu mult mai mare dect suma

prtilor) pentru a cerceta probleme mai complexe, cum ar fi natura legturilor dintre

turism i procesele de dezvoltare sau consideraiile socio-cultural-antropologice n

relaiile dintre gazd i vzitator.

Planficare n folosul turismului. Turismul este o activitate ce intr n centrul ateniei

planificrii spatiale i ecomomice.

Capacitatea de suport a mediului este Iimitat i, de aceea trebuie bine cunoscut.

Capacitatea infrastructurii turistice de a se devolta fizic este de natur s atrag

schimbri n zonele de gzduire (de primire) a turitilor. Pentru a reduce la minim

influenele negative exercitate de ctre societatea uman ci a maximaliza rezultatele

pozitive este necesar o planificare a dezvoltrii industriei turismului. Legturile

strnse dintre studiile geografice i cele de planificare (n vederea amenajrii i

organizrii spaiului geografic, organizrii populaiei i a resurselor) reprezint un

domeniu cu tradiii indelungate de colaborare, n care geografii i aduc contribuia

pentru ntelegerea i sustinerea turismului. Ele sunt parte component a studiilor

complexe regionale i locale.

Modelarea spatial a dezvoltrii turismului. Acesta este un alt domeniu de interes al

5

geografilor. Evoluia cu modificarea n timp a trsturilor turismului la scri

geografice diferite, raspndirea spaial a turismului att n interiorul unei tri, ct i

legturile dintre ri, dezvoltarea ierarhizrii staiunilor i ariilor turistice, efectul

distanei asupra micrii turistice, toate sunt elemente ale modelrii spaiului

geografic.

Turismul, ca fenomen geografic ce se preocup de micarea populaiei, a bunurilor i

organizarea serviciilor, att n timp ct i n spaiu, a devenit o activitate cu

semnificaie global, tratat foarte serios de geografi.

Inelegerea turismului este complicat de nsi definiia lui, de diversitatea formelor

de abordare de ctre disciplinele diferite care l au n atenie, i care, disecndu-l prea

mult, risc s pierd din vedere ntregul. Numai o cunoatere aprofundat a

fenomenului, rezultat al corelrii cercetrilor asupra domeniului complex al

turismului, poate s ofere soluii asupra evoluei lui n perspectiv.

COMPONENTELE GEOGRAFICE ALE TURISMULUT

Din punct de vedere geografic, turismul cuprinde trei elemente majore:

- rile de origine ale turitilor sau ariile generatoare (emitente);

- ariile de destinaie turistic (de primire);

- fluxurile turistice sau traseile de legatur dintre aceste dou tipuri de localizri

geografice.

Ariile generatoare de turisti.

Acestea cuprind spaiile din jurul locuinelor turitilor (domiciliul stabil), adic local

unde ncepe i unde se termin cltoria. n aceste arii, principalele probleme de

interes se refer la trsturile specifice care stimuleaz cererea pentru turism i

include localizarea geografic, caracteristicile demografice i socio-economice.

6

Ariile generatoare de turiti reprezint principalele piee turistice din lume, n care se

gsesc principalele funcii de marketing ale industriei turismului (tur operatori,

agentiile de voiaj etc).

De-a lungul timpului, ariile generatoare de turiti i-au schimbat caracteristicile n

funcie de nivelul de dezvoltare pe care l-au atins. Noi i noi regiuni sau ri au intrat

n "ferba turismului", astfel c la nceputul secolului nostru s-a ajuns la cea mai mare

cuprindere geografic de pna acum.

Destinaiile turistice.

Ariile de destinaie atrag turitii pentru o edere temporar, dar pentru aceasta trebuie s

aib trsturi care nu se regsesc n aria generatoare. Industria turismului localizat n

aceasta arie conine locuri de cazare, funcii ale serviciilor, de amuzament i de

recreere.

Destinaiile turistice sunt diferite n funcie de aria de provenien a turitilor. n

general turitii caut "altceva" dect au acas. Cei ce locuiesc n apropierea litoralelor

nsorite vor s viziteze regiuni montane, cei din zonele nordice se ndreapt spre

plajele nsorite ale Mediteranei etc.

Rutele de tranzit.

Sunt spaiile ce leag cele doua tipuri de arii i constituie elementul cheie n sistem, aa

cum caracteristicile i eficiena lor formeaz dimensiunea i direcia fluxurilor

turistice. Astfel de rute reprezint localizarea principalelor componente de transport

ale industriei turismului.

Pe masura evoluiei fenomenului turistic, a perfecionrii mijloacelor de transport i a

cercetrii perioadelor de concedii pltite, rutele de tranzit au cptat amploare, turitii

deplasndu-se tot mai departe de casa.

Ele constituie spatiul I pe care turistul strabate, drumul sau cltoria, pna la destinaie.

Condiiile pe care le ofer, gradul de sigurana, sunt aspecte ce influeneaz mrimea

fluxului de turiti. ntre dou rute care ajung n aceleai loc, turitii vor avea

7

preferine aparte.

n concluzie, nu este lipsit de interes s subliniem rolul studiilor geografice asupra

dezvoltrii activitii turistice. Datorit lor putem da rspunsuri la unele dintre

ntrebrile cheie pe care acest domeniu de activitate le ridic:

- n ce condiii (fizico-geografice, economice, sociale) se dezvolt turismul, pentru a

genera cererea pentru cltorie i faciliti turistice?

- Unde trebuie s se dezvolte turismul i n ce forme? Rspunsurile se refer la

localizarea activitilor turistice i n infrastructur la diferite scri geografice.

-

- Cum este dezvoltat turismul? Se analizeaz ritmul i caracterul dezvoltrii turismului

dar i prile implicate n dezvoltare.

- Cine sint turitii (ca numr, caracteristici demografice, particlue laritatile calatoriei)

i ce motivaii au pentru a cltori? Care este impactul mediului nconjurtor asupra

turismului ,i de asemenea, care este impactul turismului asupra mediului

nconjurtor (fizico-geografic, economic, social) din aria de destinaie?

Tema geografia i turismul este att de ampl, ncat ar fi o vanitate s credem c o

putem epuiza n rndurile de fa.

2. Istoria dezvoltrii fenomenului turistic.

Viaa locuitorilor planetei noastre se desfoar n condiiile tot mai existente ale

activitiilor contemporane, marcate de superdezvoltarea tehnologiei, de expoziia,

informaional i a comunicaiilor. Utilizarea noilor descoperiri ale tiinei i tehnicii

necesit un consum mare de energie nervoas, un grad nalt de uzur a capacitii de

munc n timp scurt. Continuarea unei munci intensive, pe o durat ct mai

ndelungat, necesit refacerea din timp n timp a resurselor de energie ale

organismului uman. Acesta este motivul principal pentru care civilizaia actual,

8

participant la procesul de superdezvoltare ca are loc pe planet i n spaiul cosmic,

este generatoarea celei mai mari activiti (micri) turistice din cte au existat

vreodat.

Orict de departe a ajuns dezvoltarea turismului n prezent, pentru o ntelegere a

evoluiei lui ca fenimen social, trebuie sa ne ntoarcem mcar cu cteva secole n

urma. Pentru ca, turismul nu este o invenie recent.

Petrecera timpului liber (loisir n francez; leisure n englez) ntr-un mod plcut se

practic din vechime, chiar din timpul civilizaiilor preindustriale. Se consider totui

ca fenomenul turistic, n forme ceva mai diferite dect cele actuale, este specific

"civilizaie nscut sint revoluia industrial".

Expoziia demografic general de creterea bunstrii, o dat cu dezvoltarea

industrial rapid de dupa al doilea rzboii mondial, a declanat i aa-numita

explozie turistic.

n dezvoltarea turismului se difenesc trei etape:

- a turismului incipient (preindustriala)

- a turismului modern (industriala)

- a turismului contemporan (postindustriala).

Evoluia diferitelor forme de turism imbrac aspecte diferite de la etape la alta i chiar

n cadrul aceleai etape de la societete la alta. Denumirea i delimitarea etapelor este

relativa si variaz n anumite limite de la o tar la alta.

Etapa turismului incipient.

Perioada istoric veche cuprinde un timp indelungat, n care se consider c activitti

aa-numite "de turism" au existat n forme simple. Dup unele opinii, acestea au

existat dintotdeauna, n special sub forma cltoriilor.

A. Turismul n antichitate este menionat sub forma cltoriei, n viaa aristocraiei

civilizatiilor antice dezvoltate (greac, roma). Plimbri i clatorii de plasare se

fceau pe distane scurte n jurul centrelor urbane mari (Atena, Roma, Napoli,

Alexandria, Cartagena), nca din primele secole naintea erei noastre. Sunt

9

considerate c forme de turism: pelerinajele la sanctuare (la tempul lui Apolo din

Delphi, sec VI i.Hr.); primele manifestri sportive - Jocurile Olimpice, ncepute in

Grecia n cinstea lui Zeus; clatorii de studii (Atena, Alexandria, Roma), deplasrile

la termele romane (Pamukkale, Baile Herculane). Este cunoscut pansiunea

romanilor pentru captarea izvoarelor termale i utilizarea lor n scopuri terapeutice i

balneare. Aceasta explic marea rspandirea a termelor i bilor pe teritoriul fostului

Imperiu Roman, unele intreinute i utilizate pn n prezent (Pamukkale, Baile

Herculane, etc).

n Imperiul Roman apar inceputurile turismului balnear si climateric.

Cltoriile de cunoatere i chiar de descoperire a unor noi teritorii au o mare amploare

n Europa insular i peninsular, n Asia Mic, Egipt, etc.

Turismul n anchitate se orienta ctre rmurile mrilor, malurile rurilor i lacurilor, n

jurul izvoarelor cu caliti curative, ctre marile centre de cultur i civilizaie, dar i

spre centrele comerciale aflate de-a lungul marilor drumuri etc.

B. Turismul n Evul Mediu i n perioada modern (preindustriala) poart amprenta

epocii pe care o traverseaz i anume exacerbarea practicilor religioase i amploarea

marilor descoperiri geografice. Principalele fluxuri turistice strbteau Europa sudic

i peninsular, Orientul Apropiat (Istanbul, Bursa, Damasc, Palestina) i Mijlociu

(Teheran), Africa de Nord (Alexandria), Asia de Sus (India) i Sud-Est (Indochina),

Asia se Est (China, Japonia). Cele mai cunoscute centre religioase - Mecca, Medina,

Roma, Ierusalim, Lhasa (Podiul Tibet), atrgeau credincioi cu religii diferite mai

ales n anumite peroade ale anului.

Timpul marilor descoperiri geografice a dat un impuls deosebit cltoriilor comerciale

pe tresee devenite clasice, ce legau rmul Atlanticului i Europa Vestic cu Europa

Central i Sudic, dar i de Marea Neagr (Portus Euxinnus) si prin Podiul

Anatoliei cu ramificaii spre Asia de Est i Asia de Sud-Est pana i trmul Pacificului.

Prin descoperirea drumurilor ce traverseu muni, podiuri i cmpii, prin deerturi sau

gheuri polare, prin mlastini sau jungle, drumurile pe uscat se ntalneau cu cele de pe

mrile i oceanele Terrei.

10

Lumea Veche se extinde treptat spre Lumea Nou i o dat cu aceasta micare crete

dorina populaiei de a cltori i a cunoaste noi teritorii.

Apariia i amplificarea industriei ncepnd din a doua jumatate a secolului al XX-lea,

dezvoltarea praselor i a unei populaii tot mai numeroas, dar si mai stresat de

probleme vieii, a dus la aparitia turismului modern. n aceast perioad, dorinele

turitilor se menin i se amplific pentru turismul balnio-climateric, turismul religios

(pelerinajele) i cel comercial. Se dezvolt tot mai mult turismul de litoral, turismul

montan (i alpinismul), i turismul cultural. Intensificarea manifistrilor turistice, n

special a excursilor pe distane scurte la sfrsit de sptmna (de week-end) i apariia

vacanelor (ca urmare a concediilor = holiday), creeaz premisele apariiei turismului

de mas.

Pe masura dezvoltrii micri turistice, apare necesitatea organizrii acestei activiti de

ctre nterprinderi turistice (agenii, organizaii, cluburi etc).

Thomas Cool, n 1841, iniiaza prima cltorie turistic iar din a doua jumtate a

secolului al XIX-lea pune bazele organizrii agenilor de voiaj.

ntre 1850-1950, se nfiineaz numeroase asociaii, societti, agenii si cluburi de

turism. n anul 1855 apare prima firm de turism din Rusia, la Sankt Peterburg

(Interprinderea lui Leopold Lepson), n 1895 se nfiineaz Automobil Clubul

Francez, iar n 1906, Societatea Politic de Turism din Frana etc.

Secolul al XIX-lea a nsemnat cea mai important etap n dezvoltarea turismului, prin

dezvoltarea staiunolor (balneare, balneoclim sterice, maritime, montane etc.), a

dotarilor turistice, a organizaiilor i instituiilor turistice, a mijloacelor de transport

speciale (transporturile pe cablu). Tot n acest perioad, apar primele hri, ghiduri i

materiale de informare turistic.

Primele forme ale turismului modern, cu o destul de mare varietate, apar iniial n Marea

Britanie, urmat de Elveia i Austria, tri specializate n economia turismului.

Turismul modern i are centrul iniial n Frana i n toate trile alpine (Italia,

Elveia). Turismul se rspndete treptat spre Olanda, Danamarca, Suedia i

Portugalia.

11

Etapa turismului contemporan.

Dupa 1950, a doua revolutie industrial i dezvoltarea oraelor creeaz premisele

dezvoltrii turismului de mas. Progresele tiinei i tehnicii, automatizarea

cibernetizarea i nformatizarea genereaz un timp liber disponibil, ce constituie

suportul amplificrii miscrii turistice. Astfel, turismul manifest importante creteri

i schimbri calitative. Au aparut mari firme turistice naionale ca: Balkanturist

(Bulgaria), Ibus (Ungaria), Orbis (Polonia), Cedok (Cehoslovacia), Djata (Japonia),

Fiabet (Italia) etc. Apar firme turistice internaionale ca: Thomson Travel, Travel

Trust, AETA, n Anglia; Clubul Mediteranean, Clubul Euripean, FUSAB n Frana;

Nckermann, Quelle n Germania etc., i firme tradiionale ca: Turopa, Sofitel etc.

Turismul devine pentru tot mai multe ri o ramur a economiei naionale ce contribuie

din ce n ce mai mult cresterea PIB-ului.

n aceast perioad, se produce instituionalizarea naional i internaional a

turismului. n 1925 a luat fiin Uniunea Internaional a Organismelor Oficiale din

Turism (UIOOT), n 1970, Organizaia Mondial a Turismului (OMT), Aliana

International de Turism Rutier (AITR), Federaia International de Turism (FIT),

Academia Internaional de Turism (AITE).

n condiiile progresului tehnic actual, grija mai mare faa de om i de mediul

nconjurtor a facut ca turismul s devin un fenomen important n viaa societii.

Trsturile turismului contemporan.

Turismul, fenomen socio-economic n plin dezvoltare, are trasturi caracteristice:

caracterul de mas al turismului, ca rezultatul al creterii numrului de turiti;

internaionalizarea turismului, prin cretere ponderii turitilor strini din volumul

total al turitilor. Acest fenomen este nsotit de mrirea distanei de cltorie i a

duratei, ca urmare a acordrii unor facilitti de ctre diverse state, organizaii si

instituii naionale;

12

lrgirea pieei turistice, prin apariia unor ri sau regiuni de destinaie turistic ce

practic preturi mai mici i cu un potenial turistic mai putin cunoscut;

inversarea fluxurilor turistice prin intrarea n circuitul turistic (destinaie turistic) a

unor tri care nainte erau doar furnizoare de turiti (Turcia);

diversificarea tipurilor i formelor de turism (ecoturismul, agroturismul, foto-safari);

dezvoltarea turismului pentru recreere, n special cel de sfrsit de sptmn (distanta

mic i durata scurt);

democratizarea turismului, demonstrat de participarea unor grupuri sociale cu

pisibilitti materiale mai reduse ca urmarea a creterii nivelului de trai;

participarea tuturor categoriilor de vrst, inclusiv creterea numrului persoanelor n

vrsta; participarea persoanelor cu ocupaiile cele mai variate (inclusiv din mediul

rural).

n perioada actual exist o serie de factori care influeneaz dezvoltarea turismului:

- factori favorizai, dintre care menionam cresterea veniturilor populaiei n mai multe

regiuni ale globului, creterea timpului liber, alturi de dezvoltarea transporturilor (

de toate tipurile), a infrastructurii utilizata pentru turism;

- factori propulsori, dintre care efortul psihic, gradul de pregtire i gradul de urbanizare

care mpreun acioneaz asupra nivelului de stres al individului contribuind implicit

la creterea cererii pentru turism.

3. Tipuri i forme de turism.

Tipuri de turism definete esena fenomenului i apare ca o sum de nsuiri

fundamentale ce se intercondiioneaz pe un anumit spaiu ntr-o perioad de timp

determinat. Tipurile se stabilesc pe baza unor criterii (motivaia individului, scop,

destinaia etc.), au un caracter istoric, nu dispar prin substituire cu altele dect de

excepie i pentru o period determinat.

ncercarea de difereniere a activitilor turistice i clasificarea lor n tipuri i forme este

diferit n literatura de specialitate, artnd nc multe preri, mai multe sau mai putin

13

argumentate i evident critice (Poser, 1939, Hunziker si Krapf, 1941, Swizewski,

Boniface si Cooper, 1994). n timp ce tipurile marcheaz coninutul, formele arat

caracteristicile desfurrii turismului. De cele mai multe ori, se produc confuzii.

Poser distinge 5 tipuri de turism (de tratament, de recreere, de var, de sporturi de iarn,

de recreere la distana scurt, de tranzit); Hunziker si Krapf descriu mai multe tipuri

i o serie de forme; Swizewski i Oancea descriu tipuri structurale (montan, sportiv,

cultural, comercial), dinamice (de drumete, de circulatie, de tranzit) si staionare (cu

sejur scurt, mediu, lung); Boniface si Cooper vorbesc de formele de turism stabilite

pe baza geografic (dupa loc, distan, scop etc).

Frecvent n literatura de specialitate sunt menionate ca tipuri: turism de recreere i

agrement, de ngrijite a sntaii (balnear sau curativ), cultural, social, educaional, de

tip complex (polivalent). Pe acelai spaiu geografic se pot practica mai multe tipuri

de turism n funcie de resurse de care dispune spaiu respectiv. Aceasta este o

tendin a turismului actual.

Turismul de recreere i agrement este la indemana tuturor turistilor provenii din

medii sociale diferite. Acest tip antreneaz un numar mare de persoane din trile

dezvoltate si cu un grad ridicat de urbanizare. n special populaia urbana este atras

de natur, n timp ce populaia rural particip mai puin. Este un tip de turism

practicat de toate grupele de vrst, dar mai ales de populaia de vrsta matur i de

tineri. Se practic n toate zonele climatice ale globului, precadere n zona temperat,

unde are caracter sezonier cu doua vrfuri ale cererii turistice n cele dou sezoane

extreme. Durata este variabil, predominnd turismul de durat scurt (week-end) sau

medie. Se efectueaz la distan diferite, n funcie de posibilittile materiale ale

turitilor. Turismul de recreere valorific calittile estetice de mare atractivitate ale

peisajelor naturale. Scopul principal al turismului de recreere este schimbarea

peisajului, care sa poate considera i atunci cnd evadezi dintr-o natur n alta

(locuitorii satelor, pdurarii, locuitorii din staiunile de pe litoral etc.)

Turismul de ngrijire a sntii (balnear sau curativ) i are originile n timpurile

antice, cind oamenii cunoteau i exploatau propriettile curative ale apelor minerale

14

i termale, ale curei heliomarine, namorului etc. Este considerat cel mai vechi tip de

turism, despre care au fost gasite dovezi l Herculaneum (Baile Herculane), Germisara

(Geoagiu Bai), Aix-less-Thermes, Pamukkale. Dei se adreseaz tutoror grupele de

vrsta, la acest tip de turism particip mai mult persoanele n vrsta care de multe ori

sint nsoite de copii.

Majoritatea turitilor provin din regiunile urbane, dar n ultimii ani se constat o cretere

a populaiei rurale care practic turism balnear. Prin amenajrile corespunzatoare, are

avantajul ca se practic tot timpul anului i poare fi organizat corespunzator

capacitatii de cazare. Distanta in raport cu pozitia ariei generatoare variaza n funcie

de natura afectiunii, fiind impus turistului. Se desfoar pe distane medii i lungi,

n strans legatur cu durata concediului de odihn i eficacitatea tratamentului

curativ. Are nevoie de o infrastructur specializat si de dotari speciale (sali de

proceduri, de gimnastica medical, saune, bai, nmoluri etc), precum si de un

personal calificat, ceea ce ridica costul serviciilor. Numrul participanilor este mai

redus dect n celelalte tipuri, fiind limitat la populatia ce sufera de anumite afectiuni.

Turismul cultural cuprinde persoanele care viziteaz obiective turistice aparinnd

patrimoniul cultural. Specificul acestui tip de turism este dat de faptul ca se adreseaz

anumitor categorii ale populatiei (elevi, studenti, intelectuali); atrage populatia urbana

i populaia rurala; durata este limitata la un timp scurt sau mediu; se desfasoara pe

distante variabile in functie de cererea si pozitia spatiala a obiectului turistic. Acest

tip de turism este practicat frecvent de turistii aflati n tranzit, care nu utilizeaza prea

mult infrastructura turistic.

Fluxurile de turiti amatori de turism cultural se ndreapt spre oraele mari ale lumii

recunoscute prin architectura veche a cladirilor, prin muzee sau prin concentrri de

obiective turistice variate (Veneia, Florenta, Atena, Roma, Paris, Londra, Sankt

Peterburg, Beijing, Tokyo, New York).

Turismul educaional cuprinde activittile turistice organozate in scopuri educative, in

general pentru grupa de vrsta tanara aflat la vrsta la care trebuie sa nvete (elevi,

studenti). Turismul are ins o latur educativ la orice vrst i pentru toate

15

categoriile de turisti.

Turism social se refera la modul de asociere al persoanelor care sunt antrenate n

activitatea turistic i reflect stratificarea sociala (veniturile diferite ale populatiei).

Pentru populaia cu venituri mici (sau cu handicap) anumite organisme (sindicate,

case de ajutor) sociale ofer nlesniri tocmai pentru a putea fi cuprini n activitatea

turistica. Dezvoltarea acestui tip de turism a fost posibila datorita democratizarii

turismului (aparitiei turismului de masa organizat). n esena msurile de natur

social asigur posibilitatea participrii la activitatea turistic a unui numr tot mai

mare de persoane.

Turism de timp complex (polivalent) rezult din asocierea pe acelai teritoriu a

celorlalte tipuri. Aceata reprezint tipul cel mai realist intalnit n prectic, cuprinznd

un mare numr de turiti de toate vrstele i profesiile fiind practicat n special n

perioada vacanelor i concediilor. Acest tip are nevoie de o oferta foaret larga, de o

infrastructur i servicii diversificare. In lucrrii mari vechi turismul profesional (de

afaceri, stiintific, persoanele aflate la studii, sportivi etc.), nu intra in clasificri,

considerndu-se activitile practicate nu sunt turistice. Din moment ce utilizeaz

aceleai baze de cazare i alimentaie, consum aceleasi produse turistice, el a fost

acceptat in prezent, avnd creteri spectaculoase.

Exist o serie de alte motive de a delimita turismul in categorii pe care fie ca le denumin

tipuri sau forme trebuie cunoscute sau studiate.

Un element major al atractivitii l constituie specificul gastronomic al unei regiuni.

Sunt cunoscute expoziiile i festivalurile generate de srbtoarea vinului, a berii si a

altor buturi, precum si a unor sortimente culinare. Producia de vinuri constitue

pentru anumite ri o atracie turistic de sine stttaore (Frana, Spania, Italia).

n regiunile viticole particularitile locale ale sortentelor de vinuri renumite oferite

turitilor n privina de degustare i vnzare fluxuri turistice continuie. Avand in

vedere renumele castigat de sortimentele de vinuri ale unor productori ce utileaz

proprie eticheta, acestea organizeaza mai ales n vacane si n week-end degustari,

16

pentru turistii din toate rile UE care cumpar direct de la productorii francezi.

In aceste regiuni exiata drumul vinului care marcheaza podgoriile celebre din lungul

vaii Rhinului. n Frana, mare producatoare de vinuri i n topul rilor cu turism

dezvoltat , n regiunile Champagne-Ardennes, Bourgogne sunt renumite centrele de

degustare de la Reims, Epernay, Beaune.

Raspunderea turismului n regiunile viticole este favorizata si de avantajul pe care il

obtin micii producatori din comercializarea vinului. Concentrarea pivnielor n

regiunea Champagne apare in opozitie cu dispersia castelelor din regiunea Bordeaux,

a satelor viticole alsaciene si a celor din regiunea germana a Mosellei. n majoritatea

dintre acestea, viticultori si activitati de gazduire in pensiuni, hanuri, moteluri, n

care pe ling vinuri ofera i alte produse locale (brnzeturi tradiionale), preparate

culinare specifice (Cioaca, Dinu, 1999).

Podgoriile si vinurile romneti care si-au castigat renume internaional ar putea fi mai

bine puse n valoarea prin intrarea n circuitele turismului rural (Murfatlar,

Pietroasele, Cotnari, Husi, Dragasani etc.)

Turismul pentru cumprturi (shopping) se practic n special in regiunile

transfrontaliere si cele turistice renumite, in marile orae cu galerii i centre

comerciale, n magazine mici renumite pentru anumite produse i chiar la

comercianii ambulani. Magazinele fr taxe (duty-free) din aeroporturi i din

regiunile tranfrontaliere ctig enorm din vnzarea bauturilor alcoolice, tutunului si a

articolelor de lux. Anumite regiuni sunt considerate paradisuri fiscale i pentru ele se

manifest un interes deosebit (Andorra, Luxemburg, Monaco).

Formele de practicare a turismului sunt ntr-o continua schimbare si adaptare la noile

condiii datorate evoluiei societii umane.

Turismul se desfasoar n mai multe forme, n funcie de: aria de proveniena a

turitilor, distana, durata ederii, tipul de transport utilizat, vrsta turitilor, modul de

organizarea, modul de desfurare, preul pltit, particularitile regiunii de destinaie,

interaciunea turitilor cu locul de destinaie, numrul turitilor etc.

17

Formele de turism sunt proprii tuturor tipuri de turism, avand pondere diferita in cadrul

fiecaruia. Conform acestor criteri se disting mai multe forme de turism.

Dupa aria de provenien a turitilor, se individualizeaz turismul intern sau naional i

cel extern sau internaional.

Turism intern sau internaional cuprinde turitii ce cltoresc n teritoriul rii lor in

diferite scopuri. Din numr total al turitilor, acestei categorii ii revine majoritatea

(peste 80%) n Frana, Marea Britanie, SUA. Este forma de turism cea mai mult

practicat datorit influienelor costului, ale timpului liber, cunoaterii unei limbi de

circulaie international. Ca venituri pe ansamblu are pondere mai mic, nu aduce

valut dar asigur o funcionare permanent a infrastructurii i staiunilor turistice.

Turismul internaional cuprinde turitii ce cltoresc n alt ar dect cea n care

locuiesc. Turitii internaionali traverseaz frontiere naionale, utilizeaz valute

diferite, vorbesc limbi diferite. Fluxurile internaionale au crescut n ultimii ani, ca

urmare a ridicrii gradului de bunstare, de civilizaie, a mobilitii internaionale mai

mari legate de liberalizarea vizelor si a formalittilor legate se trecerea frontierelor,

de facilitile ofertei provenite din statele recent intrate pe piaa turistica.

Turismul internaional contribuie prin aportul n valut n mod substanial n balana

economic a rilor de destinaie. Atragerea turitilor internaionali presupune

existena unor obiective turistice deosebit de atractive, infrastructura si servicii de

calitate superioara, dar si o reclam bine echilibrat care mpreun formeaz

imaginea turistic asupra rii.

n definirea i cuantificarea acestor forme de turism, este foarte important mrimea

suprafeei rii. Pentru majoritatea rilor, volumul turismului internaional este mai

important dect al turismului intern, fiind o important surs de valut. Dar n rile cu

teritorii mari, n care i distanele sunt considerabile, cu o mare varietate de resurse si

atractii turistice, volumul turismului intern il depsete pe cel extern (SUA, Frana,

ect). n SUA, volumul turismului interni este aproape 90%, n Marea Britanie 85%, n

18

Franta 80%, n timp ce n Olanda este n jur de 50%).

Distincia dintre aceste dou forme de turism s-a diminuat n ultimul timp pe masura

reducerii barierelor si creterii facilittilor de micare a populaiei ntre tri. Astfel,

din 1 ianuarie 1993, cltoriile ntre statele UE sunt considerat interne.

In funcie de distana parcurs, se difereniaz trei tipuri de turism:

- de distanta mic

- de distanta mare

- de distanta foarte mare

Turismul de distanta mic se limiteaz la deplasri scurte, cu o durat de citeva ore

pana la un week-end n zona nconjuratoare oraului. Are specific recreativ (pduri,

lacuri, malurile apelor, poieni) i se practic la sfsitul fiecrii zile de lucru si mai

ales in week-end, avand un maxim vara pentru picnic sau masa la iarba verde i altul

iarna legat de prezenta zpezii. Este influenat de factori climatici, atrage toate

categoriile de varsta, iar din punct de vedere al categoriilor profesionale predomina

elevii, studentii, intelectualii care utilizeaza reteaua de transporturi modernizata

(sosele, cai ferate), dar si nemodernizate (poteci prin padure, drumuri neasfaltate si o

serie de unitati de alimentatie rapida (fast-food-uri, baruri, restaurante) si solicita

foarte rar cazare.

Tendina de construire a celei de doua locuinte in afara oraselor dar in apropierea

acestora, atrage o solicitare tot mai redusa pentru baza de cazare. Turismul are

caracter de mas si suporta fluctuaiile cererii (supraaglomerare sau lipsa de turisti) in

functie de anotimp.

Turismul de distanta mare presupune deplasri de durata medie si lung, i n

interiorul, fie in exteriorul unei tari si antreneaz un numr mare de persoane spre

obiective turistice renumite.

Turismul la distanta foarte mare se desfoara n tarile mari ale globului (SUA,

19

Canada, Rusia, China, Brazilia, Australia). Cei care practica aceasta forma de turism

dispun de venituri mari i utilizeaz mijloace de transport rapide, n special avionul

sau avionul combinat cu alte mijloace (autoturismul). Presupune preuri mari ale

serviciilor, indiferent de nivelul acestora.

Cltoria sau sejurul se difereniaz n funcie de timpul liber al persoanelor, de

mrimea veniturile etc. i se disting trei forme: de durat scurt, de durat medie i de

lung durat.

Turismul de durata scurta (1-3 zile) se practic la sfritul sptmnii i uneori n

timpul concediului. Este specific turitilor din zonele urbane care se ndreapt la

sfrit de sptmn spre zonele periurbane. Se practic cu mainile proprii sau cu

mijloace de trasport n comun. n rile cu mijloace de transport moderne, turitii

ajung la distane mai mari (pe litoral, n zona montan). Pune accent pe latura

recreativ dar i cultural.

Turismul de la durat medie se practic n timpul concediului/concediilor anuale pe

distane mare i foarte mare. n cadrul lui se ntlnesc toate tipurile i formele de

turism.

Turismul de lunga durata, considerat pe o perioada de o luna sau mai mult, este

specific grupelor de populaie care beneficiaz de perioade lungi de timp liber: elevi

i studenii n timpul vacanelor de var, liber profesioniti, pensionari. Acestea

practic toate tipurile de turism, iar mai ales turismul de vizitarea rudelor i

prietenilor, turismul curativ, de recreere.

Turismul utilizeaz toate mijloacele de transport: rutier, feroviar, aerian, naval, dar i

transportul pe cablu, cu animalele (cu cai i ponei pe munte, cu cini pe ghea etc.),

cu bicicleta pe munte (mountain biking), mersul pe jos.

Turismul rutier este utilizat de cele mai multe persoane, fiind considerat cea mai

dinamic form de turism actual. Pe msura creterii nivelului de trai a populaiei,

numrul posesorilor de autoturisme din lume a crescut. Acestea prefer s utilizeze

20

maina personal care le ofer independen ( nu depinde de programul altora) dar i

surprize (descoperirea unor trasee care nu sunt n circuitele turistice organizate),i

pot schimba continuu traseul sau pot opta pentru alte obiective n timpul cltoriei.

Turismul feroviar asigur un confort sporit, siguran i vitez mare, fiind utilizat

pentru distane mari. Turitii prefer cltoriile n circuit la preuri mai reduse

(circuite naionale sau europene), cu dormitul n tren pentru a ctiga timp i bani sau

doar deplasarea pn la o localitate de sejur (turism balnear).

Turismul aerian s-a dezvoltat dupa 1950 pe distane medii i mari. Este practicat de

persoanele cu venituri mari i cuprinde n mare msur turismul de afaceri. Se

observ o cretere n ultima vreme a cltoriilor cu avioane mici, particulare i cu

elicopterele.

Turismul naval utilizeaz navele de pasageri fluviale (pe Dunre, Volga, Rhin) i

maritime (croaziere n bazinul Mediteranei, Mrii Negre, Mrii Japoniei etc.) pentru

cltorii pe distane lungi. Pentru amuzamentul turitilor, se utilizeaz toate tipurile

de ambarcaiuni mici (cu vsle sau motor), n special pe lacuri, ruri i fluvii, dar i n

staiunile din zonele litorale agremente.

Vrsta turitilor este calculat n funcie de sperana medie de via, variaz n funcie

de nivelul de dezvoltare al rii de provenien a turitilor i de aceea este greu s

delimitm concret categoriile care se evideniaz prin formele specifice de turism. n

general se remarc trei grupe:

- tinerii (elevi i studeni) n timpul vacanelor practic turism de agrement i cultural;

- persoanele mature care practic toate tipurile i formele de turism;

- persoanele care s-au retras din activitate i care prefer staiunile balneoclimaterice.

n funcie de gradul de organizare, activitile turistice pot fi neorganizate, organzate i

semiorganizate.

21

Turismul neorganizat este practicat de cei ce doresc s aib libertate de alegere a

condiiilor cltoriei i sejurului. Este preferat de tot mai mult lume care nu

utilizeaz serviciile oferite de agenii specializate. Creterea lui se datoreaz sporirii

veniturilor individuale sau pe familie. Creeaz probleme organizatorilor de turism

prin solicitarea bazelor de cazare neplanificat pe perioade scurte sau din contra las

loc unei nesolicitrii a acestora.

Turismul organizat cuprinde grupele de turitii i chiar turitii individuali care apeleaz

la serviciile unor agenii specializate. El creaz unele avantaje, att celor care l

practic, ct i celor care l organizeaz:

- ofer comoditate i siguran turitilor, nesolicitndu-i n organizarea cltoriei.

- ofera siguran organizatorilor n ocuparea eficient a bazelor de cazare i n

atenuarea perioadelor suprasolicitate.

Aceast forma este preferata de turiti cu venituri mici si medii iar odat cumprat

pachetul de servicii turistice, beneficiarul este dependent de programul dinainte

stabilit.

Turismul semiorganizat este o form care utilizeaz elemente specifice celor doua

forme atrgnd categorii tot mai largi de populatie. Turistii utilizeaz cazare i uneori

masa n uniti specializate, dar i organizeaz programul individual. Aceasta forma

este preferat de tinerii cu posibilitti financiare mai reduse.

Dupa modul de desfurare, se ntlnesc formele de turism continuu, sezonier i de

circumstan.

Turismul continuu se practic n marile orae, n staiunile balneoclimaterice i

pretutindeni unde exist baze de cazare n lungul unor artere de transport. Dei se

partic n tot timpul anului, nregistreaz variaii ale fluxurilor turistice n funcie de

sezon.

22

Turismul sezonier, aa cum indica i numele, este dependent de factorul climatic la care

se adaug i perioada vacanelor. n zona temperat se observ dou maxime ale

acestei forme se turism, unul vara (turismul de litoral i montan) i celalalt iarna

(predominant turismul montan).

Turismul de circumstan se desfoar pe o perioada scurt ( de la cteva ore la cteva

zile) n orice perioad a anului. Este determinat de desfurarea unor evenimente sau

manifestri de durat scurt competiii sportive, festivaluri, trguri, expoziii, reuniuni

internaionale etc. n aceast categorie se nscrie i turismul de afaceri sau

profesional.

Un alt factor luat in consideraie este scopul vizitei (vzut ca o problema de marketing)

din acest punct de vedere se deosebesc .

Turism de vacan poate fi de "soare, mare i plaja" (n care vremea bun i activitile

de pe plaja sunt importante) i "turism de vizitare i cultural" (pentru care sint mai

important noile destinaii i diferitele stiluri de via).

Turism de interes comun cuprinde persoanele ca cltoresc cu un scop att pentru

vizitor ct i pentru vizitat: vizite la rude i prieteni (VRP), motive religioase, de

sntate, n scopuri educationale etc. Aceai utilizeaz puine locuri de cazare si

facilitati oferite turistilor la locul de destinaie.

Turismul de afaceri include persoanele care particip la conferine,congrese,

simpozioane, trguri, expozitii sau la intalniri. Turismul de afaceri nu poate fi inclus

activitile de recreere sau considerat timp de relaxare. Dar pentru ca persoanele

utilizeaz aceleai locuri de cazare, aceleai facilitai i mijloace de transport ca si cai

ce cltoresc de placare, participantii trebuie inclui definitia a turistul.

Spre deosebire de turitii propriu-zisi, care isi aleg locul i timpul vacanei, cltorii cu

23

scop de afaceri sunt constransi de timpul i locul deplasrii. Turismul de afacri are o

importan din ce n ce mai mare pentru ca nu depinde de sezonul turistic local, fiind

la ordine o activitate de recreere a oamenilor de afaceri practicata dupa ce si-au

inchiat activitatile profesionale. Ei folosesc restaurante i hoteluri de bun calitate,

particip la spectacole, viziteaza obiective turistice naturale i culturale. Numrul

celor care particip la congrese, simpozioane, conferinte, targuri, expozitii, saloane a

fost i este ntr-o continu creterea. Astfel, la Expoziia mondial de la Sevilla

(1992) au participat 42 mil. vizitatori. Pentru astfel de manifestari au fost construite

cldiri speciale ndeosebi n marile orase ale lumii (Paris, Londra, New York, Tokyo,

Geneva, Bruxelles ect.) Altele s-au construit in orae mai mici unde turismul de

afacere contribuie la dezvoltarea locala ca importanta sursa de venituri. Unele firme

practica initiativa se a-si recompensa personalul trimitdu-l spre turistice renumite.

Dup criteriul cauzal al participrii, turitii pot fi delimitati n: turiti propriu-zisi i

personalul profesional care contribuie la desfurarea acticitatilor turistice (oferi,

ghizi, insotitori grupurilor etc.) Se consider ca acestea n urma si indeplinesc o

activitatea profesionala, dar utilizeaz i baza de cazare, alimentate, viziteaza

obiectivele turistice.

Dup numrul turitilor care particip la o cltorie turistic, putem vorbi de turism de

grup i turism individual.

Turism de grup se caracterizeaz prin organizarea cltoriei de ctre ageniile de

turism avnd o serie se trsturi:

- grupurile cuprind un numr mare de persoane (de obicei in funcie de mat

rimea mijlocului de transport);

- ofer comoditatea turitilor neimplicai n organizarea cltoriei;

- ofer facilitti la tarife, obtinerea vizelor etc.;

- contribuie la extinderea turismului de mas, deoarece antreneaz toate categoriile de

populaie cu venituri mici i medii.

24

Turism individual este o forma ce se dezvolt tot mai mult n ultima perioad pe

msura creterii veniturilor populaiei. Este practicat de persoanele cu venituri mari

si timp liber. Turistul se preocupa personal de organizarea vizitei, avnd deplina

libertate de a-si modifica opiunile pe parcursul cltoriei. Aceast forma de turism

nu este caracteristica a turitilor izolati, ci mai ales celor care cltoresc cu familia

sau cu prieteni.

Turismul de mas. Marea participare a populaiei la micarea turistica, sub form

grupurilor organizate, dar si a turismului individual sau n familie a generat ceea ce in

toate manualele de turism se numete turismul de masa. Apariia turismului de masa

constituie trastur definitorie a turismului celei de-a doua jumatate a secolului al

XX-lea caracterizat print-un grad nalt de internaionalizare (Marchena Gomez,

Rebollo, 1995, citat de Williams, Shaw, 1997).

Spatiile turistice sunt entitati complexe din punctul de vedere economic si cultural, iar

serviciile turistice includ contacte "fata in fata" intre consumatori si productori,

relaii ntre gazda si oaspete, creaie si consum de obiective naturale si culturale (Ury,

1990). In interiorul lor se produc polarizri spatioase si temporale (Williams, Shaw,

1997.

Turismul de masa este o forma a consumului de masam caracterizat de produsele

standartizate, dominatia producatorului nu a consumatorului, dominatia pietii de catre

producatorii individuali si o diferentiere redusa a produsului oferit turistilor (Ury,

1990). Ca forma de turism, a aparut si a inceput sa creaza in unele tari dezvoltate

inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar epoca de expansiune in Europa a fost

dupa 1950 pentru turismul intern si dupa 1960 pentru turismul international. Semnele

cele mai evidente au aparut in standardizarea serviciilor turistice pe plaje Marii

Nordului, Marii Mediterane, Marii Negre, in staiunile turistice din Alpi etc.

Explozia turismului de masa in Europa s-a datorat relaxrii legislatiei muncii, care a

creat un timp liber mai ndelungat pentru muncitorii economice sustinute inregistrate

in unele tari.

25

Alte motive ale creterii rapide a turismului de masa au fost legiferarea vacanelor

pltite, investitiile masive fcute de stat in infrastructura de transport in special in

aeroporturi, care au favorizat caltoriile la distan mare, si in baze de cazare, de

alimentaie si de agrement.

Cererea pentru produsul turistic a avut si o determinare motivationala in sensul ca,

practic, turismul, cu precdere cel internaional era de natura sa indice standartul

social mai ridicat al participantilor. In anii 1960-1970, turismul internaional

rspundea unor astfel de motive pentru un segment mare de populatie. Tot in aceasta

perioada s-a produs o shimbare radicala in delectare unor statiuni de prestigiu (au

aparut locuri noi), sau a unor tari preferate ca destinatii turistice.

Consumul general de turism de masa avea printre indicatori cererea de vacanta in

statiuni precis identificate, ca o shimbarea a modei si in acest domeniu. O contributie

la identificarea lor au avut-o si productorii de "imagine" ai unui obiectiv turistic, a

unei statiuni, regiuni sau tari. De exemplu, raspndirea povestii lui Bram Stoker

despre Dracula, vampirul originar din Transilvania, a creat printre americani (in

special pentru tnra generatie) o stare de interes pentru vizitarea Romaniei, a

Castelului Bran (si a altora) presupus a fi fost locul ngrozitoarelor fapte. Tot asa cum

nainte de 1989, imaginea creata de regimul politic si restriciile din activitatea

turistica a daunat Romaniei in ciuda resurselor turistice bogate.

Intre anii 1960-1980, turismul de masa avea ca orientarea principala litoralui european

al Mediteranei, pentru ca dup 1980, preferinele turitilor sa se orienteze spre

rmurile de sud si est ale Mediteranei, precum si spre staiunile pentru sporturi de

iarna din Alpi.

Un alt aspect este cel al legturilor reciproce dintre turism si economia sectorilor

transporturilor. nu toate formele din turism de masa erou dominate de companiile

internationale de turism. Acestea ns erau puternice in sectoarele care presupuneu

deplasri pe distante scurte sau medii.

Explicaia consta n aceea ca operatorii includeau transportul in pachetul turistic. n

acest mod operatorii "internalizau" tranzactia, preluand in teritoriul companiei toatele

componentele pachetului turistic. Companiile realizau astfel economii la o

componenta a pachetului (ex. transportul), ceea ce le permitea o manevra mai ampla

26

in celelalte componente.

Operatorii de turism internaional au poziii importante in unele zone europene, in

special in Germania, Marea Britanie, Scandinavia. Cea mai mare la nivel anilor 1992-

1993 si in prezent este TUI - Germania. Companiile germane au avantajul celui mai

mare segment de piaa din lume, dar ale s-au extins si prin investiii in strintate. In

plus, ele au dezvoltat legturi verticale puternice, in special cu sectorul hotelier.

Operatorii de turism au influenta puternic configuraia turismului de masa, una din

explicaii fiind integrarea lor pe verticala cu industria hoteliera si a transporturile

aeriene.

Influena asupra turismului de masa se traduce printr-o scdere a preului pachetului

oferit, ceea ce atrage in orbita businessului populaia cu venituri mai mici.

In ceea ce privete numrul de sosiri, primele trei locuri in Europa le ocupa Frana,

Italia si Spania.

La indicatorul numrul de nopi petrecute de turitii interni si internaionali, locurile

funtae sunt ocupate de statele cu turism de masa dezvoltat (Spania, Australia,

Grecia, Italia, Portugalia) sau de tari cu atractivitate pe pachete specifice, in domeniul

turismului cultural sau al turismului de afaceri (Anglia, Frana, Germania).

Diferente mari intre tari se constata si la indicatorul numrul turitilor interni (nopi), a

carui mrime arata diferena de prosperitate a locuitorilor (pe primele locuri sint

Germania, Italia, Marea Britanie, Frana).

Studiind raportul dintre numrul turitilor interni si internaionali dintr-o serie de tari

europene se contureaz patru grupe:

- turism internaional dominant: Austria, Germania, Ungaria, Polonia, Turcia;

- turism intern dominant: Finlanda, Germania, Olanda, Norvegia, Polonia, Slovacia,

Suedia;

- turism intern dominant si internaional foarte dezvoltat: Italia, Marea Britanie, Frana;

- raportul dintre turismul intern i internaional este echilibrat: Belgia, Bulgaria,

Danemarca, Elveia, Spania.

Turism n parcuri tematice.

27

Cunoscute ca locuri de petrecerea unui timp limitat (de obicei o zi, maxim doua), n

ultimul deceniu ele i-au dezvoltat i segmentul de organizare de sejurul (innoptri in

reele proprii). n 1994 parcurile tematice europene au atras 58 milioane turiti care

au cheltuit circa 1 miliard de lire sterline.

Parcurile tematice demonstreaz cum investiiile de capital in noile tehnologii produc

schimbri rapide, transformndu-se obiecte extraordinare destinate direciei turitilor.

Prin succesul lor turistic, ele au contribuit la demistificarea supremaiei staiunilor de

pe litoral.

Dintre parcurile tematice cele mai frecventate de turiti amintim: Blackpool Pleasure

Beach, cel mai mare parc tematic din Anglia cu peste 6,5 milioane vizitatori;

Fantasialand, in Germania cu 2,2 milioane; Tivoli, in Danemarca cu 4 milione etc.

Cea mai mare investiie a fost facut in Euro Disney (inclusiv propriile complexe

hoteliere), inc Paris, care atrage 11 mil. vizitatori in 1993.

Turism urban.

Este o forma tradiional de turism ce nregistreaz o dinamic sporit n funcie se

renumele oraului, preferat de anumite categorii de turiti, in ultimii ani (cuprinde in

vrsta, persoanele singure). Se remarca prin dimensiuni culturale, istorice, sportive, de

afaceri, comerul cu amnuntul.

Accesul mai lesnicios la educaie a fost un alt ce adus la dezvoltarea turismului urban

(in special pentru cei din nvmintul superior i licee).

Prin aezarea lor n lungul rurilor, lacurilor sau pe rmurile mritor, oraele au in grad

de atracie turistica ridicat. marile orae ale lumii, situate la intersecii de drumuri,

atrag nenumrai turiti prin obiectivele culturale, istorice, religioase, economice

(Paris, Viena), precum si pentru turismul de afaceri. O alta categorie de orae atrage

turisti aflati in tranzit (Cairo, in drumul spre piramide si Valea Nilului; New York,

pentru circuitele nord-americane). Aglomeraia si presiunea asupra unittilor de

cazare, ca i preurile ridicate constituie bariere pentru categoriile de turiti care

dispun de venituri mici.

Factorii politici pot sa limiteze dezvoltarea turismului urban datorita unor cauze

28

deliberate, cum ar fi regimul de dictatura sau lipsa unei economii planificate.

Indiferent de motive, turismul urban ocupa un loc important n turismul mondial. n

funcie de criterii geografice dar i economice, sociale i politice se disting doua

tipuri de spatii urbane turistice.

- polinucleare si multipolare, care cuprind mrile capitale istorice occidentale (Paris,

Londra, New York, Roma) i est-europene (Moscova, Budapesta, Varovia, Praga).

Marile aglomeraii urbane din aceast categorie reprezint cele mai importante locuri

turistice mondiale. Unele dinte ele care au si atuuri naturale, istorice, culturale

reprezint, cu toata aglomeraia lor, centrele de frecventa turistic majora ale tarii

respective.

- mononucleare si unipolare, care cuprind oraele turistice de mrime mica si medie

(sun 500 000 locuitori) dar care au un patrimoniu istoric-cultural deosebit (Florenta,

Pisa, Brugge), renumit in turismul internaional. Frecventa turistic este legat de

amplasarea cartierelor unde este localizata cea mai mare parte s hotelurilor. O

categorie speciala o reprezint oraele centrale de pelerinaj, care atrag anual milioane

de pelerini din ntreaga lume: Lourdes, Fatima, Mecca etc. Localizarea marilor

sanctuare religiose este legata si de locul ntamplarii unor minuni (aparitia Fecioarei

Maria la Lourdes in anul 1858 sau in fata unor ciobani din Fatima in timpul primului

razboi mondial; instalarea lui Mahomed la Mecca).

Pe plan european, datorita capacittii de cazare ridicate si numarului de nopi petrecute

de toate tipurile de turiti, se remarca Londra, Paris, Roma, urmate de Munchen,

Viena si Berlin (turismul cultural i de afaceri). Barcelona a avut succes de ofert sa

legata de tradiia cultural, precum i de Jocurile Olimpice pe care le-a gzduit in

1992.

n rile Europei Centrale (Ungaria, Cehia, Slovacia), turismul urban a contribuit la

dezvoltarea turismului naional n ansamblu. Cel mai elocvent succes l-au nregistrat

capitalele (Budapesta, Praga, Varovia, Bratislava) , care au devenit poli de atracii

pentru turismul internaional, datorita cultivrii tradiiilor culturale si arhitectonice

(au atras reele hoteliere de prestigiu ca Hilton, Four Seasons Hotels, Marriot), dar si

alte orase renumite (Cracovia, Karlovy Vary etc.).

29

Noi forme de turism: turism rural, agroturism, ecoturism.

Dup aproape jumtate de secol de dominare a turismului (i consumului) de mas, spre

sfritul secolului al XX-lea eu avut loc mutaii vizibile prin manifestarea tot mai

intensa a "noilor forme de turism". Schimbrile importante care s-au produs cererea

turistic au fost influenate de investiiile fcute n turism. Astfel a crescut interesul

pentru "mega-evenimente", pentru turismul cultural, pentru turismul istoric di mai

ales pentru turismul rural.

Se constata o specializarea mai flexibil a oferte, gama produselor oferite este mai mare,

cu reducerea corespunztoare a duratei de via a acestor produse (evoluia rapid a

modei).

Consumatorii i preferinele acestora au devenit mai mobilii si mai specializai. Una

dintre explicaii este influenat creterii noii clase de mijloc care n esen respinge

turismul de mas i prefer turismul ecologic sau turismul verde (Germania, Frana

ii Belgia).

ntre turismul de mas i formele individualizate de turism exist o interdependen.

Numrul acestora din urma creste, tipul de oferta este in continua evoluie, ceea ce

face ca turismul de mas s scad ca importanta relativa. Aa de explica evoluia

rapida si de scurta durata a parcurilor tematice, a turismului ecologic, diferenierea

prin turism a activitilor culturale si sportive. Consecina a fost o reducere neta a

turismului de masa i proliferarea noilor situri de turism: turismul rural, turism urban,

parcuri tematice.

Aceste direcii reflecta schimbarea ample petrecute in societate, in cultura de consum si

in exploatarea diferenelor dintre siturile turistice fata de exploatarea asemnrilor, ca

in turismul de masa. Aceste "noi" forme de turism presupun, de asemenea, modificari

fata de productia de masa a serviciilor de turism. Asa cum propun Lash si Ury (1987),

noile forme pot fi intelese in contextul conceptului de "capitalism dezorganizat".

Noile forme de turism implica un grad mai mare de flexibilitate a produciei, a ofertei,

modele de consum executate pe scara mai mic si difuze n spaiu, comparativ cu

turismul de masa.

n conceptul actual, n care se accentueaz importana dezvoltrii durabile a turismului,

30

se iau tot mai mult n consideraie aceste forme mai reduse si mai flexibile de turism.

Turismul de masa a coexistat chiar n perioada sa de vrf (anii 1970-1980), cu alte

forme, individuale de turism. Zonele turismului de masa au fost diferentiale in

concordanta cu pieele de munc sotructurile capitalului. Chiar daca pe ansamblu

creterea pieei turismului de masa s-a diminuat, sau chiar a stagnat in cea mai

dezvoltata parte a Europei, exista o cretere absolut i relativ n sudul si estul

Europei.

O mare parte din cererea pentru vacante mai particularizate (individualizate), pentru o

mai buna calitate a servirii, pentru turism durabil din punct de vedere al mediului, duc

la modificarea "produsului" turistic de masa, mai mult dect la aparitia de noi forme si

arii turistice. O data cu aceasta reorientare a turismului, se conatat revigorarea

cererii pentru turismul rural.

Schimbarea care s-au produs n 1989 in Europa Centrala si de Est au atras schimbri si

pe harta turistica a Europei. la nceputul perioadei economiei centralizate turismului

era considerat ca un element important al consumului colectiv. Era "dimensiunea

sociala a socialismului statal ce punea accent pe bunstarea oamenilor muncii si pe

sprijinul ntreprinderilor i sindicatelor n obinerea unor facilitti pentru turismul

intern, turism de grup si recreere". n perioada post-stalinista, a avut loc o crestere a

turismului internaional in interiorul spaiului statelor CAER (Consiliul de Ajutor

Economic Reciproc). n acelai timp, Iugoslavia, care avea propria sa strategie

economica, bazndu-se pe cale exceptional din vest (Germania, Italia).

Dup 1960, datorita nevoii de valuta forte, necesara pentru finanarea comerului cu

tarile occidentale, cele mai multe din statele Europei Centrale si de Est au nceput sa

dezvolta turismul internaional avnd ca int atragerea turitilor din vest. In schimb,

turismul internaional spre exterior (in afara lor) a rmas apanajul unei politice, fiind

controlat nu numai prin preturi, ci si regimul paapoartelor si vizelor.

Dup 1989, economiile tarilor Europene centrale si de est, s-au conectat, cu variaii

individuale, la cerinele pieelor vest-europene.

Destinaiile turistice in interiorul spaului CAER s-au schimbat. Asfel, sosirile in zona

Marii Negre si a Marii Mediterane au sczut (mai ales ca urmare a crizei din

Iugoslavia), n timp ce unele orae mari cu un patrimoniu cultural istoric si natural

31

bogat, din Europa Centrala (Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia) au devenit destinaii

tot mai atractive (Budapesta, Praga, Bratislava, Cracovia etc.). La acestea se adaug

destinaiile deja renumite, Delta Dunrii, Munii Carpai, staiunile balneoclimaterice

sint Romania ca i Muntii ata din Slovacia, Lacul Balaton din Ungaria, care

continua sa atrage turistii iubitori de natura.

Turismul rural, dezvoltat n Europa de Vest n legtur cu ridicarea comunittilor rurale,

s-a lansat mai lent n Europa central i de Est dei existau unele tradiii, datorita

problemelor dezvoltrii economice ale spatiilor rurale.

Ca urmare a schimbrilor produse in turism din vestul si estul Europei, geografia

turismului european sufer schimbri importante, vizibile dup 1990. Staiunile

turistice existente (din est) se restructureaz si se creeaz noi produse si spatii

turistice. Acestea modifica in ansamblu harta europeana a produciei si repartitiei

forei de munc (i procesul populaiei ocupate n turism), la nivel local, regional si

naional.

Se remarca tot mai faptul ca, in domeniul turismului, sunt extreme de importante relaii

reciproce ce se stabilesc intre mediu nconjurtor economie si cultura.

O industrie cu implicaii naionale majore, ca cea a turismului devine inevitabil supusa

interveniilor statului. La nceput, in primii ani de dup al doilea rzboi mondial,

turismul era un domeniul relativ neglijat. Interveniile statului erau limitate ce

amploare (stimularea sosirilor internaionale, folosirea terenului in orae). A doua

trstura ce se observa in ultimele decenii este "descoperirea" turismului ca obiect al

politicei economiei statale. Are loc o universalizare a politicii turismului, ca mijloc de

intervenie statala, de la nivelul UE pana pa nivelul autoritii locale.

Este o forma de turism care se desfoar in spaiul rural si dispune se o structura

funcional de servicii si cazare eterogena. Veniturile obinute din turism au un

caracter permanent, iar serviciile sunt oferite de un personal angajat si specializat.

Cavaco (1995) considera turismul rural drept "un loc de ntlnire unde cultura rurala se

ntlnete cu cultura urbana, acesta sin urma fiind extrem de sensibila la natura si

elementul bucolic".

In ultimii ani, se consta o expansiune a turismului rural. Consumatorii, cu precderea

clasa de mijloc, reevalueaz valorile culturale si importanta peisajului. Turismul este

32

impulsionat de mobilitatea personala crescnd (achiziia de maini personale) si de

organizarea timpului liber (posibilitatea unor perioade mai scurte, dar mai multe, de

vacanta, care dau posibilitatea mai multor opiuni). Pe de alta parte, fermierii s-au

strduit s-i diversifice si sa ridice calitatea ofertei, pentru a rspunde dificultilor

crize din agricultura.

Structurile turismului rural sunt: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere colare,

tabere de creaie artistic, tabere pentru activiti ecologice, sate de vacanta etc.

Punerea in valoarea a ofertei de cazare si servicii a acestor structuri, prin programe de

turism, contribuie la dezvoltarea circumstanei turistice in spaiul rural. In ultimul

deceniu, aceasta circulaie este tot mai mare datorita diversificrii formelor de

manifestare. n prezent, n cadrul turismului rural se dezvolta formele de turism

cultural si turism ecologic. Se organizeaz simpozioane, conferine, concursuri si

expoziii tematice de interes local. Aceste manifestri contribuie la creterea

circulaiei a locuitorilor satelor. De asemenea, contribuie la creterea economica a

comunitilor locale.

Pentru o dezvoltare echilibrat a spaiului rural este necesar un management rural

adecvat. Obiectivele politicile de dezvoltare a turismului rural variaz de la o regiune

la alta. De exemplu, stabilirea destinaiilor rurale aa cum ar fi parcurile naionale,

conservarea mediilor naturale fizice si socio-culturale, au devenit de o mare

importanta si planurile de dezvoltare ale turismului au fost adaptate ca s conduc si

s controleze turismul (exemplu din Anglia). Spre deosebirea de acestea multe arii

rurale mai ales in estul Europei dispun de un potenial enorm, neutilizat, pentru ca im

mod frecvent le lipsete infrastructura de baza si se confrunt cu multele probleme ala

tranziiei. De exemplu, Szabo (1991), Balogh si Tsaky (1991) au evoluat potenialul

rural pentru turism n Romnia si Ungaria. S-a sugerat ca exista trei planuri separate si

diferite in relaii planificrii turismului rural:

- areale turistice cu tradiii in dezvoltarea turismului;

-areale turistice cu slab tranziie, dar cu mare potenial pentru dezvoltarea turismului;

-areale turistice far tradiie in turism si cu un potenial mediu de dezvoltare.

33

Agroturismul valorifica potenialul economic al gospodriilor locale prin dezvoltarea

unor servicii de gzduire i de valorificare a produselor din gospodria proprie si

locale. Agroturismul valorifica excedentul de cazare din gospodria rneasc,

pregtit i amenajat ca sa primeasc oaspei (de multe ori se adaug construcii

separate, destinate oaspeilor). Activitile din gospodria rneasc se orientez spre

consumul turitilor (produse proaspete, ecologice). De aceea, se redescopere unele

meteuguri aproape uit-te, sau se valorifica mai bine unele resurse naturale (apele

minerale, cura climatica etc.).

Veniturile obinute din agroturism au un caracter complementar, deoarece gospodria

rneasc realizeaz prin tradiie venituri din activitatea agricol si din alte activiti

(de prelucrarea a materiilor prime locale agricole si neagricole, artizanat etc.).

Agroturismul are caracter complex, el mbinnd mai multe elemente:

- mediul natural utilizat ca resursa turistica;

- surplusul de cazare si datoriile proprii gospodriei trneti; posibilitti pentru

recreerea si agrement, pentru activiti sportive si de intretinere;

- serviciile agroturistice: servirea mesei (cu produse tradiionale, proaspete cu valoare

biologica ridicata); nsoire i clauza turistic, iniiere n practicile agricole sau a celor

din gospodria rneasc, practicarea unor sporturi (de ex. calaria). Pentru

comunitile locale creeaz noi locuri de munca.

Agroturismul este o forma de turism care oferta multa varietate si unicitate in realizare

serviciilor (implica imaginaia specifica fiecrei gospodarii in ornamentarea

interioarelor, n pregtirea masei). In plus, se ofer posibiliti de plimbare n

imprejurimi iubitorilor naturii, spre valorile din patrimoniul local celor ce apreciaz

istoria, cultura si arta populara.

De asemenea, ofer posibilitatea de a privi sau chiar a participa la obiceiurile

tradiionale din gospodrie sau din localitate: eztori, hore steti, colinde, hramuri

bisericeti, nedei, trguri tradiionale, nunti, spectacole folclorice etc.

Creterea veniturilor populaiei ofer posibilitatea reconstruciei drumurilor si bazei

tehno-materiale, dar i ncadrrii gospodriilor in planurile de amenajare teritoriale

34

locale.

4. ZONE TURISTICE

Privind potenialul turistic, Europa, prin cadrul su natural, se nscrie cu atracii turistice

de mare varietate i spectaculozitate, iar prin istoria sa multimilenar a lsat urme

materiale i spirituale de o deosebit valoare, ce dinuie pn astzi i care constituie

obiective de mare interes turistic.

Dac inuturile nordice permit admirarea renumitelor fiorduri i originalitatea peisajelor

polare, de tundr i glaciare, vestita taiga sau frumuseea zilelor i a nopilor polare cu

fermectoarele aurore boreale, cele vestice, cu un peisaj mai monoton, dispun de o mare

bogie i varietate de monumente istorice, arhitecturale i muzee ce atest o strveche

i avansat civilizaie pe aceste meleaguri.

Unitile alpino-carpatice etaleaz o mare diversitate peisagistic i domenii schiabile dintre

cele mai bine amenajate. Peisajele alpine i glaciare, cele carstice sau vulcanice, cele de

eroziune cu forme bizare, depresiunile i culoarele de vale bine umanizate i cu

interesante monumente istorice i de art, slbticia vilor i bogia florei, faunei i a

rezervaiilor naturale, numeroasele lacuri glaciare i existena ghearilor alpini,

multitudinea de staiuni pentru odihn i schi etc. reprezint puncte de atracie turistic n

orice anotimp.

inuturile situate mai la nord de acestea se impun att prin varietatea de peisaj (de muni,

de dealuri i cmpii) i bogia de ape minerale, dar mai ales prin multitudinea i

valoarea obiectivelor istorice i de art ce dinuie de veacuri pe aceste locuri.

Ctre sud, peisajul deosebit de pitoresc, ntinsa i nsorita rivier, clima clduroas tot anul,

ca i trecutul istoric cu o civilizaie de milenii, ale crei vestigii, unele de valoare

universal, mbogesc patrimoniul cultural actual, alturi de iscusina i hrnicia

omului, confer o valoare turistic de excepie meleagurilor mediteraneene.

Cu valene turistice importante se nscriu i contrastele geografice cu peisaje dintre cele

mai variate, de la cele stepice pn la cele de taiga sau alpine i polare, cu litoraluri mai

mult sau mai puin nsorite, ca i istoria multimilenar a civilizaiei i culturii

specifice numeroaselor popoare ce locuiesc n vasta arie Est-European a continentului i

35

de la care se pstreaz multe valori materiale i spirituale.

Europa constituie destinaia principal pentru fluxurile turistice internaionale: cu cele 372,8

mil. sosiri, absoarbe 59,6 % din circulaia turistic mondial. Aceste fluxuri se

concentreaz n Europa de Vest (34,3 %) i Europa de Sud i rile mediteraneene (32,6

%), iar ntre primele ri receptoare se afl Frana (70,0 mil. turiti sosii), Spania (47,7),

Marea Britanie (25,4), Polonia (18,8), Austria (16,5), Germania (16,5), Cehia (16,3) etc.

Particularitile regionale i locale ale cadrului natural i economico-social, ale istoriei,

culturii i civilizaiei create de-a lungul veacurilor de fiecare popor i naiune

european fac posibil, din punct de vedere tiinific i al respectrii unei realiti

concrete, separarea unor zone distincte, care s reflecte specificitatea turistic n teritoriu.

O astfel de zonare turistic ine seama att de specificitatea regional-turistic,

geografic, istoric, economic, social-cultural, ct i de scopuri didactice i

metodologice, aceasta facilitnd o descriere turistic pe ri, demers cu utilitate cognitiv

i practic pentru cei interesai.

Astfel, n Europa se pot individualiza urmtoarele zone turistice:

1. EUROPA NORDIC (SCANDINAVIA)

2. ARHIPELAGUL BRITANIC

3. EUROPA VESTIC (OCEANIC)

4. EUROPA SUDIC (MEDITERANEAN)

5. EUROPA CENTRAL

6. EUROPA CENTRAL-ESTIC

7. EUROPA ESTIC

Continent strvechi, leagn al unor strlucite civilizaii, Europa face parte din cate-goria

continentelor mici, avnd o suprafa de 10.034.000 kmp, ce se desfaoar n emisfera

nordic pe circa 4000 km, ntre Marea Mediteran (Capul Tarifa 36 lat. N) i Oceanul

Arctic (Nordkin 71 lat. N) i pe aproximativ 6000 km de la Oceanul Atlantic (Capul

Roca 934' long. V) pn la Munii Ural (6730' long. E).

Denumirea provine de la cuvntul fenician "EREB" care nseamn "apus de soare", cum

spuneau acetia inuturilor de la apus de Marea Egee, de unde porneau corbiile lor spre

36

Marea Mediteran.

n configuraia Europei se remarc ntinderi mari ale uscatului continental (66 % din

suprafa), sistemele de peninsule (27 %) dintre care amintim: Scandinavia, Yutlanda,

Iberic, Italic, Balcanic) i de insule (7 %) cu o densitate mare n Marea Mediteran

(Corsica, Sardinia, Sicilia, Creta) sau n Oceanul Atlantic (Arhipelagul Britanic, Islanda).

Europa are rmuri foarte articulate i dantelate (39.000 km lungime), complexe ca genez

i variate ca aspect peisagistic i valoare turistic. Se evideniaz astfel rmurile nalte cu

fiorduri (n Scandinavia, Islanda), cu schren (Marea Britanie), cu riass (Peninsula Iberic),

cu estuare (Oceanul Atlantic), cu limane (Marea Neagr) sau cele dalmatice (Marea

Adriatic) i vulcanice (Insulele Lipari), fie cele joase, lagunare (Islanda, Marea

Baltic, Marea Nordului, Marea Neagr), cu plaje i cordoane (Marea Mediteran,

Marea Nordului, Marea Neagr, Marea Baltic) sau delte (la gura fluviilor Dunrea, Rhein,

Volga, Pad etc.).

Relieful Europei este destul de variat, se afl dispus ntre -28 m (nivelul Mrii Caspice)

i 4810 m (Vf. Mont Blanc din Munii Alpi) i apare sub forma mai multor trepte

principale: cmpii, podiuri, dealuri i muni.

Europa Meridional i Central sunt, n general, muntoase, iar cea Estic reprezint un vast

domeniu de cmpie i dealuri joase, ce se prelungete din Cmpia Rus spre vest n

Cmpia Germano - Polonez i apoi n Cmpia Francez. Munii se dezvolt la

periferia continentului, discontinuu, spre nord - vest (Munii Penini, Scoiei, Scandinaviei)

i ctre nord - est (Munii Ural) i ca lanuri coninue pe latura de sud (Pirinei, Alpi,

Dinarici, Balcani, Carpai i Caucaz), iar partea de mijloc o formeaz cmpiile i

podiurile.

Munii din nordul Europei sunt foarte vechi (orogeneza caledonic din Paleozoicul

Inferior), slefuii de gheari, cei din partea central, vechi (orogeneza hercinic din

Paleozoicul Superior) se prezint ca nite podiuri nalte, iar cei din sud, mai noi

(orogeneza alpin de la sfritul Mezozoicului) au aspecte variate de la forme alpine

glaciare, la cele carstice i vulcanice.

Cmpiile au origini i aspecte diferite: glaciare i pietroase, cu multe lacuri de-o

frumusee specific n partea de nord a continentului i aluvionare, cu ntinse culturi

agricole n sudul i sud-estul acestuia.

37

Procesele vulcanice i glaciaiunea cuaternar s-au impus n peisajul continentului,

primele prin varietatea i pitorescul formelor vulcanice, iar ultima prin diversitatea i

spectaculozitatea reliefului glaciar din zonele de calot sau montane.

In Europa se difereniaz mai multe zone i tipuri de climat: zona arctic i subarctic cu

climate de tip oceanic i continental n Europa Nordic, zona temperat cu climat oceanic

(atlantic), de tranziie i continental (n Europa Vestic, Central i respectiv, Estic) i

zona subtropical (mediteranean), oceanic i continental n Europa Meridional, iar

n ariile montane nalte este un climat montan cu subtipul alpin pe crestele nalte.

Hidrografia este foarte bogat, cu aspect variat, de la fluvii lungi i lenee la ruri scurte

i repezi (n Europa de Nord i muntoas), cu multe lacuri naturale i antropice i d un

aspect pitoresc peisajului prin formele create: chei i defilee, peteri i izbucuri, lacuri

glaciare i morenice, cascade etc.

ntre cele mai importante fluvii, ca lungime i suprafaa bazinelor sunt: Volga (3.694 km),

Dunrea (2.850 km), Niprul, Don, Ural, Rhein, Peciora, Vistula, Odra, Loire etc., iar

multe dintre ele formeaz delte sau prezint estuare la vrsare. n majoritatea lor rurile

sunt navigabile i legate ntre ele prin canale (ndeosebi n vestul i nord-vestul

continentului), care uureaz circulaia, inclusiv turistic. Prin aceste canale - ca o pnz

de pianjen - circul vasele fluviatile, comerciale sau de croazier, de la Marea

Mediteran la Marea Nordului sau Marea Neagr la Oceanul Atlantic. Asemenea reea de

canale leag i fluviile din Europa de Est, unind astfel Marea Caspic cu Marea Baltic i

Marea Alb, iar Marea Neagr cu Marea Baltic.

Europa se caracterizeaz i printr-o mare bogie de lacuri, variate ca dimensiuni, genez

i pitoresc. Numeroase sunt lacurile glaciare, de mare valoare peisagistic, precum

Ladoga (17,7 kmp), Onega, Vnner, Vtter, Mler, Saimaa, Inari din Europ de Nord i

de Est, fie cele montane din Alpi, Pirinei, Carpai i cele de la periferia Alpilor, ntre care

notm: Geneva, Constana (Boden), Zurich, Wolten, Maggiore, Lugano, Como, Isea, Garda

(toate din Alpi i Prealpi) sau cele din Cmpiile Germano - Polonez i Dvina - Peciora,

din Podiul Karelo - Finic, formate ntre valurile de morene. Alte lacuri sunt de origine

tectonic (Balaton n Ungaria, Ohrida i Prespa n Albania), carstic (n Munii Apenini i

Dinarici, n Cmpia Irlandei), vulcanic (Albino la sud de Roma), de lagun, de tip liman

38

sau antropice.

Din ntinsa glaciaie pleistocen au mai rmas numai cteva resturi de mase glaciare, de

calot (Insulele Spitzbergen - 58.000 kmp, Franz Josef, Islanda, Novaia Zemlea) i gheari

montani (Munii Scandinaviei - 5.000 kmp, Alpi - 3.600 kmp, Pirinei - 30 kmp, Uralul

Nordic - 10 kmp, Sierra Nevada).

n corelaie cu clima, pe teritoriul Europei se individualizeaz urmtoarele zone de

vegetaie: tundr n nordul Europei, n lungul litoralului arctic; pdurile de conifere -

taigaua siberian - cu molid, brad, zad, mesteacn, ce coboar pn la latitudinea

oraului Sankt Petersburg; pdurile de foioase cu fag, gorun i stejar, care ajung pn n

Peninsulele Iberic, Italic i Balcanic; silvostepa din Cmpia Rus i Cmpia Romn;

stepa specific Europei de Est; mediteranean sau subtropical, specific litoralului

Mrii Mediterane n sudul Franei, Spaniei, Corsica i Grecia; desiuri xerofile (garriga

n Spania i Frana, frigana n Grecia i Creta) etc. Alturi de aceste zone se dezvolt i

vegetaia montan, cu etajare pe vertical (pduri de gorun, fag i de molid) i cea

alpin la partea superioar (pajiti, afin, merior, smrdar).

Fauna Europei se caracterizeaz prin aceeai mare diversitate i ntr-o strns legtur cu

zonele de vegetaie. Se evideniaz astfel zonele: arctic (urs polar i foc), tundr (ren,

vulpe polar, iepurele polar, lemingul, ginua polar), taigaua (elan), pdurile de

foioase (urs, cerb, cprior, mistre etc.), stepa, mediteranean (acal, broasca estoas,

scorpionul, vipera cu corn), de munte (capra neagr, Capra Ibex - Alpi, Capra

pyrenaica - Pirinei -, muflonul european - Corsica i Scandinavia -, marmota alpin,

vulturul brbos, vulturul pleuv).

Populaia Europei, de circa 773 milioane de locuitori, o situeaz pe locul al doilea ntre

continentele cu o densitate medie diferit, ntre 18 loc / kmp n nord i 150 loc / kmp n

vest, alctuit din trei grupe principale: romanic, germanic i slav, la care se adaug i

alte popoare, fmougrici, greci, baltici etc.

n ansamblu, rile Europei se disting printr-un grad ridicat de industrializare, o

agricultur intensiv i o dezvoltat infrastructur a transporturilor, care asigur un trafic

mare de mrfuri, persoane, inclusiv turiti.

39

5. Sezonalitatea serviciilor turistice.

Variatiile sezoniere ale fenomenului turistic.

In conditiile specifice ale activitatii de turism, pe linga aspectele caracteristice ale

dispersarii in spatiu a fluxurilor turistice, se remarca frecvent si o repartizare inegala

in timp a cererii de servicii care, in diferite zone de interes tiristic, echivaleaza cu o

concentrare pronuntata a sosirilor de vizitatori in anumite perioade intru-un an

calendaristic si, respectiv, dimensiunea - sau uneori chiar sistarea sosirilor de turisti

in altele perioade. Aceste variatii sezoniere, cu implicatii economico-organizatorice

in activitatea turistica, sunt caracteristice si pentru RM.

Variatiile sezoniere constituie una dintre caracteristicele proncipale ale turismului

modern; activitaea turistica se distinge esential de alte activitati economice tocmai

prin corelatia viabila intre volumul ofertei si cel al cererii turistice in discursul unui

an calendaric. La rindul ei, frecventa mai mult sau mai putin constanta a variatiilor

sezoniere provoaca in economia turismului modificari specifice maul mai pregnate

decat in alte sectoare economice, sezonalitatea accentuala influentand cresterea

pretului de cost al serviciilor si diminuarea rentabilitatii, inducand in multe cazuri o

dezvoltarea inegala a diferitelor zone de interes turistic.

Trebuie precizat ca distributia inegala a cererii de servicii va exercita in perspectiva o

presiune tot mai accentuala asupra industriei turismului, pe masura cresterii, in anii,

ce vin, a traficului turistic.

Pentru a intelege mai bine problematica sezonalitatii in turism, este necesar sa se

delimiteze caracteristicile fluctuatiilor sezoniere turistice fata de alte variatii similare

care se produc in viata economica, putandu-se genereaza urmatoarea clasificare:

Trebuie precizat ca distributia inegala a cererii de servicii va exercita in perspectiva o

presiune tot mai accentuala asupra industriei turismului, pe masura cresterii, in anii,

ce vin, a traficului turistic.

40

Pentru a intelege mai bine problematica sezonalitatii in turism, este necesar sa se

delimiteze caracteristicile fluctuatiilor sezoniere turistice fata de alte variatii similare

care se produc in viata economica, putandu-se genereaza urmatoarea clasificare:

Schimbari continuie (de exemplu, curbe de evolutie

ascendente sau descendente)

Structurale

Schimbari spontane (de exemplu, o modificare

neprezentata in procesul provocata de progresul tehnic)

Variatii

41

Schimbari care se produc dupa un anumit ritm (de

exemplu, variatiile sezoniere)

Alternative

(periodice)

Schimbari libere, care nu sunt legate de un anumit

ritm (de exemplu, fluctuatiile conjucturale)

Variatiile sezoniere au fost considerate, mult timp, ca o categorie speciala, fluctuatiilor

conjucturale. Este necesar sa se faca o distinctie intre aceste doi factori, care provoaca

modificari alternative in volumul si intensitatea cererii turistice, deoarece schimbarile

ritmice si schimbarile libere au, in fond, un caracter foarte diferit. mai intai

schimbarile conjucturale reprezinta modificari pe termen mijlociu sau lung in

dezvoltarea econimica a unii anumite regiuni, in timp ce variatiile sezoniare nu se

limiteaza numai la dezvoltarea economica; ele se produc pe termrn scurt si pentru

diferite motive, intru-un ritm mult mai precis decat manifestarile in domeniu

fluctuatiilor conjucturale. Totusi, la rindul lor, aceatea din urma influenteaza si ele,

mai mult sau mai putin sensibil, variatiile sezoniere.

In ceea ce priveste caracteristice variatiilor sezoniere, acestea se produc, asa cum am

precizat, in perioada unui an calendaric si in contextul unui sezon determinat,

cuprinzand una sau mai multe luni.

Fluctuatiile sezoniere, care se inregistreaza in turism, trebuie considerat ca schimbari in

consumul populatiei, cauzate de intensitatea variabila a cererii turistice. Este adevarat

ca productia de servicii turistice este, de asemenea, supusa fluctuatiilor sezoniere;

aceste fluctuatii sunt dictate insa de modificari oscilante ale volumului cererii, fiind

consecinta naturala si automata a acestelor schimbari.

42

Variatiile sezoniere ale cererii in turism sunt de doua feluri: variatiile sezoniere

artificiale si variatiile sezoniere naturale. printre cele dintai pot si mentionate acelea

cere privesc mecanismul concediilor platite, al vacantelor scolare etc. si care se

disting prin caracterul lor economico-organizatoric. In paralel, se constata insa in

domeniu turismului si alte variatii sezoniere, care au cauze extraeconomice, daca ele

rezulta, de exmplu, din schimbarea conditiilor climatice caracteristice diferitilor

anotimpuri. Se poate aprecia ca variatiile sezoniere care au loc in turism trebuie sa fie

considerate ca exemplul cel mai tipic de schimbari sezoniere de acest fel.

Ciclurile de sezonalitate in activitatea turistica.

Problemele legate de diminuarea implicatiilor provocate de concentrarea sezoniera a

activitatii turistice in anumite perioad ale anului si, respectiv, ale prelungirii sezonului

sunt tot atat de vechi ca si turismul insusi. Fenomenul de concentrare a activitatii

turistice si necesitatea atenuarii curbei sezonalitatii in turism nu s-au manifesta insa

niciodata ata de acut ca in zilele noastre. La acestea contribuie, pe de o parte,

cresterea considerabila a numarului de turisti care calatoresc in perioadele sezonului

plin, iar pe de alta parte eforturile prestatorilor, care sunt menite sa duca la

prelungirea sezonului.

Economia turismului este orientata, intr-o masura tot mai mare spre pietile de desfacere,

iar masurile organizatorice privind diferentierea tarifelor si preturilor, sunt analizate

cu atentie, pentru a se putea gasi solutii eficace in legatura cu permanentizarea

activitatii turistice in diversele zone sau statiuni. In turism, ca si in alte sectoare ale

economiei nationale, aceste instrumente de politica comerciala au rolul sa actioneze

asupra mentinerii nivelului cererii si, indeosebi, asupra cresterii cererii in perioadele

de presezon, postsezon si extrasezon.

Intrucat durata sezonului turistic dintr-o zona (sau statiune) este determinata, in primul

rand, der conditiile climaterice si, meteorologice, instrumentele de politica

43

comerciala amintite au menirea sa compenseze diminuarea atractivitatii factorilor

naturali cu un set de elemente suplementare de cointeresare a turismului potential, in

vederea valorificarii mai depline a patrimoniului turistic, prin mentinerea cererii de

servicii turistice la un volum si nivel rezonabile pentru prestatori, pe o perioada de

timp dintr-un an cat mai lunga posibil.

Pentru a intelege mai bine implicatiile sezonalitatii in industria turistica, este necesara

cunoasterea frecven