Brahms - Schicksalslied Op. 54
2
Johannes Brahms(1833 - 1897) Schicksalslied op. 54 (Cântecul destinului) Schicksalslied op. 54 este varianta vocal-simfonică a poeziei lui Friedrich Hölderlin și probabil cea mai importantă creație brahmsiană de acest gen, după Recviemul german: Brahms a început schițele acestei opus în 1868, la Wilhelmshaven, dar nu a finalizat lucrarea decât în 1871. Probabil că se confrunta cu indecizii în privința formei. Inițial a optat pentru forma ternară (ABA – cea de-a treia secțiune fiind o repetiție exactă a celei de la început), însă aceasta nu i-a satisfăcut instinctul artistic, simțind că finalul trebuie să exprime mai mult decât cuvintele poeziei, și anume sentimentele și trăirile produse de ea, ceea ce o simplă repetiție a unui material care a fost deja nu ar fi putut să facă. Astfel, Brahms recompune ultima secțiune într-o manieră plină de inventivitate și forță emotivă, care spulberă deznădejdea ideii finale și aduce o rază de speranță și compasiune. Acest Cântec al destinului se deschide cu un preludiu orchestral de 28 de măsuri, în tonalitatea mi bemol major, care va fi apoi reorchestrat pentru a servi drept cea de-a treia și ultimă secțiune a lucrării. Ambele secțiuni sunt marcate Adagio. După acestă introducere auzim corul, cântând versurile poeziei lui Hölderlin așa cum numai Brahms putea să-o facă, cu o mare grijă la cele mai mici În lumină înaltă umblaţi Pe un dulce tărâm, fericite voi, Genii! Strălucite, zeieşti adieri Uşor vă ating, Ca degetele femeii la harpă Sfintele strune. Ci nouă nu ni-e lăsată În niciun loc alinarea, Se petrec şi se surpă Chinuiţi muritorii, Orbeşte zvârliţi Dintr-un ceas în altul, Ca apa din piatră În piatră căzând, Mereu în abisu-ndoielii. (traducere Ștefan Augustin Doinaș) Fără ursită, precum adormitul Copil, respiră Cereştii; Cast ocrotit Într-un mugur de rând Înfloreşte de-a pururea Spiritul lor, Iar ochii, preafericiţii, Privesc în tăcută Pe veci claritate.
description
Prezentare Johannes Brahms (1833 - 1897): Schicksalslied op. 54 (Cântecul destinului)
Transcript of Brahms - Schicksalslied Op. 54
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIOARA
Johannes Brahms(1833 - 1897)Schicksalslied op. 54 (Cntecul destinului)
Schicksalslied op. 54 este varianta vocal-simfonic a poeziei lui Friedrich Hlderlin i probabil cea mai important creaie brahmsian de acest gen, dup Recviemul german:n lumin nalt umblaiPe un dulce trm, fericite voi, Genii!Strlucite, zeieti adieriUor v ating,Ca degetele femeii la harpSfintele strune.
Ci nou nu ni-e lsatn niciun loc alinarea,Se petrec i se surpChinuii muritorii,Orbete zvrliiDintr-un ceas n altul,Ca apa din piatr n piatr cznd,Mereu n abisu-ndoielii. (traducere tefan Augustin Doina)
Fr ursit, precum adormitulCopil, respir Ceretii;Cast ocrotitntr-un mugur de rndnflorete de-a purureaSpiritul lor,Iar ochii, preafericiii,Privesc n tcutPe veci claritate.
Brahms a nceput schiele acestei opus n 1868, la Wilhelmshaven, dar nu a finalizat lucrarea dect n 1871. Probabil c se confrunta cu indecizii n privina formei. Iniial a optat pentru forma ternar (ABA cea de-a treia seciune fiind o repetiie exact a celei de la nceput), ns aceasta nu i-a satisfcut instinctul artistic, simind c finalul trebuie s exprime mai mult dect cuvintele poeziei, i anume sentimentele i tririle produse de ea, ceea ce o simpl repetiie a unui material care a fost deja nu ar fi putut s fac. Astfel, Brahms recompune ultima seciune ntr-o manier plin de inventivitate i for emotiv, care spulber dezndejdea ideii finale i aduce o raz de speran i compasiune. Acest Cntec al destinului se deschide cu un preludiu orchestral de 28 de msuri, n tonalitatea mi bemol major, care va fi apoi reorchestrat pentru a servi drept cea de-a treia i ultim seciune a lucrrii. Ambele seciuni sunt marcate Adagio. Dup acest introducere auzim corul, cntnd versurile poeziei lui Hlderlin aa cum numai Brahms putea s-o fac, cu o mare grij la cele mai mici detalii, i cu o mulime de exemple de pictare muzical a imaginilor i emoilor poeziei.Partea median, Allegro, aduce contrast nu numai prin tempo-ul micat, ci i prin metrica ternar (spre deosebire de cea binar a seciunilor care o ncadreaz), prin dramatismul modul minor conferit de tonalitatea do minor i mai apoi re minor, prin seciunile de fugato. Dup ce s-a spus tot ce a fost de spus, i nu ne mai rmne dect disperarea i inutilitatea ultimului gnd, auzim nceputul. Acel preludiu orchestral acum postludiu n tonalitatea do major (simboliznd tot ce e mai pur, simplu, frumos i bun) atest geniul lui Brahms: ne dm seama c toi suntem egali n faa destinului, c totul se repet, c orict de greu ar fi uneori, frumuseea unei viei nu se pierde iar suferinele ndurate rmn testament al puterii fiecruia dintre noi.
Andreea Olariu
1
