BPOC

LUCRARE DE DIPLOMA

1

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN

INGRIJIREA PACIENTELOR CU

BPOC

2

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………...pag4

Capitolul I: Noţiuni de Anatomie şi Fiziologie a Aparatului Respirator…pag5

1.1Plamanii……………………………………………………………….pag7

1.2Fiziologia respiratiei…………………………………………………..pag7

Capitolul II: Noţiuni Generale despre BPOC…………………………… pag8

2.1Definitie………………………………………………………………. pag8

2.2Etiopatogenie…………………………………………………………. pag9

2.3Simptomatologie……………………………………………………… pag10

2.4Tratament………………………………………………………………pag13

Capitolul III:Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu BPOC..pag14

Capitolul IV : Cazuri clinice……………………………………………...pag21

4.1 Cazul clinic nr. 1………………………………………………………pag21

4.2Cazul clinic nr. 2 ………………………………………………………pag26

4.3Cazul clinic nr. 3………………………………………………………..pag35

Concluzii …………………………………………………………………..pag36

Bibliografia ………………………………………………………………..pag37

3

INTRODUCERE

Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa cum

spunea şi Victor Babeş ”Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai frumoasă din-

tre toate, şi astfel izbanda va fi deplină.”

Rolul esenţial al asistentei medicale, constă in a ajuta persoana bolnavă sau

sănătoasă să-şi redobandească independenţa cat mai repede posibil.Pornind de la

principiile Virginiei Henderson, că nu există boli cinumai bolnavi, ingrijirea in

nursing pune in centrul atenţiei nu boala cibolnavul şi mai ales omul: „mit şi leg-

endă, această maşină vie” care este untot din care se ramifică asemenea unui arbore

sentimente, pasiuni,comportamente fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cu-

vinte cele 14 nevoi ale fiinţei umane.

Mi-am dorit din totdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi in suferinţă, să vin in spri-

jinul celor fără sprijin, să aduc zambetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu

adevărat fericit este acela care poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim inconju-

raţi numai de oameni sănătoşi, dar nu este aşa. Fiecare persoană are problemele

sale, boală şi afecţiunea sa mai mult sau mai puţin gravă.

4

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIAAPARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este ansamblul de organe adaptate trecerii oxigenului din

aerul atmosferic in sange şi dioxidului de carbon, rezultat din oxido-reducerea celu-

lara, in aerul atmosferic.

Organele respiratorii sunt specializate, unele pentru trecerea aerului (fosele

nazale, faringele, laringele, traheea şi bronhiile),altele pentru realizarea schim-

burilor gazoase intre organism şimediu.

Astfel:

a. Fosele nazale folosesc la respiraţie şi miros.

b. Naso-faringele şi rino-faringele, lasă să treacă aerul spre plămani, dar ventilează

şi urechea medie prin trompa lui Eustachio.

c. Oro-faringele şi buco-faringele, nivel la care se incrucişează calea respiratorie cu

cea digestiva.

d. Laringele, este un organ respirator dar şi un organ al fonaţiei.

Incepand cu traheea, organele aparatului respirator au funcţii pur respiratorii.

1.1PLĂMÂNII

Plămanii reprezintă organele aparatului respirator in care se realizează schim-

bul de gaze intre organism şi mediul inconjurător. In număr de doi, drept şi stang,

sunt aşezaţi in cavitatea toracică de o parte şi alta a mediastinului, avand fiecare o

capacitate(volum de aer conţinut) de aproximativ 4500-5000 cm. cubi.Culoarea lor

variază in funcţie cu varsta şi substanţele inhalate (la fumători avand o culoare

5

cenuşiu negricioasă, iar la copii roz). Forma plămanilor este asemănătoare unui

trunchi de con, cu baza spre diafragm.

Structura plămânului:

Plămanii sunt alcătuiţi dintr-un sistem de canale, rezultat din ramificarea bron-

hiei principale (ARBORELE BRONŞIC) şi un sistem de saci in care se termină ar-

borele bronşic (LOBULII PULMONARI).Arborele bronşic - totalitatea ramificaţi-

ilor intrapulmonare ale bronhiei principale, este reprezentat astfel: Bronhie princi-

pală -Bronhii lobare (3 pentru plămanul drept şi 2 pentru cel stang) –

Bronhii segmentare (cate 10 pentru fiecare plăman; cate una pentru fiecare segment

pulmonar) – Bronhii interlobulare –Bronhiole terminale – Bronhiole respiratorii –

Canale alveolare.Bronhiile intrapulmonare au forma cilindrică, regulată.

Peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se găseşte o bogată

reţea capilară, care provine din ramificaţiile arterei pulmonare (ce aduc sange venos

din ventricolul drept).Epiteliul alveolar formează cu epiteliul capilarelor alveolare o

structură funcţională comună = membrana alveolo-capilara, la nivelul căreia au loc

schimburile gazoase, prin difuziune, intre aerul alveolar (a cărui compoziţie este

menţinută prin ventilaţia pulmonară) şi sange. Mai mulţi lobuli se grupează in

unităţi morfologice şi funcţionale mai mari, rezultand astfel segmente pulmonare.

Segmentul pulmonar reprezintă unitatea morfologică şi funcţională, caracterizată

prin teritoriu anatomic cu limite precise, cu pedicul bronho-vascular propriu şi as-

pecte patologice speciale. Segmentele se grupează la randul lor formand lobii

pulmonari.

Arborele bronşic poate prezenta dilataţii patologice sub formă de saci, in

care se strang secreţii, puroi =Bronşiectazii.Distrugerea pereţilor alveolari = Em-

fizem.

Fiecare plăman este invelit la suprafaţă de o seroasă, numită pleură.Ea are

doua foiţe, una parietală, care căptuşeşte suprafaţa internă a peretelui toracic şi alta

6

viscerală, care acoperă intim suprafaţa lobilor pulmonari. Aceste doua foiţe pleu-

rale se continuă una cu alta delimitand intre ele un spaţiu virtual, numit cavitatea

pleurală, in care se găseşte un strat subţire de lichid pleural, cu rol de a umezi cele

doua foiţe, permiţandu-le astfel alunecarea fără frecare. Pleura viscerală este

aproape insensibilă, ca şi plămanul,in schimb cea parietală are o sensibilitate mar-

cată, fiind o zonă reflexogenă importantă. Iritaţia ei in timpul unei manevre, puncţia

pleurală, poate determina şoc pleural cu moarte prin acţiune reflexă asupra centrilor

respiratori şi circulatori.

1.2FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI

Aerul atmosferic este introdus in plămani prin procesul de ventilaţie pulmonară,

prin care se menţine constantă compoziţia aerului alveolar.

Mecanica respiraţiei:Schimburile gazoase la nivelul plămanilor se realizează da-

torită succesiunii ritmice a două procese: inspiraţia şi expiraţia. Inspiraţia este un

proces activ care datorită contracţiei muşchilor inspiratori, duc la mărirea tuturor

diametrelor cutiei toracice. In mod normal durează o secundă. Expiraţia normală

este un proces pasiv, care urmează fără pauză după inspiraţie.

In inspiraţie, prin creşterea volumului pulmonar, alveolele se destind şi volumul lor

creşte, iar drept urmare presiunea aerului in regiunea alveolară scade. Se creează

astfel o diferenţă de presiune intre aerul atmosferic şi presiunea intrapulmonară, in

felul acesta aerul pătrunzand in căile respiratorii pană la alveole, pe baza forţei fiz-

ice.In expiraţie, prin retracţia plămanilor şi revenirea la forma iniţială a cutiei

toracice, se intalnesc doua faze:prima in care revenirea cutiei toracice se face pe

baza elasticităţii cartilajelor şi ligamentelor ei. a-II-a, in care plămanul elastic, in

tendinţa de a se retracta spre hil, exercită opresiune de aspiraţie asupra cutiei

toracice. Presiunea aerului intaalveolar creşte peste cea atmosferică, apărand astfel

o diferenţă care face ca aerul din plămani să fie expulzat in exterior.

7

CAPITOLUL II

NOŢIUNI GENERALE DESPRE BRONHOPNEUMOPATIA CRONICA

OBSTRUCTIVA

2.1Definitie

BPOC este o boala caracterizata prin limitarea fluxului de aer prin caile

respiratorii care nu este complet reversibila.Limitarea fluxului de aer este

progresiva si este insotita de un rapuns inflamator anormal al plaminului fata de

particule străine si gaze. Este prezenta alterarea inflamatorie atat a cailor aeriene cat

si a alveolelor pulmonare.In termenul generic de BPOC fiind cuprinse doua

afecţiuni

- Bronşita cronica

- Emfizemul pulmonar - se refera la simptome legate de respiraţie: tuse

cronica, expectoratie, grade variate de dispnee de efort, reducerea

semnificativa si progresiva a fluxului aerian respirator. Obstrucţia este:

cronica, ireversibila total ci numai parţial, progresiva lenta spre agravare,

primitiva nefiind generata de vreo afecţiune cu etiopatogeneza cunoscuta.

Referitor la cele doua componente ale BPOC se poate afirma ca ele au o

predominanta diferita in exprimarea clinica a simptomatologiei si se definesc astfel:

Emfizemul pulmonar - este caracterizat prin dilatarea permanenta a spatiilor

aeriene distale de bronsia terminala, cu distructia pereţilor alveolari.

Bronşita cronica se caracterizează prin hipersecretie de mucus la nivelul

arborelui traheobronsic manifestata prin tuse cu expectoratie cel puţin 3 luni pe an,

timp de 2 ani consecutiv. Se pot identifica mai multe subclase :

a). Bronşita cronică simplă este definită de prezenţa tusei cu expectoraţie in cele

mai multe zile timp de cel puţin trei luni consecutive pe an, cel puţin doi ani succe-

8

sivi, tuse productivă care nu poate fi atribuită vreunei cauze cunoscute pulmonare

sau cardiace. Bronşita cronică simplă este localizată in conductele aerifere mari;

b). Bronşita cronică purulentă sau persistentă, la care secreţia bronşică se in-

fectează.Persistent se consideră caracterul mucopurulent al sputei; Recurent se con-

sideră sputa purulentă in ultimii ani.

c). Bronşita cronică obstructivă, la care leziunea progresează către bronhiile mici

şi bronhiole şi apare dispneea, datorită ingustării difuze şi persistente a căilor aer-

ifere. Bronşita cronică cu dispnee şi Wheezing cuprinde bolnavii la care obstrucţia

reversibilă a căilor aerifere domină aspectul clinic.Boala căilor aerifere mici este

definită de localizarea procesului obstructiv in căile aerifere cu diametrul mai mic

de 2mm (bronhii mici şi bronhiole) aceasta este localizarea principală a obstrucţiei

in BPOC, creşte numărul celulelor caliciforme, creşte producerea de mucus, apare

inflamaţie şi uneori spasmul bronşic. Bronşita cronică asmatiformă are ca simptom

dominant dispneea paroxistică.

2.2ETIOPATOGENIE

Afectează bronhiile mici unde leziunile inflamatorii şi secreţiile produc stenoză,

spasm, colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie obstructivă. Stimulii iniţiali care

duc la creşterea secreţiei de mucus in căile respiratorii sunt: Factorii iritanţi - tabag-

ismul şi alcoolismul sunt esenţiali, poluanţii aerieni, vaporii din industria chimică,

vaporii de amoniac, condiţiile atmosferice nefavorabile (frig, umezeală, curenţi de

aer); Infecţia microbiană (streptococul, stafilococul, enterococul, hemofilul şi

diferite enterobacterii) sau virală primitivă sau secundară, ocupă un loc primordial.

Infecţiile din primul an de viaţă, care au in mod deosebit tendinţa de a produce lezi-

uni definitive.

Factorii alergici sunt cea de a treia component etiologică, acţionand prin sensibi-

lizare la alergeni microbieni.

9

2.3SIMPTOMATOLOGIA : Deoarece istoria naturala a Bronşitei este diferita de

cea a Emfizemului, la fel ca si prognosticul si atitudinea terapeutica, este

recomandabil separarea celor doua entităţi, folosind date clinice, radiologice,

funcţionale, morfologice etc.

S-a observat astfel ca emfizematosii lupta [fighters] împotriva obstrucţiei, isi

menţin ventilaţia ridicata si gazele sanguine normale, având ca simptom principal

dispneea si aspect "roz gafaitor" [pink puffers]. Dimpotiva bronsiticii sunt

neluptatori [non fighters], au ventilaţie externa scăzuta, gazele sanguine alterate, iar

ca simptome principale tuşea si expectoratia, precum si un aspect « cianotic-

buhait» [blue-bloater]. Majoritatea bolnavilor au insa simptomatologie mixta,

asocind bronşita si emfizemul in grade variate mai ales in faza avansata a bolii.

Fenotipul « cianotic-buhait» din BPOC

Principalele simptome ale bolii sant următoarele :

a. Tusea - cu predominenţă matinală adesea declanşată de contactul cu aerul

rece, atmosfera poluată sau fumul de tutun. Cu timpul tuşea devine mai

frecventă, apare si in timpul zilei si chiar se exacerbează si noaptea. Tusea

poate fi productivă sau uscată iritativă ineficientă, uneori cu chinte violente

insotită de uşoară obnubilare, fosfene sau sincopă. Se mai accentuează la

contactul cu particule iritante sau in timpul infecţiilor intercurente.

10

b. Expectoraţia este in general nebăgată în seamă de bolnavi şi descrisă de

aceştia ca avind culoare alba-cenuşie sau neagră din cauza fumatului sau

aero-poluantilor. În puseurile infecţioase sputa devine purulentă galbenă sau

verzuie, care ulterior se poate permanentiza. Pentru aprecierea gradului de

purulenţă al sputei se poate folosi clasificarea britanică : M 1-mucoasa ; M2-

mucoasa cu flocoane purulente ; Pt-purulenta mai puţin de 1/3 din pahar, P2-

purulenta intre 1/3 si 2/3 din pahar, P3-purulenta integral. Pentru aprecierea

expectoratiei bolnavul este invitat sa recolteze sputa pe 24 ore intr-un

recipient gradat. Daca depăşeşte 100 de ml si este purulenta sugerează

existenta Bronsiectaziilor. Episoadele infectioase acute din timpul iernii sint

atit de frecvente in bronşita cronica incat pot fi considerate drept criteriu

suplimentar pentru definirea bolii, infecţia cailor respiratorii superioare

coboară in bronhii determinând creşterea volumului de sputa sau apariţia

caracterului purulent. Se pot insoti de febra, dispnee, whezîng si sunt mai

frecvente in anotimpul rece. Repetarea infecţiilor bronsice duce la degradarea

funcţiei pulmonare.

c. Dispneea - domina tablou! clinic si apare atit la bronsitici cit si la

emfizematosî, la aceştia din urma fiind mai accentuata. Ea are mai multe

grade dupa MRC (Medical Research Council):

- Gradul zero - fară dispnee

- Gradul 1 - dispnee la eforturi mari

- Gradul 2 - dispnee la alergat pe suprafeţe sau la urcarea unui

deal cu panta

-Gradul 3 - dispnee la mers mai incet decit persoanele de aceeaşi virsta pe

suprafeţe plane sau oprirea pentru a repira in timpul mersului pe orizontala

11

- Gradul 4 - dispnee pronunţata care determina bolnavul sa se oprească

pentru a facilita respiraţia dupa parcurgerea a 100 m si/sau la efectuarea celor mai

mici exerciţii fizice

- Gradul 5 - dispneea de repaus, bolnavul nu mai poate paraşi casa; oboseşte

la mincat sau la imbracat

d. Semne fizice - bronsiticul este picnic, uneori obez, pletoric, cu facies

congestiv, conjunctive hiperemice, extremităţi calde. Cianoza apare iniţial in timpul

puseurilor infectioase, ulterior capată caracter permanent si poate ajunge atit de

intensa, incit bolnavul devine albastru buhăit cu poliglobulie secundara.

Toracele este dilatat mai mult in emfizem decât in bronşita cu cifoza dorsala si

stern proiectat inainte. Din cauza variaţiei presiunii intratoracice apare tiraj

intercostal si al foselor supraclaviculare si inspiraţie zgomotoasa.

Stetacustic pulmonar se percep raluri bronsice ronflante, sibilante si

subcrepitante, care variază in intensitate si localizare de la o zi la alta. Wheezing-ul

expirator se aude bine la nivelul traheii si in zona gatului si este un important semn

al obstrucţiei cailor aeriene. Turgescenta jugularelor este semn de insuficienta

cardiaca mai ales daca se menţine si in inspiraţie si daca presiunea din torace este

mai mica decât presiunea atmosferica,la care se adaugă si hepatomegalia de staza

datorita insuficientei cordului de a pompa sângele in circulaţia de intoarcere.

La examinarea cordului se percepe intarirea zgomotului II la pulmonara datorita

hipertensiunii pulmonare. Cind BPOC ajunge in faza de complicaţii cu CPC se

produce hipertrofia VD care se poate palpa in epigastru, iar la focarul tricuspidei se

percepe suflu sistolic de insuficienta fnctionala sau galop diastolic.

Edemele apar in cazurile complicate cu Cord Pulmonar Cronic decompensate;

prezenta edemului unilateral sau mai accentuat la o gamba trebuie urmărit pentru

depistarea trombozelor venoase la membrele inferioare, complicaţie frecventa in

bronşita cronica.

12

2.4TRATAMENT

Tratamentul trebuie orientat in funcţie de mecanismele patogenetice

Avind in vedere diferentele patogenetice intre Astm si BPOC precum si existenta

unui diagnostic funcţional care acoperă un grup heterogen de boli, tratamentul

trebuie sa fie individualizat.

Felurile tratamentului pentru forme uşoare si moderate sunt următoarele:

- reducerea simptomelor si ameliorarea calităţii vieţii

- restaurarea funcţiei pulmonare la nivel optim

- prevenirea si tratamentul exacerbărilor

- reducerea deteriorării anuale a funcţiei pulmonare

Punctele care vor fi luate in consideraţie in elaborarea strategiei de tratament a

acestei boli sunt: dilatatia bronsica cu ajutorul bronhodilatatoarelor, corectarea

componentei inflamatorii a bronsiilor, creşterea protecţiei cu antioxidanti.

13

CAPITOLUI III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

BPOC

Rolul asistentei medicale constă în a „ ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă

să-şi câştige sănătatea ( sau să o asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea

sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele

necesare". Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii, a îngriji astfel

bolnavul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Va ajuta bolnavul să

respecte prescripţiile terapeutice ale medicului.Unii pot considera foarte limitat

acest rol al asistentei medicale de a suplini la bolnav ceea ce-i lipseşte pentru a fi

complet întreg sau independent din cauza slăbiciunii fizice, a lipsei de voinţă sau de

cunoştinţă. Cu cât ne gândim mai mult , cu atât rolul asistentei medicale este mai

complex.

Asistentele medicale trebuie să înţeleagă foarte bine ceea ce vrea pacientul

şi care sunt nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi pentru a-şi câştiga existenţa.

Ea va fi pentru un timp : „conştiinţa celui lipsit de cunoştinţă, dorinţa de a trăi pen-

tru cel ce a gândit la suicid, membru pentru cel căruia i-a fost amputat, ochiul pen-

tru cel ce a orbit, mijlocul de locomoţie pentru copil,cunoştinţe şi încredere pentru

mama tânără, vocea celor prea slabi pentru a se putea exprima".

14

Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de ea,

poate dărui dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă bună o

ascultare sunt mult mai benefice decât un tratament complex.

In unităţile sanitare, în general se tratează suferinţa fizică, nepunându-se

mare preţ pe cea sufletească. Oamenii sunt nişte fiinţe minunate, de aceea trebuie

trataţi ca atare. Ei merită toată atenţia noastră şi tot efortul nostru trebuie îndreptat

spre a-i aduce la starea de bine.Viaţa oricărui cetăţean poate fi ameninţată la un mo-

ment dat, de o suferinţă apărută brusc, care-1 aduce într-o situaţie critică acută ce

trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi deosebită competenţă..

Eficienţa asistenţei de urgenţă impune o muncă dusă în echipă, pentru a fi eficientă,

cere din partea fiecăruia multă dăruire, dar în acelaşi timp multă responsabilitate.

Spiritul acestei responsabilităţi cere la rândul ei conştiinţă şi competenţă profesion-

ală, care să asigure pentru bolnavul de urgenţă,a cărui viaţă este ameninţată a se

sfârşi uneori în câteva zile, dar şi în câteva ore sau minute chiar, aplicarea imediată

a tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun supravieţuirii.

Competenţa corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare şi dotare a

asistenţei de urgenţă, impune, din partea medicilor şi a cadrelor medii, o continuă

pregătire şi perfecţionare.

Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au responsabil-

itatea de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindecǎrii şi se strǎdui-

esc prin pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ promoveze sǎnǎtatea.Asisten-

tele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, ele coor-

donându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.A servi

umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei lor. Exerciţiul

profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate fi limitat nici de

15

consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de consideraţii de or-

din politic sau social.

Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi

respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu poate

sǎ ia în consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul individual şi

social al asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri personale.

Asistenta are trei responsabilitǎţi principale:pǎstrarea vieţii;alinarea

suferinţei;promovarea sǎnǎtǎţii.În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul profe-

siei sale, asistenta trebuie ca în tot acest timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad calitativ.

Trebuie sǎ vegheze constant la menţinerea unui nivel ridicat al cunoaşterii sale teo-

retice şi tehnice.Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile religioase ale pacientu-

lui. Ea este legatǎ strict de secretul professional.Conştientǎ de întinderea respons-

abilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa limitelor, nu recomandǎ şi nu executǎ un

tratament fǎrǎ prescripţie medicalǎ, iar în caz urgent şi într-o eventualitate face ra-

port medicului pânǎ la cel mai mic detaliu.Asistenta are obligaţia de a executa pre-

scripţiile medicului cu inteligenţǎ şi loialitate.Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ

încurajeze încrederea faţǎ de medic şi de ceilalţi membrii ai echipei sanitare.Ea tre-

buie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.Asistenta tre-

buie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.În conduita sa per-

sonalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ ştiinţǎ contra moravurilor şi tradiţi-

ilor comunitǎţii în care trǎieşte şi munceşte.Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se

alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor membrii ai echipei sanitare în vederea de a

rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul sǎnǎtǎţii pe plan local, naţional şi inter-

naţional.

16

Eforturile medicului și asistentei medicale au ca scop, ca pacientul să afirme

starea de bine fizic și psihic, să aibă respirație liberă, ușoară, eficientă, să se poată

alimenta pe cale naturală și să nu intervină complicații.

Fumatul joacă un rol atat de important in producerea bolii incat cea mai bună

metodă de prevenire primară este propaganda antitabacică, in special la copii şi

tineret. In ceea ce priveşte bolnavul, el trebuie convins neapărat să intrerupă fu-

matul, astfel, deteriorarea funcţiei pulmonare va fi mai lentă şi recidivele in-

fecţioase mai rare. Altă metodă este să i se explice că examinarea medicală a arătat

că plămanul lui este deosebit de sensibil la acţiunea fumului de tutun. Poluarea at-

mosferică poate fi dăunătoare bolnavilor cu BPOC, in special in perioadele de in-

versiune termică, cand poluanţii nu se pot dispersa. Ceaţa măreşte şi mai mult efec-

tul nociv al poluării. In aceste perioade este recomandabil ca bolnavii să stea in

casă, sau să iasă mai tarziu, după ridicarea ceţii. Se recomandă de asemenea

evitarea expunerii profesionale la noxe respiratorii, eventual schimbarea locului de

muncă.

Sensibilitatea particulară a bronşiticilor la infecţii impune recomandarea evitării

contactului cu persoane care au viroze respiratorii, ca şi evitarea aglomeraţiei in

timpul epidemiilor.Vaccinarea antigripală se face in fiecare toamnă.Dificultatea

constă in marea variabilitate a virusurilor şi in lipsa imunităţii incrucişate intre

diferitele tipuri, astfel incat este greu să se prevadă ce virus dă epidemia din iarna

următoare.

Bolnavul trebuie instruit să-şi recunoască imediat exacerbările bronşitei pentru a le

trata prompt. Infecţiile respiratorii frecvente la bătranii bronşitici pot avea evoluţie

severă, deseori lentă.

17

Anticolinergicele sunt eficiente in bronşita cronică, in special in exacerbările acute

care se produc prin mechanism predominant colinergic, ele inhibă bronhocon-

stricţia şi hipersecreţia din conductele aerifere, ameliorand scorul clinic

şi starea funcţională (Atrovent). Bromhexin este un alcaloid care acţionează atat

asupra sputei, fracţionand lanţurile mucoproteice. Bromhexinul accelerează mecan-

ismul de erupţie pulmonară şi favorizează penetraţia antibioticelor in secreţia

bronşică. Este un expectorant eficient şi bine tolerat (24 – 32 mg/zi). Corticoterapia

reduce procesul inflamator prin stabilizarea membranelor. Se administrează de obi-

cei un corticoid inhalator: flunifoid, dipropinat de beclometazonă sub formă de

conosol de preferinţă pe spacer in doze 200 – 500 μg/zi, in funcţie de varstă şi de

severitatea chimico-funcţională a bolii. Durata de administrare se apreciază in

funcţie de evoluţia puseului acut (reducerea simptomelor, ameliorarea sindromului

obstructiv). In general se evită administrarea corticoterapiei orale, aceasta se reco-

mandă numai in formele severe care nu răspund la tratamentul convenţional.

Mucoliticele. Pot constitui in cazurile comune de bronşită cronică singura medi-

caţie. Ele sunt utile datorită acţiunii de lichefiere a mucusului bronşic vascos şi de

favorizare a expectoraţiei. Mucosolvon - 600 mg in trei doze per os/zi, vascozitatea

sputei scade, iar dispneea de efort şi capacitatea vitală se ameliorează uneori.

Aminopenicilinele: ampicilina are acţiune bactericidă cu spectru larg care acoperă

complet flora endobronşică de aceea este indicată in exacerbările severe ale

bronşitei.

Hidratarea. Deoarece mucusul bronşic nu devine vascos decat după ce a pierdut

80% din apă, procedeul cel mai eficient de fluidizare a secreţiei bronşice este

hidratarea corectă a bolnavului. Este recomandabil ca bronşiticii să bea suficiente

lichide, in special seara, pentru a preveni uscarea secreţiei bronşice in timpul nopţii.

Efedrina este un drenergic cu acţiune indirectă, a cărui folosire nu este recomand-

abilă in bronşita cronică, din cauza riscului efectelor secundare.

18

Folosirea combinaţiilor de medicamente in proporţie fixă nu este indicată, deoarece

este mai greu să se stabilească doza optimă pentru fiecare medicament in parte.

Terapia fizică este indicată mai ales in obstrucţia bronşică produsă de alterarea

elasticităţii pulmonare. Gimnastica respiratorie măreşte reducerea funcţiei diafrag-

mului. Manevrele se invaţă in climostatism şi sunt alternate cu perioade de re-

laxare.

Exerciţiile de tuse: in poziţie şezand, bolnavul face o inspiraţie lentă, urmată de ex-

piraţie iniţial cu glota inchisă, apoi deschisă, urmărind apariţia tusei. Drenajul pos-

tural necesită plasarea bolnavului in poziţii care să aducă ramurile bronşice perpen-

diculare pe plan orizontal. El poate fi insoţit de percuţie sau de vibrarea peretelui

toracic pentru a uşura eliminarea secreţiei.

Scopurile reabilitării sunt:

- Reducerea frecvenţei infecţiilor respiratorii;

- Reducerea numărului de spitalizări;

- Intarzierea progresiunii bolii;

-Prelungirea activităţii de producţie a bolnavului;

- Optimizarea tratamentului insuficienţei respiratorii pentru a scurta durata spital-

izării şi a diminua absentismul;

- Educarea sanitară a bolnavului şi a familiei.

Asistentamedicala participa la realizarea principalelor investigatii atat clinice

cat si paraclinice.

Recoltarea sputei se poate efectua prin mai multe procedee, cel mai frecvent utilizat

fiind recoltarea directă in cutii Petri sau in recipiente cu mediu de cultura şi

recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian. Pe lingă aceste metode amintim

recoltrea sputei prin spălătură gastrică sau bronşică. Asistenta medicală oferă pa-

cientului paharul cu apă să-şi clătească gura şi faringele, apoi vasul de colectare, in

19

funcţie de examenul cerut.Se solicită pacientul să expectoreze după un efort de

tuse. Se colectează astfel sputa matinală sau adunată din 24 ore.

Recoltarea sputei prin frotiu faringian.Asistenta medicală aşează pacientul pe scaun

cu capul in extensie, se spală pe maini cu apă şi săpun, imbracă mănuşile sterile şi

işi pune masca de protecţie.Se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă,

fără a-l introduce in aceasta ci prin turnare, se apasă limba cu spatula şi se intro-

duce tamponul in faringe, cerand pacientului să tuşească. Sputa eliminată se prinde

pe tamponul de vată care se introduce imediat in eprubeta sterilă. Se acoperă recipi-

entele, se etichetează şi se trimit la laborator. Se notează tehnica in foaia de obser-

vaţie.

Radioscopia ,radiografia:

Pregătirea psihică a pacientului

- se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face examinarea

(cameră în semiobscuritate)

- pacientul va fi condus la serviciul de radiologie

- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va efectua

câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se va face în apnee, după o inspiraţie

profundă).

Pregătirea fizică a pacientului

- se dezbracă complet regiunea toracelui (părul lung al femeilor se leagă pe creşte-

tul capului), se îndepărtează obiectele radioopace

- se aşează pacientul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse

înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau

caseta care poartă filmul

- când poziţia verticală este contraindicată se aşează pacientul în poziţie şezând

- în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic

20

- sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se sus-

pendă în hamuri (pentru a nu se iradia persoana ce-l susţine)

Îngrijirea pacientului după examen

- pacientul va fi ajutat să se îmbrace după terminarea examenului radiologic, va fi

condus la pat

- se notează în F.O. examenul radiologic efectuat, data.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

4.1CAZUL I

Numele şi prenumele: P. E.

Sex: feminin;

Vârsta: 78 ani;

Domiciliu: rural

Motivele internarii:- dureri toracice difuze,

-tuse cu expectoraţie purulentă,

-frisoane,

-subfebrilitate,

-dispnee,

-anxietate.

Istoricul bolii:

Bolnava P.E. de 78 ani cunoscută cu Bronşită Cronică din anul 2003 se prezintă la,

la recomandarea medicului de familie, insoţită de fiica sa. La internare bolnava

declară că aproape de o săptămană are dureri in piept, respiraţie zgomotoasă disp-

neică mai ales la efort, tuse la inceput obositoare apoi, insoţită de expectoraţie

hemoptoică.Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.

21

Diagnostic medical: bronşită cronică acutizată

22

Nevoia funda-mentala

Diagnostic de ingrijire

Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Obstrucţia căilor respira-torii Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii Tuse cu se-creţii abun-dente mucop-uru-lente.Dispnee intensă la efort Proces inflamator pulmonar,durere toracica.

Pacientul să prezinte căile respiratorii per-meabile şi o bună respiraţie la nivelul plă-manilor şi a bronhiilor. Pa-cientul să respire liber pe nas. Pacientul să nu devină sursă de infec-tie.

Am aerisit salonul, am asigurat temperatura con-stantă a incăperii;Am pre-luat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;Am asigurat, atat cat a fost posibil, imbrăcăminte lejeră, lenjerie de pat cu-rată şi fără cute, schim-bandu-l ori de cate ori a fost nevoie;Am aşezat pa-cientul in pat in poziţie semişezandă pentru a fa-voriza respiraţia;Am aspi-rat secreţiile bronşice eliberand căile respira-torii; Am invăţat pacien-tul să facă exerciţii respi-ratorii;Am invăţat pacien-tul să tuşească, să expec-toreze şi să colecteze sputa in vase colectoare .

Am pregătit psihic pacientul in ved-erea oricărei tehnici:Radiografie pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltareaprobelor biologice.Am ad-ministrat pacientu-lui medicamentele prescrise de medic

In urma ingri-jirilor şi a in-tervenţiilor cu rol propriu şi delegat a repausului la pat starea pa-cientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.

23

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Diminuarea mişcării, pos-tură inadec-vată Dispnee, durere, tuse-Poziţie defici-tară in pat, oboseală musculară di-ficultate de schimbare apoziţiei.

Pacientul să aibă o poziţie care să fa-vorizeze respi-raţia, circulaţia sangelui şi drenajul se-creţiilor bronşice

Am aerisit salonul;Am asigurat curăţenia gener-ală a salonului cu aspira-torul şi carpe umede pen-tru a evita ridicarea prafu-lui care conţine germeni patogeni;Am asigurat in-călzirea salonului (180 – 190C); Am umezit aerul din incăpere cu apă al-coolizată; Am asigurat o imbrăcăminte lejeră; Am recomandat pacientului să adopte o poziţie semişezandă pentrua fa-voriza respiraţia; Am as-pirat secreţiile bronşice eliberand căile respira-torii; Am mobilizat pasiv pacienta la fiecare 2 – 3 ore; Am masat regiunile predispuse la escare;

La indicaţia medicului am ad-ministrat medicaţia de tipul: Piafen 1f de 2 ori/zi.

In urma inter-venţiilor cu rol propriu şi delegat pa-cientul prez-intă respiraţi-ain limite fiziologice, şi-a recăpătat mobilitatea

Nevoia de a bea si a manca

Alimentaţie inadecvată prin deficit

Pacienta să fie echilibrată

Asigur un regim alimen-tar variat, bogat in pro-teine şi vitamine:

In urma inter-venţiilor cu rol propriu pa-

24

Tusea, sputa mucopuru-lentă, alimen-taţie cu regim deso-datAnorexie, scădere pon-derală, senza-ţie de greaţă.

hidroelectrolitic şi nutriţional

carne, legume şi fructe;Stimulez apetitul prin cantităţi mici de ali-mente pe care le prezint intrun mod apetisant;Am sfătuit-o să consume lichide sub forma de: ceai, compot, sucuri natu-rale, lapte;O incurajez şi o asigur de contribuţia ali-mentelor in procesul de vindecare; Asigur un cli-mat liniştitor in timpul mesei; Ii explic impor-tanţa renunţării la obi-ceiurile dăunătoare; Evit mirosurile dezagreabile prin curăţirea salonului; După servirea mesei inde-părtez toate lucrurile folosite in timpul alimen-taţiei

cienta se ali-mentează şi să se hidratează in limite nor-male şi nu prezintă dezechilibru hidroelec-trolitic.

Nevoia de a elimina.

Expectoraţie abundentă Proces in-fecţiosSpută mucop-urulentă, sen-zaţie de

Pacienta să nu devină sursă de infecţie.Pa-cienta să nu prezinte dezechilibru

Am calculat bilanţul in-gestie – excreţie pe 24 ore; Am cantărit pacienta şi am notat valorile in foaia de observaţie; Am aşezat pacienta in pat in poziţie semişezandă pen-

La indicaţia medicului am ad-ministrat: HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;Cefotax 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol

In urma hidratării şi a tratamentului medicamentos pacienta prez-intă o stare de bine, tusea

25

greaţă. hidroelectrolitic tru afavoriza respiraţia;Am aspirat se-creţiile bronşice eliberand căile respiratorii;Am in-văţat pacienta să facă ex-erciţii respiratorii; Am invăţat pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colectezesputa in vase colectoare (scuipă-tori);Am luat măsuri sporite de evitare a trans-miterii infecţiilorprin izolarea pacientei, re-spectarea circuitelor, mă-suri de igienăspitalicească; Am luat măsuri de prevenire a in-fecţiilor nosocomiale;Educ pa-cienta pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă. Educ pa-cienta pentru a evita im-prăştierea secreţiilor naza-le.Corectez dezechilibru hidroelectrolitic;

500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj.1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/ziper os.

este mai puţin frecventă, iar expectoraţia s-a redus

26

4.2CAZUL II

Numele şi prenumele: F. J.

Sex: masculin;

Varsta: 67 ani;

Domiciliu: rural

Motivele internarii:- dureri toracice difuze, tuse cu expectoraţie mucopurulentă,

frisoane, dispnee, agitaţie, transpiraţie, tahicardie, tensiunea arterială uşor crescută

(150/70mmHg).

Istoricul bolii:Pacientul F. J. in varstă de 67 ani cunoscut de către secţia din anul

2006 cu afecţiuni pulmonare, la indicaţia medicului de familie se prezintă pentru

internare.Din relatările pacientului reiese că boala a debutat in urmă cu o săptămană

avand ca şi simptome transpiraţii reci, cefalee, insomnie, anxietate, tuse cu expecto-

raţie hemoptoică, dispnee.Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.

La examenul obiectiv s-a constatat că pacientul prezintă: dispnee cu polipnee, tuse

cu expectoraţie mucopurulentă.

In urma consultului de specialitate si a investigatiilor clinice si paraclinice se pune

diagnosticul de bronsita cronica acutizata

27




Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Obstrucţia căilor respira-torii Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii Tuse cu se-creţii abun-dente mucop-uru-lente.Dispnee intensă la efort Proces inflamator pulmonar,durere toracica.

Pacientul să prezinte căile respiratorii per-meabile şi o bună respiraţie la nivelul plă-manilor şi a bronhiilor. Pa-cientul să respire liber pe nas. Pacientul să nu devină sursă de infec-tie.

Am aerisit salonul, am asigurat temperatura con-stantă a incăperii;Am pre-luat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;Am asigurat, atat cat a fost posibil, imbrăcăminte lejeră, lenjerie de pat cu-rată şi fără cute, schim-bandu-l ori de cate ori a fost nevoie;Am aşezat pa-cientul in pat in poziţie semişezandă pentru a fa-voriza respiraţia;Am aspi-rat secreţiile bronşice eliberand căile respira-torii; Am invăţat pacien-tul să facă exerciţii respi-ratorii;Am invăţat pacien-tul să tuşească, să expec-toreze şi să colectezesputa in vase colectoare .

Am pregătit psihic pacientul in ved-erea oricărei tehnici:Radiografie pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltareaprobelor biologice.Am ad-ministrat pacientu-lui medicamentele prescrise de medic

In urma ingri-jirilor şi a in-tervenţiilor cu rol propriu şi delegat a repausului la pat starea pa-cientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.

28







29

Nevoia de a dormi si a se odihni

Dificultatea in a se odihni datorita durerii mani-festata prin insomnie si datorita anxi-etatii fata de boala

Pacientul sa aiba un somn odihnitor,sa nu mai prezinte durere si sa aiba o stare de bine fizic si psihic

Furnizez pacientului cunostintele necesare de-spre boala,despre trata-mentul de întretinere; ajut pacienta sa identifice fac-torii care altereaza capaci-tatea de a-si conserva sanatatea;fac cu pacienta un bilant al fortelor si defi-cientelor sale;asigur un cli-mat cât mai personal posi-bil: obiecte.personale aduse de acasa;iau ma-suri de evitare a receptivi-tatii la.infectii.intraspital-icesti;informez si stabilesc împreuna cu pacienta planul de recuperare a starii de sanatate si cresterea rezistentei or-ganismului.Mentin con-ditiile necesare somnului,invat pacientul

La indicatia medicului admin-istrez miorelaxante si sedative si le ur-maresc efectul

Pacientul prezinta un somn odihni-tor si o stare de bine

30

sa practice tehnici de rela-xare,exercitii respiratorii,intocmesc un program de odihna cores-punzator organismului,creez un cli-mat de incredere,incurajez si linistesc pacienta fizic si psihic.

Nevoia de a evita peri-colele

Posibilă vul-nerabilitate faţă de peri-cole prin pro-cesul inflam-ator la nivelul căilor respira-torii.Risc de complicaţii pulmonare, renale, ner-voase.

Pacientul să nu devină o sursă de infecţie pe perioada spital-izării.

Am aerisit salonul;Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale. Educ pacientul pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă. Educ pacientul pentru a evita imprăştierea secreţiilor nazale.Am luat măsuri sporite de evitare a trans-miterii infecţiilor in cazul imbolnăvirilor cu boli transmisibile – prin izo-lareapacientului,re-spectarea circuitelor. Am urmărit şi am apreciat

In urma inter-venţiilor cu rol propriu şi delegat pa-cientul nu prezintă com-plicaţii şi nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale.

31

corect potenţialul in-fecţios .

32

4.3CAZUL III

Numele şi prenumele: A. I.

Sex: masculin;

Vârsta: 52 ani;

Domiciliu: urban

Motivele internarii- dureri toracice difuze, cefalee, vertij, palpitaţii, tuse cu expec-

toraţie mucopurulentă, temperatură 38,5 0C, frisoane, transpiraţii.

Istoricul bolii:

Pacientul A. I., in varstă de 52 ani cunoscut cu afecţiuni pulmonare din anul 2005,

declară că de aproape o săptămană prezintă tuse chinuitoare cu expectoraţie, dureri

retrosternale, dispnee la efort, cefalee, ameţeli, palpitaţii. Deoarece de 2 –3 zile

starea sa s-a inrăutăţit expectoraţia este hemoptoică, iar temperatura este de 38,50C

avand şi frisoane s-a prezentat la medicul de familie pentru tratament. Medicul de

familie ii recomandă internare.

La internare, pacientul prezintă: dureri toracice difuze, cefalee, vertij,palpitaţii, tuse

cu expectoraţie mucopurulentă, temperatură 38,5 0C, frisoane,transpiraţii.Pacientul

este neliniştit in legătură cu evoluţia stării sale de sănătate.

In urma investigatiilor se pune diagnosticul de BPOCacutizata

33










34

Nevoia de a elimina.

Expectoraţie abundentă Proces in-fecţios la nivelul căilor respiratoriiSpută mucop-urulentă,tran-spiraţie, sen-zaţie de greaţă.

Pacientul să nu devină sursă de infecţii.Pacientul să nu prezinte dezechilibru hidroelec-trolitic.

Am calculat bilanţul in-gestie – excreţie pe 24 ore;Am cantărit pacientul şi am notat valorile in foaia de observaţie; Am aşezat pacientul in pat in poziţie semişezandă pentru a favoriza respi-raţia;Am aspirat secreţiile bronşice eliberand căile respiratorii; Am invăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii; Am invăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colectezesputa in vase colectoare (scuipători);Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii in-fecţiilor prin izolarea pa-cientului, respectarea cir-cuitelor, măsuri de igienă spitalicească;Am hidratat pacientul oferindu-i lichide călduţe: ceaiuri, compoturi,

La indicatia medicului am administrat solutii perfuzabile,mucolitice,bronhodilatatoare.

In urma in-grijirilor de nursing şi a tratamentului efectuat prob-lemelepacientului s-au diminuat treptat. Pa-cientul prez-intă eliminări in limite fizio-logiceşi este echili-brat hidro-electrolitic.

35

supe administrate in can-tităţi mici şi repetate;Asigur o igienă corporală riguroasă pentru a preveni apariţia escarelor;Ii explic importanţa re-nunţării la obiceiurile dăunătoare; Incurajez pacientul ca să-şi exprime gandurile şi sentimentele inlegătură cu problema de sănătate.

Nevoia de a dormi si a se odihni

Dificultatea in a se odihni datorita durerii mani-festata prin insomnie si datorita anxi-etatii fata de boala

Pacientul sa aiba un somn odihnitor,sa nu mai prezinte durere si sa aiba o stare de bine fizic si psihic

Furnizez pacientului cunostintele necesare de-spre boala,despre trata-mentul de întretinere; ajut pacienta sa identifice fac-torii care altereaza capaci-tatea de a-si conserva sanatatea;fac cu pacienta un bilant al fortelor si defi-cientelor sale;asigur un cli-mat cât mai personal posi-bil: obiecte.personale

La indicatia medicului admin-istrez miorelaxante si sedative si le ur-maresc efectul

Pacientul prezinta un somn odihni-tor si o stare de bine

36

aduse de acasa;iau ma-suri de evitare a receptivi-tatii la.infectii.intraspital-icesti;

Nevoia de a menţine tem-peratura cor-pului in limite normale.

Hiperter-mieProces in-fecţios pul-monartranspiraţii abundente, frisoane, agi-taţie

Pacientul să prezinte tem-peratura corpu-lui in limite normale (36,40Caxilar).Pacientul să prezinte o stare de bine fizică şi psihică.

Am aerisit salonul;Am asigurat o imbrăcăminte lejeră;Am schimbat ori de cate ori este necesar lenje-ria de pat şide corp;Am servit pacientul cu lichide;Am menţinut igiena tegu-mentelor; Am calculat bi-lanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;Am aplicat comprese reci, l-am frecţionat. Cand s-a insta-lat frisonul pacientul a fost incălzit cu pături, sti-cle cu apă caldă. I-am re-comandat ca pe perioada febrilă să consume can-tităţi mari delichide (1 0C peste 37 0C ii corespunde 500 ml lichide).

La indicatia medicului am administrat antitermice analgezice,antiiflamatoare

In urma ingri-jirilor cu rol propriu şi del-egat hiperter-mia s-a diminuat, ast-felincat din a treia zi de spi-talizare pa-cientul avea temperatura axială 36,50C valoare ces-a menţinut pe perioada internării

37

CONCLUZII

Plecand de la o afecţiune des intalnită in practică şi la toate categoriile socio-

profesionale am dorit ca prin lucrarea de faţă să relatez importanţa ingrijirilor acor-

date bolnavilor cu BPOC.

Procesul de ingrijire este un proces clinic pentru identificarea problemelor şi

aplicat in scopul de a permite identificarea necesităţilor persoanelor ingrijite.

Aceste necesităţi specifice fiecărui pacient au intrat in alcătuirea acestui „Dosar

de ingrijire”, un document individualizat şi actualizat in permanenţă in care am

ţinut cont de toate problemele zilnice ale pacienţilor.

Consider că ingrijirile cu rol propriu şi delegat acordate de mine şi echipa de

ingrijire au avut o mare importanţă pentru pacienţi şi că acestea au răspuns nevoilor

particulare ale fiecăruia şi totodată au răspuns aşteptărilor acestora. Astfel că la ex-

ternarea din spital a celor trei cazuri prezentate mai sus, pacienţii au mulţumit atat

echipei de ingrijire cat şi mie insumi.

39

BIBLIOGRAFIE

1. Biologie - Manual pentru clasa a XI – a (1999);

2. Mic atlas de anatomia omului. – Editura didactică şi pedagogică (1974);

3. Manual de medicină internă pentru cadre medii. - Editura ALL (1998);

4. Urgenţe medico – chirurgicale. Lucreţia Titircă (1993);

5. Ghid de nursing – Lucreţia Titircă (1995) - Editura Viaţa Medicală

Romanească;

6. Vademecum de urgenţe medicale. Editura Polirom (1998);

7. Anatomia şi fiziologia omului - Roxana Albu, Bistriceanu Valeriu, Mioara

Mincu – Ed. Universul, Bucureşti, 2001;

8. Manual de ingrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali –

Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală romanească, Bucureşti, 2001;

9. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi ingrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale – Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală romanească,

Bucureşti, 2001;

10. Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistenţii medicali – Lucreţia

Titircă - Viaţa medicală romanească, Bucureşti, 2001;

11. Ghid de nursing – Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală romanească,

Bucureşti, 1999;

12. Manual de nursing – Elena Ciofu, Prof. Dr. Crin Marcean (Colecţia

Fundeni) vol. II – Tipărită de PROTIP, Bucureşti, 2000;

40

BPOC

Documents

Transcript of BPOC