C ine intră în biserica noastră pentru prima dată poate fi im-presionat de frumuseţea cata-

petesmei, de modul neobişnuit în care este împărţit spaţiul interior, cu stranele centrale şi stâlpii de stejar, dar, în acelaşi timp, îşi exprimă nedumerirea pentru existenţa plasei întinse pe aproape toată suprafaţa părţii superioare.

Acea plasă a fost montată acolo acum mai mulţi ani, în momentul în care au început să cadă din plafon bucăţi în tregi de frescă. Din fericire, atunci când au căzut, nu s-a produs niciun accident…

De-a lungul timpului, nu numai în partea superioară, ci şi în pereţi, înde-osebi în zona sfântului altar, au început să apară crăpături, unele dintre ele din ce în ce mai pronunţate. De asemenea, pe lateral, în dreptul stranelor, deşi s-a încercat de mai multe ori „repictarea” acelor porţiuni, infiltraţiile de apă sunt tot mai evidente.

Acestea sunt principalele motive pentru care, în anul 2010, Consiliul Pa-rohial a hotărât începerea demersurilor pentru întocmirea unei documentaţii, în vederea consolidării şi restaurării bisericii, precum şi a reamenajării incintei. De toa-

tă această documentaţie, foarte minuţi-oasă şi costisitoare, s-a ocupat firma S.C. Credo Design din Bucureşti, coordonată de d-na arhitect Aurora Târşoagă.

Astfel, urmează a fi realizate lu-crări de consolidare, reabilitare şi

reamenajare a bisericii şi incintei pa-rohiale. Reamenajarea incintei va avea în vedere construirea unui corp anexă nou, pentru funcţiuni conexe: sală pen-tru cateheze, bibliotecă, centrală termi-că, spaţiu depozitare. De asemenea, vor

BISERICA NOASTRĂ INTRĂ ÎN ŞANTIER

„Atunci s-a apropiat Ilie Proorocul de popor şi a zis: Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui!” (III Regi 18, 21)

noiembrie-decembrie 2012 foaie pentru întărire sufletească, atitudini şi comunicări Anul XIV, nr. 10 (108)

din SUMARÎn dialog cu enoriaşii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p . 3Sfinţii Îngeri - slujitori ai lui Dumnezeu şi prieteni ai noştri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p . 4Am fost şi eu în Arcadia Schimbării la Faţă . . . . p . 6

Donaţii pentru susţinerea lucrărilor pot fi făcute în fiecare duminică, după Sfânta Liturghie, sau în contul parohiei noastre, deschis la

BANCPOST S.A., Sucursala Coşbuc: RO40BPOS74906904205RON04

2

fi amenajate trotuarele, spaţiul verde, scurgerile de ape pluviale, pantele, ac-cesele principale, de serviciu, cât şi cele pentru persoanele cu handicap (alăturat se află câteva imagini 3D ale proiectu-lui). Prioritare sunt însă intervenţiile structurale pentru consolidarea, restau-rarea şi amenajarea bisericii.

Au fost obţinute Autorizaţia de construire, Certificatul de urbanism şi toate avizele necesare demarării lu-crărilor, chiar dacă parohia noastră nu a reuşit să achite integral costul docu-mentaţiei, beneficiind de îngăduinţa ge-neroasă a dnei Aurora Târşoagă, pentru care îi suntem recunoscători.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sperăm ca la ora când Buletinul nostru parohial va vedea lumina tiparului, lucrările să fie deja începute, cu un sprijin financiar de început, pe care l-am obţinut de la Pri-măria Generală a Capitalei.

În interiorul bisericii vor fi făcute să-pături arheologice, absolut necesare în cazul unui monument istoric. Va fi de-gajat podul bisericii de încărcătura care apasă pe plafoane, pentru a se preveni desprinderea frescei, iar la exterior se va începe decopertarea pereţilor şi identifi-carea soluţiilor optime de consolidare.

Cam acestea sunt, foarte pe scurt, proiectele pe care ni le propunem şi pe care sperăm să le ducem la bun sfârşit.

Rugăm pe toţi creştinii care frec-ventează biserica noastră să ne spriji-ne în toată această perioadă, în primul rând printr-un efort comunitar de rugăciune, pentru a avea ajutor de la Domnul.

De asemenea, contribuţia finan-ciară a fiecăruia dintre noi, oricât de mică ar fi, poate reprezenta un sprijin real pentru ca, în cel mai scurt timp, locul în care ne înfăţişăm cu toţii îna-intea Domnului, cu bucuriile, neîm-plinirile şi speranţele noastre, să fie consolidat, restaurat şi înfrumuseţat.

preot paroh,SIlVIu TuDOSE

3

Pr. V.G.: Doamna Iovescu, împreună cu familia, sunteţi foarte ataşată de biserica noastră şi, de ani buni, membră a Comitetului Parohial. Cum aţi ajuns la noi, întrucât nu locuiţi în raza parohiei?

D-na A. I.: Am venit pentru întâia oară la Biserica Sf. Ilie Gorgani pe la vreo 13 ani, fiind adusă de mama mea, membră a Comitetului Parohial la vremea aceea. Mama îşi dorea foarte mult pentru copiii ei o biserică mai puţin aglomerată decât cea de cartier, unde să putem găsi răgazul necesar unei spovedanii cât mai complete. Am devenit atunci fiica duhovnicească a Părintelui Alexie Olescu, care mi-a îndrumat cu multă atenţie şi dragoste părintească anii cei tineri ai vieţii mele. Ulterior, am beneficiat de bunătatea şi îndelunga răbdare a Sfinţiei voastre, în calitate de părinte duhovnic, pentru care vă mulţumesc. Tot în această biserică m-am cununat cu soţul meu, Bogdan Iovescu, care de atunci a devenit şi el fiu al acestei parohii. Consider că cei ce au “gustat” o dată din pacea şi frumuseţea slujirii pastorale din acest sfânt locaş, nu s-au mai putut desprinde.

Pr. V.G.: Spuneţi-ne câteva cuvinte despre obârşia şi profesia d-voastră şi a soţului d-voastră.

D-na A. I.: M-am născut în Bucureşti, dar am rămas ataşată pentru totdeauna de oraşul bunicilor mei, Timişoara. Străbunii mei de ambele părţi sunt bănăţeni, chiar dacă tata se “făleşte” că-i ardelean, fiind născut şi crescut în Arad până la vârsta studenţiei. Bunicul său a fost preot de ţară, căsătorit tot cu o fiică de preot, în Soceni, un sat de la poalele Semenicului, în apropiere de Reşiţa. Tata ştia de la săteni că Soceniul era recunoscut în vremea dominaţiei austro-ungare pentru cele mai bune cireşe din Imperiu. Mama mea se trage dintr-un neam de intelectuali, oameni foarte evlavioşi. Părinţii mei s-au cunoscut şi căsătorit în Timişoara, iar la scurt timp după aceea tata, dublu licenţiat cu diplomă de merit în inginerie chimică şi matematică, a obţinut prin concurs un post de cercetător în Bucureşti. Aici ne-am născut toţi cei trei copii ai lor, două fete şi un băiat. Eu am urmat cursurile Facultăţii de Tehnologie Chimică din Institutul Politehnic Bucureşti şi, după doi ani de stagiatură în industria chimică, am intrat prin concurs la Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române. Aici lucrez şi în prezent, fiind cercetător principal gradul III. În timpul anilor de stagiatură, l-am cunoscut pe soţul meu, şi el inginer stagiar, absolvent al Institutului de Construcţii Bucureşti. După zece ani grei petrecuţi pe şantiere, soţul meu a făcut o reconversie totală, urmând la zi cursurile Facultăţii de Istorie ale Universităţii din Bucureşti şi un master în domeniu. Este în prezent profesor titular, gradul II, la Colegiul Tehnic de Arhitectură şi Lucrări Publice “I. N. Socolescu”. Soţul meu s-a născut în Bucureşti, dintr-un tată regăţean, inginer constructor, şi o mamă basarabeancă, refugiată în timpul războiului şi despărţită la 14 ani de familia sa, rămasă în spatele frontului. Tatăl soacrei mele, paracliser la biserica satului, a fost deportat în 1947 în Siberia, timp de 7 ani, pentru “vina” de a fi fost un ţăran chiabur. Cu credinţă şi înţelepciune a reuşit să supravieţuiască şi reîntors la vatră, s-a bucurat încă ani mulţi de familia sa reîntregită, numărând ulterior şi nepoţi, printre care şi soţul meu.

Pr. V.G.: Vorbiţi-ne, vă rugăm, şi despre cele trei fete ale d-voastră.D-na A. I.: Fata cea mare, Silvia Anamaria, are 21 de ani şi este

studentă în anul III la Facultatea de Matematică şi Informatică, secţia Informatică, a Universităţii Bucureşti. Cea mijlocie, Maria Diana, are 16 ani şi este elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional “Matei Basarab” şi absolventă a Şcolii de Muzică şi Arte Plastice “Cuibul cu barză”, secţia pian. Mezina, Ioana-Antonia, împlineşte în curand 7 ani şi este şcolăriţă în clasa I. Diferenţa de timp considerabilă dintre ea şi surorile mai mari se suprapune în bună măsură peste anii mei de studii doctorale şi cei de reconversie profesională ai soţului. Apoi, în marea Sa bunătate, Dumnezeu ne-a binecuvântat pentru a treia oară cu această fetiţă, dând o nouă şansă vieţilor noastre.

Pr. V.G.: Ce aspecte din viaţa bisericii Sf. Ilie-Gorgani vi se par benefice şi ce credeţi că ar mai trebui îmbunătăţit?

D-na A. I.: Mi se par benefice o mulţime de aspecte: atmosfera de pace creştinească care domneşte în această biserică, grija pentru cei aflaţi în nevoi: bătrâni, bolnavi, tineret studios, antrenarea celor mai micuţi creştini ai parohiei la atelierele celor iubitori de frumos, existenţa unei biblioteci creştine şi, nu în ultimul rând, existenţa chiar a acestui Buletin Parohial. Referitor la ce s-ar mai putea îmbunătăţi, mă gândesc că poate în cadrul atelierelor mai sus amintite, să existe în viitor şi o secţiune destinată celor ce iubesc scrisul, copii cu vârste, probabil, peste 9-10 ani.

Pr. V.G.: Ca o creştină cu experienţă, dar şi ca intelectuală, vă rugăm, în final, să adresaţi câteva sfaturi/îndemnuri pentru tinerii şi copiii din bi-serica noastră.

D-na A. I.: Tinerilor le-aş spune să nu se descurajeze parcurgând un sistem de învăţământ poate prea “îmbâcsit”, ci să caute să-şi identifice şi să-şi înmulţească talanţii. De asemenea, pentru toţi paşii mai importanţi ai vieţii lor, să ceară mai intâi binecuvântarea lui Dumnezeu prin preotul duhovnic şi numai după aceea să purceadă la drum. Pe cei mai micuţi i-aş îndemna să lupte să-şi păstreze cât mai mult timp curăţia sufletească, acest mare privilegiu al vârstei lor fragede. Să realizeze că încă sunt în măsura de a nu o fi ştirbit cu nimic, şi deci încă atât de aproape de împărăţia lui Dumnezeu. Desigur, pentru ca acest lucru să fie posibil trebuie să vegheze îndeaproape şi părinţii lor.

Interviu realizat de Preot VasIle GORDON

ÎN DIALOG CU ENORIAŞII NOŞTRIPentru acest număr, un interviu cu Doamna Alina-Aurelia IOVESCU, membră a Comitetului Parohial

4

I. Prieteni tainici ai oamenilor şi ai neamurilor. Prinşi în toată vremea de cele materiale, cu mii de fire nevăzute, ne bazăm adesea doar pe prietenii din lu-mea de aici, între care, e adevărat, unii ne sunt apropiaţi şi sprijinitori consecvenţi. Uităm, de fapt, că în lumea spirituală, tainică, avem cei mai buni, mai statornici şi mai apropiaţi prieteni: sfinţii şi îngerii. Mai ales de îngeri uităm, întrucât sfinţii ne sunt mai la îndemână, atât prin inter-mediul calendarului, cât şi prin multele sărbători dedicate lor. Cu toate acestea, pentru rugăciunile zilnice Cartea de Rugă-ciuni prevede şi una către îngerul păzitor, iar copiii, să ne amintim, prima rugăciu-ne pe care o învaţă este „Înger, îngeraşul meu…”, chiar înaintea rugăciunii dom-neşti, „Tatăl nostru”. Să ne amintim şi de faptul că la Taina Botezului fiecare dintre noi a primit un înger păzitor, atunci când preotul s-a rugat zicând „însoţeşte viaţa lui cu înger de lumină…”. Aşadar, fiecare creştin are în permanenţă un prieten tainic, însoţitor de fiecare zi şi noapte, care poate fi de mare sprijin dacă este solicitat, prin ru-găciune sinceră şi smerită. Mai mult: po-poarele (neamurile) creştine au, la rândul lor, îngeri călăuzitori în parcursul istoric către mântuire. Scriptura ne vorbeşte, bu-năoară, în Legea Veche de Mihail – „înge-rul lui Israel” (Daniel 10, 21), sau de un înger păzitor al Persiei (Daniel 10, 13). E bine să ştim că acelaşi Mihail este acum îngerul Noului Israel – poporul creştin drept-măritor, dar nu singur, ci împreună cu Gavriil, vestitorul celor mai de seamă evenimente din istoria mântuirii, ei fiind pomeniţi prin sărbătoarea comună din ziua de 8 noiembrie a fiecărui an.

II. Tema catehezei de faţă îşi propune expunerea pe scurt a învăţăturii despre Sfinţii Îngeri şi despre slujirea lor în cer şi pe pământ.

III. Tratarea va prezenta următoarele: cuvântul „înger”; mărturii biblice şi patris-

tice despre slujirea şi ierarhia îngerilor; re-prezentarea în icoane; cinstirea cultică.

- cuvântul „înger” înseamnă „vestitor, trimis, mesager” (din grecescul anghelos, ajuns la noi pe filiera latină, angelus);

- câteva mărturii biblice şi înţele-sul lor: 1. Iov 38, 7: „Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă, toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau…”. Părinţii Bisericii deduc de aici că îngerii au fost creaţi înaintea lumii materiale şi a omu-lui; 2. Psalm 103, 4: „(Doamne) Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc…”. Înţelegem, astfel, că ei sunt fiinţe spirituale, că sunt slujitori şi că pot lua diferite forme, „focul” fiind o ma-nifestare a harului Sfântului Duh. Forma sub care se arată cel mai adesea este însă aceea de bărbaţi tineri, pentru a face posi-bilă comunicarea cu oamenii. 3. Alte câ-teva locuri biblice ne indică faptul că nu-mărul îngerilor este considerabil (Matei 26, 53: „legiuni”; Luca 2, 13: „mulţime de oaste cerească”; Apoc. 5, 15: „zeci de mii”); 4. „Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?” – în-treabă Sf. Ap. Pavel (Evr. 1, 14), ceea ce ne arată că ei slujesc lui Dumnezeu pen-tru mântuirea noastră.

- câteva mărturii patristice: Sf. Dio-nisie Areopagitul (sec. V-VI) şi Sf. Ioan Damaschin (sec. VIII) aduc în literatura patristică primele scrieri limpezi şi conci-se despre îngeri. Sf. Dionisie1 ne-a lăsat, între altele, o excepţională scriere, Ierar-hia cerească, în care descrie cele nouă cete îngereşti. Explică, mai întâi, termenul de ierarhie: o rânduială sfântă, o cunoştinţă şi o lucrare ce duce, pe cât se poate, la asemăna-rea cu divinitatea… (Cap. III, 1). Sfântul Părinte ne învaţă, totodată, că unde este 1 Părintele prof. dr. Gh. Drăgulin a emis ipoteza pla-uzibilă că este aceeaşi persoană cu Sf. Dionisie Exi-gul (născut în Scyiţia Minor, Dobrogea noastră). A se vedea: Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu ieromonahul Dionisie Smeritul (Exigul), Editura Mi-tropoliei Olteniei, Craiova, 1991

ierarhie dreaptă (nu despotică), în Biseri-că, Familie, Instituţii etc. este şi rânduia-lă. Unde nu-i ierarhie este anarhie! Însă numai ierarhia dreaptă şi sfântă conduce, spune el, la unirea cu Dumnezeu (III, 2). Nominalizează, apoi, cele nouă cete, sau trepte, rânduite în triade: 1. Scaune, He-ruvimii, Serafimii; 2. Domniile, Stăpâni-ile, Puterile; 3. Începătoriile, Arhenghleii, Îngerii, arătând locul şi slujirea fiecăreia (Cap. VII-IX). Sf. Ioan Damaschin pre-ia în mare măsură învăţăturile scrise de Sf. Dionisie şi le sintetizează, arătându-ne că Dumnezeu i-a zidit pe îngeri după propriul Său Chip, având, de aceea, toate însuşirile Lui (sfinţenie, bunătate, dreptate etc.), evident, la măsura lor. Tocmai de aceea Sfântul Părinte precizează: Tot ce au, îngerii au primit şi primesc prin har, fiind creaţi din bunătatea Sa (Dogmatica, II, 3);

- slujirea îngerilor reiese din mărtu-riile biblice şi ale Sfinţilor Părinţi: slujesc lui Dumnezeu, ducând la împlinire voia Lui; Cu voia Domnului, slujesc şi oameni-lor (mai ales îngerii păzitori); Ei scriu în Cartea Vieţii faptele noastre (Apoc. 20, 12); în clipa trecerii la cele veşnice, duc sufletele noastre înaintea Dreptului Judecător, dar şi în Rai („Sânul lui Avraam”, Luca 16, 22); la sfârşitul veacurilor, vor asista şi vor depu-ne mărturie la Judecata de Apoi;

- în icoane, îngerii sunt reprezentaţi ca tineri şi prunci, cu feţe strălucitoare, îmbrăcaţi în haine luminoase, purtând aripi. Înfăţişarea tinerească şi luminoasă arată curăţia lor, iar aripile simbolizează zborul, de fapt, puterea de a se deplasa cu iuţeala ce depăşeşte legile firii;

- în cultul ortodox avem o sărbătoare „cu ţinere”, 8 noiembrie (Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil) pentru doi dintre înge-rii aleşi să contribuie la cele mai mari eve-nimente din istoria mântuirii. Iar ziua de luni este consacrată liturgic tuturor înge-rilor, aşa cum şi celelalte zile ale săptămâ-

ABCpastoral liturgic

SFINŢII ÎNGERI – SLUJITORI AI LUI DUMNEZEU ŞI PRIETENI AI NOŞTRI

5

nii au consacrări specifice (marţi: Sf. Ioan Botezătorul şi ceilalţi prooroci; miercuri şi vineri: Sf. Cruce; Joi: Sfinţii Apostoli, Sf. Ierarh Nicolae şi ceilalţi sfinţi ierarhi; sâmbăta: pentru cei adormiţi; duminica: Învierea);

IV. Recapitulăm (şi sintetizăm) noţiu-nile „cheie”: slujitori şi păzitori, rânduiţi în 9 cete, slujesc în cer şi pe pământ pentru mântuirea noastră.

V. Asociem profilul personalităţii lor cu al sfinţilor, care au dus pe pământ o viaţă cu adevărat îngerească. Sf. Ioan Bo-tezătorul, bunăoară, e numit „Înger în trup” (aşa cum profeţise Maleahi, 3, 1), iar pentru sfinţii Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Dimitrie Basarabov, pe care i-am

pomenit de curând, acatistele dedicate lor glăsuiesc asemănător: „Bucura-te, că tu ca un înger pe pământ ai vieţuit” (Icos 1, pentru Sfântul Izvorâtor de Mir) şi „Bu-cura-te, cel ce ai fost înger pământesc” (Icos 1, pentru Sfântul Basarabov). De altfel, şi oamenii care ajută, ocrotesc, spri-jină etc. sunt asemănaţi cu îngerii („Înger al cerului!” – a exclamat tatăl celor trei fiice salvate de la păcatul prostituţiei, în faţa milostivului Episcop Nicolae al Mi-relor Lichiei, până să fie declarat sfânt de către Biserică), pe când oamenii care fac rău sunt asemănaţi, pe bună dreptate, cu diavolii, îngerii cei întunecaţi…

VI. Generalizând acum binefacerile slujirii îngerilor invocăm un fragment

din scrisul Sf. Ioan Damaschin: „Înge-rii sunt puternici şi gata spre a împlini voinţa divină. Prin iuţeala firii lor se gă-sesc îndată pretutindeni unde ar porunci învoirea dumnezeiască. Ei păzesc părţile pământului. Sunt înainte stătătorii nea-murilor şi ai locurilor, după cum au fost rânduiţi de Creator. Ne conduc şi ne ajută în lucrurile noastre… Locuiesc în cer şi au un singur lucru de făcut: să la-ude pe Dumnezeu şi să slujească voinţei Lui” (Dogmatica, II, 3).

VII. Aplicarea învăţăturilor despre Sfinţii Îngeri se face nu atât prin cunoş-tinţe teoretice, mai ales că viaţa lor repre-zintă o mare taină, ci prin acte liturgice: conştiinţa că ei slujesc şi se roagă în mod nevăzut cu noi, îndeosebi în Sfânta Li-turghie (la ieşirea cu Evanghelia, în timp ce se cântă Fericirile, preotul se roagă în taină: „Doamne, fă ca împreună cu in-trarea noastă să fie şi intrarea sfinţilor Tăi îngeri, care se roagă şi slujesc împreună cu noi…”); prin citirea Acatistelor ce le sunt consacrate (Al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, al Îngerului Păzitor etc.); prin rostirea rugăciunii către Îngerul Păzitor, laolaltă cu celelalte rugăciuni ale pravilei zilnice: Îngere al lui Hristos, păzitorul meu cel sfânt şi acoperitorul sufletului şi trupului meu, iartă-mi toate câte am greşit în ziua de astăzi şi de toată viclenia vrăjmaşului meu celui potrivnic mă izbăveşte; ca să nu mânii nici cu un păcat pe Dumnezeul meu, şi te roagă pentru mine, păcătosul şi nevred-nicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii şi milei Preasfintei Treimi şi Maicii Dom-nului meu Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor. Amin. Desigur, copiii pot rosti varianta arhicunoscută „Înger, îngeraşul meu…”, iar creştinii maturi pot opta şi pentru alte rugăciuni dedicate lor, ca, de pildă, o a doua rugăciune prevăzută în Cartea de Rugăciuni: „Îngere sfânt al lui Hristos, că-tre tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la sfântul bo-tez…” ş.a.

Preot VasIle GORDON

Câteva repere bibliografice: **** Învăţătura de credinţă ortodoxă, Bucureşti,

1952Sf. Dionisie (pseudo) Areopagitul, Ierarhia cerească,

Iaşi, 1994Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Bucureşti, 1938Maica Alexandra, Sfinţii Îngeri, Bucureşti, 1992Pr. George Remete, Dogmatica, Alba-Iulia, 1997

6

Am fost şi eu în Arcadia Schimbării la Faţă!

O cetate întărită, în care stăpâneşte o mână de fier – dirijată de o min-te oţelită şi însufleţită de o inimă

de leu – şi asupra căreia veghează Maica Domnului însăşi. Aceasta este cetatea-mă-năstire a Vatopedului, în care Dumnezeu m-a învrednicit să mă aflu în vremea prăz-nuirii Schimbării Lui la Faţă. Departe de freamătul veacului, transpus nu numai spaţial în Grădina Maicii Domnului, ci şi în planul unui alt timp, în care funcţio-nează – în mod tradiţional, dar şi canonic, neschismatic – vechiul calendar bisericesc şi ora bizantină, ajustată pe la răstimpuri în funcţie de răsăritul şi apusul soarelui (= ora 12h00), am fost martor, în chip duhovni-cesc, alături de Petru, Iacov şi Ioan şi alături de ceilalţi creştini ortodocşi, la Schimbarea la Faţă a Domnului şi Mântuitorului nos-tru Iisus Hristos, prin participarea, în mă-năstirea Vatopedi, la mănunchiul de slujbe pe care Biserica dreptslăvitoare le-a rânduit pentru acest dumnezeiesc praznic.

Prima parte a slujbei – slujba de prive-ghere – se desfăşoară aproape în întregime în cursul nopţii, întunericul fiind între-rupt, la anumite momente ale slujbei, de revărsări de lumină venind de la lumânări-le de ceară curată din policandre. Cu toate că mănăstirea are o reţea de electricitate şi de aparatură electrică modernă foarte bine pusă la punct, lăcaşurile de cult propriu-zi-se – biserica centrală, numită katholikon, precum şi puzderia de paraclise în care se săvârşeşte Liturghia zilelor de rând – nu folosesc decât lumina candelelor cu ulei şi a lumânărilor de ceară curată. Pregătite de cu vreme de călugărul însărcinat anume cu această ascultare, lumânările aşteaptă cuminţi în candelabre, la adăpostul întu-nericului rânduit, să fie aprinse de alţi doi călugări, înalţi la stat şi ajutându-se de câte o prăjină de lemn, în capătul cărora slujeş-te, la fel de cuminte, o lumânare mică, de serviciu. Acest lucru se întâmplă înaintea unor momente mai importante ale slujbei de noapte, când moţăiala începe să prin-dă putere asupra trupurilor obosite ale firii omeneşti. Rând pe rând, lumânările sunt aprinse, iar lumina lor caldă şi puternică te întăreşte pe dată şi anunţă acele mo-mente mai importante ale slujbei despre care ziceam. La soroc, atunci când încep să sune şi clopoţeii cădelniţelor pe care le

poartă diaconii, răspândind tămâia vato-pedină cu iz de trandafir, alţi doi monahi pornesc aşa-numita horă a policandrelor. În arhitectura interioară bizantină, poli-candrul masiv din centrul naosului bise-ricii este înconjurat de un brâu de metal

aurit, masiv şi el, purtător de icoane şi de lumânări, coborând din turlă cu ajutorul unor lanţuri cât braţul de groase, aurite şi ele, constituindu-se, la rândul lui, într-un fel de policandru. De asemenea, în părţile laterale, aproape de strane, atârnă de dea-supra alte două policandre mai mici. Cei doi călugări coregrafi încep şi pun în miş-care policandrele amintite, pe care le lasă apoi să dănţuiască hora propriei lor lumini, în ritmurile foarte precise ale cântării înge-reşti de la strană. „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii…” se aude cadenţat şi maiestuos, în clinchetul energic al clopo-ţeilor de la cele două cădelniţe fumegânde, iar biserica întreagă se umple de viaţă, de nădejde şi, mai cu seamă, de slavă adusă lui Dumnezeu.

Despre ceata îngerească a cântăreţi-lor de la cele două strane ce pot să spun? Oricât m-aş strădui, cuvintele mi-s prea sărace pentru a descrie frumuseţea cântă-rii. Mă limitez, aşadar, la câteva detalii mai degrabă exterioare şi tehnice. Toţi se aud într-un singur glas, nici o voce nu se dis-tinge, fiindcă toţi laolaltă, cu mai mult sau mai puţin har muzical, sunt una în duh, şi apoi în cântare. Apoi, oricât de lungă ar fi cântarea, ceea ce o face vie este ritmul pe

7

care strana îl imprimă muzicii. Chiar dacă silabele unui singur cuvânt pot fi scrise pe rânduri întregi de psaltichie, nici o notă nu este prelungită în afara formulelor metrice consacrate, fiindcă altfel, fără păstrarea rit-mului, s-ar pierde însuşi rostul horei.

De asemenea slujbe îmi mai amintesc şi din alte dăţi sau din alte părţi, chiar din Ţara noastră, chiar dacă nu-mi aduc amin-te să fi respirat vreodată atâta bucurie din revărsarea harului sărbătorii Schimbării la Faţă. Un lucru însă l-am trăit pentru prima dată şi despre acesta vreau să dau mărturie în mod special:

La un moment dat al privegherii, nu mai ştiu care, rânduiala cere ca igumenul

mănăstirii – noi îi spunem „stareţ” – să îmbrace peste odăjdiile obişnuite, ele înse-le impunătoare, un veşmânt împărătesc, o mantie lungă cu un guler special, aşa cum vedem că se îmbracă preoţii din zona Ru-siei. Unul dintre monahi îi dă şi un scep-tru în mâna dreaptă, pe care i-o şi sărută în semn de ascultare. Totul se petrece dina-intea jilţului arhieresc, în semiobscuritatea pe care o dă unica lumânare aprinsă, cea de la strana dreaptă. Momentul acesta pregă-titor nu este vizibil deci decît de către cei aflaţi în proximitatea jilţului arhieresc, iar eu se întâmpla să mă găsesc chiar în acel loc privilegiat. De acolo, se porneşte în convoi, cu igumenul în frunte, către pridvorul bi-

sericii, unde avea să se cânte Acatistul săr-bătorii. Ei bine, în acel loc ajung şi eu, în urma convoiului, mai mult pe bâjbâite, iar când ajung în pridvor, îl găsesc inundat de lumină şi de glasul hotărât al călugărului rânduit să rostească Acatistul, iar pe stareţ stând în strana anume rânduită pentru el, tronând ca un împărat deasupra obştii lui slujitoare şi slujind cu toţii Împăratului. Şi atunci mi-am zis întru sine: cît de măreaţă este o comunitate condusă de un împărat! Cînd Se va îndura Dumnezeu şi de Ţara noastră, să-i dea un monarh care s-o stăpâ-nească întru frica de Dumnezeu? Voi avea parte în viaţa mea de o asemenea privelişte monumentală în Curtea Domnească a Bu-cureştilor? Şi nu neapărat cu entuziasmul din 1990 din Piaţa Sfântului Gheorghe, ci în liniştea şi cumpătarea specifice con-ştiinţei că mergem pe calea firescului, nu că vrem neapărat să scăpăm fugind de un sistem politic care nu poate să mulţumeas-că decât cel mult la nivelul teoretic, oferind mirajul iluziei că poporul conduce. Cât de nefiresc!

Un „Aliluia” cântat în cor m-a trezit însă îndată din reveria aceasta seculară şi m-am întors în Biserica Schimbării la Faţă a Domnului, minunându-mă de slujba adusă de cei care într-un duh şi într-un cu-get grăiau: „Bine ne este nouă să fim aici, Doamne! Lasă-ne să-Ţi gătim cort în ini-mile noastre!”

GheORGhe sOlOMON

În numărul 105 al Buletinului parohial am pu-blicat câteva mărturii despre Părintele Andrei Mi-hăilescu, fost slujitor al Bisericii noastre între 1916-1952, pe care ni le-a împărtăşit nepotul părintelui, dl. Avocat Ioan Podaşcă.

Născut în anul 1911, dl. Podaşcă a cunos-cut Parohia Sf. Ilie–Gorgani încă din anii când era elev la Liceul „Gheorghe Lazăr”. Studiind Istoria şi Dreptul, a ajuns un avo-cat de succes, dar a rămas ataşat de biserica unde slujea unchiul dumnealui şi în care s-a şi căsătorit, în 1935, cu Paraschiva Unteanu. Cununia a fost oficiată de Mitropolitul Visa-rion Puiu, iar masa a fost organizată în casa pa-rohială. Vreme de peste două decenii, ca membru al Consiliului Parohial, a fost martor şi a participat

activ la toate cele realizate în perioada păstoririi Pă-rintelui Andrei Mihăilescu.

Pe data de 20 octombrie 2012, dl. avocat Ioan Podaşcă a împlinit patriarhala vârstă de 101 ani. Cu câteva zile înainte l-am vizitat şi, deşi era îndurerat de pierderea surorii dum-nealui, am avut ocazia să mă bucur încă o dată de ospitalitatea, înţelepciunea, evlavia şi eleganţa unui om pentru care credinţa, nădejdea şi dragostea au fost şi sunt cele mai importante lucruri.

Dumnezeu să-i dea sănătate, pace şi bu-curie! Îl aşteptăm să se bucure împreună cu

noi de tot ce reuşim să împlinim în parohia pe care o iubeşte atât de mult.

PR. sIlVIu TuDOse

Domnul Av. IOAN PODAŞCĂ, fost membru al Consiliului Parohial, a împlinit 101 ani

8

Redacţia: Redactor onorific: Răzvan Bucuroiu. Redactor: Constantin Gordon. DTP: Larisa BarbuMembri şi contacte: pr. paroh Silviu Tudose: tel. 021.315.54.99; e‑mail: pr.silviutudose@yahoo.com;

pr. Vasile Gordon: tel. 021.315.21.42; e‑mail: pr.gordon@yahoo.com; pr. Emanoil Băbuş: tel.: 0742.013.345; e‑mail: emil_babus@yahoo.com; Pr. Vasile Creţu 0751.071.546 cretu.vasile@gmail.com;

Constantin Gordon: tel. 0730.560.995; e‑mail: constantingordon@yahoo.comSediul redacţiei: Str. Silfidelor nr. 5, sector 5, Bucureşti. Adresa web: www.gorgani.ro

PROGRAMUL LITURGIC – DECEMBRIE- Sâmbătă, 1 dec., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h.

18.00: Vecernie şi spovedanii (dezlegare la peşte)

† Duminică, 2 dec., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

- Miercuri, 5 dec., h. 17:30: Vecernie cu Litie şi spovedanii† Joi, 6 dec., Sf. Ierarh Nicolae, h. 8.15–12.00: Utrenia, Sf.

Liturghie şi parastase (dezlegare la peşte)- Vineri, 7 dec., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii- Sâmbătă, 8 dec., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h.

18.00: Vecernie şi spovedanii (dezlegare la peşte)

† Duminică, 9 dec., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

- Miercuri, 12 dec., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri şi spovedanii

- Vineri, 14 dec., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii- Sâmbătă, 15 dec., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h.

18.00: Vecernie şi spovedanii (dezlegare la peşte)

† Duminică, 16 dec., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

- Miercuri, 19 dec., h. 17.30: Slujba sfinţirii icoanelor; h. 18.30: spovedanii

- Vineri, 21 dec., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii- Sâmbătă, 22 dec., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h.

18.00: Vecernie şi spovedanii

† Duminică, 23 dec., Duminica dinaintea Naşterii Domnu-lui, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

- Luni, 24 dec., Ajunul Naşterii Domnului, h. 17.30: Verce-nie Mare cu Litie

† Marți, 25 dec., NAȘTEREA DOMNULUI, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

† Miercuri, 26 dec., Soborul Maicii Domnului, h. 8.15-12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (harți)

† Joi, 27 dec., Sf. Arhidiacon Ștefan, h. 8.15-12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

† Duminică, 30 dec., Duminica după Naşterea Domnului, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

- Luni, 31 dec., h. 23.30: Rugăciune de mulţumire (Anul Nou)

PROGRAMUL LITURGIC – NOIEMBRIE - Vineri, 2 nov., h. 17.30: Slujba Agheasmei şi spovedanii- Sâmbătă, 3 nov., Sâmbăta Morților – Moşii de toam-

nă, h. 8.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie

† Duminică, 4 nov., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Litur-ghie

- Miercuri, 7 nov., h. 17.30: Vecernie cu Litie şi dialoguri- † Joi, 8 nov., Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil,

h. 8.15–12.00: Utrenia, Sf. Liturghie şi parastase- Vineri, 9 nov., h. 17.30: Acatistul Sf. Nectarie Taumatur-

gul şi spovedanii- Sâmbătă, 10 nov., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parasta-

se; h. 18.00: Vecernie

† Duminică, 11 nov., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Li-turghie

- Miercuri, 14 nov., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri- Vineri, 16 nov., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spo-

vedanii- Sâmbătă, 17 nov., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parasta-

se; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii

† Duminică, 18 nov., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Li-turghie

- Marți, 20 nov., h. 17:30: Vecernie cu Litie şi spovedanii† Miercuri, 21 nov., Intrarea în Biserică a Maicii

Domnului, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie; h. 17.30: Acatistul Maicii Domnului şi spovedanii (dezle-gare la peşte)

-Vineri, 23 nov., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spove-danii

- Sâmbătă, 24 nov., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parasta-se; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii (dezlegare la peşte)

† Duminică, 25 nov., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Li-turghie (dezlegare la peşte)

- Miercuri, 28 nov., h. 17.30: Slujba sfințirii icoanelor; h. 18.30: dialoguri

- Joi, 29 nov., h. 17.30: Vecernie cu Litie şi spovedanii† Vineri, 30 nov., Sf. Ap. Andrei, h. 8.15–12.00:

Utrenia, Sf. Liturghie şi parastase; h. 17.30: Slujba Agheasmei şi spovedanii (dezlegare la peşte)