Boureanu Ioana 2.docx

Universitatea „Ștefan cel Mare” SuceavaFacultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Previzionarea bugetului de trezorerie.

Acoperirea soldurilor de trezorerie

Student : Boureanu Ionela-IoanaSpecializarea: Finanțe și bănci

Anul II, Grupa 1.

1


CUPRINS

Cap I. Conceptul de trezorerie.................................................................. 1.1. Necesitatea şi conţinutul gestiunii trezoreriei întreprinderii…... . 1.2. Excedentul de trezorerie …………………………………...........Cap II.. Bugetul de trezorerie……………………………………………........Cap III. Echilibrul financiar şi capacitatea de plată a întreprinderii................Cap IV. Decizii privind trezoreria……………………………………….. ...... 3.1. Previziunea şi controlul bugetelor de trezorerie………………..... 3.2. Elaborarea și controlul bugetului de trezorerie……………………Cap V. Studiu de caz SC„TEX”SRL

2


Cap I. Conceptul de trezorerie

1.1. Necesitatea şi conţinutul gestiunii trezoreriei întreprinderii

Trezoreria constituie un element esenţial al gestiunii pe termen scurt. Aceasta constituie un instrument de acţiune pentru realizarea obiectivelor strategice. Trezoreria poate fi utilizată fie pentru achiziţionarea echipamentelor indispensabile creşterii interne, fie pentru procurarea titlurilor de participaţie care vizează creşterea externă. Trezoreria constituie deci, gajul flexibilităţii întreprinderii.

Conceptul de trezorerie este unul dintre cele mai greu de definit în domeniul financiar. El poate fi analizat din două puncte de vedere şi anume: organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezintă o parte componentă în organigrama

unei entităţi economice, căreia îi revin sarcini şi atribuţii, are personal de specialitate şi funcţionează după reguli bine stabilite;

structural, în funcţie de elementele patrimoniale componente ale acesteia.Din acest punct de vedere, trezoreria poate fi definită din două puncte de vedere:

l) ca ansamblul disponibilităţilor ce includ lichidităţile din: casierie, conturi de la bănci, acreditive, conturi alimentate special pentru carnete cec cu limită de sumă şi titluri de plasament susceptibile de a se transforma în bani; 2) ca diferenţă între: - necesarul de active circulante (NFR) şi fondul de rulment (FR) - încasări şi credite bancare pe termen scurt NFR = FR + CT => CT = NFR - FR

1.2. Excedentul de trezorerie

Operaţiunile pe care o întreprindere le realizează la termen sau imediat, se regăsesc sub

firma fluxurilor de trezorerie. Menţinerea echilibrului acestor fluxuri reprezintă o condiţie necesară supravieţuirii şi dezvoltării întreprinderii. O întreprindere poate fi considerată competitivă, numai dacă activitatea sa degajă în permanenţă excedent de trezorerie.

Trezorierul trebuie să se preocupe de plasarea eficientă a excedentelor de trezorerie pe termen scurt, înainte ca acestea să fie angajate de întreprindere, în decizii strategice pe termen lung. În cursul unui 'exerciţiu, excedentul global de trezorerie se stabileşte ca diferenţă între încasările şi plăţile generate de întreaga activitate a întreprinderii. Acest excedent provine din două tipuri de operaţii distincte :

3


• operaţii de gestiune, în principal operaţii de exploatare, dar şi alte operaţii de gestiune. Această categorie degajă excedentul de trezorerie al operaţiilor de gestiune (ETOG) şi excedentul de trezorerie al exploatării (ETE); • operaţii de investiţii şi finanţare care generează excedentul de trezorerie al operaţiilor de investiţii şi de finanţare (ETOIF). În ansamblul operaţiilor de gestiune, un loc important îl ocupă operaţiile de exploatare, respectiv operaţiile ciclice caracteristice activităţii întreprinderii. Aceste operaţii degajă în cursul exerciţiului un excedent/deficit de trezorerie. Excedentul/deficitul de trezorerie al exploatării reprezintă expresia trezoreriei generate/consumate în cursul exerciţiului financiar, numai de operaţiunile privind exploatarea. Excedentul de trezorerie reprezintă surplusul efectiv de trezorerie degajat de activitatea de exploatare. El măsoară capacitatea întreprinderii de a face faţă nevoilor de auto finanţare a investiţiilor privind creşterea întreprinderii şi a nevoilor de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a plăţilor pentru impozite şi dividende.

Cap II. . Bugetul de trezorerie

Orice agent economic pentru a urmări fluxul mijloacelor băneşti, ce trebuie să se realizeze la anumite intervale de timp în decursul unui an întocmeşte o balanţă monetară sau aşa numitul “buget de trezorerie”. Întocmirea bugetului se bazează pe metoda contabilizării mijloacelor băneşti, care înseamnă operarea încasărilor şi plăţilor în momentul în care are loc tranzacţia.Elaborarea bugetului bănesc sau de trezorerie presupune următoarele acţiuni:

Determinarea balanţei de fluxuri provenite din afacere sau destinate afacerii; Prognozarea vânzărilor; Prognozarea încasărilor băneşti; Prognozarea plăţilor; Determinarea balanţei monetare la sfârşitul fiecărei luni.

Deci, bugetul circulaţiei băneşti nu este altceva decât o prognoză asupra circulaţiei banilor înspre şi în afara întreprinderii (firmei) pentru o perioadă specifică, efectuându-se în scopul menţinerii unui echilibru monetar. Nu întotdeauna o întreprindere care încheie exerciţiul de beneficiu are şi trezorerie pozitivă (disponibilităţi în bancă şi în casă). Acest lucru se datorează decalajului între înregistrările în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenţa lor ca încasări şi plăţi, decalaj care poate fi hotărâtor pentru soarta financiară a întreprinderiiPreocupările tot mai intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate de unele fenomene de contabilitate economică, atât macro, cît şi micro economică, creşterea inflaţiei, a ratei dobânzii, precum şi de scăderea ratelor de rentabilitate şi a gradului de autofinanţare.Teoretic, trezoreria mai poate financiar definită că diferenţă între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment. Practic trezoreria include în structura sa elementele din activul şi pasivul de trezorerie. Elementele de bază din activul trezoreriei întreprinderii îl constituie “lichidităţile” (disponibilităţi băneşti); iar cel din pasivul de trezorerie (creditele de trezorerie) şi cele de scont.Deci, relaţia de determinarea a trezoreriei este:

4


Trezoreria = Lichidităţi + Active financiare de trezorerie – Pasive de trezorerie

Componenţa activelor şi pasivelor de trezorerie

Active de trezorerie Pasive de trezorerieLichidităţi (în cont curent şi în casă);Active financiare de trezorerie;Valori mobiliare de plasament (titluri);Încasări comerciale;Bilete de trezorerie şi certificat de depozit în portofoliu.

Soldul creditelor al contului curent;Credite de trezorerie;Credite de scont.

În baza bugetului bănesc se află vânzările, pentru că acestea sunt în cele din urmă transformate în încasări şi plăţi.

Cap III. Echilibrul financiar şi capacitatea de plată a întreprinderii

Într-o manieră generală, echilibrul evocă ideea de armonie între diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile. La nivelul fiecărui agent economic există un echilibru financiar propriu, ca parte componentă a echilibrului financiar general. El se sprijină pe relaţii economice specifice economiei de piaţă care prin forme, metode şi tehnici specifice participă la formarea şi repartizarea fondurilor băneşti la nivel microeconomic, în scopul realizării proceselor de aprovizionare, producţie şi desfacere. Echilibrul financiar al întreprinderii este reprezentat de egalitatea ce trebuie să existe între resurse (R) şi necesarul de resurse (N), respectiv între venituri şi cheltuieli. Acţionând pentru realizarea propriului echilibru, întreprinderile contribuie la realizarea şi consolidarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic.

Aprecierea echilibrului financiar al întreprinderii constituie obiectul oricărei analize financiare, indiferent de categoria utilizatorilor cărora le este destinată. Estimarea echilibrului financiar8 la nivelul întreprinderii este dependentă de obiectivele persoanelor care comandă sau studiază astfel de analize: 1) din punct de vedere al intereselor acţionarului, se apreciază că echilibrul financiar este respectat dacă rentabilitatea pe care i-o oferă un astfel de plasament, compensează riscul la care se expune. Riscul în cauză depinde de factori economici care determină rentabilitatea activelor şi de politica de îndatorare practicată de întreprindere. Această reprezentare a echilibrului financiar este legată direct de obiectivul acţionari lor care constă în maximizarea valorii întreprinderii.

Pentru acţionari, simptomele dezechilibrului apar atunci când nu obţin rentabilitatea fondurilor proprii pe care ei o cer, ţinând cont de riscul economic, riscul financiar şi riscul de faliment la care se expun. Exprimarea acestor simptome este dependentă de situaţia întreprinderii şi anume: • dacă firma este cotată la bursă, scăderea cursului acţiunilor sale este

5


un indicator incontestabil şi obiectiv al deteriorării sănătăţii financiare a acesteia şi al unui dezechilibru financiar. Analiza trebuie continuată cu studiul evoluţiei pieţei financiare în ansamblu, pentru a distinge evoluţia factorilor specifici întreprinderii de cei ai mediului economic în care aceasta funcţionează; • dacă firma nu este cotată la bursă, cursul acţiunilor nu mai funcţionează ca un indicator; simptomele dezechilibrului financiar pe termen scurt sunt mai dificil de realizat şi impun recurgerea la alţi indicatori.

Posibilităţile de informare a acţionarilor sunt diferite, în funcţie de statutul şi poziţia lor. Acţionarii principali au acces la o cantitate importantă de informaţie şi de bună calitate, în timp ce micii acţionari au la dispoziţie o cantitate redusă de informaţie şi un grad de relevanţă redus. Aceştia din urmă vor efectua un studiu sumar bazat, în principal, pe rentabilitatea financiară pe care o vor obţine şi completat, eventual, cu anumite comparaţii cu întreprinderile concurente, cu piaţa şi alte forme de plasament. Dacă întreprinderea este cotată, micul acţionar va avea posibilitatea de a-şi transfera cu uşurinţă titlul; 2) din punct de vedere al intereselor managerilor firmei, aprecierea echilibrului financiar este legată, ca şi la alţi acţionari, de obiectivul maximizării valorii întreprinderii, la care se adaugă criterii de flexibilitate financiară, de creştere economică, de autonomie financiară şi de putere.

În aceste condiţii, cauzele dezechilibrului pot consta, fie în lipsa de flexibilitate financiară, fie în dorinţa de control sau de apărare a autonomiei financiare ori de maximizare a ratei de creştere economică. Astfel, pe termen scurt, apare problema dacă menţinerea autonomiei financiare şi a controlului sau obţinerea unei creşteri maxime sunt compatibile cu atingerea unui nivel satisfăcător al rentabilităţii.

Posibilităţile de informare ale acestei categorii sunt mai bune, atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi calitatea informaţiei. Pe această bază, managerii pot să sesizeze simptomele dezechilibrelor, dar şi să identifice originea, cauzele şi factorii de influenţă; 3) din punct de vedere al intereselor creditorilor firmei, aprecierea echilibrului financiar este legată de obiectivul acestora de a obţine rambursarea creanţelor lor şi de a primi remuneraţia convenită anterior. Simptomele dezechilibrului financiar sunt exprimate prin situaţia firmei, prin prisma riscului de faliment având ca punct culminant, încetarea plăţilor.

O creştere a riscului de faliment determină creditorii fie să ceară rate mai ridicate ale dobânzii, fie să reconsidere creditul acordat; apariţia unor asemenea situaţii în viaţa financiară a întreprinderii reprezintă un semnal incontestabil al apariţiei dezechilibrelor financiare. Pentru creditori este mai uşor şi mai puţin costisitor să se bazeze pe o analiză a patrimoniului întreprinderii debitoare şi pe constituirea de garanţii. Analiza echilibrului financiar se poate efectua în două moduri: static şi dinamic.

Cap IV. Decizii privind trezoreria

Rentabilitatea întreprinderii, volumul şi evoluţia nevoii de fond de rulment precum şi nivelul fondului de rulment determină marja de manevră şi rolul trezorierului, care va trebui să

6


plaseze excedentele de trezorerie şi să finanţeze deficitele de trezorerie. Aceste două situaţii pot să se succeadă sau să se excludă reciproc (spre exemplu, cazul unei întreprinderi a cărei exploatare degajă un excedent de trezorerie important şi permanent). Obiectivele fundamentale urmărite de trezorerie sunt: - previziune a evoluţiei soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de trezorerie ale întreprinderii; - reducerea, la un nivel minim, a lichidităţilor pe care întreprinderea nu le plasează şi care generează pierderi de oportunitate; - asigurarea celui mai bun plasament, în cazul excedentului de trezorerie; - finanţarea deficitului de trezorerie la cel mai avantajos cost, selectând creditele adaptate calitativ la nevoile întreprinderii. Eficacitatea gestiunii trezoreriei decurge, evident, din calitatea previziunilor elaborate de trezorerie.

4.1. Previziunea şi controlul bugetelor de trezorerie

Bugetul de trezorerie constituie un ansamblu de previziuni care privesc încasările şi plăţile pe termen scurt, având în vedere activităţile şi proiectele întreprinderii.

Elaborarea acestui buget trebuie să preceadă oricărei decizii concrete de căutare a mijloacelor de finanţare sau de plasare a excedentului de lichidităţi pe termen scurt (un an) poate fi completată cu o a doua serie de previziuni lunare pe termen foarte scurt. Acestea vin să anticipeze poziţia trezoreriei pentru fiecare zi, săptămână sau decadă, pe o perioadă de la una la trei luni.

Elaborarea acestor previziuni întâmpină două obstacole majore: • O primă serie de obstacole priveşte dificultăţile inerente tuturor previziunilor de gestiune.

Într-adevăr, previziunea socio-economică nu este o ştiinţă exactă şi nici o metodă, oricât de riguroasă ar fi, nu conferă o garanţie absolută în ce priveşte precizia. De asemenea, responsabilii întreprinderii, care caută să anticipeze evoluţia viitoare a activităţii, pot comite erori de previziune.

În materie de gestiune, efortul previzional este afectat de o dublă incertitudine. Pe de o parte, evoluţia mediului socio-economic, care influenţează activităţile fiecărei întreprinderi, ridică probleme complexe de anticipare. Dacă variabilele conjuncturii economice pot lăsa loc unui efort de modelare, variabilele sociale, politice şi culturale pot rezerva surprize celui care elaborează previziunea. Pe de altă parte, chiar atunci când evoluţiile globale din mediul socio-economic pot fi corect anticipate, aprecierea impactului acestora asupra fiecărei întreprinderi rămâne deosebit de delicată.

Deşi se pot comite erori, la nivelul întreprinderii se elaborează previziuni, se fac eforturi de anticipare cu ocazia lansării unei investiţii, a unui nou produs, a unei campanii publicitare etc. Aceste demersuri previzionale, sortite in exactităţii, pot să pară zadarnice dacă se consideră că obiectivul lor constă în anticipaţii exacte asupra activităţii viitoare a întreprinderii. Dar obiectivele lor reale sunt altele. Previziunile de gestiune au în primul rând scopul de a-i conduce pe responsabilii întreprinderii la un efort de reflecţie critică şi de vigilenţă în pregătirea oricărui proiect. Apoi, ele urmăresc să se pună la punct unele mijloace de acoperire (de protecţie) şi să se

7


pregătească declanşarea reacţiilor de adaptare în cazul în care evoluţiile efective ar fi foarte diferite de evoluţiile previzonate. În ce priveşte trezoreria, programele informatice de gestiune a trezoreriei permit să se efectueze simulări corespunzătoare realizării diferitelor ipoteze. Astfel, se pot aprecia implicaţiile financiare ale diferitelor scenarii pentru a se lua măsurile necesare.

• Dificultăţi tehnice specifice previziunii trezoreriei, care se alătură dificultăţilor generale întâmpinate în previziunea de gestiune.

Gestiunea trezoreriei caută să acţioneze asupra decalajelor de plăţi, favorabile sau nefavorabile, antrenate de operaţiunile realizate de întreprindere. Previziunea acestor decalaje constituie una dintre problemele tehnice esenţiale pe care trebuie să o depăşească trezorierul.

Elaborarea bugetului de trezorerie se bazează pe întocmirea unui scadenţar previzional al încasărilor şi plăţilor exerciţiului viitor. Majoritatea întreprinderilor care elaborează o previziune a fluxurilor lunare acoperă, în general, o perioadă de 12 luni în viitor.

Previziunea încasărilor şi plăţilor de exploatare Fluxurile de exploatare sunt legate de operaţiile privind activitatea de aprovizionare,

producţie, vânzare. Încasările sunt: în principal, generate de vânzările de mărfuri, de servicii şi produse finite. Aceste fluxuri ridică două probleme de previziune. în primul rând, previziunea vânzărilor necesită studii comerciale; graţie cunoaşterii clienţilor şi pieţelor, compartimentul comercial poate face previziuni asupra cantităţii vândute şi preţului. în general, aceste previziuni se fondează pe o extrapolare a realizărilor din perioada anterioară; ele prezintă o fiabilitate satisfăcătoare pentru toate activităţile care cunosc o evoluţie regulată; în schimb, aceste previziuni sunt precare atunci când se fac pentru vânzări susceptibile de a fi afectate de fluctuaţii importante datorate mediului (lansarea de noi produse de către firmele concurente, apariţia unei tehnologii concurente etc.) sau unei iniţiative a întreprinderii (campanii promoţionale vizând creşterea, la un anumit moment, a vânzărilor; modificarea preţului sau a sortimentului de produse).

În al doilea rând, decalajele datorate termenelor de plată acordate clienţilor trebuie, de asemenea, să fie luate în calcul. Aceste termene fac obiectul practicilor din domeniul de activitate al întreprinderii sau reprezintă practici proprii întreprinderii. Ele pot să facă obiectul unei previziuni fiabile. În aceste condiţii, se poate stabili relaţia:

Plăţile privind exploatarea sunt determinate numai de cheltuielile monetare. Ele corespund, spre exemplu, cumpărărilor de mărfuri, de materii prime, materiale, cheltuielilor cu personalul, impozitelor şi taxelor legate de operaţiunile de vânzare (accizele, taxa pe valoarea adăugată), serviciilor prestate de terţi. În schimb, unele cheltuieli de exploatare nu duc la efectuarea de plăţi, ci la o evaluare contabilă a costurilor corespunzătoare deprecierii elementelor de activ (amortizare şi provizioane pentru deprecieri) sau la anticiparea unui risc (provizioane pentru riscuri şi cheltuieli); acestea nu vor fi luate în calcul la elaborarea bugetului de trezorerie.

Previziunea cheltuielilor plătibile de exploatare se bazează pe cunoaşterea practicilor comerciale, tehnice, sociale ale întreprinderii. Ea necesită, de asemenea, informaţii asupra comportamentului partenerilor externi şi asupra evoluţiilor posibile. Previziunile privind costul consumurilor intermediare necesită anticipaţii asupra preţurilor pe anumite pieţe (materii prime, energie, petrol etc.) şi asupra atitudinii furnizori lor faţă de acestea. Anunţarea unui calendar de creştere a preţurilor de către furnizorii de energie electrică sau de către transportatori constituie o practică excepţională. În schimb, preţurile materiilor prime negociate pe pieţe volatile ilustrează dificultăţile unor asemenea previziuni.

8


Previziunea evoluţiei pe termen scurt a cheltuielilor salariale se poate fonda pe indicatori privind numărul salariaţilor şi calificarea acestora. Totuşi, salariile pun probleme de anticipare delicate datorită tensiunilor sociale, conflictelor de muncă, adesea imprevizibile.

Plăţile legate de cheltuielile de exploatare trebuie' să fie prevăzute pe baza termenelor de plată de care întreprinderea poate beneficia, eventual, de la furnizorii săi, de la stat (pentru impozite şi taxe). Previziunea încasărilor şi plăţilor în afara exploatării Operaţiunile în afara exploatării corespund operaţiunilor de investiţii, de plasament, de finanţare, altor operaţiuni excepţionale generatoare de profit sau pierderi.

Plăţile pentru investiţii rezultă din deciziile luate de întreprindere şi fac, de regulă, obiectul unei anumite pregătiri anterioare, care-i determină pe responsabili să elaboreze un calendar pe termen mediu.

Cesiunile de active realizate în vederea obţinerii de resurse vor permite finanţarea unor proiecte noi (investiţii, achiziţii de întreprinderi etc.) sau redresarea unei trezorerii în dificultate. Cesiunile ridică, totuşi, probleme de evaluare. Suma ce se va încasa din vânzarea activelor poate fi, uneori, prevăzută prin referinţă la preţurile de piaţă semnificative, cum ar fi cazul cesiunilor de imobile, de acţiuni. Chiar dacă există o piaţă de referinţă, volatilitate a preţurilor poate rezerva surprize favorabile sau nefavorabile pentru întreprindere. Atunci când nu există o piaţă sau când aceasta este foarte limitată, previziunile referitoare la încasările din cesiuni de active sunt afectate de o reală fragilitate.

Numeroase evenimente excepţionale, generatoare de încasări şi plăţi, ridică probleme de previziune aproape de nerezolvat, neputând fi incluse, într-un mod fiabil, în bugetul de trezorerie. In acest caz, experienţa responsabililor întreprinderii poate furniza o estimare intuitivă sau statistică referitoare la unele câştiguri sau pierderi excepţionale.

4.2. Elaborarea şi controlul bugetului de trezorerie

Bugetul de trezorerie constituie un instrument fundamental al gestiunii financiare pe termen scurt, atât în faza de elaborare cât şi în cea de urmărire. În faza de elaborare, bugetul permite să se testeze coerenţa tuturor evoluţiilor previzibile, având în vedere atât deciziile luate de întreprindere, cât şi mutaţiile din mediul său. Însumarea diferitelor previziuni face să apară un risc de dezechilibru, datorită faptului că realizarea simultană a tuturor proiectelor vizate ar duce la o degradare de nesuportat a trezoreriei. Responsabilii financiari propun, în această situaţie, măsuri pentru restabilirea echilibrului previzional, fie prin modificarea unor proiecte (spre exemplu, amânarea unui proiect de investiţii care necesită importante lichidităţi sau accelerarea unui program de cesiune de active) fie prin căutarea de concursuri externe (spre exemplu un credit bancar pe termen scurt).

După elaborarea bugetului de trezorerie, responsabilul cu trezoreria dispune de cadrul general care îi permite să pregătească şi să adopte deciziile concrete de plasament sau de finanţare pe termen scurt. în faza de execuţie, bugetul de trezorerie constituie un instrument eficace de urmărire şi control al bunului mers al întreprinderii. Demersul de bază adoptat în această fază de urmărire constă în compararea sistematică a fluxurilor monetare prevăzute cu cele efective. în urma acestei comparaţii, foarte rar se constată convergenţă între previziuni şi realizări. în general, ele permit

9


să se observe "derapaje" sau "deviaţii" corespunzând unor ecarturi semnificative între încasările şi plăţile din buget şi cele reale. Acestea se pot datora fie nerealizării proiectelor întreprinderii, fie unor evoluţii imprevizibile ale mediului, care au făcut necesară o modificare a proiectelor întreprinderii. Diferenţele dintre buget şi realizări pot releva erori în elaborarea bugetului iniţial, previziuni nerealiste, care trebuie corectate. Controlul bugetului de trezorerie declanşează, astfel, acţiuni de adaptare, reacţii rapide.

4.3 Acoperirea soldului de trezorerie și modele de gestiune a acestuia

În ceea ce privește soldul previzional deficitar de trezorerie se impun a fi luate unele măsuri care să acționeze asupra avansării unor încasări (prin reducerea volumului și/sau a duratei creditului client prin acordarea unor reduceri financiare de natura sconturilor de decontare ceea ce va duce la încasări de cash în avans; bineînțeles tinând seamă de costul de oportunitate). De asemenea, să se încerce, pentru moment la efectuarea unor cheltuieli (investiții, dividende, etc.) și realizarea unor încasări din dezinvestiții sau vânzarea de active circulante disponibile, dar și o prelungire a creditului furnizor și folosirea eficientă a creditelor pe termen scurt de natura creditelor de trezorerie și a creditelor de scont (efecte comerciale de plată).

În ceea ce privește soldul previzional excedentar, care poate fi rezultat al unui fond de rulment prea mare (sursele permanente nu se regăsesc în alocările permanente) sau un necesar de fond de rulment mic (care poate fi determinat de o scadență a plăților mult mai mare decât cea a încasărilor. În acest caz se impune arbitrajul între costul datoriilor financiare și totodată creșterea randamentelor financiare a investițiilor pe termen scurt.

La baza gestionării eficiente a soldurilor de trezorerie există practic două modalități teoretice și anume:

a) în cazul excedentului se impune realizarea de investiții pe termen scurt cu lichiditate ridicată, astfel încât să se dispună permanent de un sold optim de trezorerie dar în același timp de a oferii lichiditatea necesară la un moment dat a întreprinderii;

b) în cazul deficitului de trezorerie se impune obținerea unor surse de finanțare pe termen lung la costuri minime și obținerea de credite de trezorerie, eventual renegocierea contractelor cu furnizorii astfel încât durata ciclului de conversie a numerarului să se reducă.

10


Studiu de caz

SC„TEX”SRL

11


Descriere SC „TEX”, este înmatriculată la Oficiul Registrului Comertului Valcea, persoana juridică ,sub numarul J/38/956/03 având sediul în localitatea Horezu, str.Unirii ,nr. 1, jud. Valcea. Societatea a fost înființată in anul 2002 . SC „TEX”, este o societate cu răspundere limitată. Capitalul social este de 200 de lei, constituit prin aportul numerar al asociaților împărțit în douăzeci de părți sociale a câte 10 lei fiecare. Capitalul social a fost în întregime subscris și vărsat de catre asociați.

Obiectul de activitate

Societatea comercială TEX SRL, își desfășoară activitatea în domeniul: Comerțul cu amănuntul textilelor.

În cadrul SC „TEX” SRL contabilitatea trezoreriei este organizată și condusă în așa fel încât să asigure înfăptuirea următoarelor obiective:

a) reflectarea, urmărirea și controlul existenței și gestionării corecte a elementelor de trezorerie;

b) respectarea disciplinei financiare privind operațiile de încasări și plăți fără numerar prin conturile deschise la bancă;

c) urmărirea modificărilor ce intervin in componenta și volumul elementelor de trezorerie;

d) asigurarea promptă și corectă a tuturor informațiilor privind elementele de trezorerie necesare factorilor de decizie din cadrul unității.

Previziunea de trezorerie, bugetul de trezorerie

În asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt, un rol important îl are previziunea trezoreriei, care se referă la elaborarea unor instrumente de plan, cum sunt bugetele de trezorerie și alte planuri pe termen scurt.

Previziunea de trezorerie reflectă sinteza tuturor fluxurilor financiare - încasări și plăți - pe o perioadă determinată.

12


Tabelul nr. 1

Situația încasărilor și plăților previzionate și realizate

Operațiuni economice Previzionat RealizatÎncasări de la clienți 600.000 562.625Încasări prin magazine 3.100.000 3.022.278Încasări debitori diverși 30.000 30.000Plăți furnizori 3.500.000 3.569.546Plăți salarii 82.630 82.630Alte plăți 23.000 22.716

Sursa: realizat de autor pe baza datelor culese din contabilitatea întreprinderii

Din tabelul nr. 1 se poate observa că ponderea încasărilor la SC „TEX” SRL o dețin încasările de la clienți, obținute ca urmare a vânzării pe baza de factura a produselor (mobila, eletronice, menaj) . Plățile către furnizori și în special catre furnizorii de utilități sunt dominante în totalul cheltuielilor.

Grafic, situația încasărilor și plăților previzionate și a celor realizate se prezintă astfel:

La SC „TEX”SRL, previzionarea încasărilor și plăților se face cu mare rigurozitate, abaterile dintre sumele previzionate și cele realizate fiind foarte mici după cum se poate constata și din graficul anterior.

13


Tabloul fluxurilor de trezorerie la SC „TEX” SRL, se prezintă astfel :

Situația fluxurilor de trezorerie

Fluxuri de trezorerie din activități de exploatareÎncasări din activitatea de exploatare: 2.762.278

+ · încasări de la clienți 2.762.278· încasări din împrumuturi acordate 0

- Plăți pentru exploatare : 2.558.542· plăți furnizori și angajați 2.485.413· dobânzi plătite 30.163· impozitul pe profit plătit 39.777· alte impozite, taxe și vărsaminte asimilate plătite 1.669· împrumuturi acordate 0· alte plăți pentru activitatea de exploatare 1520

= Trezoreria neta din activități de exploatare(A) 203.736Fluxuri de trezorerie din activități de investiție :

+ Încasări din activitatea de investiții: 0· încasări din imobilizari financiare 0· încasări din vânzarea de imobilizari corporale și necorporale 0

· dobânzi încasate 500· dividende încasate 0

- Plăți pentru activitatea de investiții: 0 plăți pentru achiziționarea de acțiuni și alte titluri de valoare 0

plăți pentru achiziționarea de imobilizari corporale și necorporale 147.612

= Trezoreria neta din activități de investiții (B) -147.112Fluxuri de trezorerie din activități de finanțare :

+ Încasări din activitatea de finanțare: 0 dividende plătite dar neridicate, returnate 0

- Plati pentru activitatea de finantare: 0 dividende brute platite 0

= Trezoreria neta din activitati de finantare (C) 0Cresterea neta a trezoreriei (A+B+C) 56.624Trezorerie la inceputul exercitiului financiar 67.659Trezorerie la sfarsitul perioadei 124.283

14


Prin utilizarea unor metode si tehnici adecvate de analiza, previziune si gestiune financiara SC „TEX” SRL a realizat o trezorerie pozitiva, cu efecte favorabile asupra lichiditatii, solvabilitatii si capacitatii de plata a unitatii, deci asupra situatiei economico-financiare, a competitivitatii acesteia.

15


BIBLIOGRAFIE:

. 1. M. Onofreie, Finanţele întreprinderii, Ed. Meteor press, Bucureşti, 20042. M. Teodorescu, Finanţele întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 20043. Stancu I., Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 20024. Iuliana Țugui, Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Ed.Economică 20025. Tatiana Moșteanu, Buget și trezorerie publică , Ed. Universitară,București 20086. http://www.qreferat.com/referate/economie

16

Boureanu Ioana 2.docx

Documents

Transcript of Boureanu Ioana 2.docx