Bor In Anii Regimului Comunist Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanu

of 134 /134
BISERICA ORTODOXA ROMANA IN ANII REGIMULUI COMUNIST “Biserica este apărată de Hristos şi ea va rămâne vie atât timp cât va merge pe calea Lui” - observaţii pe marginea capitolului dedicat cultelor din „Raportul Tismăneanu” - Extras din Concluziile acestui studiu: "BOR este de acord cu aflarea adevărului istoric asupra perioadei comuniste, nu se fereşte să-şi asume partea de responsabilitate pentru cele petrecute în acei ani, dar în nici un caz nu poate accepta un tip de discurs care o transformă într-o colaboratoare a regimului comunist, în singura instituţie din România vinovată, alături de PCR, de instaurarea sistemului totalitar în care, chipurile, s-a simţit bine şi pe care l-a deplâns după căderea acestuia, constituind o frână în calea implementării democraţiei în România. Oare preoţii ortodocşi sunt vinovaţi de sărăcia din ţară, de corupţia endemică, instituţionalizată, de subminarea programatică a economiei şi furtul resurselor naturale ale ţării, de îngenuncherea demnităţii naţionale, de atacul dus împotriva sufletelor copiilor, de atentatele concertate la morală, inclusiv prin intenţia de legalizare a prostituţiei sau prin crimele avorturilor pe bandă, de distrugerea din exterior şi interior a instituţiilor fundamentale ale statului, de lipsa unei strategii naţionale, sau de războiul dus împotriva identităţii româneşti într-o Europă Unită şi puternică? BOR sprijină crearea unei societăţi libere şi responsabile, iar ceea ce deranjează pe unii e faptul că se pronunţă în anumite chestiuni cu valoare morală, urmând consecvent valorile creştine. Din acest motiv Biserica este atacată şi lovită, fapt care nu constituie o noutate. Consideraţii metodologice Apariţia raportului „Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România” (în continuare, raportul Tismăneanu) a generat în mediul istoriografic şi în cel public o serie întreagă de

Embed Size (px)

Transcript of Bor In Anii Regimului Comunist Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanu

  • 1.BISERICA ORTODOXA ROMANA IN ANII REGIMULUI COMUNISTBiserica este aprat de Hristos i ea va rmne vie att timp ct va merge pe calea Lui- observaii pe marginea capitolului dedicat cultelor din Raportul Tismneanu -Extras din Concluziile acestui studiu: "BOR este de acord cu aflarea adevrului istoric asupra perioadei comuniste, nu se ferete s-i asume partea de responsabilitate pentru cele petrecute n acei ani, dar n nici un caz nu poate accepta un tip de discurs care o transform ntr-o colaboratoare a regimului comunist, n singura instituie din Romnia vinovat, alturi de PCR, de instaurarea sistemului totalitar n care, chipurile, s-a simit bine i pe care l-a deplns dup cderea acestuia, constituind o frn n calea implementrii democraiei n Romnia. Oare preoii ortodoci sunt vinovai de srcia din ar, de corupia endemic, instituionalizat, de subminarea programatic a economiei i furtul resurselor naturale ale rii, de ngenuncherea demnitii naionale, de atacul dus mpotriva sufletelor copiilor, de atentatele concertate la moral, inclusiv prin intenia de legalizare a prostituiei sau prin crimele avorturilor pe band, de distrugerea din exterior i interior a instituiilor fundamentale ale statului, de lipsa unei strategii naionale, sau de rzboiul dus mpotriva identitii romneti ntr-o Europ Unit i puternic? BOR sprijin crearea unei societi libere i responsabile, iar ceea ce deranjeaz pe unii e faptul c se pronun n anumite chestiuni cu valoare moral, urmnd consecvent valorile cretine. Din acest motiv Biserica este atacat i lovit, fapt care nu constituie o noutate.Consideraii metodologiceApariia raportului Comisiei prezideniale pentru analiza dictaturii comuniste din Romnia (n continuare, raportul Tismneanu) a generat n mediul istoriografic i n cel public o serie ntreag de controverse. Lsm la o parte acele abordri care pun n discuie nsi ideea de condamnare a comunismului i ne vom raporta numai la acelea care au semnalat erori n ceea ce privete calitatea tiinific a unor capitole din lucrare i caracterul tezist al unor abordri. n acest spirit dorim s semnalm unele lipsuri pe care le prezint capitolul dedicat cultelor i s prezentm un punct de vedere propriu n ceea ce privete evoluia relaiilor dintre Biserica Ortodox Romn i regimul totalitar comunist, de la instaurarea acestuia i pn n 1989.

2. Orice demers istoriografic se bazeaz n primul rnd pe o reconstituire a faptelor ntrun scenariu adevrat. Adesea, adevrurile i semnificaiile mai profunde ale fenomenului istoric pot rezulta din cadrele naraiunii. Acest demers cu iz pozitivist pare drumul cel mai sigur ctre obiectivitatea mult visat de orice istoric, nefiind ales n mod ntmpltor de ctre autorii capitolului din raport dedicat cultelor. Pretenia lor (implicit exprimat) este c prezint pur i simplu un text cu fapte obiective, individuale, care s- au petrecut n mod real, invitnd pe cititor s le judece singur.Din pcate, chiar la acest palier exist o serie de afirmaii cel puin contestabile. Una se afl la pagina 458: Bisericile au fcut nenumrate compromisuri cu regimul totalitar, morale, economice, ideologice i de cteva ori chiar dogmatice, afirmaie grav i complet nedemonstrat. De asemenea, la pagina 460 se face o alt afirmaie fals: Pe de alt parte, nu este mai puin adevrat c mai muli clerici au ajuns n nchisoare din cauza ostilitii manifestate fa de patriarhul Justinian i fa de noua putere politic, iar episcopi precum Nicolae Popovici au fost pensionai n mod abuziv. n primul rnd, nu din cauza lui Justinian a fost pensionat episcopul Nicolae Popovici, aa cum se sugereaz n textul amintit i, n al doilea rnd, nu este atestat documentar nici un caz n care al treilea patriarh al Romniei ar fi contribuit la arestarea unui cleric1.Prezena unor asemenea afirmaii ridic serioase semne de ntrebare asupra caracterului obiectiv al celor scrise de autorii capitolului respectiv, fapt ntrit de prezena unor epitete precum jenant sau penibil, atunci cnd se face referire la aspecte ale activitii BOR n perioada regimului comunist. Ele ne arat c autorii au depit simpla reconstituire a faptelor i s-au avntat ntr-un nou palier, cel moral. Istoricul ca instan moral este o idee care a revenit n for n ultimii ani, fapt cu conotaii pozitive dar i negative, deoarece diverse personaje i-au arogat competene de istoric n spatele unui discurs moralist.Se pune ns ntrebarea legitim: care moral, care istorie, mai ales cnd vine vorba de Biseric? Aici, n mod obligatoriu, componenta teologic trebuie s fie prezent n analiz.La o prim vedere textul despre culte cuprins n raportul Tismneanu este o sum de fapte, nu foarte legate ntre ele, a cror pondere n economia textului este n mod nefericit aleas (vezi capitolul prea lung dedicat mputernicitului de culte i tratarea prea sumar a unor aspecte cel puin la fel de importante). Dar aceast obiectivitate factologic exist doar la prima vedere deoarece, voit sau nu, incontient sau nu, autorii textului au intrat i pe terenul Teologiei, din pcate la modul eretic, prin adoptarea unui scenariu de tip novaian.Novaionismul este o schism aprut n veacul al III-lea d. Hr., produs de 3. prezbiterul roman Novatianus i preotul Novatus din Cartagina, care au reproat reprimirea n snul Bisericii, dup pocin, a celor czui de la credin n timpul persecuiei lui Decius (249- 251)2. Condamnat la vremea ei de Prinii Bisericii, aceast viziune poate fi azi lesne regsit n diverse scrieri istorice, n lucrri cu caracter memorialistic sau n articole de pres referitoare la relaiile Biseric-stat din perioada comunist.Sursa de inspiraie a acestui fel de a vedea lucrurile provine din scrierile unor persoane implicate, ntr-un fel sau altul, n viaa Bisericii n perioada comunist, care au avut de suferit din pricina acestui lucru i care au fost dezamgite, din anumite motive, de atitudinea de atunci a ierarhiei ortodoxe.Un caz este Ion Ianolide care, n ntoarcerea la Hristos, n capitolul intitulat Biserica n comunism, afirm urmtoarele: Biserica oficial este o oficin a puterii statului ateist [...]. ntre vldici i popor este o total ruptur. Ei [ierarhii, n.n.] triesc n afara sufletului cretin. Ei se ncadreaz elitei statale. Dei credem n harul pe care l poart, nu credem n ei ca oameni. Cuvntul lor nu mai merge la sufletele noastre, cci poart iz politic. Ei pretind c obin n acest fel libertatea credinei, dar noi considerm c opera lor major este justificarea credinei ateiste3.Aadar, n perioada comunist ar fi existat o ierarhie obedient i trdtoare a idealului cretin. Alturi de ei ar fi fost o ntreag serie de clerici oportuniti, care au susinut aciuni precum colectivizarea i au devenit instrumente/informatori ai organului represiv, Securitatea, contribuind chiar la distrugerea propriei credine4. Acestei Biserici corupte i s-ar fi opus o Biseric curat, o Biseric martir, reprezentat de popor, poporul care crede, poporul care jertfete, care lupt i care sufer. Dei prigonit, credina a trit n perioada comunist, dovada suprem fcnd-o sfinii i martirii nchisorilor5. n aceast logic, preteniile naltului cler c activitile lor din perioada comunist sunt de fapt jertfe necesare salvrii Bisericii devin caduce, totul fiind de fapt o atitudine prin care privilegiaii Acesteia i-au asigurat un trai comod ntr-o perioad din cele mai grele pentru credin, cnd ar fi trebuit s se comporte precum martirii din vremea marilor persecuii ordonate de mpraii romani.In Memoriam: PF Teoctist - "De multe ori beam ap din copita animalului"Opinii similare mprtete i Sergiu Grossu, cunoscutul lupttor pentru aprarea libertilor religioase. Membru al Oastei Domnului, el a cutat s menin viu spiritul acestei asociaii i dup desfiinarea ei n 1948, fapt pentru care a fost arestat i condamnat6. Reuind s emigreze n Frana mpreun cu soia sa, Nicole Valery-Grossu, Sergiu Grossu a desfurat de- a lungul anilor o remarcabil aciune de aducere la cunotina opiniei 4. publice a persecuiilor la care sunt supui credincioii din Romnia. Cartea sa din 1987, Calvarul Romniei cretine, s-a constituit n prima sintez asupra acestui fenomen7. Informaiile incomplete pe care le-a avut la dispoziie i o anumit schem mental indus de realitile Rzboiului Rece l-au fcut ns pe Sergiu Grossu s aduc unele acuze excesive, chiar nedrepte, la adresa unor ierarhi ortodoci. Autoritatea sa a fcut ca numeroi epigoni s preia, fr cel mai mic spirit critic, tipare ntregi din lucrrile lui Grossu pe care s le foloseasc drept cheie universal de explicare a realitilor religioase din anii comunismului, fr s se mire deloc c Traian Dorz, prietenul lui Sergiu Grossu i marele mentor al Oastei Domnului, deinut ani la rndul n temniele comuniste, a fost un apropiat al multora dintre aceti ierarhi8.Un alt doilea scenariu, tot de tip novaian, este legat de suferinele ndurate de reprezentani ai Bisericii Greco-Catolice n perioada 1948-1989. Reprezentanii acestui cult au ncercat prin memorii adresate autoritilor comuniste s obin statutul de Biseric legal recunoscut. Pentru c nu puteau ataca autoritatea laic creia i se adresau (care era de fapt vinovat pentru desfiinarea Bisericii Greco-Catolice) s-a recurs la soluia acuzrii Bisericii Ortodoxe ca fiind singura responsabil de toate suferinele ndurate de greco-catolici9. Din acele memorii scrise pentru o cauz dreapt, aceast schem interpretativ a fost preluat i dezvoltat n lucrri istoriografice i discursuri publice. Din perspectiva unora care au mers la extrem, BOR devenea o instituie colaboratoare a regimului comunist, obedient i n acelai timp plin de ur la adresa celorlalte culte, meritnd, prin urmare, calificativul de biseric colaboraionist10. n aceast logic, un cult n ansamblul su, ne referim la cel ortodox, este acuzat de pcatul apostaziei, n timp ce alte confesiuni sunt prezentate drept biserici curate sau martire.Iat dou scenarii, care s-au impus ca stereotipuri, nc din perioada anilor 5011, i care au fost preluate fr discernmnt i dup 1989, de abia nfiripata istoriografie preocupat de problemele bisericeti. Autorii capitolului despre culte din raportul Tismneanu reuesc performana s le combine pe amndou n doar cteva pagini. Prin urmare, departe de a construi un discurs obiectiv, autorii amintii, contient sau nu, aleg doar acele fapte, acele elemente care servesc cel mai bine teza pe care o simt ca adevrat.Dup evenimentele din 1989, Biserica Ortodox Romn i-a cerut iertare pentru greelile fcute n anii comunismului i a cutat s explice anumite gesturi i atitudini pe care nu a avut posibilitatea s le lmureasc la timpul potrivit12. Din pcate, discursul postdecembrist al BOR a fost condamnat din start, fiind considerat un jenant efort de justificare postfactum a unor compromisuri penibile, iar amintirile i mrturiile celor implicai n viaa Bisericii n anii comunismului au fost repede catalogate i excluse 5. ca mrturii valabile pentru construirea unui discurs istoriografic valid. Documentele din arhive recent deschise au artat c aceast suspiciune este nesustenabil i avem posibilitatea s construim un scenariu sensibil diferit de cele prezentate mai sus, un scenariu complex n care actorii i responsabilitile sunt multiple, vinoviile sunt distribuite, iar nuanele de gri predomin, n dauna albului i negrului.Pe baza materialului documentar accesibil pn n prezent nu se poate vorbi de existena unei rupturi ntr-o Biseric oficial i o Biseric a catacombelor13. Evident n interiorul instituiei ecleziastice au existat numeroase divergene, chiar dispute, dar care nu au condus la schisme, la rupturi de corpul Bisericii, spre deosebire de situaiile din alte state foste comuniste. Documentele arat c a existat adesea o strns legtur ntre activitatea acelor categorii clericale considerate oficiale i dizidenii Bisericii14. i unii i ceilali au avut ca obiectiv pstrarea rolului mntuitor al Bisericii n viaa credincioilor, ns metodele au fost cele care i-au difereniat. Unii au crezut c este obligatorie adoptarea unei atitudini ferme lipsite de echivoc fa de regimul comunist, mai ales n ceea ce privete respectarea libertilor religioase, n timp ce alii, evalund contextul istoric existent, au considerat c este mai bine ca instituia ecleziastic s accepte un modus vivendi cu noua autoritate politic, n schimbul pstrrii unor drepturi minimale. Dei din punct de vedere ideologic cele dou viziuni erau divergente, n planul relaiilor umane au existat adesea cazuri de colaborare i sprijin n spiritul ideii c toi sunt oamenii Bisericii i nu trebuie lsai la mna regimului totalitar. La fel, problema colaboratorilor i a informatorilor Securitii aflai n interiorul Bisericii, trebuie atent reevaluat, deoarece i aici exist o serie ntreag de prejudeci.Pe baza unor statistici pariale, quasirelevante, nu se poate afirma c procentul de informatori din cadrul BOR a fost mai mare sau mai redus fa de celelalte culte. Securitatea a cutat s aib ati informatori ct era nevoie pentru a ine sub control situaia operativ. Apoi, ideea c preoii ortodoci au turnat reprezentanii altor culte este fals, iar motivul era foarte simplu: numai cineva din interiorul cultului putea avea acces nemijlocit la toate chestiunile15. n ceea ce privete problema denunrii de ctre preoi a celor spuse de credincioi n timpul spovedaniei, nu exist deocamdat atestat documentar nici un caz, la nici unul din cultele existente n Romnia.Peste toate, chestiunea informatorilor din Biseric rmne extrem de delicat, trebuind tratat de la caz la caz, deoarece nu se poate pune pe acelai palier o persoan a crei note informative au contribuit la arestarea i condamnarea cuiva i cineva care a fost constrns, prin diferite metode, s semneze un angajament, pentru ca mai apoi s fac n aa fel nct s fie 6. abandonat de ctre Securitate.Dincolo de aceste fapte concrete i de scenarii rmne venica ntrebare a istoricilor: De ce faptele s-au petrecut ntr-un mod i nu altfel. Naraiunea singur nu poate da toate rspunsurile, fiind nevoie de explicaii mai profunde. Cunoscuta i controversata carte a autorului belgian Olivier Gillet, a pus pentru prima dat, la modul serios, problema cauzalitii n evoluia relaiilor dintre Biserica Ortodox Romn i statul comunist16. Vorbind de compromisurile i supunerea BOR n faa regimului totalitar, Gillet gsete explicaia acestei stri de lucruri n ecleziologia proprie Bisericii Ortodoxe17. Aceasta ar fi motenitoarea unei model impregnat de cezaro-papism, care ignora separarea dintre puterea spiritual i cea secular, care ncuraja mecanismele nedemocratice, fapt care a fcut ca BOR s se simt chiar foarte bine n cadrele regimului comunist i s resping democraia postdecembrist18.O alt categorie de scrieri rezum responsabilitile celor petrecute n anii regimului comunist la deciziile individuale ale unor persoane din structura de conducere a BOR, pe considerentul c dac se arunca vina pe acetia, restul Bisericii rmne curat i neafectat de ravagiile comunismului19.Ambele explicaii sunt simpliste, ignorndu-se faptul c n domeniul religios, mai evident dect n alte domenii, se exprim timpul lung, mediu i scurt al istoriei, aa cum ele au fost definite de coala Annales, cauzalitile pliindu-se pe ritmurile lor. A explica evoluia BOR n anii comunismului nseamn, pe de-o parte analiza foarte atent a contextului general istoric, al elementelor ideologice, a gesturilor i a profilului personalitilor implicate, dar i o arheologie pe o durat medie, menit s releve opiunile pe le avea la dispoziie Biserica dup 23 august 1944.Textul de mai jos se dorete doar o schi a unei alte perspective asupra evoluiei Bisericii Ortodoxe Romne n anii comunismului, spre a fi pus n dezbaterea public. Evident, multe aspecte lipsesc, dar n viitor sperm s oferim un material mult mai amplu.Stat, societate i culte n Romnia nainte de 23 august 1944Ceea ce s-a petrecut n domeniul religios n perioada comunist nu poate fi neles fr o scurt privire asupra realitilor bisericeti din Romnia de dinainte de 1944, deoarece regimul comunist a tiut s se foloseasc cu abilitate, n interes propriu, de toate slbiciunile i conflictele existente. Dac analizm comparativ situaia BOR cu ceea ce este considerat ndeobte modelul de referin n ce privete rezistena anticomunist, anume Biserica Catolic polonez, observm c biserica majoritar din Romnia prezenta o serie de minusuri care o mpiedecau s manifeste atitudini att de tranante n plan politic cum a fost n cazul Bisericii 7. poloneze.De la desfiinarea statalitii polone n veacul al XVII-lea, Primatul a preluat o mare parte din funciile politice20, devenind un adevrat lider al ntregii naiuni aflat sub stpnirea a trei imperii. Cu proprieti funciare importante, cu coli de toate gradele, inclusiv universiti, cu instituii de asisten social i coordonatoare de numeroase organisme culturale, Biserica Catolic polonez a fost un formidabil factor de unitate care i-a consolidat poziia n interiorul societii. Dup 1918, autoritatea primatului a rmas la fel de puternic, n ciuda ncercrilor marealului Pilsudski de a limita aceast influen i a transfera o parte din vechile atribuii noilor instituii statale laice21. Timpul scurt al perioadei interbelice nu a modificat n mod esenial aceste realiti, astfel c i n timpul celui de-al doilea rzboi mondial i n timpul perioadei comuniste Biserica Catolic din Polonia a strns n jurul ei quasitotalitatea societii22.n cazul romnesc, o situaie similar a fost numai n Transilvania, unde n timpul stpnirii strine Bisericile Ortodox i Greco-Catolic au avut deopotriv un rol religios, naional, social-cultural i chiar economic23. n jurul celor dou Biserici amintite, romnii au gsit pavza pe care un stat ostil le-o refuza. Pe baza statutului de autonomie acordat de Guvernul maghiar (Legea IX din 1868), Biserica Ortodox ardeleneasc a emis Statutul Organic, prin care i-a putut dezvoltat instituii de conducere proprii, care posedau (n interiorul BOR) toate prerogativele unor instituii de stat24.Astfel, la 1918 Biserica Ortodox din Transilvania se prezenta ca o puternic structur bine conectat la nevoile societii, mai mult, fiind un factor de stimulare a energiilor acesteia.Spre deosebire de aceast situaie, sub influena ideilor revoluiei franceze, n Vechiul Regat puterea politic a subordonat Biserica intereselor proprii. Vznd Religia drept un semn al napoierii, obscurantismului i reaciunii, oameni politici precum Cuza sau reprezentanii partidelor politice de la putere au refuzat Bisericii Ortodoxe s aib un rol activ n modernizarea Romniei, lundu-i toate instrumentele prin care aceasta se putea insera n domeniile social, cultural i economic. Pe de o parte, prsind modelul central-european al fondurilor religionare25, Cuza a desfiinat Casele centrale de la Iai i Bucureti26, contopindu-le cu Trezoreria Statului, aciune echivalent cu o adevrat deturnare de fonduri27. n al doilea rnd, au fost desfiinate colile confesionale, chiar seminariile i facultile de teologie intrnd sub controlul guvernamental; au fost secularizate averile mnstireti, iar structurile de stat i-au asumat nu numai controlul vieii economice ale Bisericii, ci chiar i aspecte care n mod tradiional erau de competena exclusiv a clericilor, potrivit canoanelor28. n al treilea rnd, Cuza a ncercat s subordoneze Biserica direct Domnului care urma s numeasc pe episcopi, pentru ca n 1872 s apar un regulament prin care parlamentarii aveau un rol covritor n alegerea acestora, iar 8. ministrul de Culte a obinut dreptul de a participa (i practic de a conduce) sesiunile Sf. Sinod29. Aflat sub strict control guvernamental i fiind lipsit total de surse financiare, Biserica Ortodox din Vechiul Regat a fost pus n imposibilitate de a-i construi o politic proprie, coerent n domeniul social, cultural, economic i chiar naional, devenind de multe ori ecoul altor instane de autoritate.Aceast slbiciune a fost contientizat de numeroi oameni ai Bisericii i laici, care au subliniat valoarea i rolul acestei instituii n toate planurile, optnd pentru acordarea unor largi autonomii acesteia30.Realizarea Romniei Mari i nfiinarea Patriarhiei Romne n urma unificrii tuturor Bisericilor ortodoxe din provinciile istorice romneti, sub conducerea unui singur Sinod ddea sperane c situaia se va mbunti. n timpul discuiilor n jurul Legii i Statului de organizare i funcionare a BOR din 1925, s-au invocat adesea legiuirile aguniene drept un posibil model de structurare a unei Biserici puternice i autonome31. Din pcate, oamenii politici care deineau majoritatea n parlamentul de atunci, adepi ai unui centralism excesiv i temtor fa de orice form de subsidiaritate32 au impus un statut care s-a dorit, la modul declarativ, o sintez ntre modelul de organizare bisericeasc din Vechiul Regat i cel din Ardeal33. A rezultat un amestec nefericit care nu a permis dezvoltarea Bisericii ca o instituie puternic i autonom. n primul rnd, cuvntul autonomie lipsea complet din lege i statut, iar statul a avut grij s-i lase portie de amestec n dou chestiuni eseniale: alegerea ierarhilor i gestionarea fondurilor financiare34. Trebuie precizat c unii ierarhi din Vechiul Regat, cum ar fi Vartolomeu Stnescu sau Visarion Puiu, s-au opus democratismului de tip protestant al statutului agunian, dar au fost la fel de vehemeni n ceea ce privete aprarea statutului de autonomie al Bisericii i capacitatea acesteia de a-i gestiona singur treburile n domeniul religios, cultural i fundaional (epitropii, asociaii religioase, gestiuni financiare etc)35. Lipsurile acestui statut au aprut de timpuriu, n toat perioada interbelic existnd dezbateri intense asupra revizuirii sale, discuiile cristalizndu-se n dou direcii clare: una de autonomie deplin a Bisericii, care s aib capacitatea de a ndeplini aciuni similare celor realizate de Biserica Catolic polonez, iar cealalt de a lega Biserica de stat36. Toate guvernrile interbelice au acionat cu consecven n limitarea autonomiei Bisericii, att ct exista. Revelatoare n acest sens sunt cuvintele lui Alexandru Lapedatu, ani la rnd responsabil de viaa cultelor din Romnia. El afirma c din momentul n care romnii sunt ntr- un stat unitar, nici o alt instituie n afar de stat nu poate coordona viaa naional (n fapt viaa social)37, iar cel mai evident manifestare a acestei filosofii a fost desfiinarea colilor confesionale din Ardeal. O nou lovitur a primit autonomia Bisericii n timpul marii crize economice. Conform legii i statutului Biserica trebuia s-i asigure cele necesare din fonduri proprii, urmnd ca statul doar s completeze nevoile financiare. 9. Din motive istorice asupra cruia nu insistm, BOR avea n perioada interbelic cele mai reduse mijloace financiare proprii, fa de celelelate culte istorice din Romnia, n raport cu numrul de credincioi38. n timpul crizei economice, veniturile ecleziastice au sczut dramatic, fapt care i-a fcut pe tot mai muli s cear ca statul s-i asume salarizarea integral a clerului39. Ca urmare a doleanelor repetate ale preoilor, printr-o lege publicat n Monitorul Oficial nr. 101 din mai 1936 erau modificate articolele 19 i 21 din Legea pentru organizarea BOR din 6 mai 1925. Prin noile prevederi statul i asuma rolul de a asigura cheltuielile pentru ntreinerea cultului, a slujitorilor i a aezmintelor bisericeti. Clericii deveneau funcionari publici, bucurndu-se de toate drepturile i urmnd a se supune tuturor obligaiilor specifice n statutul funcionarilor publici numai n ceea ce privete plata salariului40. O lege special urma s fixeze normele generale de plat ale salariilor pe care preoii le-au cerut analoage corpului didactic. O astfel de lege a fost votat abia n vara anului 1945, de ctre guvernul Groza pentru a capta bunvoina clerului41. Veritabil cal troian n curtea BOR, msurile invocate au permis statului s devin tot mai ndrzne n tentativa de a controla prin intermediul ministerului nsrcinat cu rezolvarea problemelor cultelor o palet tot mai larg din activitile Bisericii n virtutea faptului c el finaneaz. Regimurile politice care au urmat dup 1938 i-au adus propria contribuie la creterea controlului statului asupra Bisericii. Dei fiecare dintre aceste guvernri promitea c rezolv marile probleme ale Bisericii i condamna regimul anterior pentru asuprirea la care fusese supus instituia eclesiastic, n realitate toate msurile care au favorizat dominaia statului au fost pstrate i augmentate.Ca exemplu al celor spuse mai sus, amintim Decretul-Lege nr. 1629/1941 referitor la organizarea i funcionarea Ministerului Culturii Naionale i Cultelor care modifica organizarea stabilit prin decretul din 1937, stabilindu-se un control mult mai mare al instituiilor statului asupra vieii bisericeti. Sftuii de reprezentani ai fostului regim, comunitii au preluat ntocmai toate mecanismele de aservire a Bisericii, create de guvernanii interbelici. Decretul-Lege nr. 384 din 9 mai 1945 privind organizarea i funcionarea Ministerului Cultelor era copia aproape exact a legii din 1941, nerevenindu-se la forma mai liberal din 1937.Situaia confuz generat n planul relaiilor Biseric-stat a condus la dezvoltarea unui modus vivendi n afara cadrului legal stabilit, o importan deosebit avnd relaiile de ordin personal ntre ierarhi i oameni politici, prin care ierarhia solicita ajutorul politicienilor pentru rezolvarea problemelor stringente ale Bisericii.Cum viaa politic romneasc era privit destul de prost, din pricina corupiei i a nivelului cobort al dialogului politic, implicarea preoilor n politic a fost considerat ca o trdare a misiunii lor. Implicarea preoilor 10. n politic a fost o problem care a preocupat opinia public, iniiindu-se chiar i o dezbatere n presa vremii pe aceast tem. Dac o parte a opiniei publice s-a manifestat ferm pentru ieirea Bisericii din viaa politic, alt parte, din contr, a afirmat c preoii trebuie s participe la viaa politic, dar n aa fel nct prin prezena lor s impun o atitudine moral i responsabil.Implicarea preoimii n transformarea moral a naiunii a cunoscut mai multe forme de manifestare. Una dintre ele este cea iniiat de episcopul Rmnicului, Vartolomeu Stnescu, care n 1935 a obligat pe toi preoii din cuprinsul eparhiei sale s ias din partidele politice, corpul preoesc urmnd s voteze n mod solidar acea for politic care ar sprijini idealurile Bisericii. Intervenia brutal a politicului a fcut s eueze aceast iniiativ, prin care se dorea instituirea Bisericii ca for moral n societatea romneasc42.O alt parte a preoimii a cutat o micare politic prin care s se realizeze visul unei societi mai bune, n care s se in seama de valorile cretine i interesele Bisericii. Dintre toate partidele politice, Micarea Legionar, prin discursul ei cu caracter quasireligios, s-a impus n contiina multora ca o aprtoare a intereselor BOR. Apropierea unor clerici ortodoci de Micarea legionar este o chestiune care trebuie n continuare cercetat. n baza datelor existente n arhiv tim c din numrul de aproximativ 11.000 clerici ortodoci existeni n anii 30, preoi nregimentai n Micarea Legionar au fost cteva sute (putem spune c procentul de preoi legionari respect procentul de adereni pe care Micarea Legionar l-a avut n societatea romneasc)43. Procentul aparent mai mare de preoi legionari se datoreaz discursului liderilor legionari care se adresau cu precdere acestui corp social. Aceast realitate exclude utilizarea abuziv a noiunii de ortodoxism, prin care se nelege o ortodoxie militant din punct de vedere politic, nfrit pn la identitate cu Micarea legionar, ortodoxism pe care azi unii l apropie de talibanismul islamic44. Stereotipul echivalenei dintre preot ortodox legionar se va ntri considerabil n timpul regimului comunist, Securitatea gsind n el un bun motiv pentru arestarea sau ndeprtarea unui numr important de clerici. Mai nou, el a fost preluat, ca atare, i de o parte a istoriografiei actuale. De fapt, originea acestui stereotip se afl n preocuprile regelui Carol al II-lea de a lichida baza de mase a Micrii legionare, printre victimele percheziiilor i anchetelor Siguranei fiind i numeroi clerici45. Dup rebeliunea din ianuarie 1941, Ion Antonescu, cu suspiciunea-i binecunoscut, va verifica toate mnstirile, seminariile i facultile de teologie n cutarea adepilor legionari46. Intrarea unor foti legionari activi n mnstiri dup 1944 nu a fcut dect s definitiveze i s ntreasc acest stereotip47. Protestelor Bisericii la adresa politicului referitor la propria situaie, li s-au adugat abordri intelectuale n spiritul cretinismului social. Aceast nou viziune afirma neimplicarea Bisericii n 11. politic, dar apra dreptul acesteia de a superviza dezvoltarea societii pe baze sntoase, n care dimensiunea cretin trebuia s aib un rol de frunte. Toate aceste tendine i curente, dei puternice i dinamice, nu vor reui s modifice n mod esenial realitatea trist a unei Biserici slabe, slbiciune datorat lipsei de resurse i mijloace, situaie datorat n bun msur factorului politic. Din acest cauz, regula funcionrii de facto a relaiei stat-Biseric au fost relaiile personale amintite mai sus, n timp ce n plan discursiv s-a instaurat vulgata unitii de aspiraii i aciune dintre Biseric i stat, a idealului comun, vulgat pe care ierarhii au fost obligai s o repete n interesul Bisericii, pstrnd ns sperana c un nou regim politic va aduce o situaie mai bun48. n concluzie, dac evalum elementele pe care BOR putea conta n lupta cu regimul comunist, observm c ele nu erau prea multe, date fiind dificultile istorice (nu ecleziologice, cum susine Olivier Gillet) de care Biserica suferea n prima jumtate a secolului XX. Lipsit de resurse i de un feedback consolidat ntre Biseric i credincioi de tipul celui existent n Polonia, patriarhul Justinian s-a vzut obligat s rezolve o situaie care i aa nu era mulumitoare.Biserica Ortodox Romn n perioada 1944 1947Cnd evalum atitudinea BOR fa de regimul politic din perioada 1944- 1947, trebuie s inem seama, alturi de elementele invocate n capitolul precedent, i de urmtoarele aspecte: 1. prezena BOR pe frontul din Est, prin Misiunea Ortodox Romn din Transnistria49; 2. caracterul de membru al alianei antifasciste pe care l-a avut URSS; 3. nerecunoaterea cobeligeranei Romniei n rzboiul mpotriva Germaniei; 4. triumful democraiei ca valoare universal acceptat dup rzboi. Avnd n vedere aceste elemente, putem spune c BOR ca s-a aflat ntr-o situaie foarte delicat fa de autoritile sovietice. Acestea, cunoscnd influena de care se bucura BOR n rndurile credincioilor, a cutat s menajeze sentimentele religioase ale romnilor, mai ales c politica fa de biseric se schimbase i n URSS. Ierarhii BOR cunoteau foarte bine situaia grea a vieii religioase din URSS i s-au temut permanent ca nu cumva aceast situaie s nu se repete i n Romnia. Tocmai de aceea, acetia au acceptat ntlniri cu reprezentani ai autoritilor sovietice i ai Bisericii Ruse. Nici nu puteau face altfel, att timp ct URSS era parte a marii aliane antifasciste. n acelai timp, documentele arat c toi oamenii Bisericii au sperat c aliaii occidentali nu vor lsa Romnia n minile lui Stalin. Prin urmare, perioada 1945-1948 are acest caracter dual, pe de o parte ncercarea de a pstra relaii bune cu marele vecin de la Rsrit, iar pe de alt parte contacte permanente cu trimii ai anglo-americanilor, dar i ai Vaticanului50.n acelai timp, teologii ortodoci i puneau problema viitorului societii romneti n noul cadru democratic. Evident, date fiind mprejurrile 12. istorice, n Romnia s-a instalat foarte curnd democraia popular de tip sovietic, ns, cel puin n anii 1944-1946, cnd situaia era echivoc, apar numeroase articole scrise de intelectuali i prelai ortodoci care vorbesc despre valorile democraiei cretine n spiritul celor subscrise n Occident de Luigi Sturzo sau Jacques Maritain. Amintim n acest sens pe preoii Constantin Galeriu51, Haralambie Rovena52, pe profesorii Teodor M. Popescu53, Lazr Iacob54 .a. De exemplu, n studiul preotului profesor Haralambie Rovena, intitulat Omul lui Hristos, este realizat o elegant incursiune a modului n care omul natural intr n comuniune cu Hristos, devenind apoi un adevrat colaborator al lui Dumnezeu n opera de transfigurare a lumii. Autorul este convins c fr Hristos nu-i posibil nici o construcie social a lumii, deoarece numai cretinismul sdete n oameni acele principii care stau la baza unei autentice armonii sociale: valoarea omului, iubirea de aproapele, caritatea, contiina i interesul aproapelui, victoria asupra rului prin intermediul binelui55.Consolidarea autoritii partidului comunist a limitat treptat acest tip de abordri care mergeau spre cutarea unei soluii de supravieuire a Bisericii, care se axeaz pe dou coordonate: 1. ce rol mai are Biserica ntr- o societate atee i 2. care sunt limitele activitii sale. O asemenea abordare gsim la profesorul Lazr Iacob care, pe de o parte, afirm n mod viguros identitatea Bisericii i a misiunii ei spirituale i, n acelai timp, construiete mai multe frontiere utile n stabilirea unor raporturi corecte cu puterea politic, inclusiv cea comunist.Elaborat de pe poziiile simfoniei bizantine, abordarea profesorului Iacob se rezum n esen la: neutralitate n domeniul politic i afirmarea valorilor credinei fr tirbirea acesteia56.Din nefericire, autoritile politice comuniste nu au dorit o Biseric neutr, ci planul puterii comuniste era s creeze o Biseric colaboratoare.Model sovietic i ucenicie romneasc n domeniul politicii religioase (1944- 1949)Cadrele ideologice i instituionale ale statului comunist n ceea ce privete domeniile Religie i Biseric au fost desvrite n anul 1949, cnd avem documente clare ale Securitii care reglementeaz ntreaga activitate a organismului represiv n domeniul religios. Pn atunci trebuie s vorbim de o strategie a partidului comunist care se nscrie n strategia general de cucerire a puterii i a prelurii controlului asupra ntregii societi romneti. Comunitii romni n frunte cu Gheorghiu-Dej nu au ascuns c sunt adepii tezei leniniste, a caracterului ateist al doctrinei comuniste i a obligaiei membrului de partid de a milita pentru aceast idee. Ei s-au opus astfel de la nceput ideii social-democrailor care acceptau c membru de partid este liber s cread sau nu n Dumnezeu57. Atitudinea tranant din 13. punct de vedere ideologic a fost ndulcit prin afirmarea faptului c partidul comunist respect libertatea de credin, c recunoate rolul social pe care Biserica l poate juca. Motivele erau electorale, dovada cea mai evident n acest sens fiind discursul inut personal de Gheorghiu-Dej naintea alegerilor din noiembrie 1946, n care afirma limpede c Biserica nu va fi separat de stat, iar membrii clerului i vor lua pe mai departe salariul de la stat, singura condiie fiind ca ei s nu se manifeste ostil la adresa regimului58. Aceast strategie electoral a fcut ca Romnia s fie un caz rar n lagrul comunist, prin faptul c nu exist nici o lege care s stipuleze n mod expres, formal, separarea Bisericii de stat. Pentru c liderii comuniti nu prezentau suficient ncredere ca vectori ai acestui discurs proBiseric, s-a recurs la serviciile unui personaj a crui activitate n domeniul relaiilor stat-biseric trebuie reevaluat. Este vorba de Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor, fiu de preot din Bcia Hunedoarei i vechi membru al Adunrii Eparhiale i Congresului Naional Bisericesc de la Sibiu.El a fost mediatorul prin excelen care a ncercat s aduc la un numitor comun interesele comunitilor i ale Bisericii, printr-o dialectic cel puin interesant, definit astfel: Noua concepie de via este concepia dialectic... Dialectica se caracterizeaz prin cel mai sever i obiectiv realism... ntre marile realiti ale vieii se numr i credina religioas... Dialectica nu este potrivnic Bisericii. Opernd numai cu realitile vieii, dialectica trebuie s in seama de aceast mare i important realizare a vieii, care este Biserica... Biserica nu se poate pune de-a curmeziul cursului dialectic-evolutiv al vieii. Ea nu poate fi static, iar dac este nu poate rmne astfel... Concepia asupra dialecticii eu o mbin i o las strbtut de credin, cci eu sunt i rmn un fiu credincios al Bisericii strmoeti, pe care o vreau la nlimea vremurilor de acum. n unele convorbiri cu prietenii mei, dialecticieni i ei, mi-am afirmat mereu aceast convingere i le-am demonstrat mereu Ortodoxia ei dialectic59. Nu insistm pe sinceritatea de credincios de care a dat dovad fa de Biserica din care fcea parte. Vom ilustra doar cellalt aspect, de patron al unui guvern democrat-popular cruia trebuia s-i consolideze poziia.Astfel, din stenograma edinei n cadrul cruia a fost definitivat programul Frontului Naional Democratic (FND), la nceputul anului 1945, cnd a venit vorba de reforma agrar, liderii comuniti au propus exceptarea de la expropriere a pmnturilor mnstireti i bisericeti. Cu aceast ocazie Groza afirma: La preoime e foarte bine c se face lucrul acesta, vom scoate o puternic arm din mna adversarului. i eu am avut de-a face cu preoii i am vzut ct conteaz acetia. i cnd le vom spune c nu ne atigem de pmnturile lor, i vom electriza. n felul acesta noi i putem scoate din mna adversarului60.Aceast poziie a fost urmrit cu consecven de guvernul FND, dup 6 14. martie 1945, ncercndu-se o campanie vast de atragere a clerului ortodox de partea sa. Gestul cel mai vizibil a fost nfiinarea Ministerului Cultelor, ca minister de sine stttor, cu instalarea n fruntea lui a unui preot, cunoscutul Constantin Burducea. Fost simpatizant al Micrii legionare, acesta a ncercat s pun n aplicare programul partidului comunist n domeniul religios. El trebuia s capteze pe preoii ortodoci i s-i dirijeze de la partidele istorice ctre partidele democratice, n special Frontul Plugarilor i Uniunea Patrioilor, transformat ulterior n Partidul Naional Popular.Pentru a se coordona mai bine activitatea preoilor simpatizani ai gruprilor politice democratice a fost creat i Uniunea Preoilor Democrai, care trebuia s participe activ la adaptarea Bisericii la noul ritm al vieii sociale61. Chiar la instalarea sa, preotul Burducea sa dezlnuit mpotriva insinurilor inamicilor poporului, conform crora FND este fr Dumnezeu. ntr-un amestec de comunism i legionarism, Burducea afirma c Frontul lupt pentru nfrirea tuturor oamenilor, pentru aplicarea Evangheliei n viaa oamenilor. Printre obiectivele prioritare ale Ministerului Cultelor se aflau: echivalarea salariilor preoilor cu cele ale corpului didactic, acordarea a nc dou gradaii, defascizarea clerului, restabilirea egalului tratament al tuturor cultelor i nimicirea focarelor de fascism din colile teologice62. n aprilie 1945 era anunat adoptarea sistemului de salarizare a corpului didactic, n cazul preoilor introducndu-se i gradaia de merit. Astfel, era rezolvat, chiar de ctre guvernul comunist, o cerin pentru care asociaiile de preoi se luptaser ani de zile63. Se mai promitea refacerea tuturor lcaurilor de cult afectate de bombardamente i o nou lege a recrutrii prin care tinerii teologi s fie scutii de serviciul militar64. Aceste msuri au atras iniial o serie de preoi de partea guvernului65.n acelai timp, aceste msuri binevoitoare au fost completate cu ameninri i presiuni exercitate prin arestarea i internarea n lagre a preoilor fasciti. Amintim aici lagrele de la Slobozia, Caracal, Lugoj sau Tg. Jiu66. Abuzurile i arbitrariul acestor msuri a ngrijorat ierarhia, care a contactat ministerul de resort pentru rezolvarea problemei. Condiia pentru nceperea unui dialog a fost convocarea unei sesiuni a Sf. Sinod la care s ia parte i ministrul cultelor. n ciuda reticenelor manifestate de patriarhul Nicodim Munteanu, acest sinod a avut loc ncepnd din data de 30 iulie 1945. Cu aceast ocazie s-au fcut noi promisiuni Bisericii, s-au dat asigurri c n comisiile de epurare a clerului nfiinate de Minister se va lucra obiectiv, iar clericii din lagre vor fi eliberai. n ncheierea sinodului, a fost dat o pastoral prin care ierarhia i exprima sperana c relaiile dintre Biseric i stat vor evolua sub auspicii favorabile.Lucrurile s-au schimbat dup 21 august 1945, o dat cu declanarea grevei regale. Din acest moment ierarhia i preoii devin mult mai prudeni i 15. critici la adresa guvernului, ntreaga ostilitate a clerului ndreptndu-se mpotriva lui Constantin Burducea67. n ncercarea de a salva situaia, guvernul a anunat n luna septembrie c vor fi eliberai toi clericii din lagre i i vor putea relua posturile din parohii. n plus, a fost iniiat un congres general al preoilor n perioada 16-17 octombrie 1945. Congresul a fost deschis n mod solemn de patriarhul Nicodim, obligat s participe, i de primul ministru P. Groza, care a inut un discurs patetic n care a subliniat ct de apropiat este guvernul de Biseric, ncheind prin citirea teatral a deciziei de repunere n drepturi a clericilor ndeprtai din serviciu pe baza legii de purificare a aparatului de stat68.Cu toate acestea, congresul a fost considerat un eec, iar Burducea a czut n dizgraie, recomandndu-i-se s-i ia un concediu, timp n care ministerul a fost condus de P. Groza69. Introducerea a doi reprezentani ai partidelor istorice n guvernul Groza a trezit o nou speran n rndurile clerului ortodox, care s-a ndeprtat tot mai mult de gruprile zise democratice. Din acest motiv, a fost adoptat o nou strategie, prin numirea n funcia de ministru al cultelor a lui Radu Rocule, membru al PNL-Ttrscu. Dup alegerile din noiembrie 1946, el a produs o adevrat liberalizare a Ministerului, prin numirea masiv de ttrscieni, dar acest lucru nu a nsemnat i o uurare a presiunilor asupra BOR, ci din contr. nc din iulie 1946, prin legea electoral i legea pentru organizarea reprezentrii naionale, era suprimat Senatul, din care fcuser parte, ca membri de drept, mitropoliii i episcopii eparhioi ai BOR. n noul parlament nu mai era dect de o mn de clerici de rang inferior, majoritatea democrai, care nu au fcut nici o opoziie n faa msurilor luate n domeniul legislativ. Cu implicarea masiv a ttrscienilor, Adunarea Deputailor va adopta n mai 1947 dou proiecte de legi: Legea nr. 166 pentru punerea n retragere a membrilor cultelor i Legea nr. 167 pentru modificarea art. 2, 9 i 12 din legea pentru organizarea BOR. Conform legii nr. 166, preoii i diaconii Bisericilor Ortodox i Greco-catolic erau pui n retragere din oficiu la mplinirea vrstei de 70 de ani. Arhiereii vicari, episcopi, arhiepiscopii i mitropoliii BOR devenii improprii funciei lor din cauza unor invaliditi fizice sau de alt natur erau pui n retragere la cererea Ministerului Cultelor, n urma avizului unei comisii speciale formate dintr-un delegat al Ministerului Cultelor, ca preedinte, un magistrat, delegat de Ministerul Justiiei i un delegat al Sf. Sinod. Chiriarhii eparhiilor desfiinate se puneau n retragere din oficiu, iar patriarhul BOR era exceptat de la prevederile acestei legi70.Legea nr. 167 prevedea n articolul 2 modificarea prevederii din legea din 1925, conform creia adunrile eparhiale se formau prin votul tuturor credincioilor, brbai majori din parohie. Conform noii legi locurile rmase vacante prin deces, prin strmutarea domiciliului sau reedinei n afara eparhiei, prin lipsa nemotivat la dou sesiuni consecutive, prin 16. demisii, prin condamnri de drept comun se vor constata i completa de o comisie, care va funciona la fiecare eparhie. Comisia va fi compus dintr- un reprezentant al chiriarhului respectiv sau lociitorului su, un reprezentant laic al Ministerului Cultelor i un reprezentant al adunrii eparhiale prin tragere la sori... comisia va propune cte o singur persoan pentru completarea fiecrei vacane. Persoana propus de comisie va trebui s aib agrementul motivat al Ministerului cultelor71.n sfrit, prin articolul 3 se completa lista mirenilor membri de drept n colegiile electorale, alturi de cei menionai n legea din 1925, fiind prevzui: vicepreedintele Consiliului de Minitri, minitrii secretari de strat i subsecretari de stat (n toate cazurile, la alegerea episcopilor membrii Adunrii deputailor, brbai ortodoci alei n eparhia respectiv, iar n cazul mitropoliilor, brbai ortodoci din circumscripia electoral a mitropoliei respective). Motivaia adoptrii acestei msuri a fost c cel puin o perioad nu se puteau organiza alegeri generale pentru adunrile eparhiale.Controlul comunist asupra cultelor s-a accentuat din 1948, cnd ideile comuniste n acest domeniu au avut posibilitatea s se exprime plenar. Dincolo de cadrul legislativ i instituional stabilit, trebuie descifrat filosofia care a stat n spatele deciziilor luate i, n acest sens, trebuie s inem seama de dou aspecte: 1. caracterul ateu al regimului, fapt care a fcut s se adopte numeroase msuri cu caracter antireligios i 2. conceperea Bisericii ca o instituie a societii care, ntr-un fel sau altul, era datoare s se integreze n viaa acesteia, ntr-un anume mod. Aceast dualitate explic atitudinea aparent contradictorie ntre recunoaterea existenei unei instituii menite s gestioneze treburile religioase i lupta declarat mpotriva religiei, politic de stat i datorie permanent a fiecrui membru de partid.Atunci cnd citim stenogramele CC al PMR observm suficiente similitudini cu discursul sovietic n ceea ce privete Religia i Biserica. n cazul romnesc a existat ns un pragmatism mai ridicat, nefiind consemnat acea obstinaie sovietic fa de eliminarea credinei religioase din sufletele oamenilor cu orice pre. Liderii comuniti romni au privit aceast chestiune mai mult din perspectiva puterii, adic n ce msur instituia bisericeasc poate s fie un concurent al partidului n societatea romneasc72. Rezolvarea acestei probleme a urmat o schem de inspiraie sovietic definitivat n anii celui de-al doilea rzboi mondial de ctre Stalin.n acest scop, liderul sovietic a scos la suprafa n 1943 o structur bisericeasc ortodox aproape complet distrus, pe care a ncercat s foloseasc ca un vector de influen n sud-estul Europei i nu numai. S-a nceput o campanie ampl de promovare n exterior a unei imagini de 17. deplin libertate a contiinei, URSS fiind prezentat drept locul ideal unde oamenii i pot exprima credina, fr a se renuna n interior la controlul asupra cultelor i vieii religioase. Deoarece ierarhii ortodoci rui proveneau din vechile elite ariste, ei vor face permanent obiectul suspiciunii KGB-ului, care va profita de noua campanie antireligioas a lui Hruciov, nceput n 1958, pentru a-i elimina aproape pe toi.Conform mrturiilor unui fost agent KGB, Vasili Mitrokhin, serviciile secrete sovietice ar fi intenionat, dup terminarea acestui val de persecuie, s nceap o aciune de infiltrare a Bisericii cu ageni nc de la nivelul nvmntului seminarial. De exemplu, Mitrokhin invoc o directiv secret a KGB din 1961, n care se arta: Peste 600 de persoane studiaz n dou faculti ecleziastice ale Patriarhiei Moscovei i n cele cinci seminarii ecleziastice. Acestea trebuie aservite KGB-ului. Este necesar s infiltrm oamenii notri printre studenii acestor instituii, astfel nct ulterior ei s influeneze starea de lucruri din Biserica Ortodox Rus i s exercite o puternic nrurire asupra credincioilor73. Dar nu numai Biserica Ortodox Rus beneficia de acest tratament. ntr-un document din 1962 se arta c i diocezele catolice, Biserica armean, culte neoprotestante erau infiltrate n poziii de conducere de KGB74.Scenariul prezentat de fostul spion KGB reprezint cea mai radical form de amestec al serviciilor secrete (implicit a regimului) n cadrul instituiilor ecleziastice. Pe scurt, acesta invoc urmtoarele: Bisericile au devenit unelte ale serviciilor secrete, iar ierarhii goarne ale puterii, care influenau de pe poziia lor pe credincioii care i pstorea. Dar chiar i Mitrokhin ofer anumite elemente prin care arat c a fost imposibil ca scenariul s fie jucat pn la capt. Sunt artate cazuri de ierarhi care, dei ageni KGB, nu au putut s fac rul n msura n care li se cerea75, iar renaterea remarcabil a Ortodoxiei ruseti de dup 1990 arat c Religia i instituiile pe care o reprezint scap n ultim instan influenei planului lumesc. Din pricina penuriei de informaii din Romnia i a ideii c tot ce se petrece n URSS se repet identic i la noi n ar, emigrani, dizideni i istorici au considerat c scenariul de tip Mitrokhin se reproduce i n cazul romnesc. De aici exist folclorul despre clericii cu epolei, fapt amintit de diferii istorici n cazul sovietic, dar nedocumentat pn acum n cel romnesc. Ca o parantez, numeroi autori romni nu utilizeaz cum trebuie noiunile de ofier de Securitate, rezident, agent de influen i informator, mai ales c semnificaiile lor sunt sensibil diferite n terminologia Securitii (n cazul DIE au cu totul alt semnificaie).Revenind la comparaia cu modelul sovietic (de fapt la cel imaginat de Mitrokhin) trebuie spus c n Romnia nu a existat o inginerie att de radical, precum cea operat de regimul sovietic. La noi, toi cei care au ajuns n funcii episcopale au fcut parte din generaia de dinainte de 1948. 18. n plus, n Romnia s-a petrecut un fapt care a devenit un obiect de repro la adresa ierarhilor BOR: nici un episcop ortodox nu a intrat n temniele comuniste, aceasta n timp ce n URSS sute de episcopi au cunoscut ororile Gulagului. O posibil explicaie a acestei situaii este urmtoarea: comunitii romni au nuanat ntr-un mod propriu strategiile sovietice din domeniul religiei, n sensul n care nu au urmrit cu orice pre distrugerea total a religiei, ci s controleze n primul rnd fenomenul religios astfel nct acesta s nu devin un pericol pentru regim. n acest scop, ei au dorit s creeze un simulacru de Biseric, unde s se ndrepte sentimentele religioase ale poporului i s elimine pe ct posibil cultele marginale sau gruprile religioase radicale. n aceast chestiune s-a inut seama, printre altele, i de elementul naional, trasndu-se scenarii separate pentru romni i maghiari. Bunoar, n cazul Bisericilor romneti, s-a adoptat soluia desfiinrii Bisericii Greco-Catolice i subordonarea Bisericii Ortodoxe. Acest joc de rol trasat de ctre puterea comunist a fost prea puin observat n lucrrile istoriografice. Prin urmare, faptul c ierarhii ortodoci nu au cunoscut temniele comuniste se explic prin scenariul care le-a fost rezervat, diferit de cel al greco-catolicilor76.Foarte abili, comunitii romni au preluat tema interbelic a Bisericii naionale i a unitii de credin a ntregului popor romn, cutnd s o foloseasc pentru slujirea propriilor interese. Deoarece Biserica Greco- Catolic era considerat mai periculoas, n virtutea legturilor ei cu Vaticanul, iar BOR mai uor de controlat prin mecanisme deja create de puterea politic n perioada interbelic, s-a considerat c soluia cea mai bun pentru comuniti este nglobarea de bun voie a greco-catolicilor n cadrele BOR, iar aceasta din urm s devin un simulacru, un ersatz religios, care aparent s satisfac nevoile religioase ale credincioilor, dar n fapt s fie o slujitoare obedient a puterii. Iat cum n mod paradoxal comunitii romni deveneau legatarii dezbaterilor interbelice n chestiunea unificrii bisericeti, discursurile epocii fiind extrem de revelatoare n acest sens77. Cele spuse mai sus se refer la Biserici ca instituii. Ct privete modul n care au fost tratat fenomenul religios n general, lupta mpotriva sentimentului religios a fost i n Romnia destul de intens, msurile adoptate n acest sens fiind calchiate dup legislaia sovietic. i la noi s-au scris lucrri care fundamentau ateismul tiinific i preeminena materialismului n dauna idealismului religios, s-au creat organisme de promovare a ateismului, s-au dezvoltat forme i metode de propagand tiinifico-ateist. Ateitii romni au avut un ndrumar n Cluza ateistului, tradus i publicat n Romnia n 1961, n care se aflau descrise metodele complete de lupt ateist. Cu toate acestea, trebuie subliniat c la noi activitile cu caracter militant-ateist nu au avut amploarea celor din URSS. Nu au existat de exemplu profanri de sfinte moate, autoritile evitnd s strneasc revolte inutile. La fel ca n URSS, alturi de aciunile cu caracter propagandistic au fost adoptate msuri legislative, care au limitat prezena cultelor n spaiul public. Aceast legislaie, dezvoltat cu 19. precdere din anul 1948, dei pomenit frecvent, nu a fost pn acum analizat n mod profund. Bunoar, modificrile la Legea Cultelor din 2 martie 1948 nu au avut o semnificaie ieit din comun, noul text al jurmntului pe care clericii trebuiau s-l depun la investire fiind aceeai cu cel de dinainte de 1947, singura diferen fiind c Prezidiul RPR lua locul Regelui, potrivit noii ordini politice. De altfel, toate cultele religioase din Romnia, fr excepie, au depus acest jurmnt, recunoscnd astfel legalitatea noului regim78. Strategia guvernului comunist n domeniul legislaiei religioase a constat n aducerea tuturor cultelor din Romnia la un numitor comun, cel mai de jos, care s ofere avantaje maxime statului. Paradoxal sau nu, acest minim era dat chiar de statutul BOR. Nu ntmpltor, cultul care a protestat cel mai vehement la adresa noilor msuri a fost cel catolic, deoarece acesta pierdea o serie ntreag de drepturi consfinite prin Concordatul din 1927. BOR lipsit de coli proprii i proprieti importante nu prea a avut ce reproa unei legislaii care nu era, n cazul ei, mult diferit de cea interbelic.Noua lege a cultelor din 4 august 1944 (Decretul nr. 177) nu era radical diferit de legea anterioar, dar se accentuau anumite mecanisme de control din partea statului79. n esen, nu legea era periculoas, ci spiritul n care aceasta urma s fie pus n practic. Acest spirit l putem lesne sesiza n comentariul fcut de ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, la articolul 33. Acesta prevedea: Contravenirea la legile care privesc ordinea democratic a RPR poate atrage, n total sau n parte, retragerea subveniilor acordate de stat. Deservenii cultelor, care au atitudini antidemocratice, vor putea fi scoi din buget80. Explicaia Ministrului Cultelor suna aa: n marea majoritate a rilor moderne din lume Biserica este desprit de stat. n RPR, cultele cu un numr mai mare de credincioi figureaz n bugetul statului. Este o atenie pe care statul nelege s o aib fa de obtea credincioilor acestor culte, care sunt i contribuabili, dar ar fi nedrept i ar nsemna o jignire adus nsi acestor contribuabili, dac cei care manifest atitudini mpotriva poporului i a statului su de democraie popular, ar fi susinui n aceast aciune de ctre stat81. Prin urmare, statul nelegea s ia anumite msuri n cadrul legislaiei sale pentru a preveni pe viitor anumite manifestaii ostile deghizate sub haina religiei. Dup cum se poate observa, msura luat se adresa att persoanelor individuale ct i unor culte ntregi, n condiiile n care acestea erau nfiltrate i nghiite de ctre dumanii regimului democrat-popular, care deturnau prin diferite mijloace scopul respectivului cult, acela de a sluji interesele poporului.De aici rezult un nou aspect, deosebit de important: n Romnia comunist s-a negat permanent c ar exista persecuie religioas. Precum tovarii din URSS, comunitii romni afirmau c toate cultele se bucur de deplin libertate de expresie, msurile represive luate datorndu-se n mod exclusiv agitaiilor politice sub hain religioas. Aceasta a fost 20. justificarea pentru autoriti pentru a face nenumrate abuzuri i a aresta i condamna muli clerici, inta final fiind instaurarea terorii n interiorul Bisericilor. Acestei represiuni arbitrare i s-au adugat diverse msuri administrative cu caracter punctual, care au limitat treptat posibilitatea de manifestare a credinei n spaiul public.Revenind dup aceste precizri la problema rolului pe care urma s-l joace BOR n cadrele noului regim, putem spune c puterea politic a dorit transformarea acesteia ntr-un instrument docil al voinei sale, care, treptat, s devin o form goal de coninut, o Biseric vidat de spiritualitate, pe care s o ofere ca un miraj doritorilor de credin. Nici o stratagem nu a fost lsat la o parte: de la exercitarea de presiuni sub diferite forme pn la adevrate declaraii de iubire fcute de putere, acest lucru cu dublu scop: pe de o parte pentru a-i atrage pe cei creduli i pe de alt parte de a-i face pe cei situai ferm pe poziii anticomuniste s se ndeprteze de Biseric. Astfel se lmurete pe deplin de ce nici un ierarh ortodox nu a fost nchis: arestarea lui ar fi distrus mitul colaborrii perfecte dintre Biseric i stat. Din acest motiv s-au cutat permanent alte mijloace de rezolvare a problemei. Pentru exercitarea acestui control i manipulri n noul cadru politic aprut dup 1948, comunitii de la Bucureti au apelat la dou instrumente uzitate cu mult folos n Uniunea Sovietic: cel administrativ reprezentat de Ministerul Cultelor, apoi, din 1956, Departamentul Cultelor i cel represiv, ca poliie politic, cunoscut cu numele de Securitate. Aceste dou instrumente vor deveni dup 1948 ochii i urechile slujitorilor altarului din Romnia. Dac prima instituie avea un caracter oficial, lucrnd n mod direct cu slujitorii prin reprezentanii si, atunci a doua, Securitatea, prin caracterul su ncifrat, aplica represiunea la ordinul politic i ntr-o interpretare de multe ori proprie, violent, n scop coercitiv. Ministerul Cultelor de dup 1948 era motenitorul celui care funcionase n perioada interbelic i antonescian. Dei funciona dup acelai principiu supravegheaz i controleaz, elementul inedit n cadrul politic comunist era instituia inspectorului, apoi mputernicitului cultelor. Acesta, potrivit modelului de inspiraie sovietic, era reprezentantul Ministerului pe plan local, fiind cel care putea transmite i pune n practic ordinele de la Bucureti, dar i de a informa partidul, dup cum se hotrse n edina Secretariatului CC al PMR din 25 noiembrie 1948, n urma reaciilor negative aprute la aplicarea noii legi a nvmntului din 4 august acelai an. Cum sintezele informative de multe ori erau confuze i nerelevante din punctul de vedere al membrilor Biroului Politic, dar i pentru un control strict al slujitorilor, s-a apelat la constituirea acestui corp care s funcioneze la ndrumarea direct al partidului.Potrivit stenogramei edinei amintite, propunerea a venit din partea lui Gheorghiu- Dej, care considera necesar formarea pe linie de partid, la Ministerul Cultelor, a unui organ care s se ocupe zi de zi de manifestrile 21. din snul clerului i s aib permanent legtur cu Secretariatul; n fiecare jude s fie cineva care s tie ce se ntmpl n biserici i s poat informa partidul82. Astfel, Ministerul Cultelor, cu ntreg aparatul su din teritoriu, era ndrumat n activitatea sa de Secia Administrativ-Politic din CC al PMR, cea care se ocupa cu controlul executrii hotrrilor luate de partid83.nfiinarea acestui corp al Ministerului Cultelor precum am spus era de inspiraie sovietic, deoarece n fiecare reedin eparhial din URSS era un astfel de reprezentant, la care, la caz de nevoie, episcopul apeleaz pentru sprijinul autoritii laice, sprijin ce se ofer n cadrul legilor, rolul su major fiind de intermediar ntre biserica ortodox i statul sovietic, precum i acela de a aplana eventualele conflicte ce s-ar ivi ntre clerici i mireni84. Iniiativa celor din conducerea superioar de partid nu fcea dect s aplice prevederile Decretului nr. 178 din 4 august privind organizarea i funcionarea Ministerului Cultelor, ntro interpretare mai agresiv, unde la art. 11 se stipula c pentru buna funcionare a cultului ortodox se exercit dreptul de supraveghere i control, prin inspectorii de control ataai direciunii cultului ortodox85.Astfel, ncepnd cu ianuarie 1949, n teritoriu a fost trimii inspectori de la Bucureti, care trebuiau s-i exercite atribuiile pe o perioad determinat i n anumite arii de competen. Imediat, Securitatea a contactat informativ Ministerul Cultelor, pentru a se stabili ce date s-au obinut despre cultele vizate. ns, comportamentul abuziv i agresiv al acestor inspectori n relaia cu slujitorii cultelor au strnit furia patriarhului Justinian Marina care a intrat n conflict direct cu Ministerul Cultelor, promind discutarea acestei probleme la Comitetul Central al PMR86.Aici, trebuie remarcat i faptul c aceste icane la adresa patriarhului Justinian se nscriau n seria provocrilor fcute, pe de o parte cu prilejul instalrii Comitetelor Provizorii locale, atunci cnd muli membri de partid au trecut la un val de prigoan asupra slujitorilor altarului87, iar pe de alt parte a conflictului care mocnea la vrful conducerii PMR ntre gruparea Pauker-Georgescu-Luca i Gheorghiu-Dej. Vasile Luca nu privea cu ochi buni afinitile pe care Dej le avea fa de patriarhul Justinian i astfel, n calitatea de responsabil direct al Cultelor n PMR88, ncerca s provoace o stare de tensiune la vrful conducerii BOR.Cu toate acestea, instituia inspectorului de la Ministerul Cultelor a cptat un caracter permanent, potrivit modelului sovietic. n cadrul acestui corp au fost integrai oameni care proveneau n majoritate din reeaua informativ a fostelor servicii secrete, motenii de Securitate, care deineau posibiliti de ptrundere informativ i relaii n mediile bisericeti. Altfel spus, aceti inspectori au fost lipii de ctre Securitate aparatului funcionresc din Ministerul Cultelor, astfel explicndu-se rolul 22. dublu care l-au jucat aceti inspectori, pe de o parte de reprezentani ai Ministerului Cultelor, pe de alt parte de promotori ai planurilor Securitii. Mai trziu, Ministerul, ulterior Departamentul, va cuta s specializeze oameni n aceast activitate cu trsturi specifice, dar, n majoritatea cazurilor, corpul acestor mputernicii a fost un cimitir al elefanilor, n care erau trimii cei care deveniser nefolositori n alte structuri de stat, partid sau Securitate. Acest fapt explic comportamentul adesea brutal i lipsa abilitate a acestor mputernicii n relaia cu clerul.Cu toate acestea, noii funcionari teritoriali ai Ministerului Cultelor erau nc de la instalarea lor n supravegherea informativ strict discret a Securitii, potrivit unui ordin general aplicat cu ncepere din 15 octombrie 194989. Aceti mputernicii vor fi cei care prin activitatea lor n teren se vor implica n tot ce presupunea manifestare religioas, ncercnd s aplice ordinele partidului; vor ntocmi sinteze de informare ctre Minister i vor aduce propuneri la rezolvarea diferitelor probleme religioase. Practic, acetia erau intermediarii ntre instituia politic i cea religioas, prezena lor permanent sugernd supravegherea continu din partea statului. Bazai c sunt trimii ai statului ei depeau adesea limitele noiunilor de supraveghere i control trasate prin acel modus vivendi stabilit ntre Biseric i stat i ncercau s influeneze viaa religioas din zon nu numai n interesul statului, ci i al lor personal. Provocrile continue strnite de aceti mputernicii au constituit un motiv de ngrijorare pentru episcopi care au ncercat prin diferite mijloace s le limiteze aciunile. Dup cum vom arta mai jos, nsui Justinian a avut ani la rndul un conflict dur cu Ministerul Cultelor din pricina nestpnirii acestor mputernicii, ncercnd s atrag atenia factorilor de decizie de la nivel central asupra acestei chestiuni. n cele mai multe cazuri mputerniciii erau informatori ai Securitii sau cei care semnalau informativ orice dereglare n manifestrile cultelor din zona lor de competen, unii fiind chiar rezideni, avnd n subordinea lor o ntreag reea informativ din mediile bisericeti. n privina metodelor utilizate de braul lung al Ministerului Cultelor n teritoriu de reinut este nivelul la care lucra. mputerniciii nu apelau direct la preoi, ci la episcop, cel mult protopop, potrivit ndrumrilor date de ministrul cultelor n 1952: S combatem reaciunea prin ierarhie i contact strns cu episcopiile, protopopiatele, pentru ndrumarea i antrenarea ierarhiei i prin ea a deservenilor, acestea fiind cele mai bune soluii de lichidare a oricrei opoziii manifestate mpotriva regimului. ns, atunci cnd era nevoie de lmurirea ierarhului, mputernicitul apela la preoi cu prestigiu i fideli partidului90.Altfel spus, atunci cnd mputernicitul avea misiunea de a exercita o presiune asupra episcopului, acesta o fcea cu ajutorul unui/unor clerici dispui s dea dovad de fidelitate fa de organul statului. Prin astfel de practici, mputernicitul instala o stare de insubordonare a clericului/clericilor fa de episcop, deci o situaie necanonic, de revolt 23. permanent fa de autoritatea episcopal.Securitatea, braul narmat al partidului, a constituit pentru cultele din Romnia, n general, o instituie de temut. La nfiinarea n anul 1948, Securitatea era motenirea Siguranei, care dup 1945 fusese comunizat n totalitate. La nfiinarea acesteia s-a cutat ca n modul de organizare, funcionare i practici folosite s copieze ct mai mult din ceea ce se numea NKVD, poliia politic de care Stalin se servea cu mult folos. Cu toate acestea, Securitatea comunist avea n portofoliul su dou mari atuuri: arhiva fostei Sigurane i a SSI-ului i practicile dobndite n regimurile carlist i antonescian, atunci cnd fosta Poliie de Siguran promova o veritabil poliie politic.Cu acestea, Securitatea romn pornea n activitatea sa mpotriva cultelor cu un bagaj important att informativ, ct i profesional. Pentru urmrirea cultelor, comunitii romni au prevzut ca Direcia I, Serviciul III s se ocupe n mod permanent, Bisericii Ortodoxe fiindu-i rezervat Biroul 1, cu cele mai multe cadre. ns, normativul Securitii n problema cultelor se va definitiva abia n anul 1949, atunci cnd partidul, n urma problemelor ivite cu scoaterea Religiei ca disciplin din nvmntul de stat i a discuiilor din Biroul Politic al CC al PMR, a elaborat o politic coerent n aceast direcie. Dup parcurgerea primelor etape importante din instalarea regimului comunist, anul 1949 a reprezentat pentru Securitate cutarea unor strategii adecvate n noul context politic, cunoaterea dumanului de clas cu manifestrile lui i relaia cu partidul-stat91.Evident, puterea nu-i putea mplini planurile dac nu gsea colaboratori n interiorul Bisericii, i au existat din pcate clerici care au devenit n timp democrai convini. Cu toate acestea, gsirea unor persoane de ncredere a nsemnat o munc anevoioas. Organele de represiune, intrate n slujba partidului comunist, au fcut ample verificri pentru a se identifica persoanele dezirabile. Unul dintre puinii care au ntrunit de la nceput ncrederea a liderilor comuniti a fost preotul Ioan Marina din Rmnicu Vlcea.Ascensiunea preotului Ioan Marina n ierarhia ortodox La momentul potrivit vom discuta activitatea de patriarh a lui Justinian Marina. Deocamdat vom ncerca s vedem felul n care a ajuns din preot slujitor la Rmnicu Vlcea n cea mai nalt demnitate a BOR i s analizm folclorul despre popa de ar incapabil, care doar prin mila puterii a devenit patriarh, etichet lansat de unii clerici care nu vedea cu ochi buni aceast ascensiune.nc nainte de 1944 numele preotului Ioan Marina a fost vehiculat n mediile bisericeti drept un posibil candidat pentru ocuparea unui scaun episcopal. Fr a fi un teolog de vrf, el avea totui o bun pregtire 24. intelectual i experien n slujirea altarului, fiind de altfel pentru o scurt perioad director al Seminarului teologic din Rmnicu Vlcea. Ceea ce la fcut remarcat n mediul preoesc a fost capacitatea organizatoric excepional, aspect dovedit prin numeroasele iniiative pe care le-a avut, n nume propriu sau mpreun cu mentorul su, episcopul Vartolomeu Stnescu al Rmnicului (1920-1938)92. Relaia dintre preotul Marina i chiriarhul su este puin cunoscut i cercetat, dar dac comparm activitatea lui Justinian n perioada patriarhatului cu proiectele iniiate de vldica Vartolomeu n perioada interbelic, observm o continuitate de spirit. Mai precis, este vorba de implementarea valorilor cretinismului social i de o transformare a structurilor instituionale, astfel nct s se dezvolte ceea ce n perioada interbelic se numea Biserica vie. n acest sens oferim dou exemple. Primul, se refer la mult discutata reform monahal iniiat de Justinian dup 1948, pe care unii au calificat-o drept o comunizare a mnstirilor. De fapt, a fost pus n practic proiectul experimentat de episcopul Vartolomeu Stnescu n eparhia Rmnicului n perioada interbelic, proiect prin care se dorea revenirea monahismului romnesc la spiritul patristic, de mbinare a muncii cu rugciunea. Mai mult, episcopul de Rmnic nu a neglijat componenta pedagogic, dezvoltnd la mnstirea Bistria un seminar, care va deveni model de inspiraie pentru seminariile monahale iniiate de Justinian. Al doilea exemplu privete organizarea unor structuri financiare proprii ale Bisericii. n Anuarul Mitropoliei Olteniei din 1941, se precizeaz c la struinele depuse de preotul Ioan Marina a luat fiin prima banc popular cooperatist din ar. n acelai anuar se face un inventar complet al parohiilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei n care se poate citi c parohia Sf. Gheorghe din Rmnicu-Vlcea, n fruntea creia se afla preotul Marina, era una dintre cele mai bine organizate i nfloritoare93.Capacitile de lider i organizator ale preotului Marina au fost remarcate i de partidele politice, care au ncercat s l atrag de partea lor. n general, Ioan Marina a urmat o politic de stnga, fiind membru al PN i un apropiat al lui Ion Mihalache. Dar, n acelai timp, a ntreinut relaii bune cu toate celelalte grupri politice, casa sa devenind un centru al vieii politice vlcene. ncrederea oamenilor politici s-a tradus n numeroasele recomandri fcute ctre structurile politice centrale de a accepta alegerea preotului Marina, (dup ce ajunsese vduv i n conformitate cu canoanele bisericeti), ca arhiereu-vicar, mai nti la Craiova, apoi ca episcop titular la Curtea de Arge n primvara anului 194494. Prin urmare, este explicabil de ce, n momentul n care s-a cutat o soluie pentru adpostirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, evadat din lagrul de la Trgu Jiu, s-a optat pentru aducerea lui n casa preotului Marina. Practic, toi liderii politici locali au considerat aceast soluie ca cea mai potrivit.Nu cunoatem ce s-a petrecut efectiv n zilele n care Gheorghiu-Dej a fost gzduit de preotul Marina, dar este cert c din acel moment liderul 25. comunist va dovedi o ncredere nestrmutat n preotul vlcean. Asupra motivaiilor care l-au fcut pe preotul Marina s accepte colaborarea cu Dej i urcarea n ierarhia bisericeasc exist numeroase opinii nesusinute documentar, ci doar pe baza unor mrturii orale, la a treia sau a patra mn. Prin urmare, nu le vom lua n consideraie aici, fie c sunt favorabile sau nu viitorului patriarh. Putem numai s constatm nlarea sa pe scara ierarhic i activitatea sa de dup investirea n treapta de ntistttor.Documentele sugereaz c Justinian a fost o persoan agreat de regim, fapt care a fcut ca puterea s nu se opun alegerii sale ca arhiereu vicar n 1946. Pe de alt parte, el a fost dorit n Moldova de mitropolitul Irineu Mihlcescu al Moldovei, care avea nevoie de un arhiereu-vicar tnr i dinamic, care s ajute la refacerea unui teritoriu devastat de rzboi. Mihlcescu l cunotea pe preotul Marina din perioada cnd a activat ca lociitor al Episcopiei Rmnicului (1938-1939), i aprecia foarte mult calitile organizatorice i energia de care a dat dovada95. Prin urmare, i s- a prut a fi o soluie pentru eparhia sa, cu att mai mult cu ct avea i agrementul guvernului.Fr ndoial, Justinian a desfurat o activitate prodigioas n Moldova, pe nedrept contestat de unii istorici. Ceea ce a nemulumit, inclusiv pe Irineu Mihlcescu, a fost tenta comunist atribuit unora din aciunile sale, cum ar fi distribuirea de ajutoare bneti i materiale, pe care Justinian le-a fcut n numele Aprrii Patriotice organizaie fantom n spatele creia se afla PCR. Se pare, c anumite atitudini proguvernamentale au existat n cazul lui Justinian, ns documentele care dau mrturie despre acestea sunt puine i partizane, astfel nct deocamdat este greu de evaluat activitatea lui real. Zvonurile privind apropierea sa de regimul comunist s-au accentuat odat cu nenelegerile aprute ntre Justinian i mitropolitul Irineu. i n aceast chestiune informaiile sunt puine i contradictorii, fiind greu de evaluat ce ine de conflictul personal i ce este tributar disputei ideologice. Documentele pstrate n arhivele Securitii contureaz o imagine politizat, a unui ierarh reacionar, Irineu Mihlcescu pe de o parte i a unui arhiereu devotat Partidului comunist i aliailor si, Justinian pe de alt parte96. Scoaterea din scaun a mitropolitului Irineu i alegerea ca mitropolit a lui Justinian au alimentat i mai mult aceast tez, a crei grad de adevr este greu de apreciat n stadiul actual al cercetrilor. Cea mai presant problem a Bisericii n acei ani era succesiunea la tronul patriarhal, n condiiile n care patriarhul Nicodim Munteanu era btrn i foarte bolnav. Pe de o parte moartea lui era dorit de comuniti97, deoarece el pusese numeroase piedici aciunilor de infiltrare n Biseric organizate de acetia, pe de alt parte au evitat s-l scoat forat din scaunul patriarhal, deoarece influena partidului asupra societii era departe de a fi consolidat98. Dintre posibilii candidai la funcia de patriarh, trei se detaau n mod deosebit: Justinian Marina, mitropolit al Moldovei din 26. 1947, agreat de Gheorghiu-Dej; Emilian Antal, lociitor de mitropolit al Sucevei, sprijinit de Emil Bodnra i Vasile Luca; al treilea fiind Nicolae Popovici, episcopul Oradei, exponent al taberei ardelene din Sf. Sinod, condus de mitropolitul Nicolae Blan i susinut, se pare, de Petru Groza99. Este foarte greu de delimitat n cadrul disputelor care au avut loc componenta personal de componenta ideologic, astfel c nu putem ti n mod clar cine a fost comunist i cine reacionar. Documentele vremii conin foarte mult manipulare, fiind produse adesea de reprezentanii unei tabere adverse, care avea tot interesul s prezinte n culorile cele mai negre pe candidatul inamic. ns, este sigur c, dincolo de toate rivalitile, a exista o preocupare permanent de a se gsi cea mai bun soluie pentru salvarea Bisericii. Alegerea ca patriarh a lui Justinian n data de 24 mai 1948 (patriarhul Nicodim murise la 27 februarie) este de fapt rezultatul unui compromis ntre diversele tabere din interiorul Sinodului. Motivul era simplu: n fruntea Bisericii trebuia s fie o persoan agreat de regim, astfel nct presiunea asupra Bisericii s fie ct mai mic. Justinian a confirmat ncrederea care i s-a acordat, elabornd n anii care vor urma o strategie complex de supravieuire, pe care o vom prezenta n cele ce urmeaz100.Compromis, supravieuire i rezisten a Bisericii Ortodoxe n vremea patriarhului JustinianTermenii invocai n titlul capitolului sunt adesea utilizai n discuiile despre atitudinea BOR fa de regimul comunist, neexistnd o unanimitate a punctelor de vedere n acest sens. Credem c fiecare noiune luat n singularitatea ei nu poate s descrie plenitudinea relaiilor stabilite n aceast perioad ntre instituia ecleziastic i puterea comunist. Acest lucru este cu att mai valabil dac privim Biserica ca pe un ansamblu n care s-au manifestat atitudini i reacii diverse, care au mers de la un colaboraionism obedient la o rezisten ferm. ns, chiar i n cazul singular al patriarhului Justinian este imposibil de definit, printr-un singur cuvnt, atitudinea sa fa de regimul politic. Aceast imposibilitate i-a fcut pe unii s inventeze o noiune nou, cea de justinianism. Justinianismul definete o strategie construit de geniul patriarhului, incontestabil n ceea ce privete capacitatea de negociere, care poate fi descris pe scurt astfel: existena unui obiectiv minim, anume supravieuirea Bisericii, pe care Justinian a ncercat, cnd condiiile i-au permis, s-l modifice ntr-un proiect de dezvoltare a Bisericii, de potenare a capacitilor acesteia deopotriv n plan liturgic, cultural, social i economic. n realizarea acestui obiectiv patriarhul a mbinat ntr-o manier original compromisul cu rezistena, cednd n anumite domenii, considerate fie imposibil de aprat, fie prea puin interesante pentru Biseric n acel moment i cutnd s reziste n acele puncte pe care le considera vitale. El a fcut o evaluare a capacitilor Bisericii de a rezista n faa regimului, a intereselor fundamentale pe care instituia ecleziastic 27. le avea i, n funcie de acestea, i-a construit demersul.Punctele slabe ale BOR erau urmtoarele: lipsa unor resurse financiare proprii, absena unor structuri organizaionale i instituionale (coli, spitale, organizaii de caritate etc.), care s permit o penetrare i o solidarizare a corpului social n jurul Bisericii; infiltrarea acesteia de ctre factorul politic, cel care putea influena nu numai viaa economic a Bisericii; spiritul politicianist care se infiltrase n rndurile clerului. Cu toate acestea, Justinian era contient c n spatele su stau 12.000.000 de credincioi, pe cnd partidul numr cteva mii de derbedei fr importan. Din aceast contiin, se spunea ntr-o not informativ din 19 martie 1950, izvorte fora patriarhului i curajul su de a nfrunta regimul n orice chestiune101.Prima grij a lui Justinian a fost s gseasc acea armtur teoretic care s justifice existena unei Biserici n cadrele unui regim declarat ateist. n acest scop, el s-a folosit de propaganda regimului n domeniu. Patriarhul a adoptat limbajul propaganditilor comuniti, astfel nct ei s cread c BOR i-a asumat ideile lor, ns, n acelai timp, s-a raportat permanent la valorile eterne ale credinei cretine, astfel nct ele s fie mereu prezente n discursul Bisericii i n atenia preoilor i credincioilor.Discursurile programatice inute de Justinian de-a lungul timpului prezint o remarcabil echilibristic ntre cele dou aspecte: grija ca nvtura Bisericii s nu fie compromis i preocuparea ca liderii comuniti s aud ceea ce voiau. Din cauza acestui lucru, ideea de apostolat social sub semnul creia Justinian i-a pus ntreaga slujire rmne nc un subiect de controverse. Aprecierile oscileaz ntre perspectiva unei doctrine care a ndreptit comunizarea Bisericii i cea a unei viguroase afirmri a rolului social permanent pe care Biserica trebuie s-l joace, fiind foarte greu s gseti acea tietur n discursurile patriarhului care s ofere cea mai bun nelegere. O analiz a contextului care a generat acest discurs credem c este mult mai profitabil.Regimul comunist vedea Religia i Biserica drept lucruri nu numai inutile, dar chiar periculoase pentru om i societate. Religia nu avea nici o valoare tiinific, neputnd demonstra nimic, iar componenta ei mistic era considerat expresia celui mai adnc obscurantism. La rndul lor, valorile morale ale cretinismului erau dispreuite, afirmndu-se c induc supunerea i resemnarea n faa greutilor vieii, concluzia logic fiind c principiile i valorile cretinismului sunt nocive pentru umanitate. n aceste condiii, singura raiune de existen a vectorului care promova aceste valori, anume Biserica, nu era dect acela de a-i folosi capacitile organizatorice, alturi de cele ale altor instituii, pentru a ndeplini anumite cerine ale societii (educaie, asigurarea sntii etc.). Dar, era subliniat faptul c acest rol al Bisericii a fost necesar n societile mai 28. vechi, lipsite de capacitatea de organizare de care dispunea regimul comunist, cel care, prin instituiile sale de stat, ofer cetenilor toat asistena de care acetia aveau nevoie. n consecin i Biserica ca instituie era complet inutil i se afirma c, n mod logic, pe msur ce societatea urma s evolueze, structurile ecleziastice trebuiau s dispar odat cu Religia.Acest lucru a fost ncercat n URSS printr-o inginerie radical, la care au participat toate structurile de partid i de stat. Cu toate acestea, sentimentul religios s-a pstrat, fapt care i-a fcut pe savanii sovietici s elaboreze fel de fel de explicaii, care de care mai fantast. Dup cum am artat mai sus, realitile celui de-al doilea rzboi mondial i-a fcut pe liderii comuniti s-i reconsidere atitudinea fa de Religie i Biseric, aceasta din urm devenind n propaganda oficial un partener dezirabil pentru stat. G.G. Carpov, preedintele Consiliului pentru problemele Bisericii Ortodoxe din URSS, oferea n anul 1944 urmtoarele explicaii fa de noua situaie: ,,Presupunerea c raporturile acestea de reciproc nelegere nu numai c se vor menine, ci se vor i dezvolta, se poate ntemeia pe multe consideraiuni, dintre care amintesc aici urmtoarele: 1. Statul sovietic i Biserica Ortodox Rus au acum napoia lor o lupt comun, care le va fi izvor de reciproc nelegere. 2. Statul sovietic a ieit din epoca granielor nchise. El va ntreine de aici nainte raporturi vii cu celelalte popoare, el vrea s joace un rol n politica mondial. Spre aceasta trebuie i e firesc s foloseasc toate punile, care pot fi de folos n apropierea de sufletul altor popoare. Ortodoxia este una din acestea. Statul sovietic a experimentat n aceti 27 de ani vitalitatea credinei religioase, precum i aportul ei pozitiv la marea oper a progresului social. i cum regimul comunist este un regim realist, ce ine seama i se folosete de toate forele reale, trainice, nevetejite de dialectica evoluiei istorice, exist puternice temeiuri de crezut c el va persista pe linia dezvoltrii i adncirii raporturile armonioase cu Biserica102. Inspirai de aceste idei, comunitii romni au invitat BOR s participe la rndul ei la marea oper a progresului social asigurnd c, n aceste condiii, instituia ecleziastic se va bucura de tot sprijinul. Acesta constituie punctul de vedere de care s- a folosit Justinian n construirea propriului discurs, anume Biserica ca prestatoare pe trm social, dar pe care l va transforma complet, conferindu-i noi semnificaii. n primul rnd, n centrul discursului despre apostolatul social st Adevrul Bisericii, care este Iisus Hristos: ,,Biserica noastr are datoria s propovduiasc numai adevrul. Viitorul ei depinde de felul cum susine i apr adevrul. Calea Bisericii noastre este Iisus i viaa ei este cluzit de el. Arhiereul lui Hristos are ndatorirea s peasc toat viaa sa numai pe calea adevrului lui Hristos, prin fapte concrete, fiindc drumul adevrului este calea vieii103. Justinian l citeaz pe Apostolul Pavel care spune: ,,i orice facei, cu cuvntul sau cu fapta, s facei totul n Numele Domnului Iisus, i mulumii, prin El, lui Dumnezeu Tatl (Coloseni 3, 17) i ,,ia seama s mplineti bine slujba pe 29. care ai primit-o n Domnul (Coloseni 4, 17).Patriarhul a respins cu vehemen ideea c Biserica Ortodox ar fi o instituie nvechit i fr viitor, rspunznd astfel propaganditilor atei: ,,A declara o Biseric mbtrnit nseamn a declara c ea nu mai nelege nzuinele omenirii contemporane. Dar o Biseric adevrat, o Biseric care are pe Hristos n ea nu poate mbtrni, cci Iisus Hristos, chezia credinei noastre, este acelai ieri i azi i n veci (Evrei 13, 8) ndrumnd Biserica sa necontenit i ajutnd-o s slujeasc n orice timp oamenilor spre curirea de pcate, spre pace, spre dreptate, spre iubire ntraolalt104.Scopul pentru care Iisus s-a ntrupat a fost acela de a ridica pe om la demnitatea divinitii. Kenoza Fiului a transfigurat omenirea, elibernd-o de pcat. ,,Logosul a fost lumina lumii, chiar n epoca ntunecat dinaintea ntruprii. Schimbarea omului s-a svrit pe calea concret a ntruprii Fiului care aduce o nou creaie a omului. Iisus Hristos este al doilea Adam, creatorul unei umaniti noi i modelul ideal al omului celui nou. Formarea omului nou nu-i un proces numai doctrinar, ci un contact viu experimentat cu realitatea unui model ntrupat105. Prin urmare ,,obiectivul misiunii Bisericii este omul, temelia patriei i societii. nlarea omului condiioneaz mbuntirea tuturor celorlalte realiti ale vieii omeneti, cci n fiecare om slluiete o lume, o patrie, o umanitate. Formarea unui om nou, a unui om contient de rosturile lui pe pmnt, ptruns de nepieritoarele adevruri ale dreptii i pcii: iat o vast lucrare pentru care este chemat Biserica106. Acest lucru se poate realiza dac sufletul omului este ,,desctuat de rugina egoismului care izoleaz pe individ107. Cutnd mplinirea unor asemenea idealuri, mesajul Bisericii nu este nicidecum nvechit, ci mereu actual: ,,Credina strmoeasc trebuie s rmn un permanent izvor de nviorare a vieii108.Toate aceste aspecte formeaz adevrul etern al Bisericii, afirmarea lui neconstituind o nnoire propriu-zis, ci mai degrab o reamintire a unor lucruri pe care oamenii le-au uitat sau le-au ignorat. Realizarea celor predicate de Hristos poate s duc la realizarea unor aspiraii dintotdeauna ale umanitii: ,,Potrivit nvturilor evanghelice, n aceast lucrare de ridicare a lumii dup icoana mpriei cerurilor, va trebui s-i afle loc de cinste, ca nite pietre de neclintit: dreptatea, blndeea, curia inimii, precum i buna nvoire ntre toi oamenii109. Izolarea Bisericii de credincioi, slujirea unor interese meschine, n afara adevrului divin, au nstrinat Biserica de oameni. Ea trebuie s revin la adevrata ei misiune, cea a restaurrii chipului lui Dumnezeu n oameni, a propovduirii pcii i iubirii: ,,Cine fuge de aceast munc gigantic nu poate fi un apostol al lui Iisus Hristos. O singur generaie prsit, nseamn o grdin prsit n blrii prad duhului celui ru110. 30. Biserica are cu att mai mult obligaia s se implice n viaa cetii cu ct acest lucru l cer oamenii: ,,Biserica este tot mai mult chemat de vremuri i de oameni s purifice, s nnoiasc i s nnobileze viaa omeneasc; s aduc n viaa poporului duhul pcii, al nfririi, al dreptii sociale i al jertfelniciei pentru nlarea patriei, pentru ntrirea solidaritii tuturor popoarelor panice i iubitoare de libertate din lume111. Ori modul n care pot fi realizate cu eficien aceste deziderate este punerea preotului n slujba aproapelui i mbinarea predicrii cuvntului divin cu puterea exemplului personal. Preoii nu trebuiau s se limiteze la slujirea arid a liturghiei, patriarhul ndemnndu-i: ,,S ieim din zidurile Bisericii vzute i s mergem n largul vieii i s lucrm n adncul ei spre bogat rodire112.Ideile de mai sus nu erau o noutate la Justinian Marina. n mai multe articole scrise n perioada interbelic el exprimase opinii similare, care nu reprezentau altceva dect expresii ale cretinismului social, curent de gndire dezvoltat n spaiul european la nceputul secolului al XX-lea, tocmai cu menirea s ndrepteasc rolul cretinismului ntr-o societate tot mai indiferent la valorile acestuia113. Prin urmare, armtura apostolatului social este fundamentat scripturistic i nu are nici o legtur cu comunismul, aa cum greit au afirmat unii autori.Un caz notoriu n aceast privin este cunoscutul gnditor polonez Czesaw Miosz, care n volumul Gndirea captiv pune n gura patriarhului Justinian urmtoarea afirmaie: Hristos este un om nou. Omul nou este omul sovietic. Deci Hristos este omul sovietic114. Cele scrise mai sus ar putea avea consecine extrem de grave, deoarece s-ar putea trage concluzia c BOR a asimilat concepiile comuniste n propria doctrin, ns o asemenea afirmaie nu a fost fcut niciodat de ctre Justinian. Cele afirmate de autorul polonez sunt de fapt rezultatul unei confuzii, pe care cele artate de mai sus o spulber. Niciodat BOR nu a abdicat de la misiunea ei mntuitoare i nu a permis ca doctrina ei s fie afectat de ideologia comunist. Modul n care Biserica i statul comunist au colaborat nu a fost stabilit printr-o identificare a idealurilor Bisericii cu cele ale statului, ci prin ceea ce am putea numi nvecinare (sau termenii coabitare sau convieuire). Mai precis, patriarhul Justinian a pornit de la ideea c att Biserica, ct i statul (nu partidul) se afl deopotriv n slujba poporului, de ale crui interese trebuie s se in seama. Evident, Biserica nu putea accepta multe dintre ideile comuniste, dar dac noul regim de democraie popular adopta msuri care s fie n interesul oamenilor, Biserica nu se putea opune acestora, ba chiar ar trebui s le sprijine. Justinian proiecta astfel n discursul su oficial o vecintate prietenoas ntre biseric i regimul totalitar, modalitate prin care instituiei ecleziastice i se permitea supravieuirea, recunoaterea ei ca o realitate a societii romneti, dar fr a-i pierde identitatea spiritual. 31. Este un discurs al supravieuirii care, pentru a fi credibil, a trebuit s fie susinut cu unele concesii (detractorii BOR prefer termenul de compromis, pentru a arta aa-zise concesii de ordin dogmatic), cum ar fi numeroasele apeluri la lupta pentru pace sau laudele aduse realizrilor din epoca comunist, fapt care formeaz, pe bun dreptate, unul din aspectele contestabile ale activitii Bisericii din acea perioad. Ele au fost ns preul pltit pentru ca Biserica s-i poat continua pe mai departe misiunea spiritual, ntr-o lume romneasc din ce n ce mai nregimentat, mai lipsit de solidaritate, cu un regim politic din ce n ce mai aspru, n care posibilitile de manevr erau tot mai reduse i opoziia tot mai slab. Pragmatic, Justinian a urmrit n primul rnd interesele Bisericii, fr a avea ambiia s devin un lider naional al rezistenei, iar acest lucru ar putea fi un motiv de repro. ns, cele ce s-au petrecut n acei ani arat posibilitile reduse de manevr n condiiile existenei unui regim politic extrem de brutal. Patriarhul nu a crezut n pierderile eroice, dar inutile de viei omeneti i a sperat c poate s pstreze Biserica, prin acest joc al bunei vecinti, ca o oaz de normalitate, n care (trebuie spus acest lucru) muli i-au gsit refugiul115.Dar aceast vecintate nu se putea menine dac Biserica nu era capabil s reziste regimului, care a ncercat permanent s ia tot mai mult din libertatea ei. n acest sens Justinian a cutat mereu soluii care s ntreasc Biserica, multe din msurile sale putnd fi calificate drept acte de rezisten n faa regimului. Patriarhul a ncercat, n primul rnd, s solidarizeze corpul eclezial n jurul su, afirmnd adesea politica o fac eu. Acesta era un ndemn dat preoilor s se aplece ctre cele sfinte, s evite cderea n politic, astfel nct clerul s nu intre n coliziune cu autoritile. Cel care i asuma riscul tratativelor era nsui patriarhul. Tocmai de aceea, prin noul statut al BOR el a mrit atribuiile instituiei patriarhului116. n mod concret unitatea i ntrirea Bisericii a fost realizat prin urmtoarele msuri pe care le vom detalia n cele ce urmeaz: unitatea Sf. Sinod; crearea unei Administraii Patriarhale coerente i puternice; ntrirea poziiilor economice i gsirea de surse de finanare proprii; satisfacerea nevoilor salariale ale preoilor i a funcionarilor din Biseric; creterea rolului mnstilor n viaa Bisericii; acordarea unei educaii deosebite preoilor; meninerea permanent a unei atitudini de coienteresare ntre clerul inferior i cel superior. Pentru a-i atinge aceste obiective, Justinian a trebuit s nfrunte pe de o parte cadrul tot mai restrictiv rezervat vieii religioase de ctre statul comunist i ostilitatea reprezentanilor Partidului, Securitii i Ministerului Cultelor, care, adesea, a depit cu mult directivele trasate n documentele de partid i de stat n ceea ce privete reprimarea activitii religioase. n primul rnd, trebuie amintit opera legislativ a patriarhului Justinian, comparabil ca dimensiuni i importan numai cu cea a marelui mitropolit ardelean Andrei aguna. Muli au criticat fr t


Direcția de inspecție pentru judecători...După căderea regimului comunist, în contextul adoptării unei noi onstituţii, care reglementa unitar protecţia dreptului de proprietate
Direcția de inspecție pentru judecători...După căderea regimului comunist, în contextul adoptării unei noi onstituţii, care reglementa unitar protecţia dreptului de proprietate
ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL JUDEŢEAN DOLJarhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/dolj/... · 2017-11-10 · Odată cu consolidarea regimului comunist, în anul 1950,
ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL JUDEŢEAN DOLJarhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/dolj/... · 2017-11-10 · Odată cu consolidarea regimului comunist, în anul 1950,
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ÎN LIMBA MAGHIARĂ DIN … 2017-3 Salanki.pdf · decadă a regimului comunist. În schimb, rolul edificării cu privire la circumstanțele educaționale
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ÎN LIMBA MAGHIARĂ DIN … 2017-3 Salanki.pdf · decadă a regimului comunist. În schimb, rolul edificării cu privire la circumstanțele educaționale
Consideraţii privind particularităţile regimului totalitar comunist din
Consideraţii privind particularităţile regimului totalitar comunist din
istorieteologie.files.wordpress.com · Elaborati, în aproximativ douä pagini, un eseu despre România în timpul regimului comunist, având în vedere: - precizarea secolului în
istorieteologie.files.wordpress.com · Elaborati, în aproximativ douä pagini, un eseu despre România în timpul regimului comunist, având în vedere: - precizarea secolului în
1. Instaurarea regimului comunist în România: tranzi ia ...clubuldeistorieregelecarol.net/proiecte/studii/Instaurarea... · „spionaj în favoarea imperiali tilor anglo-americani”
1. Instaurarea regimului comunist în România: tranzi ia ...clubuldeistorieregelecarol.net/proiecte/studii/Instaurarea... · „spionaj în favoarea imperiali tilor anglo-americani”
Autocefalia BOR
Autocefalia BOR
Sfânta Treime 2001 - 4.pdf · Dragostea dintâi Iubirea care nu moare niciodată Biserica, neamul şi lumea Politica regimului comunist împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Decretul
Sfânta Treime 2001 - 4.pdf · Dragostea dintâi Iubirea care nu moare niciodată Biserica, neamul şi lumea Politica regimului comunist împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Decretul
Scan2PDF - ueb.ro · Dileme etice în cre.ytinismul românesc din perioada regimului comunist 'i post-comunist" este abordarea de pionierat în etica actualä. Unicitatea acestui
Scan2PDF - ueb.ro · Dileme etice în cre.ytinismul românesc din perioada regimului comunist 'i post-comunist" este abordarea de pionierat în etica actualä. Unicitatea acestui
BOR Arhivistica
BOR Arhivistica
Derusificarea și ”dezghetul”. Fețele regimului comunist, anii 50-60
Derusificarea și ”dezghetul”. Fețele regimului comunist, anii 50-60
DANIEL BARBU LISTA PUBLICAŢIILOR - UniBucdoctorat.unibuc.ro/.../uploads/2019/11/Daniel-Barbu-Lista-de-lucrari.pdf · Politici ale regimului comunist, între ideologie şi administraţie,
DANIEL BARBU LISTA PUBLICAŢIILOR - UniBucdoctorat.unibuc.ro/.../uploads/2019/11/Daniel-Barbu-Lista-de-lucrari.pdf · Politici ale regimului comunist, între ideologie şi administraţie,
Victime Ale Regimului Comunist Activisti Politici(REFERIRI LA ONESTI)
Victime Ale Regimului Comunist Activisti Politici(REFERIRI LA ONESTI)
PROGRAMUL PARTIDULUI LIBERAL 2010 · I. Consolidarea statului de drept ... Partidul Liberal militează pentru eliminarea tuturor consecinţelor nefaste ale regimului comunist: doctrina,
PROGRAMUL PARTIDULUI LIBERAL 2010 · I. Consolidarea statului de drept ... Partidul Liberal militează pentru eliminarea tuturor consecinţelor nefaste ale regimului comunist: doctrina,
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN PARIS...5 Relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română (BOR) Începând cu schimbarea regimului politic în România în 1990 legătura dintre Episcopia
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN PARIS...5 Relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română (BOR) Începând cu schimbarea regimului politic în România în 1990 legătura dintre Episcopia
zona4.arhiva-ortodoxa.infozona4.arhiva-ortodoxa.info/4.document/Martiri din perioada regimului comunist... · la Securitatea din Arad Va fi judecat în 28 octombrie 1949 la Tribunalul
zona4.arhiva-ortodoxa.infozona4.arhiva-ortodoxa.info/4.document/Martiri din perioada regimului comunist... · la Securitatea din Arad Va fi judecat în 28 octombrie 1949 la Tribunalul
GENOCIDUL REGIMULUI COMUNIST
GENOCIDUL REGIMULUI COMUNIST
Raport evaluare a rezultatelor - prefecturatimis.gov.ro · sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România Cauze în materia
Raport evaluare a rezultatelor - prefecturatimis.gov.ro · sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România Cauze în materia
1903 1904 bor
1903 1904 bor
RAPORT DE ACTIVITATEprodus în perioada regimului comunist, ci în perioada imediat premergătoare, anii dintre cele două războaie fiind cei mai prielnici. Expansiunea nu a fost
RAPORT DE ACTIVITATEprodus în perioada regimului comunist, ci în perioada imediat premergătoare, anii dintre cele două războaie fiind cei mai prielnici. Expansiunea nu a fost