este ramura chimiei care se ocupă cu studiul structurii, proprietăților, reacțiilor de sinteză sau de descompunere a compușilor organici. Compușii organici sunt substanțe alcătuite în principal din carbon și hidrogen, dar pot conține și oxigen, azot, sulf, fosfor sau bor, precum și restul elementelor, dar în cantități mult mai mici.

Din punct de vedere istoric, prima substanță organică creată artificial a fost sintetizată de către Friedrich Wöhler în anul 1828. Prin distilarea uscată a oaselor, Woehler a obținut ureea.Primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obținut de William Henry Perkin în 1856.

Compușii organici pot fi caracterizați prin nomenclatura substanțelor organice, care atribuie un nume stabilit printr-un set de reguli stricte elaborate de către IUPAC.

Dintre substanțele organice cu importanță practică, amintim: metan, etenă, acetilenă, benzen, toluen, alcool etilic, alcool metilic, formaldehidă, acetaldehidă, acid acetic, acid formic, glucoză, fructoză.

Substanțele organice se împart în:

Hidrocarburi saturate

Alcani Izoalcani Cicloalcani

Hidrocarburi nesaturate

Alchene Alchine Alcadiene

Hidrocarburi aromatice

Arenele

Compuși organici cu funcțiuni

Compuși halogenați Compuși hidroxilici: alcooli și fenoli Amide Compuși carbonilici: aldehide și

cetone Acizi carboxilici

Compuși organici cu acțiune biologică

Grăsimi Proteine Zaharide Vitamine