Bolile anexelor pielii

Afecţiuni ale părului

Alopecia este o cădere totală, definitivă sau parţială a părului. Alopecia poate fi de origine congenitală şi dobândită. O formă particulară de alopecie congenitală este moniletrixul, care se caracterizează prin îngroşări şi strangulări ale firelor de păr, ruperea lor de la emergenţă.

Tricoptiloza este despicarea părului la extremitatea lui liberă în mai multe fibre, ceea ce duce la rupere şi a alopecii.

Tricotnalacie — înmuierea părului din interiorul folicului pilos şi răsucirea lui în spirală.Tricoclazia se caracterizează prin fragilitatea mare a firelor de păr.Tricorexa nodoza se caracterizează prin apariţia unor noduli pe traiectul părului, la nivelul cărora firul de păr se rupe.Dezvoltarea anormală a firelor de păr:Hipertricoza — pilozitate abundentă pe întreg corpul sau în zone anormale pentru sexul respectiv. La bărbaţi el este considerat normal până la un anumit grad. Unii cred, că hirsutismul reprezintă un semn de bărbăţie);Hirsutism — pilozitate de tip masculin la femeie: pe buza superioară, bărbie, gambe, antebraţe, glanda mamară şi linia albă (fig.79) Cauze: tumori ovariene, ovar polichistic, hiperfuncţia hipofizei, hiper- sau hi-potiroidism, diabet, tumori ale glandei suprarenale, creşterea hormonilor sexuali masculini, secretaţi de capsula suprarenală.în maladiile endocrine au loc schimbări în structura părului, şi anume:• în hipotiroidie — părul este aspru, decolorat, friabil, uscat; sprâncenele sunt rare sau absente în partea externă;• în hipertiroidie — părul este mătăsos, subţire şi fragil;• în insuficienţa hipofizară — căderea părului axilar şi pubian.

Alopeciile dobândite pot fi difuze şi circumscrise, necicatriceale cu prognostic favorabil şi cicatriceale, definitive.Alopecia difuză dobândită după un traumatism produs prin lovituri puternice asupra regiunii craniene; după unele boli infecţioase (scarlatina, tifos, gripă, pneumonic sifilis secundar); reacţii adverse medicamentoase severe; roentgenterapia, radioterapia cu doze mari; stresuri emoţionale puternice (fig. 80). Căderea părului durează aproximativ 1-2 luni, după care părul începe să crească din nou.Alopecia în plăci (pelada) sau circumscrisă se înregistrează la copii de vârstă şcolară şi persoane tinere. (fig.81) Factorii cauzali sunt tulburările de nutriţie ale papilei părului, disfuncţii endocrine (tiroidiene, ovari-ene), ereditatea, şocuri emoţionale, focare de infecţie dentară şi sinusală, avitaminoze. Alopecia în plăci este asociată cu eozinofilie, limfocitoză, adenopatie regională, distrofie unghilară, cefa-lee.Maladia se caracterizează prin plăci alopecice solitare, multiple, bine conturate, rotunde, de mărime variată, lipsite complet de păr, situate pe pielea capului, barbă, regiunea axilară şi pubiană. în partea centrală apar fire de peri noi decolorate, ele pot cădea din nou sau revin la lungimea lor normală şi se menţin ca atare. La periferia plăcilor se pot găsi peri sub formă de semn de exclamaţie s-au cu extremitatea distală în formă de măciucă, sau peri scurţi rupţi la câţiva milimetri de la emergenţă. Uneori aceste plăci pot să conflueze în bandă în regiunea occipitală cu tendinţă la extindere spre regiunile laterale — pelada ofiazică. în pelada decalvantă părul cade de pe întreaga suprafaţă a pielii piloase, sprîncenelor şi genelor, iar în pelada universală pe lângă căderea părului din toate regiunile corpului, există şi afectarea unghiilor.

Alopecia seboreică începe între 17-25 de ani şi este provocată de seboreea grasă. în regiunea fronto-tempo-rală se observă o rărire a părului şi formarea golfurilor alopecice. Părul se păstrează numai în regiunea occipitală şi latero-parietală, formând o cunună în jurul capului. La fete căderea părului este mai redusă, durează numai câteva luni, în timp ce la bărbaţii tineri căderea este progresivă, la vârsta de 25-40 de ani părul cade complet. în partea centrală alopecică pielea este netedă, subţire, ridată, mobilă, atrofiată, luceşte şi e lipsită de păr.

Tricotilomania apare la bolnavii cu tulburări psihice sau la unii copii de vârstă şcolară, care au obiceiul să-şi smulgă părul în timpul somnului, în momentul unei concentraţii intelectuale sau fără nici un motiv. Plăcile alopecice sunt de multe ori bilaterale, situate mai ales în regiunile temporale; ele au marginile neregulate şi nu sunt totalmente alopecice, cuprind fire de păr crescute după smulgere, de lungime variată.

La sugari în regiunea occipitală se poate observa alopecia provocată prin frecarea capului de pernă. Are forma semilunii şi durează câteva luni. La femei pieptănate cu coc sau la cele ce ondulează părul apare alopecia frontală sau marginală traumatică (alopecia de Grenlanda)

Alopecia seboreică feminină nu cauzează căderea completă a părului. în unele cazuri se poate observa o cădere difuză, care regenerează apoi cu uşurinţă. O cădere difuză a părului se observă în diabet, cancer, leucemii, tulburări cronice digestive şi hepatice.

Alopeciile cicatriciale apar după arsuri, sifilis terţiar, tuberculoză, lepră, varice-lă, pemfigus vulgar, acneea cheloidiană a cefei, piodermite ulceroase.

Alopecia atrofiată sau Pseudopelada Brocq, începe la vârsta de 30-40 de ani, dar poate să apară şi la copii. Se manifestă prin apariţia unor plăci alopecice, la început mici, cu contururi neregulate, la nivelul cărora pielea este netedă, atrofică, cicatrici-ală. Plăcile se întind periferic şi confluează atât în zona de unire, cât şi în placardul cicatriceal, se observă unele fire de păr care, fiind smulse, au un bulb. umflat, înconjurat de depozit gelatinos.Tratament general. Se administrează sedative, tranchilizante, vitaminele A, D2, complexul B, E, C, acid nicotinic, acid folic, pantotenat de calciu, glicerofosfat de calciu, beroxan, amifurin, psoralen, psoberan.în alopecia idiopatică se indică trental, parmidin, piracetam, ciclofosfan, hipo-sensibilizante, tranchilizante, sedative, grupa de vitamine B, vitaminele A, D, E, C, acid lipoic, acid nicotinic, acid folic, glicerofosfat de calciu, beroxan, androcur, zin-kit, amifurin, rubozinc, psoralen, angioprotectoare, revalid câte 1 capsulă de 3 ori pe zi, timp de 3 luni.Local se aplică excitante cu scopul de a provoca o reacţie congestivă şi prin ea o irigaţie mai intensă a papilei. Se practică fricţiuni cu loţiuni eterice şi alcoolice cu minoxidil, rezorcină de 1-2%, acid salicilic de 2-3%, acid acetic de 1%, clorhidrat de pilocarpină, tinctură capsici, tinctura china, cantarida, badijonări cu meladinină de 2 ori pe săptămână 3 săptămâni, apoi expuneri la razele ultraviolete, PUVA-terapia, crioterapia. Hidrocortizonul se injectează intradermic câte 0,2 ml de 2 ori pe săptămână, în câteva puncte, apoi în altele, aşa încât fiecărui loc îi revine o injecţie la 9-14 zile. în cazul când după 3-4 săptămâni părul creşte, rezultă că evoluţia este în general favorabilă.

Intervenţiile asistentei medicale:Intervenţiile se fac în funcţie de particularităţile cazului aflat în îngrijire.— informează pacientul privind modul de producere a bolii;— identifică cauzele care ar putea determina alopecia;— explică pacientului că rezultatele tratamentului sunt diferite, că unele manifestări de boală dispar în urma tratamentului;— pune la dispoziţia pacientului exemple de pacienţi cu evoluţie favorabilă a bolii;— conduce pacientul la medicii specialişti pentru examinare (neurolog, stomatolog, endocrinolog, ORL).— asigură alimentaţia pacientului(regim alimentar sărac în grăsimi animaliere, în dulciuri, condimente, fără alcool şi cafea, dar bogat în fructe, legume ficat, peşte, brânză de vaci proaspătă);— recoltează fise de păr pentru examenele de laborator;— asigură îngrijiri igienice în căzui copiilor mari şi mici;— participă la examinarea medicală a copiilor;— încurajează comunicarea cu ceilalţi copii din salon;— susţine moral şi psihic pacientul (pacienta).

Afecţiunile glandelor sebacee

Seboreea

Prin seboree înţelegem o stare caracterizată printr-un aflux abundent de sebum. Ea apare la pubertate, la ambele sexe, pe regiuni seboreice: nasul, fruntea, tâmplele, bărbia, şanţul nazo-genian, pielea capului, regiunea occipitală, presternală, interscapular (fig.82)Cauzale seboreei: dezechilibrul în secreţia hormonilor steroidici sexuali; tulburările tiroidiene, hipofizare; distoniile neuro-vegetative cu insomnie; şocurile emoţionale, stările depresive prin surmenaj profesional; carenţa de vitamine B, B2, B6, fermenţi cocarboxilază, proteinază. Se deosebeşte seboreea uscată şi grasă.

La rândul său seboreea grasă se împarte în lichidă şi densă în funcţie de consistenţa sebumului, ce de-pinde de conţinutul lui fizico-chimic. La unii pacienţi poate fi seboree mixtă: pe unele suprafeţe ale tegumentului apar simptome de seboree uscată, pe altele — de seboree grasă.

Seboreea uscată — se caracterizează printr-o piele subţire, fragilă, puţin elastică, care sub acţiunea factorilor externi se irită extrem de repede. Această stare se datoreşte reducerii secreţiei glandelor sebacee şi a glandelor sudoripare. Lipsa secreţiei sebacee face ca la proba cu foiţa de ţigară să nu apară pe aceasta nici o urmă de grăsime, iar lipsa secreţiei sudoripare acordă pielii un aspect deshidratat.

Seboreea grasă — pielea are un aspect lucios, unsuros, cu porii mari dilataţi, cu puncte negre. Aplicarea unei foiţe de ţigară pe tenul gras imprimă pe aceasta pete de grăsime. Pe pielea piloasă a capului se formează un strat de scuame groase gălbui uşor aderente, care poartă denumirea de mătreaţă. Netratată, poate stimula apariţia acneei, comedoanelor, eczemei seboreice.Tratamentul constă în regim alimentar vegetarian, declorurat, cu evitarea mezelurilor conservate, afumate, grăsimilor, băuturilor alcoolice, pastelor făinoase, dulciurilor; se va evita abuzul de şampon, care pe lângă, acţiunea detergentă provoacă o hipertrofie a glandelor şi un aflux seboreic; se va recomanda o masticaţie calmă şi alimentaţie la ore fixe, urmată de o scurtă odihnă, se vor evita factorii care favorizează congestia feţei (expunerea la căldură, vânt, frig). Tratamentul seboreei este mai mult simptomatic, deoarece nu există un tratament etiologic. Pentru a corija dezechilibrul nervos se recomandă sedative, tranchilizante (diazepam), iar ca medicaţie simptomatică — vitamina A, asociată cu vitaminele E, C, complexul B (B , B2, B6, B]2, B]5).

Măsurile de îngrijire a pielii. Pentru a modifica tenul gras, sunt necesare următoarele măsuri; dimineaţa faţa se va spăla cu apă cu săpun de sulf sau de borax. După spălare se va badijona cu soluţie de acid salicilic sau rezorcină, de 1-2%. Se va recomanda şi suc de lămâie cu apă (o linguriţă de suc de lămâie la un pahar cu apă). Seara se va spăla în acelaşi mod şi se va tampona cu soluţie de acid salicilic sau rezorcină 1-2%.în cazul când secreţia este abundentă în loc de spălare faţa se va curaţi cu cremă, înainte de culcare pe faţă se va aplica un strat subţire de cremă de stearină. în caz de ten foarte gras, la 5-7 zile se va face o baie de aburi pentru îndepărtarea depunerilor din porii dilataţi şi a punctelor negre. La seboreea uscată pielea se va spăla dimineaţa cu apă de ploaie, zăpadă sau apă obişnuită, la care se va adăuga o lingură de borax la un litru de apă. După spălare, obrazul se va trata pe o jumătate de oră cu cremă nutritivă. Seara se vor aplica comprese umede, după care pielea se va calma cu o cremă hidratantă.

Acneea

Acneea este o complicaţie a seboreei. Erupţiile cutanate la acnee pot fi variate în raport cu gradul de inflamaţie a foliculului pilosebaceu.Pin punct de vedere clinic se constată următoarele varietăţi de acnee:— acnee comedoane nişte dopuri formate din sebum şi celule cornoase, care astupă orificiile foliculare pilosebacee, apărând la suprafaţa pielii sub formă de puncte negre;— acnee vulgară sau polimorfă, juvenilă este o dermatoză cronică, care se înregistrează la vârsta dintre 14 şi 30 de ani, la ambele sexe, cu localizări pe faţă, mai rar pe spate şi presternal (fig.83). Cauzele apariţiei acneei polimorfe sunt: predispoziţia genetică, factorii endocrini, neuropsihici, tulburările digestive, flora bacteriană locală.Leziunile acneei vulgare încep pe faţă printr-o seboree grasă şi comedoane, după care apar pustule superficiale şi profunde, abcese profunde, urmate de cicatrice pigmentate. Uneori apar colecţii purulente

cronice de aspect flegmonos, aşa-numita acnee fleg-monoasă. Acneea vulgară se va deosebi de acneea profesională, provocată de uleiuri impurificate, care apare la lucrătorii de la uzinele metalurgice, acneea medicamentoasă, care apare după administrarea medicamentelor cu conţinut de iod, brom, sulfami-de, antipiretice, antireumatice, corticoizi, hormoni, citostatice, antibiotice;

— acneea rozacee este o dermatoză cronică; se constată mai frecvent la femei,fiind localizată pe faţă; se manifestă prin leziuni papulopustuloase, însoţite de o reacţie inflamatoare şi de telangiectazii (fig.84). Cauzele acestor erupţii pot fi: tulburări digestive (gastrită anacida, colită, consti-paţie) sau abuzuri alimentare, tulburări endocrine, dismenoree, menopauza, tulburări nervoase, afecţiuni pulmonare. Clinic, se caracterizează prin eritem difuz, pe care se văd telangiectazii, papulo-pustule;— acneea necrotică este o varietate a acneei rozacee sau o reacţie toxicoalergică la toxinele stafilococului. Boala apare la bărbaţi în vârstă de 40-50 de ani. Erupţia se localizează pe frunte, regiunea temporală, retro-auriculară şi occipitală.— Se caracterizează prin erupţii papulopustuloase, înconjurate de un halo eri-tematos. Pustula este în centru deprimată. Papulo-pustulele se necrotizează şi formează cruste brune. După căderea crustei (8-10 zile) rămân cicatrice deprimate;— acneea cheloidiană a cefei. Este o dermatoză cronică, recidivantâ, întâlnită la bărbaţi la vârsta de 40-50 de ani. Se prezintă ca o leziune scleroasă reliefată, liniară, orizontală, cu pustule foliculare la suprafaţa pielii, iar in profunzimea pielii se găsesc abcese.

Tratamentul acneei va fi complex, cu un regim dietetic riguros. Se reduc dulciurile, excitantele (cafeaua, alcoolul), făinoasele, pâinea, cartofii; se înlătură factorul cauzal, când este identificat; tratamentul afecţiunilor coexistente: se va evita supraali-mentaţia, expunerea la vânt şi frig, căldură excesivă, asanarea focarelor de infecţie.Tratamentul general constă în administrarea de antibiotice cu spectru larg (tetraciclină, oletetrină 250 000 U de 3-4 ori pe zi, timp de 20 zile), vitaminele E, A, B2, B6, B12, B]5, C, acid nicotinic, acid folic, sulf pe cale bucală. Hormonii sunt indicaţi la persoanele cu tulburări endocrine. O medicaţie sedativă se impune în cazul de-reglărilor neuropsihice, iar în cazul unei infecţii secundare — anatoxină stafilococi-că, autohemoterapia, auto-vaccinul, bacteriofagul.

La indicaţia medicului asistenta administrează:— medicaţia sedativă, antihistaminică, tranchilizantă;— corticoizi în formele profunde de acnee cu reacţie inflamatorie accentuată, în doze mici şi cure scurte;— antibiotice (macrolide şi cicline) conform antibioticogramei şi testării sensibilităţii organismului la antibiotice, respectând doza şi ritmul de administrare, timp de 2 săptămîni (se administrează cefazolina 0,5 de 2 ori pe zi, timp de 10 zile);— medicaţia din grupa imidazolilor (metronidazol) în tratamentul acneei rozacee şi a demodecidozei;administrează Diane 35 în formă de drajeuri timp de 3-4 luni, 3 cicluri de tratament, are acţiune contraceptivă, la persoane de sex feminin cu mani festări de hirsutism sau androgenizare (hormoni masculini produşi în organismul femeii de ovar şi suprarenală), seboree, acnee papulopustuloasă şi nodulochistică; androcur la bărbaţi, neotigazon la ambele sexe;— tratament hormonal (progesteron în sindromul seboreic, acneea polimorfă);— vaccinoterapia (vaccinul antistafilococic, autovaccina în injecţii cu germeni izolaţi din pustulele de acnee, dă în unele cazuri, rezultate bune);— vitamine din grupul B, vitaminele A, C, E (pentru tenurile intens seboreice şi pentru cele acneice), se recomandă de 3-4 ori pe an tratamente cu vitamina A şi vitamina B6, cîte 3 capsule vitamina A pe zi, dte 2 comprimate de vitamina B6 pe zi;— tratamentul afecţiunilor coexistente, când este identificat factorul cauzal;

Tratamentul local va avea la bază eliminarea comedoanelor şi evacuarea pustulelor. Dintre medicamentele utilizate local va fi sulful, rezorcina, acidul salicilic, înglobate în excipienţi lichizi, în diferite concentraţii de la 3-5% până la 10%. Ihtiolul este un foarte bun descongestionant în soluţie apoasă de 10%. Medicaţia chimică se asociază cu evacuarea pustulelor prin masare, crioterapie, electrocoagulare punctată,

însoţită de crioterapie. După îndepărtarea comedoanelor cu extractorul de come-doane şi deschiderea pustulelor, se va aplica pudra (pulberea) sulfo-ihtiolată. în caz de leziuni nodulare sau furunculoide supurate acestea vor fi deschise cu vârful bistu-riului sau cu electrocauterul.

Aplică tratamentul local în corespundere cu forma leziunilor acneice:— în forme de acnee vulgară (comedoniană, papuloasă, papulopustuloasă, no-dulară, conglobată) la femei şi bărbaţi, se aplică crema Skinoren pe suprafaţa afectată a pielii, de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara, timp de 4 săptămîni, masând bine locul, pentru a favoriza pătrunderea în piele;— înainte de aplicare, pielea trebuie spălată dimineaţa şi seara cu apă caldă şi săpun acid sau neutru (după spălare se freacă pielea cu un prosop curat, pentru înlăturarea comedoanelor şi a celulelor moarte; frecatul cu prosopul, se va face de la bărbie spre partea superioară a feţei, iar pe frunte se va efectua de la o tâmplă la alta; pe gât frecarea se va dirija de la bărbie spre piept;— la începutul tratamentului apare o iritaţie locală a pielii (roşeaţă), care regre-sează pe parcursul tratamentului;— în timpul zilei, dacă e cazul, suprafaţa afectată se şterge cu soluţii alcoolice degresante cu rezorcina, acid salicilic, sulf în diferite concentraţii de 3-5%, ihtiol în soluţie apoasă de 10% sau benzibenzoat 10% de 2 ori timp de 3 zile, apoi ziua mixtură cu acid salicilic, rezorcina, metronidazol, seara — unguent cu sulf, acid salicilic, pix. Liquide, timp de 7 zile în acneea rozacee;— în tratamentul complex al acneei vulgare, rozacee şi demodicidozei se aplică unguentul Metrogil — gel 1% de 2 ori pe zi, timp de o lună, Curiosin — gel;— tratament chirurgical — în formele superficiale de acnee, cât şi în cele profunde (nodulară, flegmonoasă, chistică), rebele la tratament;— pregăteşte instrumentariul şi materialele pentru incizie — drenaj la recomandarea medicului, pentru eliminarea colecţiilor purulente;— crioterapia — distrugerea leziunilor patologice prin congelare, utilizând azot lichid;—exfolierea are drept scop să distrugă elementele de acnee şi să atenueze cicatricele, redând feţei un aspect estetic;— fototerapia este un tratament cu raze ultraviolete (expunerea la soare, la razele ultraviolete dimineaţa până la ora 10 şi după amiază după ora 16, începând cu 15-20 de minute, până se ajunge la 2 ore)

Asistenta medicală exercită următoarele atribuţii:— identifică, prin discuţiile cu pacientul, cauzele bolii, care contribuie la exacerbarea manifestărilor clinice de acnee, seboree;— informează pacientul privind modul de evoluţie a bolii, privind factorii favo-rizanţi;— instruieşte pacientul să evite factorii care pot declanşa leziunile de acnee, seboree: vântul, frigul sau căldura în exces, lumina solară excesivă, efortul fizic intens, mediile profesionale iritante, factorii de stres din mediu;— tratarea afecţiunilor organice (endocrine, neurologice, digestive, hepatice, dacă s-a stabilit cauza provocatoare);— identifică germenul cauzal şi combaterea infecţiei;— susţine psihic pacientul în perioada în care se produc modificări (cicatrice neestetice, care influenţează negativ evoluţia acneei);— insistă asupra tratamentului recomandat de medic, a importanţei aplicării lui pe termen lung;—ajută pacientul să înţeleagă că unele manifestări de boală dispar în urma tratamentului;—pune la dispoziţia pacientului exemple de pacienţi cu evoluţie favorabilă a bolii;—explică importanţa alimentaţiei pentru organism, a necesităţii unui regim de viaţă echilibrat cu respectarea orelor de somn, (să doarmă cel puţin opt ore pe zi), să se plimbe la aer curat, să meargă pe jos, să facă exerciţii fizice moderate, să practice unele probe sportive (înot, tenis, ciclism), să ia mesele la ore regulate, iar masticaţia trebuie să fie lentă şi completă;— informează pacientul în legătură cu rolul nociv al cafelei, condimentelor (oţet, piper, muştar), alimentelor prăjite, conservelor de orice natură, afumă-turilor;

— se vor evita ciocolata, bomboanele, zahărul, marmelada, dulceaţa, nucile, strugurii care au mult zahăr, maioneza, grăsimile naturale, carnea grasă, mezelurile, brânzeturile sărate, băuturile alcoolice;—asigură o dietă bogată în proteine (produse lactate, carne dietică de vită sau de pasăre, peşte), legume şi fructe;— se vor consuma în cantităţi moderate cartofii, pastele făinoase, orezul, ouăle fierte, ceaiul;—pacienţii subnutriţi, fără aport alimentar corespunzător sau aport alimentar scăzut, vor fi educaţi să consume o cantitate suficientă de alimente;— recoltează produse patologice pentru identificarea agentului cauzal din puroiprin frotiu.

Explică recomandările medicale făcute la externare cu privire la:— evitarea efortului fizic intens, stărilor conflictuale, surmenajului intelectual;— respectarea condiţiilor de igienă personală şi a mediului ambiant;— igiena lenjeriei de pat şi de corp;— asigurarea unui regim de viaţă echilibrat, cu respectarea orelor de somn, de alimentaţie;— regimul alimentar sărac în grăsimi animaliere, în glucide, fără alcool şi cafea;— necesitatea examenelor medicale periodice la nivelul dispensarului, policlinicii teritoriale;— continuarea tratamentului la domiciliu şi modul de aplicare;— asanarea focarelor de infecţie din organism;— corijarea tuturor tulburărilor interne, care pot declanşa apariţia acneei;— folosirea raţională de săpunuri de toaletă acide sau neutre;— evitarea cremelor grase şi folosirea unor loţiuni astringente, creme uscate, loţiuni cu sulf şi pudre cu sulf;— exerciţii fizice, plimbări.