Spalatul excesiv pe maini dauneaza pielii

 

Dermatologii ne sfatuiesc sa evitam excesul de sapun si gel din cauza ca efectul lor abraziv ne provoaca dermatite, eczeme si crapaturi ale pielii, mai ales cand vorbim de maini.

 

Gresesc si cei care se spala prea des pe maini sau mai bine zis cei care folosesc sapun in abundenta avertizeaza doctorul dermatolog Antonio Gargovich, informeaza La Repubblica.

 

Daca abuzam de gelul de spalat pe maini pielea va fi agresata si riscam sa ne alegem cu dermatite si eczeme.

 

"Nu trebuie sa ne spalam pe maini odata la cinci minute. Uneori este suficient sa facem asta doar dupa ce am fost la baie. Sapunul irita piele, altereaza echilibrul epidermic distrugand lipidele si favorizand uscarea mainilor provocand crapaturi. O asemenea dermatita poate deveni cronica", a precizat acesta.

 

De asemenea dermatologul ne sfatuieste sa folosim sapunuri de inalta calitate care sa protejeze pielea.

 

Igiena mainilor: fara produse antibacteriene

 

Antibacterian. Un cuvant care duce cu gandul la o senzatie de protectie. Cu toate acestea, germenii sunt peste tot.

 

Expertii in sanatate sustin ca pentru a ne proteja de acestia trebuie sa ne spalam pe maini de multe ori pe zi.

 

Sapunurile antibacteriene si de curatat au devenit produse dominante in categoria lor. Astazi, sapunurile antibacteriene contin insa ingrediente chimice.

 

Cele mai multe sapunuri si produse pentru curatenie existente pe piata in acest moment au ingrediente antibacteriene. Totusi, pentru o igiena corespunzatoare a corpului si a casei, nu este nevoie de astfel de produse, ne spun specialistii. Antibacterian nu inseamna neaparat mai bun, mai eficient. Acelasi efect de curatire il au si produsele fara substante antibacteriene. Mai mult decat atat, expertii avertizeaza ca o serie de chimicale existente in sapunurile sau produsele antibacteriene actioneaza negativ asupra mediul inconjurator si, pe termen lung, dauneaza sanatatii.

 

De-a lungul timpului au fost efectuate mai multe studii care au analizat efectele sapunurilor antibacteriene asupra sanatatii. Allison Aiello de la Universitatea din Michigan a declarat pentru WebMD ca "nu este nicio diferenta intre grupurile care au folosit astfel de sapunuri si cele care au folosit sapunuri obisnuite. Intr-un singur studiu, oamenii care s-au spalat cu sapun antibacterian au avut mai putine bacterii pe maini si asta pentru ca s-au spalat timp de 30 de secunde de 18 ori pe zi, timp de 5 zile".

 

Cercetarile arata ca triclosanul, cel mai intalnit agent antibacterian, poate reduce eficacitatea antibioticelor (cum ar fi, amoxacilina). Daca sapunurile care contin aceasta substanta sunt folosite frecvent, bacteriile devin rezistente la sapunul antibacterian. Mai mult decat atat, triclosanul poate patrunde in organism prin piele si ajunge in microcapilarele sangvine, de aici raspandindu-se si in alte organe.

 

 

Triclosan, cel mai periculos ingredient, se gaseste in mai bine de trei sferturi din marcile de sapun aflate pe piata.

 

Aceste produse dauneaza insa mediului, iar pe termen lung pun sanatatea in pericol. De aceea, cel mai bine este sa urmati cateva din sfaturile date de specialistii Web.md:

 

1. Alegeti solutii non-toxice, nu neaparat sapunuri antibacteriene. Spalati-va bine pe maini in mod frecvent. Frecati mainile impreuna energic timp de 20 de secunde.

 

Nu uitati spatiile dintre degetele, incheieturile si sub unghii. Spalati-va cu apa fierbinte si stergeti mainile cu prosoape de unica folosinta.

 

2. Folositi produse ecologice de curatare care nu contin triclosan sau triclocarbon. Ele nu se degradeaza usor si au tendinta de a persista in mediu pentru perioade lungi de timp.

 

Studiile experimentale au aratat ca triclosan poate ajuta bacteriile sa devina chiar imune la antibiotice.

 

3. Feriti-va mainile de clor, eteri de glicol si amoniac. Nu aveti nevoie de ele pentru a obtine suprafete curate.

Si daca nu aveti incredere nici in asa-zisele produse ecologice, creati-va propriul dezinfectant dintr-o lingurita de borax, 2 linguri otet alb, 2 cani de apa calda, 1/4 lingurita de ulei esential de lavanda si 3 picaturi de ulei esential de arbore de ceai

 

Se amesteca toate ingredientele si se agita pana cand se dizolva ingredientele uscate. Se toarna intr-un flacon de spray. Puteti pulveriza pentru dezinfectare pe orice suprafata cu exceptia sticlei.

 

O problema mult mai mare decat incalzirea globala

 

Jumatate din problema se numeste triclosan. Triclosanul este un produs chimic, policlorofenoxifenol, care are proprietati antimicrobiene. Ce inseamna “proprietati antimicrobiene” ? Inseamna ca daca expunem o populatie de bacterii unei cantitati oarecare de triclosan, o parte din ele vor muri. O parte.

 

Cealalta jumatate din problema se numeste prostia omeneasca, si aici nu ma refer la oameni propriu-zis, care-s prin definitie fiinte inteligente si rationale, ci la maimutoii care cumva au scapat liberi prin tari si orase, privind la televizor ca sa afle ce sa cumpere, cautandu-si o turma pe care s-o urmeze, si eventual niste conducatori care sa le spuna ce sa faca, si pe care in schimb sa-i iubeasca.

 

Impreuna, cele doua jumatati se unesc intr-o chestie de-a dreptul monstruoasa. In ultimii 20-30 de ani, aproape orice produs de curatare, de la detergent la servetele a capatat un procent-doua acolo de triclosan, sa fie. Ca nu strica. Costa 10 centi la tona de sapun sa adaugi triclosan, de ce sa nu adaugi ? Cum sa ramai in urma, ca producator, cum sa vinzi produse bune ?

 

Nimeni nu vrea produse bune, lumea vrea produse noi. Asa ca baga, Gyusi. Prostalau’ de dincolo de televizor cumpara, sapun anti-bacterian, servetele dezinfectante si toate minunile, ca doamne fereste, cum sa aiba el bacterii pe maini ? Sau in cur ? Doara bacteriile te omoara, ce-s povestile astea cu flora naturala, intestinala si epiteliala, care apara pielea si ajuta digestia ? Povesti. Ce-s povestile astea cu explozia de astm la copii, cu imunodeficiente mediate chimic, cu autism dupa toate aparentele creat de noi insine pentru noi insine ? Povesti.

 

Dupa ce-a fost folosit o clipa, triclosanul cel dezinfectant se scurge in canal. Toate tevile de canalizare sunt acoperite uniform de bacterii, care traiesc in acest ecosistem netulburate. O scurgere de-o clipa, ca atata dureaza peste capul lor, nu le omoara. Le selecteaza. Ne asigura ca nu avem in buda si-n chiuveta bacterii pur si simplu, cum a dat Dumnezeu, ci super-bacterii, rezistente la cele 8 sau 10 cai prin care triclosanul ataca citoplasma si membrana celulara (a bacteriilor ca si a pielii dvs, bineinteles). Bacterii perfect capabile sa omoare un prunc, daca-si pun mintea. Si destul de suparate sa si-o puna.

 

Nenorocirea mare e alta : Din durata de viata a acestui produs chimic, jumatate si-o petrece in fabrici si uzine, si apoi mijloace de transport, depozite si magazine, asteptand fraieri. Dupa care cealalta jumatate si-o petrece in natura. Timpul in care-i “util” e neglijabil, cat un spalat pe maini. Prin comparatie, timpul pe care-l petrece scurgandu-se prin canal e cel putin un ordin de marime mai mare. Dupa care, timpul pe care-l petrece in rauri si lacuri, pe dealuri si campii e inca cel putin un ordin de marime mai mare.

 

Si aici intervine cireasa de pe tort : triclosanul cel de pe dealuri si campii se descompune, sub efectul razelor solare. In dioxina. Sa va explic ce-i aia ?

 

Deci. Lasati-ma cu inventii pure precum bioxidul de carbon care chipurile ar fi toxic. Nu-i toxic, e absolut natural si perfect binevenit. Nu-i cazul sa ne apucam sa inhalam mercur de nebuni. Hai mai bine sa renuntam la prostii. Se poate ?

 

De exemplu, incepand de astazi, cumparati doar produse de curatat despre care stiti sigur ca nu contin triclosan. Mai adaugati doar produse de igiena dentara care nu contin fluor, si inca 2-3 chestii, si mai mai ca va apropiati de-o viata ecologica. Cu becuri incandescente sau fara, cu masini sau cu biciclete, indiferent. Ca nu alea conteaza, v-au mintit astia cu televizorul.

 

NUCILEConsumate după fiecare masă, aceste fructe împiedică îngroşarea arterelor şi previn bolile de inimă.

Opt nuci pe zi vă ţin arterele flexibile, inima sănătoasă şi previn apariţia atacului vascular cerebral, arată un studiu realizat de cercetătorii americani de la Barcelona 's Hospital Clinico, apărut în publicatia 'American College of Cardiology'. Specialistii citati de BBC News vă sfatuiesc să consumaţi nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi pentru a atenua efectele negative pe care acestea din urmă le au asupra organismului.Nucile, mai sănătoase decât uleiul de măslineCercetarea a constat în monitorizarea a 24 de adulţi, jumătate dintre ei cu un nivel normal al colesterolului, iar cealaltă jumătate cu un nivel ridicat. Participanţii la studiu au primit două porţii de salam bogat în grăsimi şi brânză, pe care le-au consumat la un interval de o săptămână.

La una dintre porţii, cercetătorii au adăugat cinci linguriţe de ulei de măsline, iar la cealaltă, miezul a opt nuci. Testele au arătat că atât uleiul de măsline, cât şi nucile au ajutat la reducerea inflamaţiilor din artere care apar brusc după o masă bogată în grăsimi saturate şi care, în timp, favorizează întărirea arterelor şi creşte riscul unor boli de inimă şi al atacului vascular cerebral. Cu toate acestea, spre deosebire de uleiul de măsline, nucile au mai ajutat şi la mentinerea elasticităţii şi flexibilitatii arterelor, indiferent de nivelul colesterolului. Tratează tulburările de ritm cardiacCercetătorii au mai observat că acidul alfa linoleic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburări ale ritmului cardiac. Ei i-au avertizat pe participantii la studiu că pot mânca absolut tot ceea ce doresc, cu condiţia să consume şi nuci. 'Acest lucru demonstrează că grăsimile protectoare din nuci înlatură efectele grăsimilor saturate din dietă, pe când o grăsime neutră, precum uleiul de măsline, nu are un rol atât de important', afirmă Robert Vogel, profesor la University of Maryland, Baltimore. Pentru că sunt elastice, arterele se pot întinde atunci când fluxul sanguin se îmbunătăţeşte. Consumul de grăsimi întrerupe producerea de oxid nitric de către 'captuşeala' arterelor, necesar pentru menţinerea flexibila a vaselor de sânge. Nucile mai conţin antioxidanţi şi arginină, un aminoacid folosit de organism pentru a produce oxidul nitric. Pentru vegetarieniCombinaţi nucile cu legume şi pâineNucile şi alunele pot înlocui majoritatea nutrienţilor animali în cazul persoanelor vegetariene. Printre nutrienţi se numără cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu şi proteine. Ca mai toate proteinele din surse vegetale, cele din nuci şi alune sunt inferioare calitativ celor animale. Cu toate acestea, în combinaţie cu pâine, cereale şi leguminoase (mai ales soia şi linte) se poate obţine gama întreagă şi echilibrată de aminoacizi esenţiali.

ORZUL VERDE - un miracol al lumii vegetale

Conţinutul plantei verzi în vitamine şi minerale: de peste 250 de ori mai multă provitamina A decât în lăptucă; de peste 25 de ori mai mult potasiu decât în banane; de peste 11 ori mai mult calciu decât în lapte;

de peste 11 ori mai mult fier decât în ţelină; de peste 7 ori mai multă vitamina C decât în portocale; de peste 10 ori mai multă vitamina B1 decât în spanac; de peste 23 ori mai multă biotină (factor din grupul vit. B) decât în lapte; 2000 micrograme SOD (superoxid dismutază), activ, la o porţie de două grame de orz verde, pudră. Superoxid dismutaza este o enzimă proteică activă cu un efect deosebit în vindecarea bolilor, în revitalizarea organismului şi în încetinirea proceselor de îmbătrânire. Această enzimă intervine în inactivarea radicalilor liberi oxidril. Dr. Milton Fried afirmă că aceşti radicali liberi favorizează îmbătrânirea celulelor şi apariţia bolilor. Orzul verde este până în prezent cea mai bogată sursă de SOD cunoscută. Efecte benefice asupra organismului: - mai puţin somn necesar; - mai multă energie în eforturile fizice, intelectuale, memorie îmbunătăţită, claritate a gândirii; - reglarea tensiunii arteriale; - renunţarea la pilule calmante pentru dureri; - eliminarea surplusului de greutate în obezitate; - rezolvarea problemei acneei; - efect antiinflamator ( superior cortizonului şi fenilbutazonei, fără a avea efecte secundare) - revitalizează tegumentul, vindecând uscăciunea acestuia, care însoţeşte îmbătrânirea; - creşte potenţa sexuală.

Orzul verde este folosit pentru extragerea sucului sau se usucă şi se transformă în pudră. Sub o forma sau alta este folosit în anorexie, anemie, stomatite, cancer, gastrită, ulcer, colită, pancreatită, afectiuni hepatice (hepatita virala şi cronica, ciroza), dischinezie biliara, diabet, astm, bronsita, tuberculoză pulmonară, viroză pulmonară, rinită alergică, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, hipotensiune şi hipertensiune arterială, astenie, schizofrenie, epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie facială, insomnie, artrită, acnee, pistrui, eczeme, ulcer varicos, tromboflebite, hemoragii, fistule perianale, hemoroizi, dismenoree, sterilitate, impotenţă sexuală, avitaminoze, alopecie, reumatism articular acut, lombo-sciatică.

Gina ConstantinescuDept: IncidentologieTel: 0752034862Tel:44804

Grâul germinat, regenerator complet al organismului  Germenii de grâu conţin substanţele cele mai preţioase şi mai vitalizante din bobul de grâu: produşi fosfataţi uşor asimilabili, săruri minerale (de fier şi mai ales de magneziu – 40 mg la 100 g germeni), proteine complete, oligoelemente şi numeroase vitamine (A, B1, B2, C, E, PP). Compoziţia germenului de grâu constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, magneziu, proteine rare, vitamine B şi E. Pe lângă vitaminele descrise, mai conţine cantităţi însemnate de vitamina C. Grâul germinat este un aliment echilibrant, pe care ar trebui să-l consumăm în fiecare zi, fiind un regenerator nemedicamentos al tuturor funcţiilor organismului. Modul de obţinere a grâului germinat este foarte simplu. Într-un vas, se pune un strat de grâu a cărui grosime să nu depăşească 1-2 cm, peste care se toarnă apă de izvor fără ca aceasta să depăşească nivelul grâului. Se păstrează la temperatura camerei 2-3 zile, până când din boabele de grâu ies germenii verzi. Cel mai bun grâu germinat pentru consum este atunci când germenii nu depăşesc 1 mm, iar culoarea lor este un verde mai deschis. Această reţetă simplă a fost folosită de către preotul Leonte Gazea, din Cepleniţa (Iaşi), care a trăit 100 de ani. După ce, la vârsta de 60 de ani, grav bolnav de tromboflebită şi cu ulcer varicos spart, doctorii au vrut să-i taie picioarele de la genunchi, preotul s-a rugat la Dumnezeu şi, în scurt timp, renunţând la absolut toate alimentele de până atunci, pe care le-a înlocuit cu germeni de grâu, s-a vindecat complet. Grâul germinat a fost singura lui mâncare timp de 40 de ani.  

Cura cu suc de orz verde stimulează imunitatea   În afara unui conţinut variat de vitamine, minerale şi enzime, orzul verde conţine hormoni naturali şi clorofilă. Orzul verde conţine de peste 250 de ori mai multă vitamina A decât lăptuca, de 25 de ori mai mult potasiu decât bananele, de 11 ori mai mult calciu decât laptele, de 11 ori mai mult fier decât ţelina, de 7 ori mai multă vitamina C decât portocalele, de 10 ori mai

multă vitamina B decât spanacul. Cura cu suc de orz verde se poate ţine, cu succes, în orice anotimp şi are efecte de detoxifiere a organismului, inclusiv a sângelui, de stimulare imunitară, de cicatrizare şi regenerare. Totodată, reglează tensiunea arterială, elimină surplusul de greutate, hidratează tegumentele şi creşte potenţa. Doza zilnică este de câte un pahar de suc diluat, băut de 2-3 ori/, pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de masă. Pentru o cură de întreţinere sunt suficiente 2 săptămîni de tratament, în timp ce pentru tratarea unor boli cronice este necesar ca o cură să dureze minimum o lună. Un caz aparte îl constituie bolile tumorale, benigne şi maligne, în care această cură are efecte maxime, dacă este ţinută 3 luni. Sucul de orz se poate obţine prin 3 metode: prin tocare – o mână de fire verzi de orz se dau prin maşina de tocat carne, după care se stoarce pasta vegetală obţinută în tifon, strîngîndu-se sucul într-un pahar; cu storcătorul de fructe (este metoda cea mai comodă) – se pun în storcător mănunchiuri de fire de orz, care vor lăsa rapid un suc limpede, de culoare verde, ce va fi adunat într-un pahar de sticlă; prin mixare – într-un mixer electric, se pun o mână de tulpini verzi, tocate puţin, şi apă cît să poată fi mărunţite de elice. Se mixează astfel încât să devină o pastă, după care se filtrează printr-o strecurătoare sau prin tifon. Sucul trebuie consumat la câteva minute după ce a fost preparat. Cel obţinut prin tocare şi stoarcere se consumă diluat: la o treime de pahar de suc de orz se adaugă două treimi de apă sau de suc proaspăt de legume. Sucul obţinut prin mixare nu se diluează, întrucât a fost adăugată apă în procesul obţinerii sale.

Avantajele tratamentului cu cereale germinate  Cerealele germinate au făcut parte din terapia naturistă încă din cele mai vechi timpuri. Ele sunt privite şi acum ca leacuri ale renaşterii şi revitalizării organismului. După cum ne-a spus dl Fanică Voinea Ene, preşedinte al Fundaţiei "Terapia Naturistă" din Vălenii de Munte, germinarea este un proces care sporeşte uimitor de mult conţinutul substanţelor active din cereale. Pentru preparare, se spală mai întâi cerealele şi se pun la înmuiat timp de 24 de ore, într-un vas cu apă caldă. Se scot, apoi se clătesc, se aşează pe un platou de faianţă, sticlă, lemn sau lut (în nici un caz metal) şi se acoperă cu o bucată de tifon umedă. Vom avea grijă să umezim zilnic tifonul, pentru a menţine umiditatea necesară încolţirii. Când germenul ajunge la 1-2 mm

(în general după 3-4 zile vara şi 5-6 zile iarna), cerealele se pot consuma ca atare sau asociate în cadrul altor remedii. Trebuie să reţinem, spune dl Ene, că cerealele încolţite nu se păstrează. Cantitatea necesară pentru consum va fi preparată zilnic. În acest scop, vom pune 3-5 platouri cu cereale înmuiate la germinat, la interval de 24 de ore unul de altul, pentru a avea, zilnic, cantitatea necesară tratamentului.

Grâul este indicat în demineralizari şi anemie Grâul germinat este un adevarat ou vegetal. El conţine aproape toate elementele necesare bunei funcţionări a organismului: amidon, multe minerale, lecitină, vitamine (A, B, E, K, D şi PP), enzime, proteine, acizi nucleici, fibre, glucide şi lipide. Este indicat, mai ales, în demineralizări, anemie, astenie fizică sau intelectuală, hipotensiune, rahitism, tuberculoză, sarcină, alăptare, insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, impotenţă sexuală, frigiditate, colite, balonări, constipaţie, boli metabolice, boli hepatice, intoxicaţii, tumori benigne şi unele forme de cancer (de colon, de stomac, al uterului şi prostatei). Adulţii vor mânca 4-6 linguri de boabe încolţite, copiii 2-3 linguri, de 3 ori/zi, la mesele principale, timp de 3 săptămâni. După o pauză, cura se poate relua.

Porumbul încolţit scade colesterolul din sânge Porumbul germinat conţine, îndeosebi, vitaminele B şi E, lecitină, minerale, proteine, acizi nucleici, fibre, enzime, glucide şi lipide. Acţiunea sa terapeutică se opune creşterii colesterolului în sânge, reglează secreţiile tiroidei şi asigură buna funcţionare a organelor genitale. Este indicat în ateroscleroză, avitaminoze, nevroze, obezitate, dislipidemii, constipaţii, intoxicaţii, afecţiuni ale aparatului respirator şi tulburări sexuale. Se administrează la fel ca grâul germinat.

Orzul stimulează sistemul nervos şi circulaţia sângelui Orzul încolţit, la fel ca şi cel neîncolţit conţine, în special, hordelină – un alcaloid cu proprietăţi tonice pentru sistemul nervos. Are acţiune stimulentă a sistemului nervos, tonicardiacă, emolientă, astringentă dar şi favorizantă a secreţiilor biliare. Este indicat în caz de hipotensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, dar şi în afecţiuni pulmonare (tuberculoză, emfizem pulmonar, cancer pulmonar), afecţiuni digestive, urinare şi renale, atonie gastrică şi intestinală. Se poate consuma şi fiert în lapte.

Ovazul stimulează funcţia sexuală feminină

Ovăzul conţine multe minerale, hidraţi de carbon, lecitină, acizi nucleici, fibre, vitamine (B, D şi PP), enzime şi un hormon asemănător foliculinei. Ovăzul germinat, cât şi cel negerminat sau tinctură 10 la sută (1-3 linguriţe, de 3 ori/zi), oferă proprietăţi diuretice, hipoglicemiante, antiazotemice (reduce acidul uric şi ureea din sânge), antiasmatice si, mai ales, stimulente ale funcţiei sexuale feminine. Este indicat în caz de frigiditate, sterilitate feminină, nevroze, astenie fizică şi intelectulă, insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, diabet, azotemie, afecţiuni renale şi astm bronsic. Zahărul, nociv pentru sănătate  Zahărul aproape că a ajuns un aliment de bază, dar foarte rar se spune şi despre efectele nocive ale consumului de dulciuri. România are în statistici peste 500.000 de diabetici. După modul în care se obţine, zahărul rafinat, numit şi zahăr alb, este o substanţă de semisinteză obţinută, în principal, din sfeclă de zahăr şi este format dintr-o singură substanţă - zaharoza. Aici intervin multe probleme de asimilare în organism, ideea principală fiind că organismul uman a fost "programat" să digere şi să asimileze numai combinaţiile complexe şi naturale de zaharuri existente în fructe. Or, o substanţă pură rezultată în urma unor procedee chimice, cum este zaharaoza, cere multe eforturi din partea organismului pentru prelucrare, fiind un adevărat şoc alimentar pentru multe organe. Una din tulburările în lanţ produse de consumul constant de zahăr în organism este diabetul. Zahărul şi produsele zaharoase sunt cele mai mari pericole pentru pancreas. La un moment dat, epuizat de sarcina de a ajuta la metabolizarea unor mari cantităţi de zaharoză, acesta cedează, iar funcţia sa nu mai este optimă. Datorită reducerii sau absenţei secreţiei de insulină de către pancreas, scade capacitatea organismului de a mai utiliza glucidele. Aşa apare diabetul, o boală periculoasă nu atât prin ea însăşi, cât, mai ales, prin consecinţele sale: boli cardio- şi cerebrovasculare, retinopatii, polinevrită, paralizii, arteriopatii, insuficienţă renală, infecţii acute sau cronice. Studii de ultimă oră arată că zaharoza afectează sinteza unor hormoni direct implicaţi în coordonarea activităţii sistemului imunitar. Astfel, prin consumul de zahăr, organismul este predispus la infecţii, la răceli şi gripe,

la sclerozarea timpurie şi fragilizarea vaselor de sânge, la gastrite şi colite, chiar şi grave tulburări de ciclu menstrual la femei. O mare problemă creată de consumul de zahar este dereglarea metabolismului calciului, ceea ce predispune la osteoporoză şi la tulburări de asimilare a calciului în oase. Copiii care consumă frecvent dulciuri întâmpină dezechilibre ale procesului de creştere şi fragilitate osoasă. Consumul de zahăr conduce la scăderea voinţei şi a capacităţii de concentrare. De asemenea, zahărul predispune şi la cancer, în special cel de colon (intestin gros). S-a constatat că incidenţa cancerului de colon este de până la cinci ori mai mare la marii consumatori de dulciuri decât la cei care consumă dulciuri moderat sau deloc. Nu în cele din urmă, ceea ce se ştie foarte bine, zahărul şi dulciurile sunt foarte periculoase pentru dinţi, generând şi grăbind apariţia cariilor dentare. Acestea fiind spuse, întrebarea este ce ar putea înlocui zahărul? Mulţi dintre noi ştim despre zaharină, dar s-a constatat că şi aceasta are anumite efecte toxice în organism, cum ar fi unele dezechilibre hormonale şi predispunerea la cancerul vezicii urinare, a celui genital şi de prostată. În multe ţări, zaharina este trecută pe lista alimentelor cu potenţial cancerigen. Cu câteva decenii în urmă s-a descoperit aspartamul, care a intrat rapid în sucurile de tip "light" dar şi în dulciuri. Chiar dacă iniţial s-a crezut că s-a găsit înlocuitorul ideal al zahărului, efectele nocive ale aspartamului au început să apară: palpitaţii, greaţă, dureri de cap, insomnie, nervozitate, depresie, probleme de concentrare şi chiar pierderi de memorie, tulburări de vedere şi pierderi temporare ale auzului. La acestea se adaugă predispunerea la boli ca parkinson, boala Alzheimer, scleroza în plăci, diabet şi boli tumorale. Dacă în multe ţări, aspartamul este interzis în alimente, în România, acest îndulcitor artificial este permis în continuare. Pe plan mondial, ca înlocuitori naturali ai zahărului sunt acceptaţi zahărul brut - pentru gătit, dulciuri şi toate preparatele de panificaţie, iar pentru îndulcirea unor compoturi, sucuri, ceaiuri şi altele este recomandată mierea de albine. Desigur, pe lângă miere, o proporţie ideală a diferitelor tipuri de zaharuri uşor asimilabile şi benefice pentru organism o găsim în fructele proaspete

Era in iarna anului 1898, intr-o seara friguroasa de februarie, cand inginerul german Wolfgang Schulze a ramas mult dupa lasarea intunericului in laboratoarele fabricii de bere in care lucra. Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit prin intuneric spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor: vasele in care se afla drojdia de bere iradiau o lumina fluorescenta. A fost ca un semn: din momentul acela, inginerul german a inceput sa studieze fara incetare ceea ce era considerat un simplu reziduu - drojdia. Surprizele nu au intarziat sa apara. La scurta vreme, Schulze a descoperit ca substanta aceea pastoasa si maronie avea o multime de insusiri legate de sanatate: aplicata pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern scurta convalescenta dupa diferite boli. Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu ea. Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a tratat cu drojdie si sotia bolnava de cancer si - minune! - boala nu a mai progresat. Din nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru asemenea descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au fost trecute sub tacere de catre comunitatea medicala, pentru ca apoi sa cada in uitare. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetarile inginerului german aveau sa fie luate in serios de catre medici si biochimisti, un demers care a revolutionat stiinta in general si medicina in special.

Ce este drojdia de bere?Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comporta ca niste adevarate uzine de medicamente, ce produc aproape intreaga gama de aminoacizi esentiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale in forma asimilabila (calciu, magneziu, fosfor) si anumite oligoelemente indispensabile vietii (in special seleniu). Sute de studii facute in ultimele decenii arata faptul ca substantele secretate de drojdia de bere joaca un rol esential in intretinerea sanatatii si in vindecarea unor boli, de la cele mai usoare la cele mai grave. Poate cea mai importanta calitate a acestui supliment nutritiv este faptul ca acopera carentele de vitamine din complexul B, care, mai ales acum, la sfarsit de iarna si inceput de primavara, afecteaza majoritatea oamenilor. Aceasta, in conditiile in care cele noua vitamine din acest complex sunt indispensabile pentru functionarea oricarui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesara pentru sistemul nervos si cardiovascular, fiind folosita contra bolilor de inima, contra depresiei si a asteniei. Vitamina B2 este esentiala pentru piele, fiind indicata in toate afectiunile dermatologice. Vitamina B3 este implicata in

procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos, in timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, marind rezistenta la infectii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate in metabolismul colesterolului si al proteinelor, fiind importante si pentru mentinerea sanatatii si rezistentei parului. Vitamina B9 este un elixir contra anemiei si pentru mentinerea echilibrului hormonal, in timp ce vitamina B12, care actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare, favorizeaza eliminarea unor simptome specifice stresului psihic. In fine, vitamina B15 - ultima descoperita - favorizeaza schimburile de oxigen la nivelul tesuturilor si este un remediu minune contra imbatranirii, contra infertilitatii si a bolilor hepatice. Numai din aceasta scurta enumerare si ne putem da seama de extraordinarele aplicatii terapeutice ale drojdiei de bere. Insa, inainte de a le cunoaste, va trebui sa aflam cate ceva despre modul de administrare a acesteia.

Cum se administreaza drojdia de bere Drojdia proaspata

Este vorba de aparent banalul ingredient pentru cresterea aluatului, care se vinde in magazinele alimentare la calup, avand o culoare bruna si un miros de... bere. Se consuma in combinatie cu miere: la o lingurita de drojdie se adauga doua lingurite de miere de albine, frecandu-se pana cand se obtine o pasta omogena. Doza zilnica pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.

Drojdia uscataO gasim ambalata sub forma de pliculete, fiind in ultima vreme preferata de catre comercianti in fata drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat si are un termen de valabilitate mai scurt. Inainte de a administra drojdia uscata, asigurati-va ca nu este aditivata sintetic, caz in care nu este recomandata in tratament. Este mai putin activa din punct de vedere terapeutic, dar in lipsa celei proaspete, poate fi folosita si ea cu succes. Mod de administrare: in jumatate de litru de suc de morcovi (obtinut casnic cu ajutorul storcatorului electric) se pun 2 lingurite de praf de drojdie uscata, se amesteca bine si se pastreaza la frigider. Se bea intreaga cantitate de preparat intr-o zi, fractionata in 3

reprize.

Tabletele de drojdieLe gasim in farmacii si in magazinele naturiste, fiind extracte atomizate de drojdie, conditionate sub forma de comprimate.... Sunt de regula foarte eficiente in terapie, fiind obtinute din culturi de drojdie selectionate asa incat sa aiba o concentratie ridicata de vitamine din complexul B si de seleniu. Se administreaza conform prospectului. O cura cu drojdie dureaza minimum 10 zile si maximum 30 de zile (pentru a nu afecta flora intestinala), urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Drojdia de bere in prevenirea bolilorLa copii: administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea proceselor de crestere (ajuta la consolidarea oaselor), pentru dezvoltarea psihica si mentala armonioasa. Mai ales copiii bolnaviciosi, anemici, cu o slaba capacitate de concentrare sau cu un grad ridicat de nervozitate ar trebui sa consume drojdie de bere. Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este, de regula, o treime din cea pentru adulti, iar pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza pentru adulti.

La adolescenti: vitaminele si aminoacizii din drojdie ajuta la reglarea proceselor hormonale, impiedicand aparitia unor fenomene neplacute la nivel fizic, cum ar: maturizarea intarziata a organelor genitale, aparitia eruptiilor puternice de acnee, hirsutismul la fete.. De asemenea, curele cu drojdie de bere (se administreaza in aceleasi doze ca la adulti) de 10 zile pe luna ajuta la dezvoltarea intelectului si la tinerea sub control a fenomenelor din sfera emotionala. La adulti: acest produs natural este un excelent sustinator de efort, care ajuta la imbunatatirea performantelor fizice si intelectuale. Un alt element important este faptul ca drojdia de bere este un excelent remediu antistres, diminuand efectele nefaste ale acestuia asupra corpului si asupra psihicului.

La persoanele de varsta a treia: drojdia de bere, prin continutul sau de vitamine, aminoacizi si oligoelemente, este un excelent medicament pentru prelungirea tineretii biologice. La schimbarea anotimpurilor este utila o cura de 3 saptamani cu acest produs natural, care impiedica aparitia bolilor degenerative, sustine activitatea hormonala, mentine sanatatea sistemului nervos si a celui cardiac.

Drojdia de bere in tratamentul bolilor

Anemia, tulburarile de asimilare a mineralelor (in special a calciului si a magneziului) - se face o cura de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat in minerale si vitamine, dar care si ajuta la metabolizarea corecta a acestora. Mai mult, s-a demonstrat faptul ca administrarea de drojdie de bere stimuleaza producerea de catre organism a elementelor figurate ale sangelui, ceea ce deschide noi perspective in tratarea anemiei, dar si a tulburarilor de coagulare, precum si a altor boli ale sangelui.

Hepatita virala A, B si C - doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul in care organismul uman se apara in fata infectiilor cu virusuri hepatice. El a observat in studiile pe animale de laborator ca rezistenta in fata acestor virusuri creste foarte mult atunci cand se administreaza drojdie de bere. "De vina" pentru aceasta imunitate sporita sunt niste compusi pe baza de seleniu, care ajuta activitatea unor celule ale sistemului imunitar.

Raceli si boli infectioase in general, deficiente imunitare - se administreaza vreme de 2-3 saptamani cate trei lingurite de drojdie proaspata pe zi. Seleniul, precum si anumite vitamine continute de acest produs natural, maresc foarte mult rezistenta organismului la orice gen de infectie.

Supragreutate, obezitate - studii americane arata ca tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rand, ajuta la scaderea in greutate. Aceasta remarcabila proprietate se datoreaza cromului continut din belsug de drojdia de bere, oligoelement important si intr-o alta maladie in care acelasi remediu ajuta foarte mult, si anume diabetul.

Boli cardiovasculare cronice - consumul de drojdie de bere regleaza nivelul colesterolului in sange, aduce la valorile normale tensiunea si favorizeaza activitatea miocardului. Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care consuma sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine probleme decat cardiacii din

loturile martor.

Paralizie, Parkinson, Alzheimer - se face in fiecare luna o cura de cate doua saptamani, in care se consuma zilnic 3-4 lingurite de drojdie de bere. Este un tratament cu o puternica actiune reintineritoare, cu efecte tonice asupra intregului sistem nervos. Acelasi tratament este valabil si in depresie, precum si in tulburarile psihice generate de stres. Psoriazis, sclerodermie, afectiuni dermatologice in general - se fac cure de o luna cu drojdie de bere (4 lingurite pe zi), cu o saptamana de pauza. Complexul de vitamina B, precum si anti-oxidantii continuti de drojdie sunt de un real ajutor pentru imbunatatirea metabolismului celular la nivelul pielii. Acneea - se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adauga masti obtinute din: 2 lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere lichida. Amestecul se omogenizeaza si apoi se intinde pe ten, unde se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.

Precautii la tratamentul cu drojdie Cu exceptia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicatii la tratamentul cu drojdie. Uneori, administrarea interna a drojdiei de bere poate da o usoara balonare, caz in care se va administra un carminativ usor, cum ar fi praful de chimen sau de anason, din care se ia cate o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi.

Drojdia de bere si cancerul

Ciupercile Saccharomyces cerevisiae vazute la microscop Studiile facute in Occident, mai ales in Germania , au aratat fara dubiu ca asemenea altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utila in tratamentul bolilor tumorale maligne. Mai mult, daca armurariul (prezentat in numarul trecut al revistei) era un excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un extraordinar ajutor pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iata mai multe elemente in acest sens:

Iradierea are mai putine efecte adverse atunci cand este asociata cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum 6 lingurite pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de medici din Munchen, care a studiat vreme de 15 ani evolutia bolnavilor de cancer, carora li s-a administrat acest produs. La pacientii tratati prin iradiere care au primit simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sanatate mult mai buna fata de pacientii tratati numai prin iradieri. Drojdia de bere stimuleaza apetitul, ajuta somnul si peristaltismul intestinal. De asemenea, protejeaza mucoasele - aspect important, mai ales in cancerul de gat si esofag. Efectele negative ale radioterapiei sunt indepartate si in ceea ce priveste manifestarile externe: formarea de ragade cu infectii, deformarea unghiilor si inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul doctor Ries, de la Bayerische Krebsgesellschaft (Asociatia Oncologica Bavareza), a stabilit, in urma studiilor realizate la departamentul de oncologie de la Munchen, ca "Afectarea datorata iradierii a scazut in proportie considerabila, inflamatiile au disparut, la fel si atrofiile pielii, care au fost inlocuite de epiteliu normal. Pana astazi nici una dintre metodele clasice de tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea de drojdie de bere". Asociatia Oncologica Bavareza mentioneaza in scris, pentru suferinzii de cancer, recomandarea de a utiliza drojdia de bere impotriva acestei boli.

Efectele directe ale tratamentului cu drojdie in boala canceroasa sunt in curs de cercetare, existand indicii serioase ca in cazul majoritatii formelor de cancer, consumul de drojdie de bere determina stagnarea si apoi remisia formatiunilor tumorale maligne. Prof. dr. Gottschalk observa la animalele de experienta tratate cu drojdie de bere faptul ca, in mai putin de trei luni, cancerul de prostata, de piele sau al ficatului era oprit de ingerarea zilnica a acestui produs natural.