Ciuruirea frunzelor Denumire ştiinţifică

Stigmina carpophila

(sin. Ascospora beijerinkii; Qud., sin. Coryneum beijerinkii Qud.) Maladie criblee du cerisier; SchrotschuBkrankheit;.Plum shot hole; Gomosi.

Raspindire Răspândire: Se găseşte frecvent în livezile de cireş, vişin, cais, piersic, prun din Europa, unde în condiţii favorabile produce pagube cu importanţă economică. Şi la noi în ţară este destul de răspândită.

BiologieAgentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Stigmina carpophila (Lev) M.B. Ellis sin. Ascospora beijerinckii Qud.; (sin. Coryneum beijerinckii Qud.; sin Clasterosporium carpophylum (Lev). Aderh.). Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate; se prezintă sub formă de filamente cilindrice, galben-brunii, septate, de grosime variabilă, izolate în straturile mai profunde şi reunite la suprafaţă sub forma unei strome subepidermale. Pe această stromă la temperatura şi umiditatea optimă, se formează fructificaţiile ciupercii. Conidioforii şi conidiile formate, sfâşie epiderma şi ies la suprafaţă. Conidioforii sunt simpli, filamentoşi, septaţi, hialini sau galben-brunii, la capătul cărora se formează o singură conidie, oval-cilindrică, la început hialină şi neseptată, apoi galben-brunie, cu 2-6 pereţi transversali. Filamentele de germinare ale conidiilor pătrund în frunză prin perforarea cuticulei, în mod mecanic sau prin stomate. Umiditatea ridicată joacă un rol important în sporularea ciupercii, iar apa de ploaie desprinde şi răspândeşte conidiile. Ciuperca iernează sub formă de miceliu şi conidii, în lăstarii atacaţi.

Descriere Simptome: Boala se manifestă pe frunze, pe lăstarii tineri şi pe fructe.

Pe frunze, după dezmugurire apar pete de dimensiuni şi culori diferite, în funcţie de specie şi anume: - la cais sunt pete mici de 0,5-3 mm diametru, roz - violacei, delimitate de un chenar brun - rosietic; la piersic petele sunt circulare, brunii, de 2-5 mm, mărginite de un contur brun-violaceu; la cireş - vişin, petele sunt mai mari de 2-7 mm diametru, circulare, brun-deschis cu marginile mai închise; la prun, petele sunt mai mici de 0,3-3 mm diametru, cenuşiu-brunii, înconjurate de un contur mai închis. Cu timpul, ţesutul din dreptul petelor se necrozează şi cade, astfel că, frunzele apar ciuruite; petele pot fi izolate sau pot să conflueze, caz în care perforaţiile sunt mai mari, neregulate. În condiţiile unui atac intens se produce o desfrunzire timpurie a pomilor. În perioadele cu umiditate atmosferică mare, boala se extinde şi pe lăstari verzi, pe fructe, în special la cais, prun, cireş, vişin, piersic şi migdal.

Pe lăstari, primăvara apar numeroase pete mici, ovale, de 0,5 - 2,5 mm lungime, roşietice sau violacei, dispuse în jurul mugurilor; petele cresc, ajungând la 4 cm; ţesutul se necrozează, devine brun-cenuşiu, apoi cenuşiu

albicios, uşor cufundat, cu marginile bine delimitate. În dreptul petelor apar numeroase punctişoare mici, negricioase, constituite din conidiofori şi conidii. În cazul atacurilor intense, lăstarii se usucă, începând de la vârf. Pe lăstarii de 1-3 ani, scoarţa din dreptul petelor crapă, provocând ulceraţii prin care se scurge clei.

Atacul pe fructe şi peduncul se manifestă la toate sâmburoasele. La cireş şi vişin, infecţia se realizează de timpuriu, când apar pete mici, roşietice, uşor vizibile; în stare mai avansată, confluează şi acoperă porţiuni mari din fruct. Ţesutul din dreptul petelor devine brun-negricios, iar pulpa se usucă până la sâmbure. Pierderile datorită atacului pe fructe la cireş şi vişin, pot ajunge la 80% din producţie. Caisele pot fi atacate de la dimensiunea unei alune, până la pârgă. Atacul se manifestă numai pe o parte a fructului, prin apariţia unor pete mici, de 1-2 mm, brunii sau brun - roşietice, cu marginea uşor proeminentă, din care cauză fructul are un aspect crustos. Fructele tinere, atacate, rămân mai mici, asimetrice şi nu se maturează normal. Pe piersici apar pete izolate, circulare, brun-deschis, cu marginea brun-închisă, uşor cufundate, de 1-5 mm, cu secreţii gomoase la suprafaţă. Pe prune - mai rar - apar pete mici, cenuşii, superficiale cu marginea de culoare mai închisă; ţesuturile se rup şi apar secreţii cleioase.

Combatere Combatere: Prin tăierea lăstarilor atacaţi şi răzuirea ulcerelor de pe şarpante se diminuează mult sursa de infecţie. După răzuire este indicat ca leziunile respective să fie tratate cu fungicid sub formă de pastă. Pentru prevenirea infecţiilor, se recomandă tratamente chimice la avertizare atât toamna după căderea frunzelor, cât şi în timpul perioadei de vegetaţie.

Bolile şi dăunătorii cireşului şi vişinuluiînapoiMonilioza Denumire ştiinţifică

Monilinia laxa

Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord. Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%.

Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară.

Musca cireşelor Denumire ştiinţifică

Rhagoletis cerasi

(sin. Rhagoletis cerasorum Duf., Tripeta cerasi L.)Raspindire Răspândire: Se întâlneşte frecvent în livezile de cireş şi vişin în diferite ţări

din Europa Centrală; la noi în ţară este răspândită în toate regiunile.Daune Daune: Pagubele sunt produse de larve, care atacă fructele de cireş şi vişin,

consumând pulpa din jurul sâmburelui. Fructele atacate sunt depreciate calitativ; ele devin moi, putrezesc şi cad. Obişnuit soiurile timpurii de cireş, sunt neatacate de Rhagoletis cerasi.

Biologie Biologie: Are o generaţie pe an şi iernează ca pupă în sol, în jurul pomilor. Adulţii apar înainte ca cireşele şi vişinele, să se coacă. După 2 săptămâni de la apariţie, femelele încep să depună ouă, introducându-le cu ovipozitorul sub cuticula fructului, în apropierea pedunculului. O femelă depune 100-150 ouă, în total, obişnuit, câte unul într-un fruct. După 6-12 zile apare larva, care se hrăneşte cu mezocarpul, astfel că fructele atacate devin moi şi se închid la culoare. După 10-20 zile, larvele părăsesc fructele, retrăgându-se în sol, unde la o adâncime de 4-5 cm se transformă în pupă.

Descriere Descriere: Adultul este dipteră; are corpul brun-roşcat. Pe aripi sunt 4 benzi caracteristici, transversale, late, de culoare închisă. Larva (viermele) este albă, apodă, de 5-6 mm lungime.

Combatere Combatere: Se recomandă arăturile adânci de toamnă, pentru distrugerea pupelor hibernante, şi un tratament chimic la avertizare în perioada apariţiei muştelor cu unul din următoarele insecticide: Sinoratox R 35 conc. 0,1%, Decis 25 EC conc. 0,03%, Diazol 60 EC conc. 0,15%.

Păduchele negru Denumire ştiinţifică

Myzus cerasi

Raspindire Răspândire: Se găseşte răspândit pe tot globul; la noi în ţară, în livezile de cireş şi vişin neîngrijite produce pagube mari, dar şi în pepiniere.

Daune Daune: Sunt produse de păduchii care colonizează frunzele şi lăstarii de cireş şi vişin. Frunzele se răsucesc, se ofilesc şi se usucă, influenţând negativ procesul de fotosinteză şi diferenţierea mugurilor de rod.

Biologie Biologia: Iernează ca ou, depus toamna de formele sexupare pe ramurile tinere de cireş si vişin, la baza mugurilor sau pe solzii lor. În aprilie apare fundatrixul, care dă naştere la 3-5 generaţii fundatrigene aptere, care colonizează frunzele si formează pseudocecidii. În lunile mai-iunie apar şi virginogenele aripate, care migrează pe plantele gazdă secundare (Gallium,

Asperula, etc.), unde se înmulţesc dând naştere la mai multe generaţii de femele aptere şi aripate. În toamnă apar formele sexupare, care diferenţiază sexele. După împerechere, femelele depun ouăle.

Descriere Descriere: Femelele aptere au corpul globulos, brun - negricios, cu aspect lucios, de 1,8-2 mm lungime. Antenele sunt negre, exceptând articolele III şi IV, care sunt galben-deschis. Femelele aripate prezintă corpul brun-negru, lucios. Picioarele de asemenea negre, cu excepţia articolului III care este de culoare mai deschisă. Coada este neagră.

Combatere Combatere: Se combate prin tratamente chimice la avertizare atât la pornirea pomilor în vegetaţie, cât şi în perioada de vegetaţie . (Sinoratox 35 conc. 0,1%, Zolone 35 EC conc. 0,2%, Decis EC conc 0,03% sau cu aficide - ex. Pirimor 25 WP.

Pătarea roşietica Denumire ştiinţifică

Blumeriella japii

Cylindrosporiose du cerisier; Spähfleckenkrankheit der Kirsche Cherry leaf spot.

Raspindire Răspândire: Semnalată pentru prima dată în America de Nord (Stewart, 1914) s-a răspândit mult în toate plantaţiile de cireş şi vişin din Europa producând pagube cu importanţă economică prin defoliere timpurie în lunile iunie - august.

Descriere Simptome: Boala se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe lăstari. Acest parazit atacă cireşul, vişinul, prunul, mălinul, mahalebul şi uneori caisul. În luna mai, pe frunzele bazale apar pete mici, de 0,5 - 2 mm diametru, circulare, purpurii sau roşietice, izolate, cu un contur mai mult sau mai puţin diferenţiat. Petele confluează, ocupând în condiţii favorabile, tot limbul. Porţiunea centrală a petelor se decolorează, devenind albicioasă- cenuşie.Pe faţa inferioară a frunzelor petele sunt mai puţin clare, prezintă perniţe fine, albicioase - rozii, care cu timpul devin brune. Acestea sunt acervulii ciupercii, lagărele de conidii şi conidofori. În condiţii de atac intens trece pe peţiol şi pe lăstari, când la suprafaţa scoarţei distrusă de ciupercă, în crăpături sau în dreptul lenticelelor apar perniţe conidifere. Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Blumeriella jaapii (Rehm.) V. Arx. (sin. Coccomyces hiemalis Higg; Higginisia hiemalis (Higg.) Nannf F.C.Cilidrosporium padi - Karst.) Miceliul se dezvoltă intercelular. Conidioforii şi conidiile se formează pe perniţe stromatice ce erup prin epidermă. Conidioforii sunt scurţi, cilindrici, prelungiţi la extremitate cu 1 - 2 articole pe care se formează câte o conidie hialină, cilindrică, subţire, ascuţită la extremităţi. Conidiile la maturitate sunt bicelulare, mai rar tricelulare, arcuite. În condiţii speciale, toamna, Goidenich (1964), a identificat o formă microconidiană caracterizată prin spori unicelulari, hialini. La sfârşitul iernii pe frunzele căzute se formează apotecii, cu asce şi ascospori, capabili de a produce infecţii primare primăvara. Ciuperca iernează sub formă de: - miceliu în lăstarii atacaţi, pe care în mai-iunie se formează conidii; - apotecii pe frunzele bolnave, căzute sub pomi.

Combatere Combatere: Rezultate bune în prevenirea şi combaterea atacului de antracnoză s-au obţinut prin tratamente chimice la avertizare cu fungicide anorganice (produse cuprice) şi organice : Topsin M70, Saprol 19 EC, Bavistin 50WP,etc.

Bolile şi dăunătorii cireşului şi vişinuluiînapoiRăsucirea frunzelor de cireş

Cherry leaf rollRaspindire Răspândire: Boala este întâlnită în multe ţări din Europa şi-

n ţara noastră. Această viroză distruge repede pomii bătrâni, cei tineri fiind toleranţi.

Descriere Simptome: La cireşii atacaţi, lăstarii au creştere încetinită, iar frunzele sunt grupate în rozete şi răsucite în sus. Soiurile: Napoleon, Bing, Sam, Lambert şi cele de vişin Montmorency şi Schattenmorelle, reacţionează prin răsucirea frunzelor, pete şi inele clorotice, înhibarea creşterii, înroşirea mugurilor şi apariţia de enaţiuni ca la pătarea inelară clorotică. Agentul patogen: Virusul este inactivat la 55 - 60 gr C, poate fi pus în evidenţă pe cale serologică la scurt timp după dezmugurire. Plante indicatoare sunt: Prunus avium F 12-1 şi soiul Bing; ca plantă ierboasă se foloseşte Chenopodium murale. Virusul se transmite prin altoire, inoculare de suc şi nematozi.